9 MAI 2018

HRISTOS A ÎNVIAT!

Astăzi se împlinesc 73 ani de la treminarea Celui de al doilea Război Mondial! Nu uitați de Parada Militară de la Moscova, ora 10.00, ora Moscovei. Căutați pe internet!

Vă prezint repetițiile pentru paradă! Vi se zburlește părul când auziți glasul crainicului anunțând parada, la fel și când defilează și sunt introduse în blocul de paradă cele două drapele pe muzica marelui compozitor Alexandrov!

Moscow Victory Day Parade - Победы в Москве

ISTORIE PE ZILE 9 Mai

Evenimente

· 1087: Pomenirea mutării moaștelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.

· 1502: Cristofor Columb a părăsit Spania pentru cea de-a patra și ultima călătorie către „Lumea Nouă".

· 1877: Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declarat, în plenul Parlamentului, în numele guvernului, că România rupe legăturile cu Turcia si se declara independenta. „În stare de rezbel cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare….Ce-am fost înainte de declararea rezbelului? Fost-am noi dependenţi către turci? Fost-am noi provincie turcească? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Străinii au zis acestea; noi nu am zis-o niciodată. Aşadar, domnilor deputaţi, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă .” Declaratia de Independenta a Romaniei a fost adoptata in sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor, iar in urmatoarea zi Senatul a votat „Legea independentei”, care a fost promulgata imediat de catre regele Carol I. Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași – d. 1 iulie 1891, Paris) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica

· La 9 mai 1891 are loc inaugurarea clubului politic al junimiștilor din România, Clubul constituțional, condus de Petre P. Carp.

· 1935: Se deschidea, pana la data de 9 iunie, printr-o ceremonie solemnă în Parcul Carol, prima ediţie a Festivalului “Luna Bucureştilor”, desfăşurat sub îndrumarea primarului Capitalei Alexandru Donescu. Punctul de atracţie a fost expoziţia urbanistică din Parcul Carol, apreciată de contemporani ca o adevărată “istorie vie a oraşului”. Pentru amenajarea zonei din Parcul Carol, arhitectul Octav Doicescu a proiectat o fântână arteziană în faţa intrării principale, care a purtat numele de Fântâna Zodiacului. Festivalul a continuat cu regularitate până în 1940, când, din motive politice, a fost întrerupt şi nu a mai fost reluat după război. Festivalul căpătase o amploare care a dus la dezvoltarea zonei peisagistice din Parcul Herăstrău, sau la construirea de bulevarde noi (Cotroceni sau Moşilor).

· 1945: Al Doilea Război Mondial: La cartierul general sovietic din Berlin s-a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei – act care a marcat sfârșitul celui de–al doilea război mondial pe teatrul european de război (dar nu și în Asia).

· 1946: Regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei abdică în favoarea fiului său Umberto al II-lea, dar Umberto va domni doar o lună. Victor Emmanuel al III-lea (n. 11 noiembrie 1869, Napoli, Italia – d. 28 decembrie 1947, Alexandria, Egipt) a fost membru al Casei de Savoia și rege al Italiei (1900-1946). În plus, el a pretins coroanele Etiopiei și Albaniei și titlurile de împărat al Etiopiei (1936-43) și rege al Albaniei (1939-43) care au fost recunoscute de marile puteri în 1937 și 1939. În timpul lungii sale domnii, Victor Emanuel al III-lea a văzut două războaie mondiale și nașterea, creșterea și căderea fascismului în regatul Italiei. Umberto al II-lea (Umberto Nicola Tommaso Giovanni Maria; 15 septembrie 1904 – 18 martie 1983) a fost ultimul rege al Italiei.

· 1949: Rainier al III-lea de Monaco a devenit Prinț de Monaco.

· 1950: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, a propus formarea C.E.C.O..

· 1955: Războiul rece: Republica Federală Germană a intrat în NATO. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 28 de state din Europa și America de Nord.

· 1956: Prima ascensiune pe Manaslu, Nepal al optulea munte ca înălțime din lume, de către o echipă japoneză.

· 1960: SUA au devenit primul stat care a legalizat pilula contraceptivă.

· 1974: Comitetul juridic al Camerei Reprezentanților din Statele Unite a început audierea martorilor în vederea declanșării procedurii de destituire a președintelui Richard Nixon. Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913 – d. 22 aprilie 1994), al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție.

· 1978: Fostul prim-ministru italian creștin democrat Aldo Moro a fost ucis după 55 de zile de la răpire de către grupul terorist "Brigăzile Roșii" (Brigate Rosse).

· 1979: La cea de–a XII–a ediție a Campionatului european de gimnastică de la Copenhaga, Nadia Comăneci a câștigat, pentru a treia oară consecutiv, titlul european absolut și intră în posesia trofeului – performanță unică în istoria competiției. Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

· 1980: În Iran, Ayatollahul Khomeini a aprobat în calitate de șef al statului, noua stemă de stat, unde poate fi citită și semnătura stilizată a cuvântului Allah.

· 1985 - Consiliul European a ales 9 mai ca Ziua Europei, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună "bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii".

· 1990: În Piața Universității, 68 oameni au făcut greva foamei pentru susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

· 1993: Inaugurarea noului Memorial al victoriei, înălțat pe dealul Poklonnâi din Moscova.

· 1993: Primele alegeri democratice prezidențiale în Paraguay, după domnia dictatorului Alfredo Stroessner. Juan Carlos Wasmosy este ales președinte care își va prelua funcția din 15 august.

· 1994: Nelson Mandela a fost ales drept primul președinte de culoare al Africii de Sud.

· 1994: România a obținut statutul de partener asociat al Uniunii Europei Occidentale.

· 1994: Senatul Statelor Unite ale Americii a dat undă verde aderării României la Alianța Nord–Atlantică.

· 2003: Vizita Prințului Charles al Marii Britanii, în România.

· 2003: A avut loc o premieră mondială medicală la Clinica de Urologie și Transplant Renal din Cluj: un bărbat a fost operat concomitent în partea stângă și în partea dreaptă a corpului, folosindu–se o singură cale de acces. Cei doi medici care au condus operațiile sunt profesorul Mihai Lucan și profesorul Ralph Senner, însoțit de robotul Aesop.

· 2003 - Senatul SUA a dat undă verde aderării României la NATO.

· 2005 - Fostul rege al României, Mihai I, a fost decorat de preşedintele rus, Vladimir Putin, pentru acţiunile sale în timpul celui de-al doilea război mondial.

Nașteri

· 1147: Minamoto no Yoritomo, fondator japonez și primul shogun al Shogunatului Kamakura al Japoniei (d. 1199)

· 1170: Valdemar al II-lea al Danemarcei (d. 1241)

· 1439: S-a nascut Papa Pius al III-lea (Francesco Todeschini Piccolomini); (d. 18 octombrie 1503). A fost papa al Romei de la 22 septembrie până pe 18 octombrie 1503.

· 1740: Giovanni Paisiello, compozitor italian (d. 1816).

· 1837: S-a nascut inginerul si industriasul german Adam Opel. (d. 8 septembrie 1895).
A fondat compania germană constructoare de automobile Adam Opel Gmbh cu sediul la Russelsheim, oraș în care el s-a născut și a murit.

· 1860: James Matthew Barrie, dramaturg și prozator scoțian (d. 1937)

· 1877: Hovsep Pushman, pictor armeno-american (d. 1966)

· 1882: George Barker, pictor american (d. 1965)

· 1883: S-a nascut José Ortega y Gasset, filosof, scriitor spaniol; (d.18 octombrie 1955).

· 1885: S-a născut Alexandru T. Stamatiad, poet, prozator, publicist şi traducător din poezia clasică chineză şi persană; (m. 1956). Alexandru Teodor Maria Stamatiad (n. 9 mai 1885, București – d. 1956, București) a fost un poet simbolist, prozator, publicist și traducător român[1]. A colaborat la Literatorul și la alte reviste ale timpului. Poezia sa, puternic influențată de Alexandru Macedonski, cultivă grandilocvența, prețiozitatea, efectul sonor, exotismul.

· 1886: Rudolf Schweitzer–Cumpăna, pictor și grafician român (d. 1975)

· 1892: Zita de Bourbon-Parma (d. 1989)

· 1895 - S-a născut Lucian Blaga, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat. În 1956 a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Printre operele sale se numără: "Poemele luminii", "Meşterul Manole", "Cruciada copiilor", "Avram Iancu", "Trilogia cunoaşterii", Trilogia culturii", "Trilogia valorilor"(d. 6 mai 1961). S-a stins din viata pe data de 6 mai 1961 si a fost inmormantat chiar in data in care s-a nascut, in cimitirul din localitatea natala, la Lancram, in judetul Alba.

· 1907: Baldur von Schirach, politician german, oficial nazist (d. 1974). A fost din 1936 conducătorul mișcării tineretului nazist Hitlerjugend și, din 1940, gauleiter și guvernator al orașului Viena. În 1946, la procesul de la Nurenberg intentat principalilor criminali de razboi nazisti, Schirach a fost condamnat pentru pentru crime impotriva umanitatii.

· 1914: Carlo Maria Giulini, dirijor italian (d. 2005)

· 1914 - S-a născut Frank Chacksfield, pianist şi şef de orchestră britanic.

· 1914 - S-a născut Hank (Clarence Eugene) Snow ("The Singing Ranger"), cântăreţ şi compozitor country canadian.

· 1920: Richard Adams, scriitor britanic

· 1924: Bulat Okudjava, scriitor, poet și cantautor rus (d. 1997)

· 1928: Pancho Gonzalez, jucător american de tenis (d. 1995)

· 1931 - S-a născut scriitorul Victor Vântu.

· 1934: Alan Bennett, scriitor britanic

· 1936: Glenda Jackson, actriță și politiciană americană

· 1936 - S-a născut Albert Finnez, actor englez de teatru si film.

· 1937 - S-a născut Sonny Curtis, chitarist şi compozitor american (The Crickets).

· 1939 - S-a născut Nokie Edwards, chitarist şi compozitor american (The Ventures).

· 1939: S-a nascut Ion Ţiriac, campion de tenis român, om de afaceri. Ion Țiriac (n. 9 mai 1939, Brașov), este un fost jucător profesionist de tenis român, jucător de hochei, și actualmente un influent om de afaceri în Germania și România. Între 1958 și 1964 a fost membru al echipei de hochei pe gheață a României, cu care a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă din Innsbruck și la Campionatele Mondiale. În 1970, a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de tenis la Roland Garros. Talentul său pe teren s-a materializat mai ales la dublu, câștigând alături de Ilie Nastase, în afară de Roland Garros, numeroase alte turnee precum Foro Italico, Open Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open și Canadian Open (1972), Arymehr Cup (1977), alături de Guillermo Villas la Baltimore International și Nice International (1977), Volvo International (1979) și, alături de Adriano Panatta, Campionatului Mondial de tenis, Sao Paolo (1974). Țiriac a fost component al echipei României în Cupa Davis între 1959 și 1978, disputând trei finale, cu SUA, în 1969, 1970 și 1972, în toate trei avându-l ca partener pe Ilie Năstase. Din 1984 până în 1993 a fost managerul tenismanului de clasă mondială, Boris Becker,
Între anii 1998 – 2004, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. Ion Țiriac este de asemenea unul dintre cei mai bogați români, fiind proprietarul unui număr mare de firme în domeniul bancar, auto și cel al transporturilor. Este primul român care a intrat în lista Forbes a miliardarilor lumii, având o avere personală în jur de 1,1 miliarde dolari în martie 2007. În noiembrie 2007, revista Capital a estimat averea lui Ion Țiriac la 2,2-2,4 miliarde de dolari. Țiriac a fost căsătorit între 1963 și 1965 cu Erika Braedt, jucătoare de handbal si are copii cu Mikette von Issenberg (model; mama lui Ion Țiriac jr.) și cu Sophie Ayad (ziaristă; doi copii, Karim Mihai și Ioana Natalia).

· 1941 - S-a născut Pete Birrell, basist britanic (Freddie & The Dreamers).

· 1942 - S-a născut Mike Milward, chitarist britanic (The Fourmost).

· 1942 - S-a născut Tommy Roe, cântăreţ, chitarist şi compozitor american (The Satins).

· 1942: S-a nascut Cornel Chiriac, jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz (d. 4 spre 5 martie 1975). Cornel Chiriac (n. Ionel Corneliu Chiriac, 9 mai 1942, Uspenca, județul interbelic Cetatea-Albă, Basarabia (azi Ucraina) — d. 4 spre 5 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz. A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secția filologie din Pitești. Cornel Chiriac a scris articole de presă precum și texte pentru coperțile discurilor de vinil din colecția „Jazz – Electrecord” (volumele 4, 5, 6 și 7). În 1965 va publica în revista „Secolul XX” un articol despre jazz, iar un an mai târziu se va ocupa de prefața cărții „Viata mea la New Orleans” a lui Louis Armstrong. Mare iubitor al acestui gen, membru fondator al „Federației europene de jazz”, Chiriac va copia discuri întregi pe benzi și le va aranja în arhiva Radiodifuziunii. „Toată bandoteca radio este scrisă și pusă de mâna lui Cornel Chiriac”, avea să spună mai târziu Aurel Gherghel. Tot Chiriac este cel care se va implica, în 1969, în organizarea și mediatizarea primului festival național de jazz din țară, cel de la Ploiești. De asemenea, a aranjat ca reprezentațiile din timpul acestuia să fie înregistrate. A debutat la Radio în 1963, cu emisiunea „Jazz de ieri și de azi”, devenită ulterior „Jazz magazin”. Într-o noapte din 1967 a reușit să asculte toată discografia Beatles apărută până atunci, adusă în țară de Camil Petrescu jr. Acesta din urmă își reamintește: „Am venit a doua zi dimineață și dormea pe mașina de scris [...]; a ridicat capul și a spus: «Domnule, sunt senzaționali!» și a adormit la loc”. Descoperind gustul pentru rock, începând din 10 iulie 1967 Cornel Chiriac a realizat la Radio România cea mai populară emisiune de muzică de atunci, intitulată „Metronom”. În colaborare cu Geo Limbășanu, prezenta ascultătorilor informații la zi din sfera genurilor pop, rock sau jazz. Au fost difuzate melodii ale unor formații ori interpreți precum Beatles, Cream, Jimi Hendrix, Bob Dylan sau Joan Baez. Uneori se întâmpla ca anumite albume să fie prezentate publicului la doar două-trei zile de la apariția lor în Statele Unite.
La scurtă vreme după invazia Cehoslovaciei (21 august 1968) a difuzat pe post balada lui Mircea Florian numită „Vocea oilor„. În melodie se povestea cum cinci lupi mici și unul mai mare au atacat o stână) iar mai târziu melodia „Back in the USSR” a formației Beatles. Ca urmare, emisiunea „Metronom” a fost desființată în 1969.

· 1943 - S-a născut scriitorul Sterian Vicol.

· 1944 - S-a născut Don Dannemann, chitarist şi compozitor american (The Cyrkle).

· 1944 - S-a născut Richie Furay, chitarist, vocalist şi compozitor american (Buffalo Springfield, Poco).

· 1945: Marius Țeicu, compozitor român. Marius Țeicu (n. 9 mai 1945, Reșița, județul interbelic Caraș) este un compozitor, solist vocal, instrumentist (pian, instrumente cu clape, oboi) orchestrator, dirijor și profesor din România. A absolvit “Liceul de muzică” din Timișoara în 1963, la secția oboi-pian și “Academia de muzică” din București în 1968 la secția dirijat. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din anul 1974, de asemenea profesor (între anii 1991-2002) al “Facultății de Teatru” din cadrul Universității Ecologice din București. Din anul 2002 este profesor al Facultății de Teatru din cadrul “Universității Spiru Haret” din București.

· 1945 - S-a născut Steve Katz, vocalist, chitarist şi compozitor american (Blues Project, Blood, Sweat & Tears, American Flyer).

· 1946 - S-a născut Clint Holmes, cântăreţ american.

· 1946: S-a nascut in Beverly Hills, California, actrita americana Candice Bergen. A castigat 5 premii Emmy prntru cea mai buna actrita intr-un serial de comedie (1989, 1990, 1992, 1994, 1995), si 2 Premii Globul de Aur pentru cea mai buna actrita intr-un serial TV de comedie (1989, 1992).

· 1948 - S-a născut Richard Hudson, multi+instrumentist, vocalist şi compozitor britanic (Strawbs, Hudson Ford, The Monks).

· 1949 - S-a născut Billy (William Martin) Joel, vocalis, pianist ţi compozitor american (The Ehoes, Lost Souls, Hassles, Attila).

· 1955 - S-a născut mezzo-soprana germană Anne Sofie von Otter.

· 1962: Dave Gahan, muzician englez, vocalist trupa „Depeche Mode"

· 1962 - S-a născut Paul David Heaton, vocalist şi compozitor britanic (The Housemartins, Beautiful South).

· 1963 - S-a născut John Edwards, basist britanic (Status Quo).

· 1970: Daniela Silivaș, gimnastă româncă

· 1977: Marek Jankulovski, fotbalist ceh

· 1980: Nicolae Dică, fotbalist roman

Decese

· 1657: William Bradford, guvernatorul coloniei Plymouth din Massachusetts (n. 1590)

· 1805 - A murit dramaturgul, poetul, prozatorul, esteticianul şi istoricul german Friedrich von Schiller (“Hoţii”, “Logodnica din Messina”, “Wilhelm Tell”) (n.10.11.1759). Innobilat in anul 1802, este considerat unul din „printii poeziei germane”.

· 1850: A incetat din viata chimistul si fizicianul francez Joseph Louis Gay-Lussac; (n. 1778). Gay-Lussac a fost deputat al departamentului Limoges, iar în 1839 a fost numit pair al Franței de către regele Ludovic-Filip al Franței. A fost membru al Academia regală din Prusia, Royal Society din Londra, Academia Imperială din Rusia și Academiile din Edinburgh, Torino și Stockholm. A fost decorat Mare Ofițer al Legiunii de Onoare, Comandor de Merit al Prusiei și Cavaler al Ordinului Steaua Polară din Suedia. Numele sau este scris pe Turnul Eiffel si un muzeu îi este dedicat în orașul lui natal, Saint-Léonard de Noblat ( regiunea Limousin). Un crater de pe Lună îi poartă numele.

· 1883: A murit preotul şi istoricul Gavriil Pop (n. 4 noiembrie 1818, Sălicea, Cluj – d. 9 mai 1883, Lugoj), autorul unor lucrări de istorie antică sau privind Transilvania şi Banatul. A fost membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1871; (n. 1818).

· 1914: Paul Héroult, fizician francez (n. 1863)

· 1918 - A murit George Coşbuc, poet, membru al Academiei Române; a desfăşurat o intensă activitate publicistică, editând, împreună cu Al. Vlahuţă, revista “Semănătorul”, iar, în 1906, “Viaţa Literară” şi a tradus magistral marile epopei ale literaturii universale: “Odiseea”, “Eneida”, “Divina Comedie” (n. 8/20.09.1866; data de 8 septembrie este cea dată de poet) (n.08.09.1866). George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud; d. 9 mai 1918, București) a fost un poet, critic literar, ocazional și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a poeziei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

· 1928 - A murit compozitorul Constantin Dimitrescu (n.07.03.1847).

· 1931: A murit Albert Abraham Michelson, fizician de origine germană, laureat al Premiului Nobel; (n. 1852).

· 1936: Conrad Schlumberger, geofizician francez (n. 1878)

· 1946: Pompiliu Constantinescu, critic literar român (n. 1901)

· 1949: Louis al II-lea, Prinț de Monaco (n. 1870)

· 1953: Theodor Fuchs, pianist, compozitor și critic muzical român de origine cehă (n. 1873)

· 1963: Alexandru Rusu, episcop greco-catolic și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma (n. 1884)

· 1966: Alfred Mendelsohn, compozitor, pedagog și dirijor (n. 1910). Alfred Mendelsohn (născut la 17 februarie 1910 în Bucureşti, a studiat 1927-1931 la Academia de Muzica din Viena cu Joseph Marx şi Franz Schmidt şi Conservatorul din Bucureşti la Mihail Jora. In perioada 1944-1963, a fost dirijor la Opera Naţională Bucureşti. A predat ca profesor de contrapunct la Conservator. El a compus mai multe opere şi de balet, opt simfonii şi o simfonie dramatică în şapte scene, un poem simfonic, o suită de coarde, un violoncel concert, doua vioară şi două concerte pentru pian, lucrări de cameră, oratorii, cantate, muzica de teatru şi film, lucrări corale şi cântece.

· 1978 - A fost asasinat Aldo Moro, om politic italian (preşedinte al Partidului Democrat Creştin) (n.23.10.1916).

· 1991: Rudolf Serkin, pianist de origine austriacă (n. 1903)

· 2004: Ahmat Abdulhamidovici Kadîrov (n. 23 august 1951), fost muftiu sef al Republicii Cecene Icikeria în anii 1990, a fost asasinat. La începutul celui de-al doilea razboi de eliberare cecen, si-a tradat poporul,și a fost rasplatit de ocupantii rusi cu functia de președinte marioneta al Republicii Cecene, începând cu 5 octombrie 2003, după ce condusese administrația din iulie 2000. La 9 mai 2004, a fost asasinat de luptatorii pentru independenta ceceni in capitala Groznii, într-un atentat cu bombă în timpul unei parade de comemorare a victoriei sovietice în al doilea razboi mondial. Fiul său, Ramzan Kadirov, care condusese miliția tatălui său în timpul conflictului cecen, i-a devenit succesor în martie 2007 în funcția de președinte al republicii.

· 2007: Marcel Marcian, prozator din România (n. 1914)

· 2011: Wouter Weylandt, ciclist belgian (n. 1984)

· 2013: Cătălin Naum, regizor român (n. 1939).

Sărbători

În calendarul ortodox: Odovania Înjumătățirii Cincizecimii; Sf Prooroc Isaia; Sf Mc Hristofor; Aducerea la Bari a moaștelor Sf Ier Nicolae (dezlegare la pește)
În calendarul romano-catolic: Sf. Pahomie, pustnic
În calendarul greco-catolic: Sf. Isaia, profet († secolul al VIII-lea, î.Hr.); Sf. Cristofor, martir († secolul al III-lea)
Uniunea Europeană: Ziua Europei
Federația Rusă: Ziua Victoriei

În România: Ziua Europei, Ziua Independenţei proclamată în 1877 şi Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial 1945 – sunt motivele de sărbătoare pentru poporul român, în ziua de 9 mai.

Proclamarea independentei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranitatii otomane.

In acea zi memorabila, Mihail Kogâlniceanu, declara in Parlamentul tarii: ‘suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare’. Independenta astfel proclamata trebuia consfintita si aparata pe câmpul de lupta spre a putea fi impusa forţelor militare turceşti si recunoscuta apoi de puterile europene.

Al doilea eveniment se refera la ziua de 9 mai 1945, zi in care Aliaţii din cel de-al doilea război mondial au obtinut victoria impotriva Germaniei naziste, punând astfel capat celei mai pustiitoare conflagratii din istoria continentului european.

Cel de al treilea eveniment este ZIUA EUROPEI – ‘Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice…. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie’.

Fragment din textul propunerii prezentate de ministrul francez al afacerilor externe Robert Schuman, care a stat la baza creării Uniunii Europene de astăzi.

Ziua Europei

În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state.

Decizia a fost luată de Consiliul European de la Milano, în 1985.

Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite. Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).

Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre.

Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România, şi ulterior Croaţia. Uniunea Europeană are în prezent 28 de state membre.

Printre evenimentele de diplomaţie publică şi culturală care au loc cu acest prilej se numără manifestările comune organizate sub egida preşedinţiei Uniunii Europene: mese rotunde, expoziţii de carte şi fotografii, proiecţii de filme artistice şi documentare, distribuirea de materiale promoţionale despre ţările europene. Acţiunile dedicate sărbătoririi acestei Zile europene continuă pe tot parcursul lunii mai.

Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai data de naştere a proiectului european, ci şi o zi a bucuriei de a fi împreună, o zi a voinţei de solidaritate, o zi a marii comunităţi din care fac parte toţi cetăţenii UE. Poate fi definită, astfel, ca ziua cetăţenilor unei ‘Europe Unite’, care s-a construit de-a lungul deceniilor ca o unitate în diversitate.

RELIGIE ORTODOXĂ 9 Mai

Odovania Înjumătățirii Cincizecimii; Sf Proroc Isaia; Sf Mc Hristofor; Aducerea la Bari a moaștelor Sf Ier Nicolae (dezlegare la pește)

Sfântul Prooroc Isaia. Sfântul prooroc Isaia, marele glăsuitor, a trăit în Ierusalim, pe vremea regelui Manase, fiul lui Iezechia, de către care a şi fost tăiat cu ferăstrăul, şi cu sfârşit mucenicesc şi-a săvârşit viaţa, fiind îngropat la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. Şi Dumnezeu a făcut spre semn de a izvorât iarăşi acest izvor al Siloamnlui pentru acest prooroc. Pentru că mai înainte de a nu muri, leşinând de sete, se ruga lui Dumnezeu, Care l-a ascultat şi îndată a trimis Dumnezeu apă vie din izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se tâlcuieşte trimis. Şi în vremea lui Iezechia până a nu fi făcut puţurile şi fântânile, prin rugăciunea Isaiei a ieşit puţină apă, când era cetatea încercuită de vrăjmaşi, ca să nu piară cetatea din lipsa de apă, fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau vrăjmaşii, de unde aveau iudeii apă să bea. Şi fiind înştiinţaţi că din izvorul Siloamului, au îngrădit cetatea de au încercuit-o şi au străjuit Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa. Drept aceea şi până astăzi fără de veste izvorăşte. Şi de vreme ce s-a făcut aceasta prin rugăciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre pomenirea lui, şi poporul l-a îngropat cu osârdie şi cu cinste aproape de Siloam, ca să aibă şi după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor sale îndulcirea apei.

Mormântul acestui prooroc se află aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoţilor, spre partea cea dinspre miazăzi a Ierusalimului. Căci regele Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său, însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Şi a făcut cale ocolită într-o parte şi într-alta, care are intrare neştiută de mulţi. Şi până astăzi este neştiută de cei mai mulţi dintre preoti, ca şi de tot poporul, căci acolo îşi ţinea regele aurul ce-i venea din Etiopia şi aromatele, adică miresmele cele scumpe. Şi de vreme ce regele Iezechia a arătat taina lui David şi a lui Solomon preoţilor babilonieni, care văzând minunea ce s-a făcut în trupul bolii lui, că s-a întors soarele înapoi cu zece ceasuri, şi minunându-se pentru aceasta, au mers ca să vadă, de vreme ce Iezechia a făcut aceasta de a spurcat oasele părinţilor săi, a blestemat Dumnezeu să fie neamul lui spre robie vrăjmaşilor săi. Şi l-a făcut fără de rod din ziua aceea.

Proorocul Isaia era la arătarea trupului astfel: avea barba lungă şi ascuţită, şi se apropia a ajunge cu vârsta la bătrâneţe. Şi se face pomenirea lui în biserica sfântului mucenic Lavrentie, unde au fost aşezate mai pe urmă şi moaştele lui, după ce mai întâi au fost aduse în Constantinopol.

Pomenirea Sfântului Mucenic Hristofor. Sfântul Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute cincizeci. Acesta era un tânăr mercenar barbar, ajuns împreună cu alţi ostaşi într-un oraş din Răsărit unde au supus la chinuri pe toţi creştinii ce i-au găsit. Deşi mare cât un uriaş la statură şi foarte urât la faţă, lui Reprove (căci aşa îi era numele înainte) i s-a făcut milă de aceşti oameni. Dar neputând să grăiască pe limba lor, s-a rugat lui Dumnezeu, şi a fost trimis la el îngerul Domnului, zicându-i: „Reprove, îmbărbătează-te!” Şi cum a atins îngerul buzele lui, a grăit el slobod. Şi intrând în cetate, a înfruntat pe cei ce prigoneau pe creştini, şi erau rătăciţi pentru cele deşarte, de socoteau că cele fără de suflet sunt zei. Pentru aceasta a fost bătut de un oarecare Vachie, către care răspunzând zicea că este oprit de porunca lui Hristos; dar de şi-ar da pornire mâniei, nu i-ar sta înainte nici Vachie, nici puterea împăratului lui, ca o nimica şi putredă fiind. Deci a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, din pricina chipului lui îngrozitor şi înfricoşător, şi din pricina puterii lui nestăpânite şi nebiruite. Aceşti slujitori îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune dumnezeiască a odrăslit; şi mergând la împăratul, pe cale împuţinându-se pâinile slujitorilor, rugându-se el lui Dumnezeu le-a adăugat şi altele, de hrană, de care minune mare slujitorii spăimântându-se au crezut în Mântuitorul Hristos, şi mergând la Antiohia au fost botezaţi împreună cu sfântul Hristofor, de către sfântul sfinţitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, care în loc de Reprove, l-a numit Hristofor.

Deci stând înaintea judecăţii împăratului, şi văzându-l împăratul şi îngrozindu-se, a căzut pe spate cu faţa în sus. Şi iarăşi venindu-şi în fire, socoti să-l amăgească cu vicleşug şi să-l îmblânzească cu momelile, şi cu încetul să-l facă să se despartă de Mântuitorul Hristos, însă nu pe faţă. Pentru aceea îi adusese înainte două femei frumoase la faţă, însă desfrânate şi gata spre stricăciune şi foarte ştiutoare în a înfierbânta şi a întărâta la porniri şi la pofte nestăpânite şi turbate pe bărbaţii tineri; dintre acestea una se chema Calinica şi cealaltă Achilina. Şi le-a poruncit să intre la dânsul, şi să se meşteşugească în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul şi el să le îndrăgească încât să-l despartă de credinţa Mântuitorului Hristos, şi să aducă jertfă la idoli. Însă sfântul învăţându-le, le-a îndepărtat de slujirea idolească. Şi stând ele înaintea împăratului şi mărturisind că sunt creştine, au fost date la cumplite chinuri, pe care răbdându-le au luat cununa muceniciei.

După aceea, aprinzându-se împăratul cu mânie mare a ocărât pe sfântul pentru chipul feţei lui cel ciudat; iar el răspunzând a numit pe împăratul vas primitor de lucrările diavolului, pentru că aceasta însemna numele lui Deciu. Deci împăratul a dat hotărârea ca celor două sute de slujitori ce au fost trimişi să prindă pe sfântul şi s-au botezat împreună cu dânsul, iar acum se închinau înaintea sfântului, să li se taie capetele. Iar pe sfântul Hristofor a poruncit să fie ţintuit cu piroane, pe un instrument de chinuire făcut din aramă, iar dedesubtul lui a fost aprins foc mare; dar sfântul şedea liniştit ca şi cum s-ar fi aflat în odihnă şi povestea nişte lucruri minunate, de mulţi necrezute, dar de cei credincioşi crezute şi bineprimite, zicând că vedea un om foarte mare şi preaînfrumuseţat, îmbrăcat în veşminte albe, încât întuneca şi soarele cu strălucirea sa, pe al cărui cap se afla o cunună foarte strălucitoare şi că împrejurul lui erau ostaşi purtători de foc, care se luptau cu nişte negri grozavi pe care-i biruiau. Iar stăpânul acela înfricoşat cu mânie întorcându-se, a biruit şi a călcat toată puterea vrăjmaşului. Atunci popoarele auzind acestea şi văzând şi pe sfântul, că era păzit nevătămat de focul ce ardea sub dânsul, au crezut şi au trecut la credinţa în Mântuitorul Hristos, şi au scos pe sfântul din foc. Dar şi aceştia au fost tăiaţi de slugile împăratului, iar sfântul Hristofor a fost chinuit în alte multe chipuri, iar la sfârşit i-au tăiat capul.

Şi se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfântul mucenic Polieuct, şi la sfântul marele mucenic Gheorghe ce se află la locul numit Chiparisio.

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari – Sfântul Nicolae a trăit la sfârșitul secolului III și începutul secolului al IV-lea. Datorită vieții sfinte a fost ales episcop al Mirelor Lichiei. Din cauză că a propovăduit credința în Domnul Iisus Hristos a fost prins de conducătorii cetății, a fost bătut și aruncat în temniță, împreună cu alți creștini. Imediat ce Sfântul Constantin cel Mare a ajuns împăratul romanilor au fost eliberați toți din închisoare, inclusiv Sfântul Nicolae care a mers în Mira. În timpul vieții pământești a săvârșit numeroase minuni. De asemenea, a participat la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea din anul 325. La 9 mai 1087, pentru a nu cădea în mâinile musulmanilor, moaștele Sfântului Nicolae au fost mutate din Mira la Bari, în sudul Italiei.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 9 Mai

A. GUSTĂRI

File de peşte cu crustă

4 fileuri de peste
3 linguri pesmet graham
1 lingura ulei de masline
coaja rasa de la o portocala
2 linguri patrunjel proaspat tocat
sare si piper dupa gust

Se spala fileurile de peste, se zvanta si se aseaza intr-un vas termorezistent;

Se amesteca intr-un castronel pesmetul, uleiul, coaja de portocale, sarea si piperul, se toarna peste fileurile de peste;

Se coc la cuptor cca 20 minute, sa se rumeneasca frumos, se presara patrunjelul dupa ce se scot din cuptor.

Se servesc cu cartofi la cuptor si mujdei de usturoi

B. SALATE

C. SOSURI

Sos pentru peşte pescăresc

Se pune intr-o cratita ceapa taiata marunt, se toarna apa si se lasa sa fiarba la foc mic 10-15 minute, apoi se adauga uleiul, zaharul, usturoiul bine strivit, cimbrul si bulionul.

D. BORŞURI

Ciorbă românească de peşte

- peste mic de balta (orice) 3 kg,
- peste mare (capete si cozi de somn sau somon, stiuca, crap etc.)
-telina
-gulie
-morcov
-ceapa
-praz
-pastranac
-patrunjel
-frunze leustean
-frunze patrunjel
-bors
-sare
-piper
-vegeta

Se fierbe pestele mic in apa fara sare pana se face zdrente, dupa care se strecoara si se arunca pestele pastrandu-se zeama. Se taie zarzavatul cubulete si se pune la fiert in zeama strecurata de peste pana fierbe. Se adauga borsul (1/3 din cantitatea de zeama de peste) si se dau cateva clocote. Se regleaza cu condimente dupa gust. Se introduce pestele mare si se lasa la fiert max 7 min sa se pastreze bucatile intregi. Se adauga frunzele de leustean si de patrunjel si se mai da un clocot.

Se serveste calda cu ardei iute (dupa preferinte).

E. MÂNCĂRURI

Peşte pescăresc

750 g. crap, 3 linguri ulei, 2 cepe, 4-5 catei usturoi, 1/4 lingurita cimbru pisat, 2-3 linguri bulion, 1 ½ pahar apa, un virf cutit zahar, sare

Pestele proaspat sau dezghetat se taie in bucati nu prea mari, se sareaza si se lasa sa stea intr-un vas acoperit pina se prepara urmatorul sos: se pune intr-o cratita ceapa taiata marunt, se toarna apa si se lasa sa fiarba la foc mic 10-15 minute, apoi se adauga uleiul, zaharul, usturoiul bine strivit, cimbrul si bulionul. Dupa ce da un clocot-doua, se pun bucatile de peste, se potriveste de sare si se lasa sa fiarba acoperit, la foc foarte mic sau in cuptor pina cind scade bine sosul.

F. DULCIURI

Cozonac nedospit

• 4 ceşti apă;
• 1 pachet margarină;
• 1 ceaşcă zahăr;
• 40 g drojdie de bere;
• 1 lingură coajă de lămâie sau portocală rasă;
• 1 vanilie;
• 1 linguriţă scorţişoară;
• 1 linguriţă sare;
• Făină cât cuprinde
Umplutura:
• 400 g gem;
• 1 ceaşcă nuci tăiate mărunt, sau stafide;
• 2 linguri cacao;
• 2 linguriţe esenţă de rom
Se face din ingredientele de mai sus un aluat de consistenţă potrivită, având grijă ca drojdia să fie dizolvată separat în apă călduţă.
Se împarte în 4 părţi aluatul şi se întind, pe rând, foi de 1 cm grosime.
Se întinde pe toată suprafaţa foii gem amestecat cu cacao şi rom, iar deasupra se presară nuci sau stafide.
Se rulează foaia şi se aşază cei 4 cozonaci într-o formă suficient de mare, bine unsă.
Se ung cu pensula pe deasupra cu apă dulce şi se presară zahăr tos sau susan.
Se pun direct la cuptor la foc potrivit, 50 minute.
Se consumă cald.

ARTE 9 Mai

INVITAȚIE LA OPERĂ 9 Mai

MUZICĂ 9 Mai

Giovanni Paisiello

Carlo Maria Giulini, dirijor italian

Carlo Maria Giulini conducts Rossini Overtures: https://youtu.be/zSpD9k0Kgro.

Frank Chacksfield, pianist şi şef de orchestră britanic

Frank Chacksfield & His Orchestra ‎

Hank (Clarence Eugene) Snow ("The Singing Ranger"), cântăreţ şi compozitor country canadian

Sonny Curtis, chitarist şi compozitor american (The Crickets)

Nokie Edwards, chitarist şi compozitor american (The Ventures)

NOKIE EDWARDS (The Ventures) ~

Pete Birrell, basist britanic (Freddie & The Dreamers)

Mike Milward, chitarist britanic (The Fourmost)

The Fourmost -

Tommy Roe, cântăreţ, chitarist şi compozitor american (The Satins)

TOMMY ROE AND THE SATINS

Don Dannemann, chitarist şi compozitor american (The Cyrkle)

Steve & Steve perform "Turn Down Day" with Don Dannemann of

Richie Furay, chitarist, vocalist şi compozitor american (Buffalo Springfield, Poco)

Poco-

Marius Țeicu

Steve Katz, vocalist, chitarist şi compozitor american (Blues Project, Blood, Sweat & Tears, American Flyer)

Clint Holmes, cântăreţ american

Clint Holmes:

Richard Hudson, multi+instrumentist, vocalist şi compozitor britanic (Strawbs, Hudson Ford, The Monks)

Hudson-Ford ‎-

Billy (William Martin) Joel, vocalis, pianist ţi compozitor american (The Ehoes, Lost Souls, Hassles, Attila)

Billy Joel Live in Rome 2006: https://youtu.be/7PNvgIZ_fCY.

Mezzo-soprana germană Anne Sofie von Otter

Anne Sofie von Otter. Music for a While - Baroque melodies: https://youtu.be/OvLPxG2StHA.

Dave Gahan, muzician englez, vocalist trupa „Depeche Mode"

Dave Gahan and Soulsavers Los Angeles Oct 19 2015 (Full):

Paul David Heaton, vocalist şi compozitor britanic (The Housemartins, Beautiful South)

The Beautiful South

John Edwards, basist britanic (Status Quo)

Status Quo , John Edwards

Constantin Dimitrescu

Peasant Dance - Dans ţărănesc - Constantin Dimitrescu:

Alfred Menelsohn

Rudolf Serkin

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Romantic MoonLight Songs! Moonlight Serenade, Moonlight In Vermont, Moonlight Bay!

Richard Clayderman Greatest Hits - Best Songs Of Richard Clayderman - Richard Clayderman Playlist

POEZIE 9 Mai

Lucian Blaga

Biografie

Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din judeţul Alba, sat ce poartă-n nume "sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se "mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fraţii lui că "era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe "o fiinţă primară” ("eine Urmutter”).

Îşi face studiile primare la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de liceul "Andrei Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din Viena. În 1919 Sextil Puşcariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei şi Lamura, apoi în volum. După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea (apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943). Încă din primii ani ai liceului, Blaga se impune atenţiei colegilor. "La cursuri, îmi aduc aminte că uimea pe profesori cu originalitatea răspunsurilor pe care le va da. Şi în vreme ce clasa-şi îndrepta admiraţia spre muşchii atletici ai unor colegi, bănuiam în sclipirea ochilor un joc de flăcări deasupra unei comori” – îşi va aminti mai târziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia Teculescu Amintiri despre Lucian Blaga, în Ţara noastră, 1935.

În 1910 debutează în Tribuna din Braşov cu poezia "Pe ţărm", urmată de cea intitulată "Noapte" şi este ales preşedinte al societăţii literare din şcoală. "Începuse să-l pasioneze problemele de ştiinţă şi filozofie" – atestă aceleaşi Amintiri. Ne vorbea despre planeta Marte, încerca să ne dovedească existenţa vieţii acolo. Cu timpul era pasionat mai mult de problemele filozofice (Conta, Schopenhauer, Höffding, Bergson). O lungă perioadă (1926-1939), va lucra în diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat de presă şi consilier la legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna şi Viena, ministru plenipo-tenţiar la Lisabona. Îşi continuă activitatea literară şi ştiinţifică, publicând în tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice şi piese de teatru.

În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă dă lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu Poemele luminii (1919), opera poetică antumă a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă şase volume: Paşii profetului (1921), În marea trecere(1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curţile dorului(1938), Nebănuitele trepte (1943).

Poeziile nepublicate în timpul vieţii au fost grupate de autor în patru cicluri: Vârsta de fier 1940-1944, Corăbii de cenuşă, Cântecul focului, Ce aude unicornul (volumul Poezii 1962). Poezie de cunoaştere, construită pe marile antinomii universale (lumină/întuneric, iubire/moarte, indi-vid/cosmos) şi având ca temă centrală misterul existenţei, creaţia sa lirică evoluează dinspre elanurile vitaliste spre "tristeţea metafizică” şi dinspre imagismul pregnant metaforic spre o simplitate clasică a expresiei. Dramaturgia, alcătuită din poeme dramatice, porneşte de la miturile şi legendele autohtone sau de la evenimente ale istoriei şi culturii naţionale (Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Meşterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930),Avram Iancu (1934), Daria, Fapta şi Învierea (1925), Arca lui Noe (1944), Anton Pann(1965)). Opera filozofică este organizată în patru trilogii (a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi trilogia cosmologică (Filozofia stilului (1924), Cunoaşterea luciferică(1933), Spaţiul mioritic (1936), Geneza şi sensul culturii (1937)). Câteva culegeri de aforisme (Discobolul (1945)) şi eseuri, alături de memorialistica din Hronicul şi cântecul vârstelor şi de romanul autobiografic Luntrea lui Caron, ambele publicate postum, şi lucrarea Pietre pentru templul meu (1919), întregesc imaginea uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii române moderne.

Crezul artistic al lui Blaga este motto-ul: "Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.” (Pietre pentru templul meu)

Se stinge din viaţă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm, unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul român şi care vă dăinui veşnic prin operele sale, care dovedesc puterea geniului românesc.

"Avea în el un farmec ciudat. Întâi tăcerile lui care erau foarte expresive. Avea, pe urmă, nişte ochi demonici […] Îşi concentra toată fiinţa în privire. S-a scris despre el că se iubea foarte mult poate şi pentru că era, în fond, un timid, un delicat, un introvertit, totuşi, care era foarte iubit, foarte simpatizat…”

(Şerban Cioculescu, Un poet de talia lui Blaga n-o să mai fie în România până ce vei închide dumneata ochii.)

"Sete de lumină – fugă de lumină, sete de tăcere – aspiraţie la cuvânt, tendinţe ambivalente constituie mareele, fluxul şi refluxul acestui univers poetic […] Acest tărâm este un continent al sensibilităţii, al sufletescului, al spaţiului psihic. Blaga e poetul animei în veşnică frământare, într-un continuu efort de autorevelare şi de autodepăşire. Desigur, nu înţelegem prin anima doar domeniul trăirilor subiective ale poetului, ci acela al unor experienţe depăşind această subiectivitate. Lucian Blaga nu este poetul unor aventuri existenţiale, ci ale unor experienţe esenţiale.”

(Nicolae Balotă, Lucian Blaga, poet orfic)

De Profundis

Inca un an, o zi, un ceas -
si drumurile toate s-au retras
de sub picioare, de sub pas.
Inca un an si-un vis, si-un somn -
si-oi fi pe sub pamanturi domn
al oaselor ce drepte dorm.

Ecce Homo

Din ce mi-am plamadit nestavilita sete de-a trai
Si dulcea nebunie de-a juca,
Cînd din pamînt sorb numai - fiere?...

Cînd vad cum iedera se-ntinde pe morminte
Ca lauri pe fruntea unor neîndurati învingatori, -
Din ce-mi hranesc scînteia de avînt,
Din ce-mi hranesc scînteia mea de rîs, de nu se stinge.

Si cînd cutreier blestematele ogoare, ce minune
Ma-mbata de visez ca eu pasesc pe bolta unui cer?
Si ce venin ma face s-aiurez si sa aud
Cum glia - neagra de pacate -

Rasuna - sfînta ca un clopot -
Sub pasii mei de plumb?...

Nu stiu. Atîta doara pot sa strig cutezator în vînt:
"De ziua de apoi nu ma-nspaimînt -
De coltul meu din iad, prevad, o sa ma bucur
Ca de un rai întreg!..."

Focuri de primăvară

Îngînînd prin vai taria
suna ramul, suna glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

Prinsi de duhul înverzirii
prin gradini ne-nsufletim.
Pe masura-nalta-a firii
gîndul ni-l dezmarginim.

Ce-am uitat, aprindem iara.
Sub vesminte ne ghicim.
Cautam în primavara
un tarîm ce-l banuim.

Cautam pamîntul unde
mitic sa ne-alcatuim,
ochi ca oameni sa deschidem,
dar ca pomii sa-nflorim.

Friedrich von Schiller

Biografie

(Friedrich Schiller sau Federico, Marbach, Germania, 1759 - Weimar, id, 1805.) Poet și dramaturg german. Fiul unui chirurg militar, a studiat medicina și dreptul la Școala Militară din Stuttgart, mai degrabă decât teologia, așa cum a fost dorința lui.Indiferent interdicțiile de disciplina militară, el a devenit interesat în literatura de protorromántica "Sturm und Drang" , iar în 1781 a lansat primul său joc, tâlharii,dramă antiauthoritarian care a dus la îndepărtarea din funcție de chirurg Senior și interzicerea scrierii de lucrări care ar putea submina ordinea socială.

Forțat să plece din Stuttgart, a plecat mai întâi la Mannheim (1782), unde a reprezentat lucrări de conținut republican lăudând libertatea și puterea spiritului; mai târziu, temându-se de represalii suplimentare, sa mutat la Leipzig. Pe parcursul acestei perioade de ratacire, a fondat o revista si sa imprietenit cu o femeie influentă, Charlotte von Kalb, care ia dat o protecție.

În cele din urmă, sa mutat la Dresda și a rămas acasă jurist Korner, admirator, care la îndrumat spre o ideologie și o estetică mai puțin înălțat. Sub această influență a terminat lui Don Carlos (1787), o lucrare care marchează granița dintre prima fază revoluționară și clasicist, caracterizat prin aceea , cu toate acestea, printr - o clasicism mai aproape de Shakespeare decât greco - cultura romană.

Potrivit criticilor, lucrarea sa cea mai realizat este trilogia în versetul Wallenstein(1776-1799), o dramă în care evenimentele istorice iau pe o dimensiune ideologică a personajelor acea stea. In timp ce sunteti cazat la domiciliu Korner a scris , de asemenea , oda bucuriei (1775), încorporată de Beethoven în Simfonia a IX - , în care își exprimă idealismul său generos și unflappable.

În 1787 sa dus la Weimar, cu scopul de a întâlni Herder și Goethe Wielan. Apoi, el sa dedicat cercetării istorice, iar în 1789 a devenit profesor de istorie la Universitatea din Jena. El a scris unele lucrări în care a explicat concepția idealistă a istoriei și filosofice poeme Zeii Greciei (1788) și artiști (1789).

În 1790 sa căsătorit cu Charlotte von Lengefeld, iar un an mai târziu , a câștigat o pensie de la Ducele de Holstein-Augustenburg, datorită căreia nu putea să se dedice studiul lui Kant , a cărui filozofie sa refugiat de consecințele reale ale Revoluției Franceze, ardoare el a apărat teoretic. Rezultatul studiului filozofiei kantiene, a publicat unele tratate estetice care, la idealul său de perfecțiune morală, s-au alăturat căutarea frumuseții, potrivit lui, cele două valori asumate individual, determină evoluția și schimbările în societate .

Lăsând la o parte investigațiile lor istorice și filozofice, în anul 1794 a fondat revista Die Hören și a început o colaborare fructuoasă cu Goethe . Prietenia lor a fost întărită după reședința la Weimar (1799), când au fondat (1797) o altă revistă, Musenalmanach (Almanah muzelor), care a lucrat, de asemenea, Wilhelm von Humboldt. În ea, Schiller și Goethe publicat în colecția de colaborare de epigrame (1797) , Xenia și un an mai târziu, fiecare separat publicat balade, inspirate mai ales în antichitate și Evul Mediu.

Schiller a petrecut ultimii ani ai vieții sale la teatru, genul în care a strălucit talentele sale mai mult. În 1804 a văzut lumina cea mai populară dintre lucrările sale, William Tell, în care iubirea și glorificarea de libertate, scriitor ideal dacă constantă, manifestă în modul cel mai armonios și eficient. A murit un an mai târziu , fără să fi fost în măsură să finalizeze tragedie cel mai ambițios, Dimitrie, despre fiul lui Ivan cel Groaznic, și care părea un preludiu la o schimbare de direcție în lucrarea sa.

Copila din străini

Într-un cătun, pe la Florii,
Venea în orice primăvară,
Cu cele dintîi ciocîrlii,
O mîndră, tainică fecioară.

Ea nu era născută-n plai,
Nu se ştia de unde este,
Şi urmele i le pierdeai
La despărţire, făr' de veste.

În sfînta ei apropiere
Era atîta-nsufleţire,
Dar o nobleţă, o putere
O-ndepărta de iscodire.

Venea cu fructe şi cu flori,
Le aducea din depărtare,
Din cîmpii cei mai roditori,
De rouă plini şi plini de soare,

Cu drag le împărţea apoi,
Unuia fructe — altuia flori:
Bătrîni în cîrji şi juni vioi
Mergeau spre casă zîmbitori.

Şi toţi erau bineveniţi,
Dar cînd să plece din cătun,
Ea dete darul cel mai bun
Unei perechi de-ndrăgostiţi.

Cuvintele credinței

Eu ştiu trei cuvinte — şi rostul li-i sfânt
Trec ele din gură în gură,
Nici răul, nici jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu le fură;
Şi cel ce în ele mai mult n-a crezut,
Credinţa şi cinstea de mult şi-a vândut.
Voinţa ni-i slobodă, — aşa ne-a zidit
Cel sfânt, — şi în neagra robie,
Şi cel ce dreptatea pe lumea-a iubit
Aceasta prea bine o ştie.
De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat
Şi sufletul tău îl păstrează curat.
Dreptatea pe lume nu-i sunet deşert,
Îşi are ea rost în viaţă:
Cei drepţi şi-n robie norocul nu-şi pierd,
Viaţa aşa ne învaţă.
Acest adevăr pentru noi îi ascuns,
Dar pruncii cei mici mai demult l-au pătruns.
Căci Unu îi Domnul — Preasfântă voinţă
În toate voinţele noastre,
Şi una-i în toate Preasfânta Fiinţă
Mai sus de-nălţările-albastre;
Pe rând trec schimbările-n vecinic lanţuh,
Acelaşi rămâne în veci Sfântul Duh.
Păziţi trei cuvinte, şi rostul lor sfânt
Îl treceţi din gură în gură,
Căci răul şi jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu le fură,
Şi cel ce-n sfinţenia lor a crezut
Credinţa şi cinstea nu şi-a pierdut.

Manusa

Lâng-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă,
Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă.
Împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună.
Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună
Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din ţâţâne
Şi un leu iese în faţă, cumpătat, cu pasuri line,
Mult se uită împrejuru-i, cască lung, şi a lui coamă
Scuturând-o, îşi întinde muşchii şi s-aşează jos.
Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă
Şi dintr-însa se repede
C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede
Muge tare,
Coada roată o-nvârteşte,
Scoate limba,
Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocoleşte,
Sforăie înverşunat,
Apoi mormăind se-ntinde
Lângă el.
Regele mai face-un semn,
Şi pe două porţi deschise
Se azvârl doi leoparzi,
Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă
Peste tigru.
Dar acesta îi apucă în cumplitele lui gheare
Leul muge,
Se ridică în picioare,
Fiarele se-nfiorează,
Şi-mprejur, arzând de dorul de-a se sfâşia-ntre ele,
Se aşează.
O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan
O mănuşă, drept la mijloc, între tigru şi-ntre leu;
Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-şi joc,
Cavalerului Delorges:
, , Dac-amorul ţi-e fierbinte cum te juri în orice oară,
Să te văz,
Mergi, mănuşa de-mi ridică!"
Cavaleru-aleargă, iute se coboară
În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică,
Din mijlocu-acelor monştri,
Cu-a lui degete-ndrăzneţe el mănuşa de-o ridică.
Cu mirare şi cu groază
Damele şi cavalerii l-au privit,
Însă foarte liniştit
El mănuşa o aduce înapoi.
De-a lui laudă răsună orice gură,
Cunigunda îl priveşte cu o gingaşă căldură,
Ce-i promite că norocu-i e aproape.
Dar mănuşa el în faţă i-o aruncă:
, , Doamna mea, o mulţămire ca aceasta n-o mai voi!"
Şi-o lăsă numaidecât.

George Coșbuc

Biografie

George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet român din Transilvania. S-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica unui preot greco-catolic. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa. Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coşbuc auzise “că ştie poveşti”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi încă de la vârsta de cinci ani.

Poetul şi-a început studiile la şcoala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a şi a III-a, urmează cursurile şcolii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuţii, învăţând germana cu unchiul său Ion Ionaşcu, directorul şcolii. În clasa a VII-a, Coşbuc este ales vicepreşedinte al societăţii, iar la 2 octombrie 1883 devine preşedinte. Publică în paginile revistei Muza someşeană primele poezii, citeşte la şedinţele societăţii traduceri dinRückert, Petőfi şi o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenuşă.. În mai 1884 îşi susţine examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii maghiare din Cluj.

Despre începuturile sale literare George Coşbuc mărturiseşte: “Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era, insa imi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti”.

În noiembrie 1886, bolnav şi confruntat cu diverse dificultăţi materiale, nu mai figurează printre studenţii clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Publică la revista din GherlaCărţile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna poveşti şi basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic şi Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacţia ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formaţia sa.

Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista Tribuna din Sibiu îi publică sub pseudonimul C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc), snoava versificată Filosofii şi plugarii.

În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: “De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete”. Mişcarea literară de la Tribuna a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientată, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român.

Ioan Slavici mărturiseşte următoarele în Amintiri: “Gheorghe Coşbuc, înzestrat din belşug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat în toate împrejurările deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieşit ceea ce a fost dacă nu şi-ar fi croit lucrarea vieţii în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toţi erau scriitori …”.

Anii petrecuţi în redacţia Tribunei sibiene (1887 – 1889) alături de I. Slavici vor culmina cu apariţia poemului Nunta Zamfirei, un poem – spectacol admirabil, care a impresionat chiar şi pe olimpianul Titu Maiorescu.

Spre anul 1889, Tribuna începe să lucreze în pierdere, situaţia ducând la desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel al lui Coşbuc. La insistenţele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la Bucureşti, unde soseşte pe la mijlocul lunii decembrie 1889.

Venit la Bucureşti, Titu Maiorescu l-a primit în şedinţa Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alături de I.L. Caragiale. I se oferă un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Cușbuc publică la Convorbiri literare poemele La oglindă (1890), alte trei poezii, între care şi Rea de plată (1892). Continuă să publice la Tribuna (Pe lângă boi, Trei, Doamne, şi toţi trei, Cântec), la Lumea ilustrată (Fatma, 1891; Vestitorii primăverii, Noaptea de vară, Vara, Vântul, 1892; Rugăciunea din urmă, 1893).

Demisionează din postul de funcţionar şi este cooptat în colectivul profesorilor asociaţi care elaborau un manual de şcoală intitulat Carte românească de citire. În 1893 îi apare primul volum de versuri, Balade şi idile; editează în colaborare cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, revista Vatra(1894). În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, şi, în acelaşi an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru.

La 28 martie 1902 Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor îl numeşte în postul de şef de birou, creat prin bugetul administraţiei Casei Şcoalelor. Conduce revista Viaţa literară, este numit în postul de referendar în Administraţia Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri; este numit în postul de şef al Biroului de control al activităţii extraşcolare (1907).

În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează, încetează să mai publice. “O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc. N-a fost om care, ştiind bucuriile şi durerile unui părinte, care să nu-şi şteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide”, scria N. Iorga în toamna acestui an.

Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: “Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de Români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale.”

La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea revistelor Vatra (1894), Foaie interesantă (1897), Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1 ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatra, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896.

“La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc moare la Bucureşti. Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru …” spunea Bogdan-Duică la înmormântarea ilustrului dispărut. La moartea lui Coşbuc, Nicolae Iorga, cel care afirmase mai demult că “poezia lui Coşbuc este de o virtuozitate extraordinară”, publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: “Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanţii din 77, moare fără a fi văzut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al ţării. Să lăsăm ca asupra frunţii lui palide, acum liniştite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut.”

În ziarul Lumina, din Bucureşti, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul George Coşbuc, afirmând printre altele: “Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii … A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc.”

Sosirea rândunicii

Rindunica a sosit,
Primavara vine,
Iata mugurii-nverzesc,
Gradinitele-nfloresc
Tot e viu si-ntinerit
Caci e cald- si bine.

Ger, zapada, tot s-a dus,
Primavara vine!
Rasarit-a ti mindre fiori,
Si prin zari se vad cocori,
Verde-i jos, senin e sus
Caci e cald si bine.

Oltenii lui Tudor

Vine-un chiot dinspre munte,
Vine freamat din paduri -
Tudor domnul vine-n frunte,
Cu multimea de panduri!
Iar din Jiu, din apa sfânta,
Iese cântec vitejesc,
Si cu glas de surle cânta
Tot poporul românesc.

Lasí sa-i sune surle-n tara,
Sa-si adune-olteni destui,
T;ara s-o vedem noi iara
Vesela pe urma lui -
Mândra patrie româna
Nu sub brat de oameni slabi,
Ci voinica si stapâna
Cum a fost sub Basarabi.

Zboara corbi pe sus, baiete,
Cârduri negre se-nvârtesc,
Si se zbat de-atâta sete
Si de foame se izbesc:
N-au s-astepte-oltenii ruga
Sa le dea de hrana-n vai -
Oh, ciocoi, te-ajung în fuga
Toti razbunatorii tai!

Cine vrea partas sa fie
Dreptului pe-acest pamânt
Dupa Tudorin sa vie!
Ca-i trimis de Domnul sfânt
Sa ne scape-acum odata
De ciocoi, caci Dumnezeu
Însusi s-a pornit sa-i bata,
Cum ne bat si ei mereu.

Ridicati, români, Dreptatii
Steag cu sfântul George-acum
Sfintei Legi si libertatii
Faceti-i odata drum!
Cine nu-i cu voi, sa stie
Ca izbit va fi de voi,
De cei strasnici în mânie
Si din leagan de eroi.

Domnul Tudor sa traiasca!
Sus cu totii, pui de lei,
Pentru tara Româneasca,
Pentru drepturile ei!
A-mbracat camasa mortii
Domnul Tudor, ca Hristos,
Dar schimba-va pasul sortii,
Va trânti dranii jos!

Tricolorul

Albastru, romane, ti-e steagul,
Dar stii tu de ce? Sa te-nvat.
Albastru-nsemneaza ciocoii,
Si tot ce-ti aduni tu cu boii
Din mila caldurii si-a ploii
Al lor e, si-acum si de-a pururi,
Si-al tau, cersetorule, -un bat.
Dar rabda, c-o fac din iubire:
Sa tem ca te duce-n pierire
Belsugul prin trai cu rasfat.
Si galben, romane, ti-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, taranii,
Voi galbeni de foame sarmanii,
De boale purtate cu anii
La scara, si dracul va duca!
Stapanii au scumpe nevoi:
Va banque si dineuri si pasuri
Si-amante cu cai si matasuri,
Si toata nadejdea-i la voi!
Si rosu, romane, ti-e steagul.
Si-un geniu e talcul, s-o stii.
Al neamului geniu, vezi-bine:
E rosu de-o trista rusine,
Ca vremea-ndreptarii nu vine,
Ca tot mai cu multe manii
Ne-ajunge voitul dezastru;
Abisu-ntre galben si-albastru
Satano, de unde ne vii?

Supliment LUCIAN BLAGA

TEATRU/FILM 9 Mai

În regia Cătălin Naum

Biografie

Cătălin Naum (n. 1 aprilie 1939, București - d. 9 mai 2013) a fost un regizor român de teatru și unul dintre cei mai cunoscuți pedagogi. Activitatea sa la Teatrul Podul l-a făcut legendar. A fost profesorul Oanei Pellea.

Activitatea artistică

2007 - Baraca, Teatrul Municipal Focșani

2007 - Drum fără pulbere, Teatrul George Ciprian

Și Freud greșește

Hamlet - adaptare

2005 - Începem

Jocul de-a vacanța, Teatrul George Ciprian

Jocul de-a vacanța, Teatrul Municipal Focșani

Mi-e dor de dorul care m-a durut

Năpasta

O noapte furtunoasă, Teatrul Municipal Focșani

O poveste de iubire