10 MAI 2018

ISTORIE PE ZILE 10 Mai

Evenimente

· 7o i I Chr: Asediul Ierusalimului. Trupele lui Titus, fiul imparatului roman Vespasian, incep un atac masiv asupra Ierusalimului și atacă al treilea zid de aparare a orașului dinspre nord-vest. Asediul s-a încheiat cu ocuparea orașului și distrugerea celui de- al doilea Templu al evreilor. La Roma inca mai exista in prezent Arcul de Triumf al lui Titus, inaltat pentru a celebra cucerirea Ierusalimului. Arcul de triumf dedicat lui Titus a fost ridicat în anii 81-82 e.N, din inițiativa fratelui său Domitianus si era menit să comemoreze victoria definitivă a romanilor asupra răscoalei evreilor din Palestina, răscoală începută în anul 66 e.N. Campania de pacificare a Palestinei o începuse, cu mână de fier, în 66 e.N, generalul Vespasianus, la cererea lui Nero. In istoria evreilor acea victorie romană este comemorată ca unul dintre cele mai tragice evenimente, cel prin care poporul evreu si-a pierdut definitiv libertatea. Templul care reprezenta unitatea spirituală a evreilor a pierit în incendiu și jaf, odată cu întregul Ierusalim. Toate odoarele sfinte din templu au fost devalizate și au luat calea Romei, pentru a fi etalate pe timpul ceremoniei de triumf organizate in cinstea lui Titus. Pe locul devastat de legiunile lui Titus, în anul 70 e.N, împăratul Hadrianus (117-138 e.n), a mai spulberat încă o revoltă după șase decenii și jumătate. El trecut la măsuri și mai drastice de anihilare a evreilor. Pe locul Ierusalimului a ridicat un oraș roman, Aelia Capitolina, după numele său de familie și temple romane, iar pe evreii apți de muncă sau de luptă i-a răspândit pe la marginile de apus ale imperiului. Distrugerea primului și a celui de-al doilea templu de la Ierusalim, este încă jelita anual de evrei.

· 28 i.I.Chr: Astronomii dinastiei chineze Han consemneaza aparitia petelor solare aparute în timpul domniei împăratului Cheng de Han. Este una dintre cele mai vechi observații stiintifice ale petelor solare in China.

· 535: Este ales Papa Agapet I.

· 946: Papa Agapet al II-lea este încoronat papă ca succesor al papei Marin al II-lea. Papa Agapet al II-lea (8 noiembrie 955), a fost papa al Romei în perioada 10 Mai 946 – 8 Noiembrie 955. Numele lui înseamnă “cel iubit” (greacă). Pontificatul lui cădea în epoca fiului Maroziei, Alberic al II-lea (acesta conducea republica independentă Roma sub titlul “principe și senator al romanilor” și îl numea și pe Agapet papă). A fost un bărbat cu un caracter puternic,care a încercat cu disperare să oprească declinul papalității si așa-zisa pornocratie (din greacă “porneia” – domnia curvelor). Papa Marin al II-lea a fost Papă al Romei în perioada 30 Octombrie 942 – Mai 946. Papa Marin al II-lea este adseori condundat cu Papa Martin al III-lea. Papa Marin al II-lea a fost ales și a funcționat sub influența lui Alberic al II-lea.

· 1291: Nobilii scoțieni recunosc autoritatea regelui Eduard I al Angliei asupra țării lor.

· 1497: Amerigo Vespucci lasă Cádiz pentru prima sa călătorie în Lumea Nouă.

· 1499: Este publicată prima hartă geografică a lui Amerigo Vespucci., o harta care continea grave erori de localizare.Vespucci nu a condus nici o expeditie maritima si nu a fost capitan de vas. Singura functie care i se cunoaste a fost aceea de pilot principal al Castiliei, in baza carora era imputernicit sa propuna acordarea de brevete. El a intocmit o harta secreta pentru regele Castiliei , care avea la baza datele furnizate de capitanii corabiilor care se intorceau din Indiile de Vest, numele dat atunci noilor tertorii descoperite de Columb. Amerigo Vespucci a numit într-o scrisoare din 1503, continentul recent descoperit de Columb ”Mundus Novus” ( Lumea Noua). Martin Waldseemüller , un cartograf german al Renaşterii, a publicat in 1507 intr-o o carte cu titlul complet: “Introducere în cosmografie cu unele elemente de geometrie şi astronomie necesare pentru a înţelege această ştiinţă, şi cele patru călătorii dale lui Amerigo Vespucci şi reproducerea lumii în ambele suprafeţei de proiecţie sferică, inclusiv regiuni pe care Ptolemeu le-a ştiut şi au fost descoperite doar recent”, o harta cunoscuta sub numele Harta Waldseemüller , in care el foloseşte pentru prima dată cuvântul “America”, dupa numele lui Amerigo Vespucci, pentru a desemna partea de sud a continentului descoperit in realitate de Columb. Faimoasa harta a lui Martin Waldseemüller in care apare continentul american. Pe harta obsrvam numele de AMERICA dat acestui teritoriu. Numerosi istorici au contestat aportul lui Vespucci la descoperirea continentului care ii poarta azi numele si sunt de parere ca nu exista dovezi ale plecarii acestuia din Cadiz spre Lumea Noua.

· 1503: Cristofor Columb descoperă Insulele Cayman și le denumește Las Tortugas, datorită numeroaselor broaște țestoase care se găseau acolo. Cristofor Columb (n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche.

· 1534: Exploratorul francez Jacques Cartier a descoperit Newfoundland.

· 1655: Jamaica a intrat sub autoritate britanică, după stăpânirea spaniolă care a durat 161 de ani.

· 1768: John Wilkes este întemnițat pentru articolul scris în North Briton, prin care îl critică necruțător pe regele George al III-lea. Întemnițarea nobilului a provocat revolte violente la Londra. John Wilkes (n. 17 octombrie 1727 – d. 26 decembrie 1797) a fost un om politic și ziarist britanic. Deputat al Parlamentului din Westminster, Lord-primar al Londrei, numele său a rămas legat de un scandal politic și de revolta provocată atât de articolele sale cât mai ales de condamnarea sa pentru aceste articole, care luptau pentru libertatea presei, a inviolabilității parlamentare și a dreptului de vot pentru clasa medie, care să poată să-și aleagă reprezentanții ei. John a fost autorul unei celebre «afaceri» pe timpil regelui George al II-lea al Angliei, afacere cunoscută sub numele de „Afacerea Wilkes”. Evenimentele se petrec pe fondul unei tensiuni populare la Londra îndată după încheierea păcii cu francezii, în urma «Războiului de 7 ani», când el a demascat intențiile regelui George de a-și afirma puterea (totalitar) după relativa destindere a celor doi predecesori ai săi. George al III-lea (George William Frederick; 4 iunie 1738 – 29 ianuarie 1820) a fost rege al Regatului Unit și rege al Irlandei din 25 octombrie 1760 până la unirea acestor țări la 1 ianuarie 1801; după această dată a fost rege al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei până la moartea sa. Concomitent a fost Duce și prinț elector de Brunswick-Lüneburg până la promovarea sa ca rege al Hanovrei la 12 octombrie 1814. A fost al treilea monarh britanic al Casei de Hanovra dar spre deosebire de precedenții, el s-a născut în Marea Britanie și a vorbit engleza ca limba natală. Niciodată nu a vizitat Hanovra. Lunga domnie a regelui George al III-lea a fost marcată de o serie de conflicte militare care au implicat regatele sale, mare parte a Europei și părți din Africa, America și Asia. La începutul domniei sale, Marea Britanie a învins Franța în Războiul de șapte ani, devenind puterea dominantă europeană în America de Nord și India. Totuși, multe colonii americane au fost pierdute curând în Războiul American de Independență. O serie de războaie împotriva revoluționarilor și a Franței lui Napoleon într-o perioadă de peste 20 de ani, a dus în cele din urmă la înfrângerea lui Napoleon în 1815. În ultima parte a vieții, George al III-lea a suferit temporar și în cele din urmă permanent de o boală mintală. S-a sugerat că a suferit de porfirie. După o recidivă finală în 1810, s-a stabilit regența și fiul cel mare al lui George al III-lea, George, Prinț de Wales, a condus ca Prinț Regent. La moartea lui George al III-lea, Prințul Regent i-a succedat tatălui său ca regele George al IV-lea.

· 1774: Ludovic al XVI–lea și Maria Antoaneta devin rege și regină a Franței. Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles – d. 21 ianuarie 1793, decapitat în Paris) a fost rege al Franței și al Navarei din 1774 și până în 1789, rege al francezilor din 1789 și până în 1793. A fost ultimul reprezentant al Absolutismului și o victimă a Revoluției Franceze. Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (n. 2 noiembrie 1755 – d. 16 octombrie 1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta, s-a născut arhiducesă de Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a Navarei. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Ludovic al XVI-lea al Franței, devenind apoi mama „delfinului pierdut” Ludovic al XVII-lea. Maria Antoaneta este cunoscută mai degrabă pentru excesele sale legendare (considerate exagerări de unii istorici moderni), precum și pentru moartea sa: a murit executată prin ghilotinare, în toiul Revoluției Franceze, în 1793, pentru un așa-zis incest cu fiul ei, precum și pentru înaltă trădare, nedovedită, însă. S-a pretins pe durata vieții sale că ar fi fost lesbiană, că ar fi întreținut relații sexuale cu numeroși bărbați, inclusiv cu cumnații ei, dar nu există nici o dovadă în acest sens, toate acestea fiind acuze care au ajutat la declanșarea Revoluției Franceze.

· 1824: Inaugurarea muzeul National Gallery, Londra. Galeria Națională (National Gallery) găzduită de londonezi este o instituție de artă și, mai ales, de cultură născută din dorința de a oferi tuturor – nu doar cunoscătorilor de artă – posibilitatea îmbinării frumosului cu utilul și necesarul pentru creșterea spirituală. Nu întâmplător, chiar de la începuturile sale (1838) accesul a fost și este gratuit.

· 1848, stil vechi (22 mai 1848, stil nou) se constituie Comitetul revoluționar din Valahia, compus din Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Al. C. Golescu (Negru), C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu, Cezar Boliac (Albu), Radu Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Ion Cîmpineanu. Se adoptă un program al revoluției în 22 de articole, urmărind satisfacerea revendicărilor fundamentale imediate ale burgheziei pentru cucerirea puterii politice, prevederea cea mai înaintată fiind cuprinsă în articolul 13 (emanciparea și împroprietărirea clăcașilor prin despăgubire) și se stabilește ziua de 9 / 21 iunie, pentru declanșarea revoluției din Valahia.

· 1858: stil vechi (22 mai 1858, stil nou) începea Conferinţa de la Paris a reprezentanţiilor celor şapte puteri europene (Marea Britanie, Franţa, Austria, Prusia, Rusia, Turcia şi regatul Sardiniei), privind organizarea Principatelor Române. Conferința reprezentanților celor șapte puteri de la Paris, privind organizarea Principatelor Române. Conferinta de la Paris (mai-august 1858) a prilejuit indelungate dezbateri; propunerea de unire deplina a Principatelor – de data aceasta cu un Domn pamantean – a intampinat opozitia inversunata a Austriei si Turciei, in ciuda rezolutiilor adoptate in tara si a exemplului de solidaritate pe care il oferisera patriotii romani. Conferinţa reprezentanţilor celor şapte puteri – Marea Britanie, Franţa, Austria, Prusia, Rusia, Turcia şi Regatul Sardiniei – privind organizarea Principatelor Române, adoptă documentul final intitulat „Convenţia de la Paris”, document prin care se stabileşte viitorul statut politic, social şi administrativ al Moldovei şi Ţării Româneşti. Intrarea în vigoare a acestei Convenţii, căreia i se conferea valoare de noua Constituţie a Principatelor Române, marchează încetarea de jure a aplicării Regulamentului Organic In Conferința de la Paris, se stabilește viitorul statut politic, social și administrativ al Principatelor: - cele două țări vor purta numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare cu domn, guvern și adunare legislativă proprie;
- se înființează Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun pentru ambele Principate, cu sediul la Focșani;
- se desființează privilegiile și rangurile boierești;
- se instituie responsabilitatea ministerială;
- se reglementează prin lege relațiile dintre proprietari și țărani etc. Statutul politic stabilit de Conferința de la Paris, devenit lege fundamentală a țării, rămînînd în vigoare pînă în 1864.

· 1859: Incep la Focșani, lucrările Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune ale Principatelor Moldovei și Munteniei (Valahiei). Comitetul unionist din Iasi 1) Dimitrie Ralet, 2) Constantin Negri, 3) Anastasie Panu, 4) MihailKogâlniceanu, 5) Arhimandritul Neofit Scriban, 6) Manolachi Costache-Iepureanu, 7) Dimitrie Kracti, 8) Petru Mavrogheni, 9) Dimitrie Cozadini, 10) Constantin Hurmuzachi, 11) Dimitrie A. Sturdza.

· 1866: Carol I al României depune jurământul în fața Parlamentului României dupa ce a fost ales prin plebiscit principe suveran al Principatelor Unite, dupa abdicarea principelui Al.Ioan Cuza.

· 1871: Înfrântă în războiul cu Prusia, Franța este nevoită să semneze tratatul de la Frankfurt pe Main. Franța pierde Alsacia-Lorena de est și plătește 5 miliarde franci-aur ca despăgubire de război.

· 1872: Sufrageta Victoria Woodhull este nominalizată de Partidul Drepturilor Egale pentru prima femeie la funcția de președinte al Statelor Unite, deși femeile nu aveau drept de vot în SUA. Fiind arestată în ziua scrutinului, voturile favorabile nu au fost luate în considerare, iar numarul lor nu se cunoaște până astăzi.

· 1877: Senatul României votează proclamația de independență față de Imperiul Otoman, independență recunoscută prin Tratatul de la Berlin din 1878. La 9 mai 1877, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declarat, în plenul Parlamentului, în numele guvernului, că România rupe legăturile cu Turcia si se declara independenta. „În stare de rezbel cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare….Ce-am fost înainte de declararea rezbelului? Fost-am noi dependenţi către turci? Fost-am noi provincie turcească? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Străinii au zis acestea; noi nu am zis-o niciodată. Aşadar, domnilor deputaţi, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă .” Declaratia de Independenta a Romaniei a fost adoptata in sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor, iar in urmatoarea zi, 10 mai 1877, senatul a votat „Legea independentei”, care a fost promulgata imediat de catre regele Carol I.

· 1877: Principele României, Carol I, a semnat declarația de independență a Romaniei, aflata deja in razboi alaturi de Rusia în razboiul cu Turcia care s-a purtat in anii 1877-1878.

· 1877 se instituie prima decorație românească - Steaua României.

· 1881: Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen este încoronat Rege al României (1881–1914), după ce anterior fusese Principe al României (1866-1881). Președintele Parlamentului a înmanat regelui Carol I și reginei Elisabeta, coroanele făurite din oțelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de Independență al României (1877-1878). Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

· 1887: In România se promulgă Codul comercial care va intra în vigoare la 1 septembrie 1887. Codul comercial a fost întrocmit după model italian și a fost ulterior modificat în 1895, 1900, 1902, iar din 1928 va fi aplicabil și în Basarabia, unde pînă atunci funcționau legile comerciale ale Imperiului Rus.

· 1893: Locomotiva cu aburi nr 999 NYC New York Central Railroad a devenit primul vehicul care a atins o viteză de 112,5 mph (181,1 km/h).

· 1903: Are loc dezvelirea statuii lui Ion C. Brătianu în Piața Universității din București. In 1948, dupa venirea regimului comunist la putere, monumentul a fost topit la fostele uzine Republica. Sculptura este opera artistului francez Ernest Dubois. Statuia lui Ion C Bratianu va fi reconstruita si amplasata in Piata Universitatii, langa Palatul Ministerului Agriculturii si Spitalul Coltea, vis a vis de Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti”, potrivit unei hotarari luate in 2014 de Consiliul General al Municipiului Bucuresti ,

· 1906: A apărut, la București, ziarul „Neamul Românesc", sub conducerea lui Nicolae Iorga.

· 1918 este adoptată legea de organizare a personalului administrației poștelor, telegrafelor și telefoanelor din vechiul Regat (România antebelică) care a fost extinsă prin decred regal și în Basarabia.

· 1921: Principele Carol al României (prinț moștenitor din 27 martie 1914) se căsătorește cu principesa Elena, fiica regelui Greciei, Constantin, și al reginei Sofia din Prusia, avînd un singur copil, Mihai (n.25 octombrie 1921).

· 1923 - Alfred P Sloan este ales Preşedintele G.M. Sloan a rămas în istoria automobilistică pentru faptul că a dictat schimbări anuale de design ale modelelor fabricate şi pentru că a stabilit o structură de preţ pentru gama G.M. formată din Chevrolet, Pontiac, Oldsmobil, Buick şi Cadillac. Americanul a fost astfel primul preşedinte care a gândit o astfel de segmentare pentru mărcile din portofoliu, tehnică tot mai des adoptată mai ales în zilele noastre.

· 1924: J. Edgar Hoover este numit director al Biroului Federal de Investigații (FBI), o agenție federală din SUA de combatere a criminalității, și va rămâne în această funcție timp de 48 de ani, până la moartea sa în anul 1972.

· 1939 se inaugurează în fața Fundațiilor Regale și privind către Palatul Regal statuia regelui Carol I de sculptorul Ivan Mestrovic. Statuia regelui Carol I a fost înălțată pe un soclu de 80 m de gratint roșu și cîntărea 1 200 kg. Monumentul a fost distrus, iar statuia tăiată și topită în 1948 din ordinul autorităților comuniste din România, iar din bronzul ei a fost turnată statuia lui Lenin din Bucuresti, realizată de sculptorul Boris Caragea, care a stat în fața Casei Scanteii din 21 septembrie 1960 si pana in 3 martie 1990, cand a fost data jos de pe de pe soclu de o multime furioasa..

· 1940: Winston Churchill devine prim-ministru al Marii Britanii în urma demisiei premierului Neville Chamberlain. Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874 – d. 24 ianuarie 1965) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate (1940-1945) și (1951-1955). A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în 1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de Cetățean de Onoare al Statelor Unite.

· 1940: Al Doilea Război Mondial: Germania invadează Belgia, Olanda și Marele Ducat de Luxemburg.

· 1940: Al Doilea Război Mondial: Regatul Unit invadează Islanda.

· 1941: Al Doilea Război Mondial: Camera Comunelor din Regatul Unit este distrusă de un raid aerian Luftwaffe.

· 1941: Al Doilea Război Mondial: Rudolf Hess se parașutează în Scoția în încercarea de a negocia pacea între Anglia și Germania. Walter Richard Rudolf Hess (Heß în germană) (26 aprilie 1894 – 17 august 1987) a fost o figură proeminentă în cadrul Germaniei Naziste, adjunctul lui Adolf Hitler în cadrul Partidului Național-Socialist. La 10 mai 1941, în ajunul războiului cu Uniunea Sovietică, a zburat singur spre Scoția, cu scopul de a negocia pacea cu Regatul Unit, dar a fost arestat. A fost judecat la Nürnberg și condamnat la închisoare pe viață la Spandau (Berlin), unde a murit în 1987, mulți consideră prin suicid. Încercarea lui aparent bizară de a negocia pacea și încarcerarea pe viață care a rezultat, au dat naștere la diverse teorii privind motivația sa de a zbura spre Scoția, precum și teorii ale conspirației privind faptul că a rămas singurul închis la Spandau, mult timp după ce toți ceilalți deținuți fuseseră eliberați. Se dispută de asemenea cauza morții sale. Pe 27 și 28 septembrie 2007, numeroase emisiuni de știri britanice au prezentat descrieri ale tratamentului brutal la care a fost supus Hess de către sovietici, cu toate că alți Aliați au încercat să-i ofere un tratament uman în anii de după al doilea război mondial, și în ultimii ani de viață. Rudolf Hess a murit la 17 august 1987, din motive necunoscute, în închisoarea Spandau din Berlin (el a fost ultimul prizonier al închisorii care, după moartea sa, a fost demolată). Hess a devenit obiect de venerație printre neonaziști. Mormântul lui din orașul Wunsiedel (landul Bavaria, Germania) a devenit loc de pelerinaj pentru aceștia, fapt pentru care administrația locală a desființat mormântul la data de 21 iulie 2011. Osemintele lui și ale soției sale au fost incinerate și transportate la un loc necunoscut.

· 1946: Prima lansare cu succes a rachetei americane V-2 la White Sands Proving Ground. V-2 (în germană: Vergeltungswaffe 2 – „Arma Răzbunării 2″; menționată în literatura sovietică/rusă ca Fau-2 (Фау-2), după pronunția germană a literei ”V”), al cărei nume tehnic este Aggregat-4 (A4), a fost prima rachetă balistică cu rază lungă de acțiune dezvoltată în timpului celui de-al Doilea Război Mondial în Germania, cu scopul expres de a fi folosită împotriva Londrei, iar mai târziu a Antwerpenului.

· 1947: Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a acordat regelui Mihai cea mai înaltă distincţie de război a SUA , in semn de recunoastere recunoaştere a contribuţiei României la cauza Naţiunilor Unite in razboiul antihitlerist.

· 1981: François Mitterrand câștigă al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Franța în fața conservatorului Valéry Giscard d'Estaing și devine primul președinte socialist al Republicii A Cincea. François Mitterrand (n. 26 octombrie 1916 Jarnac – d. 8 ianuarie 1996, Paris), a fost președinte al Franței între anii 1981-1995.

· 1993: Banca Națională a Republicii Kârgâzstan produce primele bancnote ale monedei naționale. Kârgâzstan este primul stat din Asia Centrală, care părăsește zona rublei. Republica Kârgâzstan (sau Kârgâztan, denumire scrisă uneori cu î în loc de â, sau sub formele Kirghizstan, Kirghiztan; este o țară din Asia Centrală. Se învecinează la nord cu Kazahstanul, la vest cu Uzbekistanul, la est cu China, iar în sud-vest cu Tadjikistanul. Kârgâzstanul este un stat fără ieșire la mare și muntos. Capitala este Bișkek. Kârgâzstanul a făcut parte din Uniunea Sovietică până în 1991, când a devenit independent. Țara a rămas relativ stabilă în anii 1990, deși a devenit din ce în ce mai autocratică și autoritară în ultimii ani ai regimului lui Askar Akaev. În 2005, situația politică a devenit instabilă și țara a trecut printr-o revoluție rapidă (Revoluția Lalelelor), care a dus la demiterea președintelui Akaiev (24 martie 2005, iar locul acestuia este luat de Kurmanbek Bakiev, în 10 iulie 2005, în urma alegerilor prezidențiale. Însă în primăvara lui 2010, situația din Kârgâzstan se deteriorează, culminând cu demisia lui Bakiev la 13 aprilie 2010. Locul acestuia este luat de ministrul de externe Roza Otunbaieva. În urma alegerilor prezidențiale desfășurate la 30 octombrie 2011, noul președinte al Kârgâzstanului este Almazbek Atambaiev, liderul Partidului Social Democrat Kirgiz, acesta depunând jurământul pe 1 decembrie 2011.

· 1994: Nelson Mandela depune jurământul, devenind primul președinte de culoare al Africii de Sud. Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.

· 1998: Liderul Sinn Fein, Gerry Adams şi alţi membri din conducerea Sinn Fein, aripa politică a Armatei Republicane Irlandeze, accepta acordul de pace cu autoritatile engleze.

· 2002: Agentul FBI Robert Hanssen este condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitatea de eliberare condiționată, pentru faptul de a fi vândut secrete americane Moscovei în schimbul unei sume de 1,4 milioane de dolari în numerar și diamante.

· 2005: O grenadă de mână este aruncată de către Vladimir Arutinian la aproximativ 20 de metri de președintele SUA, George W. Bush, în timp ce el ținea un discurs unei mulțimi la Tbilisi, Georgia, însă are o defecțiune și nu detonează.

· 2006: Giorgio Napolitano, fost membru al Partidului Comunist Italian, a fost ales preşedintele Italiei.

· 2007: Prima vizita pastorala in Brazilia a Papei Benedict al XVI-lea a, vizita care a marcat prima sa calatorie într-o ţară din America Latină, dupa inceperea pontificatului sau în 2005.

Nașteri

· 213: S-a nascut imparatul roman Claudius al II- lea ( Marcus Aurelius Valerius Claudius Augustus; (d. Ianuarie 270). Claudius al II- lea (Marcus Aurelius Valerius Claudius Augustus), imparat roman. Cunoscut sub numele de Claudius Gothicus, a fost impărat Roman de la 268 la 270. Născut în Dalmația, ajunge unul dintre cei mai capabili generali ai împăratului Gallienus, comandant al trupelor din Balcani. După asasinarea lui Gallienus, în cursul luptei împotriva uzurpatorului Aureolus, Claudius este proclamat împărat. El îl înfrânge pe Aureolus, respinge o invazie a alamanilor în lupta de la lacul Benacus (nordul Italiei) și obține în 269, în bătălia de la Naissus (Iugoslavia), o răsunătoare victorie asupra goților și herulilor care invadasera Peninsula Balcanică. Victoria îi aduce cognomenul de Gothicus și pune stavilă, pentru câteva decenii, atacurilor acestor popoare împotriva imperiului. Claudius a murit în orașul Sirmium din Pannonia, in urma unei epidemii (posibil variola) care a devastat provinciile i mperiului , la tron urmându-l Quintillus.

· 1265: Împăratul Fushimi al Japoniei (d. 1317)

· 1755: S-a nascut navigatorul si exploratorul american Robert Gray ; (d. 1806). Căpitan al vasului „Lady Washington„, în expediția condusă de John Kendrick, realizează prima călătorie maritimă în jurul lumii cu o navă sub pavilionul S.U.A ( 1787-1790).

· 1760: S-a nascut Claude Joseph Rouget de Lisle, cunoscut sub numele Rouget de l’Isle, ofiter francez si poet, autor al versurilor celebrului cantec revolutionar francez La Marseillaise, in prezent imnul national al Frantei. A decedat in ziua de 30 iunie 1836. Claude Joseph Rouget de Lisle (n. 10 mai 1760, Lons-le-Saunier – d. 26 iunie 1836, Choisy-le-Roi), cunoscut mai ales ca Rouget de Lisle, a fost un ofițer genist francez, poet și dramaturg. Este cunoscut îndeosebi ca fiind autorul imnului național al Franței, La Marseillaise (muzica și versurile). A mai compus și alte imnuri, mai puțin cunoscute, ca L’Hymne Dithyrambique sur la conjuration de Robespierre et la Révolution du 9 Thermidor (1794) și Vive Le Roi! (1814).

· 1775: Antoine Charles Louis Lasalle, general francez (d. 1809)

· 1788: Jean Augustin Fresnel, fizician francez (d. 1827)

· 1788: Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei (d. 1819)

· 1830: François-Marie Raoult, chimist francez (d. 1901)

· 1841 - În această zi s-a născut James Gordon Bennett Jr. un american care avea practic să pună bazele motorsportului profesionist în Europa. Acesta făcea parte dintr-o familie foarte bogată, tatăl său James Gordon Bennett fiind fondatorul ziarului New York Herald. Tânărul Gordon a fost însă trimis să studieze în Franţa. Prins în mrejele Parisului Bennett a gustat mai mult viaţa de noapte şi cursele de orice fel. Ulterior Gordon Bennett a fondat The Paris Herald, care avea să devină cunoscutul ziar International Herald Tribune. Dar gândurile sale se îndreptau tot spre curse, chiar dacă se apropia de vârsta de 60 de ani, şi în 1900 a hotărât să pună bazele cursei anuale Gordon Bennet Cup. Aceasta strânge piloţi an de la an, precum pionierii Henry Farman şi Alexander Winton. Cupa a avut loc în 5 ani consecutivi între 1900 şi 1905, după care Automobile Club de France a preluat organizarea şi în anul următor pe circuitul de la Le Mans a avut loc primul Grand Prix din istorie!

· 1854: S-a născut sculptorul român de origine germană Carol Storck, fiul cel mare al sculptorului Karl Storck şi frate cu Frederic Storck; (m. 1926). Carol Storck (n. 10 mai 1854, București – d. 1926) a fost un sculptor român, fiul sculptorului Karl Storck și frate al lui Frederic Storck. Din 1871 a studiat la Academia Regală de Artă din Florența, cu sculptorul Augusto Rivalta (1837-1925). În perioada 1876-1880 a studiat și în SUA, la Philadelphia, unde a și expus lucrările sale. Printre operele sale se numără statuile alegorice pentru Palatul de Justiție din București, numeroase busturi și sculpturi funerare, precum și Statuia dr. Carol Davila, inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903, odată cu clădirea Facultății de Medicină, la intrarea căreia este amplasată

· 1866: S-a născut la Siminicea, Suceava, botanistul Emanoil Teodorescu considerat întemeietor al şcolii române de algologie şi al învăţământului universitar de fiziologia plantelor. Emanoil C. Teodorescu (n. 10 mai 1866, Siminicea, Suceava – d. 26 aprilie 1949, București) a fost un botanist român, membru titular (1945) al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de științe din Franța. A fost licentiat în științe naturale (1893), al Universitatii Sorbona din Paris, fiind șef de promoție. Întors în țarã a ocupat un post de asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898 a plecat din nou la Paris pentru a lucra la Laboratorul de Biologie Vegetalã de la Fontainebleau. Sub conducerea profesorului Gaston Bounier își susține (1899) teza de doctorat „Influența diverselor radiațiuni luminoase asupra formei și structurii plantelor”. Între anii 1907 – 1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetalã din cadrul Facultãții de științe a Universitãții din București și director al Institutului Botanic A organizat, la Bucureşti, primul laborator de fiziologie vegetală din România si a fost membru titular al Academiei Române din 1945, vicepreşedinte al acestui for (8.VI-2.VIII.1948). A decedat la 26 aprilie 1949 in Bucuresti.

· 1878: Gustav Stresemann, politician german, cancelar al Germaniei, laureat Nobel (d. 1929). Gustav Stresemann (n. 10 mai 1878, Berlin, Imperiul German – d. 3 octombrie 1929, Berlin, Republica de la Weimar) a fost un om politic german, fondator și lider al Deutsche Volkspartei (Partidul Popular German), cancelar în 1923 și ministru de externe din 1923 până la moartea sa. Figură de marcă în Republica de la Weimar, Stresemann a permis Germaniei să-și regăsească greutatea diplomatică și economică pierdută după Primul Război Mondial, practicând o politică pragmatică.

· 1890: S-a nascut generalul german Alfred Josef Ferdinand Jodl (n. Alfred Baumgärtler ; d. 16 octombrie 1946, Nürnberg). A fost șeful Statului Major al OKW in timpul dictaturii naziste si unul dintre principalii comandanți militari din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La procesul de la Nürnberg a fost acuzat, condamnat la moarte și executat pentru crime de război și crime împotriva umanității. A fost reabilitat de Înalta Curte de Denazificare, ca militar la datorie, in urma demersurilor Luisei von Benda, cea de a doua soție a lui Jodl, printr-o sentință rămasă definitivă în 2 martie 1953.

· 1894: S-a nascut Elvira Popescu, actriță franceză de origine română; (d. 11 decembrie 1993 la Paris). Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a manifestat încă din copilărie talent scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz. A absolvit cu brio Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti, și a fost angajată la Teatrul National,unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. A intemeiat Teatrul Mic si Teatrul Excelsior, împreună cu marii actori Ion Manolescu si Ion Iancovescu. A fost actriță de teatru și film, directoare de scenă, cu o strălucită carieră în Franta.

· 1899: S-a nascut Fred Astaire, pe numele sau adevarat Frederick Austerlitz, dansator, coregraf, actor și cântăreț american, considerat unul dintre cei mai mari dansatori ai cinematografului din toate timpurile; (d. 1987). Fred Astaire (n. 10 mai 1899, Omaha, Nebraska – d. 22 iunie 1987, Los Angeles, California), după numele lui de botez Frederick Austerlitz, a fost un actor, dansator și cântăreț american.

· 1902: David O. Selznick, producător american de film (d. 1965)

· 1920 - S-a născut Bert Weedon, chitarist şi compozitor britanic.

· 1925: Ilie Verdeț, politician român (d. 2001)

· 1929: Ion Horea, poet și traducător român

· 1935 - S-a născut Larry Williams, pianist, vocalist şi compozitor american.

· 1938 - S-a născut Henry Fambrough, vocalist american (Detroit Spinners).

· 1938: Marina Vlady, actriță franceză

· 1940 - S-a născut Arthur Alexander, cântăreţ şi compozitor R&B american.

· 1940: Wayne Dyer, psiholog și scriitor american

· 1941 - S-a născut Danny (Rapp), cântăreţ american (Danny & The Juniors).

· 1944 - S-a născut Jackie Lomax, vocalist britanic (The Undertakers).

· 1945 - S-a născut scriitorul Şerban Codrin.

· 1945: Sorin Postelnicu, actor român

· 1946: Răducanu Necula, fotbalist român

· 1946 - S-a născut Donovan (Leitch), cântăreţ, chitarist şi compozitor britanic.

· 1946 - S-a născut Graham Gouldman, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Mindbenders, Freddie & The Dreamers, Hotlegs, 10 CC).

· 1946 - S-a născut Dave Mason, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Traffic, Delaney and Bonnie Bramlett).

· 1947 - S-a născut Vic Elmes, chitarist britanic (Christie).

· 1947 - S-a născut Jay Ferguson, vocalist şi clăpar american (Spirit, Jo Jo Gunne).

· 1947: Vasile Pruteanu, politician român

· 1948: Meg Foster, actriță americană

· 1951 - S-a născut Ron Banks, vocalist american (The Dramatics, Brides of Funkenstein).

· 1952 - S-a născut Sly (Noel Charles Dunbar), baterist şi compozitor jamaican (Sly & Robbie).

· 1957: Sid Vicious, cântăreț și muzician englez (The Sex Pistols) (d. 1979)

· 1958: Mihai Groza, politician român

· 1960: S-a nascut Bono, solistul trupei irlandeze U2. A fost nominalizat la trei premii Nobel pentru pace (2003, 2005, 2006). De asemenea a primit multe alte premii, medalii și decorații. Împreună cu U2 a mai fost nominalizat la patru Globuri de Aur,, un Oscar, si doua Grammy (dintre care unul câștigat).

· 1963: Cecilia Bârbora, actriță româncă

· 1965: Linda Evangelista, model canadian

· 1981: Ersin Mehmedovic, fotbalist sârb

· 1984: Andrei Cristea, fotbalist roman

· 2013: S-a nascut în Auckland, capitala Noii Zeelande, printul Taufa’ahau Manumataongo Tuku’aho, al doilea în linia de succesiune la tron, in regatul Tonga.

Decese

· 1034: A decedat regele polonez Mieszko II Lambert, fiul lui Bolesław I Chrobry. Mieszko al II-lea Lambert (n.cca. 990), a fost rege al Poloniei în perioada 1025 – 1031 și duce din 1032 până la moartea sa. A fost al doilea fiu al regelui Boleslaw I cel Viteaz. Cel de-al doilea nume, Lambert, considerat uneori în mod eronat ca fiind o poreclă, i-a fost dat ca o trimitere la cultul sfântului Lambert. De asemenea, este posibil ca numele de Lambert să fi fost ales după numele lui Lambert Mieszkowic, fratele vitreg al regelui Bolesław I. El a condus două invazii devastatoare în Saxonia în 1028 și 1030, dupa care, a dus un război de apărare împotriva Germaniei, a Boemiei și a principilor kieveni. Mieszko al II-lea a fost nevoit să fugă din țara în 1031, după ce un atac al lui Iaroslav I cel Înțelept l-a pus rege pe tronul polonez pe Bezprym, fratele său vitreg mai în vârstă. Mieszko s-a refugiat în Boemia, unde a fost închis de către Ducele Oldrich. În 1032 el a revenit la putere în trei regiuni și a unit apoi țara. În acest moment, mai multe cuceriri teritoriale ale tatălui său s-au pierdut: Lusacia Superioară (cunoscută și sub numele de Milsko), o parte a Lusaciei Inferioare, Rutenia Roșie, vestul și partea centrală a Ungariei Superioare (acum Slovacia) și, probabil, Moravia. Mieszko al II-lea era foarte bine educat pentru timpul sau. Știa să citească și să scrie, de asemenea știa atât limba greacă cât și limba latină. A fost poreclit pe nedrept Mieszko al II-lea Gnuśny (cu sensul de leneș). Asta datorită modului nefericit în care s-a încheiat domnia sa, deși la început a acționat ca un conducător iscusit și talentat.

· 1521: Sebastian Brant, scriitor alsacian (n. 1457)

· 1696: Jean de La Bruyère, scriitor francez (n. 1645)

· 1737: A murit imparatul Nakamikado al Japoniei ; (n. 1702).

· 1774: A decedat Ludovic al XV-lea, rege al Franței (n. 1710). Ludovic al XV-lea (15 februarie 1710 – 10 mai 1774), denumit „Cel Mult Iubit” (fr.: le Bien-Aimé), a fost rege al Franței și Navarei din 1715 până în 1774.

· 1775: Caroline Matilda de Wales, regină a Danemarcei și Norvegiei (n. 1751)

· 1798: George Vancouver, ofițer de marină și explorator englez (n. 1757)

· 1829: Thomas Young, om de știință englez (n. 1773)

· 1850: Joseph Louis Gay-Lussac, fizician și chimist francez (n. 1778)

· 1884: Charles Adolphe Wurtz, chimist francez (n. 1817)

· 1904: A murit Henry Morton Stanley, ziarist și explorator britanic (n. 1841)

· 1950: Vasile Aftenie, episcop greco-catolic (n. 1899)

· 1971: A decedat Mihail Jora, pedagog, pianist, compozitor și dirijor român (n. 1891).

· 1977: A murit legenda cinematografiei americane, actrita Joan Crowford (Lucille Fay Lesueur, nascuta pe 23 martie 1905). A turnat in lunga sa cariera peste 8o de filme si a obtinut un premiu Oscar in 1946, pentru cea mai buna interpretare in filmul “Mildred Pierce”.

· 1982 - A murit scriitorul suedez de origine germana Peter Weiss, grafician si pictor totodata. El se numara printre cei mai importanti dramaturgi de expresie germana din perioada postbelica (“Ancheta”, “Discurs despre Vietnam”, “Noul proces”) (n.08.11.1916).

· 1994 - A murit Radu Albala, traducător, critic şi istoric literar, prozator (n.20.02.1924).

· 2012: Carroll Shelby, pilot american și constructor de automobile de curse (n. 1923)

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Ap Simon Zilotul

· În calendarul romano-catolic: Sf. Antonin din Florența, episcop

· În calendarul greco-catolic: Sf. Simeon Zelotul, apostol († secolul I)

· Ziua națională a României între 1866-1916 și 1918 – 1948 (În 1917 a fost interzisă ca urmare a ocupației germane a României). (Alte denumiri: Ziua Regelui sau Ziua Regalității)

· Ziua Independenței României

· Ziua Mamei: El Salvador, Guatemala, Mexic

· Ziua Păsărilor și a Arborilor în România

RELIGIE ORTODOXĂ 10 Mai

Sf Ap Simon Zilotul

Viaţa Sfântului Apostol Simon Zilotul

Acest sfânt Apostol era de neam din Cana Galileei, cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este departe de Nazaret. Când Simon a avut nunta cea legiuită, a fost chemat şi Iisus cu ucenicii acolo, unde, neajungân-du-le vinul, Domnul a prefăcut apa în vin. Mirele, văzând o minune ca aceea, îndată a crezut că Domnul este adevăratul Dumnezeu şi, lăsându-şi nunta şi casa, i-a urmat Lui cu osârdie, pentru care s-a numit "Zilotul", adică râvnitor. Deci s-a aprins cu atât de mare dragoste dumnezeiască către Hristos, încât şi mireasa sa şi pe toate cele lumeşti le-a trecut cu vederea pentru dragostea lui Dumnezeu, şi şi-a făcut sufletul său mireasă Mirelui Celui fără de moarte, numărându-se în ceata ucenicilor lui Hristos, şi a fost unul din cei doisprezece Apostoli.

Iar după ce a primit cu ceilalţi Sfinţi Apostoli pe Preasfântul Duh, Cel ce S-a pogorât în chip de limbi de foc, a trecut în Mauritania şi în Africa, propovăduind pe Hristos şi răbdând pentru El cu râvnă înfocată. După aceea, fiind în Britania şi luminând pe mulţi prin cuvântul Evangheliei, a fost răstignit de cei necredincioşi şi s-a sfârşit prin pătimirea cea de un chip cu a lui Hristos.

Ev. Matei 13, 54-58

În vremea aceea, venind în oraşul Său, Iisus îi învăţa pe ei în sinagoga lor, aşa încât ei stăteau uimiţi şi ziceau: de unde are El înţelepciunea şi puterile aceastea? Oare, nu este Acesta feciorul teslarului? Şi nu se numeşte, oare, mama Lui Maria şi fraţii Lui, Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile Lui nu sunt, oare, toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi erau neîncrezători într-Însul. Însă Iisus le-a zis: un prooroc nu este dispreţuit, decât numai în patria şi în casa sa. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.

Ap. I Corinteni 4, 9-16

Fraţilor, mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă, înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, lepădătura tuturor, până astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Deci vă rog să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.

Rugăciune pentru fericirea în căsnicie, către Apostolul Simon Zilotul

După Predania bisericească, Sfântul Apostol Simon Zilotul a fost mirele de la nunta din Cana Galileii, unde Domnul a săvârşit prima Sa minune (Ioan 2, 1-11).

Sfinte, slăvite şi întrutotlăudate Apostole al lui Hristos Simone, cela ce te-ai învrednicit a-L primi în casa Ta din Cana Galileii pe Domnul nostru Iisus Hristos şi pe Preacurata Lui Maică, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi a fi însuţi văzător al preaslăvitei minuni a Domnului! Cu credinţă şi cu dragoste ne rugăm ţie: cere de la Hristos Domnul să prefacă sufletele noastre iubitoare de păcat în vase vrednice ale harului; păzeşte-ne şi ocroteşte-ne cu rugăciunile tale de ispitele diavoleşti şi de căderile în păcat, şi mijloceşte ca să primim de Sus ajutor în vremea trândăvirii, ca să nu ne poticnim de piatra smintelii, ci să umblăm fără abatere pe calea cea mântuitoare a poruncilor lui Hristos, până ce vom ajunge la fericitele locaşuri ale Raiului, unde tu acum sălăşluieşti şi te veseleşti. Aşa, Apostole al Mântuitorului, nu ne ruşina pe noi, cei ce nădăjduim cu tărie la tine, ci fii nouă ajutător şi acoperitor toată viaţa noastră, şi ne ajută a săvârşi viaţa aceasta vremelnică întru bună credinţă şi cu plăcere de Dumnezeu, a dobândi sfârşit creştinesc și paşnic, a ne învrednici de răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, ca scăpând de vămile văzduhului şi de tirania cumplitului stăpânitor al acestei lumi, să moştenim Cereasca Împărăţie şi să preaslăvim numele cel de mare cuviinţă al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

ARTE 10 Mai

INVITAȚIE LA BALET, DANS MODERN 10 Mai

Fred Astaire

MUZICĂ 10 Mai

Bert Weedon, chitarist şi compozitor britanic

Larry Williams, pianist, vocalist şi compozitor american

Henry Fambrough, vocalist american (Detroit Spinners)

Arthur Alexander, cântăreţ şi compozitor R&B american

Danny (Rapp), cântăreţ american (Danny & The Juniors)

Jackie Lomax, vocalist britanic (The Undertakers)

Donovan

Graham Gouldman, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Mindbenders, Freddie & The Dreamers, Hotlegs, 10 CC)

10cc

Dave Mason, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Traffic, Delaney and Bonnie Bramlett)

Vic Elmes, chitarist britanic (Christie)

Jay Ferguson, vocalist şi clăpar american (Spirit, Jo Jo Gunne)

Ron Banks, vocalist american (The Dramatics, Brides of Funkenstein)

The Dramatics

Sly (Noel Charles Dunbar), baterist şi compozitor jamaican (Sly & Robbie)

Noel Dunbar

Sid Vicious, cântăreț și muzician englez (The Sex Pistols)

The Sex Pistols -

Bono, solistul trupei U2

Bossa'n U2 (Bono - U2)

Mihail Jora

ÎNREGISTRĂRI NOI:

2 Hours Saxophone and Piano Love Songs Collection - Best Relaxing Instrumental Love Songs

Vivaldi & Chedeville: "Il Pastor Fido" | Complete Recorder Sonatas

All Time Greatest Love Songs - Romantic Love Songs Playlist 2018 - Best Love Songs Ever

POEZIE 10 Mai

Ion Horea

Biografie Ion Horea

Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna.

„Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu)

„Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma. Toate drumurile duc de aceea spre el. Oricat de departe ar rataci cu gindul, de oriunde poetul se intoarce – poezia sa fiind prin definitie o continua intoarcere in timp si spatiu – acolo, la locul stiut. Chiar si din cosmos… Tirania satului care il urmareste pina si in marele oras si provoaca intoarcerile: „doream aceste-ntoarceri”, spune poetul. E limpede ca fara ele el n-ar putea trai, n-ar putea scrie…” (Valeriu Cristea)

„Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce si-a decantat specificul la un moment dat in generatia lui Emil Giurgiuca, poezie in care puternicul sentiment al peisajului local s-a turnat in forme ce profitau de evolutia generala a lirismului romanesc modern. Forme care parasisera traditia eminesciana spre a-l urma pe Macedonski…” (I. Negoitescu)

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr
Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr.

În clipele grăbite din zile lungi de vară
O simt cum se-mplineşte-n tăcere ca o pară –

Inima mea cu pomii grădinii dimpreună
Se-ntunecă spre toamnă şi-i dulce ca o prună,

Şi-n vărfuri foşnitoare prin frunza amăruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inim mea se sparge cu pocnet ca o nucă,
De-i toamnamai târzie şi umbra mai pe ducă,

Şi-aşteaptă ca un strugur pe viţă, nopţi întregi,
Să te apleci aproape de ea şi s-o culegi.

De tine

Un cântec spus de ochii tăi, lăstunii,

Deschişi iubirii, soarelui şi lunii,

Un cântec mut al părului ce-l strângi

În coc, ţinut cu arcul mâinii stângi.

Fetiţa noastră vrea să se deştepte,

Du-i şoapta legănată-a mâinii drepte –

Bătrânii noştri-s obosiţi, adu-le

Un cântec din hotare şi pătule.

Ne însoţim în tot ce-şi poate spune

O bucurie, pân` la soare-apune,

În zile lungi şi-n nopţi cu stele dese,

Cu mângâieri şi şoapte înţelese.

Ieşim la lucru ori ne-ntoarcem iară,

Mă uit la tine seară după seară,

Şi te găsesc în toate şi te laud,

Te strig, te-ascult, te-ascund ca să te caut,

Noi amândoi, ai cărţilor şi-ai pâinii,

Supuşii casei noastre şi stăpânii.

Chemaţi-mă

Nu v-am uitat, îmi sunteţi mai aproape

ca niciodată. Iată cum coboară

amurgul peste toate. Parcă văd

cum vă-aşezaţi tăcuţi în faţa casei,

şi aşteptaţi să iasă printre stele

luceafărul cel nou ce taie-n două

deasupra voastră lumea nesfârşită.

Chemaţi-mă, oricând, la orice oră,

şi vin, oriunde-aş fi în clipa ceea,

din lumea înstelată-a poeziei,

ori poate din furtunile iubirii,

ori din vârtejurile-atâtor griji

în care-s prins cu-ntreaga omenire.

Bătrânii mei, când voi rămâne singur

şi obosit voi aştepta şi eu

în faţa casei noastre înserarea

ca sputnicii ieşiţi de după deal

să-şi împletească firele de aur

în pânzele luminilor stelare,

chemarea voastră voi mai auzi-o

ca un ecou întors din astru-n astru, -

ca să-mi aduc aminte cum veneam

acasă noaptea când eram copil

în carul plin cu fân culcat pe spate

şi tata-mi arăta deasupra Cupa

şi Rariţele strălucind şi Toaca

şi locul unde-avea mai către ziuă

să pâlpâie cu puii Găinuşa.

Era o lume-ntoarsă din poveste,

erau miresmele îmbătătoare,

şi vorba tatii ce ştia să lege

şi să dezlege pentru mine totul,

şi eram prins atunci în nesfârşitul

ecou ce leagă suflete şi stele,

şi-acel ecou mereu mă urmăreşte

de-atunci în toate drumurile mele.

TEATRU/FILM 10 Mai

Cu Sorin Postelnicu

Biografie

Actorul Sorin Postelnicu s-a născut la 10 mai 1945, in Brasov.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1967. Încă din ultimii ani de facultate a jucat pe scena Studioului Cassandra in spectacole ca Straniu Interludiu de Eugene O’Neill, ca Ned Darell, rolul lui Aemilian din Romulus cel Mare de Durrenmatt, in Caligula de Camus.
A fost repartizat la Teatrul din Bacău, unde a jucat in Vicleniile lui Scapin de Moliere ( Silvester), Câinele gradinarului de Lope de Vega (Tristan), Pogoară iarna de Maxwell Anderson (Mio), Omul care… de Horia Lovinescu (căpitanul Constantin), Pâine amară de Claude Spaack (Garcia). A recitat in spectacolul de poezie Clavirele plâng in oraș versuri ale lui George Bacovia si a fost laureat al festivalului dedicat marelui poet, in 1971 a obținut premiul criticii la Decada dramaturgiei originale de la Iași.
In 1972 s-a transferat la Teatrul de Stat din Arad si a jucat in O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale (Chiriac), Antigona de Sofocle (Hemon), Intrigă si iubire de Schiller (Ferdinand), Cine ucide dragostea? de Petru Vintila (Zeno), Baronul de Constantin Paraschivescu (Ziaristul).
In 1975 ajungea la București, la Teatrul Ion Vasilescu. A jucat pe această scenă in Un tânăr mult prea furios de Virgil Stoenescu, Grăbește-te incet de Angela Bocancea, Nevestele Vesele din Winsor de W. Shakespeare, Fortul de Leonida Teodorescu, Răscoala dupa Liviu Rebreanu, Cronica personală a lui Laonic de Paul Cornel Chitic, apoi a jucat la Teatrul Giulești o perioada.
A debutat in cinematografie in anul 1964, cu filmul Cartierul veseliei. A jucat si in Zodia Fecioarei (1966), Profetul, aurul si Ardelenii (1978), Stop cadru la masă (1980), Exista joi? (1988).
A emigrat in Germania in 1990. A fost căsătorit cu actrița Rodica Mureșan, are o fiica actriță, Cesonia Postelnicu.

Filme cu Sorin Postelnicu

· Exista joi? (1988)

· Stop cadru la masă (1982) - Toni

· In asteptarea lui Lefty / (1979)

· Profetul, aurul și ardelenii (1978)

· Zodia Fecioarei (1966)

· Cartierul veseliei (1964)

Zodia fecioarei film romanesc:

Profetul, aurul și ardelenii (1978)

Cu Cecilia Bârbora

Biografie

Cecilia Bârbora (n. 10 mai 1963, satul Crivina, județul Mehedinți) este o actiță română. Ea este soția scenaristului-regizor Mircea Daneliuc. Actrita a Teatrului National Ion Luca Caragiale din Bucuresti, s-a nascut pe 10 martie 1963 in Crivina, judetul Mehedinti. A avut o copilarie fericita alaturi de fratele mai mic cu 4 ani si de parinti, o adolescenta linistita, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, clasa profesor Olga Tudorache, promoţia 1988 , si dupa implinirea varstei de 30 de ani a avut o perioada cu multe realizari atat in teatru cat si in film, odata cu intalnirea cu marele cineast si scriitor Mircea Daneliuc, (de 26 de ani sunt impreuna si au 21 de ani de casatorie) , care i-a devenit sot si i-a indrumat pasii cu atentie in fiecare rol incredintat din care doua i-au adus si recunoasterea internationala : Participare la Festivalul de film de la Berlin - premiul de interpretare ACIN în filmul „Iacob”, regia Mircea Daneliuc si participare la Festivalul de Film de la Cannes cu filmele „Senatorul melcilor”, regia Mircea Daneliuc şi „Prea târziu”, regia Lucian Pintilie.O actrita in adevaratul sens al cuvantului, care cu consecventa a ales sa joace atat pe scena cat si in film , numai roluri ce le-a simtit ca i se potrivesc pastrand o anumita calitate ce o face remarcata in lumea filmului.

Actriță de teatru

· Rosa - „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo, regia Dinu Cernescu, 2007

· D-na Jurdănescu (Madame Jourdain) - „Burghezul gentilom” după J.B.P. Molière, regia Petrică Ionescu, 2006

· Daria Petrovna - „Inimă de câine” de Mihail Bulgakov, regia Yuriy Kordonskiy, 2005

· Maria - „Noiembrie” de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb, 2003

· Lady Duncan, Vrăjitoare, Ofițer - „Macbett” de Eugene Ionesco, regia Beatrice Bleonț, 2002

· Didina Mazu - „D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Gelu Colceag, 2002

· Natalia Ivanovna - „Trei surori” de A.P. Cehov, regia Yuri Krasovskiy, 2002

· Anica - „Generația de sacrificiu” de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1998

· „De partea cui ești” de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, 1997

· „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, 1995

· „Cruciada copiilor” de Lucian Blaga, regia Laurian Oniga, 1993

· „Livada de vișini” de A.P. Cehov, regia Andrei Șerban, 1993

· „Audiția”, regia Andrei Șerban, 1992

· „Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Șerban, 1991

· „Un anotimp fără nume” de Sorana Coroamă Stanca, regia Sanda Manu, 1987, (Debut)

Spectacole de lectură

Actriță de film

· Pădurea de fagi (1987)

· Iacob (1988)

· A unsprezecea porunca (1991)

· Tusea si junghiul (1992)

· Aceasta lehamite (1994) - Vali

· Senatorul melcilor (1995)

· Prea târziu (1996) - Alina Ungureanu

· Ambasadori, cautam patrie (2003) - Nona

· Sistemul nervos (2005) - Tuța

· Marilena (2008) - Marilena

· Tanti (film) (2008)

· Fetele marinarului (serial TV, 2009) - Tania

· Narcisa salbatica - Iubiri nelegiuite (serial TV, 2010-2011) - Ecaterina

ACEASTA LEHAMITE FILM:

Cu Elvira Popescu

Biografie

Elvira Popescu (alternativ: Popesco, n. 10 mai 1894, București – d. 11 decembrie 1993, Paris) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța.

Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz.

A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din București și a fost angajată la Teatrul Național, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. Întemeiază Teatrele Mic și Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu și respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecție în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali și în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei.

Același Verneuil, care va scrie mai târziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, va juca de fapt un rol decisiv în viața și cariera talentatei actrițe. Tot el a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Teatrul De la Michodière din Paris - printr-o întâmplare, protagonista titulară fiind bolnavă - în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deși nu stăpânea perfect limba franceză. Aproape instantaneu, "L'accent d'Elvira Popescu" a devenit proverbial. Critica a elogiat-o in corpore, fapt care este foarte rar întâlnit în Franța, supranumindu-o "Reine du Boulevard", "Notre Dame du Théâtre", "Monstre Sacré" etc.

Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Pentru o atât de lungă perioadă de timp, repertoriul pieselor interpretate de ea a fost totuși relativ restrâns. În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creațiile lui Henry Bernstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicația repertoriului relativ redus este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă țineau afișele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depășit 2000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanță rareori egalată de alți actori și/sau actrițe.

Cariera cinematografică a actriței se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1920 și 1970, cu o activitate mult mai intensă în anii 1930 și 1940. Chiar dacă Elvira Popescu a fost considerată de critică ca neegalând în calitate de protagonistă a ecranului triumfurile teatrale, actrița a creat totuși și pe memoria de celuloid anumite personaje remarcabile. A jucat în filmele "La Présidente", "Ils étaient neuf célibataires", "Austerlitz", "Plein Soleil", ș.a.m.d.

În schimb, ca actriță pe scenă, Elvira Popescu era realmente inegalabilă, posedând toate atuurile, subtilitățile, nuanțele și finețele profesiunii.

Elvira Popescu și-a asumat și răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris și Théâtre Marigny.

La o vârstă foarte înaintată, fără să-și piardă farmecul, a continuat să țină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară și politică (de toate nuanțele) a Parisului. André Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing, precum și mulți alții, se numărau printre cei care o priveau și o ascultau fermecați.

A fost distinsă cu premiul "Molière" pentru cea mai bună actriță, decernat de asociația actorilor francezi, și de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincții ale statului francez.

A încetat din viață la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris. Este înmormântată într-un splendid cavou în marmură (no. 119,diviziunea 89), pe o alee lăturalnică, aproape de ieșirea din Cimitirul Père-Lachaise din Paris.^[6]

Filmografie

Filmografia Elvirei Popescu se întinde pe o perioadă destul de lungă, da la începutul anilor 1920 și până în anii 1970. Vârful activității filmice se găsește într-o perioadă de circa 12 ani, 1931 - 1943, urmată de o revitalizare în anii 1960. Iată o listă invers cronologică a filmografiei actriței.

1. "Au théâtre ce soir"

· La voyante (1972) - episod de televiziune, personajul Karma

· La locomotive (1968) - episod de televiziune, personajul Sonia

· La mama (1967) - episod de televiziune, personajul Rosaria

2. Austerlitz (1960), a interpretat personajul Laetitia Bonaparte

· La Battaglia di Austerlitz, în Italia

· Napoleone ad Austerlitz, în Italia

· The Battle of Austerlitz, în SUA

3. Plein soleil (1960), a interpretat personajul Doamna Popova

· Purple Noon, în Marea Britanie și SUA

· Blazing Sun, doar în Marea Britanie

· Delitto in pieno sole, în Italia

· Full Sun, în Australia, tradus corect în engleză

· Lust for Evil, în SUA, alt titlu

4. Fou d'amour (1943), a interpretat personajul Arabella

5. Le Voile bleu (1942), a interpretat personajul Mona Lorenza

· The Blue Veil, în țări de limbă engleză

6. Frédérica (1942), a interpretat personajul cu același nume, Frédérica

7. Mademoiselle Swing (1942), a interpretat personajul Sofia

8. L'Âge d'or, (1942), a interpretat personajul Véra Termutzki

9. Le valet maître, (1941), a interpretat personajul Antonia

10. Parade en 7 nuits (1941), a interpretat personajul Madame

11. Paradis perdu (1940), a interpretat personajul Sonia Vorochine

· Four Flights to Love, în SUA

· Paradise Lost, în Marea Britanie

12. L'héritier des Mondésir, a interpretat personajul Erika Axelos

· The Mondesir Heir, titlu internațional în engleză

13. Le bois sacré, (1939), a interpretat personajul Francine Margerie

· Sacred Woods, titlu internațional în engleză

14. Ils étaient neuf célibataires (1939), titlu internațional în engleză Contesa Stacia Batchefskaïa

· Nine Bachelors, titlu internațional în engleză

15. Le veau gras, (1939), a interpretat personajul La princesse

16. Derrière la façade (1939), a interpretat personajul Madame Rameau

· 32 Rue de Montmartre, Franța, redenumirea ulterioară a filmului

17. Eusèbe député (1939), a interpretat personajul Mariska

18. Éducation de prince (1938), a interpretat personajul Regina Silistriei

· Bargekeepers Daughter, în SUA

19. La Présidente, (1938), a interpretat personajul Vérotcha

20. Mon curé chez les riches (1938)

21. Tricoche et Cacolet (1938), a interpretat personajul Bernardine Van der Pouf

22. L'homme du jour, (1937), a interpretat personajul Mona Talia

· The Man of the Hour

23. À Venise, une nuit (1937), a interpretat personajul Nadia

24. Le club des aristocrates, (1937)

25. L'habit vert, (1937), a interpretat personajul Duchesse de Malévrier

26. Le Roi, (1936), a interpretat personajul Therese Mannix

· The King, în SUA

27. La maison d'en face, (1936)

· The House Across the Street, în SUA

28. L'amant de Madame Vidal, (1936)

29. Dora Nelson (1935), a interpretat personajel Dora Nelson și Suzanne Verdier

30. Une femme chipée (1934)

31. Sa meilleure cliente (1932)

32. Ma cousine de Varsovie (1931), a interpretat personajul Sonia

33. L'Étrangère, (1931), a interpretat personajul Miss Clarkson

34. Țigăncușa din iatac (1923)

35. Independența României (1912)

Independența României – film 1912

Filmul Independenta Romaniei din anul 1912, distribuit în Transilvania, Austria, Ungaria, Franţa şi Rusia. In el au jucat mai mulţi actori ai Teatrului Naţional pentru a-i înfăţişa pe domnitorul Carol I (Aristide Demetriade), Osman Paşa (Constantin Nottara), primul ministru Mihail Kogălniceanu (Ion Niculescu), generalul Cernat (Ion Dumitrescu), generalul doctor Carol Davila (Ion Merişescu), ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei (Pepi Machauer), generalul Arion (Ghiţă Popescu), mitropolitul şi generalul Totleben (Constantin Orologea), principesa Elisabeta (Constanţa Demetriade) sau personaje legendare precum Peneş Curcanul (Aurel Athanasescu) şi Rodica (Jeni Metaxa- Doro), preluate din poeziile lui Vasile Alecsandri. Şi-au mai dat concursul actorii Elvira Popescu, Aristiţa Romanescu, Ion Brezeanu, Maria Filotti etc. şi, în calitate de interpreţi, operatorul Nicolae Barbelian sau dramaturgul Gheorghe Ciprian.Totuşi, meritul cel mai mare al filmului este că prin utilizarea a 80.000 de figuranţi, din care o parte chiar veterani ai Războiului de independenţă, a rezultat o superproducţie cinematografică recunoscută ca atare de presa franceză, comparabilă în epocă doar cu filmele lui Giovanni Pastrone sau mai târziu, în România, cu filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu. Este interesant totodată faptul că este vorba aici de unul dintre primele filme din lume în care un suveran s-a putut vedea în calitate de personaj, astfel încât Carol I a acordat sprijin financiar pentru realizarea filmului. https://youtu.be/UA9J6funJis

Ascultă Vocea Elvirei Popescu la Radio România Cultural: