MATERIALE PENTRU 14 MAI 2018

ISTORIE PE ZILE 14 Mai

Evenimente

· 1536 - Umanistul român Nicolaus Olahus editează lucrarea istorică "Hungaria", redactată la Bruxelles, în care tratează şi despre latinitatea poporului român şi a limbii române. Este prima abordare în scris de către un român a unităţii de neam şi a originii latine comune a muntenilor, ardelenilor şi moldovenilor. Nicolaus Olahus (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu – d. 15 ianuarie 1568, Pojon) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie. Mama sa, Barbara Huszár, era descendentă din familia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei.

· 1608: Este fondată în Auhausen, Uniunea protestantă. A fost o coaliţie a protestantilor germani, formata după ce împăratul Maximilian I de Bavaria a restabilit romano-catolicismul în Donauwörth. Principii protestanti s-au reunit în Auhausen, lângă Nördlingen şi la 14 mai 1608 au format o Ligă militara sub conducerea lui Frederick al IV-lea de Palatinat . Ca răspuns, o Liga Catolică a fost constituita în anul următor, în frunte cu ducele Maximilian al Bavariei.

· 1643: Regele Ludovic al XIII-lea este succedat de fiul său în vârstă de patru ani, Ludovic al XIV-lea. În timpul minoratului regelui, regența este asigurată de mama acestuia, Ana de Austria. Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1 septembrie 1715, Versailles) a fost regele Franței și al Navarei. A condus Franța timp de 72 de ani – una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană. Supranumit Regele Soare (Le Roi Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis Le Grand), i-a urmat la tron tatălui său în 1643, când era un copil de aproape 5 ani, dar a condus personal guvernul din 1661, până la moartea sa în 1715. Ana de Austria (Ana María Maurícia) (n. 22 septembrie 1601, Valladolid, Spania — d. 20 ianuarie 1666, Paris, Franța) a fost infantă a Spaniei, regină a Franței și a Navarei, soția regelui Ludovic al XIII-lea și regentă (1643-1651) pentru fiul său, Ludovic al XIV-lea. În timpul regenței ei, Cardinalul Mazarin a fost prim-ministru. A fost una dintre personajele principale în romanul lui Alexandre Dumas, Cei trei muschetari.

· 1796: Medicul britanic Edward Jenner efectueaza prima vaccinare antivariolica reusita (dupa ce a descoperit modalitatea de a crea la om imunitatea fata de variola), punand bazele imunologiei moderne. Edward Jenner (n. 17 mai 1749 – d. 26 ianuarie 1823) a fost un doctor din Berkeley, Gloucestershire, Anglia, cunoscut pentru cercetarea și munca lui introducând un vaccin pentru variolă, o boală care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor. La 14 mai 1796, Jenner testează vaccinul contra variolei, pe James Phipps, un băiețel de opt ani bolnav de variolă. Încă decând era student la Medicină, a observat că pacienții care dezvoltau variola taurinelor (o maladie infecțioasă a vacilor caracterizată prin erupție cutanată și transmiterea la om) erau protejați împotriva variolei. Prin urmare, l-a vaccinat pe James, fiind sănătos, cu puroi luat de la o persoană bolnavă de variola taurinelor și ulterior a demonstrat că această persoană era protejată împotriva inoculării voluntare cu variolă. Jenner a dat numele de „vaccin” (de la cuvântul vacca din latină, însemnând vacă) substanței responsabile cu transmiterea variola taurinelor și a dat numele de „vaccinare” procesului utilizat pentru protejarea contra variolei. Importanța descoperirii lui Jenner a fost recunoscută foarte repede și, în mai puțin de zece ani, vaccinarea arm-to-arm a început să fie utilizată în întreaga lume pentru protejarea împotriva variolei. Ulterior, în omagiul lui Jenner, Louis Pasteur a propus ca numele de vaccinare să fie dat întregii proceduri de protejare a subiecților de maladii prin inocularea unei substanțe externe.

· 1804: Președintele american Thomas Jefferson comandă o expediție la scurt timp după achiziționarea Louisianei în 1803. Începe Expediția lui Lewis și Clark care durează între mai 1804 până în septembrie 1806; prima traversare a continentului nord-american spre Pacific. Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743 – d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreședinte și al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1801 – 1809), autor al Declarației de Independență (1776), și unul dintre cei mai influenți dintre „părinții fondatori” ai Statelor Unite. Evenimentele majore din timpul președinției sale includ Louisiana Purchase (Achiziția Louisianei) (1803), Actul Embargoului din 1807 și Expediția lui Lewis și Clark (1804 – 1806). Președintele Thomas Jefferson, un susținător al expansiunii vestice, a convins congresul să aloce 2.500 de dolari pentru o expediție. În mesajul său către Congres, Jefferson a scris: „ Fluviul Missouri și indienii ce locuiesc în zonă nu sunt bine cunoscuți decât până la conexiunea cu Mississippi și, în consecință, un ofițer inteligent, cu zece, doisprezece oameni aleși, ar putea explora întreaga linie, chiar și până la Oceanul Vestic.” Meriwether Lewis (18 august, 1774 – 11 octombrie, 1809) a fost un militar american, călător și explorator al Americii de Nord, iar ulterior, spre sfârșitul vieții sale, guvernator al teritoriului Louisiana. William Clark (n. 1 august 1770, Comitatul Carolina, Virginia – d.1 septembrie 1838, Saint Louis, Missouri), a fost un ofițer al Armatei SUA, călător și explorator american, iar ulterior guvernator al Teritoriul Missouri. Expediția celor doi este doar a treia expediție de traversare a continentului american, fiind precedată de expediția din 20 iulie 1793 a lui Sir Alexander Mackenzie. Acesta traversase continentul și în 1789 dar acesta a ajuns până la diviziunea continentală, fiind totodată și primul european ce ajungea la Oceanul Arctic, venind dinspre continent

· 1811: Paraguay își câștigă independența față de Spania. Paraguay, oficial Republica Paraguay (Spaniolă: República del Paraguay, pron. IPA [re'puβlika del para'ɣwaj], limba guarani: Tetä Paraguáype), este o țară fără ieșire la mare în America de Sud. Este așezată pe malul râului Paraguay, având frontieră cu Argentina spre sud și sud-vest, cu Brazilia spre nord-est și cu Bolivia spre nord-vest. Numele țării semnifică „apa ce merge spre apă”, derivat din cuvintele pará („ocean”), gua („spre”), și y („apa”) din limba amerindiană guaraní. Expresia în l. guaraní adesea se referă exclusiv la capitala Asunción, în spaniolă se referă la întreaga țară.

· 1839: Se deschide la Iasi „Expoziția plantelor și florilor exotice”, prima expoziție de acest fel din Principatele române .

· 1848 are loc întrunirea conducătorilor revoluţiei din Transilvania la Catedrala de la Blaj, cu scopul formării unui program al revoluţiei. Simion Bărnuţiu ţine un discurs în care afirma ideea că libertatea unui popor este în primul rînd naţională, subliniind voinţa de unire a poporului român de pe tot cuprinsul vechii Dacii.

· 1859 - Austria a restabilit relaţii diplomatice cu Principatele Unite, recunoscând astfel de facto dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei şi Ţării Româneşti

· 1870: S-a desfășurat primul meci de rugby, din Noua Zeelandă, între Nelson Football Club și Nelson College.

· 1900: Se deschid Jocurile Olimpice de vară de la Paris. Pentru prima oară au participat și femei.

· 1911: O echipă de gimnaști români participă la concursul internațional de gimnastică de la Torino, Italia ( 11-14 mai) , cucerind cupa de argint. Aceasta a fost prima participare internațională a unei echipe românești.

· 1939: Lina Medina, o fetita din Peru, devine la varsta de cinci ani cea mai tanara mama din lume. Lina Medina (n. 27 septembrie 1933 la Ticrapo, regiunea Huancavelica, Peru) este o femeie din Peru cunoscută pentru faptul că a fost cea mai precoce mamă din lume. A născut la vârsta incredibilă de 5 ani, 7 luni și 17 zile. S-a născut într-un sat sărac din Munții Anzi, având ca părinți pe Tiburelo Medina, confecționer în argint și Victoria Losea. La 5 ani a început să îi crească abdomenul, iar părinții ei au crezut că este acțiunea unor forțe malefice și a fost supusă la diverse ritualuri. În cele din urmă, a fost dusă la Pisco, cel mai apropiat oraș, aflat la peste 70 km distanță, unde medicul Gerardo Lozada a crezut inițial că este vorba de o tumoare. După o examinare atentă, ajunge la concluzia șocantă că fata avea o sarcină de 7 luni. La 14 mai 1939, acesta naște prin cezariană un băiat de 2,7 kilograme, care este numit, ca și doctorul, Gerardo. Gerardo Medina a trăit până în 1979 (40 de ani) și a murit din cauza unei boli la măduva spinării. Acesta a crezut mult timp că este fratele Linei Melinda și abia la 10 ani a descoperit adevărul. Lina Medina nu a dezvăluit niciodată care este tatăl copilului. Mai mult, tatăl ei, Tiburelo Medina, este acuzat de abuz sexual și este arestat, dar ulterior este eliberat din lipsă de dovezi. Lina Medina intră mai târziu ca secretară în slujba doctorului Lozada și apoi se căsătorește cu Raúl Jurado, împreună cu care, în 1972, are un al doilea copil. Autoritățile au promis ajutoare pentru tânăra mamă, dar în realitate ea a fost complet ignorată. Mai mult, în anii 1980 casa acesteia este demolată pentru a se construi o autostradă fără a se acorda despăgubiri sau plăți compensatorii.

· 1940: Al Doilea Război Mondial: Rotterdam este bombardat de aviația germană.

· 1940: Al Doilea Război Mondial: Olanda se predă Germaniei.

· 1948, cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic în Palestina, comunitatea evreiască din această țară și-a proclamat independența, după ce în Sala Independenței din Tel Aviv, David Ben Gurion a citit Declarația de Independență a Israelului și a constituit primul guvern al acestei țării. De-a lungul istoriei, Palestina a fost un loc râvnit pe parcursul miilor de ani atât de faraonii egipteni sau regii hitiţi, cât și de conducătorii asirieni, babilonieni, persani, romani, bizantini, arabi sau otomani, iar dorința de cucerire a Ierusalimul a făcut din Palestina locul cu cele mai multe războaie din istorie. După Declarația de înființare a statului israelian a urmat Rezoluţia numărul 181 adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, ce solicita instituirea unui stat arab și a unuia evreiesc în Palestina, iar în ziua următoare declarării independenței statului evreu armatele a patru țări arabe: Egipt, Siria, Liban și Irak - au atacat Israelul, lansând Războiul arabo-israelian din 1948. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu de încetare a focului semnat în 1949, dar care nu a fost urmat de tratate de pace și nu a pus capăt conflictului arabo-israelian, el continuând pânâ în zilele noastre.

· 1948: S-a înființat clubul sportiv FC Dinamo București. Fotbal Club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club de fotbal din București, România, care evoluează în Liga I. Fondată în 1948, echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională, iar Stadionul Dinamo este folosit pentru partidele cu echipe de interes mai scăzut. Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 Cupe ale României, 2 Supercupe ale României și o semifinală a Cupei Campionilor Europeni în sezonul 1983–1984. Pe lângă echipa mare, clubul Dinamo deține și o echipă secundă intitulată Dinamo II, care evoluează în Liga a III-a pe Stadionul Romprim din București. Din punct de vedere al tinerilor fotbaliști, clubul deține unul dintre cele mai importante centre de copii și juniori din România. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu cel mai titrat club din România, Steaua (meci intitulat Eternul derbi), întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului. Și o glumă: pe emblem clubului Dinamo în partea cea mai de sus se află o stea. Ce reprezintă? Recunoașterea că STEAUA este peste ei!!!

· 1955: A fost semnat „Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală” („Tratatul de la Varșovia”) între Albania (retrasă în 1968), Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria și Uniunea Sovietică (intrat în vigoare la 5 iunie 1955). În urma schimbărilor din Europa Centrală și de Est din anii 1989 și 1990, „Tratatul de la Varsovia” și-a încetat valabilitatea la 1.VII.1991. Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată” în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost semnat la Varșovia pe 14 mai 1955. Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991. Nikita Sergheevici Hruşciov (n. 15 aprilie S.V. 3 aprilie 1894 – d. 11 septembrie 1971), a fost un om politic rus care a condus Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece. A ocupat funcția de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice între 1953 și 1964, și pe cea de președinte al consiliului de miniștri între 1958 și 1964. Hrușciov a rămas în istorie pentru destalinizarea Uniunii Sovietice, pentru susținerea primelor progrese ale programului spațial sovietic⁠(en) și pentru mai multe reforme de un relativ liberalism în unele arii ale politicii interne. Colegii de partid l-au înlăturat de la putere în 1964, înlocuindu-l cu Leonid Brejnev ca secretar general al PCUS și cu Alexei Kosîghin ca premier.

· 1962: Pretendentul la tronul spaniol, Juan Carlos, și Prințesa Sofia a Greciei se căsătoresc la Atena.

· 1968: Vizita oficială în România a președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle.

· 1970: Someşul a atins la Satu Mare cota de atenţie de 770 cm. La ora 12.00, Sectorul hidrometeorologic din Cluj a anunţat că la Satu Mare Someşul va depăşi cu peste 2 m cota de inundaţie, inclusiv digurile şi cele două poduri – cel rutier şi de cale ferată. În 30 de localităţi aflate în amonte au fost desfăşurate acţiuni de evacuare a populaţiei. La intrările în oraş, Apele Someşului au luat aspectul unui fluviu cu lăţimea de 15 km şi debitul de 3600 mc/secundă, cât cel obişnuit al Dunării. Satu Mare a fost acoperit de ape începând din zona din dreapta a Someşului. În mai puţin de două ore au fost inundate fabrici, uzine, locuinţe, magazine si spitale . S-a acţionat cu sute de plutitoare, autoturisme, tractoare şi elicoptere pentru a scoate peste 4.000 de persoane în afara pericolului. Au fost salvaţi peste 6.000 de copii, femei şi bătrâni. Populaţia salvată – un număr impresionant de 37.000 de persoane – a fost cazată în şcoli, cămine culturale şi internate. A doua zi, au început să sosească la Satu Mare ajutoare din toată ţara, pentru cei sinistrați. De atunci, cartierul Someşului, cuprinzând străzile Chendi, Bariţiu, Argeşului, Anton Pann, Ion Ghica a fost simbolic denumit cartierul Solidarităţii. Pagubele suferite per total de judeţul Satu Mare în urma inundaţiilor din 14 mai 1970 au constat în compromiterea a 40.000 hectare de teren agricol. 5.693 de persoane au rămas fără locuinţă. Si, nu în ultimul rând, din pacate, 56 de oameni au murit înecaţi.

· 1973: Prima stație spațială sub pavilion SUA, „Skylab", a fost lansată pe orbita Pământului.

· 1981: Primul zbor al unui român în spațiul cosmic, Dumitru Prunariu, cu nava Soiuz–40. Zborul a durat 7 zile, 20 de ore și 42 de minute, activitatea spațială desfășurându–se la bordul stației orbitale „Saliut 6".

· 1990 - A fost proclamată independenţa Republicii Letonia

· 1994: A fost inaugurat Hotelul Sofitel din complexul World Trade Center din București.

· 1998: Este inaugurat primul hotel de cinci stele din România, Athénée Palace – București Hilton, construit în 1924 și extins în 1936, 1965.

· 2002 - SUA au solicitat oficial României desfăşurarea trupelor care vor participa la Operaţiunea Enduring Freeedom din Afganistan, începând cu 15 iulie.

· 2002 - Croaţia a fost invitată, la Reykjavik, să înceapă negocieri de aderare la Alianţa Nord-Atlantică.

· 2002 - Preşedinţii Rusiei, Armeniei, Belarusului, Kazahstanului, Kîrgîzstanului şi Tadjikistanului, reuniţi la Moscova, au decis să transforme tratatul de securitate colectivă din care fac parte statele lor într-o "organizaţie internaţională" după modelul NATO.

· 2004: Frederik, prințul moștenitor al Danemarcei, se căsătorește la Catedrala din Copenhaga cu australiana Mary Donaldson.

· 2007 - Polonia şi Statele Unite încep negocierile în vederea instalării, în Polonia, a elementelor scutului american antirachetă.

· 2017: Mănăstirea Putna va fi gazda unui eveniment foarte important pentru ortodoxia română: canonizarea sfinților putneni: Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, și Cuvioșii Sila, Paisie și Natan. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 6–7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Sfântului Iacob Putneanul și a ucenicilor săi, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, viețuitori la Putna și Sihăstria Putnei, cu zilele de prăznuire de 15, respectiv 16 mai. Glasul sfinților cheamă pe toți cei iubitori de Hristos să ia parte la acest moment de sărbătoare. Să le ascultăm chemarea, pentru a ne bucura de slava de care ei se împărtășesc în Împărăția lui Dumnezeu! Proclamarea canonizării Sfinților putneni: https://youtu.be/2EDw3Os5Ick.

· 2017: Ceremonia de schimbare a locatarului de la Élysée va avea loc pe 14 mai, după ce, pe 8 mai, ministrul de Interne, Matthias Fekl, va anunța rezultatele oficiale ale alegerilor pentru președinție. Macron va deveni primul președinte care nu face parte din cele două partide tradiționale franceze, de după fondarea republicii franceze în 1958. El a declarat că a fost scrisă o nouă pagină în istoria Franței. „Vreau ca această pagină să fie una de speranță și încredere recâștigată”, a mai spus el. Macron a mai declarat că „a auzit furia, anxietatea și îndoiala pe care foarte multă lume le-a exprimat și a promis că va petrece cinci ani lde mandat „luptând cu forțele diviziunii care au subminat Franța”. El a promis că „va garanta unitatea națiunii și va apăra și proteja Europa”.

Nașteri

· 1265: S-a nascut in Florența, Italia de azi, Durante degli Alighieri (Dante Alighieri), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale. Este primul mare poet de limbă italiană. Dante a decedat la 14 septembrie 1321, in orasul Ravenna.

· 1316: S-a născut Carol al IV-lea, Împărat Roman (d. 1378). Este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu. A organizat statele imperiului sub forma unor confederații pacifiste, în care orașele imperiale aveau un rol important. A reușit să obțină dominația imperială asupra frontierelor estice printr-o succesiune de tratate cu Habsburgii , prin cumpărarea Brandemburgului și prin asigurarea vasalității statelor cruciate din Prusia și Livonia. În timpul domniei sale a fost adoptată Bula de Aur, textul constituțional fundamental al Sfântului Imperiu Roman de natiune germana. În anul 1348 a întemeiat Universitatea din Praga, prima universitate din Europa Centrala. Universitatea se numește și astăzi ” Unicersitatea Carolina”, în amintirea sa.

· 1553: Margaret de Valois, regină a Franței și Navarrei, soția lui Henric al IV-lea (d. 1615). Margareta de Valois (d. 27 mai 1615, Paris), cunoscută și sub numele de Regina Margot, a fost mai întâi regină a Navarrei, apoi regină a Franței și ducesă de Valois. Era fiica lui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici si aparținea ramurii Valois- Angoulême din dinastia Capețienilor. Trei din frații săi au devenit regi ai Franței: Francisc al II-lea, Carol al IX-lea și Henric al III-lea. Sora sa, Elisabeta de Valois, va deveni cea de-a treia soție a regelui Filip al II-lea al Spaniei. Prin căsătoria cu Henric al III-lea de Navarra (care mai târziu va deveni rege al Franței cu numele de Henric al IV-lea), Margareta devine regină a Navarrei. Căsătoria, care trebuia să celebreze reconcilierea dintre catolici și hughenoți, va fi umbrită de masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu și de dezordinile religioase ce reîncep. Episodul descris în Marea Cronică (La Grande Chronique), a fost folosit ca sursă de documentare pentru scriitorii secolului al XIX-lea. După moartea fratelui său, Henric al III-lea al Franței, ea rămâne ultimul vlăstar al ramurii de Valois. Latinistă excepțională, de o inteligență sclipitoare, a jucat un rol semnificativ în viața culturală de la curte, mai ales după întoarcerea din exil în 1605. A trăit în exil, la Auvergne, aproape douăzeci de ani (1586-1605), perioadă în care și-a scris memoriile. Contemporanii săi au recunoscut că dintre toți copiii Caterinei de Medici, Margareta era singura care avea frumusețe (a fost supranumită „perla Valois”), sănătate (a trăit cel mai mult dintre toți membrii familiei Valois), inteligență și energie.

· 1666: Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei (d. 1732)

· 1727: S-a nascut Thomas Gainsborough, unul dintre cei mai faimoși pictori portretiști și peisagiști britanici ai secolului al XVIII-lea. (d. 1788)

· 1771: S-a nascut Robert Owen, reformator social si filantrop englez. Robert Owen (decedat pe 17 noiembrie 1858) a fost unul dintre fondatorii socialismului şi a mişcării cooperatiste .A incercat sa infiinteze in Marea Britanie si apoi in SUA comunitati cooperatiste, dar acestea au esuat.

· 1812: S-a născut scriitorul şi omul politic Costache Negri, fruntaş al mişcării unioniste din Moldova (d. 28 septembrie 1876). În 1834, a fost trimis pentru studii în Franta si Italia.S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841, iar in anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice din Barlad. Izbucnirea revolutiei de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului moldovean Mihail Sturza. În 1855, a fost trimis ca delegat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și la Viena pentru a susține Unirea Principatelor Române. În 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii, la Iași, iar în 1857 a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunarii Ad Hoc , convocate prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris, 1856. Negri a fost de mai multe ori îndemnat să candideze la tron, dar a refuzat de fiecare dată, cu o integritate morală ce nu pare a mai fi fost întâlnită în politica românească. În 1859 a fost trimis la Constantinopol, ca reprezentant al țărilor unite pentru a obține recunoașterea stării de lucruri creată prin votul de la 24 ianuarie și deci a dobândi unirea definitivă. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri , să renunțe la viața politică. S-a retras la Targu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: Numismatica și colecționarea de tablouri. Costache Negri decedat pe 28 septembrie 1876, iar Mormântul său se găsește la Manastirea Raducanu din Targu Ocna , construită de către Radu Racoviță în 1664. Mihai Eminescu a spus despre Costache Negri ca fa fost „unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor”.

· 1832: Rudolf Lipschitz, matematician german (d. 1903)

· 1863: John Charles Fields, matematician canadian (d. 1932)

· 1867: Kurt Eisner, politician german (d. 1919)

· 1868: Vladimir Hertza, jurist și om politic român (d. 1924)

· 1880: Wilhelm List, mareșal german (d. 1971)

· 1881: Marius Bunescu, pictor român (d. 1971)

· 1885: Otto Klemperer, dirijor și compozitor german (d. 1973)

· 1891 - S-a născut Mihail Bulgakov, prozator şi dramaturg rus (romanul “Maestrul şi Margareta”) (m.10.03.1940).

· 1915 - S-a născut scriitorul Nicolae Corlăţeanu.

· 1920: Ursula Bedners, poetă, prozatoare și traducătoare româncă de etnie germană

· 1922 - S–a născut preşedintele Croaţiei, Franjo Tudjman, considerat părintele Croaţiei independente (m.10.12.1999).

· 1929: S-a născut arheologul Florea Mogoşanu, specialist in problemele paleoliticului; (m. 1986).

· 1933: S-a născut jurnalistul Florin Brătescu; din 1957 a fost crainic la Radiodifuziunea Română; în 1960 a devenit primul crainic-prezentator al Televiziunii naţionale şi, apoi, realizatorul uneia dintre cele mai apreciate şi longevive emisiuni a TVR, „Reflector”; s-a numărat printre fondatorii postului comercial de televiziune „Antena 1” şi ai postului de radio „Romantic FM”

· 1934 - S-a născut Mike Preston, cântăreţ britanic.

· 1940 - S-a născut Troy Shondell, cântăreţ şi compozitor american.

· 1943 - S-a născut Jack Bruce, basist, clăpar, muzicuţist, vocalist şi compozitor britanic (Cream, West, Bruce & Laing).

· 1943 - S-a născut Derek Leckenby, chitarist britanic (Herman's Hermits).

· 1944: George Lucas, regizor și producător american

· 1944 - S-a născut Gene Cornish, chitarist, vocalist şi basist canadian (Young Rascals, Rascals, Bulldog, Fotomaker).

· 1945: Yochanan Vollach, fotbalist israelian

· 1947 - S-a născut Al Ciner, chitarist, vocalist şi compozitor american (American Breed, Rufus, Three Dog Night, Tina Turner, Daddy Dewdrops).

· 1948: Florea Dumitrache, fotbalist român

· 1950 - S-a născut Art Grant, basist britanic (Edgar Brougthon Band).

· 1951 - S-a născut Jay Beckenstein, saxofonist şi compozitor american (SpyroGyra).

· 1952 - S-a născut David Byrne, vocalist, chitarist şi compozitor american (Wizadi, Artistics, Talking Heads).

· 1953: Norodom Sihamoni, actualul rege al Cambodgiei

· 1953 - S-a născut Tom Cochrane, cântăreţ, chitarist şi compozitor canadian (Red Rider).

· 1954 - S-a născut scriitorul Klaus Hensel.

· 1959: Marcel Coraș, fotbalist român

· 1962: S-a nascut vocalistul englez de muzica pop-rock, Ian Astbury; (The Cult, The Doors).

· 1966 - S-a născut Fab Morvan, cântăreţ american (Milli Vanilli).

· 1969: Cate Blanchett, actriță australiană. Catherine Élise „Cate” Blanchett, este o actriță și director de teatru originara din Australia, câștigătoare a numeroase premii, printre care două premii Oscar, trei Globuri de Aur, trei premii BAFTA, trei premii Screen Actors Guild, precum și un premiu pentru interpretare feminină (Volpi Cup) în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Veneția. Între 1998 și 2010 Blanchett a fost nominalizată de cinci ori la Premiul Oscar.

· 1970: Tibor Selymes, fotbalist și antrenor român de etnie maghiară

· 1971: Sofia Coppola, regizor american

· 1973: Ionela Bruchental-Pop, politician român

· 1973: S-a nascut Natalie Appleton (Natalie Jane Appleton), vocalista canadiana (All Saints)

· 1983: Anahi, actriță și cântăreață mexicană (RBD)

· 1993: Miranda Cosgrove, actriță americană

Decese

· 964: A murit Papa Ioan al XII-lea (n. cca. 937). Papa Ioan al XII-lea (Octavian de Spoleto,d. 14 mai 964 la Roma), a fost papă al Romei din 16 dec. 955, până la moartea lui pe 4 dec. 963. Este considerat singurul papă care a obținut această funcție ca adolescent si a fost primul pontif care a uns un principe german împărat. Papa Ioan a avut parte de o moarte violentă, fiind ucis potrivit unor relatari cu un ciocan de către un soț înșelat tocmai în timp ce făcea amor cu nevasta acestuia, o nobilă din Roma. După decesul lui Ioan, a fost ales papă Benedict al V-lea.

· 1608: Carol al III-lea, Duce de Lorena (n. 1543)

· 1610: Henric al IV-lea al Franței a fost înjunghiat mortal de un fanatic catolic, Francois Ravaillac, și a fost succedat la tron de fiul său, Ludovic al XIII-lea. Văduva sa, Maria de Medici, a servit ca regent pentru fiul lor de nouă ani, până în 1617. Henric de Bourbon (franceză Henri IV; denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și „regele nostru Henric” (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), a fost rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța. La moartea tatălui său în 1610, urcă pe tronul Franței, are 8 ani. Traumatizat de moartea violentă a tatălui pe care îl adora, are o copilărie nefericită. În primul rând nu e nimeni care să substituie dragostea tatălui, mama sa îl consideră o cantitate neglijabilă. El se închide în sine, are dificultăți când vorbește și poate suferă din cauza lipsei de afecțiune din partea mamei sale, Maria de Medici. Maria de Medici (n. 26 aprilie 1575 – d. 3 iulie 1642) a fost regină a Franței sub numele de Marie de Médicis, a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Franței. După asasinarea soțului său în 1610, a fost regentă pentru fiul său, Ludovic al XIII-lea. Maria a menținut marea majoritate a miniștrilor soțului ei cu excepția lui Maximilien de Béthune, duce de Sully, care era nepopular în țară. În principal ea s-a bazat pe Nicolas de Neufville, seigneur de Villeroy, Noël Brûlart de Sillery și Pierre Jeannin. Maria a urmat o politică moderată, confirmând Edictul de la Nantes. Ea nu a putut, totuși, să prevină rebeliunea nobililor condusă de Henric al II-lea de Bourbon, prinț de Condé, următorul în linia de succesiune la tron. Conde s-a certat cu Maria în 1614, a format în scurt timp o armată însă a primit puțin ajutor și Maria a putut înfrânge mica armată. Cu toate acestea, Maria a fost de acord să apeleze la Adunarea Stărilor Generale să abordeze nemulțumirile lui Condé. Adunarea Stărilor Generale a fost amânată până când Ludovic al XIII-lea a împlinit 13 ani. Deși minoratul lui Ludovic s-a încheiat oficial și regența Mariei s-a terminat, ea a rămas conducătorul de facto al Franței.

· 1643: Regele Ludovic al XIII-lea al Franței (n. 1601). Ludovic al XIII-lea (n. 27 septembrie 1601 – d. 14 mai 1643, Saint-Germain-en-Laye), supranumit cel Drept (în franceză Le Juste), fiul lui Henric al IV-lea al Franței, a domnit ca rege al Franței și Navarei între anii 1610 și 1643. Imaginea regelui este inseparabilă de cea a primului său ministru cardinalul Richelieu.

· 1742 - A încetat din viaţă cronicarul Radu Tempea, protopop al românilor ortodocşi braşoveni, autorul "Istoriei sfintei beserici a Şcheilor Braşovului" (1484-1742), care evoca existenţa statornică în această zonă a unei colectivităţi româneşti autonome şi unitare (n. 1691)

· 1847: Fanny Mendelssohn, compozitoare și pianistă germană (n. 1805)

· 1912: Regele Frederick al VIII-lea al Danemarcei (n. 1843)

· 1912: A decedat dramaturgul suedez Johan August Strindberg ; (n. 1849). Teatrul său, prin originalitatea personajelor, a avut o importanta influență asupra literaturii universale a secolului al XX-lea.

· 1923: A murit in Bucuresti, Jacques Menachem Elias, proprietar şi bancher evreu din România. Jacques Menachem Elias (n. 1844, București – d. 14 mai 1923, București) a fost un industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu, cetățean român, ales post-mortem (1993) membru al Academiei Române. A fost consilier al regelui Carol I, care l-a recompensat cu onoruri înalte pentru contribuția lui la dezvoltarea economiei românești. Deoarece până la Primul Război Mondial evreilor din România li se acorda dreptul de a fi cetățeni români individual, cu aprobarea Parlamentului, Jacques Elias a primit cetățenia română abia în anul 1880, printr-o procedură de urgență, la cererea regelui Carol I. A fost un important om de afaceri, proprietar de fabrici de zahăr (Fabrica de Zahăr din Sascut Târg, județul Bacău), bancher (fiind președintele și acționarul Băncii Generale Române) și industriaș. În cei aproape 80 de ani de viață, a reușit să strângă o avere enorma , deținând moșii de mii de hectare, ferme agricole, imobile în țară și în străinătate (9 imobile la Viena spre exemplu, precum și la Berlin, Roma și Paris), 2 hoteluri din București (Continental și Patria), 2 mine de mercur în Dalmația, fabrici și milioane de lei în acțiuni la New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena, Berlin etc. Deoarece până la Primul Război Mondial evreilor din România li se acorda dreptul de a fi cetățeni români individual, cu aprobarea Parlamentului, Jacques Elias a primit cetățenia română abia în anul 1880, printr-o procedură de urgență, la cererea regelui Carol I. Nu a fost niciodată căsătorit și că nu a avut copii. După moartea sa, a lasat o importanta mostenire Academiei Române, cu condiţia înfiinţării „unei fundaţii de cultură naţională şi de asistenţă publică”, cu sediul în Bucureşti, care să poarte numele tatălui său, Menahem H. Elias (Fundaţia a fost întemeiată în 1925). Testamentul sau mai prevedea si construirea la București, „a unui spital de cel puțin 100 de paturi în condițiunile cele mai moderne… În acest spital, se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință; se vor da consultații și medicamente gratuite”. La data de 15 noiembrie 1938, în prezența Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia și a Reginei Elena, precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune in Bucuresti, Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias, care poartă denumirea de Spitalul Elias. La înmormântarea sa a participat întreg guvernul român. A fost membru post-mortem al Academiei Române din 1993; (n. 1844, Bucuresti)

· 1923: Charles de Freycinet, om de stat francez, al 43-lea prim-ministru al Franței (n. 1828)

· 1943: Henri La Fontaine, avocat belgian, laureat Nobel (n. 1854)

· 1954: A murit generalul german de tancuri Heinz Guderian, unul dintre comandantii armatei naziste in cel de-al doilea razboi mondial. Heinz Wilhelm Guderian (n. 17 iunie 1888), a fost un teoretician militar al armatei Germaniei Naziste în timpul celui de-al doilea război mondial, specialist în tancuri. Panzerele au fost construite și au luptat conform lucrărilor lui, dintre care cea mai cunoscută este Achtung – Panzer! A deținut postul de comandant al Corpului de tancuri, comandant al armatei Panzer, Inspector-General al Trupelor Blindate, și Șef al OKH. A avansat până la rangul de general (Generaloberst) sau general-locotenent în iulie 1940. Deși nu a devenit niciodată Feldmareșal, Guderian este recunoscut ca unul din cei mai de seamă generali ai celui de-al doilea război mondial.

· 1957: se stinge din viaţă Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894), romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist şi poet român. El pune capăt romanului tradiţional şi rămâne în literatura noastră în special ca iniţiator al romanului modern. Cu vădite şi temeinice aplicaţii spre filosofie, formaţia spirituală a scriitorului şi-a pus amprenta asupra creaţiei sale literare. S-a născut la Bucureşti, la 22 aprilie 1894. Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile şi fetele de azi, sub pseudonimul Raul D. Între 1916-1918 participă ca ofiţer la Primul Război Mondial, iar experienţa trăită se regăseşte în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În 1916 a fost rănit pe front. Debutul editorial îl face cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morţii în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său şi unul dintre romanele importante ale Modernismului european – Patul lui Procust. În 1939 este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti, unde va rezista doar zece luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.

· 1959: Infanta Maria Antónia a Portugaliei (n. 1862)

· 1980: Moare la Bucuresti, compozitoarea si pianista Hilda Jerea,

· 1987: Rita Hayworth, actriță americană de film (n. 1918). Rita Hayworth (n. 17 octombrie 1918), a fost o actriță americană faimoasă în anii ’40 ai secolului trecut,fiind considerată sex simbolul acelei perioade. A murit din cauza bolii Alzheimer la vârsta de 68 de ani.

· 1998 - A murit cântăreţul american Frank Sinatra, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, jucat în filmul "On the Waterfront" (1954) (n. 12 decembrie 1915).

· 2000: Gheorghe Marinescu, regizor român de teatru (n. 1947).

· 2011: A murit Gheorghe Mihăilă, lingvist şi istoric literar, autor al unor lucrări privind raporturile lingvistice şi literare româno-slave, cultura şi literatura română veche. A fost membru titular al Academiei Române din 2004; (n. 1930)

· 2015: B.B. King, cântăreț, compozitor și multi-instrumentist de origine afro-americană (n. 1925). Riley B. King (n. 16 septembrie 1925, Itta Bena, Mississippi, S.U.A. – d. 14 mai 2015, Las Vegas), cunoscut mai mult ca B.B. King, a fost un cântăreț, compozitor și multi-instrumentist de origine afro-americană. B.B. King a început să înregistreze muzică în anul 1940 și a lansat de-a lungul timpului peste 50 de materiale discografice, majoritatea fiind albume de muzică blues.

Sărbători

În calendarul ortodox: Sf Mc Isidor din Hios; Sf Sfințit Mc Terapont, episcopul Ciprului;
În calendarul romano-catolic: Sf Matia Apostolul. Apostolul Matia (d. ca. 63, în Etiopia) a fost cel pe care cei unsprezece apostoli ai lui Isus Cristos l-au ales în locul lui Iuda Iscariot, după sinuciderea acestuia din urmă. Episodul este evocat în Fapte. Apostolul Matia a predicat în Iudeea, Siria, Capadocia, Etiopia și altele. A murit în martiriu în Ierusalim, fiind ucis cu pietre. Moaștele apostolului Matia au fost aduse prin grija împărătesei Elena Augusta, mama împăratului Constantin cel Mare, la Trier. Moaștele au fost mutate în anul 1127 în abația benedictină Sankt Matthias din Trier, unde se găsesc până în prezent. Acesta este singurul mormânt al unui apostol la nord de munții Alpi. Sărbătoarea sfântului Matia a fost, până la reformarea calendarului roman universal prin Conciliul Vatican II (1962-1965), pe data de 24 februarie. După Conciliul Vatican II, sfântul Matia este sărbătorit pe 14 mai, cu excepția țărilor de limbă germană, unde sărbătoarea a rămas în continuare pe 24 februarie.
În calendarul greco-catolic: Sf Izidor, martir (d. 250)
Ziua Mondială a lumânărilor aprinse (comemorarea victimelor SIDA)
Paraguay : Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1811)
New Jersey : Ziua comitatului Somerset (1964)
Columbia : Ziua națională a Capitalei
Israel : Ziua Diasporei evreiești

RELIGIE ORTODOXĂ 14 Mai

Sf Isidor din Hios; Sf Sfințit Mc Terapont, episcopul Ciprului

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfântului mucenic Isidor.

Biserica Ortodoxa ii cinsteste pe Sfantul Muncenic Isidor din Hios si pe Sfantul Sfintit Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului in fiecare an pe 14 iulie 2015.

Sfantul Isidor a trait pe vremea imparatului Deciu, tragandu-se din cetatea Alexandriei. Mergand la oaste, acesta avea rangul de option. Ajungand in insula Hios impreuna cu oastea, unde capetenie era Numerie.

Isidor este parat de sutasul Ilie, dandu-l de gol pe sfantul nostru ca acesta era crestin, credea in Hristos si nu aduce ofranda zeilor. Marturisindu-si credinta in Mantuitor, vazand Numerie faptul ca nu reuseste nicicul sa il convinga, primeste cununa muceniciei dupa ce ii este taiat capul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Terapont.

Acest sfânt de unde a fost şi de unde se trăgea, şi din care părinţi s-a născut, sau în ce vreme a trăit, sau împotriva cui a ostăşit şi a biruit şi cum a luat cununa muceniciei, nu se poate spune, deoarece pomenirile despre el s-au pierdut cu vremea. Iar că a ales viaţa monahicească, îl arată icoanele lui care-l înfăţişează în acest fel de chip şi schimă; că a fost episcop al insulei Ciprului, că a fost adus lui Hristos prin sânge şi că a săvârşit lupta nevoinţei, aceasta am luat-o dintr-o povestire veche după tradiţie fără a fi fost scrisă şi aşa cum a fost învăţată de cei mai înainte, o credem. Cinstitele lui moaşte au fost aduse la Constantinopol, căci agarenii sfătuindu-se ca să năvălească asupra insulei Ciprului, însuşi sfântul prin descoperire a poruncit să fie mutat. Şi acum acolo unde se află, săvârşeşte pururea minuni celor ce aleargă la el cu credinţă.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 14 Mai

INVITAȚIE LA BALET 14 Mai

DANS MODERN

Rita Hayworth

Rita Hayworth Sway Dancing: http://youtu.be/M5FtCIoJATM;

Fred Astaire and Rita Hayworth - Amazing dance scene: http://youtu.be/ILbvtB_0pKk;

Rita Hayworth jumps in the line: http://youtu.be/uJIFSB8owlM;

Rita Hayworth: http://youtu.be/vcXf5ZfAhdk;

Rita Hayworth Is Stayin' Alive: http://youtu.be/mz3CPzdCDws.

MUZICĂ 14 Mai

Otto Klemperer

BEETHOVEN Symphony No.3 (Eroica) in E flat:

Fanny Mendelssohn

Mike Preston, cântăreţ britanic

Troy Shondell, cântăreţ şi compozitor american

Jack Bruce, basist, clăpar, muzicuţist, vocalist şi compozitor britanic (Cream, West, Bruce & Laing)

West, Bruce & Laing –

Derek Leckenby, chitarist britanic (Herman's Hermits)

HERMAN'S HERMITS:

Gene Cornish, chitarist, vocalist şi basist canadian (Young Rascals, Rascals, Bulldog, Fotomaker)

Al Ciner, chitarist, vocalist şi compozitor american (American Breed, Rufus, Three Dog Night, Tina Turner, Daddy Dewdrops)

The American Breed-

Art Grant, basist britanic (Edgar Brougthon Band)

Edgar Broughton Band -

Jay Beckenstein, saxofonist şi compozitor american (SpyroGyra)

Spyro Gyra Live

David Byrne, vocalist, chitarist şi compozitor american (Wizadi, Artistics, Talking Heads)

Tom Cochrane, cântăreţ, chitarist şi compozitor canadian (Red Rider)

Ian Astbury; (The Cult, The Doors)

Fab Morvan, cântăreţ american (Milli Vanilli)

Fab Morvan (Milli Vanilli) - Denver PrideFest 2012 (Full Concert HD):

Natalie Appleton (Natalie Jane Appleton), vocalista canadiana (All Saints)

Anahi, actriță și cântăreață mexicană (RBD)

Compozitoarea si pianista Hilda Jerea

Carstea Daniela - Zane de roua - Hilda Jerea:

Frank Sinatra

B.B. King, cântăreț, compozitor și multi-instrumentist de origine afro-americană

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Richard Clayderman - Dreams

5 Hours With The Best Baroque Classical Music Ever | Bach Vivaldi Telemann Handel Purcell

Bert Kaempfert - Free and Easy GMB

Anna Moffo One Night of Love

Murray Perahia plays Scarlatti

POEZIE 14 Mai

Dante Alighieri

Biografie Dante Alighieri

Dante Alighieri (*29 mai 1265, Florenţa - †14 septembrie 1321, Ravenna), poet şi filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta ("poet în cel mai înalt grad").

"Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav şi liniştit. Avea o faţă lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru şi des, totdeauna cu o căutătură melancolică şi gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante).

Viaţa lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florenţa. În acea perioadă, Florenţa era pe cale să devină oraşul cel mai important şi puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi şi meseriaşi înlătură supremaţia nobilimii şi, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerţului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorităţii temporale a papei, şi "Ghibellini", partizani ai primatului politic al împăraţilor germani ai "Sfântului Imperiu Roman", se transformă într-un război între nobili şi burghezie. La naşterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florenţa se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii revin la putere şi Ghibellinii sunt expulzaţi din oraş. La rândul lor, Guelfii se divid în două fracţiuni: "bianchi" (albii) - care încercau să limiteze hegemonia papei - şi "neri" (negrii).

Dante se naşte la Florenţa pe 14 mai 1265 într-o familie din mica nobilime, tatăl - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit în copilărie şi tatăl atunci când Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tinereţii, după cum singur spune în opera sa "La Vita Nuova", este întâlnirea în 1274 cu Beatrice (nobila florentină Bice di Folco Portinari), pe care o vede în numai trei ocazii, fără să fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodată. Îndrăgostit de ea până la adoraţie, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine, pe care o va cânta exaltat în "La Vita Nuova" şi mai târziu în "Divina Commedia".

Se cunoaşte puţin despre educaţia primită, dar creaţiile sale scot în evidenţă o erudiţie deosebită pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia şi retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figură importantă în "Divina Comedie". În Florenţa, audiază prelegerile de filozofie şi teologie la şcolile franciscane (pe lîngă biserica Santa Croce) şi dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiind mai ales pe Aristotel şi pe Toma d'Aquino . Se ştie că în 1285 Dante se afla în Bologna şi este foarte probabil să fi studiat la vestita Universitate din acest oraş.

Dante Alighieri - portret de Sandro BotticelliLa vârsta de 20 de ani se căsătoreşte cu cu Gemma Di Manetto Donati, aparţinând unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni şi Antonia.

În 1292, doi ani după moartea Beatricei în urma unor complicaţii puerperale, Dante începe să scrie "La Vita Nuova". În acelaşi timp se angajează în viaţa politică turbulentă din acel timp, imaginând în persoana împăratului "Sfântului Imperiu Roman" mitul unei posibile unităţi politice. Totuşi, în 1293, în urma unui decret prin care nobilii erau excluşi de la orice activitate politică, Dante este constrâns să se dedice numai creaţiei literare. Doi ani mai târziu, acest decret este abolit, cu condiţia ca persoana interesată să facă parte dintr-o corporaţie artizanală. Dante se înscrie în corporaţia medicilor şi farmaciştilor, şi în cea a bibliotecarilor, cu menţiunea de "poet". Se afiliază fracţiunii "Guelfilor albi", care se opuneau influenţei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. În 1295 este trimis în San Gimignano cu o misiune diplomatică iar în 1300 este ales ca magistrat, unul din cei şase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcătuia "Signoria". La îndemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - "albii" şi "negrii" - din rândul Guelfilor, au fost exilaţi pentru a se menţine liniştea în oraş. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fracţiunea "negrilor" preia puterea politică în Florenţa, lui Dante i se interzice prezenţa în oraş şi este condamnat la o amendă drastică. Neavând suma necesară, este condamnat la moarte dacă se va întoarce vreodată în Florenţa. Convins că a fost înşelat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII într-unul din cercurile "Infernului" din "Divina Comedie".

Cu anul 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată la Florenţa. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, în anii 1307-1309 la Paris, iar mai târziu la Ravenna. În 1310, speranţele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea în Italia a împăratului Henric al VII-lea de Luxemburg, în care vedea rezolvarea rivalităţilor dintre oraşele italiene. Dar moartea bruscă a lui Henric în 1313 la Siena întrerupe restaurarea puterii imperiale. În 1316, conducerea oraşului Florenţa îl invită să se întoarcă din exil, dar condiţiile umilitoare erau aceleaşi ca pentru un infractor iertat. Dante resipnge cu demnitate invitaţia, spunând că nu se va întoarce decât dacă i se va restabili în întregime onoarea ("senza onore e dignità di Dante....a Firenze non entrerò mai"). În 1319 Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul oraşului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneţia. În timpul călătoriei de întoacere, suferă un atac de malarie şi moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găseşte şi astăzi mormîntul său, deşi florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.

Opera
Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care - în generaţia următoare cu Petrarca şi Boccaccio - va face trecerea spre umanismul renaşterii. Împreună cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia şi Brunetto Latini devine principalul animator al noului stil literar, "Dolce Stil Novo". Spiritualitatea lui Dante este impregnată de misticismul caracteristic epocii istorice, după care providenţa este determinantă pentru evenimentele din viaţa oamenilor, pe calea ce duce la mântuire.

Cu celelalte doamne tu glumind

Cu celelalte doamne tu glumind,
cum de se-ntâmplã nu gândesti, stãpânã,
cã fata mea o alta-n ea îngânã
când frumusetea ta o vãd venind.

Dacã ai sti, n-ar putea Pietate
sã tinã împotrivã-mi încercare,
Amor când lângã tine îmi apare,
mai îndrãznet, mai sigur e în toate,

si îmi rãneste gândurile-n fricã,
acela-i mort, acela-i dat afarã,
doar el spre tine ochii îsi ridicã;

de-aceea un alt chip fac sã-mi aparã,
dar nu fãrã sã-aud atunci preabine
vaietul izgonirilor din mine.

Oricărui nobil suflet

Oricãrui nobil suflet iubitor
cãruia-i vin cu spusa-mi înainte,
sã-mi zicã de aceasta, ce-are-n minte,
salut întru stãpânul sãu, Amor.

Deja trecuse ceasul trei din taina
vremii ce-i datã stelei lucitoare,
când fãrã veste Zeul îmi apare,
de el de-mi amintesc m-apucã spaima.

Voios pãrea Amor tinând în mânã
inima-mi, iar în brate purta-n pânzã
de-altar, dormind, doamna-mi înfãsuratã.

Si o trezi, din inima-mi ce-ngânã
vãpãi, cu fricã o hrãni, ascunsã;
vãzui cã pleacã-n lacrimi deodatã.

Plângeţi amanţi, când Zeul chiar a plans

Plângeti, amanti, când Zeul chiar a plâns,
vãzând ce tânguiri îl întâmplarã.
Amor, aude doamne chemând strâns
milã, din ochi dând plângerea afarã.

Josnica moarte, într-o sfântã stare
a aruncat cruda ei stãruintã
si-a prãpãdit chiar lauda-n fiintã,
în nobilã femeie cinstitoare.

Laudã-i da Amor în al sãu cânt:
si l-am vãzut asa-n carne si oase,
deasupra moartei forme gratioase,

în lacrimi, si la cer priviri ducând
spre sufletul trãind acolo blând,
ce doamnã-a fost si chip voios purtase.

Camil Petrescu

Biografie Camil Petrescu

Camil Petrescu s-a nascut in Bucuresti la 22 aprilie 1894. A urmat cursurile Colegiului \"Sf. Sava\" si ale Liceului \"Gh.Lazar\", apoi Facultatea de Filosofie si Litere. Debuteaza in revista Facla in 1914. Ia parte, in mod direct, la primul razboi mondial. Dupa razboi e, o vreme, profesor si gazetar la Timisoara. In 1921 il aflam la revista Sburatorul, de al carei cenaclu se disociaza in 1933. Este redactor la \"Revista Fundatiilor Regale\", director al Teatrului National din Bucuresti. In 1948 devine membru al Academiei Romane.

Debutul editorial se petrece in 1923 cu volumul Versuri. Ideea. Ciclul mortii. Fondeaza publicatiile Saptamina muncii intelectuale si artistice si Cetatea literara.

Moare la 14 mai 1957.

Intreaga poetica a romanului camil-

petrescian exprima renuntarea

curajoasa la iluzia cunoasterii

absolute o omului.

(N.Manolescu)

Camil Petrescu, personalitate multilaterala, s-a manifestat creator in cele mai variate directii ale culturii. Cu vadite si temeinice aplicatii spre filosofie, formatia spirituala a scriitorului si-a pus amprenta asupra creatiei sale literare.

A fost preocupat constant de teoretizareaactului creator al literaturii in perioada interbelica.

A adus contributii novatoare in poezie, in tehnica romanului si a teatrului romanesc.

Conceptia sa cu privire la literatura este cuprinsa in numeroase articole, studii, dar mai ales in conferinta Noua structura si opera lui Marcel Proust, aparuta in volumul Teze si antiteze. Camil Petrescu fixeaza o estetica moderna romanului romanesc.

Ceea ce da unitate operei lui Camil Petrescu - acest \"trudnic in ale scrisului\", cum se autodefineste - este aspiratia spre autenticitate. Camil Petrescu este unul dintre promotorii innoirii literaturii. Dupa el, literatura unei epoci trebuie sa fie sincrona cu filosofia si cu celelalte domenii ale cunoasterii. Romanele lui Camil Petrescu impun o noua forma epica, neavind propriu-zis un subiect; in timp ce, pina la el, in literatura noastra dominau romanele sociale, monografice, romanul lui se structureaza pe o pasiune sau pe o idee. Romanul lui Camil Petrescu este unul de observatie a vietii interioare, de analiza psihologica, iar creatorul descrie realitatea in masura in care a cunoscut-o prin experienta directa.

Cearta

Miniatură de fildeş mărită,
Şi necăjită,
Tu nu ştii ce să faci,
Supărată pe mine:
Să râzi?
Să plângi?
Dar îţi strălucesc ochii
De parcă-s plini de rouă,
Căci tu le faci pe amândouă
Negrăit de frumos,
Cum cade câte-o rază de lumină
Pe nasul unui copil mânios.
Eu însă citesc mai departe şi tac…

Şi tu plângi tot mai tare,
Că nu vreau să viu să te-mpac.

Dar e destul ca mai târziu
Să zâmbesc
Privind într-altă parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Ca să mă smuceşti furioasă de haină
Şi să râzi plângând acum de ciudă
Că te-am împăcat.

În prag

Deschide ferecata poartă,
Kicsikém,
Sunt acolo-ngrămădite
Tristeţi de mult uitate,
Vechituri şi gânduri părăsite,
Toane reci pe lângă soartă.

Rând pe rând am aruncat acolo,
Ca într-un pod de casă,
Atâtea lucruri care-au fost,
Desperechiate, prăfuite de uitare,
Zestre şi povară fără rost.

În jilţul fericirilor trecute,
Cu câlţii scoşi afară,
Doarme somnoros «odinioară»
(L-o cuprinde cândva cartea
Amintirii prefăcute.)

Treze stau prin colţuri drame doar schelete,
Printre ele nebunii săpate în perete,
Glume care-ncearcă nemurirea,
Spinări reci de salamandre
Subt duşumeaua minţii, prin meandre.
A trecut pe-acolo moartea şi iubirea.
Cine să le judece şi să despartă?

O, deschide ferecata poartă
Kicsikém
Nu te teme
Duhurile toate te privesc
- Unele cu drag –
Căci, albă şi fragedă,
Tu te profilezi uşoară
Ca pe un primăvăratec prag.
Şi-n jurul tău
Tremură lumina crudă de afară.

Versuri pentru ziua de atac

Fii gata, prietene soldat, fii gata.
Curata-ti cu grija arma si lopata
Si pune-ti cruciulita la gât, -
Mâine va fi un atac mare
Si-atât.

De undeva, de departe, ne vor trimite ordine:
Cu ranita si arma în spinare,
Pe drumurile ude de ploaie si-ntuneric
Ne vor purta întreaga noapte
În soapte.
Târziu ne vor opri în fata portii.

În fata portii nevazute-a mortii.

La trei din noapte vom scula din somn
Pe cei ce se lasara istoviti în noroi,
Vom astepta din nou
Noi ordine.
Vom astepta chinuitor
Si-apoi patrunsi de ploaie pâna la vertebre,
Murdari, încatusati, greoi,
În zorii albiciosi si umezi de septembre
Când palele de ceata se rup peste tufisuri
În siruri rare vom urca,
Cu pasi definitivi
Colina, dupa care stam
Si dincolo, deodata -
De nepatruns, patrunzator si gol
Va sta-naintea noastra câmpul de bataie.

Unic, imens si nou
Va sta-naintea noastra câmpul de bataie.

Surprinsi privim o clipa acest tinut funest.
Un semn, un gest…
Si-ncet pornim pe povârnisul gol al mortii
Intram, alunecam pe povârnisul gol si noroios al mortii.

Prietene soldat,
Cu toate ca afara ploua,
Se vor petrece mâine lucruri care-ntrec
Si mintea si puterile noastre.
La un pas de sufletele noastre
Mâine
Se va petrece poate ceva nou.
Nu-ti mai trudi zadarnic mintea,
Prietene soldat.
Mai bine fii gata
Si-atât.
Curata-ti cu grija arma si lopata
Si pune-ti cruciulita la gât.
Fii gat,
Pregateste-ti frumos sufletul.
Omoara în el -de azi- tot trecutul.
Fa din el un trup de mort
Cu piele de ceara si vine albastre.
Ghemuit în cort,
T;i-aprinde iar tigarea.
Cadavre-s de acum nadejdile noastre…
Nu stie nimeni…
Nu banuie nimeni…
O, nimeni nu stie ce va fi.

Dar mâine pe-nserate
Câtiva, acei ce plasa mortii-o vor razbate,
În jurul lor cu sete si groaza vor privi.

Prietene soldat, pâna diseara,
Pâna la noapte, pune flori de sticla rece
Pe tot ce-a fost…

Linistit, linistit, linistit.

Nu mai gândi la ce se va petrece
(Nu are, camarade, nici un rost),
Fii linistit…
Omoara-ti sufletul cu grija, si calm
Ai timp destul.
Asa a fost sa fie,
În zi de toamna burnitoasa, cenusie.

O, înca-o data, ai tot timpul:
Nu te teme.
Diseara ne vor da ceai si pesmeti.
Omoara-ti sufletul de cu vreme
Ca sa poti mânca linistit.
(Ceaiul e bun ca sa nu îngheti.)
Prietene soldat,
Ucide-ti sufletul cu grija:
Restul n-are nici o însemnatate:
De va fi glont, sau colt de schija,
Pâna la tine nimic nu va strabate.

TEATRU/FILM 14 Mai

Scenariul Camil Petrescu

Suflete tari - teatru Camil Petrescu