MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 2 MAI 2019

2 MAI  - ZIUA TINERETULUI

HRISTOS A ÎNVIAT!

LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI BUCURII CELOR CARE ÎȘI SĂRBĂTORESC ANIVERSAREA ZILEI DE NAȘTERE! LA MULȚI ANI PRIETENEI MELE DE O VIAȚĂ, CARMEN IULIANA PAVLOV!

Astăzi este Ziua Tineretului pe care eu o sărbătoresc pentru că am sufletul tânăr, la fel ca mulți dintre voi, dragi prieteni!

ISTORIE PE ZILE 2 Mai

Evenimente

*  74 e.n. - Sinuciderea colectiva a iudeilor din cetatea Masada; intrarea armatelor romane în „cetatea morților”. 

Cetatea Masada – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Cetatea a fost edificată în sec. I î.C. și afost extinsă în timpul domniei regelui iudeu Irod cel Mare (74-4 î.C.). După cucerirea Ierusalimului de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 d.C., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor. Se știe că cei circa 970 aparatori iudei din Masada au preferat să moara după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.C.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie. Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor,s-au tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta ultimii rămași s-au omorât ei între ei. Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți, și au putut povesti mai târziu cele întâmplate. Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților, constituie până astazi un simbol al dorinței de libertate al evreilor. Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani. Fortăreața Masada a fost redescoperită în anul 1838. Reconstrucția ei a început în 1966, astăzi Masada fiind un loc de mare atracție pentru turism. În 1973 au avut loc aici filmările pentru renumitul film american Jesus Christ Superstar. În anul 2001, Masada a fost înregistrată în lista patrimoniului mondial cultul al organizației UNESCO.

* 1497 - Navigatorul genovez Giovanni Caboto pornește în călătoria sa spre continentul american.

Giovanni Caboto (c.1450-c. 1498) – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Giovanni Caboto (c.1450-c. 1498) , cunoscut ca John Cabot, a fost un navigator și explorator venețian, considerat al doilea european care a atins țărmul Americii de Nord (în 1497), după vikingul Leif Ericssob,(circa 1003). In istoria oficiala a Canadei și Marii Britanii se susține că ar fi acostat în insula TerraNova , însă nu se poate ști precis. De altfel, despre Cabot și expedițiile sale nu exista foarte multe informații.

* 1536 - Anne Boleyn, sotia regelui Henric al VIII-lea al Angliei, este arestată și închisă sub acuzația de adulter, incest, tradare si vrajitorie.

Anne Boleyn – foto: ro.wikipedia.org

Anne Boleyn (1501/1507 – 19 mai 1536), a fost a doua soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1533, la numai patru luni după ce acesta a divorțat de Caterina de Aragon

* 1635 - La Paris, se deschide Jardin Royal des plantes médicinales, grădina regală de plante medicinale. Grădina a fost plantată sub instrucțiunile medicilor regelui Ludovic al XIII-lea, Jean Hérouard și Guy de La Brosse. Cinci ani mai târziu, ea a fost pusă la dispoziția publicului.

Ludovic al XIII-lea – foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al XIII-lea (n. 27 septembrie 1601 – d. 14 mai 1643, Saint-Germain-en-Laye), supranumit cel Drept (în franceză Le Juste), fiul lui Henric al IV-lea al Franței, a domnit ca rege al Franței și Navarei între anii 1610 și 1643. Imaginea regelui este inseparabilă de cea a primului său ministru cardinalul Richelieu.

* 1666 - Un ispisoc al lui Duca Vodă al Moldovei pomeneşte pentru prima oară despre tîrgoveţii din Chişinăi.

Biserica Măzărache şi Fîntîna din Chişinau – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Biserica Măzărache şi Fîntîna din Chişinau, vedere dinspre rîul Bîc, sec.XIXBiserica Măzărache şi Fîntîna din Chişinau, vedere dinspre rîul Bîc, sec.XIX Privilegiul de tîrg fusese primit mai devreme, în intervalul 1661-1665, cînd domnise în Moldova Istrate Dabija. Aşa reiese dintr-un act de hotărnicie de la Mihai Racoviţă, care menţionează: „făcîndu-se Chişinăul tîrg nou în zilele Domnului Dabija voievod…„

Pentru început, să schiţăm în cîteva cuvinte evoluţia Chişinăului din timpul Principatului Moldovei. Într-un document din 1436 este pomenită seliştea Chişinăului de pe rîul Bîc. Întemeietorul satului a fost Vlaicu, fostul pîrcălab al ţinuturilor Hotin, Orhei şi Cetatea Albă, nimeni altul decît unchiul lui Ştefan cel Mare.

La 1576, alt document atesta faptul că satul Chişinău deţinea mori în Bîc, fiind vîndut de Vaşutca, strănepoata lui Vlaicu, fostului ureadnic de la Iaşi, Dragoş, pentru 500 de zloţi tătăreşti. Mai tîrziu, în 1641, găsim satul ca fiind închinat mînăstirii Sfînta Vineri din Iaşi.

Şi Dimitrie Cantemir, enumerînd localităţile mai importante ale Principatului Moldovei, vorbeşte despre Chişinău ca despre un „tîrguşor de puţină însemnătate” din ţinutul Lăpuşnei, avînd o populaţie compusă „din creştini, armeni şi jidovi” şi fiind cîrmuit de un şoltuz şi mai mulţi pîrgari, cum se obişnuia în toate oraşele Moldovei.

Cam aceasta avea să rămînă situaţia şi după un veac, cînd, prin pacea încheiată între ruşi şi turci la Bucureşti în 1812, jumătatea de răsărit a Moldovei va fi anexată Imperiului rus. Iniţial, în timpul războiului, Chişinăul a devenit reşedinţă a administraţiei militare ţariste, regim menţinut şi în primii ani de după anexare. Acolo şi-a avut reşedinţa amiralul Ciceagov, comandantul militar al noii provincii, şi tot acolo s-au stabilit primii guvernatori ai Basarabiei, Scarlat Sturdza, Harting, Bahmetiev şi Inzov, cu toţii avînd grade de generali în armata rusă. Aceasta ne lămureşte de ce a fost ales ca sediu Chişinăul, după ce o vreme se părea că va fi preferată Tighina.

El avea o excelentă poziţie strategică din punct de vedere militar în primul rînd. Alte avantaje ale noii capitale erau evidenţiate într-un raport din 1813 al protoiereului Petre Kuniţki, primul rector al Seminarului teologic de aici:

„Oraşul Chişinău este cel mai potrivit pentru reşedinţa ocîrmuirei regionale sau guberniale şi pe motivul că el se găseşte în mijlocul regiunii şi de aceea că el pe de o parte are îndestul lemn şi piatră pentru clădiri, iar pe de altă parte – stepă largă şi apă de izvor, precum şi aer curat, din care cauză acest oraş este mai populat decît celelalte oraşe de aici. În el, ca şi în oraşele Bălţi şi Făleşti, se fac iarmaroace mari, unde engrosiştii cumpără cirezi mari de boi şi de cai şi o mulţime de piei şi de lînă, şi le exportă cu mare folos în ţinuturile austriace şi nemţeşti.”

* 1808 - A început in Spania asa numitul Război Peninsular, după o revoltă a madrilenilor împotriva ocupației franceze.

* 1816 - Are loc căsătoria dintre Léopold de Saxa-Coburg și Prințesa Charlotte Augusta de Wales, moștenitoarea Prințului Regent George al Regatului Unit.

Charlotte Augusta și soțul ei, Prințul Leopold de Saxa-Coburg-Saalfied, de George Dawe – foto: ro.wikipedia.org

 * 1829 - Căpitanul vasului britanic HMS Challenger, Charles Fremantle, declară posesiune engleza colonia Swan River din Australia. Colonia Swan River a fost o așezare britanica fondata pe râul Swan, în Australia de Vest. În 1832, colonia a fost redenumita oficial Western Australia, de locotenentul –guvernator, James Stirling . Cu toate acestea, numele de „Swan River Colony” a fost folosit informal timp de mai mulți ani după aceea.

* 1848 - Are loc întrunirea conducătorilor revoluţiei din Transilvania la Catedrala de la Blaj, cu scopul adoptării unui program al revoluţiei. Simion Bărnuţiu ţine un discurs în care afirma ideea că libertatea unui popor este în primul rînd naţională, subliniind voinţa de unire a poporului român de pe tot cuprinsul vechii Dacii.

* 1859 - Austria recunoaşte de facto înoita alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi Valahia, printr-o notă scrisă, şi reia legăturile diplomatice cu cele două guverne româneşti (de la Iaşi şi de la Bucureşti).

* 1864 - Alexandru Ioan Cuza decretează dizolvarea Adunării Elective a României, care se opune legiferării reformei agrare, reformei electorale şi celorlalte reforme preconizate de domnitor şi de guvern (Lovitura de stat de la 2 mai).

* 1869 - La Paris se deschide un local de divertisment muzical sub numele de Folies Trévise. Se va dezvolta ca un teatru de vodevil și cabaret și va deveni faimos in intreaga lume sub numele de Folies Bergère.

Josephine Baker in a banana skirt from the Folies Bergère production “Un Vent de Folie” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 * 1874 - Karl May este eliberat din închisoarea Waldheim, unde a ispășit o condamnare la închisoare pentru vagabondaj.

Karl May în 1907 – foto: ro.wikipedia.org

Karl Friedrich May (sau mai corect Carl Friedrich May) (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal, d. 30 martie 1912 la Radebeul) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului. O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru.

* 1877 - Are loc întîlnirea la Ploieşti, România, între domnitorul Carol I al României şi Marele Duce Nicolae al Rusiei, in timpul careia partea rusă solicita participarea armatei române la operaţiuni militare împotriva Imperiului otoman. Domnitorul Carol I îi declară marelui duce că armata română, ca forţă de sine stătătoare, va intra în luptă îndată ce condiţiile cooperării cu armata rusă vor fi puse la punct.

* 1879 - In România, este adoptată legea supra responsabilităţii ministeriale şi a modului de aplicare a acesteia.

* 1896 - S-a deschis, la Bucuresti, „Expozitia artistilor independenti”, al carei manifest a fost semnat de catre pictorul Stefan Luchian, alaturi de un grup de prieteni.

* 1927 - Scriitorul Louis Bromfield obține premiul Pulitzer pentru lucrarea sa „Primăvara timpurie”.

Louis Bromfield,
fotografiat de Carl Van Vechten în 1933 – foto: ro.wikipedia.org

Louis Bromfield (n. 27 decembrie 1896 – d. 18 martie 1956) a fost un romancier și dramaturg american.

* 1936 - Are loc premiera Petrică și lupul de Serghei Prokofiev care, conform cuvintelor compozitorului, a fost de rău augur, “…[participarea] a fost săracă și nu a reușit să atragă atenția“.

Serghei Prokofiev la New York (1918) – foto: ro.wikipedia.org

Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie 1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film.

 * 1938 - Scriitorul american Thornton Wilder obține premiul Pulitzer pentru „Orașul nostru”.

Thornton Wilder (1897 -1975) – foto: ro.wikipedia.org

Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin – d. 7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier american. A câștigat de trei ori Premiul Pulitzer— pentru romanul The Bridge of San Luis Rey[4] și pentru două piese de teatru Our Town și The Skin of Our Teeth[5] și National Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day.

* 1944 – A început A doua bătălie de la Târgu Frumos (2 – 7 mai 1944)

Tancuri sovietice T-34/85 oprite în timpul înaintării, 1944 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A doua bătălie de la Târgu Frumos, din luna mai 1944, a fost o luptă confuză în care sovieticii au fost, iarăși, respinși. Ca și în prima bătălie, rolul hotărâtor l-au avut blindatele germane care au restabilit mereu linia frontului (unitățile de blindate Großdeutschland și Totenkopf și Divizia 24 Panzer). Infanteria română a avut pierderi grele în această bătălie (lângă Târgu Frumos, Ruginoasa și Pașcani), dar a reușit să reziste.

* 1945 - Oficialii Uniunii Sovietice au anuntat căderea Berlinului. Bătălia Berlinului a luat sfârșit, după ce generalul german Helmuth Weidling s-a predat generalului sovietic Gheorghi Jukov.

For documentary purposes the German Federal Archive often retained the original image captions, which may be erroneous, biased, obsolete or politically extreme. Berlin 1945 Blick über den Pariser Platz auf das Brandenburger Tor Anfang Juni 1945 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia Berlinului s-a încheiat după o săptămână de lupte grele, în principal datorită faptului că puținii apărători germani rămăși în viață au terminat munițiile și carburanții. Depozitele aprovizionării germane erau între ultima și penultima linie de apărare și au fost cucerite de sovietici chiar în primele zile ale asaltului sovietic. În lupta pentru cucerirea orașului, sovieticii au pierdut aproximativ 2.000 de vehicule blindate, în mare parte datorită tirului armei fără recul germane cunoscută ca Panzerfaust, acestea fiind distribuite în număr mare civililor, deși și alte măsuri împotriva blindatelor fusese luate de tacticienii germani. Germanii opuseseră atacului sovietic numai un număr nesemnificativ de tancuri.

În multe zone ale orașului au fost raportate acțiuni violente împotriva civililor germani ale soldaților sovietici, în special ale celor din eșaloanele de rezervă. (Pentru mai multe amănunte, vedeți articolele Marta Hillers și Atrocități ale Armatei Roșii). La început, această comportare răzbunătoare a fost tolerată de numeroși ofițeri ai Armatei Roșii, dar după ce invazia s-a transformat în ocupație militară, autoritățile militare și NKVD-ul au pus capăt atrocităților comise de soldați.

Sovieticii au pierdut în timpul atacului direct asupra orașului între 20.000 și 25.000 de soldați, din totalul de 81.000 din întreaga acțiune. Alți 280.000 de soldați au fost răniți sau au rămas infirmi ca urmare a luptelor din zonă. Germanii au pierdut aproximativ 450.000 de oameni, (uciși, răniți sau dispăruți), numeroși dintre aceștia fiind civili.

Conform ultimelor dorințe și testamentului lui Adolf Hitler, după moartea sa amiralul Karl Dönitz a devenit noul Reichspräsident, iar Joseph Goebbels noul Reichskanzler. Goebbels s-a sinucis pe 1 mai 1945, lăsându-l pe Dönitz să se ocupe de unul singur de negocierile pentru capitulare. Înaltul Comandament german și cele mai multe unități germane s-au predat necondiționat Aliaților occidentali pe 8 mai 1945, devenită cunoscută ca Victory Day. Deși au mai existat câteva subunităti germane care au mai continuat lupta și după această dată, se consideră că 8 mai (9 mai pentru sovietici) este data la care s-a încheiat al doilea război mondial în Europa, odată cu încheierea războiului dispărând și Al treilea Reich.

* 1949 - Arthur Miller obține premiul Pulitzer pentru Moartea unui comis voiajor.

Arthur Asher Miller - foto: en.wikipedia.org

Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915 – d. 10 februarie 2005), dramaturg și eseist american de origine evreiască. A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie. A scris drame sociale într-o tehnică analitică ce amintește de teatrul ibsenian, de perfectă stăpânire scenică, cultivând monologul interior, suprapunerea planurilor, procedeul rememorărilor – pe tema alienării personalității în condițiile capitalismului. Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este drama “Moartea unui comis-voiajor” (“Death of a Salesman”), jucată în premieră în 1949. A fost soțul lui Marilyn Monroe.

* 1953 - A avut loc încoronarea Regelui Hussein al II–lea al Iordaniei;(m.7 februarie 1999).

* 1953 - A avut loc încoronarea regelui Feisal al II-lea al Iraqului.

* 1955 - Scriitorul american Tennessee Williams a castigat premiul Pulitzer pentru piesa „Pisica pe acoperisul fierbinte”.

Tennessee Williams – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 * 1968 - Lansarea celui de-al doilea program al Televiziunii Române, TVR 2.

http://www.facebook.com/fantvr2
http://tvr2.tvr.ro/
https://www.youtube.com/user/TVR2online

A fost înființat pe data 2 mai 1968 sub numele de „Programul 2”. La început, acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, dar de pe 16 iunie 1968 a început să transmită și duminica, iar din 20 iulie 1968 și sâmbăta.

Din anul 1972, ”Programul 2” începe să emită zilnic. Aria de acoperire era însă numai de 15 – 20 % din teritoriu (București, Pitești și Brașov). Din 1985, din ordinul cuplului dictatorial ce conducea România la acea vreme, ”Programul 2” a fost închis.

Acesta își reia emisia la începutul lunii februarie 1990. În timpul alegerilor din 20 mai 1990 emisia este din nou oprită pentru câteva zile pentru „a permite alegătorilor să urmărească cu atenție campania electorală” – după cum afirma la acea vreme conducerea TVR.

Numai după o investiție masivă în echipamente de retransmisie, TVR 2 reușește la mijlocul anilor 2000, după 35 de ani de la înființare, să acopere în fine, peste 95% teritoriul României în UIF – UHF. Pe 17 iunie 2015 însă, emisia terestră analogică a acestui canal a fost definitiv oprită și înlocuită cu emisia digitală.

În 2001, TVR 2 este primul dintre canalele TVR care trece la emisia non-stop de 24 de ore. Principala emisiune informativă la TVR 2 este „Ora de Știri”, un jurnal generalist difuzat zilnic la ora 18:00.

* 1969 - Nava britanica „Queen Elizabeth 2” a efectuat primul voiaj, spre New York .

Nava britanica „Queen Elizabeth 2” – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

* 1980 - Începe vizita papei Ioan Paul al II-lea pe continentul african.

Papa Ioan Paul al II-lea si Nelson Mandela – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa l-a intalnit pe liderul de culoare al Africii de Sud, Nelson Mandela.

* 1989 - Ungaria și-a deschis frontiera cu Austria și a început demontarea gardului de sârmă ghimpată de la Hegyeshalom. Începutul căderii Cortinei de Fier.

* 1997 - În urma victoriei sale din ziua precedentă, Tony Blair este învestit ca prim-ministru al Marii Britanii.

Anthony Charles Lynton Blair – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Anthony Charles Lynton Blair (n. 6 mai 1953, Edinburgh, Scoția) a fost din 1997 până pe 27 iunie 2007 prim-ministru al Regatului Unit. Blair reprezintă Partidul Laburist (Partidul Muncii) din Regatul Unit.

* 1998 - La Constanta, s-a constituit Primul Forum National al Femeilor din PDSR.

* 2004 - Membrii partidului de dreapta Likud, condus de premierul israelian, Ariel Sharon, au respins, in cadrul unui referendum, planul israelian de separare unilaterala a teritoiilor palestiniene.

* 2004 - Premierul polonez Leszek Miller a demisionat din functie, cabinetul sau fiind dizolvat. Presedintele Poloniei, Aleksander Kwasniewski, l-a numit oficial in aceasta functie pe Marek Belka si a investit noul guvern, social-democrat.

* 2006 - Casa Albă a respins ideea împărţirii Irakului în regiuni semiautonome, propusă de senatorul democrat Joseph Biden.

Nașteri

* 1458: Eleanor de Viseu (portugheză Leonor de Viseu; n. 2 mai 1458 – d. 17 noiembrie 1525) a fost infantă portugheză și mai târziu regină consort a Portugaliei.

Pentru a o distinge de alte infante cu același nume, ea este de obicei cunoscută sub numele de Eleanor de Viseu (după titlul tatălui ei) sau Eleanor de Lancaster (Lancaster, un nume folosit de unii membri ai familiei regale portugheze după străbunica ei, regina Filipa de Lancaster). În Portugalia, ea este cunoscută ca Rainha Dona Leonor. Ea este considerată una dintre cele mai notabile regine consort portugheze. A fost a doua și una dintre singurele două regine consort ale Portugaliei care nu au fost prințese străine. 

Eleanor a fost fiica Infantelui Fernando, Duce de Viseu și a celei de-a doua soții, Beatrice a Portugaliei. Bunicii materni au fost Infante João al Portugaliei și Isabella de Braganza.

Sora Eleonorei, Isabella de Viseu, s-a căsătorit cu Fernando al II-lea de Braganza, care mai târziu a fost acuzat de trădare și executat de soțul Eleonorei, regele Ioan al II-lea al Portugaliei. Fratele mai mare al Eleonorei, Diogo, Duce de Viseu, a fost implicat, de asemenea, în activități pe care Ioan al II-lea le-a considerat trădătoare și a fost executat de însuși rege. Fratele ei cel mic i-a succedat lui Ioan al II-lea ca rege sub numele Manuel I al Portugaliei.

Eleanor s-a căsătorit cu Ioan, Prinț al Portugaliei la 22 ianuarie 1470. Mireasa avea 12 ani iar mirele 15. Soțul ei era singurul fiu care supraviețuise al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei și a Isabelei de Coimbra și moștenitor al tronului portughez. Eleanor și Ioan au petrecut mult timp din copilăria lor împreună și erau buni prieteni.

La 28 august 1481, socrul Eleonorei a murit, soțul ei a devenit regele Ioan al II-lea al Portugaliei iar ea regină consort. Ea a fondat orașul Caldas da Rainha care a fost numit în onoarea ei ("rainha" înseamnă "regină" în portugheză).

Eleanor și Ioan al II-lea au supraviețuit amândoi fiilor lor. Eleanor s-a opus dorinței soțului ei de a-l recunoaște pe fiul său nelegitim drept moștenitor al tronului și a făcut apel la Papă, care de partea ei și a fratelui ei Manuel, l-a recunoscut ca moștenitor al soțului ei.

Ioan al II-lea a murit la 25 octombrie 1495; ipoteza de otrăvire nu a fost niciodată exclusă.

După ce fratele ei Manuel I a succedat la tron ​​în 1495, Eleanor s-a mutat la palatul Xabregas, unde a fost gazda curții regale și a continuat să fie activă social. Pentru o scurtă perioadă între 1500 și 1502, cum fratele Eleonorei nu avea copii, Eleanor a fost moștenitoarea tronului​​. Cum ea nu avea copii, a refuzat să depună jurământul în calitate de moștenitor în favoarea sorei ei Isabella.

Eleanor a fondat spitalele de Todos Santos și Rossio de Lisboa, considerate cele mai bune de Europa contemporană. De asemenea, ea a fondat mănăstirea Madre de Deus (1509), considerată o mare lucrare arhitecturală, unde și-a petrecut mare parte din ultimii ei ani, îmbrăcată ca o călugăriță.

* 1593: Ecaterina de Medici (2 mai 1593 – 17 aprilie 1629) a fost Ducesă consort de Mantua și Montferrat ca a doua soție a Ducelui Ferdinando de Mantua și Guvernator de Siena din 1627.

A fost a doua fiică și al treilea copil al lui Ferdinando I de Medici, Mare Duce de Toscana și al soției acestuia, Cristina de Lorena. A fost numită după regina Franței, Ecaterina de Medici și s-a născut la Florența la 2 mai 1593.

Ecaterina a fost considerată o potențială mireasă pentru Henric Frederick, Prinț de Wales, moștenitor al tronurilor Angliei, Scoției și Irlandei, însă religia anglicană a fost o barieră insurmontabilă. S-a căsătorit în 1617 cu Ferdinando Gonzaga, Duce de Mantua. Mariajul lor a rămas fără copii. După ce a devenit văduvă în 1626, ea s-a întors la Toscana. Nepotul ei Ferdinando al II-lea de Medici, Mare Duce de Toscana, a numit-o Guvernatoare de Siena în 1627, unde ea a murit de variolă doi ani mai târziu. În ultimii ani ai vieții, Eaterina și-a câștigat o reputație de intensă pietate. Istoricul G.F. Young afirmă că ea semănat izbitor cu fratele ei Cosimo al II-lea și cu sora Claudia.

* 1660 - S-a nascut compozitorul italian Alessandro Scarlatti; (d.24 octombrie 1725).

Alessandro Scarlatti – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

* 1700: Charlotte, Contesă de Hanau-Lichtenberg (germană Charlotte Christine Magdalene Johanna von Hanau-Lichtenberg; 2 mai 1700 – 1 iulie 1726) a fost soția landgrafului Ludovic al IX-lea de Hesse-Darmstadt.
Charlotte a fost singurul copil care a atins vârsta adultă a ultimului conte de Hanau, Johann Reinhard III și a contesei Dorothea Friederike de Brandenburg-Ansbach. A fost deci singura moștenitoare a comitatului de Hanau.

Primul bărbat care a cerut-o în căsătorie a fost prințul moștenitor și mai târziu Landgraful Wilhelm al VIII-lea de Hesse-Kassel.^[1] Planul a eșuat din motive de diferențe religioase între Wilhelm care era calvinist și Charlotte care era luterană.^[2]

Al doilea candidat a fost prințul moștenitor și mai târziu Landgraful Ludovic al VIII-lea de Hesse-Darmstadt, care era luteran. Nunta a avut loc la 5 aprilie 1717.^[3]

Ludovic și Charlotte au avut șase copii:

• Ludovic al IX-lea (1719–1790), Landgraf de Hesse-Darmstadt. S-a căsătorit în 1741 cu Prițesa Caroline de Zweibrücken (1721–1774), au avut copii. În 1775 s-a căsătorit morganatic cu Marie Adélaïde Cheirouze, numită contesă de Lemberg în 1775.
• Charlotte Wilhelmine Friederike (1720–1721)
• Georg Wilhelm (1722–1782). În 1748 s-a căsătorit cu Maria Louise Albertine de Leiningen-Falkenburg-Dagsburg (1729–1818), au avut copii.
• Karoline Luise (1723–1783). În 1751 s-a căsătorit cu Karl Frederic, Mare Duce de Baden (1728–1811), au avut copii.
• Auguste (1725–1742)
• Johann Friedrich Karl (1726–1746)

* 1729 - S-a nascut impărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei; (d.17 noiembrie 1796).

Ecaterina a II-a a Rusiei – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Ecaterina a II-a , de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. la Stettin (Szczecin), Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia), născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou), după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).

In timpul domniei sale,la 21 iulie 1783, țarina a anunțat, printr-un manifest, anexarea Crimeii. Rusia controlează acum și Marea Neagră. În 1787, sultanul somează Rusia să restituie Crimeea. Este refuzat și asta înseamnă război. Anglia și Prusia se declară de partea Porții Otomane; Franța își proclamă neutralitatea. În 1788, Suedia declară război Rusiei. La 3 august 1790 la Varela este semnat un tratat de pace între Rusia și Suedia. Rusia nu va ceda o palmă din teritoriile sale, însă va recunoaște noua formă de guvernământ din Suedia.

Portret al Marii Ducese Ecaterina Alexeevna (viitoarea Ecaterina cea Mare) în anul căsătoriei, 1745.

La 21 august 1745 are loc căsătoria dintre prințesa de Anhalt-Zerbst, devenită Marea Ducesă a Rusiei Ecaterina, și Marele Duce Petru. Ecaterina descoperă, încetul cu încetul, cumplita față a Elisabetei, în spatele imaginii idealizate a țarinei cu inima mare, tot așa descoperă, zi de zi, adevărata Rusie, barbară, crudă, jalnică, dincolo de aparența de civilizație. Cu Petru are, de la început, o relație proastă și este încă virgină după opt ani de căsătorie, din cauza unei probleme medicale a lui Petru. Pe 20 septembrie 1754, după nouă ani de căsătorie, Ecaterina naște un băiat, Pavel Petrovici, despre care se spune c-ar fi copilul lui Serghei Saltîkov - un șambelan chipeș. După naștere rămâne singură, Serghei este îndepărtat printr-o misiune în Suedia, nu i se permite să-și vadă copilul, care e dus în apartamentele împărătesei. Se refugiază în cărți și citește Analele lui Tacitus, Eseu asupra moravurilor și spiritului națiunilor de Voltaire, Spiritul legilor de Montesquieu. Din aceste lecturi ia lecții de liberalism, visează un regim de bunătate, dreptate, inteligență.

Pe 9 decembrie 1758 naște cel de-al doilea copil, o fată, căreia îi dă numele de Anna; copilul este al contelui polonez Stanislaw-August Poniatowski, care la 23 de ani a citit mult, vorbește mai multe limbi, știe ceva filosofie, este un gentilom cosmopolit de primă clasă. Moare pe 25 decembrie 1761 (7 ianuarie 1762, după calendarul gregorian), în ziua de Crăciun.

Grigori Potemkin și Grigori Orlov doi dintre amanții Ecaterinei

Pe parcursul lungii ei domnii, Ecaterina a avut mai mulți iubiți. În timpul rebeliunii lui Pugaciov, Ecaterina a avut cea mai importantă relație personală din viața ei, iubirea cu Grigori Potemkin, un vechi ofițer de armată, cultivat și capabil. Afecțiunea ei fățișă față de el a dat naștere la zvonuri privind o posibilă căsătorie secretă. Deși locul lui Potemkin în patul Ecaterinei a fost ocupat în 1776 de o serie de tineri ofițeri de armată, el a rămas o figură foarte influentă până la moartea sa în 1791.

Reputația Ecaterinei de insațiabilitate sexuală s-a format în timpul vieții ei și s-a imprimat cu putere în memoria opiniei publice. Nu există mărturii credibile decât despre 12 amanți care s-au perindat prin viața Ecaterinei, unele dintre aceste relații amoroase fiind de lungă durată. Astfel, amantul Ecaterinei de la începutul anilor 1750 a fost curteanul Serghei Saltikov. El putea fi tatăl fiului ei, Pavel.
La sfârșitul anilor 1750, tatăl probabil al fiicei ei Ana Petrovna, care a murit în primul an de viață, a fost Stanisław Poniatowski, care, ulterior, a devenit rege al Poloniei. Grigori Orlov a fost ofițer de Gardă și o figură importantă în lovitura de stat care a adus-o pe Ecaterina la putere. Cei doi au devenit amanți în 1761 și relația lor a durat 11 ani. Fiul lor, Alexei Bobrinskoi a primit moșii din partea mamei sale.

În perioada 1772-1773 Ecaterina a avut o relație scurtă cu Alexandr Vasilicikov, un tânăr locotenent de Gardă. Împărăteasa și-a descris amantul ca "un cetățean excelent, dar foarte plictisitor". Piotr Zavadovski, ofițer de armată și birocrat ucrainean a ajutat-o pe Ecaterina la elaborarea reformei administrației locale. Idila celor doi s-a sfârșit în 1777, dar Ecaterina a continuat să-l ajute în carieră. Cu Simeon Zorici, împărăteasa a avut o legătură scurtă în 1777-78, un ofițer de armată sârb, care era jucător înrăit.

Tînărul ofițer de armată Ivan Rimski-Korsakov a fost părăsit de Ecaterina în 1779 când a descoperit că mai avea o legătură cu una din doamnele ei de companie. În 1780 țarina a început o relație cu Alexandr Lanskoi, un tânăr ofițer de gardă și ea a fost foarte afectată când el a murit de difterie în 1784. Relația Ecaterinei cu Alexandr Yermolov a durat câteva luni în perioada 1785-1786.

Alexandr Mamolov, un bărbat chipeș și cultivat, rudă cu Potemkin, a fost părăsit de Ecaterina în 1789, când a descoperit că întreținea relații cu mai multe doamne din suita ei. Platon Zubov, cu treizeci de ani mai tânăr ca ea, a fost favoritul ei. A fost primul amant, după Zavadovski, care a jucat un rol politic semnificativ iar promovările cu care l-a copleșit împărăteasa, printre care și cea de Guvernator General al Noii Rusii și Crimeei, i-au depășit capacitățile sau meritele. În 1801, Zubov și frații lui au jucat un rol important în răsturnarea țarului Pavel.

Au existat zvonuri și despre alte legături amoroase ale Ecaterinei de la sfârșitul anilor 1770, dar nu există dovezi clare în sprijinul acestora.

În ianuarie 1792, la Iași este semnată pacea dintre Rusia și Turcia. Tratatul lasă Rusiei întregul teritoriu situat între Bug și Nistru, recunoaște oficial că regiunile Crimeea și Otsakov sunt rusești și confirmă acordurile de la Kuciuk-Kainargi. În ianuarie 1793, Rusia și Prusia semnează o nouă convenție în vederea unei noi împărțiri a Poloniei. Rusia ia regiunile Vilnei, Minskului, Kievului, Volhînia și Podolia, în total 3 milioane de noi supuși. Al treilea tratat de împărțire a Poloniei este semnat la 13 octombrie 1795. Rusia și-a însușit Curlanda și restul Lituaniei până la Niemen. Austria obține Cracovia, Sandomir și Lublin iar Prusiei i-a revenit nord-vestul țării, cu Varșovia. Polonia inceta sa mai existe.

Copii: 

1. Împăratul Pavel I al Rusiei (1 octombrie 1754 – 23 martie 1801), oficial este fiul soțului Ecaterinei, împăratul Petru al III-lea al Rusiei, însă Ecaterina a pretins că a fost fiul amantului ei, contele Serghei Saltikov.
2. Anna Petrovna (9 decembrie 1757 – 8 martie 1758), fiica amantului Ecaterinei, viitorul rege Stanislaus al II-lea al Poloniei
3. Elizabeth Alexandrovna Alexeeva (1761–1844), fiica amantului Ecaterinei, contele Grigori Grigorievici Orlov
4. Contele Alexei Grigorievich Bobrinsky (11 aprilie 1762 – 20 iunie 1813), de asemenea, fiul lui Orlov.
5. Tarul Stefan cel mare (1 ianuarie 1756) oficial este fiul soțului Ecaterinei,
6. Petru I (9 decembrie 1757 – 8 martie 1758), fiul amantului Ecaterinei, viitorul rege Stanislaus al II-lea al Poloniei

* 1772 - S-a născut poetul romantic german Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg) ; (d. 25 martie 1801).

Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg), poet romantic german – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A fost unul dintre cei mai mari poeți și prozatori germani, considerat cel mai de seamă reprezentant al Cercului romanticilor de la Jena. Influențat de Fichte, căruia i-a fost discipol, a cultivat idealismul magic și extazul mistic. În iunie 1794, și-a încheiat studiile juridice, începute la Jena în 1790 și continuate la Leipzig și Wittenberg.

În perioada studiilor superioare, a audiat cursurile de istorie ale lui Friedrich Schiller, cu care ulterior stabilește relații strânse, întâlnește pe Johann Wolfgang von Goethe, Johann Gottfried von Herder, Jean Paul, Ludwig Tieck, Friedrich Wilhelm Schelling, frații Friedrich și August Wilhelm Schlegel, cu mulți dintre ei legând puternice prietenii. Volumul Hymnen an die Nacht reprezintă valoarea cea mai înaltă a creației sale poetice, dar și în cadrul liricii germane din perioada romantismului timpuriu.

* 1802: Heinrich Gustav Magnus (n. 2 mai 1802 — d. 4 aprilie 1870) a fost un chimist și fizician german, cel mai bine cunoscut pentru explicarea efectului omonim. A fost fratele mai mic al pictorului și portretistului Eduard Magnus (1799 - 1872).

Născut la Berlin în familia unui comerciant bogat, Heirich a fost unul dintre cei cinci fii ai acestuia. După studii efectuate la UniversitateaBerlin, a continuat să lucreze la Universitatea Stockholm cu renumitul chimist suedez Berzelius, pentru ca ulterior, fiind la Paris, să fie discipolul chimiștilor francezi Gay-Lussac și Thénard. În 1831, Magnus s-a reîntors la Berlin ca lector de tehnologie și fizică la aceeași Universitate Humboldt unde studiase anterior. Ulterior, în 1834, a devenit profesor asistent pentru aceleași subiecte, obținând în 1845 poziția de profesor plin.

În calitate de educator, Magnus a avut imediat un succes considerabil. Stilul său lucid, organizat, limpede și accesibil, precum și demonstrațiile sale experimentale clare au atras largi grupuri de dascăli și studenți entuziaști. Aceștia au participat nu numai la cursurile, seminariile și laboratoarele sale, dar și la cursurile de științe aplicate, pe care Heinrich Gustav Magnus le ținea în fabricile și laboratoarele orașului. De mare succes s-au bucurat și colocviile săptămânale ținute la casa sa, unde un grup restrâns de studenți dotați adresau atenției pedagogului cele mai curajoase și importante întrebări.

Între 1827 și 1833, Magnus s-a ocupat mai ales de cercetare în domeniul chimiei, descoperind prima combinație a clorului cu platina și amoniul, combinație cunoscută sub numele de sarea verde Magnus a cărei formulă este [Pt(NH₃)₄][PtCl₄]), respectiv o serie de clase de acizi și sărurile acestora, așa cum sunt acizii etionici, acizii sulfovinici și acidul periodic.

* 1859 - S-a nascut scriitorul britanic Jerome K. Jerome; (d. m. 14 iunie 1927).

* 1875 - S-a născut poetul şi publicistul român George Ranetti; (d. 1928).

George Ranetti, poet şi publicistul român – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A urmat liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti şi a început să scrie încă din clasa a 7-a, pentru „Adevărul literar”. După absolvire a frecventat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti. Între 1897 – 1898 a lucrat ca funcţionar la Poştă, după care s-a dedicat presei. A făcut gazetărie la Moftul român, revista lui Ion Luca Caragiale. Între 1899 – 1901 a condus publicaţiile Moş Teacă, iar între 1901 – 1904 Zeflemeaua. În anul 1904, împreună cu N. D. Ţăranu, a înfiinţat, condus şi scris revista umoristică Furnica. Între 1917 – 1918 a scos la Iaşi o altă revistă umoristică, Greerul, împreună cu P. Locusteanu. A dus o viaţă în sărăcie, pe care a ironizat-o de nenumărate ori. În ciuda lipsurilor materiale, scrierile sale sunt pline de umor şi de energie, dar pe alocuri superficiale, din cauza grabei cu care scria. A scris şi o piesă-parodie de teatru comic, „Romeo şi Julieta la Mizil” în care ironizează moravurile politice româneşti.

* 1887: Kazimierz Fajans (anglicizat Kasimir Fajans; n. 27 mai 1887, Varșovia– d. 18 mai 1975, Ann Arbor, Michigan) a fost un chimist-fizicianamerican de origine poloneză, pionier al științei radioactivității și descoperitorul elementului chimic protactiniu.

* 1898: Josephus Carel Franciscus (Jef) Last (n. 2 mai 1898 - d. 15 februarie1972) a fost un scriitor olandez. A fost adept al mișcării socialiste și a participat la Războiul civil din Spania.

Jef Last a fost un scriitor și om social plin de compasiune. El fiind catolic. Cu toate acestea, el a fost un membru foarte tânăr al SDAP și "AJC". El nu a putut profesa aceste principii ca un manager asistent al Enka în Ede, în cele din urmă și-a dat demisia.

* 1905: Anton Alexandrescu (n. 2 mai 1905, Laloșu, județul Vâlcea - d. 23 noiembrie 1984, București) a fost un om politic, membru al Partidului Național Țărănesc, și funcționar financiar-bancar.

* 1906: Philippe Halsman (rusă Филипп Халсман; letonă Filips Halsmans; n. 2 mai 1906, Riga, Imperiul Rus – d. 25 iunie 1979, New York City) a fost un fotograf american de origine letonă, cel mai cunoscut pentru caloborarea sa cu Salvador Dalí și ca fotograf de modă al agenției Magnum. A fost și continuă să fie cotat ca unul dintre marii fotografi ai lumii.

* 1921: Satyajit Ray (2 mai 1921, Kolkata – 23 aprilie 1992)(সত্যজিত রায় în bengaleză) a fost un regizor indian. Este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari autori de filme ai secolului al XX-lea. Ray s-a născut în orașul Calcuta, într-o familie bogată cu contribuții importante în lumea artei și a literaturii.

Satyajit Ray a făcut 37 de filme: scurt metraje, filme artistice și documentare. Primul film de Satyajit Ray, Pather Panchali, a câștigat unsprezece premii internaționale. Aceasta a fost prima parte din Trilogia Apu. El a câștigat numeroase premii în timpul carierei sale, inclusiv un Oscar pentru întreaga activitate în 1992. În 1992 i-a fost acordată Ratna Bharat, cea mai înaltă distincție din India.

* 1929: Fred Lincoln „Link” Wray Jr (n. 2 mai 1929, Dunn, Carolina de Nord – d. 5 noiembrie 2005, Copenhaga, Danemarca) a fost un chitarist american de muzică rock and roll, textier și ocazional cântăreț.

Wray s-a remarcat prin adoptarea unui nou sound al chitarei electrice, auzit pentru prima dată pe hitul său instrumental din 1958 "Rumble", lansat de trupa sa Link Wray and his Ray Men. De asemenea s-a dovedit a fi extrem de influent în apariția unor genuri muzicale ca punk și heavy rock. Rolling Stone l-a clasat pe locul 67 în topul celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor.

* 1930: Vitalie Belousov (n. 2 mai 1930, Bălți, județul interbelic Bălți, România - d. 4 august 2015, Iași) a fost un inovator, inventator, profesor universitar, doctor inginer român.

* 1930: Ana-Dorica "Dorli" Blaga (n. 2 mai 1930, Berna, Elveția; căsătorită cu Tudor Bugnariu) este o intelectuală, fiica filosofului, poetului și dramaturgului român Lucian Blaga și a Corneliei Brediceanu. A contribuit la editarea operei complete a poetului-filosof.

Dorli Blaga s-a născut la 2 mai 1930, la Berna, Elveția unde tatăl ei, Lucian Blaga lucra în calitate de atașat de presă la Legația Română. Numele de alint Dorli este de fapt un derivat de la cuvîntul "dor", unul din simbolurile centrale ale poeziei lui Blaga, scrisă mai ales în perioada în care acesta a fost atașat cultural la legațiile românești din Elveția sau Portugalia.

Urmează cursurile liceale la Sibiu în perioada războiului, iar apoi, după eliberarea Ardealului de Nord, la Liceul de fete "Regina Maria" din Cluj (azi Colegiul Național George Coșbuc (Cluj) . Se înscrie la Facultatea de Fizică din Cluj, transferându-se apoi la aceeași facultate a Universității din București.

În 1957, Dorli Blaga s-a măritat cu profesorul Tudor Bugnariu, care era cu 21 ani mai în vârstă decât ea. Tudor Bugnariu fusese însurat cu Kato Balasz, o evreică maghiară. Familia acesteia fusese deportată Auschwitz și mama, surorile și nepoatele ei muriseră în detenție. Kato, care, fiind măritată cu un creștin, nu fusese deportată, nu a suportat și s-a sinucis în 1945.

În perioada 1962-1967, Dorli Blaga a lucrat la Institutul de Documentare Tehnică. În 1967 s-a transferat la Consiliul Național al Cercetării Științifice unde a lucrat, până în 1972, la Comisia Plan Sinteză. În 1972 a revenit la Institutul de Documentare Tehnică, lucrând în calitate de redactor responsabil pentru publicația „Cercetare științificădezvoltare tehnologică”, publicație realizată pe baza documentelor UNESCO și ONU.

Din 1991 lucrează la Senatul României în calitate de expert cu documentația privind NATO, iar apoi în calitate de consilier parlamentar la cabinetul Președintelui Senatului din acea vreme, Oliviu Gherman.

Dorli Blaga a fost împuternicită de Lucian Blaga, prin testamentul său, să îi administreze opera. Fiind și deținătoarea drepturilor de autor a operei lui Lucian Blaga, ea s-a implicat puternic, în special în perioada după 1990, în munca de recuperare și valorificare a operei poetului.

A contribuit la editarea romanului postum al lui Lucian Blaga, Luntrea lui Caron și a colaborat cu monograful Ion Bălu la redactarea celei mai complete biografii, în patru volume, Viața lui Lucian Blaga. De asemenea, a coordonat publicarea ediției critice a operei complete a lui Lucian Blaga.

Dorli Blaga a scris și un volum de memorii: "Tatăl meu, Lucian Blaga".

* 1933: Sabah Fakhri (arabă: صباح فخري, n. 2 mai 1933) pe numele său adevărat Subhi Abu Qaws (în arabă : صبحي ابو قوص )  este un cântăreț arab sirian, unul dintre cei mai admirați cântăreți din lumea arabă în a doua jumătate a secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.

* 1935: Luis Suárez Miramontes (n. 2 mai 1935) este un fost jucător și antrenor de fotbal. A jucat ca mijlocaș pentru Deportivo de La Coruña, CD España Industrial, CF Barcelona, Internazionale, Sampdoria și Spania.

* 1936: Engelbert Humperdinck (alias Engelbert, de fapt Arnold George Dorsey; n. 2 mai 1936, Madras (azi Chennai), India) este un cântăreț britanic. Numele de scenă sub care a devenit foarte cunoscut este numele unui compozitor german care a trăit în secolul al XIX-lea, cunoscut mai ales pentru capodopera sa lirică pentru copii Hänsel und Gretel. Engelbert Humperdinck nu este doar un solist apreciat, ci și un compozitor de muzică de film, apărând adeseori însă și ca actor în filme (alături de longevivul Christopher Lee) sau seriale de televiziune.^[4] A participat la Eurovision 2012 cu piesa Love Will Set You Free.

* 1936: Ion V. Ionescu (zis și Jackie Ionescu) (n. 2 mai 1936, comuna Rudna, județul Timiș) este un celebru jucător și antrenor de fotbal român.

* 1940 - S-a nascut Ion Lotreanu, poet, prozator și eseist român; (d. 22 mai 1985).

Ion Lotreanu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

* 1943: Teruo Nimura (n. 2 mai 1943) este un fost fotbalist japonez.

* 1946: David Suchet, CBE (n. 2 mai 1946, Londra, Anglia) este un actor englez, cunoscut pentru rolurile sale din filmele britanice de televiziune. El este recunoscut pentru interpretarea premiată la RTS și BPG a lui Augustus Melmotte în miniserialul britanic de televiziune The Way We Live Now (2001), alături de Matthew Macfadyen și Paloma Baeza, și pentru o nominalizare în 1991 la Premiile BAFTA.

El este cunoscut pentru rolul detectivului Hercule Poirot (creat de Agatha Christie) din longevivul serial britanic de televiziune Poirot.

Fratele său mai mare, John Suchet, este un prezentator britanic de televiziune, iar tatăl său a fost ginecologul Jack Suchet.

* 1948: Ioan Suciu (n. 1948, Sibiu) este un economist și prozator român.

Ioan Suciu s-a născut în orașul Sibiu, la data de 2 mai 1948. Și-a petrecut copilăria în orașul Agnita, județul Sibiu, iar în 1955 s-a mutat cu familia în București, unde a urmat studiile liceale la actualul Liceu de Informatică din București. După absolvirea liceului, urmează cursurile Academiei de Studii Economice din București. Obțíne diploma de licență în științe economice în 1971. Lucrează în Ministerul Comerțului, Ministerul Finanțelor și la Consiliul Concurenței, ca auditor.

Debutează cu proză în anul 1979 în revista România literară. Colaborează înainte de 1989 la revista Viața Românească și la Urzicaiar după 1990 colaborează și la revista Lucifer. Îi sunt publicate în revistele online Respiro și Egophobia diferite scrieri ale sale, iar din 1993, colaborează la revista Luceafărul

A publicat:

• Vânătoare de roboți, povestiri, București, Editura Albatros, 1982 

• Cu zâmbetul pe buze, volum colectiv, București, Editura Albatros, o povestire, 1989
• Trei sute de trepte, roman, București,Editura Tracus Arte, 2011 
• Candelabrul galben, povestiri, București, Editura Tracus Arte,2012 
• Omul de fier, povestiri, București, Editura Karth, 2014 
• Instituția, roman, București, Editura Tracus Arte, 2015 
• Femeia de porțelan, povestiri, Brașov, Editura Pastel, 2016 
• Momâia, nuvele, București, Editura Tracus Arte, 2017
• Năucul, roman, Editura Aius,Craiova, 2018 
• Omul de sticlă, povestiri, Editura Ideea Europeană,București, 2019

* 1949: Costică Bărăgan (n. 2 mai 1949, București) este un scrimer român specializat pe spadă.

A luat parte la ambele probe de spadă la Jocurile Olimpice de vară din 1972 de la München, fiind eliminat în a doilea tur la proba individual și clasându-se pe locul 5 pe echipe.^[1] A cucerit de trei ori titlul de campion național în 1974, 1978 și 1980.^[2] Cu Ioan Popa și Octavian Zidaru a câștigat medalia de aur pe echipe la Universiada de vară din 1977 de la Sofia. A participat la proba pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 1980 de la Moscova, unde România s-a clasat pe locul 4

* 1949: Constantin Duțu (n. 8 octombrie 1949, Craiova) este un fost scrimerromân specializat pe spadă. A fost campion balcanic în anii 1970 și 1971. A luat parte la proba pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 1972 de la München cu Costică Bărăgan, Nicolae Iorgu, Alexandru Istrate și Anton Pongratz. S-au clasat pe locul 5.

* 1949: Artur Mikvabia este un economist și politician din Abhazia. În prezent este deținătorul funcției de prim-ministru al Abhaziei.

* 1953: Elisabeta Turcu (n. 2 mai 1953, Ploiești) este o gimnastă artistică care a reprezentat România la Jocurile Olimpice de vară din 1972

* 1970: Costel Stancu (n. 2 mai 1970, Vânju Mare, județul Mehedinți) este un poet român.

Este absolvent al Liceului Industrial nr. 2 din Reșița, promoția 1988 și al Școlii de subofițeri de poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina, promoția 1993. Din 1993, lucrează ca subofițer/agent de poliție la Serviciul Criminalistic al IPJ Caraș-Severin. Locuiește în Reșița, județul Caraș-Severin.

Debutează în revista „Semenicul”, cu poezie, în anul 1988.

Este membru al Cenaclului Literar „Semenicul” din Reșița din 1987, membru în Uniunea Scriitorilor din România Filiala Timișoara. precum și al Cenaclului literar Nichita Stănescu al Centrului Cultural MAI.

Este prezent, de-a lungul timpului, în revistele literare: Luceafărul, România Literară, Contrapunct, Dacia Literară, Convorbiri Literare, Poesis, Arca, Orizont, Ramuri, Dunărea de Jos, Contrafort, Confluențe, Interferențe, Vatra, Steaua, Versus, Orient latin, Provincia Corvina, Ateneu, Cafeneaua literară, Nord literar, Poesia, Oglinda literară, Argeș, Reflex, Epigrama, Ag pe rime, Acus, etc.

A publicat volumele de poezie:

• Terapia căderii în gol, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
• Dominic sau despre imitația umbrei, Editura Hestia, Timișoara, 1995.
• Măștile solitudinii, Editura Marineasa, Timișoara, 1997.
• Golurile din pîine, Editura Marineasa, Timișoara, 1998.
• Fluturele cu o singură aripă, Editura Timpul, Reșița, 2000.
• Arta imaginației, antologie, Editura Vinea, București, 2001.
• Cîntarul de apă, Editura Marineasa, Timișoara, 2002.
• Vînătoarea promisă, Editura Marineasa, Timișoara, 2003.
• Ieșirea din peșteră, Editura Marineasa, Timișoara, 2005.
• Înghițitorul de creioane, Editura Tim, Reșița, 2009.
• Evoluți@ umană, epigrame, Editura Tim, Reșița, 2009.
• Risipitorul de hîrtie, Editura Tim, Reșița, 2015
• Ochiul din palmă, antologie, Editura Mirador, Arad,2017.

* 1972: Teruo Iwamoto (n. 2 mai 1972) este un fost fotbalist japonez.

* 1972: Dwayne Douglas Johnson (n. 2 mai 1972, Hayward, California, Statele Unite), cunoscut și după numele de ring The Rock, este un actor american și fost wrestler profesionist care a evoluat în WWE.^[6][7][8]

Câștigând 17 titluri de campion în WWE, inclusiv 10 titluri de campion mondial, Dwayne „The Rock” Johnson este considerat unul din cei mai buni wrestleri din toate timpurile.^[9][10]

Primul rol principal al Johnson într-un film a fost rolul din The Scorpion King, în 2002. Pentru acest rol, el a fost plătit cu 5,5 milioane $, un record mondial pentru un actor la primul său rol principal.^[11] De atunci el a mai apărut într-o serie de filme, printre care Beyond the Mat (1999), Longshot (2000), The Mummy Returns (2001), The Rundown (2003), Walking Tall (2004), Be Cool și Doom (2005), Gridiron Gang (2006), Reno 911!: Miami, Southland Tales și The Game Plan (2007), Get Smart(2008), Race to which mountain și Planet 51 (2009), Tooth Fairy, Why Did I Get Married Too?, Faster, The Other Guys și You Again (2010), Fast Five (2011), Journey 2: The Misterios Island și G.I. Joe: Retaliation(2012), Doom, The Other Guys, Faster, Fast Five și Fast & Furious 6Fast & Furious 7 si Fast & Furious 8.

Pe 16 decembrie 2013, Forbes l-a numit pe Johnson cel mai profitabil actor din 2013, filmele cu participarea sa încasând 1,3 miliarde $ în lumea întreagă în acel an. Forbes a menționat și succesul peliculei Fast & Furious 6, care a încasat 789 de milioane pe plan global.^[12]

Dwayne Johnson este unul din cei mai bine plătiți actori din lume, acesta fiind pe locul doi în lista Forbes a celor mai bine plătiți actori de la Hollywood, cu venituri estimate de 52 de milioane de dolari între iunie 2012 și iunie 2013

* 1973: Mirela Oprișor (născută la 12 mai 1973) este o actriță română de teatru, televiziune, voce și film.

Mirela Oprișor este actriță la Teatrul de Comedie din București. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București în anul 2000, la clasa profesorului Florin Zamfirescu.

S-a angajat la Teatrul de Comedie după terminarea facultății, dar a rămas într-un con de umbră în perioada în care s-a născut fiica ei. Rolul care a readus-o în atenția publicului și a regizorilor este cel al Adrianei Hanganu din filmul „Marți, după Craciun”, regizat de Radu Muntean. Pentru acest rol a primit și Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Sarajevo.

Actriță de scenă și film, Mirela Oprișor este căsătorită cu actorul și scriitorul Mimi Brănescu. Au împreună o fiică.

Teatru:

• A douăsprezecea noapte, la Teatrul de Comedie, București
• Chirița of Bârzoieni, la Teatrul de Comedie, București
• Delir în doi, la Teatrul de Comedie, București
• Dumnezeul de a doua zi, Teatrul Act din București
• Flori, fete, filme sau băieți, Teatrul Act din București
• Peste tot acasă, la Teatrul de Comedie din București
• Țara lui Abuliu, Teatrul de Comedie

Filmografie

• 2011 — Marți, după Crăciun, regia Radu Muntean
• 2002 — Ajutoare umanitare, regia Hanno Hoffer

Televiziune

• Serialul de televiziune Las Fierbinți, regia Dragoș Buliga

* 1974: Ricardo Lucas Figueredo Monte Raso (n. 2 mai 1974), cunoscut sub numele de Dodô, este un fotbalist brazilian.

* 1975 - S-a nascut celebrul fotbalist englez David Beckham. David Robert Joseph Beckham OBE^[3] (pronunțat în engleză /bɛkəm/; născut pe 2 mai 1975)^[4] este un fost fotbalist profesionist englez, în prezent retras din activitate. Beckham apare în Topul 100 FIFA al celor mai mari fotbaliști în viață în viziunea marelui Pelé^[5]. A fost numit și în topul “Time 100” pe anul 2004, al revistei „Time”, top care cuprinde cele mai influente 100 de personalități din toată lumea^[6]. Este de asemenea o marcă publicitară globală.

Beckham este jucătorul de câmp care a îmbrăcat de cele mai multe ori tricoul naționalei engleze (doar portarul Peter Shilton îl întrece)^[7], a terminat pe locul doi cursa pentru trofeul Balonul de Aur în 1999^[8], este singurul englez care a înscris la trei Cupe Mondiale diferite^[9] și cel de-al nouălea jucător din istoria Cupei Mondiale care a înscris de două ori din lovituri libere directe. A fost căpitanul naționalei Angliei din 15 noiembrie2000 până în 2 iulie 2006^[10].

Cariera lui Beckham a început când a semnat un contract de jucător profesionist de fotbal cu Manchester United FC, prima lui apariție în prima echipă a clubului având loc în 1992, când avea 17 ani^[11]. În timpul cât a jucat la Manchester United a avut un rol foarte important în dominația pe care această echipă a impus-o în prima ligă engleză în anii 90 și începutul anilor 2000, fiind esențial în câștigarea triplei (campionat, cupa Angliei, Liga Campionilor) în 1999. A părăsit clubul și a devenit al treilea jucător englez care a încheiat un contract cu Real Madrid în 2003, după Laurie Cunningham și Steve McManaman^[12].

În ianuarie 2007 s-a anunțat că Beckham va pleca de la Real Madridpentru a semna un contract pe cinci ani cu clubul Los Angeles Galaxy. Contractul a intrat în vigoare în data de 1 iulie 2007, iar Beckham a devenit cel mai bine plătit jucător din istoria Major League Soccer, câștigând câte 6 milioane și jumătate de dolari în 2007, 2008 și 2009^[13]. A debutat la Galaxy pe 21 iulie 2007 într-un meci împotriva lui Chelsea Londra, iar pe 15 august, a debutat ca titular, înscriind și primul său gol pentru gruparea americană, în semifinalele SuperLigii. Primul său meci în campionat a avut loc în data de 18 august în fața unei audiențe record pe Giants Stadium^[14]. S-a retras din fotbal de la formația Paris Saint-Germain.

Este căsătorit cu fosta componentă a formației Spice Girls, Victoria Beckham, împreună au patru copii și în prezent locuiesc în Beverly Hills, California.

* 1977: Bogdan Dumitrache (n. 2 mai 1977, București) este un actor român de teatru, voce, film și televiziune, fiind însă cunoscut publicului larg în special pentru rolurile sale de pe marele ecran.

Dumitrache a terminat facultatea de teatru în anul 1999 la clasa profesorului Mircea Albulescu, debutând la teatrul „Constantin Nottara” în anul 2000 cu piesa Trilogie Belgrădeană. În 2002 înființează împreună cu actorul Dragoș Bucur agenția de casting ExitFilms.

Filmografie:

• Poziția copilului (2013)
• Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)
• Loverboy (2011)
• În derivă (2010)
• Tabasco (2010)
• Captivi de Crăciun (2010)
• Oul de Cuc (2009)
• Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
• Lecția de Box (2007)
• Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006)
• Crash Test Dummies (2005)
• Le tramway d'Andréa (2005)
• Moartea domnului Lăzărescu (2005)
• Trafic (2004)
• Accords et à cris (2002)

* 1980: Zatyiah "Zat" Knight (n. 2 mai 1980, Solihull, Anglia) este un jucător englez de fotbal care evoluează la clubul Reading. Are o statură impunătoare, având înălțimea de 1.98 m.El a fost chemat la naționala Angliei de 6 ori,și chemat la Euro 2002.

* 1980: Tim Borowski (n. 2 mai 1980 în Neubrandenburg, land-ul Mecklenburg - Pomerania Inferioară) este un fotbalist german retras din activitate care a evoluat pe postul de mijlocaș central la formațiile Werder Bremen, Bayern München și la echipa națională de fotbal a Germaniei, cu care a reușit să câștige bronzul mondial în 2006 și argintul european în 2008.

* 1980: Claudinei Alexandre Aparecido (n. 2 mai 1980 în Avaré, São Paulo), sau mai simplu Nei este un fotbalist brazilian care joacă pentru Al-Shabab. În sezonul 2009-2010 a evoluat sub formă de împrumut la echipa CFR Cluj.

* 1981: Tiago Cardoso Mendes (pronounție în portugheză: /tiˈaɣu/, n. 2 mai1981, Viana do Castelo) este un jucător de fotbal portughez.

* 1981: Maria Dinulescu (n. 2 mai 1981, Ploiești) este o actriță din România. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București, Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa profesorilor Sanda Manu și Ion Cojar. A jucat în filme de mare succes, precum „California Dreamin’“ și „Poveste de la scara C“ ale regretatului regizor Cristian Nemescu, „Trafic“ al lui Cătălin Mitulescu și în „Pescuit sportiv“ al lui Adrian Sitaru, rol ce i-a adus premiul de Cea mai bună actriță la Festivalul de la Buenos Aires

Filmografie

• Dublu (2016)
• #Selfie 69 (2016)
• Smokers Die Slowly Together (2016)
• Far from here (2016)
• În derivă (2010)
• Doina (2010, scurt)
• Aproape de cinema (2009)
• Casanova, identitate feminina (2009)
• Concertul (2009)
• Pescuit sportiv (2009)
• Dincolo de America (2008)
• Târziu în noapte (2008)
• The Dot Man (2008)
• Blood and Chocolate / Pasiune și destin (2007)
• California Dreamin' (nesfârșit) (2007)
• Examen (2006)
• Reboot 57 (2006)
• Vocea inimii (2006)
• Return of the Living Dead: Rave from the Grave (2005)
• Gadje (2005)
• Păcatele Evei (2005)
• Milionari de weekend (2004)
• Andreea și tramvaiul (2004)
• Camera ascunsă (2004)
• Trafic (2004)
• Forme aberante (2003)
• Poveste la Scara C (2003)
• Stejarii verzi (2003)
• 17 minute întârziere (2002)
• Dust (2001)
• București-Wien ora 8:15 (2000)
• Floare albă, floare neagră (2000)

* 1983: Alessandro Diamanti (n. 2 mai 1983) este un fotbalist italian care evoluează pe postul de mijlocaș la clubul italian Atalanta, sub formă de împrumut de la clubul chinez Guangzhou Evergrande.

* 1983: Michael Thwaite (n. 2 mai 1983 în Cairns, Australia) este un fotbalist australian care joacă pentru echipa australiană de fotbal Gold Coast United. A mai evoluat în campionatul României la FC Național.

* 1985: Lily Rose Beatrice Allen (n. 2 mai 1985) este o cântăreață, compozitoare și animatoare de televiziune originară din Anglia
* 1986: Amandine Suzanne Monique Leynaud (n. 2 mai 1986, în Aubenas, Ardèche) este o jucătoare franceză de handbal care evoluează pe postul de portar. Actualmente, Leynaud este legitimată la clubul macedonean ŽRK Vardar și joacă pentru echipa națională de handbal a Franței.
* 1987: Zohib Islam Amiri (persană: زوهیب اسلام امیری‎) (n. 2 mai 1987, Kabul, Afganistan) este un fotbalist afgan care evoluează în prezent la Mumbai FC, în India. Este de asemenea unul dintre cei mai selecționați jucători din echipa națională de fotbal a Afganistanului, evoluând ca fundaș stânga, având numărul 3.
* 1988: Katarina Krpež Slezak (în sârbă Катарина Крпеж Слезак, născută pe 2 mai 1988, în Sombor)^[1] este o handbalistă din Serbia care joacă pentru clubul maghiar ÉRD și echipa națională a Serbiei
* 1989: Raluca Elena Băcăoanu (n. 2 mai 1989, Constanța) este o handbalistăromână care joacă pe postul de pivot pentru clubul HCM Râmnicu Vâlcea^[3]. Băcăoanu este și componentă a echipei naționale a României, unde a fost convocată prima dată în septembrie 2017, pentru calificările la Campionatul European din 2018.
* 1989: Allison Marie Pineau (n. 2 mai 1989, în Chartres) este o jucătoare de handbal care, începând din sezonul competițional 2016-2017, joacă la clubul Brest Bretagne Handball. Pineau evoluează pe posturile de coordonator de joc și intermediar stânga în echipa națională de handbal a Franței.

Allison Pineau a participat la Campionatul Mondial din 2009, din China,^[2]unde a câștigat medalia de argint cu naționala Franței și a fost selecționată în all-star team-ul competiției, pentru postul de coordonator.

Pe 7 martie 2012, Pineau a anunțat printr-o conferință de presă că a semnat un contract pe doi ani cu CS Oltchim Râmnicu Vâlcea și că se va alătura clubului român pe 1 iulie 2012

* 1990: Stephanie Kay Panabaker (n. 2 mai 1990 în Orange, Texas, SUA), este o actriță americană, cunoscută pentru rolul Sophie din serialul Doi bărbați și jumătate. Ea este sora mai mică a actriței Danielle Panabaker.
* 1994: Alexander Choupenitch (n. 2 mai 1994, Brno) este un scrimer ceh specializat pe floretă, calificat pentru Jocurile Olimpice de vară din 2016.
* 2015: Prințesa Charlotte de Cambridge (Charlotte Elizabeth Diana; n. 2 mai2015, Londra, Regatul Unit) este fiica Prințului William, Duce de Cambridge și a soției acestuia, Catherine, Ducesă de Cambridge. Este nepoata Prințului Charles și strănepoata reginei Elisabeta a II-a. Ocupă locul al patrulea în ordinea succesiunii la tronul britanic, după bunicul, tatăl și fratele ei mai mare, Prințul George.

La 31 decembrie 2012, regina Elisabeta a II-a a emis un nou set de Letters patent garantând pentru toți copiii fiului cel mare al Prințului de Wales titlul de Alteță Regală. Acest act îl înlocuiește pe cel precedent, emis de regele George al V-lea la 11 decembrie 1917, care limita acordarea titului princiar numai copiilor suveranului, copiilor fiilor suveranului și fiului cel mare al fiului cel mare al Prințului de Wales.

În timp ce acest lucru nu l-ar fi afectat pe Prințul George, ca fiul cel mare al Ducelui de Cambridge, care este fiul cel mare al Prințului de Wales, oricare dintre viitorii lui frați născuți în timpul domniei reginei Elisabeta a II-a ar fi purtat titlul de Lord sau Lady până când bunicul lor, Charles, Prinț de Wales ar fi urcat pe tron​​.

La 5 iulie 2015, Prințesa Charlotte a fost boteză de Arhiepiscopul de Canterbury la biserica St. Mary Magdalene din Sandringham. Nașii ei sunt: Hon. Laura Fellowes (verișoara tatălui ei), Adam Middleton (vărul mamei ei) și prietenii de familie Thomas van Straubenzee, James Meade și Sophie Carter.

În ciuda eforturilor părinților ei de a-și proteja copiii de presă, fiecare fotografie sau apariție publică a Charlottei a provocat o frenezie mediatică. Comercianții, în special cei de îmbrăcăminte, beneficiază foarte mult de pe urma produselor în care apare fotografiată prințesa. La 11 iunie 2016 ea și-a făcut prima apariție publică la balconul de la Palatul Buckingham la Trooping the Colour. În septembrie 2016 și-a însoțit părinții în turneul regal din Canada iar în iulie 2017 în vizita diplomatică în Polonia și Germania.

Charlotte și-a început educația în ianuarie 2018 la școala Willcocks Nursery, situată în apropierea reședinței familiei, Palatul Kensington.

Decese

* 373 - A murit Sfântul Atanasie cel Mare (n.295) , episcop crestin din secolul al IV-lea care a jucat un rol de seamă în combaterea ereziei arianismului. Este venerat ca sfânt în bisericile Ortodoxa, Romano-Catolica si Copta.

Atanasie al Alexandriei – foto: ro.orthodoxwiki.org

Părintele nostru între sfinți Atanasie al Alexandriei (Nemuritorul în grecește) a fost episcop al Alexandriei și un mare scriitor de teologie în secolul al IV-lea. Este numit de asemenea Atanasie cel Mare (și, în Biserica coptă, Atanasie Apostolicul). S-a născut în anul 298 și a murit la 2 mai 373. Pomenirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe data de 18 ianuarie.

* 907 - A murit tarul bulgar Boris I , numit de asemenea si Boris Mihail . A fost rege al Bulgariei intre anii 852- 889 si primul ei monarh crestin . A fost botezat Mihail in anul 864, in onoarea imparatului bizantin Mihail al III-lea , nașul sau.

* 1519 - A incetat din viata la varsta de 67 de ani Leonardo da Vinci, celebrul pictor, sculptor, inginer si arhitect renascentist. Artistul s-a nascut in mica localitate italiana Vinci, situata in vecinatatea Florentei.

Leonardo da Vinci  (portret de Francesco Melzi) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci – d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renaşterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. La varsta de 14 ani el a devenit ucenicul unui pictorului florentin, Verrocchio, pentru ca la 20 de ani sa fie primit in breasla pictorilor. Este autorul unor picturi si sculpturi devenite celebre in intreaga lume, cum sunt „Mona Lisa” si „Cina cea de taina” (doua tablouri care au iscat o multime de controverse de-a lungul istoriei) , statuia ecvestra a lui Francesco Sforza. De asemenea, Leonardo da Vinci este cunoscut si pentru proiectele sale arhitectonice, exemple in acest sens fiind fortificatiile castelului Sforza din Milano si sistematizarea oraselor Florenta si Rovegna. A fost preocupat si de astronomie, geometrie, mecanica, schitele sale demonstrand vizionarismul sau. Ultimii ani de viata, artistul i-a petrecut in Franta, la invitatia regelui Francisc I. La inceputul anului 1519, in urma unui atac cerebral, Leonardo da Vinci a ramas paralizat pe partea dreapta, iar la putina vreme s-a stins din viata lasand lumii o opera inestimabila. Cu un an inainte sa moara, acesta a scris in caietele sale : „Io continuero”, insemnare care s-ar traduce prin „Voi dainui” !

* 1813: Prințul August Ferdinand al Prusiei (germană August Ferdinand von Preußen; 23 mai 1730, Berlin – 2 mai 1813, Berlin) a fost prinț al Prusiei și general. A fost membru al Casei de Hohenzollern.

A fost fiul cel mic al regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei și a soției acestuia, Sophia Dorothea de Hanovra.^[1] Mama lui a fost singura fiică a regelui George I al Marii Britanii. A fost fratele mai mic al regelui Frederic cel Mare (Frederic al II-lea al Prusiei), al reginei Louisa Ulrika a Suedieiși a Wilhelminei de Brandenburg-Bayreuth.

S-a căsătorit cu nepoata lui, Elisabeth Louise de Brandenburg-Schwedt, la 27 septembrie 1755.^[2] Ea era fiica surorii sale mai mari, Sophia Dorothea și a soțului acesteia, Margraful Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt. Mireasa era mai tânără cu opt ani decât mirele. August Ferdinand și Elisabeth Louise au avut șapte copii:

• Friederike Elisabeth Dorothea Henriette Amalie, Prințesă a Prusiei (1761–1773)
• Friedrich Heinrich Emil Karl, Prinț al Prusiei (1769–1773)
• Friederike Dorothea Luise Philippine, Prințesă a Prusiei (1770–1836), căsătorită cu Prințul Antoni Radziwiłł
• Friedrich Christian Heinrich Ludwig (1771–1790)
• Friedrich Ludwig Christian (1772–1806)
• Friedrich Paul Heinrich August, Prinț al Prusiei (1776)
• Friedrich Wilhelm Heinrich August, Prinț al Prusiei (1779–1843)

Augustus a murit la Berlin la 2 mai 1813 la vârsta de 82 de ani. Elisabeth Louise va mai trăi șapte ani.

* 1857 - A murit poetul, dramaturgul si prozatorul francez Alfred de Musset, membru al Academiei Franceze (n. 11 decembrie 1810).

Alfred de Musset - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

* 1864 - A decedat la Paris compozitorul german Giacomo Meyerbeer.

Giacomo Meyerbeer – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Giacomo Meyerbeer , pe numele său real Jakob Liebmann Beer, după alte surse Jakob Meyer Beer, s-a nascut la Vogelsdorf lângă Berlin la 5 septembrie 1791.

 *  1870: Marele Duce Alexandru Alexandrovici al Rusiei (rusă Великий Князь Александр Александрович Романов; 7 iunie 1869 – 2 mai 1870) a fost al doilea fiu al împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei și a soției sale, împărăteasa Maria Feodorovna. A fost fratele mai mic al viitorului împărat Nicolae al II-lea. A murit de meningită în 1870, cu o lună înainte să împlinească un an. "Doctorii susțin că nu a suferit însă noi am suferit teribil să-l vedem și să-l auzim",^[1] a scris mama lui propriei ei mame, regina Louise a Danemarcei. Părinții lui l-au fotografiat postum, aceasta fiind singura fotografie a Marelui Duce Alexandru, aflat în coșciug înconjurat de flori.

* 1893 - A murit Gheorghe Bariţiu, om politic român, participant la revoluţia din 1848, întemeietorul presei româneşti din Transilvania; (n. 4 iunie 1812).

Gheorghe Bariţiu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

În anul 1838 a întemeiat la Brașov Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, primul ziar literar românesc din toate timpurile. Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov. George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania. În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei. Asociația a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889. În această revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică. Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904. George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă. A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.

Opera: 

• Cuvântare scolasticească la ecsamenul de vară în Școala românească din Brașov și Cetate, 1837
• Deutsch-Rumänisches Wörtebuch, Dicționariu român-german, 1853-1854
• Dicționariu românesc-unguresc, Magyar-román szótar, 1869
• Părți alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă, I-III, Sibiu, 1889-1891
• Două drame familare, teatru, 1891

* 1915: Clara Immerwahr (n. 21 iunie 1870,^[1] Wojczyce[*], Polonia – d. 2 mai1915,^[1] Berlin-Dahlem, Germania) a fost o chimistă germană de origine evreiască.^[3] A fost prima femeie căreia i-a fost acordat titlul de doctor în chimie în Germania, fiind recunoscută și pentru gândirea sa pacifistă și pentru faptul că a fost o militantă pentru drepturile femeilor.^[4] Începând cu anul 1901 și până la suicidul său din 1915, a fost căsătorită cu chimistul Fritz Haber, laureat al Premiului Nobel.

* 1919: Evelyn De Morgan (n. 30 august 1855, Londra, Anglia, Regatul Unit – 2 mai 1919, Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost o pictoriță engleză ale cărei lucrări au fost influențate de stilul mișcării prerafaelite. A fost o adeptă a lui Edward Burne-Jones, un alt pictor prerafaelit.^[7] Tablourile ei prezintă spiritualitatea; utilizarea de teme mitologice, biblice și literare; rolul femeilor; lumina și întunericul ca metafore; viață și moarte; și alegorii de război

În august 1883 Evelyn l-a întâlnit pe ceramistul William De Morgan, iar la 5 martie 1887 s-au căsătorit.^[9] Și-au petrecut viața împreună în Londra.^[8] Evelyn, o pacifistă convinsă, și-a exprimat oroarea față de primul război mondial și de războiuldin Africa de Sud în peste cincisprezece tablouri de război, inclusiv Crucea Roșieși SOS.

Legat de preocupările artistice, banii erau lipsiți de importanță pentru familia De Morgan; orice profit din vânzările de tablouri ale lui Evelyn au mers spre finanțarea afacerii de ceramică a lui William, Evelyn contribuind în mod activ cu idei la proiectele de ceramică.

La doi ani după moartea lui William, în 1917, Evelyn a murit la 2 mai 1919 la Londra și a fost înmormântată în Cimitirul Brookwood, aproape de Woking, Surrey

* 1924: Ioan G. Bibicescu (n. 8 noiembrie 1849, Cerneți, Mehedinți - 2 mai1924, București) a fost un publicist, om politic și economist român, guvernator al Băncii Naționale a României (1916 - 1921). A studiat la București și Paris. S-a remarcat pe scena publică românească ca publicist și polemist. Membru al Partidului Național Liberal și parlamentar.

Își începe activitatea la Banca Națională la 16 noiembrie 1895, ca director al biletelor. În 21 februarie 1914 devine viceguvernator iar din 8 decembrie 1916, guvernator. Conduce instituția timp de 5 ani, într-una dintre cele mai dificile perioade. S-a împotrivit vehement strămutării Tezaurul României în Rusia. Se retrage în 1921 din postul de guvernator, cu titlu de „guvernator onorific”. S-a stins din viață la 2 mai 1924, în București.

* 1925: Johann Palisa (n. 6 decembrie 1848, Troppau – d. 2 mai 1925, Viena) a fost un astronom austriac.

A fost un mare descoperitor de asteroizi,^[1] descoperind în total 122, de la 136 Austria în 1874 până la 1073 Gellivara în 1923.

Johann Palisa a fost și autorul a două cataloage care menționează poziția a aproape 4.700 de stele.

* 1934 - A incetat din viata chimistul Serghei Vasilievici Lebedev, inventatorul cauciucului elastic prin polimerizarea butadenei, pe care a obtinut–o din alcool etilic.

* 1939 - A murit Matei Draghiceanu, inginer si geolog; in 1867 s-a inscris la scoala de Mine din Paris, fiind primul inginer roman de mine; a realizat prima harta a solurilor din Romania, la scara 1/500.000 (harta geologica ce insotea o monografie a judetului Mehedinti).

* 1945: Prințul Waldemar al Prusiei (Waldemar Wilhelm Ludwig Friedrich Viktor Heinrich; 20 martie 1889 – 2 mai 1945) a fost fiul cel mare al Prințului Heinrich al Prusiei și a soției acestuia, Prințesa Irene de Hesse. Atât prin tatăl său cât și prin mama sa a fost strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii.

Părinții Prințului Waldemar

A studiat dreptul la Universitatea "Kaiserul Wilhelm" din Strasbourg și din 3 mai 1910 a studiat la Universitatea Creștină din Kiel. Din 1912 până în 1914 a fost funcționar de stat în Hanovra.

La 14 august 1919, la Hemmelmark, Prințul Waldemar s-a căsătorit cu Prințesa Calixta de Lippe-Biesterfeld (14 octombrie 1895 – 15 decembrie 1982). Nu au avut copii și au locuit în Bavaria.^[1]

Prințul Waldemar, ca și verișorul său primar, Țareviciul Alexei al Rusiei, unchiul său, Prințul Friedrich de Hesse, și fratele său mai mic, Prințul Heinrich, a suferit de hemofilie. A murit într-o clinică din Tutzing, Bavaria din cauza lipsei de facilități de transfuzie de sânge. El și soția sa și-au părăsit casa înainte de venirea Armatei Roșii și au ajuns la Tutzing, unde Waldemar a primit ultima transfuzie de sânge.^[2] A doua zi, la 1 mai 1945, armata americană a ajuns în zonă și a rechiziționat toate resursele medicale pentru a trata victimele din lagăre de concentrare. Prințul Waldemar a murit la 2 mai 1945.^[1

* 1947: Dorothea Binz (n. 16 martie 1920 - d. 2 mai 1947) a fost o femeie din cadrul trupelor SS, care a fost și gardian la Lagărul de concentrare Ravensbrück, fiind vestită pentru cruzimea ei, motiv pentru care a fost denumită scorpia blondă.

Fiică a unui pădurar, la 10 ani intră în Liga fetelor germane, unde intră în contact cu doctrinele naziste și în special cu antisemitismul. La 19 ani intră ca gardian în cadrul lagărelor de concentrare. Aici s-a remarcat prin modul dur în care pedepsea femeile deținute.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, este arestată de trupele aliate la 3 mai 1945, condamnată la moarte pentru crime de război și spânzurată.

Este descrisă în cartea La vie d'un stück, scrisă de Juliette Lemaître, fostă deținută a lagărului Ravensbrück.

* 1952: Sfânta Matrona de la Moscova (Limba rusă Блаженная Матрона Московская) (născută Matrona Dimitrievna Niconova) ; 10 (22) noiembrie 1881 satul Sebino, județul Epifan, gubernia Tula (acum cartierul Chimovschi,regiunea Tula) - 2 mai 1952, satul Shodnea, cartierul Himchinschi ( acum districtul orașului Himchi), regiunea Moscova ) – Sfântă a Bisericii Ortodoxe din Rusia.

Matrona s-a născut într-o familie de țărani în 1881 ^[6] . Există versiuni, precum că ea s-a născut în 1883 (datele recensământului agricol al provinciei Tula, din 1911) sau în anul 1885 ( cartea de înregistrare a cimitirului Danilovsc în 1952). Familia avea patru copii: Pelagheia (născută în 1873 (după alte surse, Maria)), Ivan (născut în 1885), Mihail (născut în 1888). Încă trei frați și o soră au murit în copilărie: Mihail (1870-1871), Ustinia (1876-1878), Ivan (1879-1880) și Andrei (12.08.1882-05.08.1883). Există păreri, că Matrona ar fi fost un copil adoptiv.

Semnele alegerii ei de catre Domnul s-au arătat încă înainte de naștere. Părinții, nefiind tineri în acea vreme, Natalia Nichiticina și Dmitri Ivanovici Niconov se gândeau să o abandoneze la un orfelinat al cneazului Golițîn, din satul vecin Bucealca, din pricina sărăciei în care se afla familia lor, fiind cu mulți copii. Însă mama a avut un vis prevestitor, care a făcut-o să se răzgândească, în care fetița ei, încă nenăscută, i s-a arătat ca o pasăre albă, cu chip de om, având ochii închiși. La naștere, apropiații au constat că fetița era oarbă, nu avea ochi.

La Botez i-au pus numele Matrona, în cinstea Cuvioasei Matrona a Constantinopolului, care a trăit în secolul al V-lea, și care este pomenită pe data de 9/22 noiembrie. La botezul ei s-a întâmplat prima minune: când preotul a cufundat-o în cristelniță, cei prezenți au văzut cum deasupra ei se înălța un stâlp de fum bine înmiresmat. Copilul s-a născut însemnat, pe pieptul fetiței era o mică umflătură în formă de cruce, o cruciuliță în relief, nefăcută e mână omenească. Astfel au înțeles părinții că fetița era aleasă de Dumnezeu și așteptau să vadă ce va fi cu ea.

Încă din copilărie, în timpul nopții, când părinții dormeau, ea se furișa la colțul sfânt și, într-un mod de neînțeles, lua de pe poliță icoanele, le așeza pe masă și, în liniștea nopții, se juca cu ele". Din fragedă copilărie Domnul a înzestrat-o cu darul clarviziunii, al facerii de minuni, al vindecării bolnavilor, al înțelepciunii.

Din cele povestite se știe că, deja de la vârsta de opt ani, Matrona avea o credință profundă, abilitatea de a vindeca bolnavii și de a prezice viitorul. În tinerețe, Matrona a avut ocazia să călătorească. Fiica unui proprietar local, Lidia Alexandrovna Iancova (născută în 1885), o lua cu ea în pelerinaje. Au vizitat Lavra Peșterilor din Kiev, Lavra Trinitatea a Sfântului Serghii, la Sankt Petersburg și alte orașe și locuri sfinte din Rusia.

La vârsta de paisprezece ani, ajunge însoțită de o prietenă, în catedrala Sf. Andrei, unde slujea Sfântul Ioan de Kronștadt. Dupa slujbă, Sfântul a rugat lumea adunată să îi facă loc Matronei, adresându-i acesteia chemarea: "Matronușka, vino-vino la mine! Iată vine schimbul meu - al optulea stâlp al Rusiei". ^[1].

La vârsta de aproximativ 17 ani, i-au fost paralizate picioarele ^[1][7].

În 1912, Dmitri Ivanovici Nikonov, tatăl Matronei, a decedat.

După revoluție, Matrona și prietena ei, Lidia Iancova, rămase fără adăpost, au mers să caute un loc de muncă și mâncare în oraș. Aproximativ în anul 1925, Matrona s-a mutat la Moscova. Trăia pe unde apuca, la prieteni și cunoștințe, dar nu la frații ei care au devenit bolșevici. În cartea Zinaidei Jdanova "Povestiri despre viața Binecuvântatei Starețe Matrona", publicată de Editura Mănăstirii Novo-Golutvino, este povestită întâmplarea ( de către una dintre cunoștințele Jdanovei), în care descrie venirea șefului URSS, I.V. Stalin ^[8], pentru a se sfatui cu Matrona de la Moscova, după apariția amenințarilor de capturare a Moscovei de către germani ^[7]. Această carte diferă de viața canonică a Sfintei Matrona (de aceea unii cercetători o numesc apocrifă ^[9][10]). Potrivit povestirii citate în această carte, Matrona i-a spus: "Poporul rus va câștiga, victoria va fi de partea ta. Din conducere tu unul nu vei părăsi Moscova "^[11]. Această întâlnire este descrisă pe așa-numita icoană "Matrona și Stalin" ^[12][13]. Această povestire nu corespunde vieții canonice a Sfântei Matrona și nu este inclusă în ea, deoarece nu există dovezi care susțin această întâlnire ^[14][15]. Istoricul I. Curliandschi, specializat în viața lui I.V. Stalin, consideră că această poveste este fictivă, deoarece nu are dovezi ^[16]. Mai mult, în cartea despre viața Sfântei Matrona sunt descrise nenumăratele persecuții, pusela care împotriva ei de către autoritățile sovietice. În ciuda persecuției, Matrona reușea de fiecare dată să evite arestarea. Zinaida Jdanova a fost condamnată ca membru al unei grupări anti-sovietice bisericești-monarhiste ^[3].

În 1942-1949, Matrona a locuit la Moscova, într-un vechi conac din lemn, lângă Arbat, unde a ocupat un colț dintr-o cameră de 48 de metri a unei consătence E.M. Jdanova și a fiicei sale Zinaida ^[3].

În perioada 1950-1952 a locuit lângă Moscova, în Shodne, la adresa: str. Curganaia, nr.23, la rude îndepărtate, în familia Curocichin.

Sfânta Matrona din Moscova primea oameni în timpul zilei (până la patruzeci de oameni pe zi), vindecându-i și sfătuindu-i cum să procedeze, iar noaptea se ruga.^[3] Ea se mărturisea în mod regulat și primea Sfânta Împărtășanie. Încă din timpul vieții sale, călugării de la Lavra Sfânta Treime din Serghievo au venerat-o.^[17] Conform povestirilor, Matrona și-a prezis moartea cu 3 zile înainte, continuând să primească oameni până în ultimele ei zile. Sfânta Matrona a murit la Shodnea, pe 2 mai 1952.^[18] S-au păstrat fotografii postmortem ale Sfintei Matrona.^[19] Prohodu a fost slujit în Hramul Ризоположения, de pe strada Donscaia de către protoireiul Nicolai Dubțov, care era bine cunoscut cu Matrona și o cinstea cu evlavie.^[19] A fost înmormântată pe 4 mai, în Săptămâna Sfintelor Mironosițe. La înmormântarea ei a venit foarte multă lume. Cimitirul Danilov a fost ales de însăși Matrona, ca ”să asculte slujba”, - în acei ani, biserica de la cimitirul dat era una din puținele biserici, care activau în Moscova. Mormântul Sfintei Matrona a devenit un loc de pelerinaj pentru mai mulți ani.^[20]

Despre viața Matronei, în primul rând se cunoaște din cartea Zinaidei Jdanova (1917-2007), care, împreună cu mama ei au trăit șapte ani în aceeași cameră cu Matrona, pe stradela Staroconiușnii, care a urmărit activitățile spirituale ale Matronei. Cartea a fost publicată într-un număr mare de tiraj în anul 1993 de către mănăstirea de călugărițe Novo-Golutvinschi și conține fapte neobișnuite și nefondate în dogma creștină. În plus, cartea conținea istoria neconfirmată documental, despre întâlnirea dintre Matrona și Stalin ^[21]. Acestă informație a fost puternic criticat de membrii Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinților: președintele ei, Mitropolitul Iuvenalie (Poiarcov), președintele Consiliului Editorial al Episcopului Tihon (Emelianov), Igumenul Damaschin (Orlovschi) și diaconul Andrei Curaev ^[21]. Cartea scrisă de Z.V. Jdanova a fost retrasă din vânzare în Mănăstirea de călugărițe.

Comisia Sfântului Sinod a numit un grup de experți, care a alcătuit un text canonic despre viața fericitei Matrona, excluzând date nedocumentate, după părere experților, și necorespunzătoare teologiei oficiale. Această versiune este prezentată până astăzi pe site-urile creștine ortodoxe „Pravoslavie.ru”, „Sedmița.ru” și pe site-ul mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului.^[15]

În noaptea spre 8 martie 1998 cu blagoslovirea Patriarhului Alexei II a fost deschis mormântul Sfintei Matrona, iar moaștele ei au fost aduse la mănăstirea Danilov, apoi au fost așezate într-un sicriu de argint în mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului. În fiecare zi de la ora 7:00 (duminica de la 6:00) până la ora 20:00,^{[22][23][24][25]} toți doritorii pot veni la moaștele Sfintei Matrona din Moscova.

Ziua de 8 martie, când moaștele Sfintei Matrona au fost așezate cu sfințenie în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, a devenit încă o sărbătoare pentru creștini în cinstea sfintei Fericite Matrona din Moscova.^[26][11]

La 2 mai 1999, Sfânta Matrona a fost canonizată ca sfântă și cinstită de creștinii eparhiei de la Moscova. Iar în octombrie 2004 a avut loc canonizarea ei biserica creștină.^[6]

Părticele din moaștele sfintei Matrona au fost depuse pentru închinarea credincioșilor în orașele ai Rusiei: Vologda, Krasnoiarsk, Lipețk, Novokuznețk, Perm și altele.^[27]

Binecuvântata Sfânta Matrona din Moscova este una dintre cele mai renumite și mai venerate Sfinte din Rusia ^[28]. Ea trece la cele veșnice pe 2 mai 1952, iar după moartea sa, mormântul ei a devenit loc de pelerinaj. La 8 martie 1998, au fost descoperite moaștele sale nestricate, răspândind bună mireasmă, care se pastrează în prezent în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. Pe 2 mai 1999, Alexie, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a semnat hotărârea prin care Fericita Matrona este trecută în rândul sfinților. La moaștele ei vin zilnic să se închine mii de oameni (în weekend, coada se întinde timp de 7-8 ore) ^[17]. Tot în Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului se află o icoană a Maicii Domnului, pictată în jurul anului 1915, de care Matrona nu s-a despărțit până la sfârșitul vieții sale ^[29]. Se atestă că, prin rugăciunile către Sfânta Matrona, se întâmplă un număr mare de minuni și vindecări, inclusiv cu oamenii ce nu sunt ortodocși și nereligioși ^[30][31], chiar există înregistrări scrise despre aceasta ^[17]. Pelerinii din alte orașe și țări vin să se închine Sfintei Matrona ^[1]. Puterea miraculoasă a Sfântei Matrona a fost recunoscută de întreaga ierarhie a Bisericii Ortodoxe Ruse, inclusiv de Patriarhul Chiril I al Moscovei și al Întregii Rusiei, ^[32] care a îndemnat pe toți să se adreseze Sfântei Matrona pentru ajutor, nu numai la rezolvarea problemelor vitale, ci și la dăruirea forțelor pentru depășirea suferințeor. Sfânta Cuvioasa Matrona din Moscova a fost introdusă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, de către Sfântul Sinod la 15 februarie 2018 și este prăznuită la 2 mai (19 aprilie, calendarul bisericesc)

* 1955: Arhiducesa Margareta Clementina Maria de Austria (6 iulie 1870– 2 mai 1955) a fost membră a liniei ungare a Casei de Habsburg-Lorena și Arhiducesă de Austria, Prințesă de Boemia, Ungaria și Toscana prin naștere. Prin căsătoria cu Albert, Prinț de Thurn și Taxis, Margareta Clementina a devenit membră a Casei de Thurn și Taxis.

Margareta Clementina a fost a treia fiică a Arhiducelui Joseph Karl de Austria și a soției acestuia, Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha.^[1][2] Prin tatăl ei Joseph Karl, Margareta Clementina a fost strănepoata lui Leopold al II-lea, Împărat romano-german. Prin mama sa, ea a fost strănepoata lui Ludovic-Filip d'Orléans, rege al Franței.

La 15 iulie 1890, la Budapesta, Margareta Clementina s-a căsătorit cu Albert, Prinț de Thurn și Taxis, fiul cel mic al lui Maximilian Anton Lamoral, Prinț de Thurn și Taxis și a soției acestuia, Ducesa Elena de Bavaria.^[1][2] Margareta Clementina și Albert au avut opt copii:^[1]

• Franz Joseph, Prinț de Thurn și Taxis (21 decembrie 1893 – 13 iulie 1971), căsătorit cu Prințesa Isabel Maria de Braganza, fiica lui Miguel, Duce de Braganza
• Prințul Joseph Albert de Thurn și Taxis (4 noiembrie 1895 – 7 decembrie 1895)
• Karl August, Prinț de Thurn și Taxis (23 iulie 1898 – 26 aprilie 1982), căsătorit cu Prințesa Maria Anna de Braganza, fiica lui Miguel, Duce de Braganza
• Prințul Ludwig Philipp de Thurn și Taxis (2 februarie 1901 – 22 aprilie 1933), căsătorit cu Prințesa Elisabeta de Luxembourg, fiica lui Wilhelm al IV-lea, Mare Duce de Luxembourg
• Prințul Max Emanuel de Thurn și Taxis (1 martie 1902 – 3 octombrie 1994)
• Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis (15 decembrie 1903 – 22 octombrie 1976), căsătorită cu Friedrich Christian, Margraf de Meissen
• Prințul Raphael Rainer de Thurn și Taxis (30 mai 1906 – 8 iunie 1993), căsătorit cu Prințesa Margareta de Thurn și Taxis
• Prințul Philipp Ernst de Thurn și Taxis (7 mai 1908 – 23 iulie 1964), căsătorit cu Prințesa Eulalia de Thurn și Taxis

* 1960 - Caryl Chessman, condamnat la moarte în SUA, este executat, după ce executarea hotărârii a fost amânată de opt ori. Cazul a declanșat o dezbatere la nivel mondial asupra pedepsei cu moartea, pentru că persistă îndoielile pentru făptașului.

 * 1972: John Edgar Hoover (n. 1 ianuarie 1895, la Washington, D.C. - d. 2 mai1972, la Washington, D.C.) a fost directorul Biroului Federal de Investigații (FBI) de la 10 mai 1924 până la moartea sa, adică timp de 48 de ani. Până azi, J. Edgar Hoover a rămas cel mai mult timp în fruntea unei agenții americane, servind sub opt președinți, de la Calvin Coolidgela Richard Nixon. După el, a fost instaurat un mandat de zece ani pentru funcția de director al FBI.

John Edgar Hoover a fost cel mai mic dintre cei patru copii ai lui Dickerson Naylor Hoover (1856-1921) care avea strămoși de origine engleză și germană și ai soției acestuia, Anna Marie Scheitlin (1860-1938) descendentă a unor mercenari elvețieni. S-a născut la 1 ianuarie1895, la Washington, D.C.. Unchiul mamei fusese consul general onorific al Elveției în Statele Unite. Hoover și-a petrecut copilăria în Eastern Market. În timpul colegiului, a lucrat la Biblioteca Congresului, iar în anul 1917 a obținut licența în drept la Universitatea George Washington^[1]. În anii studenției a devenit interesat de cariera lui Anthony Comstock, inspector poștal federal al New York City, care a dus lupte îndelungate împotriva fraudelor și relelor moravuri (inclusiv împotriva pornografiei și a controlului natalității) cu o generație înainte.

Nu se angajează în Primul Război Mondial și găsește de lucru în Departamentul Justiției, fiind ajutat de un unchi judecător. Se plasează în anturajul ministrului Justiției din acel moment, democratul Alexander Mitchell Palmer, cel care a scos în evidență pericolul roșu, cu alte cuvinte, pericolul comunist, și care, rapid, îl face asistentul său special. Este promovat în fruntea secției care avea drept sarcină înregistrarea persoanelor provenind dintr-o țară dușmană^[2], apoi, în 1919, devine director al nou-nouței General Intelligence Division a Departamentului Justiției.

Începând cu anii 1940, au circulat zvonuri că Hoover a fost homosexual.^[4] S-a sugerat că Clyde Tolson, un director asociat al FBI, cel căruia Hoover i-a lăsat întreaga avere, ar fi fost iubitul lui

* 1998: Hideto Matsumoto (松本 秀人 Matsumoto Hideto^?, n. 13 decembrie1964 – d. 2 mai 1998), cunoscut sub numele de scenă hide, a fost un compozitor, cântăreț și chitarist japonez.

A fost membru al grupurilor X Japan și Saver Tiger. După destrămarea grupului X Japan, a avut o carieră solo acompaniat de formația Spread Beaver.

A lansat cu trupa X Japan albume precum Vanishing Vision, Blue Blood, Jealousy, Art of Life și Dahlia.

El a lansat melodii precum Celebration, Forever Love sau Silent Jealousy cu trupă X Japan.

El a format trupa Saver Tiger în anul 1980

Hide s-a sinucis prin spânzurare pe 2 mai 1998.

* 2003 - A murit poetul George Ţărnea („Scrisori de fiecare zi”, „Testamentele înţeleptului”, „Cartea inimii albastre”); (n. 10 noiembrie 1945).

A fost fiul basarabeanului Grigore Țărnea și al oltencei Maria Țărnea - Isărescu^[1][2]. S-a născut în Șirineasa, iar în acte a fost trecut Ghiorghe^[2].

A urmat studiile liceale în Băbeni, la liceul care astăzi îi poartă numele^[3], iar apoi urmează cursurile Facultății de filosofie din București^[4].

A fost căsătorit cu Marta Nora Țărnea, fost deputat, subsecretar de stat și secretar de stat, iar din căsătoria lor au rezultat patru copii: Alexandra (1966), Andrei Bogdan (1972), Marta Maria Georgia (1974) și Ioana Anca Bianca (1984)^[2].

La 16 mai 1964 debutează în publicația argeșeană Secera și ciocanul, cu poezia Drumeție^[2], dar adevăratul debut în literatură a avut loc în anul 1967sau 1968 când i-a fost publicat un grupaj de poezii în Viața românească^[4].

A colaborat la numeroase reviste de literatură: România literară, Contemporanul, Luceafărul, Convorbiri literare, Astra, Tribuna, Steaua, Ateneu, Orizont, Tomis, Orizont literar, Timpul, Ramuri etc.

În anul 1972 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România^[2].

George Țărnea a murit la 2 mai 2003, la București.

Opera: 

• Păsările miresei, Ed. Literatorul Biblioteca Argeș (G.Tomozei) 1972
• Testamentele înțeleptului, Ed.Cartea Românească, București 1974
• Starea de iubire, Ed. Facla, Timișoara 1975
• Balade, Ed. Cartea Românească, București 1976
• Drumul domnului de rouă, Ed. Cartea Românească, București 1977
• Înalta fidelitate, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977
• Scrisori de fiecare zi (cu o prefață de Nicolae Manolescu), Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977
• Baladă pentru vinul tînăr, Ed. Albatros, București 1980
• Cîntec pentru țara-om, Ed. Ion Creangă, București 1981
• Cartea Clara, Ed. Cartea Românească, București 1986
• "Anuar", Ed. Eminescu București 1989
• De ținut minte - Cartea necuprinsului, Ed. Tanera, București 1994
• Cartea cu iubiri secrete - 183 sonete, Ed. Tanera București 1994
• Poeme supărate rău, Ed. Helicon, Timișoara 1996
• Un abecedar bizar de purtat în buzunar, Ed. Enciclopedică, București 1997
• Legiada - Ghid artistic și turistic pentru spațiul euristic, Ed. Enciclopedică București 1998
• Declanșatorul de plăceri - carte eretică de erotică poetică, Ed. Conphys Rm. Vâlcea 1999
• Cartea Claudiană - Din pricina ta, Ed. Conphys Rm. Vâlcea 1999
• Cartea Iluminării - Rugăciuni și viziuni, Ed. Emia, București 2000
• Călimara goală și gândacul de bucătărie sau Cartea Suavă a Iubirii Definitive, Ed. Enciclopedică București 2001,
• Cartea cu ele cele din elegii - 101 Poeme antologice, cu o prefață de Eugen Negrici, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2001
• Cartea inimii albastre - Gânduri și Elegii, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2001
• Ritualuri de împerechere, Ed. Conphys, Rm Vâlcea 2002
• "Exerciții de iubire" , Ed. Constrast, Bucuresti 2003
• Poeme supărate rău - Fals tratat scatologic de bună purtare, Ed. Conphys, Rm Vâlcea 2003
• Era muzicii lejere - Cântece de petrecanie, cu o prefață de Laurențiu Ulici, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2003
• Exerciții de iubire, Ed. Contrast, București 2003 (postumă)

George Ţărnea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

* 2003: Mohammed Dib (Arabă: محمد ديب)‎ (n. 21 iulie 1920 la Tlemcen, Algeria - d. 2 mai 2003 la Paris) a fost un scriitor algerian care a scris în limba franceză peste 30 de romane, nuvele, poezii și literatură pentru copii.

* 2011 - Teroristul Osama bin Laden este ucis de către membrii unei forțele speciale americane din Abbottabad, Pakistan, în cursul operațiunii cu numele de cod Operațiunea Neptune Spear.

Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin (1957 – 2011) – foto: en.wikipedia.org

Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin (n. 10 martie 1957, Riyadh, Arabia Saudită – d. 2 mai 2011, Abbottabad, Pakistan), cunoscut în mod uzual ca Osama bin Laden, a fost liderul și capul al-Qaidei, recunoscută la nivel mondial ca cea mai mare organizație teroristă din lume. Guvernul Statelor Unite l-a numit pe Osama bin Laden ca prim suspect al atentatelor din 11 septembrie 2001 de la New York.

* 2011: Shigeo Yaegashi (24 martie 1933 - 2 mai 2011) a fost un fotbalist japonez.

* 2015 - Ne-a parasit legendara balerină rusa Maya Plisetskaya. Maia Mihailovna Plisețkaia (în rusă Ма́йя Миха́йловна Плисе́цкая; n. 20 noiembrie 1925, Moscova – d. 2 mai 2015, München) a fost o balerină, regizoare de balet, coreografă și actriță rusă, de origine evreiască, considerată cea mai bună balerină rusă și una din cele mai bune balerine ale secolului al XX-lea.^[1] Ea a dansat în aceeași perioadă cu renumita balerină rusă Galina Ulanova și în anul 1960 a preluat titlul de prima ballerina assoluta a Teatrulul Bolșoi în detrimentul Galinei Ulanova.

Maia Plisețkaia în Romeo și Julieta, 1961

Plisețkaia a fost Artistă a Poporului URSS (1959) laureată a Premiului Lenin(1964), Erou al Muncii Socialiste(1985), cavaler al ordinului «Pentru merite în fața Patriei»; doctor onorific al Universității Sorbona, profesor onorific al Universității de Stat din Moscova, cetățean de onoare al Spaniei și deținătoare a multe alte premii, ordine și medalii din diferite țări.

Maia Plisețkaia a provenit, pe linie maternă, dintr-o familie cu tradiție în domeniul baletului. Unchiul ei, Asaf Messerer, a fost un renumit balerin și profesor de balet, care, prin elevii săi, și-a pus amprenta asupra începuturilor baletului în Rusia sovietică. Matușa ei, Șulamit Messerer a fost și ea prima balerină a baletului Teatrului Bolșoi și la vârsta de 81 ani încă s-a bucurat de un prestigiu internațional ca profesoară de balet. Mama Maiei Plisețkaia, Rahil Messerer (1902-1993), originara din Wilno (Vilnius) a fost actriță în filme mute și sonore. Tatăl, Mihail Emanuilovici Plisețki (1889-1938), originar din Gomel, a lucrat la Comisariatul pentru comerț exterior din cadrul Comitetului Executiv Central al Rusiei Sovietice, și în anul 1932 a fost trimis, însoțit de familie, ca director al Societății de mine de cărbuni „Arktikugol” la Barentsburg în insula Spitsbergen din arhipelagul Svalbard, unde a îndeplinit și funcția de consul general.În 1936 familia a revenit la Moscova, unde în anii 1937-1938 ai Marii Terori staliniste, a căzut victimă represiunilor. Mihail Plisețki a fost arestat la 30 aprilie 1937 și a fost executat la începutul anului 1938. Amănunte asupra soartei sale au ajuns în mâinile familiei abia în anul 1989. Și mama Maiei, Rahil, a fost arestată și deportată în lagărul de femei Alșir din regiunea Akmola, unde era deportate soțiile „dușmanilor poporului”. Până în 1940 Maia Plisețkaia a fost în grija mătușii ei, Șulamit.

Pe lângă cariera din balet, a jucat în filme și a scris memorii. A fost căsătorită cu compozitorul rus Rodion Șcedrin.

Maia Plisețkaia a murit la 2 mai 2015, la vârsta de 89 de ani, la München, Germania, în urma unui atac de cord.Conform testamentului, corpul neînsuflețit al Maiei Plisețkaia trebuie să fie incinerat, iar cenușa ei să fie împreunată cu cea a lui Rodion Șcedrin, după moartea lui, și să fie împrăștiată deasupra Rusiei

Maya Plisetskaya – in Swan Lake with the Bolshoi Ballet, 1966 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Una dintre cele mai reprezentative dansatoare ale baletului rus, Maya Plisetskaya, a murit în urma unui atac de cord, în Germania, la vârsta de 89 de ani. Muza lui Yves Saint Laurent şi a lui Pierre Cardin, Maya Mijáilovna Plisiétskaia s-a născut la Moscova, pe 20 noiembrie 1925. Spania a naturalizat-o, în 1993. Artista este considerată unul din simbolurile baletului clasic. A fost primbalerina unei întregi generaţii, care le-a inclus pe Margot Fonteyn, Alicia Alonso si Yvette Chauviré. A intrat în lumea dansului la vârsta de 3 ani în Şcoala de dans din Moscova, ca mai târziu să ajungă în şcoala de balet a teatrului Bolshói. În 1943, Maya devine primbalerină a teatrului şi, la 18 ani, îşi începe cariera cu Moartea lebedei. Cunoscută pentru tehnica sa desăvârşită, precum şi pentru dramatismul interpretării, Plisetskaya a slujit scena baletului rus până în 1990, când s-a retras la vârsta de 65 de ani. A devenit faimoasă nu doar pentru talentul ei, ci şi pentru longevitatea sa artistică, silueta perfectă şi graţia artistică. Posesoare a unui uimitor port-des-bras, interpretarea sa în dublul rol Odette – Odile în Lacul lebedelor este considerată de critică ca fiind perfectă. A fost magistrală în Carmen, Kitri din Don Quijote, Noaptea Valpurgiei, Bolero-ul lui Ravel şi Raymonda.

* 2017: Ralf Winkler, cunoscut sub numele de A. R. Penck, (n. 5 octombrie1939, Dresda, Germania Nazistă – d. 2 mai 2017, Zürich, Elveția) a fost un pictor, sculptor, artist grafic și baterist german.

A studiat cu un grup de pictori neo-expresioniști. Sub regimul comunist, a fost urmărit de poliția secretă pentru că a fost considerat disident. La sfârșitul anilor '70 a participat la mai multe prezentări de artă din Berlinul de Vest și a pionierat primele lucrări de liberă exprimare în Berlinul de Est.

În special, activitatea desfășurată de Penck au fost cele mai expuse în galerii de artă și unele muzee din Occident de la începutul anilor 1980. Printre cele mai importante arta sa vizuală a expus la zeitgeist lansat la Muzeul Martin Gropius Bau și în expoziția de artă modernă din Tate Britain în 1983.

În anii 1980 aptitudinea cu pictura pictografică și cu arta lui totemică caracteristică și utilizarea formelor primitive pentru schița formelor umane. Deci a lucrat în mai multe prezentări internaționale de artă, în principal în New York și Londra.

Sculpturi Penck, deși mai puțin familiare, evoca același primitiv picturi și desene lor și utilizează materiale comune, cum ar fi lemnul, sticle, cutii de carton, cutii, banda de ambalare, staniol și fire de aluminiu și articole de pastă, toate pictate montate cu simplitate și spontaneitate.

În ciuda mic detaliu estetic, calitatea aspră și simplitatea construcției sale, au aceleași forme antropomorfe simbolice, cum ar fi picturile sale plate simbolice. Picturile sale sunt eventual influențate de activitatea lui Paul Klee și se amestecă câmpia scrierii egiptene sau Mayan cu cruditatea din ultimele picturi negre, cum ar fi Jackson Pollock. Sculpturile adesea amintesc de capetele de piatră ale insulei Paștelui și alte manifestări ale artei polineziene.

AR Penck, de asemenea, a fost un baterist și percuționist, și a fost un membru al grupului de rock „călătorie Touch Triple„au profitat de fiecare ocazie el a trebuit să se joace cu unii dintre cei mai buni muzicieni de jazz din sfârșitul anilor 1980, inclusiv Butch Morris, organizând evenimente muzicale și expoziții de artă în conacul său din Heimbach în 1990, în colaborare cu Lee Lennie, Ana Homler și picturile lui Christine Kuhn.

A.R. Penck a lucrat în Berlin, Düsseldorf, Dublin și New York.

Sărbători:

* În calendarul ortodox: Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare în Constantinopol; ✝ Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), Patriarhul Constantinopolului; Sfânta Matrona din Moscova

Sfântul Atanasie al Alexandriei - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Părintele nostru între sfinți Atanasie al Alexandriei (în grecește Ἀθανάσιος, „Nemuritorul”) a fost episcop al Alexandriei și un mare teolog din secolul al IV-lea. Este numit de asemenea Atanasie cel Mare (și, în Biserica coptă, Atanasie Apostolicul). S-a născut în anul 298 și a murit la 2 mai 373. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe data de 18 ianuarie, iar pe 2 mai se face pomenirea aducerii moaștelor sale.

* În calendarul romano-catolic:  Sf. Atanasie, episcop, învățător al Bisericii

* În calendarul greco-catolic: Aducerea la Constantinopol a moaștelor sf. Atanasiu cel Mare (în 373)

România – Ziua Națională a Tineretului

Ziua Națională a Tineretului – foto preluat de pe www.agerpres.ro

Ziua Naţională a Tineretului este sărbătorită în fiecare an, la 2 mai, fiind instituită prin Legea nr. 425/25 octombrie 2004. Proiectul legislativ privind decretarea acestei zile a fost iniţiat în anul 2004, de către 15 deputaţi reprezentând toate formaţiunile politice parlamentare. Respinsă de către Senat, la 1 aprilie 2004, propunerea legislativă a fost adoptată de plenul Camerei Deputaţilor, for decizional în acest caz, la 5 octombrie 2004.

Ziua mondială a tonului

Ziua mondiala a tonului este marcată la 2 mai pentru a evidenţia importanţa stocurilor de peşte, având în vedere că multe ţări depind foarte mult de resursele de ton pentru siguranţa alimentară şi nutriţie, dezvoltarea economică, ocuparea forţei de muncă, mijloacele de trai, sau recreere.

Această zi a fost desemnată de ONU prin Rezoluţia adoptată de Adunarea Generală la 7 decembrie 2016, potrivit www.un.org. Rezoluţia invită toate statele membre ONU, organizaţiile internaţionale şi regionale dar şi societatea civilă să acţioneze pentru creşterea gradului de conştientizare a valorii tonului şi a ameninţărilor cu care se confruntă această specie. De asemenea, subliniază importanţa stocurilor de ton gestionate în mod durabil în realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă.

Polonia – Ziua Steagului

Drapelul Poloniei - foto: ro.wikipedia.org

Ziua Drapelului Național (oficial denumită „Ziua Drapelului Republicii Polone”) a fost instituită în 2004 în ziua de 2 mai. Scopul ei este acela de a-i învăța pe polonezi istoria și semnificația simbolurilor naționale. Data a fost aleasă pentru a coincide cu sărbătoarea diasporei poloneze și a Senatului din 2 mai. Mai există și alt motiv istoric pentru alegerea acestei zile: în regimul comunist, 2 mai era ziua în care drapelele naționale arborate de 1 mai trebuiau înlăturate rapid înainte de Ziua Constituției (3 mai), sărbătoare interzisă de autorități. Odată cu reintroducerea Zilei Constituției în 1990 și apoi după instaurarea Zilei Drapelului, drapelul Poloniei se arborează permanent în primele trei zile ale lunii mai. Spre deosebire de 1 Mai și de Ziua Constituției, Ziua Drapelului nu este sărbătoare legală, deși este o practică frecventă ca mulți polonezi să ia o zi de concediu-punte pentru a lega cele două sărbători între ele.

GÂNDURI PESTE TIMP 2 Mai

Dragostea mea s-a transformat în flacără şi această flacără mistuie, cu încetul, tot ce este pământesc în mine. – Novalis

Senzualitatea este pentru dragoste, ce este somnul pentru viaţă. – Novalis

Dragostea nu este nimic altceva decât poezia supremă a naturii. – Novalis

Dragostea este scopul final al istoriei lumii, este "Amin"-ul universului. - Novalis

MUZICĂ 2 Mai

Morning Has Broken! (Craig D. Jessop) (Lyrics + Song Info) Beautiful 4K Music Video Album! H.D.

Various Artists Just You, Just Me GMB

Liszt: Wagner Transcriptions

Сборник Приятной Душевной Музыки Для Отдыха #2 • Цветущая Весна в 4K Ultra HD

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 2 Mai

·       Sotul gelos angajeaza un detectiv sa-i urmareasca sotia pe care o banuia de infidelitate. Dupa o saptamana de filaj detectivul ii da raportul.
- Trei zile la rand sotia dumitale a plecat de la serviciu, impreuna cu seful ei, si dupa ce au luat pranzul intr-o atmosfera romantica, cu flori si sampanie, au ras si sa-u tinut de mana, in separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel si s-au inchis in camera.
- Si mai departe ce s-a intamplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc de manie. Si mai departe ce s-a mai intamplat? facu sotul gelos.
- Pai barbatul a trantit-o pe pat si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da,... si? Ce s-a intamplat mai departe, ca o omor in bataie!!!
- Pai el si-a scos camasa si ea bluza...
- Ah, divortez!!! Spune mai departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se mai poate!!! Si, si???
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si??????...
- Pai nu mai stiu, ca au pus chilotii pe clanta usii si n-am mai vazut, zice detectivul.
- Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara!!

·       FURTUNA

Erau impreuna in aceeasi casa Doar ei doi… Era frig... intuneric... era o noapte intunecata ... ploioasa.  Furtuna incepuse dintr-o data Si de fiecare data cand bubuia tunetul, el privea tresaritul  ei Ea se uita din capatul camerei si-i admira statura puternica ... si… Isi dorea ca el s-o  ia in bratele lui puternice si sa o apere in fata stihiilor dezlantuite Deodata, cu o zvacnire s-a aratat ... puterea lui.  Ea a ... suspinat El s-a repezit la sofaua pe care era ea intinsa. Nu a ezitat sa o ia in bratele-i puternice El stia bine ca ceea ce face ii este interzis si se astepta ca ea sa-l respinga. A fost surprins sa vada ca, dimpotriva, ea s-a ghemuit la pieptul lui. Furtuna se dezlantuia, tot mai puternic,  afara ... Amandoi stiau bine ca fac ceva interzis... Familiile lor n-ar fi inteles niciodata. Erau atat de preocupati si pierduti in sentimentele contradictorii incat n-au auzit deschiderea usilor... Au realizat doar declansarea unui blitz ... prea tarziu…erau stăpânii lor, ai câinelui şi al pisicuţei care i-au surprins şi imortalizat în poză!

* - Alo, vecina, soţul tău e acasă?
- Nu.
- Atunci, dă-mi-l pe al meu la telefon!
* Vorbesc doi prieteni:
- Soţia mea e tot timpul nemulţumită – ba că nu am dus gunoiul, ba că nu am plimbat căţelul, ba că nu am strâns după pisică, ba una, ba alta! M-am săturat!
- De bătaie ce zice?
- Slavă Domnului, încă nu a ajuns să mă bată!
* Într-un restaurant select, un muzician se apropie de masa lui Bulă şi-l întreabă:
- Dumneavoastră aţi cerut ceva de Beethoven?
- Nu, eu am cerut pui cu smântână.
* Bulă merge la doctor.
- Domnule doctor, vă rog să-mi daţi ceva să nu mai rămână nevastă-mea gravidă.
- Uite, ia un prezervativ, zice doctorul.
- Nu vreau, zice Bulă, că aşa l-am făcut pe primul copil.
- Atunci, cheam-o pe nevasta ta, şi-o să-i pun un sterilet.
- Am încercat şi asta. Ne-a costat încă un copil.
- În cazul ăsta, îţi recomand abstinenţă.
- Nici asta nu merge, zice Bulă. Nu m-am atins de ea de 2 ani, şi tot a rămas însărcinată…
* O tipă la poliţie:
- Soţul meu a dispărut de zece zile!
- Şi abia acum raportaţi dispariţia?
- Păi am crezut ca e la WC, făcând integrame!
* În Apuseni, mai demult, după Revoluţie, se primesc nişte ajutoare din Germania. Printre pachete este şi o cutie plină cu linguriţe mici. Ion, mirat, întreabă:
- Mă, Gheo, ce-s alea, mă?!
Gheo se uită atent, cugetă îndelung şi conchide:
- Mă, Ioane, aruncă-le-n colo, că alea sigur îs sămînţă dă lopată…
* O domnişoară foarte elegantă, parfumată, într-un vagon plin cu ciobani:
- Nu vă miroase a Channel?…
La care unul dintre ciobani:
- Ba da, domnişoară, ne miroase ş-a niel ş-a oaie…
* - Am sunat la spitalul de nebuni să văd dacă a fugit careva de acolo zilele astea, mi-a zis prietenul meu.
- De ce te-ar interesa pe tine treaba asta, şi ce te face să crezi că a scăpat un nebun de acolo? l-am întrebat.
Atunci mi-a explicat:
- Am auzit că cineva s-a însurat cu fosta mea soţie acum două zile…
* La azilul de nebuni un pacient târa un pantof legat de o sfoară şi zicea:
- Cuţu, cuţu, hai Grivei!
Trece un doctor şi, ca să-i facă pe plac, îi zice:
- Fain câine ai!!
La care pacientul spune:
- Nu-i câine, îi pantof!
Doctorul merge mai departe mulţumit, nebunul în spate îi şopteşte pantofului:
- Hai Grivei, că l-am păcălit şi pe ăsta!
* Întrebare la Radio Erevan:
- Devin soţiile noastre, cu ajutorul măştilor cosmetice, mai frumoase?
- În principiu da, dar numai pentru scurt timp, pentru că măştile cosmetice trebuie date jos după uscare.
* Fetele îşi alină durerea vărsând mii şi mii de lacrimi…
Băieţii îşi alină durerea vărsând mii şi mii de beri…
* Telefoanele sunt tot mai subţiri şi mai deştepte, pe când oamenii invers!
* Medicul întreabă o pacientă:
- De când au început să vă cadă dinţii?
- Imediat dupa nuntă…
* Unul dintre pasagerii de pe vapor îi atrage căpitanului atenţia că pe o insuliţă e un om zdrenţăros care sare şi dă din mâini lângă un foc.
- Cine e tipul? Ce-o fi cu el?
- Nu ştiu, zice căpitanul, însă de câte ori trecem pe aici se bucură nespus!
* Doi adolescenţi timizi se întâlnesc după ore:
- Eşti atât de drăguţă,… cum de n-ai un prieten?
- Pentru că nu-mi dau voie încă părinţii. Da tu, cum de n-ai o prietenă?
- Pentru că nu-ţi dau voie încă părinţii.

POEZIE 2 Mai

 Săruta-mă mereu, chiar dacă… de Serghei Esenin

(Traducere de George Lesnea)

Săruta-mă mereu, chiar dacă
Durerea m-o răpi-n potop.
Voinţa rece nu se-mpacă
Cu-al sângelui vioi uncrop.

În al petrecerii avânt
Să nu vrem cupa sfărâmată.
Pricepe ca pe-acest pământ
Noi nu trăim decât o dată.

Întoarce-te spre cerul orb,
Prin ceaţa mucedă, priveşte,
Cum luna ca un galben corb
Deasupra lumii se roteşte.

Săruta-mă mereu, iubito!
Căci îmi cobeşte primprejur
Şi moartea mea a presimţit-o
Acel ce fâlfâie-n azur.

În vestejire dacă scapăt,
De-i de murit, atunci să mor.
Vreau buzele-ţi până la capăt
Să le sărut încetişor.

Albastra dormitare-a tinii
Să mi-o răsfeţi vei pregeta.
Cum fremăta-vor lin mălinii,
Etern răsune-mi: sunt a ta!

Şi ca lumina-n spume frântă,
Din cupe să nu piară-n vânt,
Prieteno, hai, bea şi cântă:
Trăim o viaţă pe pământ.

 Nu regret, nu mă jelesc, nu strig ... de Sergei Esenin

(Traducere de George Lesnea 1957)

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

 Şalul negru de Alexander Puskin

(Traducător necunoscut)


Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi,
Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.

Pe cînd fusesem tînăr şi-ncrezător, trufaş,
O tînără grecoaică iubit-am pătimaş.

Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricînd,
Dar ziua cea cumplită se arătă curînd.

Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,
Cînd îmi bătu la uşă, şoptindu-mi, un străin:

-„Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum
Că tînăra ta greacă te-nşală chiar acum”.

L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.

Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Şi-o crîncenă mîhnire se răsucea în piept.

Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.

Intrai în casa singur: acolo, pe divan,
Se săruta cu fata, în braţe, un armean.

n-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,
tîlharul n-avu vreme să scape din sărut.

Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins,
Privind năuc la fata ce,-ngălbenînd, s-a stins.

Imi amintesc tăcerea, văd sîngele: tîşnea...
s-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.

Smulgîndu-i şalul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am şters de sînge spada, rîzînd de vechiul vis.

Iar robul meu prin bezdna cărîndu-i pe sub porţi,
În valuri dunărene i-a prăvalit pe morţi.

De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcuta noapte în trista-mi viaţă nu-i.

Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţi
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.

1820

 Arma mea de Adrian Păunescu

Dacă te întreabă cineva
Ce-mi eşti tu, femeie, soră, fată,
Să răspunzi că tu eşti arma mea,
Singura mea armă-adevărată.

Nu le spune mult mai mult de-atât,
Lasă-i, tot ce vor, să presupună,
Arma mea, mai ai de doborât
Negrul vultur dintre noi şi lună.

Moartea care-mi dă mereu ocol
Trebuie s-o faci să nu mai vină,
Nu uita că joci întregul rol
Şi în întuneric şi-n lumină.

Ştiu că pentru tine n-am permis
Şi că ilegal te port în braţe,
Zică poteraşii ce-au de zis
Eu nu merg la iepuri sau la raţe.

 Eu pe tine te-am întemeiat,
La primejdii şi din somn să scaperi
Şi pe cât sunt eu de-ameninţat
Contra tuturora să mă aperi.

Orişicâte se vor întâmpla
Să rămâi să-mi răcoreşti obrazul
Şi să fii de-a pururi arma mea,
Chiar şi contra mea de va fi cazul.

Lacrimi pentru tatăl învins -  de Adrian Păunescu

Unde vă duceţi, puteri părinteşti
Şi vă tot stingeţi mereu,
Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,
Frate mai mare al meu?

Când eu eram mai tânăr şi tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme şi minuni
El mă purta pe braţe şi m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.

Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Şi mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Şi protector şi tandru spre mine surâdea.

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aş mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Şi-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Şi l-am simţit că pică sub umărul meu stâng
Şi-am înţeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Şi-nvingător în luptă, am început să plâng.

Ca un copil sub mine voia să se agaţe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Şi îmi venea să urlu şi-apoi să-l port pe braţe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită şi cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare şi-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Şi lacrimi de iertare îmi şiroiau pe mâini.

Aş vrea să se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie mă învingeai uşor,
Mai bate-mă o dată şi fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă şi eu încep să mor.

Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruinţă mai cald mă ocroteşti,
Învinge-mă în luptă, să cred că mai eşti tânăr,
Aşează-mă sub braţul tutelei părinteşti.

Singurătate de Adrian Păunescu

Ceaiul abureşte trist pe masă,
Un tacâm şervetul îl apasă,
N-am nevoie nici de două linguri,
Doamne, cina oamenilor singuri.

Gust şi eu în clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fără de pereche,
Sună telefonu-n casa goală:
„Doamnă, mă iertaţi, dar e greseală”.

Va propun un tratament urgent,
Şi s-aveţi încredere, va rog,
Când nu e un alt medicament
Luaţi singurătatea ca pe-un drog.

Cât de dragă-mi eşti, singurătate,
Tu-mi eşti cea mai dragă dintre toate,
Lacrimă în ochiul dintre ape,
Că nici umbra mea nu mai încape.

Tu, singurătatea mea curată,
Totu-ncepe cu „a fost odată”
De durerea ta îmi este bine,
Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Cu tristeţe le trăiesc pe toate,
Dar mai dragă-mi eşti, singurătate,
Cât de necesară-mi eşti tu mie,
Nu te-aş da pe nicio sindrofie.

Doar atât din toate mă omoară,
Izolarea meselor de seară,
Vai, măcar la una dintre cine,
Dumnezeu să bea un ceai cu mine.



TEATRU/ FILM 2 Mai

Horatiu Malaele - Scapino (Full)