MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 16 MAI 2019

ISTORIE PE ZILE 16 Mai

Evenimente

· 955 - Alberich al II-lea, fiul lui Octavianus este ales Papa.

· 1204: Menționarea populației ortodoxe din dioceza Oradei. Papa Inocențiu al III-lea cerea episcopului de Oradea să supună această populație, probabil români, direct Scaunului Apostolic.

· 1204: Baudouin al IX - lea, conte de Flandra (1172 – 1205), unul dintre conducatorii proeminenti ai celei de-a IV- Cruciade, este încoronat primul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol .

· 1527: Florența devine republică.

· 1605: Paul V a devenit papă. S-a nascut la Roma la 17 septembrie 1552 si a decedat pe 28 ianuarie 1621. Numele sau de nastere a fost Camillo Borghese , si a ramas in scaunul pontifical de la 16 mai 1605 până la moartea sa. Paul al V-lea a facut apel la natiunile europene pentru a face sa inceteze persecutarea crestinilor in Orient. A incurajat cercetarile astronomice,dar a fost de acord cu condamnarea teoriei heliocentrice a lui Copernic. Lucrarile de constructie la Basilica Sfantul Petru din Roma a fost terminate in timpul pontificatului sau.

· 1703: Tarul Rusiei Petru cel Mare, a fondat orasul Sankt Petersburg, care a devenit capitala tarii pana la revolutia bolsevica din 1917. Acesta a fost principalul centru al revoluţiilor din 1905 şi 1917, iar dupa ce bolşevicii lui Lenin şi Troţki au preluat puterea, au mutat capitala la Moscova. St Petersburg a fost numit de bolsevici Petrograd, apoi Leningrad, înainte de a reveni la numele original, Sankt Petersburg in anul 1991.

· 1770: Principesa Maria Antoaneta s-a casatorit la varsta de 14 ani cu viitorul rege al Frantei, Ludovic al XVI-lea, (cu un an mai mare decat consoarta sa).

· 1792: A fost inaugurat Marele Teatru La Fenice („Teatrul Fenix”) din Veneția cu o operă de Giovanni Paisiello.

· 1812: La incheierea Războiului ruso-turc din anii 1806-1812, s-a semnat la București, in principatul Muntenia, Tratatul de pace dintre Rusia și Turcia, prin care teritoriul dintre Prut și Nistru (parte a principatului Moldovei, numit apoi de ruși Basarabia), este anexat Imperiului Rus. Înca din 1803, ministrul rus de Externe Voronţov îl avertiza pe ţarul Alexandru că trecerea Nistrului şi ocuparea Principatelor Române reprezenta o implicare pe termen lung în politica Balcanilor. Strategii militari ţarişti s-au convins de avantajele unei prezenţe militare permanente în regiune care să ţină presiune asupra Imperiului Otoman. De aici a rezultat ocuparea unei fâşii lipsite de importanţă economică sau demografică, însă extrem de importantă din punct de vedere militar.

· 1836: Edgar Allan Poe, celebru poet american, se însoară cu verișoara sa de numai 13 ani, Virginia.

· 1848: Intre 4 mai / 16 mai – 5 / 17 mai, are loc la Lugoj, Adunarea românilor din comitatul Caraş, cu participarea unor revolutionari moldoveni şi munteni, unde se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.

· In anul 1959, Jean Joseph Etienne Lenoir, de origine belgiana, a experimentat primul motor cu ardere interna; acesta avea un singur cilindru, in doi timpi si functiona cu gaz. Lenoir a patentat motorul in anul 1860.
In anul 1862, pe 16 mai, Lenoir a montat motorul pe o caruta cu trei roti. In anul 1863 hipomobilul, cu un motor imbunatatit a facut un test-drive din Paris pana in Joinville-Pont, ataingand o viteza de top de 9km/h. Motorul era unul de 2543 cmc, 1.5CP, cu un carburator primitiv.
Aceasta inventie a atras atentia tarului Alexandru, caruia i-a fost trimisa o asemenea masina.
In anul 1863, Lenoir a vandut patentul companiei pariziene de gaz.

· 1872: A fost infiintata Agentia diplomatica a Romaniei la Berlin.

· 1881: Compania germană Siemens & Halske pune în funcțiune la Berlin primul tramvai electric din lume.

· 1892 (16/28): Conducătorii Partidului Naţional Român, însoţiţi de 300 de intelectuali, negustori, meseriaşi şi muncitori din Transilvania, sosesc la Viena pentru a prezenta împăratului „Memorandumul” semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinţi), dr. Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu şi alţii. Impăratul Franz Josef a refuzat să primească delegaţia şi a trimis „Memorandumul” guvernului ungar la Budapesta.

· 1920: La Roma, Papa Benedict al XV-lea a canonizat-o pe Ioana d'Arc, eroina naţională a Frantei. Supranumită fecioara din Orleans, Ioana d'Arc afirma că a avut viziuni de la Dumnezeu care i-a spus să reîntoarcă pământurile Franţei care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani.

· 1929: Se decerneaza primele premii Oscar (sau Premiile Academiei) la Hollywood Acestea, sunt decernate în fiecare an, pentru cele mai bune filme produse in SUA în diferite categorii. Cel mai mare număr de premii Oscar câştigate de către un singur film este de 11. Această performanta este deţinuta de trei filme: Ben-Hur în 1959; Titanic în 1997;
Stăpânul Inelelor: Întoarcerea Regelui în anul 2003. Premiul este o statueta numita Oscar, deoarece un membru al Academiei numit Margaret Herrick a constatat că aceasta semăna cu unchiul ei Oscar. A fost proiectata de Cedric Gibbons, co-fondator al Academiei şi director artistic al MGM între anii 1924 şi 1956.

· 1931: La Londra este pus in circulatie primul troleibuz.

· 1933: A fost facuta publica prima lista cu opere interzise de catre nazisti, dupa ce, la 10.05.1933, avusese loc la Berlin, in Piata Operei, un eveniment ce avea sa se petreaca din ce in ce mai des pe teritoriul Germaniei si care avea sa prefigureze atrocitatile celui de-al doilea razboi mondial : incendierea cartilor scrise de autori celebri, de evrei celebri, sau de adversari politici ai lui Adolf Hitler ; printre cei incriminati au fost: Franz Kafka, Albert Einstein, Jack London, Sigmund Freud, Stalin, Lenin.

· 1943: 19 bombardiere britanice Lancasters din Escadrila 617, pilotate de canadieni şi britanici, bombardeaza barajele germane Mohn, Eder şi Sorpe, din regiunea industriala Ruhr.

· 1943: Rezistenţa evreilor rasculati din ghetoul de la Varsovia este zdrobita după o lună de lupte sângeroase cu trupele germane. Au murit in timpul luptelor 7000 de evrei. Supravietuitorii au fost trimisi in lagare de concentrare germane, iar ghettoul evreiesc din Varsovia a fost distrus.

· 1960: Theodore Maiman, un fizician american, a produs primul laser în laboratoarele de cercetare Hughes din Malibu, California.

· 1966: Bob Dylan lansează albumul Blonde on Blonde.

· 1969: Venera 5 aterizează pe Venus și trimite date despre atmosferă.

· 1971: Bulgaria adoptă constituția.

· 1972: A fost inaugurat Sistemul hidroenergetic Porțile de Fier I, cu o putere de 1050 MW, în partea românească și tot atât în partea iugoslavă; lucrările sistemului au început în septembrie 1964. Lucrarile sistemului au inceput in septembrie 1964, insa discutiile referitoare la construirea hidrocentralei s-au purtat cu insistenta inca din 1955. Initiativa a apartinut statului roman care a prezentat ideea liderului iugoslav Iosif Broz Tito. In 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej si Tito au participat la punerea pietrei de temelie la Portile de Fier I, lucrarile desfasurate ulterior scotand la iveala o serie de vestigii dacice. Proiectul a fost finalizat dupa opt ani, dar eforturile financiare au meritat. Centrala Portile de Fier I, amplasata la 15 kilometri in amonte de orasul Drobeta Turnu-Severin, este printre cele mai mari din Europa.

· 1975: Alpinista niponă Junko Tabei a devenit prima femeie din lume care a urcat pe Everest.

· 1983: Ia fiinta Armata de Eliberare a Poporului din Sudanul de Sud , organizatie militara care lupta împotriva guvernului central sudanez. Armata de Eliberare a Poporului din Sudanul de Sud (SPLA) a fost fondata ca o mișcare de gherilă și a fost un participant cheie in cel de-al doilea război civil sudanez , sub conducerea colonelului John Garang. După moartea John Garang în 2005, Salva Kiir Mayardit a fost numit noul comandant-șef al SPLA. În urma obtinerii independenței Sudanului de Sud, în 2011, SPLA a devenit armata regulată a noii republici.

· 1990: A fost înființat Serviciul de Protecție și Pază.

· 1990: A luat ființă prima societate pe acțiuni din România - după Revoluția din decembrie 1989.

· 1991: Regina Elisabeta a II-a Regatului Unit s- a adresat intr-un discurs Congresului Statelor Unite. A fost primul monarh britanic care s-a adresat Congresului SUA.

· 1997: Preşedintele Zairului, Mobutu Sese Seko, încheie 32 de ani de guvernare autocratica, forţele rebele conduse de Laurent Kabila obligandu-l sa paraseasca ţara.

· 1999: Congresul Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania l-a reales pe Béla Markó in functia de presedinte executiv al Uniunii. Béla Markó (n. 8 septembrie 1951, orașul Târgu Secuiesc) este un scriitor, traducător și om politic de etnie maghiară din România. A fost președinte al UDMR din 1993 până în 2011. În perioada 2004-2007 a îndeplinit funcția de ministru de stat pentru coordonarea activităților în domeniul culturii, educației și integrării europene în Guvernul Tăriceanu. In 23 decembrie 2009 a fost numit de vicepremier, în Guvernul Boc 2.

· 2002: După zece ani de la stingerea din viață a actriței Marlene Dietrich autoritățile Berlinului i–au acordat titlul de cetățean de onoare al orașului Berlin.

· 2005: Kuwaitul a aprobat un amendament la legea electorală, care le asigură femeilor dreptul la vot și le ofera posibilitatea de a candida la funcții politice.

· 2009: Finala celei de-a 54-a ediții a concursului Eurovision a avut loc la Moscova, Rusia.

Nașteri

· 1611: S-a nascut Papa Inocenţiu al XI-lea (Benedetto Odescalchi). A fost papa intre anii 1676-1689. (d.12 august 1689). A fost un inițiator entuziast al Ligii Sfinte care a reunit statele germane și pe regele Ioan al II-lea al Poloniei, cel care în 1683 i-a infrant pe turcii care asediau Viena. După ce asediul a fost ridicat, Innocent nu a cruțat din nou, nici un efort pentru a-i uni pe principii creștin pentru alungarea turcilor din Ungaria. El a contribuit cu milioane de scuzi la fondul pentru ajutorarea Austriei si Ungariei.

· 1718: Maria Gaetana Agnesi, matematiciană italiană (d. 1799). Maria Gaetana Agnesi (n. 16 mai 1718, Milano – d. 9 ianuarie 1799 Milano) a fost o matematiciană, lingvistă și filozoafă italiană. I se atribuie scrierea primei cărți în care sunt tratate atât calculul diferențial cât și cel integral. A luptat pentru emanciparea femeii și accesul ei la educație. Maria Teresa Agnesi Pinottini, clavecinistă și compozitoare a fost sora ei. În tinerețe își manifestă aptitudinile pentru limbi străine. Dezbate cu numeroși oameni de știință probleme ca: propagarea luminii, transparența corpurilor, studiul geometric al curbelor. Se călugărește (intră în ordinul Ordre des Soeurs Bleues) și își dedică întreaga viață studiului matematicii. Scrie o lucrare despre calculul diferențial și integral pe care o publică în 1748 și care ulterior este tradusă în engleză și franceză. Studiază curba de ecuație carteziană: xy^2 = a^2 (a-x), care ulterior va fi numită bucla lui Agnesi. Fiind femeie, Maria Gaetana Agnesi nu a fost admisă în cadrul Academiei Franceze, dar în schimb intră la cea italiană, care se dovedește mai liberală. Spre sfârșitul vieții se dedică operelor de caritate. Viața Mariei Agnesi a fost descrisă de Paolo Frisi (1799) și de Bianca Milesi-Mojon (1836).

· 1763: Louis Nicolas Vauquelin, chimist francez (d. 1829). Louis Nicolas Vauquelin (16 mai 1763 – 14 noiembrie 1829) a fost un farmacist și chimist francez. S-a născut și a murit în Normandia. A studiat chimia inițial la Rouen, apoi la Paris. În 1797 a decoperit cromul, iar în 1798 – beriliul. Din 1809 este profesor la Universitatea din Paris, iar din 1816 este membru străin al Academiei de Științe Regale din Suedia. A murit când era în vizită la locul său de naștere

· 1788: Friedrich Rückert, poet, translator, orientalist german (d. 1866)

· 1801: William Henry Seward, Sr. (n. 16 mai 1801 – d. 10 octombrie 1872) a fost guvernator al statului New York, senator al SUA și secretar de stat al Statelor Unite în timpul președințiilor lui Abraham Lincoln și Andrew Johnson. Adversar virulent al răspândirii sclaviei în anii dinaintea Războiului Civil, el a fost o figură dominantă a Partidului Republican în anii săi de început, și a fost privit ca principal favorit la candidatura partidului la alegerile prezidențiale din 1860– deși chiar virulența sa pare să-l fi constat nominalizarea. În ciuda acestei pierderi, a devenit un membru loial al cabinetului lui Lincoln din timpul războiului, și a jucat un rol în a preveni intervenția străină în război.^[2] În seara asasinării lui Lincoln, a supraviețuit unei tentative de asasinat în cadrul încercării conspiratorilor de a decapita guvernul Uniunii. Ca secretar de stat al lui Johnson, a instrumentat achiziția teritoriului Alaska de la Rusia, act ridiculizat la acea vreme și denumit „nebunia lui Seward”. Contemporanul său Carl Schurz îl descria pe Seward ca fiind „unul dintre acele spirite care uneori o iau înaintea opiniei publice, în loc să îi urmeze supus pașii”

* 1819: Johann Voldemar Jannsen (grafiat și Jaan Woldemar Jensen^[2]) (n. 16 mai 1819, Vana-Vändra, Livonia (în prezent Estonia) – d. 13 iulie 1890, Tartu) a fost un scriitor și ziarist estonian, o figură centrală a mișcării naționale de redeșteptare națională a Estoniei și autorul poeziei Mu isamaa, mu õnn ja rõõm, adoptată din 1920 ca text al imnului național al Estoniei.

Numele său are o rezonanță germanică pentru că, atunci când a fost abolită iobăgia, mulți estonieni au luat numele fostului lor senior feudal, care în cazul lui Jannsen, era Voldemar^[3].

Fiind învățător în Pärnu, Jannsen a editat publicația săptămânală Perno Postimees, al cărui prim număr a apărut 5 iunie 1857, dată ce a marcat începutul jurnalismului în limba estoniană. Jannsen a scos săptămânalul Perno Postimees până în 1863, când s-a mutat la Tartu, unde a publicat ziarul Eesti Postimees.

În iunie 1869, Jannsen a organizat la Tartu primul festival de cântece estoniene, eveniment cultural la care au participat peste 850 de persoane^[4], urmat de un al doilea festival, în 1879.^[3]

La 1 iunie 2007, a fost dezvelit la Pärnu monumentul ridicat în memoria lui Jannsen de ziarele Parnu Postimees și Postimees, cu sprijinul guvernului estonian, pentru a marca împlinirea a 150 de ani de jurnalism în limba estoniană. Statuia în bronz, reprezentându-l pe Johann Voldemar Jannsen este creația sculptorului Mati Karmin

Johann Voldemar Jannsen

· 1821: Pafnuti Lvovici Cebîșev (în rusă Пафну́тий Льво́вич Чебышёв) (n. 16 mai 1821, d. 26 noiembrie 1894)^[11] a fost un matematician rus, cu contribuții în domeniul probabilităților, statisticii și teoriei numerelor. Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg, este considerat, după Nicolai Ivanovici Lobacevski, ca fiind cel mai mare matematician rus.

S-a născut într-un sat de lângă Borovsk, regiunea Kaluga. În 1832 familia sa se mută lângă Moscova. Mama sa și o verișoară cultă au jucat cel mai important rol în formarea viitorului matematician.

A studiat la Universitatea din Moscova, unde s-a remarcat ca student eminent.

A fost profesor la Universitatea din Sankt Petersburg, care i-a acordat titlul de doctor pe baza lucrării "Teoria sravnenii" (în rusă Теория сравнений, Teoria congruențelor, 1849).

A fost membru al Academiilor de Științe din Sankt Petersburg, Berlin și Paris, precum și al Royal Society din Londra.

Ca profesor, Cebîșev era ordonat, punctual, pedant și îngrijit. A dus o viață cumpătată, aparent monotonă, dar plină de rezultate în cele mai diferite domenii ale matematicii.

· 1823: Haiman Steinthal, lingvist și filosof german (d. 1899)

· 1831: David Edward Hughes, fizician, inventator american (d. 1900)

· 1865: S-a născut medicul Ştefan Stâncă; lui îi aparţin primele încercări din România privind tratarea sistematică a problemelor de sănătate publică. A fost membru post-mortem al Academiei Române din 1948 (m. 1897).

· 1875: S-a născut Dimitrie Drăghicescu, filosof, sociolog și diplomat român; (d. 1945).
* 1883: Mahmut Celâl Bayar (n. 16 mai 1883 – 22 august 1986) a fost un politician turc, cel de-al treilea Președinte al Republicii Turcia. A fost cel mai longeviv fost șef de stat până în anul 2008, când a fost devansat de Chau Sen Cocsal Chhum, premier din Cambodgia.

· 1885: Petru Remus Troteanu, pictor român

· 1886: S-a născut cântăreaţa de operă (soprană) Florica Cristoforeanu; voce singulară în peisajul liricii româneşti, stăpânind toate registrele de soprană (lirică, coloratură, dramatică, spinto), până la mezzo-soprană şi contralto; deşi a fost activă numai 18 ani în operă, a interpretat peste 40 de roluri în cele mai cunoscute opere ale repertoriului internaţional; împreună cu rolurile din operete, totalul performanţelor lirice ajunge la 80 de piese; a realizat creaţii remarcabile în „Manon” de Jules Massenet, „Carmen” de Georges Bizet, „Salomeea” de Richard Strauss şi „Fra Gerardo” de Ildebrando Pizzetti, interpretările sale rămânând în conştiinţa publicului (m. 1960). NOTĂ: Unele surse dau ca an al naşterii 1887.

· 1887: Igor Severianin, poet rus

· 1888: Aurelia Cionca (n. 16 mai 1888, București - d. 17 decembrie 1962, București), a fost o pianistă și profesoară de pian din România, care, printre alții, i-a avut ca studenți pe Dinu Lipatti, Dan Mizrahi și Eugen Ciceu.

În 1895 a avut loc la București prima întâlnire a reginei Elisabeta (Carmen Sylva) cu Aurelia Cionca, un copil-minune pe care regina a sprijinit-o apoi să devină pianistă. Mulțumită reginei, Aurelia Cionca a cântat din copilărie în fața unor muzicieni renumiți, ca Bronisław Huberman, Kubelik, Grunfeld și Pablo Sarasate.

A debutat în cariera concertistică la vârsta de 9 ani, când s-a afirmat ca un talent remarcabil. De pildă, la adunarea generală anuală a societății ASTRAținută la Beiuș în august 1898, în cadrul obișnuitei «producțiuni literar-artistice» ce a urmat adunării propriu-zise s-a produs mica pianistă Aurelia Cionca, venită tocmai de la București.^[3]

Studiile începute în țară le-a completat la Conservatorul Regal de Muzică din Leipzig (1903-1906)^[4], unde a fost eleva favorită a profesorului Alfred Reisenauer, un pedagog renumit, elev al lui Franz Liszt.

A dat numeroase concerte în diferite orașe europene (Viena ori Leipzig, Varșovia, Berlin, Oranienburg sau Budapesta), bucurându-se pretutindeni de o deosebită prețuire. Concomitent a desfășurat o rodnică activitate pedagogică la Conservatorul din București.

Aurelia Cionca a fost și compozitoare. Între compozițiile sale se numără și „Patru balade galbene pe versuri de Lorca”.

A fost recompensată cu titlul de Artist Emerit.

Nina Cionca este nepoata sa de frate.

După ce a rămas necunoscută timp de 84 de ani, creația postumă a lui Liszt, „Rapsodia română”, descoperită în 1931 la Weimar de Octavian Beu, a fost interpretată în premieră la 17 decembrie 1931, de pianista Aurelia Cionca, la Ateneul Romândin București. La 19 aprilie 1932, d-na Aurelia Cionca Pipoș, profesoară la Academia Regală de Muzică din București, a interpretat această lucrare în sala „Casinoului Militar” din Timișoara, cu ocazia turneului pe care l-a întreprins în centrele și orașele muzicale din Transilvania

Aurelia Cionca

· 1898: S-a născut inginerul chimist Theodor D. Ionescu. A intreprins cercetări privind apele naturale, potabile şi industriale, schimbările de ioni, cu aplicaţii în industria alimentară; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1990).

· 1898: Tamara de Lempicka, pictoriță de origine poloneză (d. 1980)

· 1898: Kenji Mizoguchi, regizor japonez (d. 1956)

· 1900: Aurel Ciupe, pictor român

· 1905: S-a nascut Henry Fonda, actor si producator american. S-a nascut in statul Nebraska, numele lui complet fiind Henry Jaynes Fonda. A studiat jurnalistica la Universitatea din Minnesota, dar, in parale, a facut si cursuri de drama. La varsta de 23 de ani a decis sa se alaturi unei companii teatrale, ocazie cu care si-a cunoscut si viitoarea sotie, Margaret Sullivan. Pe marele ecran a debutat abia in 1935, in productia „Fermierul isi ia o nevasta”, insa abia cu urmatoarele roluri a reusit sa se impuna in fata publicului. Desi succesul era asigurat, actorul a revenit din nou la prima dragoste, teatrul. A reaparut in productii de cinema in 1955, facand roluri memorabile. Cu toate acestea doar la finalul carierei a fost recompensat cu premiul Oscar, pentru aparitia in pelicula „Pe lacul auriu”. S-a stins din viata in 12 februarie 1982, dupa ce a aparut in 90 de filme. Este tatal nu mai putin celebrei actrite Jane Fonda.

· 1906: Arturo Uslar Pietri (n. 16 mai 1906, Caracas, Venezuela – d. 26 februarie 2002, Caracas, Venezuela) a fost un scriitor, jurnalist și om politic venezuelean.
A publicat:

Romane

(1931) Las Lanzas coloradas.
(1947) El camino de El Dorado.
(1962) Un retrato en la geografía.
(1964) Estación de máscaras.
(1976) Oficio de difuntos.
(1981) La isla de Robinsón
(1990) La visita en el tiempo.

Eseuri

(1945) Las visiones del camino.
(1945) Sumario de economía venezolana para alivio de estudiantes.
(1948) Letras y hombres de Venezuela.
(1949) De una a otra Venezuela.
(1949) Treinta hombre y sus sombras.
(1951) Las nubes.
(1952) Apuntes para retratos.
(1953) Tierra venezolana.
(1954) Tiempo de contar.
(1955) Pizarrón.
(1955-56-58) Valores humanos.
(1955) Breve historia de la novela hispanoamericana.
(1958) Letras y hombres de Venezuela.
(1959) Materiales para la construcción de Venezuela.
(1962) Del hacer y deshacer de Venezuela.
(1964) Valores humanos. Biografías y evocaciones.
(1964) La palabra compartida. Discursos en el Parlamento (1959-1963).
(1965) Hacia el humanismo democrático.
(1966) Petróleo de vida o muerte.
(1967) Oraciones para despertar.
(1968) Las vacas gordas y las vacas flacas.
(1969) En busca del nuevo mundo.
(1971) Vista desde un punto.
(1972) Bolivariana.
(1974) La otra América.
(1975) Camino de cuento.
(1975) Viva voz.
(1979) Fantasmas de dos mundos.
(1981) Cuéntame a Venezuela.
(1981) Educar para Venezuela.
(1982) Fachas, fechas y fichas.
(1983) Bolívar hoy.
(1984) Venezuela en el petróleo.
(1986) Medio milenio de Venezuela.
(1986) Raíces venezolanas.
(1986) Bello el venezolano.
(1986) Godos, insurgentes y visionarios.
(1990) La creación del Nuevo Mundo.
(1992) Golpe y Estado en Venezuela.
(1994) Del cerro de plata al camino extraviado.

Nuvele

(1928) Barrabas y otros relatos.
(1936) Red.
(1946) Pasos y pasajeros.
(1949) Treinta hombres y sus sombras
(1967) La lluvia y otros cuentos.
(1980) Los Ganadores

Poezie

(1973) Manoa: 1932-1972.
(1986) El hombre que voy siendo.

Teatru

(1958) El día de Antero Alban. La Tebaida. El Dios invisible. La fuga de Miranda.
(1960) Chuo Gil y las tejedoras. Drama en un preludio y siete tiempos.

Arturo Uslar Pietri

* 1909: Ioan I. Mocsony-Stârcea, ortografie alternativă Ioan I. Mocioni-Stârcea, (n. 16 mai 1909, Cernăuți - d. 1992, Elveția) a fost un moșier, industriaș și om politic român din familia Stârcea, crescut în Banat la satul Bulci, comuna Bata, județul Arad din vechea familie moldovenească Stârcea.

Ioan Mocsony-Stârcea a fost fiul mai tânăr al aristocratului bucovinean Ioan Victor Stârcea (n. 9 februarie 1867)^[2] și fratele ambasadorului României la Londra Victor (n. 30 martie 1905, Constantinopol – d. 22 decembrie 1990, Townbridge Wells, Kent, căsătorit la 9 iunie 1904 în Cernăuți cu contesa Bertha de Viomes du Ponthieu (1886-1937). Tatăl său era cunoscut cu numele de Johann Freiherr von Styrczea și deținea funcția de șambelan al Curții Imperiale din Viena. Luptător pentru unirea Bucovinei cu România, Ioan baron de Stârcea a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii al Curții Regale din București, iar în timpul domniei lui Carol al II-lea, membru în Consiliul superior al Frontului Renașterii Naționale.^[3]

Ioan Stârcea a avut trei copii: Victor (n. 30 martie 1905, Constantinopol - d. 22 decembrie 1990, Townbridge Wells, Kent), timp de mulți ani ambasadorul României la Londra, Ilinca și Ioan (Ionel), În lumea bună a vremii se vorbea pe șoptite de o relație de homosexualitate dintre tatăl său și baronul Mocsony de Foen Antoniu.^[4] În anul 1925, când avea 16 ani, Ionel a fost înfiat de baronul austriac Anton Mocsony de Foen, un bun prieten de familie care nu avea urmași direcți.

Tânărul Ioan a obținut licența în litere la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie). A efectuat stagiul militar, obținând doar gradul de fruntaș T.R. de artilerie. Anton Mocsony l-a recomandat ca secretar particular al regelui, inițiativă sprijinită de regina mamă Elena și de doamna Nelly Catargi. În anul 1930, tânărul aristocrat este numit ca mare maestru de vânătoare al Curții Regale.

La moartea baronului, Ioan Mocsony-Stârcea a intrat în posesia averii și a titlului acestuia, devenind proprietarul unui întins domeniu pe Valea Mureșului, între Deva și Arad (care cuprindea și Castelele Bulci și Săvârșin). El devine astfel unul dintre cei mai bogați oameni din România.

De asemenea, Ioan Mocsony Stârcea avea ca avere de la tatăl său natural terenuri numeroase în comuna Văleni din județul Neamț: 739 de hectare de pădure, 264 de hectare de zăvoi, o plantație de nuci de 12 hectare, 50 de hectare de teren arabil, trei hectare de vie, dar și un parc dendrologic, precum și mai multe clădiri, printre care școala din comună, Primăria, dispensarul și postul de poliție. De asemenea, avea în proprietate două mașini, un Ford și un Buick, șase trăsuri, dintre care două cu monturi de argint, după cum se arată în inventarul amintit, biserica satului și parcul din jur. Mai dispune de un conac, trei mori, din Cioplești, Văleni și Moreni, dependințele și instalații aferente activităților agricole, grajduri, cotețe, un atelier de reparații, o instalație de irigații și o uzină electrică.^[5]

A fost promovat apoi în funcția de mareșal al Curții Regale, funcție ce va fi transferată generalului Constantin Sănătescu, în mai 1944, în vederea pregătirii evenimentelor din 23 august 1944. Această ascensiune se datora și faptului că, la începutul anilor ’40, tânărul baron vânduse castelul și domeniul contelui Hunyady de la Săvârșin (jud. Arad) regelui Mihai pentru o sumă modică.

Stârcea a redevenit mare maestru de vânătoare, demnitate care-i permite drumuri prin țară și întâlniri sustrase controlului autorităților regimului Antonescu. Astfel, Mocsony-Styrcea a putut asigura și legăturile dintre cei implicați în arestarea lui Antonescu. La 23 august 1944 Ioan de Mocsonyi-Styrcea a fost numit Mareșalul Curții Regale, continuând să îndeplinească funcția de Mare Maestru de Vânătoare al regelui Mihai.^[6]

A lucrat apoi în centrala Ministerului Afacerilor Străine. Soția sa se refugiase din timp în Elveția.

A fost arestat la 8 septembrie 1947, fiind judecat în „Procesul Maniu - Mihalache”. Spre deosebire de restul lotului, care a primit sentințe mari, Mocsony-Stârcea a fost condamnat de Tribunalul militar al Regiunii a II-a din București la doi ani de închisoare corecțională pentru omisiune de denunț (sentința nr. 1.988/11 noiembrie 1947), 4 ani de degradare civică și 500 de lei cheltuieli de judecată,^[7] ca răsplată a colaborării cu anchetatorii în „dezvăluirea legăturilor lui Maniu cu americanii”. A fost încarcerat în penitenciarul din Craiova.

Dispus la compromisuri chiar din timpul procesului, a fost încarcerat la penitenciarul din Craiova pentru a fi folosit în alte eventuale înscenări ale M.A.I.-ului. În anul 1949 a fost din nou anchetat în vederea înscenării procesului lui Lucrețiu Pătrășcanu și a acceptat să fie folosit ca martor al acuzării, fiind autorul unei versiuni în care castelul pe care-l moștenise la Bulci de la tatăl adoptiv devenise centrul „complotului antistatal condus de Pătrășcanu” – „unealtă a anglo-americanilor” și totodată a „trădătorului Tito”. Acolo, Pătrășcanu ar fi pus bazele unei organizații teroriste ce aduna arme și primea ajutoare din Iugoslavia pentru a răsturna prin violență regimul comunist. Administratorii și angajații lui Anton Mocsony de Foen au fost transformați de anchetatori în periculoși curieri de spionaj și recrutori de „rebelionari” printre pădurarii și sătenii din zona Bulci-Săvârșin, fiind condamnați ca atare și trimiși în închisoare.^[8]

În aprilie 1954, baronul a fost condamnat, la rândul său, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi (sentința nr. 49/6 aprilie 1954), deși se pare că însuși ministrul de Interne de atunci, Alexandru Drăghici, îi promisese că, dacă își va juca bine rolul în anchetă și proces, va primi o condamnare formală și va fi lăsat să plece în Elveția, unde se afla soția sa. Ioan Mocsony-Stârcea a ieșit din închisoare abia cu prilejul amnistiei generale a deținuților politici (1964).

A beneficiat de condiții privilegiate de detenție în penitenciarul M.A.I., unde a scris, începând din anul 1962, un fel de memorii sub supravegherea organelor de anchetă, aceasta fiind o condiție pentru a ieși din închisoare, după cum afirma el în anul 1990. Au rezultat 1793 de pagini scrise de mână, din care, dactilografiate, au ieșit peste 3000, fiecare filă dactilografiată fiind confirmată de autor: „sunt corecte în raport cu originalul”.

După eliberare, guvernul comunist i-a permis să plece în Elveția la 5 septembrie 1964, în urma răscumpărării oferite de soția sa, fiind escortat până la scara avionului de ofițerii de Securitate. S-a stabilit în apropiere de Geneva, izolat de românii din exil. A decedat în anul 1992.

Ionel Mocsony (1893-1937), membru în Marele Sfat Naţional, prefect al judeţului Severin

· 1913: Gheorghe Apostol (n. 16 mai 1913, lângă Tudor Vladimirescu, județul Galați, d. 21 august 2010, București)^[2] a fost un politician român și conducător al Partidului Comunist Român, principalul contracandidat al lui Ceaușescu la funcția de lider al partidului, după moartea lui Gheorghiu-Dej.

În anul 1934 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În timpul ilegalității a aparținut grupului din închisori condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, el fiind un militant de rang mijlociu.

După război, între 1945 - 1952 ocupă funcția de președinte al Confederației Generale a Muncii, apoi al Consiliului General al Sindicatelor (1955-1961, 1967-1969). În două rânduri este prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1952-1954, 1961-1967). Funcția sa cea mai importantă a fost cea de prim-secretar al Comitetului Central al PMR (Partidul Muncitoresc Romîn) 1954-1955.

A fost de asemenea membru al Biroului Politic (1948-1969) și al prezidiului permanent al CC al PCR (1965-1969), ministru al agriculturii și silviculturii (1953-1954), președinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (1967-1969) și director general al Direcției Generale a Rezervelor de Stat (1969-1975). Din această ultimă funcție este destituit la 13 martie 1975 pentru „abatere de la morală”, ulterior fiind numit ambasador în diverse state sud-americane (Argentina, Uruguay și Brazilia, 1977-1988).^[3]

În anii '60 era considerat, alături de Nicolae Ceaușescu, ca unul dintre principalii posibili succesori ai lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru al României, îl prefera pe Ceaușescu ca succesor iar astfel ambițiile lui Apostol de a ajunge liderul partidului au fost zădărnicite. Apostol a manifestat ulterior resentimente puternice față de Ceaușescu și Maurer.^[4]

La Congresul al X-lea al PCR din anul 1969, Gheorghe Apostol a fost atacat de către Constantin Dăscălescu, care în acel moment deținea funcția de secretar al Comitetului județean Galați, și a fost eliminat din conducerea partidului. Ca urmare a avut o perioadă de inactivitate politică, fără să mai dețină vreo funcție, după care a fost numit ca ambasador în Argentina. În ultimii ani ai regimului comunist, exclus din toate cercurile puterii comuniste, devenit un inadaptat politic, Apostol a fost inițiatorul "scrisorii celor șase".^[5] care a fost publicată de către mass-media din Occident în luna martie a anului 1989.^[4]

După Revoluția din 1989, Apostol a dat o serie de interviuri prin care-l acuza pe Nicolae Ceaușescu că ar fi cerut Securității să însceneze mai multe accidente de mașină în vederea eliminării sale fizice. Iată cum povestește despre această perioadă:

„Eu eram ambasador în Brazilia și, văzând că în jurul țării noastre s-au schimbat lucrurile, că România devenise o insulă, am decis că cineva trebuia să acționeze pentru a se produce și la noi în țară o schimbare. Am vorbit cu nevastă-mea și am hotărât să vin în țară și să încep o acțiune împotriva lui Ceaușescu, în 1988. Am vorbit cu Buhoiucare era la New York și i-am spus și lui care este dorința mea. Buhoiu mi-a spus să nu mă duc că mă lichidează. Și cu toate astea am plecat. În drum spre România m-am oprit la Londra unde am vrut să am un contact cu Secția română de la BBC. Am înregistrat un interviu de patru ore și am spus că se poate publica de BBC numai în cazul în care mor eu sau moare Ceaușescu.”

— Din interviul acordat de Gheorghe Apostol Agenției Rompres în mai 2006^[6]

Gheorghe Apostol a reprezentat în anii 50 oligarhia stalinistă dogmatică iar conflictul său cu Ceaușescu nu a avut la bază vreo dispută ideologică. Ca și ceilalți semnatari ai scrisorii celor șase, Apostol a încercat tardiv să susțină un punct de vedere reformist-comunist într-o țară dominată de o dictatură personală. Gheorghe Apostol a fost acuzat de Silviu Brucan pentru slăbiciunea pe care ar fi arătat-o în fața presiunilor și a interogatoriilor la care a fost supus de către comisiile partidului. El nu a mai putut reveni după revoluția din 1989 în viața publică.^[4]

Gheorghe Apostol a făcut parte din guvernele: Groza (4), Gheorghiu (1), Gheorghiu (2), Maurer (1), Maurer (2), Maurer (3).

A fost căsătorit de trei ori. Prima căsătorie a fost înainte de război, a doua a fost cu Melita Apostol (Scharf) de origine evreiască, fostă directoare a Radioteleviziunii între anii 1954 - 1958, ultima soție fiind fosta solistă de operă Adriana Codreanu, fiica lui Buță Ciocârlan din Străoane, Vrancea. A avut trei copii, Eugeniasau Ecaterina (Geta)^](din prima căsătorie), Gheorghe (Gelu) și Sanda (din a doua căsătorie). Ultimii doi au emigrat mai demult din România (în Canada, respectiv în Israel)

Un amănunt interesant este modul cum numeroși activiști importanți ai Partidului Comunist Român își botezau copiii. Astfel, conform unor autori, Chivu Stoica, Leontin Sălăjan și Teohari Georgescu și-ar fi botezat fiicele cu numele de Ana din considerație față Anei Pauker. În mod similar Emil Bodnăraș, Gheorghe Apostol, Iosif Chișinevschi, Ghizela Vass, Alexandru Sencovici și Vasile Vîlcu și-ar fi botezat băieții cu numele de Gheorghe în semn de respect față Gheorghe Gheorghiu Dej. În schimb, Nicolae Ceaușescu și-a numit copiii Valentin, Zoe și Nicolae

Cronologie:

1936—este președintele Comitetului tineretului din Blocul pentru apărarea libertăților democratice;
1937—este condamnat la 3 ani închisoare pentru activități comuniste și tulburarea ordinii publice, cu o interdicție de 10 ani și o amendă de 30.000 lei cu Sentința nr. 124/25 februarie 1937 dată de Tribunalul Militar al Diviziei 21 Infanterie;^[8]
1941—a fost închis în lagărul de la Târgu Jiu, conform ordinului nr. 33448/1941 al Direcției Generale a Poliției (28 mai 1941);
1944—evadează în august 1944;
1947—este administrator financiar la Ministerul Finanțelor (la 16 mai 1947);
1948—este numit în funcția de președinte al Confederației Generale a Muncii;
1948—devine membru al Comisiei pentru simplificarea și raționalizarea aparatului de stat (din 1 decembrie 1948);
1952 - 1954—preia funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (28 mai 1952 – 21 aprilie 1954);
1955—ajunge pe postul de președinte al Consiliului Central al Sindicatelor (din 27 septembrie 1955);
1953 - 1954—preia portofoliul de ministru al Agriculturii și Silviculturii (5 noiembrie 1953 – 21 aprilie 1954);
1955 - 1961—este președintele Consiliului Central al Sindicatelor (1 octombrie 1955 – 8 martie 1961);
1961 - 1967—este numit ca primvicepreședinte al Consiliului de Miniștri (21 martie 1961 – 3 ianuarie 1967);
1967 - 1969—este președintele Consiliului Central al UGSR (9 decembrie 1967 – 13 martie 1969);
1969 - 1975—preia funcția de director general al Rezervelor de Stat (8 septembrie 1969 – 19 martie 1975);
1969 - 1970—devine membru al Consiliului Apărării a RSR (7 aprilie 1969 – 4 mai 1970);
1977 - 1983—ambasador al RSR în Argentina (5 mai 1977 – 27 mai 1983);
1977 - 1989—ambasador în Republica Orientalã a Uruguayului (5 mai 1977 – 28 martie 1989);
1983 - 1988—ambasador în Brazilia (12 septembrie 1983 – 17 august 1988).

Politicianul Gheorghe Apostol

· 1920: S-a născut Mira Simian-Baciu, poetă, prozatoare şi eseistă; căsătorită în 1945 cu poetul Ştefan Baciu (m. 1978, în Statele Unite).

· 1922: Gavril Scridon, critic și istoric literar (d. 1996)

· 1925 - S-a născut Lucia Olteanu, autoare de cărţi pentru copii.

· 1925: S-a născut Şerban Orescu, economist şi publicist; între anii 1978 şi 1995 a realizat programul „Actualitatea românească” de la postul Radio Europa Liberă; ulterior a fost colaborator extern al postului; (m. 2014).
* 1925: Nílton Reis dos Santos (n. 16 mai 1925, Rio de Janeiro, Brazilia – d. 27 noiembrie 2013, ibid) este un fost jucător brazilian de fotbal. A fost fundaș stânga, dar putea juca oriunde pe partea dreaptă. Era foarte bine cunoscut pentru felul cum ataca

· 1926 - Bob Calinescu, regizor de film de animatie, creatorul primelor filme de papusi in Romania, inovator in domeniul tehnicii de animatie tridimensionala (“Fresca”, “Pica para malaiata”)

· 1928: Zlata Tcaci, compozitoare din Republica Moldova

· 1930: Titus Popovici (n. 16 mai 1930, Oradea - d. 29 noiembrie 1994, Tulcea) (născut Titus Viorel Popovici^[2]) a fost un scriitor și scenarist român, membru corespondent al Academiei Române, membru în CC al PCR ^[3]. A absolvit Universitatea din București. Debutează în proză cu volumul Povestiri și cu romanul Străinul în 1955. Din 1957 devine scenarist, odată cu adaptarea pentru ecran a nuvelei „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici. Titus Popovici a fost considerat unul dintre cei mai importanți scenariști români din perioada anilor 1960-1970.^{[necesită citare]}Colaborează constant cu regizori de renume, precum Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu ș.a.

La 1 martie 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române, apoi a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a fost membru al C.C. al P.C.R. și deputat de Bihor (de Beiuș) în Marea Adunare Națională. După moartea sa în urma unui accident de automobil, lângă Tulcea, s-a vehiculat ideea că a fost eliminat dat fiind faptul că știa prea multe despre nomenclatura comunistă, mare parte din aceasta din urmă în viață și activă, din umbră și nu numai, în acei primi ani de după 1989. Din anul 2002 o stradă din Oradea îi poartă numele.

Opera literară:

Mecanicul și alți oameni de azi, schițe, București, 1951 (în colab. cu Fr. Munteanu);
Povestiri, Editura Tineretului, București, 1955;
Străinul, Editura Tineretului, București, 1955;
Setea, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958;
Cuba: teritoriu liber al Americii, însemnări, Editura Tineretului, București, 1962;
Columna, povestire cinematografică, Editura Militară, București, 1968;
Mihai Viteazul, București: Editura Militară, 1969;
Moartea lui Ipu, nuvelă, Albatros, București, 1970;
Puterea și adevărul, piesă în patru acte, București, 1973;
Judecata, roman cinematografic, Junimea, Iași, 1984 (cuprinde date despre Horia, Cloșca și Crișan);
Passacaglia, dramă în doua părți, Editura Eminescu, București, 1989;
Cutia de ghete, Editura Elit Comentator, Ploiești, 1990;
Cartea de la Gura Zlata, povestiri de pescuit și vânătoare; fragmente autobiografice, Editura Eminescu, București, 1991;
Râul uitării: aparente povestiri de pescuit și vânătoare, Editura Salut 2000, București, 1994;
Cartierul Primăverii: cap sau pajură, pref. de Domnița Ștefănescu, Editura Mașina de scris, București, 1998;
Disciplina dezordinii, roman memorialistic, Mașina de scris, București, 1998.

Piese jucate (și netipărite): Mircea, Propilee și orhidee, Irozii etc.

Prefețe la volumele:

Mihaela Haseganu - "Intrebări pentru examenul de maturitate: [versuri]". Buc., Editura pentru Literatura, 1969;
Sütó András - "Un leagăn pe cer, pagini de jurnal" (în rom. de Romulus Guga). Buc., Kr., 1972;
Paul Decei - "Pescuit în ape de munte". Buc., Editura Ceres, 1975 (ghid);
Matty Aslan - "Să fim serioși". Buc., Editura Politică, 1976 (album de caricaturi);
Ionel Pop - "O palmă de râu și niște istorii vânătorești". București, Editura Eminescu, 1978;
Ilarion Ciobanu - "Un far la pensie". Iași, J., 1980 (schițe);
Temistocle Popa - "Trecea fanfara militară...". Buc., Lit., 1989.
Gheorghe Colț - "Verdele junglei: exotism și vânătoare între Ecuator și Tropicele African". Buc., Editura Editis, 1994;
Constantin Rosetti Bălănescu - "Cynegis: prin păduri, câmpii și ape, printre jivine și oameni". Buc., Editura Salut 2000, 2000;

Filmografie:

La 'Moara cu noroc' (1955)
Valurile Dunării (1959)
Setea (1960)
Furtuna (1960)
Străinul (1964)
Pădurea spânzuraților (1964)
Dacii (1967)
Columna (1968)
Mihai Viteazul (1971)
Puterea și adevărul (1971)
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
Cu mîinile curate (1972) - în colaborare cu Petre Sălcudeanu
Ultimul cartuș (1973) - în colaborare cu Petre Sălcudeanu
Departe de Tipperary (1973)
Capcana (1974)
Conspirația (1974)
Nemuritorii (1974)
Actorul și sălbaticii (1975)
Pe aici nu se trece (1975)
Operațiunea Monstrul (1976)
Profetul, aurul și ardelenii (1978)
Artista, dolarii și ardelenii (1980)
Ion: Blestemul pamîntului, blestemul iubirii (1979)
Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) - autorul ideii care a stat la baza scenariului
Lumini și umbre: Partea I (1981)
Lumini și umbre: Partea II (1982)
Secretul lui Bachus (1984)
Horea (1984)
Secretul lui Nemesis (1987)
Noi, cei din linia întâi (1985)
Mircea (1989)
Momentul adevărului (1989)
Dreptatea (1989)
Miss Litoral (1991)
Divorț... din dragoste (1992) - în colaborare cu Mircea Cornișteanu
Crucea de piatră (1993)

Scenaristul Titus Popovici

· 1930: Friedrich Gulda (n. 16 mai 1930, Viena - d. 27 ianuarie 2000, Steinbach am Attersee, Austria) a fost un muzician austriac, pe de o parte pianist și clavecinist de muzică cultă, pe de altă parte pianist și compozitor de jazz.

Gulda s-a născut la Viena ca fiu al unui profesor, a început studiul pianului la vârsta de 7 ani la Wiener Volkskonservatoriumcu Felix Pazofsky; în 1942 a intrat la Academia de Muzică din Viena, unde a studiat pianul și teoria muzicală cu Bruno Seidlhofer și Joseph Marx.

În anul 1946 a câștigat premiul întâi la Concursul Internațional de la Geneva. Inițial juriul l-a preferat pe pianistul belgian Lode Backx (n. 1922), dar când s-a dat votul final, câștigătorul a fost Gulda. A început să susțină turnee de concerte pretutindeni în lume. Împreună cu Jörg Demus și Paul Badura-Skoda, Gulda a alcătuit ceea ce a urmat să fie cunoscut ca „Viennese troika".

Cu toate că a fost celebru pentru interpretarea lui Beethoven, Gulda a fost un bun interpret al muzicii lui J.S.Bach, Mozart, Schubert, Chopin, Schumann, Debussy și Ravel.

Începând cu anii 1950 si-a cultivat interesul pentru jazz, cântând cu mulți muzicieni vienezi printre care Alexander Jenner, compunând el însuși multe cântece si piese instrumentale și combinând jazz-ul și muzica cultă de multe ori în concertele sale. Gulda a scris un Preludiu și Fugă pe o tema ce aduce a swing. Keith Emerson a cântat-o pe The Return of the Manticore a lui Emerson, Lake & Palmer. În plus, Gulda a compus „Variations on The Doors' 'Light My Fire'".

În 1982, Gulda a făcut un duo cu pianistul de jazz Chick Corea, care se afla după ce a desfințat formația Return to Forever și înainte de formarea Elektric Band. Astfel cu The Meeting (Philips, 1984), Gulda și Corea au dialogat în lungi improvizații combinând jazz-ul („Some Day My Prince Will Come" și mai puțin cunoscuta piesă a lui Miles Davis „Put Your Foot Out") cu muzica cultă (Brahms' „Wiegenlied” [Căntecul de leagăn]).

Printre altele și-a câștigat pe nedrept eticheta de „pianistul terorist”; Gulda având o puternică antipatie față de autorități precum Academia din Viena, care i-a oferit drept recunoaștere a științei sale interpretative Inelul lui Beethoven dar pe care el l-a refuzat. Cu toate acestea Gulda este pretutindeni privit ca unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului 20. Printre elevii săi s-au numărat Martha Argerich și Claudio Abbado.

Și-a dorit să moră de ziua de naștere a compozitorului său preferat, Mozart, și chiar așa s-a și întâmplat, ca urmare a unui atac de inimă, la 69 de ani, pe 27 ianuarie 2000. Gulda a fost înmormântat în cimitirul din Steinbach lângă Attersee în Austria. A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Paola Loewe și apoi cu Yuko Wakiyama. Doi dintre cei trei copii ai săi, Paul și Rico Gulda (câte unul din fiecare căsătorie) au ajuns pianiști.

· 1930: S-a născut inginerul silvic Victor Giurgiu; importante contribuţii la dezvoltarea ştiinţei silvice româneşti; de numele său se leagă introducerea în învăţământul superior de profil a biostatisticii forestiere (din 1954) şi a economiei protecţiei mediului natural (din 1990); membru titular al Academiei Române din 2009.
* 1931: Vujadin Boškov (sârbă Вујадин Бошков; 16 mai 1931 – 27 aprilie 2014) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal sârb.

· 1932 - S-a născut Isaak Holt, baterist şi compozitor american (Young-Holt Unlimited).
* 1935: Stein Mehren (n. 16 mai 1935,^[3] Oslo, Norvegia – d. 28 iulie 2017,^[1]^[2]^[3]Oslo, Norvegia^[4]) este un poet și pictor norvegian.

A studiat la universitate filozofia și biologia. A scris în principal poezii, dar și romane, eseuri și piese de teatru. A debutat cu colecția de poezii Gjennom stillheten en natt în 1960.

O temă principală în scrierile lui Mehren este relația dintre natură și conștiință.

Pe când primele scrieri sunt optimiste, începând cu anii 1980 atmosfera poeziilor lui devine mai sumbră. Boala și moartea apar deseori ca motiv, și motive anterioare, precum copilăria sau dragostea, vor fi abordate din perspectiva tristeții sau a crizei. Atunci ând scrie despre dragoste, de exemplu, scrie despre dragostea pierdută.

În eseurile sale, precum și în cele două romane, De utydelige și Titanenescrie din punctul de vedere al unei critici culturale pure, unde atacă atât politizarea culturii în anii 1970 în Norvegia cât și societatea planificată a democrației sociale scandinave. A fost mereu împotriva oricărei forme de limitare a figurii umane sau a culturii în general.

A debutat ca pictor în 1993 expunând la galleria Haaken în Oslo, și a publicat mai multe volume în care poezii și picturi apar împreună, de exemplu Kjærlighetsdikt (1997).

Cărți:

2008 Ordre, poezii
2007 I stillhetens hus, poezii
2006 Anrop fra en mørk stjerne, poezii
2004 Imperiet lukker seg, poezii
2004 Samlede dikt 1973-1979
2003 Den siste ildlender, poezii
2001 Ord av Stein Mehren
2000 Ark, poezii
1999 Utvalgte dikt, poezii
1999 Nattmaskin, poezii
1999 Kjærlighetsdikt, poezii și og picturi
1999 Hotel Memory, poezii
1994 Evighet, vårt flyktigste stoff, poezii
1993 Dikt i bilder, poezii și picturi
1992 Nattsol, poezii
1992 Det forseglede budskap." Eseu
1991 Arne Nordheim. Og alt skal synge
1990 Skjul og forvandling, poezii
1989 Det andre lyset, poezii
1989 Fortapt i verden. Syngende, poezii
1987 Vår tids bilde som entropi og visjon. 5 postmoderne essays eseuri
1986 Corona. Formørkelsen og dens lys, poezii
1984 Her har du mitt liv, eseuri
1983 Timenes time, poezii
1982 Galakse, texte cu ilustrații de Kai Fjell
1982 Samlede dikt 1960-1967
1981 Den usynlige regnbuen, poezii
1980 50 60 70 80, eseuri
1979 Vintersolhverv, poezii
1977 Myten og den irrasjonelle fornuft, eseuri
1977 Det trettende stjernebilde, poezii
1976 Den store søndagsfrokosten, teatru
1976 Det opprinnelige landskapet, poezii alese
1975 De utydelige: en europeisk roman - 2. omarbeidede utg, roman
1975 Menneske bære ditt bilde frem, poezii
1975 En rytter til fots. Åpent brev til kulturister av alle slag, eseu
1975 Titanene: en europeisk roman
1974 Kunstens vilkår og den nye puritanismen, eseuri
1973 Den store frigjøringen eller hva som hendte meg på siste sommerseminarium en dag jeg forsøkte å krype ut av sangkassen min, nuvelă
1973 Dikt for enhver som våger, poezii
1972 De utydelige. En europeisk roman, roman
1971 Kongespillet - avviklingen av en myte, poezii și proză
1970 Maskinen og menneskekroppen - en pastorale, eseuri
1969 Aurora det niende mørke, poezii și proză
1968 Narren og Hans hertug, eller Stykket om fløytespilleren Hans van Nicklashausen og hans møte med stratenplyndrerne, teatru
1967 Vind Runer, poezii
1966 Tids Alder, poezii
1966 Samtidsmuseet og andre tekster, eseuri
1965 Gobelin Europa, poezii
1963 Mot en verden av lys, poezii
1962 Alene med en himmel, poezii
1961 Hildring i speil, poezii
1960 Gjennom stillheten en natt, poezii

* 1936: Karl Lehmann (n. 16 mai 1936, Sigmaringen, Germania Nazistă – d. 11 martie 2018, Mainz, Germania) a fost un cardinal german, episcop al Diecezei de Mainz între 1983-2016. Între 1987-2008 a fost președinte al Conferinței Episcopale Germane (Deutsche Bischofskonferenz).

În data de 28 aprilie 2004 i-a fost conferit titlul de doctor honoris causa al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, la propunerea Facultății de Teologie Ortodoxă. Cu o zi înainte, pe 27 aprilie 2004, a avut o întrevedere cu patriarhul Teoctist, care i-a mulțumit pentru susținerea financiară și morală a traducerii și publicării în limba germană a operei lui Dumitru Stăniloae.

Cardinalul Lehmann a fost membru al Congregației pentru Bisericile Orientale.

Karl Lehmann

· 1938: Florin Costinescu (n. 16 mai 1938, Slobozia, județul Ialomița) este un scriitor român. Florin Costinescu este licențiat al Facultății de istorie, Universitatea București (1964). Activează ca ziarist, redactor la diverse publicații și publicist-comentator la revista Contemporanul, consilier în Ministerul Culturii.In anul 1978 devine membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

Opera

Ramura de veșnicie, Ed. Eminescu, 1974
Numărătoarea de aștri, Ed. Albatros, 1977
Totdeauna iubirea, Ed. Eminescu, 1979
Marele semn al mirării, Ed.Cartea românească, 1980
Ochii pământului, Ed. Militară, 1984
Imperiul de corali, Ed. Eminescu, 1986
Cercul și inocența, Ed. Cartea românească, 1987
Nașterea zilei, Ed. Albatros, 1989
La umbra Corintului, Ed. Eminescu, 1995
101 poezii, Ed. Viitorul românesc, 2001
Secunda eternă, antologie, selectia poemelor si cuvânt înainte - Eugen Negrici, Ed.Muzeul Literaturii Române,2008
Nuferi blestemând,Ed.Semne.2010
Sisif,dezlegarea de vină,colecția Opera Omnia-Poezie contemporană,Ed.Tipo-Moldova,Iași,2011
Clipa și amfora, poezii-1966-2014,colecția Opera Omnia-Poezie contemporană,Ed.Tipo-Moldova,Iasi,2015
Trecătorul și alte poeme, Editura eLiteratura, 2017

Literatură pentru copii

Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan, Ed. Ion Creangă, 1978
Cum se dau nume copiilor, Ed. Ion Creangă, 1983
Cine l-a văzut pe Zdreanță?, Ed. InterCONTPres, 1990
Cele patru păsări ale zilei, Ed. Ion Creangă, 1991
Ronțăilă e cu noi, Ed. Porto Franco-Galați, 1995
Poezii din jucării, hai să le citim copii, Ed.Rawexcoms,Bucuresti,2015
Ulisia,Carte de colorat distractiva cu poezii,Editura Semne, Buc.

· 1939: S-a născut Constantin Cubleşan, prozator (unul dintre inovatorii SF-ului românesc din anii ’70 ai secolului XX), poet, dramaturg, critic şi istoric literar, profesor; între anii 1959 şi 1962 a fost redactor la Studioul de Radio Cluj.
* 1944: Maria Doni (n. 16 mai 1944, Olănești, raionul Ștefan Vodă, Moldova) este o actriță moldoveancă.

Între anii 1964–1969, a studiat la Universitatea Rusă de Artă Teatrală^⁠(d) din Moscova, în clasa profesorului V. Pojîtnov.

Activează din 1961 la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău. Printre rolurile interpretate se numără:

Irina în Trei surori de Anton Cehov;
Zoe în O scrisoare pierdută și Veta în O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale;
Galina în O vânătoare de rațe de Aleksandr Vampilov^⁠(d);
Beatrice în Jolde — slugă la stăpân de Paul Scarron^⁠(d);
Ghertruda în Hamlet de William Shakespeare;
Odochia în Cervus divinus de I. Druță etc.

Maria Doni a fost delegată la Festivalul Internațional al Teatrelor pentru Copii și Tineret din Moscova, 1984. A fost laureată a festivalurilor tinerilor actori din RSSM și URSS (1964 și 1972 respectiv). În 1991, primește distincția „Artistă Emerită a Republicii Moldova”. În 2000, este decorată cu Medalia „Meritul Civic”

· 1944 - S-a născut Billy Cobham, baterist şi compozitor american (Mahavishnu Orchestra).
* 1944: Dan „Danny” Trejo (pronunție în spaniolă: /ˈtɾexo/; n. 16 mai 1944, Echo Park, Los Angeles, California)^[1]^[2] este un actor american de film, cel mai cunoscut pentru numeroasele sale roluri de personaje negative, de mexicani și de americani nativi.

Danny Trejo în 2007

Danny Trejo în 2009

· 1945: Ferenc Asztalos, politician maghiar

· 1945: Nicky Chinn, textier englez (Sweet, Suzi Quatro)
* 1945: Axel Kutsch (n. 16 mai 1945, Bad Salzungen) este un poet și editor german.

Din 1983, Axel Kutsch a scris numeroase cărți de poezie. Poemele lui Kutsch au apărut în numeroase publicații și antologii naționale și internaționale (Australia, Canada, Francia), calendare, reviste, precum și pe Internet. Dintre publicaþiile mai recente se impun a fi amintite textele apărute în Marele Conrady. Cartea poeziilor germane de la începuturi pînă în prezent(2008) sau în antologie din poezia germană contemporană lui Christoph Buchwald Jahrbuch der Lyrik (2011).^[1] Poemele lui Kutsch au fost traduse în engleză și franceză.^[2]

Kutsch a publicat seriile de antologii Versnetze. Poezia germană contemporană (din 1983) precum și seria de poeți germani contemporani (1991-1995).

Axel Kutsch trăiește în Bergheim/Erft.

Poezie

Stille Nacht nur bis acht (2006).
Ikarus fährt Omnibus (2005).
Fegefeuer, Flamme sieben (2005).
Wortbruch (1999).
Einsturzgefahr (1997).
Zerbissenes Lied (1994).
Stakkato (1992).
In den Räumen der Nacht (1989).
Aus einem deutschen Dorf (1986).

seriile de antologii

Versnetze - poezia germană contemporană - (2008, 2009, 2010).
An Deutschland gedacht. Lyrik zur Lage des Landes (2009).
Städte. Verse. Deutschsprachige Großstadtlyrik der Gegenwart (2002).
Blitzlicht. Deutschsprachige Kurzlyrik aus 1100 Jahren (2001).
Der parodierte Goethe (1999).
Reißt die Kreuze aus der Erden! Lyrik in den Zeiten der Revolution v. 1848 (1998).
Jahrhundertwende - poezia germană contemporană - (1996).
Der Mond ist aufgegangen. Deutschsprachige Gedichte mit Mond vom Barock bis zur Gegenwart (1995).
Zacken im Gemüt. Lyrik der 90er Jahre (1994).
Wortnetze I–III (1989–91).
Ortsangaben (1987).
Keine Zeit für Lyrik? (1983).

· 1946: Robert Fripp (n. 16 mai 1946, Wimborne Minster, Dorset, Anglia) este un chitarist, compozitor și producător englez. Este cel mai cunoscut ca fiind chitaristul dar și unicul membru constant al trupei King Crimson. Fripp a abordat o multitudine de stiluri muzicale și a fost clasat de către revista "Rolling Stone" pe locul 42 în topul "Celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor".

Robert Fripp în 2007

· 1946 - S-a născut Roger Earl, baterist britanic (Savoy Brown, Foghat).

· 1947: Constantin Bulgac, ex-vice-ministru al economiei și reformelor

· 1947 - S-a născut Barbara Lee, cântăreaţă americană (The Chiffons).

· 1947 - S-a născut Darrell Sweet, baterist britanic (Shadettes, Nazareth).

· 1948: S-a născut Dan Gabriel Cacuci, fizician şi inginer american de origine română; studii şi cercetări privind matematica şi fizica aplicată în domeniul energiei nucleare; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1996.

· 1949 - S-a născut William Spooner, chitarist şi vocalist american (The Tubes).

· 1950: Johannes Georg Bednorz, fizician german, laureat al Premiul Nobel

· 1951: Christian Lacroix, designer francez

· 1951 - S-a născut Jonathan Richman, chitarist şi compozitor american.

· 1951 - S-a născut Allen Wentz, basist, pianist şi vocalist american (Wild Cherry, Garcons, Lizzy Mercier Descloux).

* 1953: Danutė Budreikaitė (n. 16 mai 1953 la Vilnius) este o politiciană lituaniană, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Lituaniei.

· 1953 - S-a născut Richard Page, vocalist, basist şi compozitor american (Pages, Mr. Mister).
* 1953: Pierce Brendan Brosnan (n. 16 mai 1953, Drogheda, Irlanda) este un actor și producător de film irlandezo-american.

Este cunoscut pentru rolurile în care a interpretat personajul James Bond. De origine irlandeză, Brosnan a debutat ca actor de teatru pe scenele londoneze. A început studiile de teatru în 1973 la Drama Center London. Mai târziu, la Hollywood, își va crea propria companie de producție, "Irish Dream Time".

Între anii 1980 și 1991, a fost căsătorit cu actrița australiană Cassandra Haris, care a decedat în urma unui cancer ovarian în 1991. Din această căsătorie are un fiu (n. 1984), iar pe ceilalți doi copii ai Cassandrei i-a adoptat. S-a recăsătorit în 2001 cu jurnalista americană Keely Shaye Smith, cu care are doi copii.

Este cunoscut și ca activist dedicat protecției mediului înconjurător, membru al organizației Sea Shepherd Conservation Society.

Pierce Brosnan în 2014

* 1953: Petre Lăzăroiu (n. 16 mai, 1953, comuna Glăvile, județul Vâlcea) este unul dintre cei nouă judecători ai Curții Constituționale a României. A fost numit în funcție în anul 2008, de către președintele României, pentru un mandat de 2 ani, iar de la 2 iunie 2010 pentru un mandat de 9 ani.

A absolvit Facultatea de Drept a Universității București, promoția 1978,coleg cu Alexandru Atanasiu, Florin Costiniu și Adrian Severin. A urmat cursuri post-universitare precum Dreptul Comerțului Internațional, Facultatea de Drept, București, 1979; Dreptul Comerțului Internațional - Camera de Comerț și Industrie, București 1987. În prezent este doctorand la Facultatea de Drept a Universității Lucian Blaga - Sibiu, stadiul de susținere - elaborare și susținere teză.

Petre Lăzăroiu a activat ca jurisconsult stagiar la Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc - Jilava în perioada: 1 septembrie 1979 - 15 iunie 1980; jurisconsult și consilier juridic la întreprinderea Mecanică de Utilaj Chimic București (S.C. U.M.U.C. S.A.) în perioada 15 iunie 1980 - 13 octombrie 1993; judecător financiar la Curtea de Conturi a României în perioada 13 octombrie 1993 - 30 noiembrie 2003 și președinte al Colegiului Jurisdicțional București, în aceeași perioadă; avocat la Baroul București în perioada 1mai 2004 - 15 septembrie 2008; asistent universitar la Facultatea de Drept a Universității Creștine Dimitrie Cantemir, în perioada 1992 - 1998; lector universitar la Facultatea de Drept a Universității Creștine Dimitrie Cantemir, perioada 1998 - prezent; titular al cursului de Drept Financiar și Bancar la Facultatea de Finanțe Bănci, Contabilitate a Universității Creștine Dimitrie Cantemir, și al cursurilor de drept financiar și drept fiscal la Facultatea de Drept - Secția Frecvență redusă a aceleiași Universități; lector la modulul de Drept Fiscal European al cursului de masterat Dreptul Comunitar al Afacerilor de la Facultatea de Drept a Universității Creștine Dimitrie Cantemir.

· 1954: Marian Odangiu (n. 16 mai 1954, Turda) este un scriitor, profesor, eseist, textier și realizator de emisiuni radio român. Marian Odangiu s-a născut în 1954, la Turda, fiu al lui Emil-Gheorghe și al Lucreției. Câțiva ani mai târziu, familia lui s-a stabilit în Timișoara, unde Odangiu urmează Școala generală nr. 16 și liceul C.D. Loga. Tot aici urmează studiile de licență ale Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest (absolvă în 1977).

Odangiu este autor de poezie și eseistică, însă publică și scrieri neliterare. Primul volum de poezie, Vârste de lumină, a fost scris alături de un colectiv și a fost publicat în 1974. De-a lungul timpului, scrie peste 200 de articole, recenzii și eseuri literare. Este autorul a cinci volume de critică literară și eseistică; a semnat prefețe și studii introductive pentru mai multe volume de beletristică.

A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1990. Între anii 1996 și 2004, a făcut parte din Consiliul Național al respectivei instituții. În 2002, a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (volumul de versuri Norul sau despre iubire).

A publicat:

Poezie

Vârste de lumină (1974, volum colectiv)
You or about love (1990)
Norul sau despre iubire (2002, premiul Uniunii Scriitorilor din România)

Eseuri

Romanul politic (1984)
Alternativa Labirintului (1989, publicat la Novi Sad)

Cărți de specialitate

Publicitatea audio. Curs prectic de strategii creative (1996)
Managementul instituțiilor media (1999, volum colectiv)
Jurnalism radio. Curs practic de strategii operaționale (2001)

· 1955 - S-a născut Hazel O'Connor, cîntăreţă, compozitoare şi actriţă britanică.
* 1955: Mary Debra Winger (n. 16 mai 1955, Cleveland Heights, Ohio) este o actriță americană.
Debra este fiica unui evreu ortodox care vindea produse alimentare koscher. La vârsta de 16 se mută în Israel, unde a făcut 3 luni serviciul militar, și face parte dintr-o comunitate Kibuț. După reîntoarcerea în SUA și-a continuat studiile, pe care este nevoită să le întrerupă din cauza unui accident grav de circulație. În anul 1976 primește ca actriță primul rol ca Wonder Girl Drusilla, în filmul serial Wonder Woman. Este nominalizată pentru Premiul Oscar, în anul 1982, pentru rolul jucat în filmul "Ofițer și gentleman".

Debra Winger la inaugurarea Președintelui Obama

· 1957: Iurii Sevciuk, cântăreț rus

· 1958: Corneliu M. Popescu (n. 16 mai 1958, București, Republica Populară Română – d. 4 martie 1977, București, RS România) a fost un traducător român.

A fost elevul Școlii elementare nr. 5 din București, care astăzi îi poartă numele, și mai târziu a studiat la Liceul „Nicolae Bălcescu”. A tradus poemele lui Mihai Eminescu în limba engleză.

A murit la vârsta de 19 ani în timpul cutremurului din 1977. Premiul pentru traduceri de poezie dintr-o limbă europeană în limba engleză îi poartă numele. Premiul este organizat de către The Poetry Society (Marea Britanie) cu sponsorizare din partea Fundației Rațiu. A fost declarat cel mai bun traducător al lui Eminescu, în engleză, și s-a înființat un premiu: The European Poetry Translation Prize in memory of Corneliu M. Popescu, de către The Poetry Society at National Poetry Centre in London, din 1987 în asociație cu British Council.

· 1958: Ioan Țundrea, politician român

· 1958 - S-a născut Glenn Gregory, vocalist şi compozitor britanic (Heaven 17).

· 1959 - S-a născut Jock Bartley, chiatrist şi vocalist canadian (Firefall).

· 1964: Boyd Tinsley, violonist american (Dave Matthews Band)

· 1965: Krist Anthony Novoselic II (pronunțat în engleză /noʊvəsɛlɪtʃ/; croatăNovoselić; născut pe 16 mai 1965) este un muzician rock croato-american, cel mai cunoscut ca basist și membru co-fondator al trupei grunge, Nirvana.

După ce Nirvana s-a destrămat, Novoselic a format Sweet 75 iar apoi Eyes Adrift, lansând câte un album cu fiecare din cele două formații. Din 2006 până în 2009 a cântat în grupul Flipper iar în 2011 a cântat la bas și acordeon în cântecul "I Should Have Known" de pe albumul Wasting Lightal celor de la Foo Fighters.

Din noiembrie 2007 până în septembrie 2010, Novoselic a scris săptămânal o coloană despre muzică și politică pentru website-ul ziarului Seattle Weekly. A luat initiative pentru drepturile muzicienilor, de asemenea militează pentru protejarea animalelor.

* 1966: Mariana Anghel (n. 16 mai 1966, Călanul Mic, județul Hunedoara) este o cântăreață de muzică populară, culegătoare și interpretă de folclor din zona județului Hunedoara.
Mariana Anghel debutează în anul 1982, la vârsta de 16 ani, în emisiunea „Tezaur folcloric” realizată de Mărioara Murărescu. În anul 1983 participă la concursul de muzică populară „Floarea din grădină”. În cariera sa artistică de peste 25 de ani, Mariana Anghel realizează numeroase înregistrări radio și de televiziune. În anul 1996 primește premiul Fundației „Ethnos” pentu culegerea și valorificarea folclorului de pe Valea Streiului.

· 1966: Janet Damita Jo Jackson (n. 16 mai 1966, Gary, SUA) este o cântăreață, textieră, actriță, dansatoare și compozitoare americană.Născută în orașul Gary, Indiana din Statele Unite ale Americii, artista este cel mai tânăr copil al familiei Jackson. Solista și-a început cariera la o vârstă fragedă, interpretând diverse roluri în câteva seriale televizate La cererea tatălui său, interpreta a înregistrat și două albume de studio, însă acestea au cunoscut un succes mediocru.

Odată cu promovarea materialului Control, în anul 1986, Jackson a devenit cunoscută la nivel mondial. Discul reprezintă eliberarea artistei de sub tutela tatălui său și declararea independenței. Următorul album, Rhythm Nation 1814, i-a sporit popularitatea grație mesajelor sociale puternice. Prin piesele de pe cele două discuri, ea a reușit să creeze o punte de legătură între muzica R&B și rap, devenind una dintre cele mai apreciate cântărețe ale acelei perioade. Succesul s-a datorat și compozitorilor săi, Jimmy Jam și Terry Lewis, care au devenit ulterior cunoscuți mulțumită colaborării cu aceasta.

Cel de-al cincilea album de studio, intitulat janet. a fost lansat sub egida casei de discuri Virgin Records, cu care interpreta a colaborat până în anul 2006. Contractul încheiat cu această companie a transformat-o pe Jackson în una dintre cele mai bine plătite interprete ale vremii. janet. a fost urmat de compilația Design of a Decade 1986/1996 și de albumele The Velet Rope și All for You, toate înregistrând clasări și vânzări notabile. În tot acest interval, solista a fost distribuită și într-o serie de producții cinematografice, primind recenzii pozitive.

Anul 2004 a reprezentat declinul profesional al lui Jackson, începând cu incidentul petrecut la finala Super Bowl XXXVIII, unde în timpul unei interpretări cu Justin Timberlake, lui Jackson i-a fost expus sânul drept de către partenerul de duet. În urma incidentului, popularitatea cântăreței a scăzut, materialele lansate ulterior, Damita Jo (2004), 20 Y.O. (2006) și Discipline (2008), înregistrând vânzări mediocre

Albumele lui Jackson s-au comercializat în peste 140 de milioane de exemplare la nivel mondial, Billboard cotând-o ca unul dintre cei mai bine vânduți cântăreți din istoria muzicii contemporane. Longevitatea interpretei în industria muzicală, precum și stilul său de interpretare sau coregrafiile sale au inspirat un număr mare de tineri interpreți. Solista este singurul membru al familiei Jackson, cu excepția fratelui său Michael Jackson, care a cunoscut succes la nivel internațional. În 2014, Fuse a clasat-o pe Janet Jackson pe locul al treilea în topul celor mai premiați muzicieni ai tuturor timpurilor

Janet și Michael Jackson în copilărie

Janet (rândul de jos) într-o poză de pe platoul serialului The Jacksons din 1976

Janet Jackson s-a născut în Gary, Indiana, fiind cel mai mic copil al cuplului Katherine Esther (născută Scruse) și Joseph Walter Jackson. Familia sa nu era foarte înstărită și era adepta confesiunii Martorii lui Iehova, Jackson încetând ulterior să practice o religie organizată și să vadă relația ei cu Dumnezeuca fiind una directă. Când avea o vârstă fragedă, frații săi, Jackie, Tito, Jermaine, Marlon și Michael, făceau parte din formația The Jackson 5 și aveau concerte în cluburi și teatre. În martie 1969, grupul a semnat un contract cu Motown Records, până la sfârșitul anului având deja primul cântec ajuns pe primul loc în Statele Unite. Datorită succesului înregistrat, familia s-a mutat în Encino, un cartier al orașului Los Angeles în 1971, unde au locuit într-o proprietate numită Hayvenhurst. Deși s-a născut într-o familie formată din muzicieni profesioniști, Jackson nu a dorit să urmeze aceeași carieră, visul ei fiind să devină jockey. Cu toate acestea, tatăl îi plănuise o carieră în industria muzicală. Solista a declarat într-un interviu: „Nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să devin cântăreață... era de așteptat”.

În 1974, la vârsta de șapte ani, Jackson a apărut pe scena din Las Vegas alături de rudele sale într-un spectacol de dans la cazinoul MGM. Jane Cornwell, documentându-se pentru biografia solistei, Janet Jackson (2002), a afirmat că Joseph Jackson i-a spus fiicei sale să nu i se mai adreseze cu „tată”, ci cu apelativul „Joseph”, pentru că devenise managerul ei.Jackson a început cariera de actriță în emisiunea difuzată de CBS The Jacksons (1976), alături de rudele sale, Tito, Rebbie, Randy, Michael, Marlon, La Toya și Jackie. În 1977 a fost aleasă de producătorul Norman Lear pentru un rol secundar în serialul Good Times, cel al lui Penny Gordon Woods. În 1979 și 1980 a jucat în A New Kind of Family, portretizând-o pe Jojo Ashton, iar mai apoi s-a alăturat distribuției pentru Diff'rent Strokes, interpretând-o pe Charlene Duprey din 1981 până în 1982. Solista a mai jucat rolul lui Cleo Hewitt în cel de-al patrulea sezon al sitcomului Fame; chiar dacă nu a făcut parte prea mult din distribuția acestuia, ea a declarat că a fost o experiență plăcută.

Jackson este o mezzosoprană, revista Rolling Stone observând că „vocea ei subțire este un ecou palid a celei lui Michael” și că în piesele de pe albumele sale, solista nu se axează pe interpretare, ci pe „ritmuri izbitoare, pasaje muzicale carismatice și o producție impecabilă”.^[63]Eric Henderson de la Slant Magazine i-a criticat pe cei care au contestat calitățile vocale ale lui Jackson. David Ritz a comparat stilul ei muzical cu cel al lui Marvin Gaye: „ca și în cazul lui Marvin, autobiografia pare a fi singura sursa de inspirație în muzica sa. Arta ei, la fel ca cea a lui Marvin, se varsă peste un rezervor plin de durere ținută în secret”. Jackson a afirmat că frații săi mai mari, Michael și Jermaine, au fost prima ei sursă de inspirație,ulterior exprimându-si admirația pentru Tina Turner: „Tina a devenit o figură eroică pentru multe persoane, mai ales pentru femei, datorita puterii sale extraordinare. Pentru mine, Tina nu are sfârșit sau început. Simt că muzica ei a fost mereu prezentă și asa va fi mereu”. Conform Rolling Stone, alți cântăreți care au influențat-o sunt The Ronettes, Dionne Warwick, Tammi Terrell și Diana Ross.

Interpreta a abordat o varietate de genuri de-a lungul anilor, inclusiv R&B, pop, soul, rap, hip-hop, rock și dance. Qadree EI-Amin, fostul manager personal al lui Jackson, a declarat: „este [o] mai mare [artistă] decât Barbra Streisand deoarece Streisand nu poate prezenta interes pentru mulțimea străzii, asa cum Janet o face. Dar oamenii de elită și bogați ce o admiră pe Streisand o iubesc pe Janet”. Când Jimmy Jam si Terry Lewis au colaborat cu Jackson pentru albumul Control, Richard J. Ripani a declarat că cei trei au combinat elemente ritmice de funk și disco cu sintetizatoare, percuții, efecte sonore și sensibilitatea stilului rap.

Janet Jackson este o figură importantă din istoria muzicii, aici pe panoul de studiu al unei eleve.

Jackson și-a schimbat temele abordate de-a lungul anilor. Gillian G. Gaar, autorul cârtii She's a Rebel: The History of Women in Rock & Roll (2002), a descris albumul Control ca fiind „o poveste autobiografică despre viața cu părinții săi, primul ei mariaj și libertate”. Rickey Vincent a afirmat în Funk: The Music, The People, and The Rhythm of The One(1996) că materialul Janet Jackson's Rhythm Nation 1814 „a fost cea mai îndrăzneață și mai de succes încercare din muzica pop de a combina temele sociale cu sărbătoririle (...) de la efortul fratelui său, Michael, de a fi Bad”. Pe discul janet., Jackson începe să abordeze teme cu tenta sexuală. Joshua Klein de la The Washington Post a scris că imaginea publică a interpretei s-a schimbat în decursul anilor „de la inocență la experiență, inspirând albume carnale ca janet. din 1993 și The Velvet Rope din 1997”, ultimul abordând teme ca legăturile dintre persoane, dragostea și dorința. Solista a declarat în timpul promovării albumului janet. că „ador să mă simt într-adevăr sexuală și nu mă deranjează să afle lumea acest lucru. Pentru mine, sexul a devenit o celebrare, o parte plăcută a unui proces creativ”. Cântăreața a explicat folosirea acestei teme astfel: „iubesc dragostea și iubesc sexul”.

Stephen Thomas Erlewine de la allmusic observă că piesele de pe All for You sunt despre „divorț, muzică și sex” și că albumul „[în mare parte] încurajează indulgența”.Jon Pareles de la New York Timesconsideră că pe material există „balade de budoar [ce se] ondulează pe ritmuri lente în timp ce d-șoara Jackson geme” și „cântece într-un tempo rapid ce se îndreaptă spre disco”, solista abordând și stiluri ca hard rock sau muzica pop a anilor 1960. Criticul concluzionează astfel recenzia: „numeroasele supraînregistrări de pe vocea ei o transformă într-un cor aeropurtat”. Sal Cinquemani de la Slant Magazine a aclamat piesa „Trust a Try”: „înfrumusețat cu aranjamente vocale teatrale, chitări electrice și corzi cinematice, piesa demonstrează faptul că Jackson este cea mai bună când este implicată într-o dramă la nivel înalt”. Entrtainment.ie consideră că Damita Jo este plin de „ritmuri energice, negative sinuoase și, cel mai important lucru, refrene explozive”. Steve Jones de la USA Today afirmă că pe 20 Y.O., Jackson pare să fie „fericită, grijulie și în continuare provocatoare”. Digital Spy a scris că „Feedback” conține „destulă atitudine ca să compenseze vocea ei fragilă”

Janet Jackson în timpul unei conferințe de presă susținute în anul 2006.

* 1968: Filip Florian (n. 16 mai 1968, București) este un jurnalist și scriitor român care s-a afirmat pe plan național și apoi internațional prin romanul Degete mici. Acesta a marcat debutul său literar în anul 2005 și a fost ulterior răsplătit cu premiul Uniunii Scriitorilor din România. Agentul său literar este Simona Kessler. Filip Florian a studiat geologie și geofizică. Între 1990 și 1992 a fost redactor la Cuvîntul, apoi, până în 1999, corespondent al posturilor de radio Europa Liberă și Deutsche Welle. În prezent, trăiește în București.

Filip Florian are un frate, Matei Florian, alături de care și-a scris ce-a de-a doua carte, Băiuțeii (2006). Este căsătorit și are un fiu, Luca, născut în anul 1998. Bunicul bunicului său, pe linie directă, este Ioan Slavici. Această descendență i-a deschis într-o oarecare măsură gustul pentru literatură.

În 1999 a renunțat complet la gazetărie, afirmând că „mai ales dacă lucrezi pe domeniul politic, pur și simplu ți se năclăiește mintea”.

Florian nu a avut apariții literare în România, în schimb este deosebit de apreciat de către publicul din Germania, țară pe care o numește „un soi de mama tuturor răniților literari ai Estului”. De altfel, una din aparițiile lui cele mai recente a avut loc în primăvara anului 2012 la Târgul de Carte de la Leipzig, unde a vorbit despre romanul Zilele regelui și despre rolul romanelor istorice în epoca actuală.

Romanul Degete mici a ajuns actualmente la cea de-a patra ediție și a fost recompensat cu Premiul pentru debut al României literare, Premiul de excelență pentru debut în literatură al UNPR și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun debut în proză. Romanul a fost tradus și publicat în Ungaria (Magvető), Polonia (Czarne), Germania (Suhrkamp), SUA (Houghton Mifflin Harcourt), Slovenia (Didakta), Slovacia (Kalligram), Italia (Fazi), Spania (Acantilado) și Bulgaria (Ciela). Zilele regelui, publicat în 2008, a fost distins cu Premiul „Manuscriptum” acordat de Muzeul Național al Literaturii Române și a fost desemnat Cartea anului 2008 la Colocviul romanului românesc contemporan. Romanul a fost tradus in Ungaria (Magvető), SUA(Houghton Mifflin Harcourt) și Bulgaria (Panorama+) și urmează să apară în Spania (Acantilado).

* 1968: Noemi Ildikó Lung (n. 16 mai 1968) este o înotătoare română, laureată cu argint și cu bronz la Seul 1988.

Noemi Lung

* 1968: Ľuboš Micheľ (n. 16 mai 1968, Stropkov, Cehoslovacia, astăzi Slovacia) este un fost arbitru slovac de fotbal.

· 1969: David Boreanaz, actor american

· 1970: S-a nascut Gabriela Sabatini, jucătoare de tenis argentiniană.
* 1971: Constantin Barbu (n. 16 mai 1971 în Galați, Județul Galați) este un fotbalist român retras din activitate. A fost golgeterul în sezonul Diviziei A 1997-1998, marcând același număr de goluri ca și Ion Oană, 21.
* 1972: Andrzej Sebastian Duda (pronunție poloneză:

/ˈandʐɛj ˈduda/; n. 16 mai 1972, Cracovia, Republica Populară Polonă) este un politician polonez, din 6 august 2015 președinte al Republicii Polone.

Din 2006 până în 2007 a fost membru al guvernului Kaczyński^⁠(en), ca viceministru al Justiției. La alegerile pentru Parlamentul European din 2014a fost ales eurodeputat. La sfârșitul aceluiași an a fost desemnat candidat al partidului conservator Dreptate și Justiție (PiS) la alegerile prezidențiale din 2015. În al doilea tur de scrutin a obținut victoria, în fața președintelui aflat atunci în funcție, Bronisław Komorowski.

A preluat funcția de președinte al Republicii Polone la 6 august 2015.

· 1973: Jason Acuña "Wee-Man", unul dintre membrii Jackass la MTV

· 1973: Tory Spelling, actriță americană
* 1973: Ștefan Creangă (n. 16 mai 1973, Gotești, Cantemir) este un politician și jurist din Republica Moldova, care din decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM). Este președinte al „Comisiei parlamentare economie, buget și finanțe” și membru al Consiliul Politic Național al PLDM

· 1974: Laura Pausini, cântăreață italiană

· 1974: Sonny Sandoval, vocalist (P.O.D.)

· 1975: Toni Kristian "Tony" Kakko (n. 16 mai 1975, Kemi, Finlanda) este vocalistul și textierul formației Sonata Arctica începând cu anul 1996

Tony Kakko la un concert cu Sonata Arctica în 2011
* 1976: Petru Țurcaș (n. 16 mai 1976) este un fotbalist român legitimat la echipa ACS Recaș
* 1978: James Anthony Sturgess (n. 16 mai 1978, Wandsworth, Londra) este un actor și cântăreț-compozitor englez. Este cunoscut pentru filmele Across the Universe (2007), 21: Șansa vieții lui (2008), Crossing Over (2009) și Cloud Atlas (2012).

* 1979: Veronica Herța (n. 16 mai 1979) este o economistă și politiciană din Republica Moldova, care în prezent este directoare a Direcției generale finanțe din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Din decembrie 2014 până în ianuarie 2015 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în fracțiunea Partidului Liberal (PL).

Ea este și vicepreședinte al Partidului Liberal și președinte al Organizației Teritoriale PL Buiucani

· 1981: Marius Constantin Niculae (n. 16 mai 1981, București) este un fost fotbalist român care a evoluat pe postul de atacant. Este cunoscut pentru activitatea de la echipa Dinamo București.
* 1981: Ricardo Miguel Moreira da Costa (n. 16 mai 1981) este un fotbalist portughez care evoluează la clubul PAOK din Grecia, pe postul de fundaș.
* 1983: Nancy Nabil Ajram (n. 16 mai 1983, Beirut) este o cântăreață libaneză de muzică arăbească. Fiind supranumită «Madonna Estului», Ajram a lansat șapte albume de studio care au fost comercializate în peste 30 de milioane de exemplare pe plan internațional. Cel mai recent material discografic al său, intitulat 7 (2010), a fost comercializat în peste 500.000 de copii în săptămâna lansării

Nancy Ajram în concert (ianuarie 2008, Cairo).
* 1983: Mădălin Murgan (n. 16 mai 1983, Craiova, Dolj, România) este un fotbalistromân care evoluează la echipa FC Podari pe postul de mijlocaș.

· 1985: Corey Perry, hocheist canadian
* 1986: Alexandru Sergiu Grosu (n. 16 mai 1986, Chișinău) este un fotbalist moldovean care evoluează la clubul Speranța Nisporeni, pe postul de atacant

· 1986: Megan Fox, actriță americană
* 1987: Cătălin Dedu (n. 16 mai 1987, Brașov, România) este un jucător român de fotbal.
* 1989: Behati Prinsloo (n. 16 mai 1989, Grootfontein, Otjozondjupa, Namibia) este unfotomodel din Namibia, ea este deja cunoscută deja ca și teenager și apare pe Lista modelelor casei de modă Victoria’s Secret.
Prinsloo a fost descoperită de un fotograf într-un supermarkt din Cape Town. După fotografierile de probă semnează un contract ca manechin cu agentura britanică Agentur Storm Model Management. Behati Prinsloo a devenit prietenă cu manechinul Coco Rocha. Prinsloo apare din anul 2007 magazinele de modă Muse, Telegraph Magazine, Vogue și Velvet. Face reclamă pentru Adore, Aquascutum, Chanel, H&M, Hugo Boss, Kurt Geiger. Punctul culminant al carierei ei a fost Show-l organizat de Victoria's Secret în anii 2007, 2008 și 2009. În anul 2009 ocupă locul 31 la Top 50 Models Woman și locl 14 la The Top Sexiest Models. Agenturile ei în ultimul timp sunt Supreme Models (New York), Storm Model (London), Marilyn Agency (Paris), D Management Group (Mailand) și Modelwerk (Hamburg).

Prinsloo în 2008
* 1989: Povilas Valinčius (n. 16 mai 1989, Marijampolė, Lituania) este un fotbalistlituanian care evoluează în prezent la Petrolul Ploiești. De-a lungul carierei a mai evoluat la FK Vėtra și la FK Sūduva Marijampolė.

* 1990: Thomas Brodie Sangster (n. 16 mai 1990, Londra) este un actor britanic cunoscut pentrur rolurile din Love Actually, Nanny McPhee, Labirintul

Sangster s-a născut la sud de Londra, unde locuiește împreună cu sora sa , Ava, și cu părinții săi , Mark Sangster și Tasha Bertram. Mama sa, dansatoare și actriță, a apărut în numeroase filme produse de BBC. Tatăl său , actor și muzician, consacrat pentru adaptarea piesei "Regele Leu " din Germania . Sangster este văr de gradul doi cu Hugh Grant, bunicile lor fiind surori.

Sangster este interesat de pictură, desen, tenis și skatebord. Doi dintre artiștii săi preferați sunt Eminem și Queen.

Primul său rol a fost în serialul The Adventures of Station Jim. După acest film el apare în numeroase alte seriale, primind roluri importante în Bobbie's Girl, The Miracle Of The Cards. El obține premiul pentru cel mai bun tânăr actor dintr-o mini serie în 2003 la Festival de film de la Monte-Carlo pentru rolul din mini-seria "Entrusted".

Love Actually, în care îl joacă pe fiul lui Liam Neeson, este primul său rol major. Pentru acest rol el a fost nominalizat la"Golden Satellite Award" et au "Young Artist Award".

Sangster apare pe ecrane într-o adaptare cu numele (Feather Boy) și într-o recentă versiune a Tristan și Isolda unde îl joacă pe Tristan tânăr, rolul adult fiind jucat de James Franco.

Al doilea mare succes este Nanny McPhee, unde este unul din cei 7 copii .

Thomas Sangster

* 1991: Grigor Dimitrov (bulgară Григор Димитров Димитров; pronunțat [ˈgrigɔr ˈdimitrɔf]; n. 16 mai 1991) este un jucător de tenis bulgar. A atins locul al optulea în clasamentul ATP în august 2014, la scurt timp după ce a ajuns în semifinale la Wimbledon.
* 1992: Kirstin „Kirstie” Maldonado este o cântăreață americană.

Kirstie este unul dintre membrii fondatori și Mezzo-Soprana trupei Pentatonix.

* 1994: Larisa Ecaterina Tămaș (n. 16 mai 1994, în Baia Mare este o handbalistă română care, din vara anului 2018, joacă pentru clubul Corona Brașov pe postul de intermediar stânga. Din anul 2015, Tămaș a evoluat la HC Zalău

Decese

· 1703: Charles Perrault, povestitor, dramaturg, traducător francez (n. 1628)

· 1826: Elisabeta Alexeievna, soția țarului Alexandru I al Rusiei (n. 1779)

· 1830: Jean Baptist Fourier, matematician francez (n. 1768)

· 1864 (16/28): A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof (a introdus predarea în limba română a filosofiei în Transilvania), estetician (a predat la Iaşi primul curs universitar de estetică) şi om politic (unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania,vicepreşedinte al Adunării de pe Câmpia Libertăţii şi preşedinte al Comitetului Naţional Român); (n. 1808).
* 1880: Simion Balint (n. 10 septembrie 1810, Copăceni, Cluj – d. 16 mai 1880, Roșia Montană) a fost unul dintre revoluționarii români care a luptat alături de Avram Iancu, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului. A fost descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică (Țara Lăpușului).

Simion Balint a urmat studii teologice și a fost numit preot capelan în Roșia Montană. În timpul revoluției din 1848 i s-a încredintat conducerea luptelor din părțile Abrudului, Câmpeni până la Iara-Buru. A dat dovadă de înalte calități ostășești, încât Farkas Kemény (hu), comandantul trupelor maghiare a operațiunii din 8–19 iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că „dracul să se mai bată cu popii”.^[1]

În vara anului 1848 a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a putut scăpa desculț și cu capul descoperit. Soldatul galițian Tutsek care-l păzea l-a scăpat dintr-un tumult popular iscat cu ocazia incendiului, după ce a arătat că nu Balint poartă vina pentru casa arsă. Ulterior a fost mutat la Aiud.^[2]

A fost pus în libertate ca urmare a petiției formulate în acest sens la Adunarea Națională de la Blaj.

Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena și de țarul Rusiei.

După revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost căsătorit cu fiica preotului Zacheu Golgoțiu și a avut o fată, Ana Balint, căsătorită cu Iosif Hodoș, mama folcloristului Enea Hodoș.

Simion Balint, pictură de Barbu Iscovescu

Mormântul lui Simion Balint din Roșia Montană

Baia Mare, bustul lui Simion Balint

· 1891: Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești – d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) a fost un om politic român, fratele lui Dumitru C. Brătianu. A fost membru de onoare (din 1888) al Academiei Române

Ion C. Brătianu s-a născut în anul 1821 și a fost fiul lui Constantin „Dincă” Brătianu și al Anei Brătianu (n. Tigveanu). A urmat cursurile primare la Pitești avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an.

După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene.

Ion C. Brătianu

Statuia lui Ion C. Brătianu din Galați

A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării. ^[2]

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp.

În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme.

După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani.

În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876–1888, Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient(1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) și La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.

În anul 1886 a avut loc atentatul împotriva primului ministru Ion C. Brătianu în timp ce mergea agale pe jos, pe o stradă in București, împreună cu Constantin F. Robescu deputat și viitor primar al Capitalei. Atentatul a eșuat iar agentul secret care îi însoțea pe cei doi l-a arestat pe agresor. În afară de Stoica Alexandrescu (agresorul) au mai fost arestați Gh. Protopopescu, Pompiliu Stănescu, agent electoral, și Iordache Tănăsescu, cel care i l-a arătat ex-râmniceanului pe Brătianu. Dacă Stoica Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, Iordache Tănăsescu a fost trimis pentru un an la închisoare corecțională.

Copii:

Caliopi-Pia Pleșoianu în 1858, la căsătoria cu Ion C. Brătianu

A avut opt copii împreună cu Pia Brătianu:

Florica, dispărută la numai 3 ani,
Sabina (1863-1941), căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino
Ion (1864-1927), de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic și de stat al României
Constantin (1867-1950), inginer constructor și agronom, ultimul președinte al PNL
Vintilă (1867-1930), prim-ministru, primar modernizator al Capitalei
Maria (1868-1945), mama poetului Ion Pillat
Tatiana (1870-1940), căsătorită cu Ion I. Niculescu-Dorobantu
Pia (1872-1946), căsătorită Alimăneșteanu.

I.C. Brătianu
(portret de Mișu Popp)

· 1892: A murit Melchisedec Ştefănescu, episcop şi istoric; unul dintre fruntaşii luptei pentru Unirea Principatelor şi pentru consolidarea ei; membru titular al Societăţii Academice Române din 1870; vicepreşedinte al Academiei Române (1882-1885); (n. 1823).

· 1926: Mehmed al VI-lea, ultimul sultan otoman (n. 1861). În 1922 in Turcia a avut loc o lovitură de stat, care l-a detronat pe sultanul Mehmet al VI-lea Vahdettin. Republica Turcia a fost proclamată pe 29 octombrie 1923, fiind constituită din rămășițele Imperiului Otoman.

· 1947 - A murit biochimistul si fiziologul englez Sir Frederick Gowland Hopkins; Premiul Nobel pentru Medicina pe 1929 (pentru contributii originale in studiul vitaminelor); in 1900 a identificat aminoacidul numit triptofan (n. in Eastbourne Sussex la 20.06.1861

· 1953 - A murit, la New York, Nicolae Radescu, prim-ministru al Romaniei; in 1946 a parasit tara, ajungand in SUA. Din strainatate a actionat prin numeroase memorandumuri catre marile puteri pentru restabilirea democratiei in Romania. Ultimul guvern Radescu (6.12.1944-5.03.1945) a fost si ultimul guvern in care erau reprezentate si partidele traditionale. La 23.11.2000 ramasitele pamantesti ale fostului premier au fost aduse din SUA si reinhumate la Cimitirul Bellu din Bucuresti (n. 30.03.1874).

· 1954: A murit printul Vladimir Ghica, deţinut politic in timpul regimului comunist din Romania; (n. 1873). A fost diplomat, scriitor, om de caritate si preot catolic român, nepotul lui Grigore Alexandru Ghika ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghika ministru de externe al Romaniei. După venirea la putere a comuniștilor refuză de asemenea să plece cu trenul regal dorind sa ramana in mijlocul credinciosilor. Este arestat la 18 noiembrie 1852 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus. Miercuri, 27 martie 2013 Papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan […] ucis din ura față de credinta […], la 16 mai 1954”.

· 1957: A murit Elliot Ness, celebrul sef echipei de lupta impotriva gangsterilor din Chicago în anii’30, cunoscuta sub numele de „Incoruptibilii (the Untouchables). (n. 1903)

· 1971 - A murit, la Paris, George Silviu, poet, dramaturg, traducator ; a emigrat in Franta in 1961 (n. 2.01.1901).

· La 16 mai 1980, la Mogoșoaia, România, se stinge din viață Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman) nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român. În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. Marin Preda debutează în aprilie 1942 cu schița Părlitu' în ziarul, la pagina literară”Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicînd în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcîmul, Calul, Noaptea, La cîmp. Experiență sa militară o descrie în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul ”România liberă”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru. Din 1952 devine redactor la revista ”Viața românească”. În 1970 - traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pămînteni. O lună mai tîrziu este ales deputat în Marea Adunare Națională. Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS român ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pămînteni și a survenit în condiții oculte.

· 1982: Iosif Pervain, istoric literar (n. 1915)

· 1984: Irwin Shaw, autor american (n. 1913)

· 1990: A murit americanul Jim Henson, creatorul cunoscutelor “papusi Muppets”.

· 1990: A murit dansatorul, cantaretul si muzicianul american Sammy Davis Jr.

* 1997: Puiu Călinescu (născut Alexandru Călinescu; n. 21 iunie 1920, București - d. 16 mai 1997, București) a fost un actor de comedie român, celebru datorită grimaselor sale.

Alexandru Călinescu s-a născut în București, în cartierul Grivița și a fost fiul Fotinei Călinescu din București și al actorului Jean Tomescu din Craiova. A fost crescut de mama lui, care lucra la o fabrică de țigarete. La vârsta de 6 ani, după moartea mamei lui (23 de ani), a fost luat și crescut de bunica din partea mamei. Nu i-a prea plăcut școala, repetând un an de studiu. După această perioadă, în timpul adolescenței, se vede nevoit să se angajeze și să-și facă un rost în viață, întrucât unchiul său, în casa căruia locuia, i-a impus aceasta, spunându-i că nu îi va mai da de mâncare. Această remarcă despre viața tumultuoasă a actorului a fost făcută de el însuși în 1996 într-o emisiune TV a Eugeniei Vodă, cu puțin timp înainte de moartea artistului.

Puiu Călinescu și-a început cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefațau cândva în sălile de cinema proiecția unui film. Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții. Și-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite („Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.), al căror protagonist a fost zeci de ani. Creator al unui personaj unic, a fost un actor de comedie prin vocație, declanșând râsul doar la simpla sa apariție. Puiu Călinescu a creat pe malurile Dâmboviței o variantă românească a îndrăgitului actor Louis de Funès.

A rămas celebru datorită rolului Trandafir din serialul Brigada Diverse (B.D.) unde a jucat alături de marii actori Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Reka Nagy, Sebastian Papaiani, Ștefan Bănică.

· 2000: A murit regizorul şi animatorul de teatru Gheorghe (Goange) Marinescu, organizatorul unor evenimente artistice care au impus, după 1990, Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea pe harta artistică a ţării (n. 1947) – 15 ani. NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii data de 14 mai 2000.

· 2002: A murit preotul, scriitorul şi ziaristul basarabean Vasile Ţepordei; a editat şi condus revistele „Raza” şi „Basarabia”, a fost lider al basarabenilor refugiaţi în România. A fost arestat în septembrie 1948 şi a executat 8 ani de muncă silnică în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar; eliberat în 1956, a fost reintegrat în preoţie, ca paroh în Islaz, jud. Ilfov (1956-1966) şi la biserica “Mărcuţa” din Bucureşti (din 1966); (n. 1908)

· 2008 - A încetat din viaţă Ion Mâinea, actor al Teatrului de Stat din Oradea (n. 23 septembrie 1929).

· 2012: Maria Bieșu (n. 3 august 1935, Volintiri, raionul Ștefan Vodă, Moldova – d. 16 mai 2012, Chișinău, Moldova) a fost o cântăreață de operă, soprană și lied din Republica Moldova.

Elena Vdovina, muzicolog din Republica Moldova, afirmă că "vocea Mariei Bieșu impresionează până în adâncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată a romanțelor – prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice ale Tatianei, Iolantei, Mimi."^[19]

"Soprana cu o voce neobișnuită, întinsă uniform, cu regulatitate impecabilă, pe suprafața celor trei registre - o voce amplă, și, în același timp, foarte mobilă, capabilă se se plieze la toate solicitările, până la nuanțele cele mai fine, cele mai discrete" (Der Tagesspleger, noiembrie 1973, Berlinul de Vest)^[20]

Despre viitorul muzical al sopranei, Claudia Partole afirmă că "Maria Bieșu a putut să-și conserveze vocea, s-o păstreze așa cum i-a fost destinată, menținând-o în aceeași condiție formidabilă." Maria Bieșu afirmă: „Dacă am luat „do" în registrul de sus cu "piano", înseamnă că o să mai cânt... Când se vor termina acutele, atunci le vine sfârșitul și rolurilor mele...

Roluri din opere interpretate

Opera	Rolurile	Anul interpretării
Tosca (Puccini)	Floria Tosca	1962
Evgheni Oneghin (Ceaikovski)	Tatiana	1963
Aurelia (David Gherșfeld)	Aurelia	1963
Madame Butterfly (Puccini)	Cio-Cio-san	1963
Dama de pică (Ceaikovski)	Liza	1965
Aida (Verdi)	Aida	1966
Otello (Verdi)	Desdemona	1967
Trubadurul (Verdi)	Leonora	1969
Eroica baladă (Alexei Stârcea)	Domnica	1970
Paiațe (Leoncavallo)	Nedda	1971
Aleko (Rahmaninov)	Zemfira	1973
Glira (Gheorghe Șt. Neaga)	Glira	1974
Vrăjitoarea (Ceaikovski)	Nastasia	1974
Norma (Bellini)	Norma	1975
Boema (Puccini)	Mimi	1977
Turandot (Puccini)	Turandot	1979
Iolanta (Ceaikovski)	Iolanta
Serghei Lazo (David Gherșfeld)	Olga	1980
Cavaleria rusticană (Mascagni)	Santuzza	1980
În furtună (Hrennikov)	Natalia	1980
Forța destinului (Verdi)	Leonora	1981
Vivat, maestro! (Donizetti)	Serafina	1982
Adrienna Lecouvreur (Cilèa)	Adrienna	1984
Doidona și Enea (Purcell) (interpretare concertistică)	Didona	1984
Aici e liniște în zori (Molceainov)	Rita	1985
Don Carlos (Verdi)	Elizabetha	1985
Alexandru Lăpușneanu (Gheorghe Mustea)	Ruxanda	1987
Un ballo in maschera (Verdi)	Amelia	1989
Nabucco (Verdi)	Abigaille	1995

Filmografie

Portretul Mariei Bieșu pe o coliță din Republica Moldova.

Cântă Maria Bieșu (Telefilm-Chișinău, 1971), FC-7;
Мой голос для тебя (Telefilm-Chișinău, 1971), FC-7;
Cântă Maria Bieșu (Telefilm-Chișinău, 1976), FCТ-19;
Cu dragoste către tine (Telefim-Chișinău, 1978), FC-36;
Песни любви (Moldova-Film, 1980);
Cio-Cio-san (Moldova-Film, 1981);
Floria Tosca (Telefilm-Chișinău, 1982);
O, Maria! (Ekran, 1984);
Ave Maria! (Teleradio-Moldova, 2000);
O viață în scenă (Telefilm - Chișinău, 2005).

Discografie

Bellini Vincenzo, Norma (Melodia, C. 10.25601/1);
Puccini Giacomo, Cio-Cio-san (Melodia, CM-03905-10)
Puccini Giacomo, Tosca (Melodia, C10=17403/00);
Purcell Henry, Didona și Enea (Melodia, C-10-22433/001);
Arii din operele compozitorilor: Borodin, Ceaikovski, Glinka, A. Rubinstein, Boito, Cilèa, Leoncavallo, Puccini, Verdi (Melodia, C-10-18749-20);
Мария Биешу; Русская вокальная школа (Голоса России, RCD 16023);
Мария Биешу; Оперные арии, румынские фольклорные песни (CD).
Maria Bieșu, Arii din operele compozitorilor apuseni (Melodia C10-0741/2);
Maria Bieșu, Arii din operele compozitorilor apuseni (Melodia, 33C-01761/2);
Maria Bieșu, Arii și scene din operele compozitorilor ruși (Melodia, 33CCM-02698)

Maria Bieșu

· 2013: Heinrich Rohrer, fizician elvețian, laureat Nobel (n. 1933).

Sărbători

În calendarul ortodox:Odovania praznicului Învierii Domnului; Sf Cuv Teodor cel Sfințit; Sf Mc Nicolae din Mețovo; Sf Cuv Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei; dezlegare la pește
În calendarul romano-catolic: Sf. Ioan Nepomuk, preot și martir; Sf. Alois Orione, preot.
În calendarul greco-catolic: Cuv. Teodor cel Sfințit; Sf. Ioan Nepomuk, preot și martir.

RELIGIE ORTODOXĂ 16 Mai

Odovania praznicului Învierii Domnului; Sf Cuv Teodor cel Sfințit; Sf Mc Nicolae din Mețovo; Sf Cuv Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei; dezlegare la pește

Sfantul Teodor cel Sfintit a fost ucenicul Sfantului Pahomie cel Mare. S-a nascut si a crescut pagan in Tebaida de Sus. La varsta de 14 ani paraseste casa parintilor si merge la manastirea Sfantului Pahomie. Mai tarziu se vor calugari atat mama sa, cat si fratele lui. Dupa moartea Sfantului Pahomie, Teodor a fost ridicat de catre obste staret al tuturor sfintelor manastiri intemeiate de staretul sau. Sfantul Teodor cel Sfintit a trecut la cele vesnice pe 16 mai 367.

Troparul Sfantului Teodor cel Sfintit

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Teodor, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Sf Mc Nicolae din Mețovo

Românii din Aminciu îţi vor spune pe nerăsuflate viaţa Sfântului Nicolae. O ştiu până şi copiii… Este sfântul lor, din satul şi din neamul lor – al unui popor care parcă se încăpăţânează să spună istoriei că e aromân şi că vorbește limba armânească, soră bună cu româna, chiar dacă se aude la mii de kilometri de România.

Istoria poporului român este legată de spațiul munților Carpați, al Dunării și al Mării Negre. Așa am învățat cu toții la școală. Însă, despre romanitate sau, mai clar, de românitate, istoricii vorbesc și în spaţiul aflat în sudul Dunării. Teritorii întregi din Serbia, Bulgaria, Macedonia, Grecia, Albania și Croația conțin urme arheologice legate de viețuirea strămoșilor noștri aici. Mai mult, până astăzi există comunități de vlahi numiți în funcție de țara de adopție: aromâni, meglenoromâni, morlaci, macedoromâni, cuțovlahi. Comunități care demonstrează că, dincolo de istorie, românitatea nu a fost mărginită de linia Dunării.

Rămâi fără cuvinte când tu, român, păşeşti într-un astfel de sat şi aproape înţelegi graiul locuitorilor. De ce? Pentru că zeci de sate din nordul Greciei, din Albania sau Macedonia sunt locuite de cel puţin 1000 de ani de către români chiar dacă, de multe ori, autorităţile îi numesc altfel. Ei sunt români şi sunt acasă – în vatra strămoşilor lor!

Cele mai multe sate sunt situate în munţii Pind, acolo unde doar vulturii mai trăiesc. Poate cel mai cunoscut sat de români din nordul Greciei este Metsovo, aşa cum îl numesc grecii. Dar dacă eşti atent, pe stradă toată lumea îți va zice că te afli în Aminciu. Sună româneşte, nu?

Printre numeroşii turişti pot fi văzuţi nişte bătrânei stând pe laviţa din faţa bisericii, sprijinindu-se în câte un toiag de lemn, îmbrăcaţi în costum popular, costum care te duce cu gândul la țara noastră, la zona Sibiului.

Aşezându-te lângă ei, cu mândrie îţi vor spune: „Tuţ suntem armâni!”, adică „toţi suntem români”.

Sfântul Nicolae – mucenic de bunăvoie

Nu au şcoală în limba armânescă, iar la biserică li se cuvântează în greacă. Aromânii din Aminciu au, totuși, o mândrie aparte – un sfânt s-a născut din neamul lor! Trăitor în secolul al XVII-lea, Sfântul din Aminciu poartă în povestea vieţii sale chipul românităţii din sudul Dunării.

Nicolae Basdasis s-a născut într-o familie cu greutăți materiale, într-o Grecie dominată de puterea otomană. Turcii făceau legea. Ca să-şi câştige traiul, tânărul Nicolae a intrat slugă la un brutar din localitatea Trikala, din regiunea Tesalia. Împovărat de greutăţile familiei, dar şi de cele personale, s-a lepădat de credinţa creştină, trecând la islam.

Nu după multă vreme, fiind cuprins de durere pentru fapta sa, Nicolae și-a dorit înapoi viața creștină pe care o pierduse. Durerea sufletului şi apăsarea celor din jur au făcut ca acesta să se întoarcă în oraşul în care se lepădase de Hristos. Actul martiric pomeneşte despre un frizer turc care l-a recunoscut pe Nicolae, cel ce între timp nu mai purta hainele turceşti. Frizerul l-a prins şi l-a predat mai marilor oraşului. În vâltoarea momentului, Nicolae s-a lepădat din nou de Hristos, acceptând să fie musulman în continuare.

Deşi a scăpat cu viaţă, liniştea a întârziat să apară. De aceea a mers la preotul creştin care s-a sfiit inițial să îl primească, văzându-l în portul islamic. Nicolae și-a mărturisit dorința de a îndrepta greșeala care îi marcase viaţa. Văzând insistența cu care îşi dorea să moară pentru credința lui, duhovnicul l-a binecuvântat pentru a-și împlini vrerea mântuitoare.

Astfel, Nicolae a mers din nou în Trikala. „Creștin m-am născut, creștin sunt şi creștin vreau sa mor!” – a spus acesta. Turcii l-au bătut cu sălbăticie şi l-au aruncat într-o cameră întunecoasă, fără apă şi mâncare. În ziua de 17 mai 1617, turcii au aprins un foc mare în piaţa centrală a orașului şi l-au aruncat în mijlocul flăcărilor. Astfel și-a dobândit Sfântul Nicolae cununa muceniciei şi Împărăţia Cerurilor.

***

Românii din Aminciu îţi vor spune pe nerăsuflate viaţa Sfântului. O ştiu până şi copiii… Este sfântul lor, din satul şi din neamul lor – al unui popor care parcă se încăpăţânează să spună istoriei că e aromân şi că vorbește limba armânească, soră bună cu româna, chiar dacă se aude la mii de kilometri de România.

Sfintii Cuviosi Sila, Paisie si Natan s-au nevoit in veacul al XVIII-lea in Sihastria Putnei, loc de aspra nevointa si de liniste in care se retrageau cei mai alesi monahi putneni.

Sfantul Cuvios Sila s-a nascut in anul 1697 in tinutul Botosanilor, din parinti ortodocsi, Ion si Ioana. A intrat ca frate incepator la Schitul Oraseni (com. Cristesti, jud. Botosani), fiind foarte tanar, de unde, in anul 1714, la varsta de 17 ani, a venit la Sihastria Putnei, unde a fost primit si apoi calugarit de staretul Teodosie. Dupa trecerea acestuia la cele vesnice, staretul Dosoftei, noul parinte duhovnicesc al schitului, a randuit sa fie hirotonit diacon si preot, iar la scurt timp sa fie tuns in schima mare. Ca ucenic si ajutor al staretului Dosoftei, ieroschimonahul Sila a purtat grija timp de peste 30 de ani de toate cele necesare obstii, ostenindu-se, in acelasi timp, la slujbele bisericii si la implinirea pravilei de chilie. In toamna anului 1753, trecand la Domnul staretul Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit staret de catre mitropolitul Moldovei, Sfantul Iacob Putneanul. Ca parinte duhovnicesc al obstii, a innoit viata duhovniceasca a Sihastriei Putnei, iar ca bun chivernisitor, cu binecuvantarea mitropolitului Iacob, a zidit o biserica noua de piatra cu hramul Buna-Vestire, pe care a impodobit-o cu toate cele trebuitoare, precum si o noua trapeza si chilii. Ajuns vestit duhovnic si povatuitor de suflete, Cuviosul Sila a fost pretuit atat de credinciosii simpli, cat si de domnitorii Moldovei Constantin Cehan Racovita si Grigorie Calimachi, precum si de inalti dregatori, egumeni si arhierei, pe toti povatuindu-i cu intelepciune pe calea mantuirii. Sub indrumarea sfantului staret, monahii din Schit se indeletniceau cu caligrafierea manuscriselor ce cuprindeau sfinte slujbe si importante scrieri ale Sfintilor Parinti. Dintre ucenicii sai, cel mai cunoscut este episcopul Radautilor Dosoftei Herescu. Ultimii ani de viata Cuviosul Sila si i-a petrecut in multe lipsuri si incercari, ca urmare a rapirii Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic, in anul 1774, si a ingradirilor puse de noua stapanire. Schitul nu avea cele necesare hranei monahilor si era nevoit sa se imprumute de bani si alimente. Cunoscandu-si apropiatul sfarsit pamantesc, Sfantul Sila a pus povatuitor Sihastriei Putnei pe Cuviosul Natan, apoi si-a cerut iertare de la toti. La 23 aprilie 1783, dupa ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihastria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila si-a dat cu pace sufletul in mainile Domnului, pe Care L-a iubit si slujit intreaga sa viata.

Sfantul Cuvios Paisie s-a nascut in anul 1701 si a intrat de tanar in viata monahala. Pentru vrednicia sa a fost hirotonit diacon, apoi preot, si a ajuns egumen la Manastirea Sfantul Ilie, de unde a trecut la Manastirea Rasca. Dupa o vreme a venit la Schitul Sihastria Putnei, vietuind intru adanca smerenie. Desi nu a fost staret al Sihastriei, el era un rugator infocat, sprijinind in credinta ortodoxa pe toti, mai ales in vremea stapanirii straine. De asemenea, el primise de la Dumnezeu darul inainte-vederii, care, adaugandu-se celorlalte virtuti, l-a facut sa fie cinstit de catre toti ca un mare parinte duhovnicesc. Impreuna cu staretii Sila si Natan a fost martor al greutatilor din anii de stapanire austriaca, dar s-a dovedit un nevoitor plin de ravna. A trecut cu pace la cele vesnice in data de 16 decembrie 1784.

Sfantul Cuvios Natan s-a nascut in anul 1717, fiind originar din Pascani. A fost mai intai vietuitor si eclesiarh la Manastirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. Dornic de mai multa rugaciune si liniste, s-a retras la Sihastria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i parinte duhovnicesc si marelui mitropolit Iacob Putneanul. Totodata, vietuitorii din sihastrie, impreuna-nevoitori cu el, dar si credinciosii inchinatori il cinsteau ca pe un adevarat parinte si pastrator al bunelor randuieli ortodoxe. El se indeletnicea si cu caligrafierea de manuscrise si cu alcatuirea pomelnicelor ctitoricesti. In anul 1781 a fost randuit staret de catre Cuviosul Sila, care se pregatea pentru trecerea la cele vesnice. Desi inaintat in varsta, ieroschimonahul Natan a continuat cu multa ravna si jertfelnicie lucrarea duhovniceasca a inaintasului sau, calauzind obstea incredintata lui spre pastorire timp de trei ani si jumatate, desi lipsurile si greutatile erau tot mai mari din pricina ocupatiei habsburgice. La capatul unei vieti inchinate lui Dumnezeu, in neagonisire si curatie, dupa ce a purtat cu multa rabdare si necontenita rugaciune povara grea a bolilor, Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi dupa sarbatoarea Nasterii Mantuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784.

La scurt timp dupa trecerea la cele vesnice a celor trei Sfinti ieroschimonahi, Schitul Sihastria Putnei s-a pustiit din pricina vitregiei vremurilor. Dupa mai bine de 200 de ani, la inceputul Postului Mare din anul 1990, un monah putnean, retras pe locul fostului Schit, a vazut o lumina cereasca deasupra pronaosului vechii biserici ruinate, lumina care a inconjurat biserica, apoi s-a facut nevazuta. La putin timp dupa aceasta, pe 24 aprilie 1990, cand s-a inceput refacerea Schitului, in pronaosul vechii biserici s-au descoperit mormintele celor trei Cuviosi: Sila, Paisie si Natan, in care se aflau osemintele lor, galbene ca ceara si raspandind buna-mireasma. In anii ce au urmat numeroase vindecari minunate s-au savarsit la racla cu moastele Cuviosilor. De aceea, cu prilejul implinirii a 550 de ani de la intemeierea Manastirii Putna si a 20 de ani de la resfintirea vechii biserici de la Sihastria Putnei, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, in sedinta sa din 6-7 iunie 2016, trecerea in randul Sfintilor a Cuviosilor Sila, Paisie si Natan de la Sihastria Putnei, cu zi de praznuire la 16 mai.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 16 Mai

A. GUSTĂRI

Peşte pescăresc

750 g. crap, 3 linguri ulei, 2 cepe, 4-5 catei usturoi, 1/4 lingurita cimbru pisat, 2-3 linguri bulion, 1 ½ pahar apa, un virf cutit zahar, sare

Pestele proaspat sau dezghetat se taie in bucati nu prea mari, se sareaza si se lasa sa stea intr-un vas acoperit pina se prepara urmatorul sos: se pune intr-o cratita ceapa taiata marunt, se toarna apa si se lasa sa fiarba la foc mic 10-15 minute, apoi se adauga uleiul, zaharul, usturoiul bine strivit, cimbrul si bulionul. Dupa ce da un clocot-doua, se pun bucatile de peste, se potriveste de sare si se lasa sa fiarba acoperit, la foc foarte mic sau in cuptor pina cind scade bine sosul.

B. SALATE

Salată de cod

cod 1.2 kg
ceapa 150 g
morcovi 100 g
telina 100 g
cartofi 1.2 kg
mazare verde (conserva) 200 g
fasole verde (conserva) 200 g
gogosari in otet 200 g
castraveti in otet 200 g
maioneza de post 1 kg
sare

Morcovii, telina si ceapa se pun la fiert in apa cu sare. Dupa ce au fiert 45 min. se aduga pestele, care se fierbe 15 min., se ia de pe foc, se lasa sa se raceasca, se dezoseaza si se rupe in bucati mici. Morcovii si telina se scot din apa si se taie cuburi. Cartofii se fierb in apa cu sare, se curata si se taie cuburi, fasolea se taie bucati de 2-3 cm, mazarea se scurge bine, iar gogosarii si castravetii se taie cuburi. Se amesteca totul, impreuna cu doua treimi din maioneza de post, se aranjeaza salata pe un platou si se decoreaza cu restul de maioneza de post.

C. SOSURI

Sos pescăresc

Se pune intr-o cratita ceapa taiata marunt, se toarna apa si se lasa sa fiarba la foc mic 10-15 minute, apoi se adauga uleiul, zaharul, usturoiul bine strivit, cimbrul si bulionul. Dupa ce da un clocot-doua, e gata!

D. BORŞURI

Ciorbă de peşte

- peste mic de balta (orice) 3 kg,
- peste mare (capete si cozi de somn sau somon, stiuca, crap etc.)
-telina
-gulie
-morcov
-ceapa
-praz
-pastranac
-patrunjel
-frunze leustean
-frunze patrunjel
-bors
-sare
-piper
-vegeta

Se fierbe pestele mic in apa fara sare pana se face zdrente, dupa care se strecoara si se arunca pestele pastrandu-se zeama. Se taie zarzavatul cubulete si se pune la fiert in zeama strecurata de peste pana fierbe. Se adauga borsul (1/3 din cantitatea de zeama de peste) si se dau cateva clocote. Se regleaza cu condimente dupa gust. Se introduce pestele mare si se lasa la fiert max 7 min sa se pastreze bucatile intregi. Se adauga frunzele de leustean si de patrunjel si se mai da un clocot.

E. MÂNCĂRURI

File de macrou în sos de roşii

-5 bucati file de macrou (eu am folosit congelat)
-3 linguri bulion sau 300 ml suc de rosii
-ulei de masline
-o ceapa
-condimente (cimbru,
piper,
ienibahar boabe,
patrunjel,
praf usturoi,
delikat)

Intr-o tava asezam pestele, turnam putin ulei de masline apoi adaugam sucul de rosii sau bulionul diluat in apa in care am pus si condimentele.

Taiem ceapa si presaram deasupra, acoperim tava cu folie si dam la cuptor.

Inainte de a scoate pestele din cuptor cu 5-7 minute luam folia de deasupra ca sa se rumeneasca putin.

Daca pestele e congelat cum l-am folosit eu trebuie tinut in cuptor cam 30-40 minute.
Daca e proaspat il tinem 20-25 minute.

F. DULCIURI

Delicioasa cu mere

Aluat:
12 linguri de zahar
12 linguri de ulei
12 linguri de apa
1 plic de bicarbonat
1 canita de suc de rosii
faina cat cuprinde
1 praf de sare

Umplutura:
10 mere rase cu coaja
1 zahar vanilat
1 lingura de scortisoara in pudra
8 linguri de zahar

Se amesteca zaharul cu apa cu sarea si uleiul. Separat peste bicarbonat punem sucul de rosii amestecam. Varsam peste compozitie, adaugam faina, formam un aluat care sa nu se lipeasca. Pe putina faina, intindem 2 foi. Asezam prima foaie in tava neunsa, intepam cu o furculita si depunem umplutura. Acoperim cu a doua foaie. dam la cuptor la 180 grade C cam 15-20 de minute. Verificam coptura cu scobitoarea.

Lasam sa se raceasca, presaram zahar pudra si scortisoara.

ARTE 16 Mai

INVITAȚIE LA OPERĂ 16 Mai

Florica Cristoforeanu

Maria Bieșu

MUZICĂ 16 Mai

Friedrich Gulda

Isaak Holt, baterist şi compozitor american (Young-Holt Unlimited)

YOUNG HOLT UNLIMITED - SUPERFLY - FULL ALBUM 1973 -

Billy Cobham, baterist şi compozitor american (Mahavishnu Orchestra)

Billy Cobham

Robert Fripp, chitarist englez (King Crimson)

Roger Earl, baterist britanic (Savoy Brown, Foghat)

Barbara Lee, cântăreaţă americană (The Chiffons)

The Chiffons

Darrell Sweet, baterist britanic (Shadettes, Nazareth)

Tribute To Darrell Sweet – Nazareth:

William Spooner, chitarist şi vocalist american (The Tubes)

Bill Spooner:

Jonathan Richman, chitarist şi compozitor american

Allen Wentz, basist, pianist şi vocalist american (Wild Cherry, Garcons, Lizzy Mercier Descloux)

Wild Cherry

Richard Page, vocalist, basist şi compozitor american (Pages, Mr. Mister)

Richard Page Goin' South Album:

Hazel O'Connor, cîntăreţă, compozitoare şi actriţă britanică

Iurii Sevciuk, cântăreț rus

Glenn Gregory, vocalist şi compozitor britanic (Heaven 17)

Heaven 17

Jock Bartley, chiatrist şi vocalist canadian (Firefall)

Firefall's Jock Bartley

Boyd Tinsley, violonist american (Dave Matthews Band)

- Boyd Tinsley

Krist Novoselic, bassist american (Nirvana)

Nirvana- Nevermind:

Janet Jackson

Laura Pausini

Sonny Sandoval, vocalist (P.O.D.)

Tony Kakko, vocalist (Sonata Arctica)

Sammy Davis Jr

Maria Bieșu, soprană

POEZIE 16 Mai

Mira Simian–Baciu, poetă

Biografie Mira Simian
Mira Simian s-a nascut pe 16 mai 1920, la Ramnicul Valcea. Este sotia poetului Stefan Baciu.
A colaborat cu proza si poezie in presa din exil: “Revista Scriitorilor Romani” din Munchen , “Micron”, redactor Stefan Munteanu, “Drum” redactor John Halmaghi, “Cuvantul Romanesc” din Hamilton, editor George Balasu
Din eseuri amintim: "L´expression du sentiment de la mort dans l´oeuvre de Ionesco", thèse, Université de Strasbourg, 1969 / "La naissance des obsessions fondamentales d´Eugène Ionesco" / "Ionesco et le paradis perdu" / "Evolutia sentimentului mortii în opera lui Eugen Ionescu"
A publicat plachetele de versuri “Farmece” (Fundatia Regala Universitara Carol I, Paris, 1966 si in Colectia “Mele”, Honolulu, 1979), “Cantec de frunza” (1976) si volumul de proza poetica, “Fata lui Temelie” (Editura Urmuz, 1974). Obisnuia adesea sa picteze.
A decedat in ziua de 2 iulie 1978, in spitalul “Beverly Manor” din Honolulu, Hawaii. Serviciul funeral a avut loc luni 3 iulie la biserica “Sf. Constantin si Elena”. Se odihneste in cimitirul Makiki.

Balcoane

Leagănul alb lângă ușa deschisă
Iarna vrăbii, vara fluturi și mușcate,
Piața. Birjarii, cai adormiți,
Felinarul. Cârciumi aburite
Cafeneaua „La Doi Băieți”,
Haine, haine, pălării și haine...
Piața cu patru colțuri,
Patru străzi
Patru biserici
Pe deal în sus Sfânta Paraschiva
Ultimul popas. Corul, popa-n odăjdii,
Dricul, fracul lui Limbă lăutarul,
Muzica militară, tobe
Voaluri negre, ciori.
Gologani aruncați spre cer căzând năuci
În noroi și-n mâini de țigani,
În vale, cimitirul. Noaptea
Cucuvaia din turn plânge pentru cei trași pe roată
Arși de vii, burți spintecate de ghete negre murdare...
Bunica ieșea de la slujbă, la patru
Urca dealul greu, cernită,
Cu dreapta strângea mătăniile roase
Cu stânga, darul, mălai dulce,
Altă stradă. Plimbările la șase.
Turnurile, parcul în fum.
Vals și mazurcă
Slujnice la braț cu ordonanțele
În pantofi de pâslă, miros de „Plugari”,
Gara, castanul la fereastră.
Pe balcon fata șefului așteaptă trenul
Încolăcită-n năframa neagră.

II

Han agățat între mare și stânci
Sub el lacul. Răsărit, flamboaianții strig.
Ghitare. Cratiți cântând
Tobe-ncinse în focul din colțul străzii
Copii, ologi, orbi și câini
Pasul reginei, regina neagră
Albastra regin coborând dealul
Prăpăstii seci pline de stele...
Vrăjitoarele aprind colivele mării
Cocoșul așteaptă
Regii își pun mantiile albe
Îngerii negri înfig lumânări
Lângă val.

Cântec român în rime hawaiiene

Singur sub anuenue (1)
stau în insulă şi cânt
norii taie-n zări statuie
de azur şi de pământ.

trec pe lângă dulci wahine (2)
ceas de ceas şi pas la pas
ciocănind în vis terţine
cu privighetori în glas

uneori la holo-holo (3)
cânt un cântec din Azuga
mai încoace mai încolo
timpul îşi înfundă gluga

sunt închis de mult în hale (4)
între Anzi şi-ntre Bucegi
într-un cerc de portocale
delineat de stranii regi

jos pe strada Kalakaua (5)
vin prinţese din Sri Lanka
pâlpâie-n pădure steaua
şi-un călugăr scrie tanka (6)

iată-n taină Lunalilo (7)
peste dealu-nalt din Pali (8)
dispărând spre Makakilo (9)
unde înfloresc migdalii

cade seara pe terasă
plec încet spre Fat Siu Lau (10)
întunericul de peste casă
îmi ordonă: taci, e pau (11)

Note de subsol: 1 – curcubeu; 2 – femei; 3 – plimbare; 4 – casă; 5 – rege hawaiian; 6 – formă de poezie japoneză; 7 – prinţ hawaiian; 8 – regiune muntoasă; 9 – cartier în Oahu; 10 – restaurant chinezesc; 11 – gata, s-a terminat!

George Silviu

Biografie

SILVIU George (pseudonimul lui Silvius Goliger), se naste la 2 ian. 1901, Focsani - moare in 16 mai 1971, Paris.

Poet, dramaturg si ttaducator.

Fiul lui Iancu Goliger, arhitect, si al Herminei (n. '?). Cursuri primare si secundare la Liceul „Unirea" din Focsani. Licenta in drept la Facultatea de Drept a Univ. din Bucuresti (1922).

Inscris in Partidul Social-Democrat din 1920, va ajunge redactor la ziarele democrate Adevarul, Dimineata (1920-l930) si Lupta (1925-l937). Colaborator constant al revista Gindirea (1920-l939).

Mai colaboreaza la: Adevarul literar, Rampa, Sburatorul, Aurora, Farul, Icoane maramuresene, Nazuinta, Europa, Secolul, Raspintia, Pinguinul, Pamintul nostru, Lumina s. a. Functioneaza ca atasat de presa pe linga delegatia romana la Societatea Natiunilor (1927-l931); avocat in baroul Ilfov (1924-l939). in 1939, trimis la garnizoana din Focsani, va fi demobilizat in 1940 din pricina originii evreiesti. Dupa 1944, revine in barou; doctorat in drept cu teza Noile legiuiri si libertatea presei.

Intre 1945 si 1948 indeplineste functii inalte in guvernul vremii (secretar general, presedinte de comisii) din care demisioneaza. Interdictie de semnatura (1949-l953); inchisoare politica (1953-l954). Emigrat in Franta, in iul. 1961, se stabileste cu familia la Paris. A debutat in revista Gândirea, in 1927, cu piesa in versuri pentru copii Motanul incaltat, compusa impreuna cu Adrian Maniu. A urmat o serie de carti pentru copii, unele semnate cu pseudonimul Mos Grigore Sfatosu: povesti versificate (Verde imparat si Zmeii, 1927); versuri (Jucarii, 1932; Flori si fluturi, 1934), teatru (Ciufuliri, 1927, Brumarel, 1945; Salba fermecata, 1958). in 1934, publica volum de poezii Paisie psaltul spune urmat de: Infringeri, versuri inactuale (1934), Notatii (1936) si fabulele din intimplari cu tilc (1956). A tradus din Paul Bourget, Nietzsche, Georges Duhamel.

Formindu-se in climatul artistic eterogen din primele decenii ale secolului al XX-lea, George Silviu absoarbe in creatia sa ecouri din felurite curente literare si nu ajunge sa-si cristalizeze o formula poetica particulara. in afara optiunii publicistice social-democrate, poetul poate colabora, alternativ, la reviste de orientare traditionalista (Gindirea sau Nazuinta), modernista (Sburatorul) sau avangardista (Pinguinul). E. Lovinescu, in 1927, parea indreptatit sa-l revendice pentru Contributia modernista, plasindu-l linga Simion Stolnicu, M. Celarianu. VI. Streinu, I. Valerian, remarcind „poeziile d-lui G. Silviu, adus cu incetul spre izvoare noi, desi amenintat la fiecare pas de tendinta sociala". Dar primul volum de poezie grava - dupa versurile pentru copii, Paisie psaltul spune (1934), reprezinta, mai degraba, o ilustrare a programului gindirist. intrucit marturisea cultul traditiei prin aceasta tentativa, aparent vetusta, de reinviere a limbajului de la inceputurile literaturii. Mai radical, G. Calinescu nu ezita sa considere versurile ce reactualizau limbajul arhaic drept „pastise". Cert este ca tinarul poet, pe-atunci, isi valorifica spiritul mimetic din ratiuni estetice.

Exercitiile de virtuozitate stilistica vadesc disponibilitatea scriitorului pentru o gama larga de formule. Temperamentul sau artistic este funciarmente elegiac, cum demonstreaza versurile ulterioare, fie ele versuri inactuale. Dar elegia este esentializata in „madrigal intim", dupa preceptele simbolismului. Predispozitia catre „peisajul interior" devine pregnanta, in atari imprejurari. Universul liric e dominat de amurguri, inserari melancolice, privelisti autumnale, peisaje provinciale. Viziunea este indeobste idilica si picturala. Registrul cromatic inclina spre culorile senine, spre irizari luminoase, in consonanta cu pacea naturii. Motivul singuratatii devine staruitor pentru un poet visator si discret, impresurat de iluzii, deloc clamoros in expresie. Simplitatea si naivitatea sint atribute pe care poetul si le asuma cu buna stiinta. Pentru ca e calauzit de credinta nestramutata in biruinta scrisului in competitie cu timpul.

OPERA:
Ciufuliri, comedie in versuri pentru cei mari si cei mici. Bucuresti, 1927 (ed. revazuta, 1946);
Verde imparat si Zmeii (Mos Grigore Sfatosu), Bucuresti, 1927;
Jucarii, versuri pentru copii (Mos Grigore Sfatosu), Bucuresti, 1932- Paisie psaltul spune Bucuresti, 1934;
Infringeri, versuri inactuale. Bucuresti, 1934;
Flori si fluturi (Mos Grigore Sfatosu), versuri pentru copii, Bucuresti, 1934;
Notatii, poeme, Bucuresti, 1936;
-Nietzsche, note biografice, analize de text, Bucuresti, 1937;
Brumarel, piesa in versuri pentru teatrul de papusi, Bucuresti, 1945;
Sul: flacara nadejdii, versuri. Bucuresti, 1947;
intimplari cu tilc, fabule, Bucuresti, 1956;
Salba fermecata, piesa in versuri pentru copii. Bucuresti, . Traduceri: P. Bourget, Rapirea, Bucuresti, 1926;
Nietzsche, Ditirambe catre Dionysos, Bucuresti, 1927;
G. Duhamel, Odaia ceasornicului, Bucuresti, 1931.

REFERINTE CRITICE: E. Lovinescu,
Istoria, III; G. Calinescu, Istoria; G.
Gheorghita, Sburatorul, 1976.

Sfânta durere

Esti inaintea oricarei Fericiri
Esti focul ce calesti inima
si ascuti mintea
indepartindu-le de cele lumesti ,
pentru a pregati venirea Pardisului in ele .
Toti te simtim ,
Toti stim ca existi .
ISUS imbracand haina umana
Te-a simtim si El .
Dar durerea Lui era diferita de a noastra.
Durerea Lui era de Dumnezeu-Om,
ce dorea ca lumea sa renasca la viata adevarata ,
iubind nepatimas pana la capatul Infinitului.
Durerea noastra este de Om ,
Ce aspira la Dumnezeu
Daca n-ai fi fost tu
n-ar mai fi existat dorul de a patrunde Nepatrunsul ,
dorul de Dumnezeu
dorul de desavarsire umana ,
la care ne-a chemat si Isus.
Fara tine n-ar mai fi existat Sfintii,
fiindca in fiecare clipa au renascut
(prin durere)
mai aproape de Dumnezeu
Tu esti icoana din icoana ,
care nu se vede ,
dar se simte…
O simte sufletul credincios.
Atunci cand sunt cu Tine ,Isuse
eu nu simt durerea,
fiindca eu devin un Simon Cireneul ,
caci Tu , Doamne imi cari CRUCEA

Tu , Doamne asa de mic si asa de smerit te porti
incat lasi oamenii sa te atinga fizic
sa se cuminece cu Tine,
caci numai astfel durerea nu ne invinge.
De asta Sfintiierau fericitii cand mureau,
fiindca ei de mult erau morti ,
caci Dumnezeu traiau in ei.
Durerea pentru ei era inexistenta
fiindca traiau in CER ,
cu toate ca erau pe Pamant .
Nimeni nu poate ajunge la Tine , ISUSE
decat prin CALEA GOLGOTEI ,
a rastignirii EGO-ului
si al TRANSFIGURARI.
Asa au aparut Sfintii pe acest LOC .
Golgota a trait-o si ISUS ,
Rastignirea a patimit-o si EL ,
iar apoi a inviat si s-a inaltat la TATAL si la DUHUL SFANT,
dar a revenit in Creatia Sa-OMUL ,
care-si doreste IUBIREA FARA DE SFARSIT
IUBIREA NEPATIMASA
IUBIRE VINDECATOARE
pe DUMNEZEU-IUBIREA .

Nici Tu, Maicuta Sfanta
Preafericita si Imaculata MARIE
n-ai fost scutita de ea .
Ai suferit durerea Mantuitorului cu sufletul .
Contemplarea durerilor Sale Te-a apropiat mai mult
De Fiul tau, Cel Nenascut, ISUS-DUMNEZEU.
Contemplarea a fost ca o rugaciune TRANSFIGURATOARE
Ai devenit un soare ascuns,
Care nu poate fi vazut de oricine .
Chiar si acum esti ascunsa de aceia care vor sa fie orbi.
De aceea invredniceste-ma sa te cunosc MAMA CEREASCA
Si sa te iubesc
Invredniceste-ma sa-ti sterg lacrimile de pe obrajii tai
Si sa fii vesela.

Mesaj de la Îngerul Păzitor

Ridica-te din patul suferintei ,
In care ai stat
Si lupta cu toata fiinta ta
Pentru fericirea ta ,
Caci Isus –Biruinta ta impotriva tuturor
Celor care te asupresc
Este langa tine .
Ai plans atat de mult ,
Incat nici lacrimi nu mai ai ,
Din cauza suferintelor ,ce ti-a fost pricinuita ,
De cei care ii credeai prietenii .
La fel ca si Imparartul David ,
Te-ai imbracat in sacul rugaciunii umilite ,
Si ai cerut lui Dumnezeu sa-ti dea ,
FORTA SA MERGI MAI
DEPARTE
Prin toti sfintii Sai din Cer si de Pamant .
DUMNEZEU TE-A LUMINAT !
DUMNEZEU TE-A SALVAT !
DUMNEZEU TE-A FACUT SA INTELEGI ,
CA NU ESTI SINGUR ,
CA EL O VIATA TE-A ASTEPTAT,
IAR ACUM TE-A GASIT ,
IAR ACUM L-AI GASIT ,
IAR ACUM TE-AI REGASIT
Ť OSANA DOAMNE DUMNEZEULE ! Ť canta cu bucurie
Caci iata MORT ai fost ….
Si-ai inviat .
Fara nici un ajutor ai fost
Si te-ai zbatut printre straini ,
Dar pana la urma Dumnezeu Te-a luat in Inima Lui
Iar Tu l-ai luat pe El in inima ta .
Si ai vazut ca nu esti singur ,
Ca esti OMUL LUI DUMNEZEU
Si ai ales sa fii pe MESAJ DE LA INGERUL PAZITOR

Ridica-te din patul suferintei ,
In care ai stat
Si lupta cu toata fiinta ta
Pentru fericirea ta ,
Caci Isus –Biruinta ta impotriva tuturor
Celor care te asupresc
Este langa tine .
Ai plans atat de mult ,
Incat nici lacrimi nu mai ai ,
Din cauza suferintelor ,ce ti-a fost pricinuita ,
De cei care ii credeai prietenii .
La fel ca si Imparartul David ,
Te-ai imbracat in sacul rugaciunii umilite ,
Si ai cerut lui Dumnezeu sa-ti dea ,
FORTA SA MERGI MAI
DEPARTE
Prin toti sfintii Sai din Cer si de Pamant .
DUMNEZEU TE-A LUMINAT !
DUMNEZEU TE-A SALVAT !
DUMNEZEU TE-A FACUT SA INTELEGI ,
CA NU ESTI SINGUR ,
CA EL O VIATA TE-A ASTEPTAT,
IAR ACUM TE-A GASIT ,
IAR ACUM L-AI GASIT ,
IAR ACUM TE-AI REGASIT
Ť OSANA DOAMNE DUMNEZEULE ! Ť canta cu bucurie
Caci iata MORT ai fost ….
Si-ai inviat .
Fara nici un ajutor ai fost
Si te-ai zbatut printre straini ,
Dar pana la urma Dumnezeu Te-a luat in Inima Lui
Iar Tu l-ai luat pe El in inima ta .
Si ai vazut ca nu esti singur ,
Ca esti OMUL LUI DUMNEZEU
Si ai ales sa fii pe vecii al Lui ,
Si esti gata sa suporti toate sacrificiile .
Pentru asta iti multumesc eu , ingerul tau pazitor
AMIN

Florin Costinescu

Biografie

Florin Costinescu este licențiat al Facultății de istorie, Universitatea București (1964). Activează ca ziarist, redactor la diverse publicații și publicist-comentator la revista Contemporanul, consilier în Ministerul Culturii.Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România,1978.

Debut

Debut în presa literară în 1959, revista Luceafărul. Debut editorial în 1972 cu volumul "Adierea tărâmului".

Opera

· "Ramura de veșnicie", Ed. Eminescu", 1974

· Numărătoarea de aștri", Ed. Albatros, 1977

· "Totdeauna iubirea", Ed. Eminescu, 1979

· "Marele semn al mirării", Ed.Cartea românească, 1980

· "Ochii pământului", Ed. Militară, 1984

· "Imperiul de corali", Ed. Eminescu, 1986

· "Cercul și inocența", Ed. Cartea românească, 1987

· "Nașterea zilei", Ed. Albatros, 1989

· "La umbra Corintului", Ed. Eminescu, 1995

· "101 poezii", Ed. Viitorul românesc, 2001

· "Secunda eternă",antologie,selectia poemelor si cuvânt înainte-Eugen Negrici,Ed.Muzeul Literaturii Române,2008

· "Nuferi blestemând",Ed.Semne.2010

· "Sisif,dezlegarea de vină",colecția Opera Omnia-Poezie contemporană,Ed.Tipo-Moldova,Iași,2011

· "Clipa și amfora", poezii-1966-2014,colecția Opera Omnia-Poezie contemporană,Ed.Tipo-Moldova,Iasi,2015

Literatură pentru copii

· "Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan", Ed. Ion Creangă, 1978

· "Cum se dau nume copiilor", Ed. Ion Creangă, 1983

· "Cine l-a văzut pe Zdreanță?", Ed. InterCONTPres, 1990

· "Cele patru păsări ale zilei", Ed. Ion Creangă, 1991

· "Ronțăilă e cu noi", Ed. Porto Franco-Galați, 1995

· "Poezii din jucării, hai să le citim copii",Ed.Rawexcoms,Bucuresti,2015

Adună-te

Adună-te încă, adună-te,

din mările secate de tunete,

regăseşte-te , regăseşte-te încă

până nu te soarbe ceaţa adâncă,

Caută ţărmul, mereu mişcătorul,

şi-n palmă apă-ţi va turna însuşi Izvorul,

caută Raza începătoare a toate -

Ea îţi va deschide uşile ferecate,

Deprins de vâltoarea atâtor primejdii,

Raza te va-mbrăca în straiul nădejdii,

ţesut în tăcere de maicile cerului,

la războiele veşniciei,

la războaiele efemerului…

Veghea trăgătorilor de elită

De sus, de pe clădiri somnolente

împodobite cu bigudiuri cereşti şi antene

cu timpane ultrasensibile,

trăgători de elită veghează în zale de aer tare

mişcarea păsărilor la mare înălţime,

rotirea frunzelor în căderea lor leneşă şi distrată,

integritatea nodurilor de cale aeriană

pe care circulă nevinovatele vrăbii,

libertatea manechinelor de plastic,

din vitrinele cu umerii goi

şi şolduri provocatoare;

totul le atrage atenţia

şi le ţine aproape degetul de trăgaci,

ieri au tras într-un muşuroi de furnici

pentru că li s-a părut suspectă greutatea dusă în spate:

victime colaterale!

Trăgătorii de elită sunt îngerii păzitori

ai Civilizaţiei Cartelei Genetice;

n-au nici un grad de rudenie cu divinitatea,

cu penelul lui Tiţian,

al lui Rafael,

al lui El Greco,

de sus, de pe clădiri pe care deseori

se odihnesc stelele,

ei stăpânesc cu lunete de ultimă generaţie

traseele de protocol, ceremoniile în aer liber,

scenele de asfalt şi piatră cubică ale lumii:

mare atenţie la viaţa clovnilor – li s-a spus,

mai ales când evoluează în pieţe publice

şi fac băi de mulţime - mai ales

când se află pe scara avioanelor

şi salută cu mâna ridicată,

când primesc onorul

pe covoarele bine întinse

desfăşurate în grabă

şi se porneşte fanfara...

Iluzia îmi mai face ochi dulci

Iluzia îmi mai face ochi dulci,

îmi mai întinde câteodată paharul,

hai,urcă în pat,

hai, dă cu zarul,

Ştiu jocu-i demult,

de când eram tânăr,

îmi punea sabia-n şold

şi şoimul ager pe umăr,

Îmi spunea că iubirea

e-o sferă-n rotire,

o, iluzia îmi era

cea mai sfântă Psaltire,

Odată - ştiu - m-a trimis

negăsitul să-l caut

şi m-am întors

precum Pan, cu un flaut,

Fără să-nvăţ, am cântat

doar în mână ţinându-l,

în acea şoaptă a-nnoptat,

învins, însuşi Pământul…

Iluzia îmi mai face ochi dulci,

îmi mai întinde paharul:

stai cuminte - îi spun:

fumul cu fumul,

jarul cu jarul…

Numai omul

Ramura aceasta este bucuria noastră,

spuse pasărea zburând din ramură în ramură

fără să se uite înapoi;

piscul acesta este visul nostru

spuse cerbul sărind din piatră în piatră;

vizuina aceasta este culcuşul meu

spuse ursul cătutându-şi din vreme în vreme

o altă vizuină;

Numai omul nu poate spune

despre orice loc

de pe lume

că este temelia trupului său...

în veacul nostru indecent

pare-o relicvă din Ninive,

Lumina lui, izvor bizar,

mai pâlpâie ca focul sacru,

învăluind crepuscular,

pe Cupidon trăgând cu arcu’,

De-ar fi ca astăzi să-l transport

din timpu-n sine scufundat,

n-aş refuza niciun efort

să-nchiriez un tren blindat,

Păzit de-o mie de soldaţi

cu arma strajei la picior,

din jertfa clipei întrupaţi

gata oricând pentru onor,

Căci hoţii de antichitaţi

de-abia aşteaptă-o lovitură …

Chiar netrecut încă în cărţi

surâsul tău e artă pură…

Trupul străveziu al iluziei

Te-am dezmierdat, iluzie,

te-am purtat în care de nuntă

ca pe o mireasă neîntinată,

te-am înveşmântat în albul cel mai pur

cu putinţă

pe care nu cuzu nici umbra păsării paradisului,

am stat în genunchi înainte-ţi

şi ţi-am sărutat mâinile,

te-am ovaţionat până la incandescenţă,

ţi-am cântat sub fereastră ca vechii trubaduri,

ţi-am cioplit chipul în cel mai scump lemn

şi aproape am orbit privindu-te,

ţi-am dăruit flori care cresc în alte planete,

rostindu-ţi numele n-am ezitat să mă prostern

ecoului pe care el l-a întors,

iar tu, iluzie,

m-ai privit în ochi spunând în sinea ta:

„neghiobul de el crede, neghiobul

nu întreabă niciodată,

neghiobul mulţumeşte şi pentru nimic,

neghiobul este un contribuabil cumsecade

la gloria mea,

să-i dau mai departe această hrană – nimicul,

pentru că pe el nimicul îl îngraşă

şi mult se bucură privindu-se în oglindă neghiobul

de formele lui rotunde,

neghiobul este sclavul credulităţii…”

Asta vorbeai tu, iluzie,

cu vocea din interiorul tău,

cea sinceră doar cu tine însăţi,

pe când cu cea din afară mă trimiteai

în toate împărăţiile pământeşti şi nepământeşti

să mă bucur, sărmanul, bolnav fiind de tine;

Totul a fost suportabil, până când, iluzie,

trupul tău străveziu a devenit animal –

colţi, gheare şi ochi fioroşi-

de n-ar fi fost foamea, foamea imensă,

doar ea ţi-a ascuţit colţii, ghearele,

ţi-a aprins ochii, ţi-a încordat trupul,

foamea de animal feroce,

şi iată-te înfruptându-te

din carnea mea,

din sângele meu,

din cuminţenia mea,

din bucuria mea,

din tristeţea mea,

cu furie, cu disperare,

nestăpânită

ca moartea…

Citirea unei poezii bune…

Citirea unei poezii bune este comparabilă
cu descoperirea neaşteptată a unei stele încă
necunoscute,
cu descifrarea nesperată a unui mesaj dintr-o lume
viitoare,
cu ieşirea, în zorii zilei, pe o faleză în care
urmele de pescăruşi imită scrieri dispărute
uneori, cu o plimbare în aer liber,
după o lungă convalescenţă
sau chiar cu o fereastră secretă,
oferită, salvator, de destin,
prin care poţi evada din starea de ostatic
al literelor scrise, din orgoliu, cu majuscule,

O poezie bună, de fapt,
nu poate fi citită până la capăt,
decât cu mare precauţie, bucuriile
pot atinge şi ele punctul de explozie,
poţi ajunge uşor pe tărâmuri nebănuite,
te poţi rătăci, fără putinţa de a te regăsi mult timp
pe tine însuţi,
da, întorcând doar o filă,
recitind doar un vers…

Eu am citit odată, de mult, o poezie bună
pe nerăsuflate, întreagă,
şi am ajuns la capătul pământului…

Ştie cineva unde este capătul pământului?

Cum ai putea găsi calea înapoi
fără să ştii unde ai ajuns?

Oricum, acolo nu existau oficialităţi
care să acorde viză
pentru o şedere prea lungă…

Constantin Cubleșan

Biografie

Constantin Cubleşan (16 mai 1939, Cluj) - poet, prozator, dramaturg, critic şi istoric literar. Este fiul Iolandei (născută Pop Zaharonschi) şi al lui Grigore Cubleşan, învăţători. Face şcoala primară în câteva localităţi din zona Munţilor Apuseni, unde se mută odată cu părinţii, apoi liceul la Huedin şi la Cluj, terminată în 1955, unde îl are profesor de limba şi literatura română pe I.D. Sârbu. În 1959 va absolvi Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, secţia română-rusă.

Frecventează Cenaclul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, condus de A.E. Baconsky, şi debutează în 1956, cu poezia Fluviul, în ziarul local „Făclia”. Semnează apoi mai ales articole de critică literară în „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Scrisul bănăţean”, „Ateneu”, iar după 1989 şi în „Gazeta de Cluj Napoca”, „Unitatea naţională”, „Curierul”, „Cetatea culturală”, toate din Cluj Napoca, în „Unu” şi „Al cincilea anotimp” (Oradea), „Poesis” (Satu Mare), „Semne” şi „Ardealul literar şi artistic” (Deva) etc.

Între 1959 şi 1962 activează ca reporter la Radio Cluj, apoi ca redactor şi secretar general de redacţie la „Tribuna” (1962-1974), redactor-şef al Editurii Dacia (1972-1980), director al Teatrului Naţional din Cluj Napoca (1980-1988), redactor-şef adjunct al revistei „Steaua” (1988-1999).

Din 1991 este şi profesor-asociat la Facultatea de Litere din Cluj Napoca, secţia teatru, precum şi profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În 1982 a obţinut titlul de doctor în filologie, cu teza Opera literară a lui Delavrancea.

Cubleşan debutează editorial cu volumul de povestiri ştiinţifico-fantastice Nepăsătoarele stele (1968), gen în care va continua să scrie, obţinând în 1974 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Iarba cerului, interesant nu prin înfruntarea maniheică pe care o propune, cât prin panorama tristă a unui pământ pustiu, cu oraşele abandonate ruinei, muzeu pentru sentimentali.

SF-ul este tratat de Cubleşan în perspectivă etică, nu inventivitatea tehnică primând, ci destinul omului în univers. Sunt coordonatele pe care se aşează romanele Paradoxala întoarcere (1978), Galaxia termitelor (1993) şi nuvelele din Suflete mecanice (1992), în care polemizează subtextual cu clişeele „cincizeciste” ale genului, propunând soluţii poetice, cu fior de suferinţă tulbure şi stânjenitoare.

Scrie literatură pentru copii şi tineret, romane cu caracter educativ - Pensiunea Margareta (1982), La foc de tabără (1989) -, povestiri sentimentale şi versuri umoristice pentru cei mici - Iepurilă Varză Dulce (I-IV, 1984-1985), Oraşul de cretă colorată (1986) şi Băieţi cuminţi (1998).

Ca prozator, Cubleşan se situează pe linia epicii ardeleneşti, construind romane cu eroi mesianici, angajaţi în dramaticele confruntări ale lumii contemporane. Astfel, în romanul Un anotimp pentru flecare (I-II, 1985-1986), al cărui subiect este plasat în anii ’50, istoria este văzută pe spaţii mici, autorul citind, fără prea mare acuitate, textul unei epoci controversate.

Romanul Un gotic târziu (1975) face o atentă analiză a psihologiei feminine, o radiografie a cinismului, fiind plasat în lumea intelectualilor universitari, ca şi romanul Licheni (1974). Din perspectivă modernă este abordat mitul creaţiei în romanul Baladă neterminată (1988). La fel în proza scurtă, nuvelele şi povestirile din Umbra ulmilor tineri (1976), Viaţa şi încă o zi (1980) şi Sincere felicitări (1991). Cubleşan este un moralist fin, grav şi melancolic, un sentimental care îşi cenzurează impulsurile printr-o prismă etică evidentă.

Ca dramaturg, cu piese reprezentate în ţară şi în străinătate (Polonia, Cehia, Suedia), este adeptul unui teatru de formulă clasică, preluând din atmosfera cehoviană sau din dramele sentimentale ale lui Mihail Sebastian un mod simpatetic de a privi oamenii obişnuiţi cu vieţile lor lipsite de spectaculozitate (Provincialii, 1978; Camera de hotel, 1983; Teme provinciale, 1987; Apel telefonic greşit, 1997). În opţiunile sale îşi face simţită prezenţa un romantism întârziat, nostalgic, naraţiunile dramatice având un ton intimist, direct, iar omul fiind urmărit cu înţelegere şi delicateţe.

După 1990, Cubleşan publică versuri marcate de atitudini reflexive, de melancolie în faţa eroziunii implacabile a timpului (Apropierea iernii, 1993; Vârsta amintirilor, 1995). Aceeaşi poezie ceremonioasă în care atmosfera contemplativă se conjugă cu meditaţia existenţială se întâlneşte în Lumina din prăpastie (1996) şi Templul de vise (1999). Adesea versul are un relief stilistic cu rezonanţe clasice.

Domeniul în care Cubleşan s-a impus este cel al criticii şi istoriei literare, unde perspectiva analitică, pătrunzătoare şi echilibrată, l-a condus la câteva sinteze de real interes prin unghiul inedit al interpretării unor scriitori clasici sau contemporani: Opera literară a lui Delavrancea (1982), Opera literară a lui Ion Lăncrănjan (1993), Opera literară a lui Pavel Dan (1999) şi Romancierul Rebreanu (2001).

El propune şi recitiri incitante ale scrierilor dramatice datorate lui Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Costache Caragiali, B.P. Hasdeu etc. (Teatrul. Istorie şi actualitate, 1979; Teatrul între civic şi etic, 1983) sau ale prozei lui Nicolae Filimon, Alexandru I. Odobescu, Ion Creangă etc., descifraţi dintr-o perspectivă diacronică, dar mereu raportaţi la gustul şi orizontul de aşteptare al actualităţii.

O contribuţie aparte o aduce Cubleşan în domeniul eminescologiei. În exegezele Eminescu în conştiinţa critică (1994), Eminescu în perspectivă critică (1997) şi Eminescu în orizontul criticii (2000), este vădită cumpăna dreaptă a judecăţii, criticul căutând de fiecare dată a pune în lumină elementul de originalitate al studiilor de eminescologie în raport cu ansamblul cercetărilor în domeniu şi pledând pentru un Eminescu mereu înnoit, într-un context larg de universalitate.

Volumul Luceafărul şi alte comentarii eminesciene (1998) este alcătuit dintr-o suită de studii aplicate la poezia, proza şi teatrul eminescian, opera lui Mihai Eminescu fiind privită ca un întreg. Criticul surprinde relaţia hermeneutică de la parte la întreg, întrucât el crede că întregul nu poate fi restituit folosind o grilă fragmentaristă, ci numai din perspectiva amplei şi coerentei viziuni cosmogonice a lui Eminescu.

Cubleşan a coordonat Dicţionarul personajelor din teatrul lui I.L. Caragiale (2002) şi a îngrijit şi prefaţat, pentru uz didactic, ediţii din operele lui George Coşbuc, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Camil Petrescu, Panait Istrati, Ion Agârbiceanu, Zaharia Stancu, Emil Gârleanu, Victor Papilian etc.

Opera literară

· Nepăsătoarele stele, Bucureşti, 1968;

· Miniaturi critice, Bucureşti, 1969;

· Clopotele de apă, Bucureşti, 1970;

· Aproape de curcubeu, Bucureşti, 1972;

· Licheni, Cluj Napoca, 1974;

· Iarba cerului, Bucureşti, 1974;

· Un gotic târziu, Timişoara, 1975;

· Umbra ulmilor tineri, Cluj Napoca, 1976;

· Paradoxala întoarcere, Bucureşti, 1978;

· Provincialii, Cluj Napoca, 1978;

· Teatrul. Istorie şi actualitate, Cluj Napoca, 1979;

· Recurs la judecata de apoi, Arad, 1979;

· Viaţa şi încă o zi, Bucureşti, 1980;

· Pensiunea Margareta, Bucureşti, 1982;

· Opera literară a lui Delavrancea, Bucureşti, 1982;

· Ispita, Cluj Napoca, 1983;

· Teatrul între civic şi etic, Cluj Napoca, 1983;

· Camera de hotel, Satu Mare, 1983;

· Iepurilă Varză Dulce, I-IV, Bucureşti, 1984-1985;

· Un anotimp pentru fiecare, I-II, Cluj Napoca, 1985-1986;

· Oraşul de cretă colorată, Bucureşti, 1986;

· Teme provinciale, prefaţă de Ion Vlad, Bucureşti, 1987;

· Baladă neterminată, Cluj Napoca, 1988;

· La foc de tabără, Bucureşti, 1989;

· Sincere felicitări, Cluj Napoca, 1991;

· Suflete mecanice, Sibiu, 1992;

· Galaxia termitelor, Sibiu, 1993;

· Opera literară a lui Ion Lăncrănjan, Alba Iulia, 1993;

· Apropierea iernii, Namur (Belgia), 1993;

· Eminescu în conştiinţa critică, Bucureşti, 1994;

· Vârsta amintirilor, Cluj Napoca, 1995;

· Lumina din prăpastie, Timişoara, 1996;

· Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997;

· În oglinzile timpului, Namur (Belgia), 1997;

· Alfabetul glumeţ, Deva, 1997;

· Apel telefonic greşit, Cluj Napoca, 1997;

· Băieţi cuminţi, Deva, 1998;

· Luceafărul şi alte comentarii eminesciene, Reşiţa, 1998;

· Meridiane lirice, Cluj Napoca, 1998;

· Caragiale în conştiinţa critică, Oradea, 1999;

· Opera literară a lui Pavel Dan, Bucureşti, 1999;

· Templul de vise, Oradea, 1999;

· Eminescu în orizontul criticii, Piteşti, 2000;

· Eminescu în oglinzile criticii, Cluj Napoca, 2001;

· Absent din agora, Deva, 2001;

· Romancierul Rebreanu, Bucureşti, 2001.

Antologii

· Antologia basmului cult românesc, Cluj Napoca, 2002.

Marian Odangiu, critic literar, poet, eseist, dramaturg

Biografie

ODANGIU Marian, se naste la 16 mai 1954, Turda, judetul Cluj.

Critic literar, eseist, poet, dramaturg.

Fiul lui Emil Gheorghe Odangiu, ofiter de cariera, si al Lucretiei (n. ?).

Scoala primara la Cluj, apoi la Timisoara, unde urmeaza Liceul „Eftimie Murgu" si Liceul „Constantin Diaconovici Loga". Conduce revista pentru elevi insemnari literare si este regizor tehnic la Teatrul National „Matei Millo".

Aici monteaza prima piesa proprie, Moliire dupa Moliire (1971). in 1974, ii apar primele versuri in volum Virste de lumina - Antologie de creatie literara a elevilor timisoreni.

Este student al Facultatii de Filologie a Univ. din Timisoara (sectia romana-latina). in perioada studiilor universitare (197l-l977), colaboreaza la revista Forumul studentesc si Orizont (unde, in febr. 1977, publica prima cronica literara) si conduce cenaclul „Hiperion" al Univ. din Timisoara. Este prof. de limba romana si latina la Timisoara (1977-l983), apoi referent literar la Uniunea Scriitorilor.

Colaboreaza cu art,, cronici literare si recenzii la Romania literara. Luceafarul, Convorbiri literare. Cronica, Tribuna, Familia, Tomis, SLAST etc. Scrie versuri pentru grupurile timisorene de rock Pro Musica si Gramofon (trei discuri LP) si libretul primei opere rock din Romania, Introducere intr-un concert baroc, reprezentata o singura data (1981) pe scena Teatrului National din Timisoara, apoi suspendata de cenzura.

Publica eseul Romanul politic (1984). La Pancevo (Iugoslavia), ii apare o monografie despre Slavco Almajan, Alternativa labirintului (1989). Premiul pentru critica literara al revista Orizont pe . Premiul CC. al U.T.C. pentru critica literara pe 1984.

Prezenta impetuoasa, greu ignorabila, in spatiul literaturii contemporane, Marian Odangiu este autorul unei carti de referinta: Romanul politic (1984). Eseul sau, chiar supus unor remanieri cerute de cenzura vremii, este interesant atit prin efortul teoretic pe care il indeplineste, cit si prin valoarea sa de „dictionar" al romanului romanesc. Preocupat de „modul in care romanul politic - definit prin tentativa sa de a oferi modele ideale de raportare a individului la lume - afirma solutii existentiale, implicindu-si cititorul intr-un act de lectura a Istoriei", Marian Odangiu ocoleste politizarea excesiva a propriului demers printr-o pirueta critica sutenabila in intregime: orice roman este si politic, desi este condamnabila optiunea anume pentru politic in defavoarea esteticului. Encomiastic sau documentar, mai mult ori mai putin dependent de ideologie, romanul politic tradeaza insa literatura. Cartea este alcatuita din patru sectiuni. Cea dintii situeaza Romanul politic Intre discurs si document romanesc. Con-statind, pe de-o parte, proliferarea literaturii „de informatie", atit din perspectiva creatorului, cit si din aceea a cititorului, a orizontului sau de asteptare, si, pe de alta parte, integrarea documentului autentic in demersul romanesc, aceasta din urma devenind mai degraba ..reconstituire" decit „evocare", Marian Odangiu observa cu argumente valabile si la indemina, de altfel, ca „romanul din ultimele decenii tinde sa surprinda nu realitatea obiectiva, abstracta, nici individul, izolat, nici macar relatia dintre acesta si realitate, ci felul in care aceasta relatie se rasfringe asupra insului, modelind-i personalitatea". Prioritatea acordata omenescului, nu evenimentului, raporteaza romanul politic la contextul uman dominat de politic, in efortul de „reconstituire" pomenit mai sus, dar si la destine fictionale ce confera valabilitate estetica radiografiei operate. Antipitoresc si polemic, romanul politic are „simtul acut al prezentului si presentimentul viitorului" (Ion Simut), fiind, adica, deopotriva retrospectiv (prezentul si trecutul confundindu-se) si prospectiv. Cea de a doua sectiune.

Romanul istoric si „preistoria actualitatii", avanseaza citeva nuante teoretice - romanul e intotdeauna si istoric, devenind in ultima vreme si roman al actualitatii - extragind argumente si probe din cartile unor Eugen Barbu, Paul Angnel, Dan Mutascu, Vasile Baran, Mihail Diaconescu, Radu Ciobanu etc. in sectiunea Realitate politica si fictiune romanesca suit reunite fise lucrate neezitant despre Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, D.R. Popescu, George Balaita, Constantin Toiu, Augustin Buzura, Ion Lancranjan, Dumitru Popescu, Dinu Saram, Petre Salcudeanu, Laurentiu Fulga, Platon Pardau etc. Capitol consistent, in care criticul literar isi alatura istoricul, amindoi lasind loc interventiilor exacte si pertinente ale teoreticianului. Panorama astfel rezultata cocheteaza cu conditia de „dictionar" de proza romaneasca. Ultima sectiune, Nostalgiile romanului contemporan, enumera procedee-reper de identificare a romanului politic, oferind un succint „indreptar de lectura" privind: relativizarea adevarului prin multiplicarea viziunilor; obsesia dublului, recursul la cuplul antinomic prin care se investigheaza adevarul; desfasurarea actiunii in prezent si recuperarea trecutului prin rememorare; obsesia marturiei, a martorului, care presupune un anchetator. Jurnalul", „Cartea", „Cronica", tot atitea replici la obsesia „marturiei"; sentimentul ratarii si criza de constiinta; obsesia reperului pierdut; nostalgia monumentalitatii. Se citeste printre rinduri nu doar declansarea unei crize a lecturii, ci si a unei „crize a istoriei". Aceeasi expresie proprie si nuantata in cartea despre Slavco Almajan, Alternativa labirintului (1989).

OPERA:
Romanul politic, Timisoara, 1984;
Alternativa labirintului, Pancevo-Iugoslavia, 1989.

REFERINTE CRITICE:
C. Livescu, in Ateneu, nr. 11, 1984;
M. Mihaies, in Orizont, nr. 42, 1984;
Al. Pini, in Flacara, nr. 50, 1984;
Gh. Glodeanu, in Familia, nr. 5, 1985;
A.I. Brumam, in Astra, nr. 5, 1985;
G. Pruteanu, in Convorbiri literare, nr. 5, 1985;
T. Cristea, in SLAST, nr. 24, 1986;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 23, 1986.

TEATRU/FILM 16 Mai

Actorul Puiu Călinescu"B.D. la munte şi la mare", "B.D. în alertă", "B.D. intră în acţiune", "Nea Mărin miliardar"

BD la munte si la mare(1971),