MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 26 IULIE 2019 

Bună ziua, prieteni! 
Să aveți o zi minunată!

ISTORIE  PE ZILE 26 Iulie

Evenimente

·         811: Batalia de la Pliska  - Împăratul bizantin Nichifor I este ucis și  moștenitorul sau  Staurakios este grav rănit  de bulgarii condusi de  hanul Krum. Bizantinii au jefuit și ars capitala bulgarilor  Pliska. Bătălia finală a avut loc la 26 iulie 811, cel mai probabil in tracatoarea  Varbitsa. Acolo, bulgarii au folosit tactici de ambuscadă și au surprins noaptea   forțele bizantine, anihilându-le  astfel aproape toată armata. După bătălie, Krum  a confectionat dupa  craniul imparatului Nichifor  o cupa din argint, și a folosit-o ca  pocal de băut.

·         1309: Henric al  VII - lea este recunoscut ca rege  de Papa Clement al V- lea. Henric al VII – lea (germană: Heinrich, n. cca 1275 – d.24 august 1313), a fost rege al Germaniei (sau Rex Romanorum) din 1308 și imparat al Sfântul Imperiu Romano- German de la 1312. El a fost primul imparat apartinand Casei de Luxemburg. În timpul scurtei sale domnii, a fost implicat in luptele partizane dintre partida Guelfilor și cea a Ghibellinilor in Italia.

·         1324: Basarab I, voievodul Tarii Romanesti (1310 -1352), este numit  intr-un act emis de Cancelaria maghiara, „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” („voievodul nostru transalpin”). Basarab a acceptat suzeranitatea regelui Ungariei, fiind recunoscut stapanitor efectiv al Banatului de Severin.  În același document este menționată reușita misiunii primite de omul de încredere al regelui, comitele Martin Bogár, care fusese trimis în repetate rânduri pe lângă Basarab, dar fără succes. Regele accepta existența politică a noului voievodat în schimbul recunoașterii suzeranității sale. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la 18 iunie 1325 îl numește pe voievodul muntean „Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare” și relatează cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab. Basarab I  Întemeietorul, este fondatorul Țării Românești.  A fost fiul lui Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei,  Carol Robert d’Anjou,  care după Bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe comitele Laurentius din Zarand, pentru vitejia sa din acea bătălie, in care armatele maghiare au fost infrante de oastea lui Basarab I. Textul respectivei diplome conține mențiunea: „Basarab, filium Thocomerii”  („Basarab, fiul lui Thocomerius”).

·         1401: Iosif Musat a fost recunoscut ca mitropolit al Moldovei de  Patriarhia Constantinopolului, iar scaunul  mitropolitan a fost  mutat din 1401 de la Radauti  la Suceava. 26 iulie 1401, reprezintă, practic, anul intrării oficiale în istorie a Mitropoliei Moldovei, prin recunoaşterea mitropolitului Iosif I Muşat ca mitropolit al Moldovei, în urma unor încercări, a unor tensiuni care au durat aproximativ două decenii. Este anul în care Mitropolia a reuşit să-şi impună pe scaunul ei un autohton, pentru că, înaintea mitropolitului Iosif Muşat, se pare că a fost cineva de neam grec, cum se întâmplase şi în Ungro-Vlahia, potrivit unei hotărâri a Patriarhiei Ecumenice din anul 1355, care spunea că în mitropoliile sufragane se vor aşeza numai ierarhi din „slăvita cetate a Constantinopolei”. Mitropolitul Iosif Muşat făcea parte din familia domnitoare din acea perioadă, fiind  se pare  fratele domnitorului Petru Muşat, era înrudit cu Laţcu, ca nepot, cât şi cu tatăl acestuia, Bogdan, primul voievod al Moldovei. 

• 1468: Tratatul moldo-polon. Cazimir al IV-lea s-a obligat să nu adăpostească nici un pretendent la tronul Moldovei.

·         1469: Războiul celor Două Roze: În bătălia de la Edgecote Moor forțele conduse de Richard Neville, conte de Warwick se opun celor conduse de Eduard al IV-lea al Angliei. Războiul celor Două Roze (1455–1485) este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Amândouă casele regale erau ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea. Numele generic de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Roza roșie de Lancaster (War of Roses Red.png), și Roza albă de York (Yorkshire rose.svg). Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est. Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.

·         1476  - După o eroică apărare, oastea moldovenească condusă de Ştefan cel Mare este înfrântă la Valea Albă-Războieni de armata otomană condusă de sultanul Mahomed. În ciuda acestei înfrângeri, Moldova îşi păstrează independenţa. Oastea  Mica  a lui Ștefan cel Mare,  denumită așa pentru că era compusă din osteni recrutati de pe moșiile boierilor și dintre  târgoveți, era o oaste preponderent călare și relativ bine înarmată, care avea   un efectiv de 12-15.000 de oameni. Fiind inferioara numeric turcilor a  pierdut batalia, dar a pricinuit otomanilor  mari pierderi, impiedicandu-i sa exploateze victoria. Moldovenii  au  fost nevoiti  să se retraga  la garnizoanele  de la Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei și Cetatea Hotinului. Mahomed Cuceritorul, avand o armata care suferise pierderi insemnate, cu liniile  de aprovizionare intinse de la Dunare pana la Cetatea Neamtului, va  fi silit sa se retraga din fata Oastei Mari a romanilor moldoveni, care se reunise in nordul Moldovei. Oastea Mare avea in compunere,  pe lângă Oastea Mică și  cetele de răzeși, care nu erau la fel de bine înarmați, dar care putea ajunge pana la 40 – 50.000 de luptatori.

·         1741:  A fost  descoperita Peninsula Alaska,  când exploratorul Vitus Behring  a condus o expediție a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. Echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune  din lume.   Rușii nu au colonizat complet Alaska, teritoriul nefiind foarte profitabil.  SUA, a negociat achiziția acestei colonii de la  Imperiul Rus în 1867, pentru suma de 7,2 milioane de dolari. Alaska a fost guvernată de armată mulți ani, și a fost  neoficial, teritoriu al Statelor Unite după 1884, primind oficial acest statut  în 1912. La 3 ianuarie 1959,  a devenit oficial unul dintre statele SUA. 

• 1821: Peru își declară independența față de Spania.

·         1847: Liberia isi declara independenta. Istoria Liberiei ca entitate politică de sine stătătoare, începe cu sosirea negrilor americani care vor fi cunoscuți ca americano-liberieni. Sub egida „Societății Colonizatoare Americane”, ei au pus bazele unei colonii în vestul Africii în 1822. Totuși, identitatea majorității liberienilor de astăzi își are rădăcinile în diverse grupuri indigene de pe actualul teritoriu al acestei tari, care are in prezent o suprafata de 111.370 km2 si o populatie de 4.129.000 locuitori. La 26 iulie 1847, americano-liberienii își declară independența într-un stat numit „Republica Liberia”.

• 1868: A fost ratificat cel de-al 14-lea amendament al Constituției SUA, prin care populația afro-americană poate beneficia de cetățenie.

·         1882: Parsifal, operă în trei acte de Richard Wagner, a avut premiera la Bayreuth. Richard Wilhelm Wagner (n. 22 mai 1813, Leipzig – d. 13 februarie 1883, Veneția) a fost un compozitor, dramaturg și teoretician al artei germane, unul din cei mai de seamă reprezentanți ai romantismului muzical.

·         1887:  L. L. Zamenhof editează prima carte despre limba planificată Esperanto, în limba rusă.

·         1891: Franța anexează Tahiti.

·         1908: Procurorul general al Statelor Unite a înființat o organizație ce a stat la baza FBI-ului din ziua de astăzi.

• 1914: Primul război mondial: Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, fapt care a marcat începutul primului război mondial (1914-1918).

·         1917: A treia bătălie de la Oituz, încheiată cu victoria armatei române asupra armatei germane. (26 iulie /8 august – 9 august /22 august). Impreună cu victoria de la Mărăşeşti (24 iulie 6 august 1917), această nouă victorie a Armatei române dejoacă planul strategic al inamicului german privind frontul românesc.

·         1919: Este adus şi îmmormântat, la Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti, Eremia Grigorescu, comandant al Armatei I în Primul Război Mondial, erou al luptelor de la Mărăşeşti. Pentru această ocazie, Primăria Focşani a cheltuit pentru decorarea gărilor de la Focşani şi Mărăşeşti suma de 392,50 lei. (C. Cherciu, Focşani, o istorie în date şi mărturii, 2010, p.351) 

·         1924: In Romania a  fost adoptata Legea pentru învatamântul primar care  prevedea între altele, obligativitatea si gratuitatea invatamantului, şi se dădea acestuia o organizare unitară.

·         1940: La Salzburg/Austria are loc o întrevedere între Ion Gigurtu (prim-ministru) și Mihail Manoilescu (ministru de externe), pe de o parte, și Adolf Hitler și Joachim von Ribbentrop, de cealaltă parte; Guvernului român i s-a recomandat să răspundă revendicărilor Ungariei horthyste prin propuneri și negocieri directe.

·         1941: Este cucerită Cetatea Albă. Se încheie campania militară purtată de Armata Română, alături de cea germană, pentru eliberarea nordului Bucovinei și Basarabiei.

·         1944: Prima rachetă V-2 germană care lovește Regatul Unit.

·         1945: Al doilea război mondial: Ultimatumul anglo–chino–american care solicita capitularea Japoniei.

·         1945: Partidul Laburist câștigă alegerile generale din Marea Britanie. Căderea de la putere a lui Winston Churchill.

·         1952: Ahmad Fuad, în vârstă de 5 luni devine rege al Egiptului în urma abdicării tatălui său, Farouk. Regele Fuad al II-lea al Egiptului și al Sudanului (n. 16 ianuarie 1952) a fost ultimul rege al Egiptului și Sudanului. A urcat pe tron la 26 iulie 1952 în urma abdicării tatălui său regele Farouk I. Regele Farouk I al Egiptului (n. 11 februarie 1920 – d. 18 martie 1965), a fost al zecelea conducător al dinastiei Muhammad Ali și penultimul rege al Egiptului și al Sudanului. Farouk I i-a succedat tatălui său, Fuad I al Egiptului, în 1936. După înlăturarea sa de către Faud al II-lea al Egiptului]], în 1952, s-a exilat în Italia, unde a murit în 1965. Sora sa Prințesa Fawzia Fuad a fost prima soție și regină consort a Șahului Mohammad Reza Pahlavi.

·         1953: Prin lansarea unui atac nereușit împotriva unei baze militare din Santiago de Cuba, Fidel Castro a declanșat  Revoluția Cubaneză.

·         1953: In URSS, ziarul partidului comunist sovietic „Pravda” anunta arestarea lui Lavrentii Beria, fost sef al politiei politice sovietice KGB.

·         1956: Egipt: naționalizarea Canalului Suez. Criza politico-militară a izbucnit ca urmare directă a hotărârii lui Gamal Abdul Naser, din 26 iulie 1956, de a naționaliza Canalul Suez, respectiv respingerea ofertei americano-britanice de a construi barajul de la Assuan. La 29 octombrie 1955 au fost parașutate unități de elită engleze și franceze lângă orașele Port Said, Port Suez și Ismaelia, pe malul african al canalului, iar Zahal-ul (armata israeliană) a spulberat în 5 zile rezistența armatei egiptene și a ocupat, în totalitate, Peninsula Sinai, oprindu-se pe malul estic al canalului. Deși înfrângerea Egiptului a fost totală, intervenția vehementă a Moscovei și, în special, a Washingtonului i-a obligat pe englezi, francezi și israelieni să se retragă. Tratatele semnate vor marca, practic, sfârșitul stăpânirii de peste un secol a celor două state vest-europene beligerante în Orientul Mijlociu. Israelului i s-a garantat libera trecere a vaselor prin canal – garantare care a fost încălcată la prima încercare – și încetarea acțiunilor fedain-ilor – care a fost respectată. Egiptul a intrat,pentru o perioada în sfera influenței sovietice, devenind unul dintre liderii grupului de state „neangajate”.

·         1958: Programul Explorer: se lansează Explorer 4.

·         1965: Se garantează independenţă deplină pentru Maldive, cel mai mic stat asiatic, atât din punct de vedere al populaţiei cât şi al suprafeţei. Maldive este, de asemenea, statul cu cea mai mică altitudine maximă din lume.

• 1965: Războiul din Vietnam: Președintele american Lyndon B. Johnson anunță creșterea numărului de trupe americane în Vietnamul de Sud de la 75.000 la 125.000.

·         1974: Prim-ministrul grec Konstantinos Karamanlis formează primul guvern civil din țară, după șapte ani de conducere militară. Konstantínos G. Karamanlís (n. 8 martie 1907 – d. 23 aprilie 1998) a fost un politician din Grecia. De patru ori prim ministru și de două ori președinte al Greciei, a fost o figură centrală a vieții politice grecești, cu o carieră întinsă pe mare parte din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

·         1976: Primul card VISA a fost utilizat pentru prima oară, la Thompson Travel, în Burlington, Vermont, SUA, fiind emis de Howard Bank. Suma tranzacționată a fost de 178 USD, fiind folosită pentru cumpărarea unor bilete de avion.

• 1976: Cutremur devastator în Tangshan/China. Peste 250.000 de victime. Este considerată cea mai mare catastrofă seismică.

Nașteri

·         1606 - S-a născut pictorul olandez Harmenz Rembrandt van Rijn. (m. 4 octombrie 1669)
* 1678: Iosif I (n. 26 iulie 1678 – d. 17 aprilie 1711) a fost Împărat al Sfântului Imperiu Roman, rege al Boemiei, Croației și al Ungariei, (1705-1711).

A fost fiul cel mare al împăratului Leopold și al cele de-a treia soții, Eleonore-Magdalena de Pfalz-Neuburg.

Iosif I

Împărat al Sfântului Imperiu Roman; Rege al Ungariei și Boemiei[1][2]

·         1721: S-a nascut baronul Samuel Brukenthal, om politic sas din Transilvania, guvernator al acesteia între anii 1777 şi 1787. A iniţiat un şir de măsuri care vizau reformarea administraţiei, fiscalităţii, jurisdicţiei, precum şi viaţa economică şi culturală din Transilvania. Palatul lui din Sibiu, azi „Muzeul Brukenthal” (inaugurat în 1817, cel mai vechi din România), adăposteşte colecţia sa de artă ; (d. 9 aprilie 1803).

* 1833: Gheorghe Manu (alternativ George Manu; n. 26 iulie 1833, București - d. 16 mai 1911, București) a fost un general și om de stat român, care a fost ministru de război în mai multe guverne, respectiv a deținut funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri între 1889 și 1891.

A fost fiul fostului agă și caimacam al Valahiei Iancu Manu; mama sa, Ana Ghica a fost o fiică a marelui ban Alexandru Ghica.

Manu era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu.

După studii militare în Prusia, la Potsdam, a devenit sublocotenent în armata prusiană (1853). Întors în țară (1858), a fost însărcinat cu organizarea artileriei române. Cu gradul de colonel, a fost ministru de război în guvernele Dimitrie Ghica și Manolache Costache Epureanu(1869-1870). A fost primar al Bucureștiului (1874-1877). Cu gradul de general, s-a distins în războiul de independență, fiind primul român decorat cu Virtutea Militară (1877), ordin înființat de Prințul Carol.

Comandant de divizie în războiul pentru independență, el este cel care a obținut în februarie 1878 capitularea Vidinului.

După război a fost unul dintre fruntașii Partidului Conservator.

A fost inspector al artileriei până în 1888, ministru de război în guvernele Teodor Rosetti și Lascăr Catargiu (1888-1889) și președinte al Camerei Deputaților (1891-1895).

Generalul Gheorghe Manu

·         1856: S-a nascut George Bernard Shaw, dramaturg şi eseist englez, laureat al Premiului Nobel pe anul 1925 (“Pygmalion”, “Sfânta Ioana”, “Candida”); (d.02.11.1950). George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.
Motivația Juriului Nobel
„pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică „

·         1872: S-a nascut scriitorul Scarlat Demetrescu, unul din marii spiritualişti români. A absolvit Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, devenind profesor de ştiinţe naturale şi geografie la Liceele Sf. Sava și Gheorghe Lazăr. Simultan a avut o intensă activitate de profesor și publicist si a fost subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al României. Pe lângă numeroasele manuale de botanică şi zoologie apărute între 1913 şi 1929 publică următoarele lucrări : „Viaţa dincolo de mormânt” (1928); „Greşeli din alte vieţi” (1932); „Cercetări în domeniul metapsihic şi spiritist” (1933); „Din tainele vieţii şi ale universului” (1939). A  condus revista spiritistă „B. P. Hașdeu” si a onferenţiat  în cadrul Societăţii spiritiste „B. P. Haşdeu„. A decedat la data de  11 octombrie 1945, în Bucureşti.

·         1873 - S-a născut George Grosz, pictor, grafician şi cofondator al grupării berlineze Dada. ("Stâlpii societăţii", "Strada") (m. 6 iulie 1959)

·         1875: Carl Gustav Jung (n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice.

A făcut studii de medicină generală și psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zürich și medic-șef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli. Este cu precădere interesat de psihoterapia clinică și, concomitent, de cercetarea experimentală și teoretică. Între 1907 și 1912 colaborează intens cu Freud, acesta având o influență decisivă asupra lui Jung. Este atras in special de cercetările acestuia legate de isterie și de vise. Ruptura cu Freud este marcată de apariția lucrării Wandlungen und Symbole der Libido (1912), în care Jung încearcă o lărgire a orizontului de interpretare freudian și o implicită critică a acestuia. Această ruptură îl va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală a omului și pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experiența clinică.

Între 1921 și 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona și India.

În 1935 este ales președinte al „Societății elvețiene pentru psihologie și domeniile conexe“.

În 1944 se creează la Basel catedra de „psihologie medicală“ al cărei titular este Jung. În 1948, la Zūrich, se înființează institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958 „Societatea internațională de psihologie analitică“, având drept temă teoriile jungiene. Își petrece ultimii ani de viață la Bollingen, lângă Zūrich, unde își redactează memoriile. La câteva luni după moartea lui apare Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecții) consemnate și editate de Aniela Jaffe.

Scrieri: 

• Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907)
• Wandlungen und Symbole der Libido (1912)
• Psychologische Typen (1921)
• Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem Unbewusten (1928)
• Psychologie und Religion (1940)
• Uber die Psychologie des Unbewusten (1943)
• Psychologie und Alchemie (1944)
• Die Psychologie der Ubertragung (1946)
• Antwort auf Hiob (1952)
• Synchronizitat als ein Prinzip akausaler Zusammenhange (1952)
• Ein moderner Mythus (1957)
• Cartea roșie, scrisă între 1914 și 1930 și publicată în 2009

Carl Gustav Jung

* 1879: Prințul Heinrich al XXXIII-lea Reuss de Köstritz (26 iulie 1879 – 15 noiembrie 1942) a fost fiul Prințului Heinrich al VII-lea Reuss de Köstritz și a soției sale, Prințesa Marie Alexandrine de Saxa-Weimar-Eisenach.
Tatăl său a fost unul dintre cei mai capabili oameni ai lui Bismarck și a fost strâns contact cu el în perioada 1878-1894. El s-a căsătorit cu Prințesa Marie Alexandrine de Saxa-Weimar-Eisenach. Mama micului Heinrich a fost a doua în linia de succesiune la tronul olandez după nepotul ei, Wilhelm Ernest, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach din 1900 până la nașterea Prințesei Iuliana în 1909.

Prințul Heinrich XXXIII și familia

S-a căsătorit cu Prințesa Victoria Margaret a Prusiei, fiica Prințului Friedrich Leopold al Prusiei și a Prințesei Louise Sophie de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg,^[1][2] la 17 mai 1913 la Neues Palais, Potsdam, Brandenburg, Germania. El și Viktoria Margarete Elisabeth Marie Ulrike Prinzessin von Preußen au divorțat la 14 iulie 1922.^[1]Curtea dintre Prințesa Margaret și Prinț a întâmpinat dificultăți. Ambii ei părinți au obiectat puternic, rangul lui nefiind egal cu al lor și se așteptau ca fiica lor să facă o partidă mai bună.

A doua oară s-a căsătorit la 10 aprilie 1929, la Paris, cu Allene Tew, fiica lui Charles Henry Tew și Janet Smith. El și Allene au divorțat la 31 octombrie 1935, la Paris, Franța

Prințul Heinrich al XXXIII-lea Reuss de Köstritz

* 1885: Teodor Bălan, născut ca Theodorus Gregorius Balan, (n. 26 iulie1885, Cacica, Bucovina, Austro-Ungaria, astăzi în județul Suceava, România - d. 25 noiembrie 1972, Gura Humorului),^[1] a fost un istoric român, profesor la Universitatea din Cernăuți și director al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți. Lucrarea sa principală este "Documente bucovinene", publicată în șase volume.

Născut la Cacica în familia lui Grigorie și a Mariei Bălan, provenind pe linie paternă dintr-o familie de origine transilvăneană. A urmat școala primară și liceul la Cernăuți și apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cernăuți, specializarea istorie-geografie (1904-1908). Între anii 1906-1907 și-a aprofundat cunoștințele la Universitatea din Viena.

După absolvire, a lucrat ca profesor de istorie la liceele din Câmpulung Moldovenesc, Cernăuți, Suceava și din nou Cernăuți. A publicat în această perioadă un manual de istorie a românilor în limba germană ("Geschichte der Rumänen. Lehrbuch für die oberste Klasse der Mittelschulen", 1919) și un compendiu de istorie a românilor pentru pregătirea examenului de bacalaureat ("Chestiuni de istoria românilor pentru bacalaureat", 1928).

Între anii 1922-1923 s-a aflat la Viena, unde a încercat să-și susțină doctoratul în istorie cu lucrarea "Der Rumänenaufstand in Siebenbürgen in den Jahren 1848-1849" (Revoluția română din Transilvania din 1848/1849), dar a fost nevoit să renunțe din cauza dificultăților financiare. Își susține doctoratul abia în 1927, dar de această dată la Universitatea din Cernăuți cu o altă teză, "Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918". ^[2]

Ca urmare a pregătirii sale profesionale și a titlurilor științifice obținute, Teodor Bălan a predat între anii 1932-1940 la Universitatea din Cernăuți, catedra de istorie românească, mai întâi ca docent universitar, iar apoi pe post de conferențiar. A avut o activitate publicistică prestigioasă, publicând până în anul 1947 un număr de 126 de titluri, printre care se aflau șase volume de "Documente bucovinene", apărute între 1933 și 1942.

Pasionat de studiul documentelor din arhive, el a fost membru (1924-1932) și apoi director (1933-1941) al Comisiei Arhivelor Statului din Cernăuți. În această calitate, a participat efectiv la organizarea Arhivelor Bucovinene din Cernăuți: a ordonat documentele, le-a catalogat, a dispus măsuri de salvare a documentelor oficiale (ale Comitetului Țării Bucovinei, Consiliului Școlar al Bucovinei, ale bisericilor și mănăstirilor din Bucovina etc.) în dorința de a demonstra atât caracterul românesc al Bucovinei, cât și continuitatea românilor în spațiul Bucovinei. El a tradus și publicat documente de o mare importanță, care au contribuit la dezvoltarea istoriografiei românești. A îndeplinit apoi funcția de director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți (1941-1945).

După al doilea război mondial, s-a retras la Gura Humorului, unde a continuat să colecteze și să prelucreze documente, dar autoritățile comuniste nu au mai permis ca numele său să mai apară în nici o publicație. Între anii 1957-1972, el a reușit să publice 11 articole și studiul "Din istoria Cîmpulungului Moldovenesc", urmate de alte trei articole apărute postum. Au rămas numeroase lucrări în manuscris, publicate după 1990. ^[3]

Teodor Bălan a decedat la 25 noiembrie 1972.

În prezent, Școala Gimnazială „Teodor Bălan” Nr. 3 din Gura Humorului îi poartă numele.^[4] Mai departe, o stradă în comuna lui de naștere precum în Suceava au fost denumite după el

Lucrări publicate:

• "Geschichte der Rumänen. Lehrbuch für die oberste Klasse der Mittelschulen"(1919)
• "Suprimarea mișcării naționale din Bucovina pe timpul războiului mondial 1914–1918" (1923)
• "Răscoala țăranilor din ocolul Câmpulungului Moldovenesc din anul 1805"(1923)
• "Frații George și Alexandru Hurmuzachi și ziarul Bucovina" (Cernăuți, 1924)
• "Moșia Cernauca și familia Hurmuzachi" (1925)
• "Teodor Racoce și Cherstomaticul românesc" (1925)
• "Țara Șepenicului" (1926)
• "Arcășiile din Bucovina" (1926)
• "Familia Onciul" (Ed. Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1927)
• Forum nobilium din Bucovina" (1927)
• "Chestiuni de istoria românilor pentru bacalaureat" (1928)
• "Berladnicii" (1928)

• "Bucovina în Războiul Mondial" (1929)

• "Noui documente câmpulungene" (Tipografia "Mitropolitul Silvestru", Cernăuți, 1929)
• "Refugiații moldoveni în Bucovina 1821 și 1848" (1929)
• "Der Ursprung der Familie Constantinovici-Grecul" (1930)
• "Teodor Racoce: Cherstomaticul românesc din anul 1820" (1930)
• "Vornicia în Moldova" (1931)
• "Serbarea de la Putna" (1932)
• "Documente bucovinene. Vol. I. 1507-1653" (Institutul de Arte grafice și Editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți, 1933)
• "Documente bucovinene. Vol. II. 1519-1662" (Institutul de Arte grafice și Editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți, 1934)
• "Răspuns d-lui Constantin V. Dimitriu" (1935)
• "Documente bucovinene. Vol. III. 1573-1720" (Institutul de Arte grafice și Editură "Glasul Bucovinei", Cernăuți, 1937)
• "Procesul Arboroasei 1872–1875" (1937)
• "Satele dispărute din Bucovina" (1937)
• "Dimitrie Onciul" (Tiparul ”Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1938)
• "Rolul lui Vasile Bodnărescu în preajma Unirii" (1938)
• "Documente bucovinene. Vol. IV" (Cernăuți, 1938)
• "Documente bucovinene. Vol. V. 1745-1760" (Cernăuți, 1939)
• "Domnul Moldovei Grigorie Ghica și ziarul "Bucovina" 1850" (1943)
• "Documente bucovinene. Vol. VI" (Casa Școalelor, București, 1943)
• "Activitatea refugiaților moldoveni în Bucovina" (Sibiu, 1944)
• "Eudoxiu Hurmuzachi și colecția sa de documente" (1944)
• "Lămurirea unei confuzii istorice" (1945)
• "Câteva documente bistrițene" (Muzeul Brukenthal din Sibiu, 1946)
• "Din istoricul Câmpulungului Moldovenesc" (1960)
• "Istoria teatrului românesc în Bucovina istorică" (Ed. Academiei Române, București, 2005) - ediție după manuscrise de Dumitru Vatamaniuc
• "Documente bucovinene. Vol. VII–IX" (Ed. Taida, Iași, 2005–2006) - ediție îngrijită, note și comentarii de prof.univ. dr. Ioan Caproșu
• "Die Geschichte des deutschen Theaters in der Bukowina 1825–1877/Istoria teatrului german în Bucovina 1825–1877"(Ed. Anima, București, 2007) - editată după manuscrise de către D. Vatamaniuc
• "Conflictul pentru Tricolor. Un capitol din istoria politică a Bucovinei, 1898–1904" (Ed. Academiei Române, București, 2007) - ediție îngrijită, note, comentarii și cronologie de Marian Olaru

Teodor Bălan pe la 1910

Teodor Bălan

Teodor Bălan pe la 1925

·         1885: S-a nascut scriitorul francez André Maurois; (“Instinctul fericirii”, “Istoria Angliei”, “Prometeu sau viata lui Balzac”); (d. 9.10.1967). André Maurois (nume real: Émile Salomon Wilhelm Herzog, n. 26 iulie 1885, Elbeuf, Seine-Maritime – d. 9 octombrie 1967, Neuilly-sur-Seine) a fost un scriitor, eseist și istoric francez. A devenit cunoscut și datorită biografiilor făcute unor personalitați ca: Honoré de Balzac, Percy Bysshe Shelley, Frédéric Chopin, sau Benjamin Franklin.

·         1888: Samuel Agnon, scriitor evreu (d. 1970)

·         1894: S-a nascut Aldous Huxley, scriitor englez , reprezentant marcant al literaturii britanice contemporane, stabilit, în 1937, în SUA; a inovat formula romanului prin introducerea tehnicii contrapunctice (romanele “Punct contrapunct”, ”Galben de crom”, “Neînfricata lume nouă”); (d.22.11.1963).

·         1894: Egizio Massini, dirijor român de origine italiană (d. 1966)

* 1895: Jankel Adler (nume Jankiel Adler, n. 26 iulie 1895, Tuszyn - d. 25 aprilie 1949) a fost un pictor și gravor de origine poloneză și evreiască. A fost unul dintre artiștii categorisiti de regimul nazist în categoria Artă degenerată^[8]. A fost influențat de Pablo Picasso și Fernand Léger. Stilul său este caracterizat de deschiderea față de experimente cu culorile și materialele.

Adler s-a născut în orașul polonez Tuszyn, fiind al șaptelea din zece copii într-o familie evreiască aparținând hasidismului. în 1912 a început să învețe meseria de gravor de la unchiul său din Belgrad. După călătorii prin Balcani, s-a statornicit în Germania și a locuit inițial la surorile sale în Barmen. Acolo a studiat șa Kunstgewerbeschule în clasa de pictură a lui Gustav Wiethüchter. Între 1918 și 1919 s-a aflat în Łódź, unde a fost unul dintre întemeietorii grupului avangardist Jung Idysz și expunând. În 1920 a locuit pentru scurt timp în Berlin, întorcându-se în Barmen și apoi stabilindu-se pentru mai mult timp în Düsseldorf, unde a fost profesor la Kunstakademie (română Academia de artă) și l-a cunoscut pe Paul Klee, amândoi înscriindu-se în grupa Das Junge Rheinland. Pentru tabloul Katzen (română Pisici) a primit medalia de aur a expoziției Deutsche Kunst Düsseldorf (română Artă Germană Düsseldorf). În 1929 și 1930 a călătorit în Mallorca și Peninsula Iberică.

La sfatul prietenilor, a părăsit în 1933 Germania, după preluarea puterii de către naziști. A locuit inițial în Paris, apoi a călătorit prin Polonia, Italia, Yugoslavia, Cehoslovacia, România și Uniunea Sovietică. În 1939, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, s-a oferit voluntar să lupte în diviziile poloneze din Franța. Împreună cu retragerea acestora a ajuns în Scoția. În 1941 a trebuit să părăsească armata din motive medicale. A trăit în Kirkcudbright, în Scoția, până s-a mutat la Londra. După război a aflat că nici unul dintre frații săi nu supraviețuiseră Holocaustului. A murit la 25 aprilie 1949, la vârsta de 53 de ani.

Opera lui Jankel Adler a fost puternic influențată de către Pablo Picasso și Fernand Léger. Pictura sa a avut de regulă teme evreiești și compoziții abstracte.

• „Zwei Mädchen / Mutter und Tochter” (română Două fete. Mamă și fiică), 1927, ulei pe pânză, 150 × 100 cm; 1929 achiziționat pentu Kunsthalle Mannheim. Confiscat în 1937 ca „artă degenerată”, ulterior vândut, astăzi proprietate privată
• „Selbstbildnis”, (română Autoportert), cca. 1926, pânză, Muzeul Von-der-Heydt din Wuppertal.^[9]
• „Bildnis Else Lasker-Schüler”, (română Portretul lui Else Lasker-Schüler), 1924, ulei pe pânză, 151 × 75 cm; 1926 cumpărat de Kunstverein Barmen. Confiscat în 1937 ca „artă degenerată”, reîntors prin cumpărare în 1986 la Muzeul Von-der-Heydt din Wuppertal
• „Sabbath” (română Sabat), 1927–1928, ulei și nisip pe pânză, 120 × 110 cm, Jüdisches Museum Berlin
• „No Man's Land” (română Țara nimănui) 1943, ulei pe pânză, 86 × 111 cm, Tate Collection, Londra,

Jankel Adler

·         1908 - S-a născut Salvador (Gossens) Allende, primul preşedinte marxist din Chile. (1970-1973) (m. 11 septembrie 1973)

·         1909 - S-a născut regizorul şi actorul brăilean Ion Dinescu. (m. 2 mai 1991)

·         1913: S-a născut la  Banloc, in fosta  Austro-Ungarie, pictorul Ştefan Szönyi; ( d. 4 decembrie 1967, Bucureşti. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Timişoara (1937) dupa carea a plecat  la studii la Paris în 1939, unde s-a  înscris  la Academia Ranson. În perioada interbelică, Ştefan Szönyi a fost atras de teme biblice şi a semnat câteva compoziţii expresioniste deosebite, inspirate de muzică, precum şi un şir de portrete romantico-mistice[3] („Sfântul Sebastian”, seria de „Profeţi”, „Apocalipsa. In perioada comunistă, Ştefan Szönyi a devenit un militant reprezentativ al realismului socialist, creând lucrări ca „Ţărancă”, „Lumină peste uzină”, „Portretul unei muncitoare” etc. Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pictorului Ştefan Szönyi i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”. În Timişoara există astazi o stradă care îi poartă numele.

·         1914 - S-a născut Erskine Hawkins, trompetist, compozitor şi şef de orchestră american.
* 1919: James Ephraim Lovelock, CH, CBE, FRS, Ph.D (n. 26 iulie 1919, Letchworth, Hertfordshire) este un savant independent, ecologist și futurolog care locuiește în Devon, Anglia. El este cel mai bine cunoscut pentru ipoteza Gaia, care postulează că biosfera este o entitate cu o auto-reglare, un sistem complex care contribuie la menținerea condițiilor de viață de pe planetă. Este specialist și în diverse alte domenii: chimie, biologie, medicină etc.

Timp de mulți ani, Lovelock a fost o autoritate de necontestat în rândul ecologiștilor care-l venerau ca unul dintre fondatorii teoriei încălzirii globale și a efectului de seră. Cu toate acestea, în 2004, el a afirmat că "doar utilizarea energiei nucleare poate împiedica încălzirea globală" și a devenit membru al mișcării "Ecologiștii pentru Energia Nucleară" (en. Environmentalists for Nuclear Energy).

În cartea sa The Ages of Gaia din 1988 declară că strămoșii noștri... au venit din cenușa unei explozii nucleare la scară stelară.

În ianuarie 2006, Lovelock a spus că, ca urmare a încălzirii globale de la sfârșitul secolului XXI, "miliarde de oameni vor pieri, și va fi doar un grup de supraviețuitori în Arctica unde clima va rămâne suportabilă".^[1] Potrivit previziunilor sale, publicate în The Guardian, în 2100, 80% din oameni vor muri, iar clima va fi echilibrată în următorii 100.000 de ani.

James Lovelock în 2005

* 1920: Ion Pantazi (n. 26 iulie 1920, București - d. 9 august 1996, München) a fost un ofițer și publicist român în exil, fiul generalului Constantin Pantazi.

În 1940 a absolvit liceul militar din Cernăuți și în 1942 Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie, cu gradul de sublocotenent. La câteva zile după absolvirea școlii a plecat pe front, în cadrul Regimentulului 9 Roșiori.

A fost decorat cu: Ordinul „Coroana României” clasa a V-a, Steaua Românieiclasa a V-a, Ordinul Mihai Viteazul, Crucea de Fier clasa a II-a și clasa I-a.

La 10 mai 1945, a fost avansat la gradul de locotenent. La 1 martie 1946, a fost scos din cadrul activ al armatei (deblocat), exmatriculat ca student la drept aflat în anul IV de studii și a fost arestat. În 1947 fost înaintat la gradul de căpitan în rezervă, cu vechimea pe anul 1946 recunoscută (în timpul detenției - ceea ce a reprezentat una dintre marile curiozități ale regimului comunist). A executat 16 ani de detenție în patru etape, totalizând 10 ani închisoare, cu condamnare, și 6 ani fără justificare juridică, cu domiciliu forțat în câteva case conspirative. A fost eliberat la 1 iunie 1964.

A lucrat ca miner și maistru miner la hidrocentralele: Argeș, Lotru și Someș. Fiind pensionat de boală, după 11 cereri respinse, a primit în aprilie 1978 pașaport de turist și a rămas ca azilant politic la München, în Republica Federală Germania.

A debutat ca ziarist la Stindardul, periodic înființat și condus de Ion V. Emilian în perioada 1959-1985^[1]. A scris în același timp și pentru Curierul din Los Angeles, condus de Gabriel Bălănescu. În octombrie 1985 a început publicarea ziarului său propriu, Stindardul Românilor (apărut în perioada 1985-1988^[1]).

După mai multe încercări la Paris și Montreal de a uni exilul românesc, a încetat din viață la în august 1996 la München. Conform dorinței sale, urna i-a fost depusă la Cimitirul Ghencea militar.

"A urmat rearestarea, condamnarea la peste 120 de ani!!! și deținerea mea singur în lanțuri de mâini și de picioare, la Aiud și Gherla. Mâncarea mi se da o dată la două zile, ca și dusul la closet. În acești 10 ani nu m-am schimbat niciodată și bineînțeles urinam pe mine. Sunt recunoscător comuniștilor pentru regimul ce mi l-au aplicat, deoarece aici am învățat să nu-mi fie frică nici de viață, oricât de grea ar fi.

Ion Pantazi

·         1922 - S-a născut Blake Edwards, regizor, scenarist şi producător american, laureat al Premiului Cesar pentru "Victor si Victoria". (m. 1982)
* 1922: Jason Robards (născut Jason Nelson Robards, Jr. la 26 iulie 1922 – d. 26 decembrie 2000) a fost un actor american de film.

Jason Robards

In Once Upon a Time in the West (1968) Jason Robards

·         1928: Constantin Corduneanu (n. 26 iulie 1928, Iași, România – d. 27 decembrie 2018, Arlington, Texas, SUA a fost un matematician român, membru corespondent (din 1974) al Academiei Române și membru titular din 2015.^[3]

În anul 1947, la vârsta de 19 ani, a devenit student al Facultății de Științe a Universității din Iași, la secția de matematică.^[4] A devenit profesor la Universitatea din Iași, unde a lucrat 26 de ani și jumătate.^[4]

În anul 1977 a emigrat în SUA, unde și-a continuat activitatea de profesor universitar pentru încă 20 de ani și jumătate

·         1928: Stanley Kubrick (n. 26 iulie 1928—d. 7 martie 1999) a fost un regizor, scenarist și producător de film american, câștigător al Premiului Oscar, care în ultimii 40 de ani ai carierei sale a locuit în Anglia. Kubrick a fost renumit prin grija cu care își alegea subiectele, metoda lentă de a lucra, varietatea de genuri pe care le-a abordat și perfecționismul său.

Este de asemenea recunoscut ca unul dintre cei mai inovativi și influenți regizori de film din istoria cinematografică. A regizat o serie de filme foarte apreciate, adesea controversate, filme care au fost percepute ca o reflexie a naturii sale obsesive și perfecționiste. Filmele sale sunt caracterizate de prezența elementelor de suprarealism, expresionism, dar și a unui pesimism ironic, fiind totodată și unele dintre cele mai originale, provocative și vizionare făcute vreodată. Șapte dintre cele șaisprezece filme ale sale realizate ca regizor sunt prezente în lista IMDb Top 250.

Stanley Kubrick s-a născut la 26 iulie 1928 la spitalul Lying-In din Manhattan, fiind primul din cei doi copii ai lui Jacques Leonard Kubrick și soția acestuia Gertrude, născută Perveler. Sora sa, Barbara, s-a născut în 1934. Jacques Kubrick, ai cărui părinți erau evrei austro-ungari, era doctor. La nașterea lui Stanley familia Kubrick locuia într-un apartament pe 2160 Clinton Ave. în cartierul newyorkez The Bronx.

Tatăl său l-a învățat pe Kubrick să joace șah la vârsta de doisprezece ani, jocul rămânând o obsesie pentru Stanley pe parcursul întregii sale vieți. Tot tatăl său a fost cel care i-a cumpărat un aparat de fotografiat Graflex - când avea treisprezece ani. Ca adolescent, Kubrick era interesat de jazz, intenționând chiar să devină baterist.

A făcut liceul "William Howard Taft" între 1941-45 și, deși nu a fost un elev strălucit, l-a absolvit în 1945. Însă notele sale slabe l-au împiedicat să continue cu studii superioare, Kubrick declarând mai târziu că nimic legat de școală nu i se părea interesant. Părinții l-au trimis să locuiască cu câteva rude la Los Angeles pentru un an, în speranța că acestea îl vor ajuta.

Pe când era în liceu a fost ales fotograful oficial al școlii pentru un an. În 1946, deoarece nu era admis la cursurile de zi ale mai multor facultăți, se prezenta la cursurile serale de la City College of New York. După absolvire a vândut o serie de fotografii revistei Look, timp în care continua să joace șah în Washington Square Park și în diferite cluburi de șah din Manhattan. Ulterior a devenit fotograf cu normă întreagă al revistei Look. Multe dintre fotografiile sale timpurii au fost publicate în cartea Drama and Shadows precum și într-o ediție specială din 2007 a DVD-ului 2001: A Space Odyssey.

Pe vremea activității sale la revista Look s-a însurat cu Toba Metz - la 29 mai 1948. Au locuit în cartierul Greenwich Village, dar în 1951 au divorțat.

În 1951, prietenul lui Kubrick, Alex Singer l-a convins pe acesta să regizeze filme scurte documentare pentru The March of Time. Kubrick a fost de acord și în 1951 a creat filmul Day of The Fight. Kubrick a vândut acest film companiei RKO Pictures pentru 100$ și ca rezultat al succesului avuta renunțat să mai lucreze pentru magazinul Look și a început sa lucreze la un doilea documentar de scurt metraj Flying Padre (1951), finanțat de RKO. Un al treilea film, The Seafarers(1953) a fost prima sa realizare color având o durată de circa 30 de minute. Cele trei filme constituie singurele sale filme documentare. Cu toate acestea se presupune că a mai lucrat și la alte astfel de filme care, însă, s-au pierdut. Un exemplu este World Assembly of Youth (1952). Nici unul dintre aceste scurtmetraje nu a fost lansat oficial însă imagini din ele se găsesc în documentarul Stanley Kubrick: A Life in Pictures. De asemenea Day of The Fight și Flying Padre au fost difuzate pe TCM în cadrul unui festival de filme de scurtmetraj.

Kubrick a făcut trecerea la filmele de lungmetraj cu Fear and Desire (1953), povestea unui grup de soldați prinși în spatele liniilor inamice într-un război fictiv. Filmul a fost scris de prietenul lui Kubrick, Howard Sackler care va deveni un scenarist de succes în domeniul teatrului. Fear and Desire a avut parte de critici pozitive în mare parte însă filmul a fost un eșec din punct de vedere comercial, Kubrick fiind în viitor stânjenit de el considerându-l rezultatul muncii unui amator. A refuzat ca filmul să fie arătat la diferite retrospective și a făcut tot posibilul ca Fear and Desire să fie scos din circulație. Cel puțin o copie a peliculei a rămas în mâinile unui colecționar, filmul apărând ulterior pe casete video și DVD-uri.

Mariajul lui Kubrick cu Toba Metz s-a încheiat în timpul realizării lui Fear and Desire. Kubrick și-a întâlnit cea de-a doua nevastă, dansatoarea austriacă Ruth Sobotka, în 1952. Au locuit împreună în The East Village din 1952 până la căsătoria ce a avut loc pe 15 ianuarie 1955. S-au mutat la Hollywood în acea vară, Sobotka având o scurtă apariție în următorul film al lui Kubrick Killer's Kiss (1954). Ca și Fear and Desire, Killer's Kiss este un film destul de scurt ce abia depășește durata de o oră și a avut succes comercial și critic limitat. Filmul spune povestea unui tânăr boxeor de categorie grea aflat la sfârșitul carierei care devine implicat în crima organizată.

Alex Singer l-a introdus pe Kubrick unui tânăr producător numit James B. Harris, cei doi devenind prieteni apropiați. Parteneriatul Harris-Kubrick Productions va finanța următoarele trei filme ale lui Kubrick. Cei doi au cumpărat drepturile unui roman de Lionel White numit Clean Break, pe care Kubrick și coscenaristul Jim Thompson l-au transformat într-o poveste despre un jaf la un hipodrom încheiat în mod tragic. Avându-l în distribuție pe Sterling Hayden, The Killing va fi primul film al lui Kubrick filmat cu o echipă de profesioniști, incluzând aici și actorii. Rezultatul a fost un film neobișnuit pentru cinematografia Americană a anilor 1950 în sensul că întâmplările din film nu se petrec în ordine cronologică iar finalul producției este unul trist. Se poate spune că pelicula a urmat convențiile filmului noir, atât în subiect cât și în imagine. Acest gen de producții atinseseră apogeul în anii 1940; oricum The Killing este privit astăzi ca unul dintre cele mai bune filme ale genului noir. Filmul nu a fost un succes financiar dar a avut parte de recenzii pozitive.

Admirația pentru The Killing a adus Harris-Kubrik Productions în atenția companiei Metro-Goldwyn-Mayer, studiourile oferindu-le celor doi o colecție impresionantă de subiecte din care să-și poată alege următorul proiect. Între timp, Kubrick a colaborat și cu Calder Willingham la o adaptare după romanul austriac The Burning Secret. Deși Kubrick era foarte entuziast în legătură cu acest proiect, în final nu s-a realizat nimic.

Următorul film al lui Kubrick, Paths of Glory, este plasat în timpul Primului Război Mondial și este bazat pe romanul cu același nume al lui Humphrey Cobb din 1935. Filmul spune povestea armatei franceze, care primește o misiune imposibilă din partea superiorilor. Cum misiune eșuează, trei soldați nevinovați sunt acuzați de lașitate. Kirk Douglas interpretează rolul Colonelului Dax, cel care încearcă să împiedice execuția celor trei. Pelicula nu a avut un foarte mare succes comercial dar a fost foarte apreciată în rândul criticilor, Kubrick fiind acum recunoscut ca un important tânăr regizor. Steven Spielberg a declarat că Paths of Glory este unul din filmele sale preferate.

În timpul producției la Paths of Glory în München, Kubrick a întâlnit-o pe tânăra actriță germană Christiane Harlan. Cei doi s-au căsătorit în 1958, după ce Kubrick a divorțat de a doua sa nevată, Ruth Sobotka în 1957. Au rămas împreună până la moartea lui Kubrick în 1999. În timpul mariajului cu Kubrick, Christiane s-a concentrat asupra carierei de pictoriță. Cuplul a avut doi copii, Anya și Vivian, dar și pe Katharina fiica Christianei din relația anterioară a aceteia cu actorul German Werner Bruhns. Fratele Christianei, Jan Harlan, a fost producătorul executiv al lui Kubrick începând din 1975.

La reîntoarcerea în Statele Unite, Kubrick a lucrat pentru șase luni la filmul One Eyed Jacks (1961) cu Marlon Brando în rolul principal. Între cei doi au apărut diferite neînțelegeri, iar Brando l-a concediat pe Kubrick, alegând să regizeze chiar el filmul. Kubrick a mai lucrat la o serie de scenarii până când Kirk Douglas l-a rugat să regizeze epicul Spartacus (1960) după ce Anthony Mann, regizorul inițial al peliculei, a fost concediat cu două săptămâni înainte de începerea filmărilor.

Bazat pe povestea adevărată a sclavilor romani care pornesc o revoltă, Spartacus a fost un film dificil de realizat, între Kubrick și Douglas iscându-se diferite neînțelegeri. Prietenia pe care cei doi o dezvoltaseră odată cu Paths of Glory a fost distrusă de experiența realizării acestui film. După ani și ani, Douglas îl numea pe Kubrick ca "un rahat talentat".

În ciuda problemelor de pe platourile de filmare, Spartacus a fost un mare succes critic și comercial, Kubrick fiind recunoscut acum ca un mare regizor.

Spartacus este singurul film al lui Stanley Kubrick la care acesta nu a contribuit deloc la scenariu, producție sau casting fiind în mare parte proiectul lui Kirk Douglas.

Spartacus a câștigat 4 Premii Oscar, unul dintre ele fiind adjudecat de Peter Ustinov pentru rolul vânzătorului de sclavi, Batiatus. Ustinov este singurul actor care a câștigat un Oscar sub regia lui Stanley Kubrick.

În 1962 Kubrick s-a mutat în Anglia pentru a filma Lolita și va locui acolo pentru tot restul vieții. Inițial Kubrick trebuia să rămână în Anglia pentru a filma Dr. Strangelove întrucât Peter Sellers nu putea părăsi țara din cauza procesului de divorț în care era implicat. De abia după Lolita și Dr. Strangelove Kubrick se va hotărî să rămână definitiv în Anglia.

Lolita a fost primul film controversat al lui Kubrick. Cartea romancierului Rusoamerican Vladimir Nabokov spunea povestea unei aventuri între un adult pe nume Humbert Humbert (James Mason) și fiica vitregă a cestuia în vârstă de doisprezece ani. Romanul era deja celebru pentru obscenitatea sa. Kubrick l-a rugat pe Nabokov să-și adapteze chiar el romanul pentru ecran iar Nabokov a realizat un scenariu de 400 de pagini, redus ulterior la 200. Varianta finală a scenariului a fost realizată chiar de către Kubrick, Nabokov estimând că doar 20% din scenariul scris de el a fost folosit pentru film. Scenariul original scris de Nabokov a fost publicat mai târziu sub numele de Lolita: A Screenplay.

Lolita a fost primul din cele două filme la care Kubrick a lucrat cu actorul britanic de comedie Peter Sellers, al dolilea fiind Dr. Strangelove (1964). Rolul lui Sellers este cel al lui Clare Quilty, un al doilea bărbat mai în vârstă necunoscut lui Humbert, ce are și el relații cu Lolita.

Părerile criticilor au fost împărțite la lansarea filmului; în timp ce mulți l-au lăudat pentru subiectul îndrăzneț, alții au fost surprinși de lipsa de intimitate dintre Lolita și Humbert. Filmul a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat, iar Sue Lyon, care a interpretat rolul Lolitei, a câștigat un Glob de Aur pentru cea mai bună nou venită în lumea filmului.

Criticul de film Gene Youngblood susține că, stilistic, Lolita este un film de tranziție pentru Kubrick "făcând trecerea de la un cinema naturalist...la suprarealismul filmelor viitoare".

Următorul film al lui Kubrick, Dr. Strangelove (1964), a devenit un film cult, fiind astăzi considerat un clasic. Roger Ebert a scris că este cel mai bun film satiră făcut vreodată. Scenariul, bazat pe romanul Red Alert al fostului locotenent Peter George, a fost scris de Kubrick și George, la el contribuind și autorul american de satire, Terry Southern. Red Alert este o poveste serioasă despre izbucnirea accidentală a războiului atomic însă Kubrick a considerat atât de absurde motivele ce au dus la izbucnirea războiului atomic încât Dr. Strangelove a devenit o comedie macabră.

Subiectul filmului are în centru atacul nuclear American asupra Uniuni Sovietice, inițiat de Generalul F.A.S.U. Jack D. Ripper (Sterling Hayden; numele personajului fiind o referire la Jack The Ripper (Jack Spintecătorul)) fără vreo autorizație oficială.

Peter Sellers, care jucase un rol mic dar important în Lolita, fusese angajat să interpreteze patru roluri în Dr. Strangelove.

Stanley Kubrick

Stanley Kubrick în 1949

·         1928: Francesco Cossiga, politician italian, al 8-lea președinte al Italiei (d. 2010)
* 1928: Eliott Erwitt (n. 26 iulie 1928, Paris, Franța) este un fotograf documentar cunoscut pentru fotografiile lui alb-negru, în care surprinde momente ironice și absurde din viața de zi cu zi a oamenilor.

Erwitt s-a născut în Paris din părinți evrei, emigranți din Rusia. În 1939, când avea 10 ani, familia lui a emigrat în Statele Unite ale Americii. Eliott a studiat fotografia și cinematografia la colegiul din Los Angeles, terminându-și studiile în 1950. Erwitt a fost asistent de forograf în 1950 al armatei Statelor Unite, in timp ce au staționat în Franța și Germania, unde a cunoscut fotografi celebri precum Edward Steichen, Robert Capa și Roy Stryker. Stryker, actualul director al Departamentului de fotografie din cadrul Administrației Farm, îl angajează pe Erwitt să lucreze la un proiect de fotografie. Apoi a început o carieră ca fotograf liber profesionist, lucrând pentru Collier's, Look, Life and Holiday. S-a alăturat Agenției Magnum Photos în 1953, permițându-i astfel să facă fotografii în întreaga lume.

Unul dintre subiectele pe care Erwitt le-a fotografiat cel mai frecvent în cariera lui au fost câinii, subiectul principal a patru din cărțile sale: Son of Bitch (1974), Dog Dogs (1998), Woof (2005) și Elliott Erwitt's Dogs (2008). Erwitt a fost premiat cu medalia The Royal Photographic Society's în 2002, în semn de recunoaștere pentru contibuția semnificativă în arta fotografică, și premiul Infinity oferit International Center for Photography pentru întreaga sa carieră, în 2011. Începând cu anii 1970, și-a dedicat o mare parte din energie spre filme. Printre filmele sale artistice, reclame de televiziune și filme documentare se numără: „Arthur Penn: The Director” (1970), Beauty knows no pain (1971), Red, white and bluegrass (1973), Afganistan(1977).

Elliott Erwitt

* 1929: Vasile Zavoda (n. 26 iulie 1929, Rodna Veche, Bistrița - d. 14 iulie 2014)^[2] a fost un fotbalist român. A evoluat la CCA, alături de Francisc "Feri" Zavoda, fratele său. Impresiona prin tenacitate, era robust, adept al fotbalului în forță, atletic, bărbătesc, dar niciodată dur sau periculos.

Zavoda II a fost legitimat la vârsta de 11 ani la formația Minerul Baia Mare. El a fost selecționat în 1942 în tabăra de juniori de la Budapesta, alături de alți tineri care aveau să devină mari fotbaliști în formația de aur a Ungariei: Gyula Grocsics, Ferenc Puskás, Sandor Kocsis sau Joszef Zakharias. La 16 ani Zavoda a debutat în echipa de seniori a formației băimărene, iar în toamna anului 1950 s-a transferat la CCA București.

Zavoda, care evolua pe postul de fundaș, a acumulat 248 de prezențe în prima ligă română, marcând două goluri. La formația roș-albastră avea să evolueze nu mai puțin de 14 ani, până în anul 1964. A cucerit nu mai puțin de 11 trofee cu formația militară, respectiv șase campionate ale României (edițiile 1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) și cinci ediții ale Cupei României (1950, 1951, 1952, 1955, 1961-1962). După ce a evoluat inclusiv la Jocurile Olimpice de la Helsinki din anul 1952, Vasile Zavoda a părăsit Steaua în 1964 și a mai evoluat un an la divizionara secundă ASA Târgu Mureș înainte de a se retrage din activitatea de jucător. Ca antrenor, Zavoda a antrenat la nivel de juniori la clubul Steaua și la echipa națională, fiind chiar și secund al acestor echipe în mai multe dăți. A fost selecționat de 20 de ori în echipa națională a României, pentru prima dată în 1951, împotriva Cehoslovaciei, și pentru ultima dată în 1962, împotriva Germaniei de Est. În 1964, pe când avea 35 ani, Zavoda a jucat în ultimul său sezon ca profesionist, pentru ASA Târgu Mureș. Ca antrenor, Zavoda a antrenat la nivel de juniori la clubul Steaua și la echipa națională, fiind chiar și secund al acestor echipe în mai multe dăți.

Vasile Zavoda

·         1930: S-a născut artistul plastic Nicolae Hilohi.

·         1931: Eugenia Dumitrașcu, artist plastic român (d. 2003)

·         1932: S-a născut (la Ierusalim, Israel) Menachem Hacohen, publicist, scriitor şi politician; fost Mare Rabin al Cultului Mozaic din România (1997-2011).

·         1937: în Colonița, județul Lăpușna, România (azi Republica Moldova) se naște Gheorghe Ghimpu (d. 13 noiembrie 2000, Chișinău, Republica Moldova), revoluţionar, profesor și fondatorul mișcării de eliberare naționale românești din R.S.S. Moldovenească, ulterior Republica Moldova. Gheorghe Ghimpu a fost deținut politic în perioada sovietică pentru convingeri sale și participarea la fondarea Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (1972). Gheroghe Ghimpu a este fondatorul Mișcării de Eliberare Națională, membrul al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Republica Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic (1990). Frontul Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (F.N.P.), înființat în ilegalitate după războiul doi mondial, avea drept scopuri ieșirea R.S.S.M. din componența Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), formarea Republicii Populare Moldovenești, unificînd și celelalte teritorii românofone din zonă (Nordul Bucovinei, Basarabia istorică, teritorii din stînga Nistrului) și unirea ulterioară cu România. Drapelul Republicii Populare Moldovenești urma sa devină tricolorul, cu o panglică neagră în diagonală, pînă la realizarea Unirii. Un alt scop era organizarea de alegeri libere pentru organele de conducere ale statului. Limba română pe baza alfabetului latin trebuia sa devină limbă oficială. Gheorghe Ghimpu și-a trăit clipa de fericire la 27 aprilie 1990, fiind primul care a dat jos drapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente Președenția Republicii Moldova.

·         1937 - S-a născut Al Banks, vocalist american (Turbans).

·         1939: S-a nascut poetul roman  Cezar Baltag; (“Madona din dud”, “Sah orb”); (d.  27 mai 1997).

* 1939: John Winston Howard (n. 26 iulie 1939) este un politician australian și fost prim-ministru a Australiei din 1996 până în 2007. Howard face parte din Partidul Liberal, care este în coaliție cu Partidul Național.

John Howard

Bustul lui John Howard

·         1940: Monica Ghiuță, actriță de teatru și film română

John Howard

* 1940: Nae Cosmescu (n. 26 iulie 1940, București^[1] – d. 18 iunie 2016, înhumat la Râmnicu Vâlcea) a fost un regizor român de teatru și televiziune. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (IATC), secția de actorie, în 1963, după care și-a început activitatea la Teatrul Național al Televiziunii Române.

·         1941 - S-a născut Bobby Hebb, cântăreţ, compozitor şi multi-instrumentist american.

·         1941 - S-a născut Neil Landon, vocalist britanic (Ivy League, Flowerpot Men, Fat Mattres, Main Hourse Airline).

·         1941 - S-a născut Brenton Wood (Alfred Smith), cântăreţ, compozitr şi pianist american (Little Freddy & The Rockets).

·         1942: S-a născut Ovidiu Schumacher, actor de teatru şi film, stabilit în Germania.

·         1942 - S-a născut Dobie Gray (Leonard Victor Ainsworth), cântăreţ, compozitor şi actor american.

·         1943: Sir Michael Philip "Mick" Jagger (n. 26 iulie 1943 la Dartford) este un interpret rock, actor, compozitor, producător și om de afaceri britanic. El este cunoscut mai ales în calitatea sa de vocalist al formației rock 'n' roll The Rolling Stones.

Albume

• She's the Boss (21 februarie 1985)
• Primitive Cool (14 septembrie 1987)
• Wandering Spirit (9 februarie 1993)
• Goddess in the Doorway (19 noiembrie 2001)
• The Very Best of Mick Jagger (1 octombrie 2007)

Sir Mick Jagger

Mick Jagger la Stadionul Giuseppe Meazza în 2003

·         1945: Helen Lidia Mirren (născută Mironoff, 26 iulie 1945 la Londra) este o actriță britanică de film, laureată a premiului Oscar pentru rolul reginei Elisabeta a Angliei.

S-a născut ca Hellen Mironoff în Londra. Tatăl ei este rus, iar mama englezoaică. Bunicul din partea tatălui, Pyotr Vassilievich Mironov, a fost un diplomat și colonel rus foarte respectat, care a avut ca misiune negocierea unor afaceri de război în Londra. Tocmai de aceea, în timpul Revoluției din Rusia, s-a mutat cu toată familia în Marea Britanie. Tatăl său și-a schimbat numele în Mirren în 1950. A fost violonist pentru multă vreme la Filarmonica din Londra și înainte de a se alătura Ministerului Transporturilor a fost și taximetrist.

Helen Mirren a urmat cursurile Școlii Catolice de fete St. Bernard, unde și-a început ;i cariera de actriță. A jucat în mai multe producții de teatru în cadrul școlii, pentru care a fost, încă de pe atunci, foarte apreciată. La vârsta de 18 ani a dat o audiție pentru Teatrul Național pentru tineret și a fost acceptată.

Helen Mirren

Mirren receives her star on the Hollywood Walk of Fame in January 2013. Helen Mirren în 2007

* 1945: Linda Melson Harrison (n. 26 iulie 1945) este o actriță, producătoare și regizor de film american, cunoscută în special pentru rolul lui Nova, din filmul SF clasic din 1968 Planet of the Apes și primul sequel al său, Beneath the Planet of the Apes. De asemenea, ea a avut o apariție cameo în remake-ul din 2001 al lui Tim Burton. Ea a fost a doua soție a producătorului de film Richard D. Zanuck (Jaws, Cocoon, Driving Miss Daisy, Charlie and the Chocolate Factory); iar fiul său cel mic este producătorul Dean Zanuck (Road to Perdition, Charlie and the Chocolate Factory).

Linda Harrison

Linda Harrison în 1970 Heston și Harrison în Planet of the Apes Harrison și James Franciscus în Beneath the Planet of the Apes, 1970

* 1946: Georg Sporschill (n. 26 iulie 1946, Feldkirch, Vorarlberg, Austria) este un preot iezuit și activist social austriac.

După ce a lucrat ca și capelan și s-a implicat în munca religioasă cu tinerii, în perioada 1982-1991 a lucrat în Viena sub patronajul Fundației Caritas în domeniul ajutorării tinerilor fără adăpost, a delincvenților tineri și a dependenților de droguri, precum și în cel al reinserției sociale a acestora.

Începând din anul 1991 el a fondat, a condus și ulterior a patronat în arealul Europei de Est în România, Bulgaria și Republica Moldova o rețea de sprijin pentru copiii străzii, prin intermediul Fundației umanitare Concordia „Proiecte sociale”. Obiectul principal de activitate al acesteia este recuperarea și reintegrarea socială școlară și familială, a copiilor și tinerilor care provin din familii dezorganizate, defavorizate social sau direct din stradă.

Din anul 2012, împreună cu Ruth Zenkert s-a ocupat prin intermediul Asociației Elijah - Inițiativa Socială Ruth Zenkert, de furnizarea de servicii sociale copiilor și familiilor de rromi de pe Valea Hârtibaciului, aflate în dificultate economică și socială.

În calitate de autor, teoretician și formator, a abordat tematici legate de practica religioasă a copiilor și a tineretului, precum și teme legate de provocările asociate cu activismul social în acest domeniu. A căutat de asemenea prin ceea ce a scris, să ofere împreună cardinalul Carlo Maria Martini un răspuns din perspectiva oamenilor religioși, la criza eticii contemporane. A abordat de asemenea idei legate de însemnătatea credinței religioase pentru viață și de viitorul pe care îl au oamenii tineri în sânul Bisericii, sau de ce anume trebuie schimbat, astfel încât creștinismul în sine ca doctrină și religie să aibă un viitor.

S-a născut pe într-o familie cu 9 copii. Tatăl său a fost inginer constructor, iar mama casnică.^[2]

După ce a terminat studiile liceale umaniste în 1964 în orașul său natal^[3], și-a continuat formarea în plan universitar în domeniul teologiei (din anul universitar 1968/1969^[3] studiind și pedagogia și psihologia) la Innsbruck și Paris (la Institutul Catolic, în anul universitar 1967/1968)^[3]. După finalizarea studiilor universitare^[3] (1970) a lucrat mai întâi până în 1972 ca asistent universitar la Institutul de Studii Liturgice^[3], după care a devenit consilier pentru educația adulților în aparatul guvernului landului Vorarlberg.^[3]

A intrat în ordinul iezuiților în 1976 la vârsta de 30 de ani, la 32 de ani intrând prin hirotonisire în rândul preoților. În calitate de capelan al unei parohii din districtul vienez Lainz, s-a implicat în munca religioasă cu organizațiile de tineret^[3]. În perioada cât a fost capelan a fost și redactor șef al revistei spirituale „Entschluss“ („Decizie”).

Georg Sporschill

·         1949: Roger Taylor, muzician britanic, baterist (Queen). Roger Meddows-Taylor, cunoscut mai ales ca Roger Taylor (născut la 26 iulie 1949, King’s Lynn, Norfolk, Regatul Unit) este un muzician englez polivalent, cel mai bine cunoscut ca bateristul formației de muzică rock Queen.
* 1949: William McMichael "Bill" Shepherd (n. 26 iulie 1949) (Căpitan, USN, Ret.) este un fost ofițer Navy SEAL și astronaut american, care a fost comandant al Expedition 1 (2000-2001)^[1], primul echipaj ce a ajuns pe Stația Spațială Internațională. Shepherd a primit Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale.

William M. Shepherd

·         1950 - S-a născut Duncan Mackay, pianist britanic (Baker Gurvitz Army, John Hiseman, Cockney Rebel, 10 CC, Alan Parsons).

·         1952: Dan Condurache (n. 26 iulie 1952, Dorohoi) este un actor român de film și televiziune.

A copilărit la Stâncești, în casa bunicilor și asculta cu mare plăcere piese de teatru radiofonic. A absolvit un liceu cu profil real în orașul natal Dorohoi și s-a hotarât să plece la București, să dea admitere la teatru. A fost admis, iar în 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Anii formării i-au fost marcați de influența marelui actor Octavian Cotescu.

Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din capitală. Are zeci de roluri interpretate, dar debutul are loc cu spectacolele Nu suntem îngeri de Paul Ioachim - rolul Petre și Galileo Galilei de Umberto Eco - rolul călugarului tânăr. Alte spectacole în care a jucat în cei 35 de ani petrecuți în acest teatru: Spionul balcanic de Dušan Kovačević, Peer Gynt de Henrik Ibsen, Coriolan de William Shakespeare, Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, Bigamul de Ray Cooney, Jacques și stăpânul său de Milan Kundera, Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello etc.

A jucat și în piese de teatru radiofonic, îndragite din vremea copilăriei: Troilus și Cressida, Scorpia îmblânzită, Romeo și Julieta de William Shakespeare, Anonimul venețian de Giuseppe Berto, Gulliver în Țara piticilor de Jonathan Swift, Manechinul sentimental de Ion Minulescu și altele.

La televiziune a jucat in spectacolele: Egmont de Johann Wolfgang von Goethe, Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller, Prizonier la Auschwitz de Alain Bosquet.

Primul rol într-un film de televiziune l-a avut în 1976, când a jucat Ionel din Domnișoara Nastasia.

Debutul pe marele ecran a avut loc în 1982, în filmele La capătul liniei și Calculatorul mărturisește. Au urmat multe alte pelicule, printre care: Întunecare, Furtună în Pacific, Bătălia din umbră, Drumul câinilor, Sezonul pescărușilor, Kilometrul 36, Balanța, Vulpe-vânător, Stare de fapt, Femeia visurilor, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Nunta mută, Evadarea, Trădarea, Semnul dragostei și altele.

A jucat și în telenovele românești: Regina (Don Antonucci), Aniela (Iorgu Vulturescu) și de curând în serialul În numele onoarei (Matei Știucă).

Este căsătorit de peste 30 de ani, soția sa se numește Creola și au împreună doi copii: Sebastian și Irina.

Filmografie:

Pălăria florentină (TV) / (1976) Domnișoara Nastasia (TV) / Domnișoara Nastasia (1976) - Ionel Să umplem Pământul cu visuri (TV) / (1977) Moartea unui comis-voiajor (TV) / (1977) Egmont (TV) / (1977) Serenadă pentru două vârste (TV) / (1978) În așteptarea lui Lefty (TV) / (1979) Bună seara, Irina! / Bună seara, Irina (1980) - ofițerul de marină Mihai Bunes Lumini și umbre Partea I (1981) Lumini și umbre Partea II (1982) Milionar la minut (1982) La capătul liniei (1982) Calculatorul mărturisește (1982) De dragul tău,Anca! (1983) Moara lui Călifar (1984) Acasă (1984) Întunecare (1985) Furtună în Pacific (1985) Emisia Continuă (1985) Sezonul Pescărușilor (1985) Trenul de aur (1986) Bătălia din umbră (1986) - Victor Popescu Balanța (1992) Milionar...la minut (TV) / Milionar...la minut (1992) - Firel Iordan Trahir (1993) - Mihnea Somnul insulei (1994) Stare de fapt (1995) Le travail du furet (1994) - Edgar Meurtres par procuration Proxy Murders / Meurtres par procuration(1995) - Rudetsky Leapin' Leprechauns (1995) - Leprechaun

Hoțul noaptea (TV) / (1995) - hoțul Un deținut la Auschwitz(TV) / (1996) Stare de fapt (1996) Semne în pustiu (1996) - Dan Prea târziu (1996) Une mere comme on n'en fait plus(1997) The Vampire Journals (1997) - Anton Nekro (1997) Aerisirea (TV) / Aerisirea (1997) Homicide conjugal (1998) - Chef flic Fii cu ochii pe fericire (1999) Manipularea (2000) Les 7 vies du docteur Laux (2000) - Georges, Garnier În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură(2001) - Dumitru Hautes fréquences (2001) - Père de Julie Les percutés / Țăcăniții (2002) Une place parmi les vivants (2003) - Roger Sindromul Timișoara-Manipularea (2004) - Maritan Hacker (2004) - Dl. Penu Femeia visurilor (2005) - Thomas Drept la țintă (2005) București - Berlin / București - Berlin (2005) - Tatăl Nunta mută (2008) - Comesean Regina (2008) Aniela (2009) - Iorgu Vulturesco Iubire și onoare (2010) - Matei Știucă Dacă bobul nu moare (2010) - Nicu Pariu cu viața (2011) Blu (2012) De ce eu? (2015) Vlad (2019)

* 1953: Wolfgang-Felix Magath (născut 26 iulie 1953) este un fost jucător german de fotbal, acum antrenor. Din martie 2011 pregătește echipa VfL Wolfsburg, la conducerea căreia se află pentru a doua oară, în 2009 reușind să câștige cu această echipă titlul de campion al Germaniei.

·         1955: Asif Ali Zardari, politician pakistanez

·         1956: S-a nascut la Petrileni, jud. Bihor, politicianul român Vasile Blaga

·         1959: Kevin Spacey (n. 26 iulie 1959) este un actor film/teatru și regizor american. Spacey a crescut în California și și-a început cariera ca un actor de teatru în anii 1980, înainte de a fi primit în distribuția unui film. A primit aprecieri critice în anii 1990, culminând cu Premiul Oscarpentru rolul său din filmul The Usual Suspects (1995), urmat de Premiul Oscar pentru cel mai bun actor din filmul American Beauty (1999).
Numele său întreg este Kevin Spacey Fowler. S-a născut în South Orange, New Jersey. Părinții săi sunt Kathleen A. și Kathleen A. Mama sa a fost secretară, iar tatăl lui scriitor.^[1][2] Are doi frați vitregi, Julie și Randy.^[3] A urmat cursurile Academiei Militare, de unde a fost dat afară. A urmat, pe rând, cursurile Liceului Canoga Park și Chatsworth din Chatsworth, California, de unde a absolvit cu magna cum laude.^[4][5] În timpul liceului a jucat în producția The Sound of Music, rolul căpitanului Georg von Trapp. Aici s-a hotărât să ia numele mamei sale, Spacey, care a aparținut bunicului său din partea mamei, ca nume de scenă.^[6]Au apărut mai multe speculații, dintre care cea mai frecventă a fost presupunerea că numele său este o combinație între numele și prenumele actorului Spencer Tracy, ca un tribut pentru cariera sa.^[6] A făcut stand-up comedy mult timp, până s-a hotărât să urmeze cursurile Facultății de actorie, Juilliard School din New York City.^[7] Și-a continuat show-urile de stand-up comedy, făcându-și chiar un nume în acest domeniu
Filmografie:

• Ostatici ostili (1994)
• Se7en (1995)
• Vremea răzbunării (1996)
• Superman Revine (2006) - Lex Luthor
• Fratele lui Moș Crăciun (2007)
• Culisele puterii (2013-2017)

Kevin Spacey

* 1959: Hiroshi Soejima (n. 26 iulie 1959) este un fost fotbalist japonez.
* 1960: Adrian Mihail Popescu (n. 26 iulie 1960 în Craiova) este un fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990.

·         1960 - S-a născut Danny Stagg, chitarist şi basist american (Kingdom Come).

·         1962 - S-a născut Miranda Joyce, saxofonistă, compozitoare şi vocalistă britanică (Belle Stars).

·         1964: Sandra Annette Bullock (n. 26 iulie 1964, Arlington, SUA) este o actriță și producătoare americană de origine germană.
Sandra Annette Bullock (n. 26 iulie 1964) este o actriță americană care a obținut faimă și notorietate în anii 1990 datorită rolurilor interpretate în filme de succes precum Demolition Man, Speed, The Net, Hope Floats, A Time to Kill, și While You Were Sleeping. În noul mileniu și-a continuat apariția în alte filme de succes precum Miss Congeniality, The Lake House și Crash, cel din urmă primind aprecierea criticilor de film americani, iar în anul 2005 a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame. În anul 2007 a fost clasificată pe locul 14 în topul celor mai bogate femei celebre cu o avere estimată la 85 milioane de dolari. În 2009, Sandra Bullock a jucat în două dintre cele de mai succes filme d.p.d.v. al încasărilor: The Proposal și The Blind Side. Sandra Bullock a primit un premiu Golden Globe pentru cea mai bună actriță, un premiu Screen Actors Guild pentru interpretarea remarcabilă, distinsă de către o actriță a unui rol principal, și un Premiu Oscar pentru cea mai bună actrițăpentru interpretarea rolului lui Leigh Anne Tuohy în filmul The Blind Side^[5]. De asemenea numele ei apare în ediția 2012 a Cărții Recordurilor (Guiness Book) ca cea mai bine plătită actriță, cu 56 milioane de dolari

Sandra Bullock s-a născut în Arlington, Virginia, mama ei, Helga D. Meyer (1942-2000) ^[8], a fost o cântăreață lirică și profesoară de canto iar tatăl, John W. Bullock (n. 1925)^[9],un antrenor în Alabama.

Sandra Bullock a locuit în orașul Fürth până la vârsta de 12 ani, unde a cântat într-un cor al Norimberg Staatstheater^[10]. Și-a trăit copilăria în Germania și în alte părți ale Europei. Vorbește limba germană cursiv și a studiat balet și canto de mică, interpretând mici roluri în piese de teatru care se țineau în sala de operă unde performa și mama ei. Sandra Bullock are o soră mai mică, născută în anul 1970, Gesine Bullock-Prado^[11]. A învățat la Washington-Lee High School, unde printre altele era și cheerleader, a participat în piese de teatru în liceu, și a fost logodită cu un jucător de fotbal american. A absolvit liceul în anul 1982 și pe urmă s-a înscris la universitatea East Carolina University din Greenville (Carolina de Nord). A renunțat la facultate în ultimul an, în primăvara lui 1986, pentru a-și începe cariera de actriță.

Mai apoi s-a mutat în New York, unde a lucrat o perioadă ca barman-ospătar pentru a-și asigura mijloacele de trai; a luat lecții de teatru de la Sanford Meisner , după care a fost abordată de mai multe show-uri de televiziune, iar în anul 1987 obține primul său rol în filmul Hangmen.

Apărută în mici producții la sfârșitul anilor 1980, Sandra Bullock obține un rol în piesa de teatru No Time Flat la Broadway. Regizorul Alan J. Levi, impresionat de interpretarea Sandrei, îi oferă un rol în filmul TV Bionic Showdown: The Six Million Dollar Man and the Bionic Woman. Mai apoi joacă în câteva producții independente, precum Who Shot Patakango? și The Preppie Murder, ca să obțină mai târziu rolul principal, Tess McGill, în sitcom-ul Working Girl, serial inspirat din filmul omonim din anul 1988, care avea ca și protagoniști pe Harrison Ford, Sigourney Weaver, Melanie Griffith și Joan Cusack^[12]. În anul 1992 joacă în filme mici precum Love Potion No. 9 pe platoul căruia se îndrăgostește de colegul ei Tate Donovan, iar apoi face parte, în anul 1993, din thriller-ul horror The Vanishing cu Kiefer Sutherland și Jeff Bridges.

Mai târziu joacă în comedia When the Party's Over și în drama The Thing Called Love regizat de Peter Bogdanovich, cu River Phoenix, Samantha Mathis și Dermot Mulroney. Obține un rol de prim-plan în thriller-ul science-fiction Demolition Man cu Sylvester Stallone și Wesley Snipes. Vor urma filmele de aventură Fire on the Amazon și drama Wrestling Ernest Hemingway alături de mari actori precum Robert Duvall, Richard Harris și Shirley MacLaine.

Festival di Cannes 1996

Anul 1994 este anul de aur pentru Sandra care joacă rol de protagonistă în Speedalături de Keanu Reeves și Dennis Hopper. În film joacă rolul lui Annie Porter, șoferița unui autobuz care urmează să explodeze dacă viteza cu care merge coboară sub 80 km/h. Filmul a fost considerat un succes atât din partea criticilor de film cât și d.p.d.v. comercial, obținând trei nominalizări la Oscar dintre care câștigă două premii: pentru Cel mai bun sunet și pentru Cel mai bun montaj sonor, printre altele obține și trei nominalizări, dintre care două câștigate, la BAFTA Award și 9 nominalizări la MTV Movie Awards câștigând 5 dintre acestea, printre care premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină și premiul pentru Cea mai atrăgătoare actriță, ambele premii aparținând Sandrei Bullock.

În anul următor joacă în comedia romantică While You Were Sleeping alături de Bill Pullman. În film Sandra joacă rolul unei casiere la metrou, Lucy, care se îndrăgostește de un bărbat frumos și bogat, acesta din urmă are un accident la stația de metrou de la care Sandra îl salvează dar bărbatul rămâne în comă, ajunsă la spital rudele bărbatului o confundă cu logodnica bărbatului. Rolul Lucy, care trebuia să fie a lui Demi Moore, îi permite Sandrei să obțină candidatura la un Golden Globe pentru Cea mai bună actriță dintr-o comedie sau un musical.

While You Were Sleeping și Speed au contribuit cu siguranță la lansarea definitivă a carierei Sandrei Bullock.

Tot în anul 1995 joacă, în thriller-ul The Net alături de Jeremy Northam, rolul unei informaticiene care dă peste un secret înfiorător și care din acel moment va fi urmărită de un grup de hackeri, care îi vor lua tot. Datorită filmului obține o nominalizare la MTV Movie Awards pentru Cea mai dorită femeie.

În anul 1996 după ce a jucat în comedia Two If by Se, alături de Denis Leary, își înființează propria casă de producție numită Fortis Films, pe care o gestionează sora, producătoarea Gesine Bullock-Prado^[13]. Tot în 1996 joacă în filmul A Time To Kill inspirat din omonimul roman al lui John Grisham, alături de un cast compus din Matthew McConaughey, Kevin Spacey, Samuel L. Jackson, Kiefer Sutherland, Donald Sutherland și Oliver Platt. În același an joacă în filmul In Love and War de Richard Attenborough cu Chris O'Donnell în care joacă rolul lui Agnes von Kurowsky, prima dragoste a lui Ernest Hemingway.

În anul 1997 joacă în Speed 2: Cruise Control, partea a doua a filmului care a lansat-o Speed, în care joacă tot rolul lui Annie Porter, dar fără Keanu Reeves, înlocuit de Jason Patric. Filmul a fost considerat un eșec de către criticii de film.

În anul 1998 joacă în drama romantică Hope Float de Forest Whitaker cu Gena Rowlands și Harry Connick Jr., și apoi debutează ca regizor cu scurt metrajul Making Sandwiches în care apar Matthew McConaughey și Eric Roberts. Pe urmă joacă în filmul Practical Magic cu prietena Nicole Kidman și Stockard Channing. În 1999 joacă în comedia romantică Forces of Nature alături de Ben Affleck. Comedia e inspirată din filmul din 1934 a lui Frank Capra, It Happened One Night.

În același an joacă alături de Liam Neeson în comedia Gun Shy, film în care are și calitate de producător, apoi joacă în filmul 28 Days alături de Viggo Mortensen. În film actrița joacă rolul unei alcoolice dependentă de droguri constrânsă să petreacă 28 de zile într-o clinică pentru reabilitare. Actrița a petrecut cu adevărat câteva zile într-o astfel de clinică pentru a-și pregăti rolul. În sfârșit, în anul 2000 revine la mare succes și notorietate cu filmul Miss Congeniality în care joacă rolul lui Gracie Hart, agent FBI sub acoperire care trebuie să prevină un atentat la concursul Miss America. Filmul a fost un succes la încasări, Sandra obținând nominalizarea la Golden Globe pentru Cea mai bună actriță dintr-o comedie sau musical.

Steaua Sandrei Bullock pe Hollywood Walk of Fame

După doi ani de pauză revine în 2002 cu thriller-ul psihologic Murder By Numbersalături de Ryan Gosling și Michael Pitt. Filmul e inspirat după faptele reale ale lui Leopold și Loeb din 1924, și a fost prezentat în afara concursului la al 55-lea Festival din Cannes^[14]. În același an joacă în comedia Divine Secret of Ya-Ya Sisterhood, alături de Maggie Smith, James Garner și Ellen Burstyn. Tot în 2002, alături de Hugh Grant, joacă în comedia romantică Two Weeks Notice, în care interpretează rolul avocatei Lucy Kelson.

În anul 2004, după o scurtă pauză, face parte din distribuția filmului dramatic Crash, film independent având ca regizor pe Paul Haggis și având ca protagoniști, pe lângă Sandra Bullock, actori precum Brendan Fraser, Don Cheadle, Matt Dillon, Ryan Phillippe și Thandie Newton. Filmul a obținut 6 nominalizări la Oscarîn 2006 câștigând trei premii, pentru Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu original și și Cel mai bun montaj. Acest lung metraj are ca temă fundamentală rasismul, dar tratează și alte aspecte ale relațiilor interumane^[15].

În anul 2005 are o apariție cameo în filmul Loverboy cu Kyra Sedgwick, Kevin Bacon, Marisa Tomei și Matt Dillon. A primit, în același an, o stea pe Hollywood Walk of Fame. Atunci, prin numeroasele felicitări apărute în ziarele din Los Angeles, a fost și un mesaj de felicitări semnat "Keanu R." (adică Keanu Reeves, partenerul din filmul Speed). Același mesaj de felicitări a apărut cu multe luni înainte, când actorul a primit și el o stea pe Hollywood Walk of Fame, din partea Sandrei Bullock, semnat "Sandy B.". Tot 2005 reia rolul lui Gracie Hart în partea a doua a filmului Miss Congeniality 2: Armed and Fabulous alături de Regina King. De această dată Gracie Hart trebuie să-și salveze prietena Cheryl Frasier care fusese răpită.

În 2006 joacă din nou alături de Keanu Reeves, la 11 ani după filmul Speed, în filmul romantic The Lake House, film în care este vorba despre povestea de dragoste dintre doctorița Kate Foster (Bullock) și arhitectul Alex Wyler (Reeves) care locuiesc în aceeași casă dar nu se întâlnesc niciodată. Singurul mod de comunicare al lor fiind cutia poștală din fața casei, mulțumită căreia își pot scrie unul celuilalt și descoperă faptul că locuiesc în aceeași casă, dar la 2 ani diferență unul de celălalt, ea în 2006 și el în 2004. Filmul a câștigat 2 nominalizări la Teen Choice Award câștigând premiul pentru Cel mai bun sărut^[16].

Tot în 2006 interpretează rolul scriitoarei Harper Lee în filmul Infamous alături de Toby Jones, Daniel Craig, Jeff Daniels, Sigourney Weaver, Peter Bogdanovich și Gwyneth Paltrow. Filmul este făcut după cartea din 1997 Capote: In Which Various Friends, Enemies, Acquaintances and Detractors Recall His Turbulent Career scrisă de George Plimpton.

În 2007 joacă în filmul dramatic Premonition alături de Julian McMahon, Nia Long, Peter Stormare și Amber Valletta. În acest film Sandra joacă rolul lui Linda Hanson, casnică, care într-o dimineață află că soțul Jim, în drum spre muncă, a murit într-un accident de mașină. Dimineața următoare însă, când se trezește, soțul e lângă ea viu și nevătămat

Sandra Bullock la decernareaPremiilor Oscar 2011

În 2009 revine pe marile ecrane cu comedia The Proposal alături de Ryan Reynolds, în care joacă rolul lui Margaret Tate, care pentru a nu fi expulzată înapoi în țara de origine, Canada, încheie o căsătorie de conveniență cu secretarul său. Filmul a primit 4 nominalizări la MTV Movie Awards, și alte 4 la People's Choice Awards câștigând premiul pentru Cel mai bun film de comedie și premiul pentru Actrița anului. Filmul a încasat 317.375.031 de dolari în toată lumea, fapt pentru care acest film este cel mai de succes din punct de vedere comercial din toată cariera actriței.

Tot în 2009 joacă în comedia All About Steve cu Bradley Cooper și Thomas Haden Church, filmul primind o reacție negativă din partea criticilor, și primind 5 nominalizări la Razzie Awards (Zmeura de Aur) câștigând premiul pentru Cea mai proastă actriță în rol principal și premiul pentru Cel mai slab cuplu de pe ecran^[18]. În același an joacă în filmul The Blind Side în care interpretează rolul lui Leigh Anne Tuohy, mama adoptivă a lui Michael Oher, viitor campion de fotbal american.^[19]. Filmul a fost un succes atât la box office cât și d.p.d.v. al criticilor de film.^[20]

În decembrie 2010, mulțumită rolurilor pe care le-a interpretat, Bullock obține o dublă candidatură la Golden Globe 2010, pentru rolul din The Blind Side și pentru rolul din filmul The Proposal, reușind să câștige premiul Golden Globe pentru rolul din The Blind Side^[21][22]. Ambele filme desemnează unul dintre cele mai bune momente din cariera actriței Sandra Bullock deoarece aceste filme au încasat mai mult decât toate filmele jucate de actriță în întreaga sa carieră (filmele au încasat peste 600 de milioane de dolari în toată lumea)^[23] chiar pentru rolul din The Blind Side câștigă premiul Oscarpentru Cea mai bună actriță într-un rol principal, iar cu o seară înainte a primit personal cele 2 premii Zmeura de Aurcâștigate pentru filmul All About Steve, fapt ce a constiuit un record nemaiîntâlnit pentru un actor/actriță.

A avut nenumărate relații amoroase printre care cea cu Tate Donovan și Troy Aikman, o relație de lungă durată cu Matthew McConaughey, pe care l-a cunoscut pe platourile de filmare ale filmului A Time to Kill, și cu Ryan Gosling, cunoscut pe platourile de filmare ale filmului Murder by Numbers.^[30][31]

În anul 2005 s-a căsătorit cu Jesse G. James. S-a despărțit de acesta din cauza relațiilor extraconjugale pe care acesta le-a avut^[32][33] cu porno-star-ul Michelle McGee.^[34]

Recent actrița a adoptat un copil, Louis Bardo Bullock. Procedura de adopțe a fost începută acum 4 ani cu fostul soț, adopție pe care Sandra Bullock a continuat-o ca și mamă single^[35].

După divorț și-a găsit consolarea în brațele lui Ryan Reynolds, cu care a fost văzută petrecând un revelion romantic ^[36]. Între cei doi se pare că nu mai este nimic din moment ce actorul are o relație cu actrița Blake Lively.

Pe 20 decembrie 2000, Sandra Bullock și încă un pasager au supraviețuit prăbușirii unui avion privat închiriat: în timpul aterizării pe timp de noapte la aeroportul Jackson Hole Airport. Avionul a aterizat într-un morman de zăpadă. În urma accidentului trenul de aterizare s-a desprins, aripa dreaptă a fost distrusă parțial iar aripa stângă s-a rupt

Filmografie:

• Hangmen (1987)
• Religion, Inc. (1989)
• Who Shot Patakango? (1989)
• When the Party's Over (1992)
• Love Potion No. 9 (1992)
• The Vanishing (1993)
• The Thing Called Love (1993)
• Demolition Man (1993)
• Fire on the Amazon (1993)
• Wrestling Ernest Hemingway (1993)
• Speed (1994)
• While You Were Sleeping (1995)
• The Net (1995)
• Two If by Sea (1996)
• Vremea răzbunării (1996)
• In Love and War (1996)
• Speed 2: Cruise Control (1997)
• Hope Floats (1998)
• Making Sandwiches (1998)
• Practical Magic (1998)
• The Prince of Egyp (1998)
• Forces of Nature (1999)
• Gun Shy (2000)
• 28 Days (2000)
• Miss Congeniality (2000)
• Murder by Numbers (2002)
• Divine Secrets of the Ya-Ya Sisterhood (2002)
• Two Weeks Notice (2002)
• Crash (2004)
• Loverboy (2005)
• Miss Congeniality 2: Armed and Fabulous (2005)
• The Lake House (2006)
• Infamous (2006)
• Premonition (2007)
• All About Steve (2009)
• The Proposal (2009)
• The Blind Side (2009)
• Extrem de tare și incredibil de aproape (2011)
• Ocean's 8 (2018)
• Orbește (2018)

Sandra Bullock

Bullock, 2013

* 1966: Anna Rita Del Piano (născută Anna Rita Viapiano la 26 iulie 1966 în Cassano delle Murge, Provincia Bari, Italia ) este o actriță italiană de film.

Anna Rita Del Piano

* 1969: Ioana Abur (n. 26 iulie 1969, Sighișoara) este o actriță română.

S-a născut în Sighișoara și, începând cu școala generală, s-a mutat la București. A absolvit Academia de Teatru și Film "I.L.Caragiale" în 1994, la clasa lui Dem Rădulescu.

Dublaj

• Ștrumpfii 2 (2013) - Nancy O'Dell

Filmografie

An	Titlu	Rol	Note
2017	Ana, mon amour	Angajată Beau Monde 2	Lungmetraj
2016	Vânătoare în familie		Film de televiziune
2015	Sara șeful și îngerul		Film de televiziune
2015	Live	Doctoriță	Lungmetraj
2014	Artă	Mama	Scurtmetraj
2014	București, te iubesc!	Ioana	Scurtmetraj
2013	Walking with the Enemy	Woman	Lungmetraj
2013	Câinele japonez	Gabi	Lungmetraj
2013	Școala de vară		Film de televiziune
2012	After the silence	Ioana	Lungmetraj (Documentar)
2012	Werewolf: The Beast Among Us		Video
2010	Bună! Ce faci?		Lungmetraj
2008	Adam Resurrected	Woman with Doll	Lungmetraj
2008	Mirrors	Front Desk Sister	Lungmetraj
2008	Ghouls	Jennifer's Mother	Film de televiziune
2007	Dolina	Mauzi Anies	Lungmetraj
2006	Pu-239	Injured dog owner	Lungmetraj
2006	Offset	Christina	Lungmetraj
2006	Mamă după ora 5	Diana	Film de televiziune
2006	O lume a durerii	Mama lui Alice	Film de televiziune
2005	Hellraiser: Deader	Katia	Video
2004	Rivoglio i miei figli		Film de televiziune
2002	Binecuvântată fii, închisoare		Lungmetraj
2002	Sherlock	Victoria	Film de televiziune
2001	Omul cu o mie de ochi		Lungmetraj (Documentar)
1998	Subspecies: The Awakening	Ana Lazăr	Lungmetraj
1992	Înnebunesc și-mi pare rău		Lungmetraj
1987	Licenii		Lungmetraj

Spectacole de teatru

An	Titlu	Rol	Regie
2015	Am iubit, am purtat, am pierdut	Gingy	Emil Hoștină
2012	Șarpele în iarbă	Annabel	Emil Hoștină
2008	Iarna		Eliza Bercu
2002	Baal		Dragoș Galgoțiu

* 1973: Kathryn „Kate” Bailey Beckinsale (n. 26 iulie 1973, Londra) este o actriță de britanică de teatru, televiziune și voce.
Kate s-a născut la Chiswick, Londra, ca fiică a actorilor britanici Richard Beckinsale și Judy Loe^[7] și sora vitregă mai mică a Samanthei Beckinsale.^[7] Tatăl moare în 1979 la vârsta de 31 de ani.^[8] După terminarea școlii a început cariera de actriță. În 1991 devine cunoscută prin rolul jucat într-un film TV despre război, Devices and Desires.^[9]Beckinsale studiază în anii următori literatura franceză și rusă la Universitatea Oxford.^[10] În timpul studiul apare în filmul "Much Ado About Nothing" (Mult zgomot pentru nimic) o ecranizare a operei lui William Shakespeare.^[11] În ultimii ani ca studentă poate fi văzută în câteva piese de teatru și filme franceze. Pe plan internațional devine cunoscută prin rolul jucat în filmul american "Pearl Harbor"^[12] și coproducția "Underworld".^[13] Cu actorul Michael Sheen are în 1999 o fiică. La data de 9 mai 2004 se căsătorește cu regizorul Len Wiseman.^[14] În 2009 este distinsă cu titlul Sexiest Woman Alive inițiată de revista Esquire.^[15] Peste un an face parte din juriu la Festivalul Internațional de Film de la Cannes

Kate Beckinsale

·         1974: Daniel Negreanu, jucător canadian de poker
* 1976: Pável Pardo Segura (n. 26 iulie 1976) este un fotbalist mexican care a jucat fotbal la clubul german VfB Stuttgart, campion în sezonul 2007-2008, iar din ianuarie 2009 la clubul mexican Club América.
* 1977: Martin Laursen (n. 26 iulie, 1977 în Fårvang, Danemarca) este un fost fotbalist danez care a evoluat pe postul de fundaș central. El a evoluat la cluburi ca: Parma FC, AC Milan si Aston Villa.
* 1981: Maicon Douglas Sisenando (născut la 26 iulie 1981 în Novo Hamburgo, Rio Grande do Sul), cunoscut sub numele de Maicon, este un fotbalistbrazilian, care în prezent se află sub contract cu Avaí.
* 1981: Sebastian Sfârlea (n. 26 iulie 1981, Oradea, România) este un jucător român de fotbal care evoluează la Dacia Mioveni.
* 1982: Vincent Anstett (n. 26 iulie 1982, Strasbourg) este un scrimer francez specializat pe sabie, campion mondial pe echipe în 2006 și vicecampion european în 2016.
* 1985: Gaël Clichy (Pronunție în franceză: /ɡa.ɛl kli.ʃi/ ; n. 26 iulie 1985) este un fotbalist francez care evoluează la clubul turc İstanbul Bașakșehir.
* 1985: Francisco Molinero (n. 26 iulie 1985, Toledo, Spania) este un jucător de fotbal spaniol care evoluează în Primera División, la clubul Getafe.
* 1986: Cosmin Hănceanu (n. 26 iulie 1986, Iași) este un scrimer român specializat pe sabie, laureat cu bronzul la individual și cu aurul pe echipe la Campionatul Mondial din 2009.
* 1986: Florin Vlaicu (n. 26 iulie 1986, București) este un jucător de rugby în XV profesionist român. Este catalogat drept utility back, adică cu aptitudini de a evolua mijlocaș la deschidere, centru sau fundaș.
* 1987: Ana Patricia González (n. 26 iulie 1987, Navojoa, Sonora, Mexic) este o regină a frumuseții mexicane care a câștigat al patrulea sezon al concursului de frumusețe / reality show-ului de televiziune Nuestra Belleza Latina la 23 mai 2010.^[1]

Ana Patricia González a participat la concursul de frumusete reprezentînd Mexicul. Cunoscută sub numele de Ana Patricia Gamez înainte de căsătorie, la cei optsprezece ani a reprezentat statul de Sonora, în ediția din 2005 a acestui eveniment.^[2]

Câțiva ani mai târziu, González a cîștigat concursul de frumusețe (Nuestra Belleza Latina 2010) în Los Angeles, și a fost selectată pentru a participa la acest reality-show. După săptămâni de competiție și eliminări, a câștigat marele premiu de 250.000 dolari USD, un contract cu titlu Univision și Nuestra Latina Belleza 2010, fiind a doua femeie mexicană care a obținut titlul, după Alejandra Espinoza în 2007. Ea a avut un pictorial în revista People en Español, fiind printre cei mai frumoși 50 de mexicani din anul 2010

Ana Patricia în prezent funcționează ca un corespondent de divertisment pentru „Despierta America” de la Univision. Ea de asemenea face parte din Univision On Demand și este reprezentată de către Model Management MC2 în Miami, Florida.

Trăiește cu superstarul fotbalistic David Villa cu care este căsătorită. Are două fete cu numele Olaya și Zaida.

Ana Patricia González

Raúl González, Ana Patricia González and Anand Bhatt an the 2012 Latin Grammys

* 1987: Slađana Pop-Lazić (n. 26 iulie 1987, în Belgrad)^[1] este o jucătoare sârbăde handbal care joacă pentru clubul francez Brest Bretagne Handball și pentru echipa națională de handbal feminin a Serbiei.
* 1988: Diego Perotti (Moreno, 26 iulie, de 1988) este un fotbalistargentinian. Joaca ca extremă stânga la AS Roma din Serie A din Italia.
* 1989: Suguru Awaji (淡路卓 Awaji Suguru^?, n. 26 iulie 1989, Prefectura Miyagi) este un scrimer japonez specializat pe floretă, vicecampion olimpic pe echipe la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra.
* 1989: Alexandru Dedov (n. 26 iulie 1989, Chișinău) este un fotbalist internațional moldovean, care în prezent evoluează la clubul A.S.A. Târgu Mureș pe postul de mijlocaș.

·         1993: Elizabeth Egan "Liz" Gillies^[1] (n. 26 iulie 1993)^[2] este o actrițăamericană de origine italiană,^[3] cunoscută pentru rolul ei din Victoria în lumina reflectoarelor, în rolul lui Jade. A fost, de asemenea, vocea personajului Daphne din Winx Club,^[4] precum și Heather Fox în 2011, în serialul Big Time Rush.

Elizabeth Gillies

Gillies în 2015

* 1996: Laura Dorp (n. 26 iulie 1996, în Saint-Doulchard)^[1] este o handbalistăfranceză care, începând din iunie 2017, joacă pentru clubul românescRapid București.

Decese

·         1380: Împăratul Kōmyō al Japoniei (n. 1322)

·         1471: A murit papa Paul al II-lea (Pietro Barbo); (n. 23 februarie 1417). Inițial ar fi preferat numele de Formosus al II-lea, însă cardinalii l-au convins să renunțe la un astfel de nume. Nici a două alegere (Marcus al II-lea) n-a fost potrivită (numele apostolilor de obicei nu sunt folosite ca nume de papi).  Pietro Barbo a acceptat – în sfârșit, să poarte numele de „Paul al II-lea”, considerand ca Sf.Paul (Sf.Pavel) nu era nici unul din cei doisprezece apostoli, nici unul din cei patru evangheliști. A luat o poziție ostilă față de Academia Romană. Din punctul de vedere al prezentului era un fel de „anti-umanist”: nici nu stăpânea limba latină. A introdus bareta cardinalilor și a stabilit în 1470 să aibă loc un an jubiliar o dată la 25 de ani.
* 1527: Iovan Nenada (sârbă Јован Ненад; ca. 1492 – 26 iulie 1527), supranumit „cel Negru”^[a] a fost un comandant militar sârb aflat în slujba coroanei maghiare. Profitând de slăbiciunea statului medieval maghiar, imediat după înfrângerea suferită la Mohács în 1526, contra turcilor, acesta își creează un stat propriu în sudul Câmpiei Pannonice, luându-și titlul de țar al statului nou stabilit.

Lui Iovan Nenad i-se atribuie rolul de fondator al Voievodinei.

Nenada s-a născut în nordul Banatului, la Lipova din origini neclare în jurul anului 1492. De origine sârbă, era supranumit cel Negru datorită unui semn din naștere care pornea de la tîmpla dreaptă și mergea până la piciorul drept de-a lungul corpului.

Iovan Nenada

Țar al Serbiei

Jovan Nenad, Împăratul Sârbilor

·         1533: Francisco Pizarro îl execută pe Atahuallpa, al treisprezecelea și ultimul împărat al incașilor.

·         1605: A decedat la Manila, in Filipine, Miguel de Benavides y Añoza (n.cca.1552), cleric spaniol și sinolog, al treilea arhiepiscop  catolic de Manila. Anterior, el a servit ca primul episcop al diecezei de Nueva Segovia și a fost fondatorul  Universitatii Santo Tomas din orașul Manila.
* 1630: Carol Emanuel I (italiană Carlo Emanuele di Savoia; 12 ianuarie 1562– 26 iulie 1630), supranumit cel Mare, a fost Duce de Savoia din 1580 până în 1630.

S-a născut la Castelul Rivoli din Piemont, ca singurul copil al Ducelui Emanuel Filibert de Savoia și a Margaretei a Franței. A devenit duce la 30 august 1580.^[1]

Ambițios și încrezător, el a urmat o politică de expansiune pentru ducatul său. În toamna anului 1588, profitând de războiul civil care a slăbit Franța în timpul domniei vărului său primar Henric al III-lea, a ocupat teritoriul Saluzzo, care era sub protecția franceză. Noul rege, Henric al IV-lea, a cerut să-i fie restituit teritoriul însă Carol Emanuel a refuzat; a urmat război. Conflictul de la graniță care a implicat Franța și Spania s-a încheiat cu pacea de la Vervins (2 mai 1598), care a lăsat problema Saluzzo nerezolvată. După ce ducele a început discuțiile cu Spania, Henric a amenințat că va redeschide războiul, până când, prin Tratatul de la Lyon (17 ianuarie 1601), Saluzzo a fuzionat cu Savoia în schimbul Bresse și a altor teritorii de peste Alpi.

În 1602, Carol Emanuel a încercat să asedieze orașul Geneva. La 11 decembrie în acel an, el a poruncit trupelor sale să înconjoare zidurile orașului. Tentativa a fost un eșec dezastruos; 54 de savoiarzi au fost uciși și mulți alții au fost capturați. Armata lui Carol Emanuel s-a retras în panică și prizonierii savoiarzi au fost executați.

S-a căsătorit cu verișoara sa de gradul doi, Infanta Catalina Micaela a Spaniei, fiica regelui Filip al II-lea al Spaniei și a Elisabetei de Valois și au avut zece copii:

• Filippo Emanuele, Prinț de Piemont (1586–1604)
• Victor Amadeus (1587–1637) căsătorit cu Prințesa Christine Marie a Franței; au avut copii.
• Emanuele Filiberto (1588–1624), vicerege al Siciliei (1622–24)
• Margareta (1589–1655), căsătorită cu Francesco al IV-lea Gonzaga, Duce de Mantua
• Isabela (1591–1626), căsătorită cu Alfonso al III-lea d'Este, Prinț Ereditar de Modena
• Maurizio, cardinal (1593–1657)
• Maria Apollonia, călugăriță la Roma (1594–1656)
• Francesca Catherina, călugăriță la Biella (1595–1640)
• Tommaso Francesco (1596–1656) căsătorit cu Marie de Bourbon, Contesă de Soissons; au avut copii
• Giovanna (n. 1597)

După decesul soției sale nu s-a recăsătorit niciodată însă începând cu anul 1600 a avut 11 copii cu următorele femei: Luisa de Duing, Argentina Provana, Catherine de Roussillon (mama Margheritei de Savoia care a fost o strămoașă a Mariei Teresa Cybo-Malaspina), Virginia Pallavicino, Anna Caterina Meraviglia și Anna Felizita Cusa.

Carol Emanuel I

Duce de Savoia

Gravură a lui Carol Emanuel I

·         1693: Ulrica Eleonora a Danemarcei, soția regelui Frederic al III-lea al Danemarcei (n. 1656)

·         1801: Arhiducele Maximilian Franz de Austria (8 decembrie 1756 – 26 iulie1801) a fost arhiepiscop al Arhidiecezei de Köln. A fost cel mai mic copil al împărătesei Maria Terezia și al soțului ei, Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Printre frații săi mai mari au fost doi împărați ai Sfântului Imperiu Roman: Iosif al II-lea și Leopold al II-lea și două regine: Maria Antoaneta, regină a Franței și Maria Carolina a celor Două Sicilii. A fost ultimul principe arhiepiscop și principe elector de Köln și un susținător al lui Ludwig van Beethoven.

Maximilian Franz la vârsta de 6 ani, în 1762, de Liotard

Maximilian Franz s-a născut la Palatul Hofburg din Viena.

Frate al reginei Maria Antoaneta a Franței, el a venit în vizită la 7 februarie 1775, la aproape cinci ani după ce Maria Antoaneta a sosit în țara adoptivă (aprilie 1770). Întâlnirea a avut loc la Château de la Muette. Pentru a păstra călătoria lui cât mai privată posibil, arhiducele a călătorit sub un pseudonim: Contele de Burgau.

O căzătură de pe cal în timpul Războiului de Succesiune bavarez l-a forțat să părăsească cariera militară și s-a dedicat carierei clericale. În 1780 el l-a succedat pe unchiul său, prințul Karl Alexander de Lorena, ca Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni.

În 1784 el a devenit arhiepiscop și principe elector de Köln, locuind în reședința electorală din Bonn. A rămas în această funcție până la moartea sa în exil. La Köln l-a avut în serviciu pe compozitorul Ludwig van Beethoven.

Închisoarea, condamnarea și executarea cumnatului său, regele Ludovic al XVI-lea al Franței și a surorii sale Maria Antoaneta l-au revoltat. El a primit mai mulți clerici francezi care au refuzat să jure credință față de constituția civilă a clerului. A fugit din fața trupelor revoluționare franceze și s-a refugiat în țara sa natală, condusă de nepotul său, împăratul Francisc al II-lea. A murit la Viena în 1801, la vârsta de 44 de ani.

Arhiducele Maximilian Franz

·         1863: A murit Sam Houston, om politic și general american (n. 1793). Samuel Houston, cunoscut sub numele de Sam Houston (n. 2 martie 1793 – d. 26 iulie 1863), a fost un om politic şi ofiţer american din secolul al XIX-lea. S-a născut la Timber Ridge în valea Shenandoah din Virginia, fiind de origine scoţian-irlandeză. Houston a devenit o personalitate de referinţă în istoria Texasului, fiind ales de două ori în funcţia de preşedinte al Republicii Texas, fiind senator al SUA din partea Texasului după aderarea sa la Statele Unite, şi, în cele din urmă, guvernator al statului Texas. El a refuzat să depună jurământ de loialitate Confederaţie atunci când Texasul s-a separat de SUA în perioada Războiului Civil, şi a demisionat din funcţia de guvernator. Pentru a evita vărsarea de sânge, a refuzat oferta de a conduce o armată a Uniunii. El s-a retras la Huntsville, Texas, unde a murit înainte de sfârşitul războiului.
În tinereţe, a emigrat în Tennessee din Virginia, a petrecut o perioadă în compania indienilor Cherokee (care l-au adoptat ca cetăţean şi din rândul căruia şi-a găsit soţie), a servit în armată în Războiul din 1812, şi a participat la viaţa politică din Tennessee. Houston este singura persoană din istoria SUA care a fost guvernator a două state diferite (deşi şi alţii au servit drept guvernatori ai mai multor teritorii diferite). O ceartă cu un congressman american, urmată de un proces intens mediatizat a dus la emigrarea sa în 1832 în Texasul Mexican. Acolo, a devenit rapid lider al Revoluţiei Texane. El a susţinut unirea Texasului cu Statele Unite. Oraşul Houston a fost botezat după el.

·         1867: Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach, cunoscut ca Otto al Greciei(în greacă Ὄθων, Βασιλεὺς τῆς Ἑλλάδος), (n. 1 iunie 1815, Salzburg - d. 26 iulie 1867, Bamberg) a fost primul rege al Greciei moderne. A domnit între 1832-1862.

S-a născut în Palatul Mirabell din Salzburg^[2], ca al doilea fiu al regelui Ludovic I al Bavariei și al Theresei de Saxe-Hildburghausen. Prin strămoșul său, Ducele Johann al II-lea, Otto era descendent al dinastiei imperiale grecești.

Când a fost ales rege, Marile Puteri au obținut de la tatăl lui Otto promisiunea de a-l împiedica de la acțiuni ostile împotriva Imperiului Otoman și au insistat asupra titlului de "rege al Greciei" în loc de "rege al grecilor", care ar fi implicat și milioane de greci aflați încă sub stăpânire turcească.

Tânărul prinț de nici 18 ani a ajuns în Grecia cu 3.500 de trupe bavareze și trei consilieri bavarezi la bordul fregatei britanice Madagascar. Imediat a adoptat costumul național grec și numele său elenizat, "Othon".
Domnia lui Otto este divizată în 3 perioade: a. anii regenței, 1832 - 1835 b. anii monarhiei absolute 1835 - 1843 c. anii monarhiei constituționale 1843 - 1862

Otto

* 1880: Johann Baptist Alexius conte Coronini de Cronberg (n. 16 noiembrie 1794, Görz - d. 26 iulie 1880 în castelul Sf. Petru lângă Görz) a fost descendentul ramurii italiene a unei familii străvechi din Imperiul Franc. Strămoșul său a fost Rudolph von Cronberg (d. 866) cancelarul împăratului Ludovic cel Pios și constructor al castelului Cronberg in apropiere de Frankfurt, de unde provine numele de familie. Johann Baptist a fost un Feldzeugmeister austriac și deținător al regimentului nr. 6 "Carol I al României", guvernator militar și civil al Voivodinei sârbești și Banatului timișean, apoi Ban al Croației.

Johann Baptist Coronini-Cronberg și câțiva soldați și ofițeri austrieci în fața casei Meitani în București

Contele Ioan de Coronini-Cronberg ca Feldzeugmeisterîn 1861

Coronini sa alăturat în 1813 ca cadet unui corp austriac de pionieri, după acea a servit în 1814 într-un corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al Austriei și numit educător al viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat de către contele Karl de Morzin.^[4] Un an mai târziu Johann Baptist a fost avansat la rangul de maior, în 1843 la acel de colonel.^[5]

Stema conților de Coronini-Cronberg

În timpul revoluției în Imperiul Austriac a deținut la 26 iunie 1848 gradul de Generalmajor imperial imperial. A apărat pasurile din Tirolul de Sud, prevenind o invazie a armatelor revoluționare italiene. La 22 iulie 1849 a fost ridicat la gradul de General-locotenent (Feldmarschalleutnant),^[6] primind comanda militară și civilă asupra Voivodinei sârbești și al Banatul timișean.^[5] La data de 1 februarie 1851 a devenit primul titular al nou-inființatului regiment imperial de Infanterie nr. 6, "Carol I, Regele României",^[7] apoi a mai fost desemnat ca președinte al Comisiei privind reforma școlilor militare în același an. În 1854, în timpul Războiului Crimeii, a ocupat Valahia, pe care a controlat-o până în 1856.

Între 28 iulie 1859 și 19 iunie 1860 a fost ban al Croației. În ziua demisiei sale ca Ban, a fost onorat cu titlul de Feldzeugmeister ad honores (de onoare) și a urmat generalului Ludwig cavaler de Benedek la 20 octombrie a anului pe postul de comandant militar al Ungariei, apoi a primit rangul de Feldzeugmeister adevărat la 1 septembrie 1861. Aceasta funcție a deținut-o până la pensionarea la cererea sa. I-a fost permis să se retragă pe ziua de 18 aprilie 1865.^[6]

Generalul a fost decorat în timpul vieții cu înalte decorări, ca de exemplu cu acele al Ordinului Lânii de Aur (Cavaler), al Ordinului Imperial al Coroanei de Fier de clasa 1-a cu decorație de război, Crucii Mari al Ordinului Imperial Leopold, Ordinului austriac al Crucii de Merit Militar cu decorație de război și Crucii Mari al Ordinului Regal unguresc Sf. Ștefan.^[3]

Comuna Coronini, Caraș-Severin îi poartă numele.

Generalul a fost fiul lui Johann Baptist Clemens conte Coronini von Cronberg (n. 13 septembrie 1761, Görz - d. 18 noiembrie 1847 tot acolo), cămărar imperial, care s-a însurat cu contesa Eleonora Aloysia de Stras(s)oldo (n. 19 noiembrie 1764 - d. 5 decembrie 1842, Görz) pe 28 aprilie 1791. Johann Baptist a fost căsătorit cu contesa Marianna Testa-Carcano-Marsciano (n. 28 iulie 1797, Orvieto – d. 16 august 1855, Görz) și tatăl politicianului Franz conte de Coronini-Cronberg (n. 31. iulie 1830, Viena – 25 august 1901, Görz).

Johann Baptist Coronini-Cronberg

* 1881: August Ludwig Viktor de Saxa-Coburg-Kohary (13 iunie 1818 - 26 iulie 1881), a fost prinț german al Casei de Saxa-Coburg-Gotha.

Născut Prințul August Ludwig Viktor de Saxa-Coburg-Saalfeld, a fost al doilea fiu al Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha și a soției lui, Prințesa Maria Antonia Koháry.

La Saint-Cloud, la 20 aprilie 1843, August s-a căsătorit cu Prințesa Clementine de Orléans, fiica regelui Ludovic-Filip al Franței și a soției acestuia, Maria Amalia a celor Două Sicilii. Cuplul a avut cinci copii:

Nume	Naștere	Deces	Note
Prințul Filip de Saxa-Coburg și Gotha	28 martie 1844	3 iulie 1921	căsătorit cu verișoara lui, Prințesa Louise, fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei, la 4 februarie 1875; au avut copii
Prințul Ludwig August de Saxa-Coburg-Kohary	8 august 1845	14 septembrie 1907	căsătorit cu Leopoldina a Braziliei, fiica mai mică a împăratului Pedro al II-lea al Braziliei, la 15 decembrie 1864; au avut copii
Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha	1846	1927	căsătorită cu Arhiducele Joseph Karl de Austria, Palatin al Ungariei, la 12 mai 1864; au avut copii
Prințesa Amalie de Saxa-Coburg și Gotha	1848	1894	căsătorită cu Ducele Maximilian Emanuel de Bavaria, fratele mai mic al împărătesei Elisabeta de Austria; au avut copii
Ferdinand, Țar al Bulgariei	26 februarie 1861	10 septembrie 1948	căsătorit cu Prințesa Marie Louise de Bourbon-Parma, fiica lui Robert I de Parma, la 20 aprilie 1893; au avut copii

La 2 mai 1881 împăratul Franz Joseph I al Austriei l-a ridicat în rang; motivul s-a arătat opt zile mai târziu când Prințesa Stéphanie a Belgiei (sora mai mică a cumnatei lui August, Louise) s-a căsătorit cu unicul fiu al lui Franz Joseph, Prințul Rudolf al Austriei. Împăratul Franz Joseph a considerat nepotrivit ca cumnatul fiului său să aibă un rang așa mic la curtea austriacă.

August a murit în 1881 iar Clémentine nu s-a recăsătorit.

Prințul August

Prinț de Saxa-Coburg-Gotha-Koháry Duce de Saxonia

·         1916: 

·         1925: Gottlob Frege, matematician și logician german (n. 1848). Friedrich Ludwig Gottlob Frege (8 noiembrie 1848, Wismar, Mecklenburg-Schwerin – 26 iulie 1925, Bad Kleinen, Mecklenburg-Schwerin) a fost un matematician, filozof şi logician german. Este unul dintre fondatorii logicii moderne, pe care a aplicat-o la fundamentarea matematicii. Sistemul logic pe care l-a creat, împreună cu Bertrand Russel, a stat la baza filozofiei analitice, cu componenta sa principală, filozofia limbajului. Cu toate că a fost în general ignorat de comunitatea intelectuală la momentul publicării lucrărilor sale, Giuseppe Peano (1858–1932) şi mai apoi Bertrand Russell (1872–1970) au readus lucrările în atenţia noilor generaţii de filosofi şi logicieni.

·         1936: A încetat din viaţă Alexandru Vianu, eseist, traducator si publicist român, fratele mai mic al criticului Tudor Vianu (“Libertate şi cultură”); (n. 21 iunie 1903).
* 1938: Frances Evelyn "Daisy" Greville, Contesă de Warwick (10 decembrie 1861–26 iulie 1938)^[1] a fost o frumusețe a vremii ei și amanta regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit.

Daisy Greville, Contesă de Warwick

Daisy Greville, 1899

·         1941: A murit Henri Lebesgue, matematician francez (n. 1875). Henri Léon Lebesgue (n. 28 iunie 1875, Beauvais, Franța – d. 26 iulie 1941, Paris, Franța) a fost un matematician francez, cunoscut pentru teoria integrării. Teoria lui Lebesgue privind integrarea a fost inițial publicată în disertația sa Intégrale, longueur, aire („Integrală, lungime, arie„), La Universitatea din Nancy în 1902.

·         1941: Benjamin Whorf, lingvist american (n. 1897). Benjamin Lee Whorf (n. 24 aprilie 1897 în Winthrop, Massachusetts, SUA – d. 26 iulie 1941 în Wethersfield, Connecticut, a fost un lingvist și antropolog american care s-a remarcat mai ales prin ipoteza Sapir-Whorf. Din 1919 și până la moartea sa, a lucrat într-o companie de asigurări; profesia lui era cea de chimist, iar preocupările lui academice făceau parte din timpul liber.

·         1952: María Eva Duarte de Perón (numită și Evita) (n. 7 mai 1919 – d. 26 iulie 1952) a fost soția președintelui Argentinei, Juan Perón. În anii '40 și '50 ai secolului XX, datorită ei, privirile întregii lumi s-au întors asupra orașului Buenos Aires și asupra Argentinei.

Eva Duarte se trăgea dintr-o familie săracă. La o vârstă încă fragedă, ea a devenit stea de cabaret. Viața sa s-a schimbat când soarta i l-a scos în cale pe Juan Perón. Din 1943, când îndeplinea funcția de ministru al muncii în guvernul juntei militare, Perón intenționa să introducă o revoluție "de sus în jos" a sistemului, pentru a îmbunătății soarta țăranilor și a muncitorilor. Elita aflată la putere a încercat să împiedice acest lucru, iar în anul 1945 Juan Perón a fost arestat. Atunci, Eva Duarte a mobilizat grupurile de muncitori și de soldați loiali lui Perón. Prin urmare, acesta a fost pus în libertate numai după 14 zile. Suporterilor săi, adunați în Plaza de Mayo, le-a promis să devină președinte al Argentinei. În 1946, a câștigat alegerile prezidențiale. Dar înainte de aceasta s-a căsătorit cu Eva Duarte, numită Evita, în aplauzele mulțimii. În anii care au urmat, Evita a fost foarte activă politic: în sala sa de audiențe primea cetățenii și se ocupa de problemele lor mici și mari. Deși fusese ales în mod democratic, Juan Perón a condus ca un dictator. Datorită sprijinului soției, el a câștigat și alegerile din 1951.

La 21 septembrie 1951, după multe analize medicale, medicii confirmă că Eva Peron suferă de cancer uterin. Avea 32 de ani. Doi doctori renumiți, americanul George Peck și argentinianul Ricardo Finocheto efectuează operația. Cu toate acestea boala și-a continuat evoluția. Apare în public pentru ultima oară la 4 iunie 1952, când soțul ei, Juan Perón, depune jurământul pentru al doilea mandat. Moare la 26 iulie 1952. Trupul ei este îmbălsămat de către doctorul Pedro Ara. Din motive politice trupul Evei Peron este transportat sub nume fals, Maria Maggi de Magistris, și depus într-un cimitir din Milano, unde va sta timp de 15 ani. Este deshumată în 1973 și readusă în țară. Va fi îngropată în cimitirul Recoleta.

Eva Perón

Eva Perón, 1947

·         1957: Carlos Castillo Armas, dictator al Guatemalei, este asasinat.

·         1964: A murit Ştefan Lupşa, doctor în teologie, specialist în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania; (n. 1905).

·         1967: Alexandru Cișman, fizician român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1897). Alexandru Cișman (n. 18 august 1897, Iași, d. 26 iulie 1967, Timișoara) a fost un fizician român, membru corespondent al Academiei Române din anul 1963. A efectuat teza de doctorat cu titlul Viteza sunetului în lichide sub îndrumarea lui Petru Bogdan. A investigat ulterior gazele ionizate. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935

·         1975: A decedat Ion Cantacuzino, scriitor, producător, scenarist, critic şi istoric român de film, fost director al Centrului National al Cinematografiei. Ion Filotti Cantacuzino (n.7 noiembrie 1908), a fost fiul prințului Cantacuzino și al actriței Maria Filotti. A urmat studii de medicină și filosofie însă, pasionat fiind de film, scrie cronici de film și creează la Radio România „Cronica cinematografică”, o emisiune de analiză cinematografică. Scrie scenarii și regizează filme documentare și scrie cărți și studii dedicate universului cinematografiei: Uzina de basme, Întâlniri cu cinematograful, Note pentru azi, De amore, Momente din istoria filmului românesc, Jean Mihail, Filmul românesc de altădată. În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei participând la realizarea unor filme precum Odessa în flăcări și O noapte furtunoasă de Jean Georgescu. După cel de-al Doilea Război Mondial, este arestat pentru un timp și i se interzice să mai lucreze în cinematografie. Lucrează ca medic psihiatru la Spitalul Brâncovenesc până în 1975.
* 1976: Dominic Stanca (n. 31 ianuarie 1926, Cluj - d. 26 iulie 1976) a fost un actor, autor, dramaturg, poet și traducător român. Este fiul medicului Dominic Stanca și al Corneliei, născută Vlad. A fost căsătorit cu doamna Sorana Coroamă-Stanca.

Urmează clasele primare între anii 1932 - 1936, apoi cursurile Școlii Normale de Învățători din Cluj. În 1936, tatăl său transmite Editurii ziarului "Patria" un caiet al său de compoziții, poezii, caricaturi și desene, intitulat "Ziua bună se cunoaște de dimineață", foarte bine primit de critică.

Între anii 1936 - 1940, urmează primele clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. Continuă ultimele clase de liceu la Liceul "Aurel Vlaicu" din Orăștie (1940 - 1944), unde familia sa se refugiase, după Dictatul de la Viena.

Din 1941, datează parodia, în 6 tablouri "Suferințele tânărului Faust", scrisă la Orăștie. Impresionat de realitățile războiului, scrie ciclul de poeme "Ceruri arse" (1942 - 1945). Debut literar cu poezia "Crengi" în "Revista Fundațiilor Regale" (1944). La insistențele familiei se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității "Regele Ferdinand I" Cluj (Sibiu) la care renunță însă curând. Între 1944 - 1946, se atașează grupării "Cercului literar" de la Sibiu. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj (1944). Din anul 1945, începe să scrie ciclul "Nunțile de la Romos", care vor fi tipărite în volumul "Strada care urcă la cer" (1997). Între 1946 - 1949, urmează cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj, specialitatea dramă - comedie.

După terminarea facultății este angajat la Teatrul Național din Cluj (1948 - 1952), unde joacă alături de mari actori ca: Marietta Sadova, Ion Tâlvan, Dorina Ghibu. Primul său rol ca actor este în piesa "Frederic Chopin" a lui Ștefan Horea, după care urmează alte roluri în piese de Mihai Davidoglu, I.L. Caragiale, Maxim Gorki, etc. Între 1952 - 1953, evoluează ca actor la Teatrul din Reșița. Revine la Cluj în 1953, la Teatrul Național, unde rămâne până în 1954, când Marietta Sadova îl aduce, prin transfer, la Teatrul "Constantin Nottara" din București. În același an, se căsătorește cu Sorana-Iosefina-Caterina Plăcinteanu (în teatru Sorana Coroamă), inginer chimist și regizor de teatru. Debutează editorial cu volumul "Roata cu șapte spițe" la ESPLA (1957).

Roluri:

• Horatio din „Hamlet”, de William Shakespeare,
• Busto din „Steaua Seviliei”, de Lope de Vega,
• Ferdinand din „Intrigă și iubire”, de Friedrich Schiller,
• Chiriac din „O noapte furtunoasă”, de Ion Luca Caragiale.

Scrieri:

• Roata cu șapte spițe (povestiri), Editura ESPLA, 1957
• Pentr-un hoț de împărat volumul anterior, adăugit cu un ciclu de povestiri despre Avram Iancu, 1968
• Hurmuzul jupîniței, 1968
• O sălbatică floare, 1976
• Balade, 1971
• Itinerar dacic, 1972
• Strada care urcă la cer (balade), 1977
• Timp scufundat (ediție îngrijită de Sorana Coroamă – Stanca și Mariana Vartic), Editura Eminescu, 1981
• Un ceas de hârtie (versuri, traduceri, jurnal – ediție îngrijită de Sorana Coroamă–Stanca), 1984

Dominic Stanca

·         1984: A murit sociologul american George Gallup; a initiat sondajele de opinie ce-i poarta numele; (n.18.11.1901).
* 1984: Edward Theodore „Ed” Gein (n. 27 august 1906, La Crosse, Wisconsin - d. 26 iulie 1984, Madison, Wisconsin) a fost unul dintre cei mai faimoși criminali din istoria Statelor Unite, în ciuda faptului că doar două crime au fost dovedite, brutalitatea lor a șocat o lume întreagă.

Tatăl său, George Philip (1873-1940), a fost un alcoolic care adesea rămânea fără un loc de muncă. Mama sa, Augusta Wilhelmine (născută Lehrke) Gein (1878-1945), care era de origine prusacă, fiind fanatică religios, a interzis copiilor săi să interacționeze cu alți copii, de asemenea i-a învățat că tot ce este legat de sex este rău și că toate femeile (mai puțin ea) sunt malefice. Ed avea un frate mai mare, Henry George Gein (1901-1944).

Moartea tuturor membrilor familiei în anii 1940 a lăsat urme adânci asupra lui Ed.^[1]

După ce mama sa a murit la 29 decembrie 1945, Ed, care trăia acum singur la fermă, a început să citească cu aviditate cărți de anatomie și povestiri despre atrocitățile comise de naziști^[2] în timpul celui de-al doilea război mondial, dobândind o varietate de informații despre exhumare, de asemenea îi plăcea să citească ziarul local, în special secțiunea necrologuri. Cu timpul a început să jefuiască mormintele proaspete ale femeilor, deși mai târziu în cadrul anchetelor, el a jurat că nu întreținut relații sexuale cu cadavrele deoarece "miroseau prea rău" potrivit propriilor cuvinte. Unele dintre cadavre le-a luat acasă și în curând a avut o colecție deosebită de cranii și capete retezate, care atârnau pe pereți.^[3] Gagne avea, de asemenea, un costum din piele feminin, pe care îl purta prin casă.

La 8 decembrie 1954 Gein a ucis-o pe Mary Hogan, proprietara unui restaurant local; iar la 16 noiembrie 1957 pe Bernice Worden, acestea fiind singurele sale crime care au fost dovedite. În noiembrie 1957, poliția decide să caute în casa Gein și face imediat prima descoperire sinistră - corpul eviscerat și mutilat al Bernicei Worden se afla într-un șopron al lui Gein. Corpul mutilat atârna pe perete ca trofeul unui cerb, iar în toată casa era o duhoare teribilă.

Gein a fost arestat, iar autoritățile au decis să scoată proprietatea la licitație pentru a fi vândută. Cu toate acestea la 20 martie 1958 casa lui Gein a ars din temelii, dar autorii nu au fost niciodată găsiți. Când Gein, care era închis la Central State Hospital for the Criminally Insane , a aflat de incident a spus doar trei cuvinte: Just as well ("Așa să fie!")^[4]

La 26 iulie 1984, Gein a murit de insuficiență respiratorie la vârsta de 77 de ani în Institutul de Sănătate Mintală din Mendota. Mormântul său din Cimitirul Plainfield a fost vandalizat frecvent de-a lungul anilor; iar doritorii de suveniruri au cioplit bucăți din lespede înainte ca cea mai mare parte a sa să fie furată în 2000. Piatra funerară a fost recuperată în iunie 2001 în apropiere de Seattle și este acum depozitată la Departamentul Șerifului din Comitatul Waushara

Biografia sa a fost sursă de inspirație pentru mai multe filme artistice:

• Deranged (1974)
• In the Light of the Moon (2000) lansat în SUA ca Ed Gein (2001)
• Ed Gein: The Butcher of Plainfield (2007)
• Hitchcock (2012).

Gein a servit și ca model pentru câteva personaje fictive de cărți și filme, cele mai notabile fiind:

• Norman Bates (seria Psycho)
• Leatherface (seria The Texas Chainsaw Massacre)
• Jame Gumb (The Silence of the Lambs)
• Bloody Face ("American Horror Story: Asylum")

·         1993 - A încetat din viaţă Nell Cobar, regizor de film de animaţie, caricaturist, creatorul celebrului personaj de desen animat "Mihaela" (n. 31 decembrie 1915)

·         1995: A murit Constantin Anastasatu, medic român, membru al Academiei Române (n. 1917) Constantin Anastasatu (n. 2 septembrie 1917, Corabia – d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziolog român, membru titular al Academiei Române din 1990. Activitatea de cercetare și-a îndreptat-o îndeosebi spre diagnosticarea și tratamentul tuberculozei, dar a avut și alte studii în privința altor afecțiuni pulmonare. În timpul studiilor a experimentat clinic medicamentele tuberculostatice, iar în urma acestor studii a formulat noi scheme de chimioterapie. Pentru o mai bună acțiune de masă în vederea eradicării tuberculozei, a inițiat și desfășurat diverse studii de epidemiologie a infecției tuberculoase. În memoria activității medicului Anastasatu, spitalul de pneumoftiziologie din Mihăești, Vâlcea poartă numele doctorului (Spitalul de pneumoftiziologie „Constantin Anastasatu”).

* 1995: Angela Păduraru (n. 6 iunie 1938, Nemțeni - d. 26 iulie 1995, Chișinău) a fost o cântăreață moldoveană de muzică populară, Artistă Emerită a RSS Moldovenești (1976).

Angela Păduraru a fost una dintre cele mai cunoscute interprete din anii 1960—1970 în Moldova sovietică și a fost una dintre primele interprete autohtone de romanțe. Ea a lăsat în fondul de aur al Radioteleviziunii mai bine de 200 de piese. Între anii 1961-1962 a cântat în Capela Corală „Doina”, apoi, între 1962-1963 a fost solistă în diverse ansambluri ale Filarmonicii din Chișinău, solistă a Orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău (1971-1984) și coristă în Capela corală a aceleași instituții.^[1]

Angela Păduraru este înmormântată în Cimitirul Central (Armenesc) din Chișinău. În memoria ei a fost denumită o stradă din sectorul Buiucani din Chișinău, iar în satul natal a fost instalat un bust al interpretei și din 2010 se petrece anual festivalul-concurs «Angela Păduraru».^[2]

În 2013, la împlinirea a 75 de ani de la nașterea artistei, Poșta Moldovei a emis un timbru poștal cu imaginea acesteia.

Timbru din anul 2013, din Republica Moldova, dedicat Angelei Păduraru

·         2003: A murit sculptorul Victor Gaga,  autorul Monumentului lui Mihai Viteazu de la Guraslau; (n.13.02.1930, Periam, jud.Timis). (După alte surse, s-a născut la 13 noiembrie şi a decedat la 27 iulie). A  studiat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1950-1956) pe care l-a absolvit  cu superlativul calificativ „magna cum laude”, fiind propus profesor asistent, dar a refuzat.

·         2006: A decedat prinţul Şerban (Bani) Ghica, om politic ţărănist, unul dintre puţinii apropiati ai  lui Iuliu Maniu care a supravieţuit temniţelor comuniste. Alături de Corneliu Coposu, a fost unul dintre cei care au reinfiintat   PNŢCD. A fost vicepreşedinte al partidului şi preşedinte al organizaţiei Capitalei imediat după 1990. In tinereţe a fost membru al echipei naţionale de rugby şi preşedinte al Federaţiei de specialitate;  (n. 1919).

·         2009: A decedat celebrul coregraf american Merce Cunningham, unul dintre artistii care au revoluţionat dansul contemporan; (n.aprilie 1919).
* 2013: Sung Jae-ki (coreeană 성재기, hanja 成在基, n. 11 septembrie 1967 — d. 26 iulie 2013) a fost un activist pentru drepturile omului, activist civic și filozof liberal din Coreea de Sud. Este fondatorul organizației Bărbatul Corean(남성연대 男性連帶), numită anterior Asociația Bărbaților Coreeni^[1], 2008 - 2013.

În 1999-2013, el a condus mișcarea anti-feministă din Coreea de Sud^[2]și mișcarea de eliberare a sexului masculin(남성 해방 운동).^[3] În 2007, el a fondat Asociația pentru Abolirea Ministerului Femeii sud-corean (여성부폐지운동본부).

În 26 iulie 2013 s-a sinucis^[4], din cauza datoriei de 200 milioane dolari

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Sfințit Mc Ermolae; Sf Mc Paraschevi din Roma; Sf Cuv Ioanichie cel Nou de la Muscel
• În calendarul romano-catolic: Sfinții Ioachim și Ana, părinții Sfintei Fecioare Maria
• In  Cuba:  Sărbătoare naţională –  Ziua Insurectiei Nationale sau “Miscarea de la 26 iulie 1953”.
• In  Liberia: Sărbătoare naţională. Proclamarea independenţei (1847).
• In Maldive: Sărbătoare naţională. Proclamarea independenţei (1965).

RELIGIE ORTODOXĂ 26 Iulie

Sf Sfințit Mc Ermolae; Sf Mc Paraschivi din Roma; +) Sf Cuv Ioanichie cel Nou de la Muscel

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Ermolae, si cei împreuna cu dânsul.

Acesti sfinti erau preoti din clerul Bisericii Nicomidiei, ramasi dintre sfintii douazeci de mii ce au fost arsi acolo de tiranul Maximian (284-305) in anul 303 (28 decembrie), fiind ascunsi într-o camara.

Dar fiind prins tânarul Pantoleon (nimeni altul decât Marele Mucenic Pantelimon, praznuit la 27 iulie) si nestiind sa minta, a spus ca de preotul Ermolae era învatat în cele crestinesti si a fost botezat.

Si îndata au trimis de l-au adus pe Ermolae la Maximian, si cu el au adus slujitorii si pe insotitorii lui, Ermip si Ermocrat.

Stând sfintii la întrebare, si propovaduind cu îndrazneala ca Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, li s-au taiat capetele, in anul 305 de la Hristos.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenite Paraschevi din Roma.

Sfânta Muceniţă Paraschevi s-a născut pe vremea împăratului Adrian (117-138) într-un sat care se afla în hotarele Romei celei vechi, din părinţi creştini cu numele Agaton şi Politia. Aceştia păzeau fără preget poruncile Domnului, dar nu aveau copii. Pentru aceasta se rugau cu stăruinţă lui Dumnezeu ca să le dăruiască şi lor rod pântecelui. Ascultându-le rugămintea, milostivul Dumnezeu le-a dăruit o fiică, născută în ziua a şasea a săptămânii, adică vineri, şi au numit-o Paraschevi, fiindcă în limba greacă ,,vineri” se zice „paraschevi”. Din fragedă pruncie mama sa a învăţat-o toate tainele credinţei creştine, iar copila se îndeletnicea necontenit cu rugăciunea şi cu citirea sfintelor cărţi.

După ce părinţii ei au răposat, ea a împărţit săracilor toate averile şi a mers la o mănăstire, luând chipul monahicesc. Acolo a vieţuit în ascultare, rugăciune şi nevoinţă, dobândind mare har de la Dumnezeu, pentru care a primit binecuvântarea de a ieşi la propovăduirea numelui lui Hristos, şi pe mulţi păgâni i-a adus la Sfântul Botez. Dar cuvântul cel cu putere şi minunile ei au atras invidia iudeilor.

În acea vreme împărăţea la Roma Antonin Piul (138-161), la care iudeii s-au dus şi au pârât-o, zicând: „O oarecare femeie, cu numele Paraschevi, propovăduieşte pe Iisus, fiul Mariei, pe care părinţii noştri L-au pironit pe cruce”. Auzind acestea, împăratul a poruncit să o aducă înaintea lui. Văzând priceperea şi frumuseţea ei, Antonin s-a mirat şi i-a zis: „Dacă te vei pleca mie şi vei aduce jertfă dumnezeilor noştri, te voi face moştenitoare a multe daruri, iar dacă nu te vei pleca, la multe chinuri te voi da”. Sfânta, vorbind cu glas tare, i-a răspuns: „Să nu-mi fie mie a mă lepăda de numele lui Hristos, Dumnezeul meu. Iar zeii, care n-au făcut cerul şi pământul, să piară”. Împăratul, aprinzându-se de mânie, a poruncit să i se pună pe cap un coif de fier înroşit în foc. Sfânta, însă, a fost păzită cu dumnezeiască rouă şi a scăpat nevătămată. Văzând o minune ca aceasta, mulţi ostaşi, care erau de faţă, au crezut în Domnul în acel ceas. După aceasta, a poruncit împăratul să o arunce într-un cazan cu smoală şi untdelemn în clocot. Prin puterea lui Dumnezeu, Sfânta se arăta ca şi cum se răcorea, ceea ce l-a făcut pe împărat să o roage să-i arunce în faţă smoală şi ulei, să vadă dacă sunt sau nu fierbinţi. Atunci Sfânta i-a aruncat în faţă, iar împăratul şi-a pierdut îndată vederea. Dar, înfricoşat, a cerut Sfintei să-i redea lumina ochilor. Atunci Muceniţa s-a rugat şi i-a redat vederea împăratului, care, crezând în Hristos, a eliberat-o.

După aceea, Sfânta a mers într-o cetate al cărui dregător se numea Asclipie şi care a întemniţat-o pentru propovăduirea sa. A chinuit-o îndelung, dar Mântuitorul a cercetat-o în temniţă şi i-a vindecat rănile. A doua zi a fost dusă în templul lui Apolo, dar Sfânta, rugându-se, a făcut să cadă la pământ statuile idolilor. Atunci a fost osândită să fie aruncată într-o groapă adâncă de lângă cetatea lor, în care îţi avea sălaş un balaur înfricoşător. Sfânta însă a ucis balaurul cu semnul Sfintei Cruci, apoi, aducând la credinţă pe dregătorul Asclipie şi pe mulţi din cetate, a mers în alte locuri la propovăduire.

În cele din urmă a ajuns la cetatea Tempi, din Grecia, unde era dregător un anume Tarasie. Acesta, aflând că Sfânta este în cetate, a chemat-o înaintea scaunului său de judecată şi a întrebat-o despre credinţa sa, iar ea a răspuns că este creştină şi a mărturisit că Hristos este Dumnezeul adevărat. Atunci dregătorul a poruncit să fie adus un cazan de aramă plin cu untdelemn, smoală şi plumb, să se aprindă foc sub el, iar Sfânta să fie aruncată în el. Dar, venind un înger al lui Dumnezeu, a stins focul şi a răcorit cazanul, iar Sfânta a rămas nevătămată. Văzând această minune, dregătorul a supus-o la mai multe chinuri, însă Sfânta a rămas neatinsă şi nici credinţa ei cea tare n-au putut să o clintească. Mai pe urmă i-a tăiat capul cu sabia, iar sufletul ei s-a înălţat la veşnicele lăcaşuri, în anul 140.

Moaştele ei s-au arătat izvor de multe tămăduiri şi minuni pentru toţi cei ce vin la ele cu credinţă, fiind mai ales cunoscute pentru darul de a vindeca bolile ochilor. Unele părţi din sfintele ei moaşte se află şi în ţara noastră, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, precum şi în alte biserici şi mănăstiri.

Sf Cuv Ioanichie cel Nou de la Muscel

Acest Cuvios plăcut lui Dumnezeu s-a născut din părinti evlaviosi, trăitori în tinutul Muscelului. Din fragedă tinerete, ascultând chemarea lui Hristos, s-a despărtit de toate plăcerile si ispitele lumii desarte si s-a retras în Mănăstirea Cetătuia, Negru-Vodă, de pe valea Dâmbovitei, unde s-a călugărit si a deprins, de la părintii îmbunătătiti ai asezământului, primele reguli ale vietii ascetice. A cunoscut pe multi dintre sihastrii care locuiau în vremea aceea în jurul mănăstirii. Datorită numărului mare de pustnici, una din vaile ce inconjoara manastirea, era numita, Valea Chiliilor asa cum si astazi pastreaza aceasta denumire..

A fost un sfatuitor al Voievodului Mihai Viteazul care dupa batalia de la Calugareni a poposit 3 luni in Cetatuia lui Negru Voda.

Minunatul Ioanichie, după ce a deprins modul de viată al călugărilor iscusiti, luând binecuvântare, s-a retras într-una din pesterile Muntelui Negru-Vodă, unde s-a nevoit aproape 40 de ani.

In timpul nevointei sale in pestera de langa manastirea actuala, era cautat pentru sfat de Voievodul Matei Basarab , de boierii si de curtenii acestuia.

Petrecând multă vreme în rugăciune si aspră nevointă, Dumnezeu i-a descoperit multe din tainele Sale, care l-au întărit să rabde toate ispitele războiului nevăzut. Cunoscându-si dinainte sfârsitul, minunatul părinte Ioanichie,si-a încrustat anul trecerii la cele vesnice – 1638 pe peretele pesterii sale, apoi culcandu-se pe patul de piatra si-a dat sufletul in mainile Domnului.

Un murmur de rugaciune a umplut muntele, în ziua de 26 iulie 1638,cand cuviosul a adormit întru Domnul. Acest murmur se aude si azi de cei ce urca spre biserica Cetatuii. Firea necuvântătoare i-a slujit, căci un păianjen i-a tesut deasupra trupului o pânză, ca un epitaf. Asa, moastele Sfântului, au rămas multi ani.

Din rânduială dumnezeiască, moastele lui s-au aflat în anul 1944 de catre egumenul schitului Pimen Barbieru si de monahul Isidor, care observand grota suspendata pe munte, s-au coborat pe o franghie si astfel au descoperit pe cuviosul. . În timpul comunismului s-a dat dispozitie să fie îngropate moastele Sfântului în cimitirul mănăstirii.

După 1990 Biserica recăpătând libertatea de a-si manifesta misiunea în rândul credinciosilor, staretul reînfiintatei mănăstiri Cetătuia Negru Vodă, împreună cu tot soborul, au redescoperit moastele Sfântului Cuvios Ioanichie Schimonahul si le-a reasezat spre închinarea credinciosilor în biserica mare a mănăstirii. Astăzi ne putem închina la acest odor din Valea Chiliilor, din care ies multime de minuni, unele consemnate de vietuitorii mănăstirii, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.

În sedinta de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Arges), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.

Sfântul Cuvios Ioanichie este considerat un sfant ocrotitor al familiilor si un mijlocitor al acelora ce vor a avea copii.

Din multele minuni savarsite de Sfantul Cuviosul Ioanichie amintim de tamaduirea minunata a unui copil bolnav de leucemie, a unor suferinzi de cancer, deschiderea graiului unor copii, redarea linistii si alungarea vrajbei din casele acelora ce ajunsesera la divort, precum si mijlocirea in rugaciune a celor ce mult si-au dorit a avea prunci insa chiar medicii au fost neputinciosi la cererea lor, dar sa nu se uite ca: “ceia ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la DUMNEZEU”.

RUGACIUNE CATRE SFANTUL IOANICHIE

Sfinte al lui Dumnezeu, Ioanichie, ne rugam tie ca cel ce esti mijlocitor inaintea Tatalui Ceresc, sa ne intaresti in dreapta credinta, sa fim plini de dragoste fata de aproapele, sa avem in casele noastre binecuvantarea lui Dumnezeu, spor in cele ale noastre, pace si intelegere. Tie ne rugam, ca fii nostri sa fie intelepti, cu dragoste fata de parinti, ascultatori si sprijin in batranetele noastre.

Tu, cel ce ai fost sfatuitor al Domnitorilor Tarii Romanesti, sa ne dai sfat si ajutor in vreme de ispita, de necaz si boala.

Asa cum pe altii i-ai tamaduit, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, asa tamaduieste-ne si pe noi de neputinte.

In vreme de primejdie ne intareste si ne apara.

Tu, cel ce ai cinstit pe Maica Domnului, apara dimpreuna cu Dansa si casele, familiile, rudeniile, prietenii si cunoscutii nostri.

Minunile tale sa le arati si peste noi asa cum ai facut de veacuri cu cei ce s-au rugat tie.

Ne incredem in ajutorul tau si-ti cerem sa fii mijlocitor inaintea lui Dumnezeu pentru ca cererile noastre sa-si afle raspunsul.

Sfinte Ioanichie, roaga-te pentru noi. AMIN !

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 26 Iulie

Roşii umplute cu salată orientală cu ciuperci

* 6 roşii potrivite,

* 6 linguri salată orientală cu ciuperci,

* 1 salată verde mică

Roşiile se spală, li se taie un capac, se îndepărtează miezul, se presară puţină sare în fiecare şi se aşază cu gura în jos  să se scurgă.

După ce s-au scurs se umplu cu salată orientală cu ciuperci, apoi se aşază pe un platou, pe frunze de salată verde.

B.  SALATĂ

Salată de ardei copţi

Ingrediente:
Alegem ardei "drepti", de orice culoare (dar roşii sau galbeni sunt mai gustoşi decât verzi), astfel încât să poată veni în contact cu suprafaţa plitei în orice poziţie.

Instrucţiuni:
1 ) Punem pe plită ardeii şi-i coacem pe toate părţile până când cea mai mare parte a suprafeţei lor s-a copt, iar coaja superficială a început să se desprindă.
2 ) După ce s-au copt, îi punem într-o cratiţă, presărăm pe ei puţină sare şi acoperim cratiţa.
3 ) Peste o jumătate de oră îi putem curăţa de coajă şi-i aşezăm într-un castron, punem oţet (de mere dacă avem) şi sare.

Dacă ardeii sunt prea mari, îi tăiem longitudinal, îndepărtăm seminţele, însă lichidul din interior îl punem în castron împreună cu ardeii.

Peste ardei putem pune şi puţin ulei (de măsline preferabil).

C.  SOSURI

Sos de soia

* 2 ardei graşi  verzi,
* 2 cepe grase şi proaspete mari
* sos soia
* 2-3 linguri ulei
* orez cca 200 g (pt 2 porţii)

Fierbem orezul cu apă cât să-l acopere 2 degete la foc mare, când dă în clocot îl acoperim şi dăm focul mic şi-l lăsăm cca 20 min.

Ceapa  o tăiem în patru şi ardeii cât ceapa şi îi perpelim la foc mare cu puţin ulei, amestecând continuu  timp de 5-8 min să nu ajungă să fiarbă (să rămână ardeii verzi frumoşi) iar la sfârşit adăugăm sosul de soia şi sare dacă mai e necesar. Se serveşte lângă orez.

D.  BORŞURI, SUPE CREME DE LEGUME

Supă cremă de legume

Ingrediente:
- 3-4 morcovi medii
- 2 rădăcini de pătrunjel
- 2 ţeline mici
- 6 cartofi potriviţi
- crutoane
- 2-3 cepe
-1 legătură pătrunjel
- sare, piper
- 1 ardei
- 3-4 linguri ulei
- 1/2 lămâie

Mod de preparare:
Se spală şi se taie legumele mărunt. Se pun la fiert într-o oală mare cu apă şi piper până se sfărâmă. Când toate legumele sunt fierte, le scoatem şi le mutăm într-un castron (exceptând ceapa pe care o dăm afară de tot) unde le pasăm până obţinem o cremă. Se adaugă apoi zeama care ne-a rămas, dar cu măsură astfel încât să nu fie prea subţire. Iar dacă rămâne prea consistentă mai putem adăuga apă. La sfârşit adăugăm verdeaţă, sare şi lămâie după gust. Se serveşte cu crutoane.

E.  MÂNCĂRURI

Ardei umpluţi cu ciuperci

* 10 ardei,

*  2 cutii ciuperci,

* 100 g orez,

* 1 ceapă,

* ulei,

* sare,

* piper,

* cimbru,

* 1 kg roşii (3 linguri pastă de tomate),

* pătrunjel şi mărar verde

Ceapa tocată se pune împreună cu orezul spălat la călit în ulei încins. Când ceapa devine sticloasă, se stinge cu o cană de apă şi se lasă să fiarbă până când se înmoaie orezul. Se spală ciupercile, se toacă şi se adaugă împreună cu verdeaţa tocată, puţin cimbru uscat, sare şi piper peste orez. Cu acest amestec se umplu ardeii, se pun capacele de roşii şi se aşază într-o cratiţă, în picioare. Se pune apa amestecată cu roşiile tocate rămase, sau cu pasta de tomate, cât să acopere ardeii. Cratiţa se dă la cuptor pentru 45 min., sau se poate fierbe mâncarea şi pe aragaz.

F.   DULCIURI

Fursecuri cu alune

Ingrediente:
* 150 g margarină,

* 2 linguri cu miere,

* 5 linguri zahăr tos,

* 20 linguri zahăr pudră,

* 250 g făină albă,

* 80 g alune prăjite (nesărate),

* 1 lingură zeamă de lămâie,

* 1 linguriţă rasă de amoniac (bicarbonat de amoniu),

* un praf de sare.

Instructiuni:
1 ) Frecăm spumă margarina cu zahărul, adăugăm mierea, zeama de lămâie, amoniacul şi sarea.
2 ) Adaugăm făina cernută în prealabil, amestecăm bine până obţinem un aluat omogen.
3 ) Din acest aluat luăm o bucată ceva mai mare decât o alună, din care facem o biluţă. Aşa procedăm până  terminăm tot aluatul.
4 ) Punem pe o furculiţă câte o biluţă, pe care o introducem într-un vas cu apă ca s-o umezim, apoi o tăvălim în zahăr pudră şi prin alune pisate. Căutăm să le apăsăm uşor cu degetele, pentru a se putea prinde alunele.
5 ) Le dăm o formă de disc, eventual le putem apăsa uşor cu furculiţa şi le aşezăm în tava tapetată cu hârtie pentru copt.
6 ) În cuptorul încins moderat, lăsăm tava aproximativ 10 minute, până capătă o culoare aurie frumoasă.

Dacă dorim după ce am format fursecurile, le putem  unge deasupra cu puţină apă, presărăm zahăr pudră şi alune pisate, căpătând un aspect mai plăcut.

ARTE 26 Iulie

INVITAȚIE LA BALET 26 Iulie

Merce Cunningham, coregraf american

MUZICĂ 26 Iulie

Egizio Massini

.

Erskine Hawkins, trompetist, compozitor şi şef de orchestră american

Erskine Hawkins and His Orchestra:

Al Banks, vocalist american (Turbans).

THE TURBANS - 

Bobby Hebb, cântăreţ, compozitor şi multi-instrumentist american.

Neil Landon, vocalist britanic (Ivy League, Flowerpot Men, Fat Mattres, Main Hourse Airline).

Neil Landon: 

Brenton Wood (Alfred Smith), cântăreţ, compozitr şi pianist american (Little Freddy & The Rockets).

Dobie Gray (Leonard Victor Ainsworth), cântăreţ, compozitor şi actor american

Mike Jegger

Roger Taylor – Quinn

Duncan Mackay, pianist britanic (Baker Gurvitz Army, John Hiseman, Cockney Rebel, 10 CC, Alan Parsons).

Danny Stagg, chitarist şi basist american (Kingdom Come).

 ÎNREGISTRĂRI NOI: 

Relaxing Instrumental piano

Mozart - Piano Solo

POEZIE 26 Iulie

Cezar Baltag

Biografie Cezar Baltag
Cezar Baltag (Mălineşti-Hotin, 26 iulie 1939 – 26 mai 1997, Bucureşti), fiul preotului Porfirie Baltag şi al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), este un poet român, eseist şi tâlmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroşi reprezentanţi ai generaţiei resurecţiei şi a paradoxismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ş.a.

După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Piteşti, urmează – între anii 1955 şi 1960 – cursurile Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti. Funcţionează ca redactor la Gazeta literară (între anii 1960 şi 1968), ca redactor-şef adjunct la Luceafărul (din 1968 şi până în 1974), apoi ca redactor la Viaţa românească. Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieşirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, volum „girat“ în faţa proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase“, Paul Georgescu. Apoi, „decada de aur“ a volumelor sale de versuri cuprinde:

Vis planetar (1962), 
Răsfrângeri (1966), 
Monada (1968), 
Odihnă în ţipăt (1969), 
Şah orb (1970), 
Madona din dud (1973), 
Unicorn în oglindă (1975), 
Poeme (1981), 
Dialog la mal (1985), 
Euridice şi umbra (1988), 
Chemarea numelui (1995), 
Ochii tăcerii (1996) etc. 
Eseistul se remarcă prin Paradoxul semnelor (1996); iar tâlmăcitorul din limba franceză, prin traducerea unor vestite lucrări semnate de Mircea Eliade – Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, II, III, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, 1986 şi, respectiv, 1988; Dicţionar al religiilor (de M. Eliade şi Ioan P. Culianu), Bucureşti, Ed. Humanitas, 1993; etc.

Noapte senină

Unde esti, inelul meu de ARGINT
a venit primavara si tu tot nu apari
noaptea asta senina e bolnava de prezenta ta
uite, rasare la orizont otravitorul
Antares,
daca ma uit mai multa vreme la el
prietenii mei vor muri
si eu nu pot indura
atita tristete
Unde esti, fereastra mea de demult,
creste iarba si tu nu mai vrei sa fii.
nu mai stiu de cind ratacesc pe strazi
fara tine
daca ma opresc o clipa au sa cada
zilele
ora proscrisului si a femeii tinere
a trecut
si eu nu mai pot privi de unul singur
atitea stele
Unde esti, inocenta si vinovatia mea,
unde esti torta mea ginditoare,
am visat ca priveam marea si tu veneai
pe brizanti dinspre larg
rosteai ceva nedeslusit, te ridicai in picioare
pe creasta valului
si aproape de tarmii mei inlacrimati
dispareai iarasi

Unde esti, inocenta si vinovatia mea, unde esti, intrebare?

În prag

Propozitie visata :
Sa nu pleci, l-ai vazut
cum a venit ? sa nu pleci !
Soarele e un mar cazator
in directia
Lebedei
si luminarea tipa ca si cum ar vrea
sa evadeze din flacara.
patul, cartile, hainele, posibilul terestru
cade un mar intr-o dupa-amiaza din acest secol
si un porumbel speriat isi ia zborul de pe o perna
asprii
ca si cum ar cosi

Moartea e un actor in intuneric
el poarta pe umeri
tacerea unei usi
el vine incet, isi joaca strigatul lui cu mirare
ridica un felinar, face lumina
si deodata
soapta filfiie prelung pe buzele tale
ca liliacul intrat fara veste intr-un tunel nesfirsit

Meduza

A sosit o mireasa lenesa
rochie de voal fara trup
si deodata inotatorul cel singuratic
s-a impotmolit in carnea ei nevazuta,
falfaitoare
Vede lumea ca inainte,
spinteca unda la fel pe tarm femeia iubita ii face inca semne cu mana doar cerul s-a ingreunat parca
si numai o pasare care tipa scurt l-a vazut cum a cazut deodata in
groapa transparenta
Cand te-ai deschis in mine clopot de albus plans pestera a inotatorilor vesnici falfaitoare ?
Tu umbrela luminoasa rochie de voal fara trup
mireasa inexistenta spune-mi, unde s-a spart valul care m-a imbrancit
in carnea ta nevazuta ?
Sunt cel de acum o secunda.
Marea ma loveste la fel numai pasarea alba stie ca nu ma mai pot intoarce

TEATRU/FILM 26 Iulie

De G B Shaw

Biografie G B Shaw

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin - d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat cel mai mare dramaturg de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât şi în calitate de critic de artă şi publicist politic.

Motivaţia Juriului Nobel: "pentru opera sa care este marcată de idealism şi umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumuseţe poetică "

George Bernard Shaw s-a născut la Dublin în Irlanda, în familia unui mic funcţionar. Întrucât resursele materiale ale părinţilor erau foarte limitate, Shaw n-a putut merge la universitate, lucru pe care, de altfel, nu l-a regretat, socotind că "nu prea avea ce să înveţe acolo". La vârsta de 20 de ani pleacă la Londra şi îşi încearcă forţele în gazetărie şi literatură. Primul său roman "Lipsă de maturitate" (Immaturity) i-a fost respins de editura "Chapman and Hall". Atras de mişcarea socialistă, devine în 1884 unul dintre fondatorii "Societăţii fabienilor" (Fabian Society), din care s-a format mai târziu partidul laburist englez. Scrie un mare număr de articole şi pamflete pe teme sociale şi politice, remarcându-se ca publicist cu un stil caustic şi combativ. Continuă şi activitatea literară şi reuşeşte să publice primele romane: "Un socialist individualist" (An Unsocial Socialist, 1884), "Profesiunea lui Cashel Byron" (Cashel Byron's Profession, 1885), "Dragoste printre artişti" (Love Among Artists, 1887). Shaw este atras de teatrul realist al scriitorului norvegian Henrik Ibsen şi scrie eseul "Chintezenţa Ibsenismului" (The Quintessence of Ibsenism, 1891), devine admirator al muzicii lui Richard Wagner, pe care îl apără împotriva publicului englez refractar în cartea "Wagnerianul perfect" (The Perfect Wagnerite, 1898).

Încă din 1885 Shaw a început să scrie o piesă de teatru în colaborare cu William Archer, dar ei nu s-au putut înţelege şi piesa a fost abandonată. Shaw a extras schiţele iniţiale şi, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă "Casele văduvilor" (Widowers' Houses), reprezentată în 1892. Această piesă şi cele ce au urmat au provocat o adevărată furtună în lumea teatrală şi literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, la sfârşitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la sfârşitul vieţii să participe la viaţa social-politică. Poziţia lui era ambiguă, salută revoluţia socialistă din Rusia şi se declară entuziast după vizita făcută în Uniunea Sovietică în anii 30, anii marilor epurări staliniste, în acelaşi timp condamnă regimurile totalitare şi este adept al democraţiei. A murit în 1950 la vârsta înaintată de 94 de ani în reşedinţa sa din Ayot Saint Lawrence.

George Bernard Shaw - Seducătorul (Teatru Radiofonic): 

 George Bernard Shaw - Discipolul Diavolului

Cu Monica Ghiuță

Biografie Monica Ghiuță

Nascuta in frumoasa si dulcea Bucovina, tatal sau a fost diaconul Mitropoliei din Cernauti, iar aici, dupa razboi a fost seful compartimentului de nord de la Opera Romana iar mama sa a fost o eminenta invatatoare la Scoala Centrala din Bucuresti. Inca de cand era in clasa a X-a, voia sa faca Medicina, dar odata ce a dat la I.A.T.C. din Bucuresti, pe care l-a absolvit in 1964, profesorul ei George Maruta, actor la Bulandra, i-a spus: «Sa stii ca si in actorie poti sa faci aceleasi disectii pe care le faci si la anatomie, doar ca aici faci disectii pe sentimente!»(dupa declaratia actritei in Jurnalulul National). 

Insumand peste 100 de roluri in teatru, film sau piese radiofonice, actrita nu a avut partituri deosebite in film , debutand in 1966 in filmul " Vremea Zapezilor ", devenind cunoscuta cu rolul de fata batrana din " Toamna Bobocilor" /1975, interpretand roluri de plan doi, in registru dramatic, dar se poate bucura de cateva premii de interpretare obtinute de-a lungul anilor: Pelicanul de Argint la al treilea Festival al Filmului romănesc de la Mamaia / pentru filmul de debut si Premiu de interpretare pe ţară / pentru rolul din Cocosul de argint.

Contrar asteptarilor, dupa, "revolutie" este deosebit de solicitata de regizorii romani de film si joaca diverse roluri secundare in filme celebre ca :"E pericoloso sporgersi ","Faimosul Paparazzo ", "Filantropica", "Logodnicii din America" si in 2009 in "Casanova, Identitate feminina", dovedind ca si dupa varsta pensionarii, talentul si seriozitatea interpretarilor ei au ramas aceleasi.

Pe 15 mai 2008 a fost atacata de cainii maidanezi in zona Unirii unde locuieste singura, intr-o garsoniera, mai mult chiar, spune ea, una dintre muşcături i-ar fi pus în pericol viaţa fiind la numai câţiva centimetri de artera femurală. „Eu cer emanciparea ţării cu privire la atitudinea faţă de aceşti câini. Nu înseamnă că sunt de acord cu eutanasierea lor. Eu vreau ca toată lumea să plece integră de acasă şi seara să se întoarcă la fel“, si dupa sesizarea la politie si darea in judecata a Primariei sect 5 cerand 10 000 lei daune morale si 150 de lei daune materiale, adica atat cat a dat pe tratamentul contra turbarii, s-a ales cu un atac pe palierul blocului unde locuieste de un vecin de nationalitate araba, iubitor de animale care s-a repezit la ea cu cutitul, strigandu-i: "Te omor, nenorocito!" si "Te omor, catea ordinara!", banuind-o pe aceasta ca i-ar fi omorat cainele.

In prezent este foarte cunoscuta pentru reclama Tv. cu "Bunica" facuta la un produs alimentar, continua sa filmeze si sa joace pe scena Teatrului Mic din Bucuresti si viseaza la călătorii in Italia, Franţa etc. : "Imi plac foarte mult călătoriile. Apreciez lucrurile mărunte, pentru că dacă nu apreciezi lucrurile acestea nu poţi inţelege lucrurile mari. Pe această idee imi calez viaţa de acum, la apusul carierei.

Filme cu Monica Ghiuță

Vezi filme

·         Carmen (2013) - mama lui Puiu Trailer

·         O poveste de dragoste, Lindenfeld (2013) - Irma Trailer

·         Unsere große Zeit / Our Big Time (2012)

·         Umilință (2011) - Bãtrana 1 Trailer

·         Viața mea sexuală (2010) Trailer

·         Der geköpfte Hahn / Cocoșul decapitat (2008) - Contesa Filality Trailer

·         Logodnicii din America (2007) - Eliza Trailer

·         Binecuvântată fii, închisoare (2002) Trailer

·         Filantropica (2002) - Mama

·         Proprietarii de stele (2001)

·         Faimosul Paparazzo (1999) Trailer

·         Triunghiul Morții (1999)

·         Une mere comme on n'en fait plus (1997) - Mme Augier

·         A részleg / The Outpost (1995)

·         In fiecare zi e noapte (1995) - Doamna Georgescu

·         Dark Angel: The Ascent (1994) - Nun

·         Începutul adevărului / Oglinda (1994)

·         E pericoloso sporgersi (1993) - Cristina's Mother

·         Neintelegerea (1991)

·         Raliul (1984)

·         Totul pentru fotbal (1982) - sotia fotbalistului Dobre

·         Iata femeia pe care o iubesc (1981)

·         Ștefan Luchian (1981) Trailer

·         Bietul Ioanide (1980) - dublaj voce Cati Zanoaga

·         Ciocolata cu alune (1978)

·         Iarna bobocilor (1977) - Silvia

·         Sa umplem Pamantul cu visuri / (1977)

·         Dincolo de pod (1976) - Podarita

·         Toamna bobocilor (1975) - Silvia

·         Tată de duminică (1974)

Copilul din stele (teatru radiofonic ) Fantezie: 

Fii cu ochii pe fericire (1999): https://youtu.be/wIo_5q_6INY;

O capodoperă interzisă: „Doi bărbați pentru o moarte”: 

Cu Dan Condurache

Biografie Dan Condurache

S-a nascut la Dorohoi, reședința fostului județ cu același nume, azi in judetul Botosani, pe 26 iulie 1952. 
A copilarit la Stancesti, in casa bunicilor si asculta cu mare placere piese de teatru radiofonic. A absolvit un liceu cu profil real in orasul natal si s-a hotarat sa plece la Bucuresti, sa dea admitere la teatru. A fost admis din prima si in 1975 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, la clasa profesorilor 
Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher.
Anii formarii i-au fost marcati de influenta marelui actor Octavian Cotescu.
Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din capitala. Are zeci de roluri interpretate dar isi aminteste debutul ca actor in spectacolele Nu suntem ingeri de Paul Ioachim-rolul Petre, si Galileo Galilei, de Umberto Eco-rolul calugarului tanar. Alte spectacole in care a jucatin cei 35 de ani petrecuti in acest teatru: Spionul balcanic- de Dusan Kovacevici, Peer Gynt- de H. Ibsen, Coriolan- de W. Shakespeare, Pluralul englezesc- de Alan Ayckbourn, Neguțătorul din Veneția- de W. Shakespeare, Bigamul- de Ray Cooney, Jacques și stapanul sau- de Milan Kundera, Sa-i imbracam pe cei goi- de Luigi Pirandello etc.
A jucat si in piese de teatru radiofonic, indragite din vremea copilariei: Troilus și Cressida, Scorpia îmblânzită, Romeo și Julieta de William Shakespeare, Anonimul venețian de Giuseppe Berto, Gulliver în Țara piticilor de Jonathan Swift, Manechinul sentimental de Ion Minulescu, s.a..
La televiziune a jucat in spectacolele: Egmont- de J. W. Goethe, Moartea unui comis-voiajor- de Arthur Miller, Prizonier la Auschwitz- de Alain Bosquet.
Primul rol intr-un film de televiziune l-a avut in 1976, cand a jucat Ionel din Domnisoara Nastasia.
Debutul pe marele ecran a avut loc in 1982, in filmele La capatul liniei si Calculatorul marturiseste. Au urmat multe alte pelicule, printre care: Intunecare, Furtuna în Pacific, Batalia din umbra, Drumul cainilor, Sezonul pescarusilor, Kilometrul 36, Balanta, Vulpe-vanator, Stare de fapt, Femeia visurilor,In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura, Nunta muta, Evadarea, Tradarea, Semnul dragostei si multe altele.
A jucat si in telenovele romanesti: Regina (Don Antonucci), Aniela (Iorgu Vulturescu) si de curand in serialul In numele Onoarei (Matei Stiuca).
Sotia sa de peste 30 de ani se numeste Creola si au impreuna doi copii: Sebastian si Irina.

Filme cu Dan Condurache

Vezi filme

·         Portrete în pădure (2017) - comisar Trailer

·         De ce eu? (2015) - procuror Iustin Petruţ Trailer

·         Tamara, Echelon / Tamara Echelon (2015) - Gelu

·         Blu (2012)

·         Iubire și onoare (2011) - Matei Ştiucă

·         Dacă bobul nu moare (2010) - Nicu Trailer

·         Aniela (2009) - Iorgu Vulturesco

·         Nunta mută (2008) - nuntaş Trailer

·         Regina (2008)

·         Bucuresti - Berlin / București - Berlin (2005) - Tatal

·         Drept la tinta (2005)

·         Femeia visurilor (2005) - Thomas Trailer

·         Hacker (2004) - Dl. Penu

·         Sindromul Timisoara - Manipularea (2004) - Maritan

·         Une place parmi les vivants (2003) - Roger

·         Les percutés / Țăcăniții (2002)

·         In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura (2001) - Dumitru

·         Les 7 vies du docteur Laux (2000) - Georges, Garnier

·         Manipularea (2000)

·         Fii cu ochii pe fericire (1999)

·         Aerisirea (1997)

·         Nekro (1997)

·         The Vampire Journals (1997) - Anton

·         Une mere comme on n'en fait plus (1997)

·         Vertiges  (1997) -  Chef flic / ... (2 episodes, 1998-2001)

·         Prea târziu (1996)

·         Semne în pustiu (1996) - Dan

·         Stare de fapt (1996)

·         Un detinut la Auschwitz / (1996)

·         Hotul noaptea / (1995) - hotul

Nouasprezece Trandafiri de Mircea Eliade (Teatru Radiofonic): 

Trenul de aur (1986):

GÂNDURI PESTE TIMP 26 Iulie

George Bernard Shaw – Citate: