MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 8 AUGUST 2019

Bună ziua, prieteni!

Îmi vine foarte greu să scriu câte ceva astăzi, când, după 30 ani de la despărțirea pentru totdeauna de tata încă am ochii înlăcrimați! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Adrian Paunescu - (Ruga pentru parinti):

Adagio in G Minor for Strings and Organ, "Albinoni's Adagio":

ISTORIE PE ZILE 8 August

Evenimente

· 754: Sfârşitul Sinodului convocat de Constantin al V-lea la 10 februarie. A fost condamnat cultul icoanelor şi s-a hotărât distrugerea acestora (mişcarea iconoclastă). Constantin al V-lea Copronimul (nume-murdărit) (718- 775), a fost împărat bizantin între anii 741- 775 (cu întrerupere 741-743) . Între 10 februarie și 8 august 754, Constantin a ținut un sinod iconoclast la Hieria, pe malul răsăritean al Bosforului lângă Calcedon. Constantin avea nevoie ca programul său iconoclast să fie aprobat de un sinod bisericesc și nu de o adunare imperială, cum procedase imparatul Leon al III-lea, tatal sau. În vederea pregătirii sinodului, împăratul a alcătuit personal 13 lucrări teologice, dar dintre ele ne-au rămas numai două şi acestea sub forma unor fragmente. La sinod au participat 338 de episcopi, un număr record, şi s-a hotărât ca el să fie considerat ecumenic. Ultima ședință, la care a fost prezent și împăratul, a avut loc în palatul Vlaherne din Constantinopol. Documentele privind desfășurarea lucrărilor au fost distruse în perioada când s-a restabilit cultul icoanelor, dar s-au păstrat concluziile dogmatice sintetizate într-un horos (definiție dogmatică), combătute mai târziu la Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787. Multe icoane au fost distruse și mulți preoți executați. O răscoală a preoților (766) a fost înfrântă, rezultând cu mulți adoratori ai icoanelor fiind exilați și orbiți.

· 1220: Suedezii sunt învinsi de triburile estoniene în Bătălia de Lihula. Batalia a avut loc pentru controlul unui castel în Lihula, Estonia în 1220. Evenimentul este descris în Cronica lui Henry a Livonia și Cronica livoniană Rhymed. Înfrângerea în bătălia de la Lihula a descurajat extinderea suedezilor în Estonia pentru mai mult de 300 de ani, iar țara a devenit subiect de disputa intre cavalerii teutoni, episcopii germani și Danemarca. În același timp, Suedia s-a concentrat pe Finlanda și conflictul permanent pe care l-a avut cu cnezatul cu Novgorod.

· 1503: La Holyrood Abbey în Edinburgh, Scoția, regele Iacob al IV-lea al Scoției se căsătorește cu Margareta Tudor, fiica regelui Henric al VII-lea al Angliei. Margareta Tudor (28 noiembrie 1489 – 18 octombrie 1541) a fost prima fiică a regelui Henric al VII-lea al Angliei și a Elisabetei de York și sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. În 1503 s-a căsătorit cu Iacob al IV-lea al Scoției. Fiul ei cu regele Scoției a devenit regele Iacob al V-lea iar fiica lui a devenit Maria, regină a Scoției. În plus, Margareta prin cea de-a doua sa căsătorie, a fost bunica soțului Mariei Stuart, Lordul Darnley. Prin căsătoria sa cu Iacob se prefigura unirea coroanelor; strănepotul ei va deveni rege al Angliei și al Scoției. Născută la 28 noiembrie 1489, a fost botezată două zile mai târziu de ziua Sfântului Andrei.

· 1570: Sfârșitul celui de-al III-lea război civil din Franța, prin Pacea de la Saint-Germain-en-Laye. A fost acordată libertatea cultului protestant.

· 1796: Michel-Gabriel Paccard și Jacques Balmat au reusit cea mai veche ascensiune atestată pe Mont Blanc (în imagine), cel mai înalt vârf muntos din Munții Alpi si din vesul Europei ( 4810 m.). Cel mai înalt vârf din Europa este muntele Elbrus din Caucaz (Rusia), cu o înălțime de 5.642 m.

· 1815 - Napoleon Bonaparte îşi începe exilul pe insula St Elena, unde a murit în condiţii neclare, câţiva ani mai târziu

· 1826: Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi hotărăște ridicarea Catedralei mitropolitane de la Iași, unde, din anul 1889, se află racla cu cinstitele moaște ale Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui – d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost un cărturar și traducător român, mitropolit în Moldova. Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Paraschiva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România. Catedrala Mitropolitană a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice. Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu. Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta. Pisania aflată în în partea dreaptă a pridvorului catedralei, pe o placă de marmură care se află la intrare, conține următorul text:
„Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-și-șaselea, al regatului meu al șaselea, împodobindu-se și înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare și veșminte prețioase, precum și cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite și închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălțarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soții Elisabeta și a urmașilor noștri…”
Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

· 1870: A avut loc mișcarea antidinastică de la Ploiești, condusă de Alexandru Candiano-Popescu cunoscută ca Republica de la Ploiești.

· 1876: Thomas Edison primește brevet pentru șapirograf. Șapirograful, mimeograful sau multiplicatorul cu șabloane, este o presă pentru tipărire cu preț redus, formată dintr-un cilindru înfășurat cu o pânză îmbibată cu cerneală și care funcționează prin forțarea cernelii printr-un șablon pe hârtie. Împreună cu multiplicatoarele spirit și hectografele, șapirografele au fost pentru multe decenii folosite pentru a tipări lucrările de necesitate momentană adiacente muncii de birou, materialelor sălilor de clasă și buletinelor bisericești. Au fost de asemenea de o importanță majoră dezvoltării fanzinelor timpurii deoarece costul lor scăzut și disponibilitatea a permis publicarea scrierilor amatorilor. Aceste tehnologii au început să fie înlocuite de fotocopiatoare și tipare ofset ieftine la sfârșitul anilor 1960.

· 1876 (8/20): A fost publicată, în Monitorul Oficial nr. 174, Legea pentru organizarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni.

· 1889: Prin Înalt Decret Regal nr. 2073, s-a înfiinţat pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, o Şcoală Superioară de Resbel, în prezent Academia de Înalte Studii Militare, prima instituţie de învăţământ superior din istoria Armatei române; cursurile au început la 5 noiembrie acelaşi an.

· 1900: Prima ediţie a “Cupei Davis”. Cel al cărui nume îl poartă trofeul, respectiv Dwight – Filley Davis, a fost tenismen, visul său fiind un meci internaţional, în locul unuia interamerican. “Cupa Davis” (poreclită “Salatiera de argint”), ca trofeu sportiv, a fost înscrisă legal la 21 februarie 1900; este asigurată la Banca West din New York, astăzi valoarea ei afectivă fiind inestimabilă (una din preţioasele tradiţii ale cupei este aceea de a grava, după fiecare finală, numele jucătorilor din echipa învingătoare şi din cea învinsă). Ion Ţiriac şi Ilie Năstase se numără printre marii performeri ai “Cupei Davis”, cu peste 100 de meciuri susţinute.

· 1914 - Muntenegru declară război Germaniei.

· 1929: Dirijabilul Graf Zeppelin începe o călătorie în jurul lumii, pe care a efectuat-o în 21 de zile.

· 1940: A apărut la Sinaia, într-un singur număr sub redacţia filosofului C. Noica, revista „Adsum” (adică „Sunt aici, sunt de faţă”), pe care o scrie singur şi o publică din bani proprii.

· 1940: A fost declanșată ofensiva aeriană germană asupra Angliei.

· 1940: Prin Ordinul N.K.V.D. al Uniunii Sovietice nr. 00961, s-a creat N.K.V.D.-ul R.S.S. Moldoveneşti, la conducerea căruia a fost numit Nikolai Sazîkin. Extinderea atribuţiilor N.K.V.D.-ului (Народный Коммисариат Внутренних Дел – Comisariatul Poporului al Afacerilor Interne) sovietic asupra Basarabiei ocupate de Uniunea Sovietică (28 iunie 1940), s-a făcut imediat după crearea la 2 august 1940 a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (R.S.S.M.), prin unirea („reuniunea”, potrivit legii de „Alcătuire a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Unionale”) Basarabiei cu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria) (şi cedarea către R.S.S. Ucraineană a sudului Basarabiei şi nordului Bucovinei). „Tovarășul” Sazîkin s-a aflat în fruntea securităţii moldoveneşti pană la declanşarea Războiului germano-sovietic (22 iunie 1941), cand s-a evacuat împreună cu autorităţile sovietice în adîncul U.R.S.S. Era asistat de locţiitorul său, Iosif Mordoveţ, precum şi de S. A. Goglidze, împuternicitul C.C. al P.C. al U.R.S.S. şi Consiliului Comisarilor Poporului pentru R.S.S. Moldovenească (numit la 7 mai 1941 în această funcţie). Pe parcursul întregului an de ocupaţie (1940/1941), organele N.K.V.D. şi-au adus din plin aportul la instaurarea şi consolidarea noului regim al „dictaturii proletariatului” în R.S.S.Moldoveneasca, prin terorizarea şi exproprierea ţăranului basarabean, deportari si asasinate politice. Au comis un şir de crime, care au îngrozit întreaga populaţie a Basarabiei, iar pretinşii „eliberatori”, în ochii basarabenilor de atunci, erau simpli criminali, preocupaţi de jafuri şi profanarea a tot ce era sfînt. După o statistica sumară alcătuita de autorităţile româneşti, între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, în spaţiul dintre Prut şi Nistru au fost asasinate sau moarte sub tortură circa 30 000 de persoane. După arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300 000 de români în 1940/1941, reprezentînd 12,23% din populaţie, în 1944, procentul victimelor avea să urce la peste o treime din totalul populaţiei. Faptul că, N.K.V.D.-ul a fost atît de „eficient” în represiuni într-un timp relativ scurt, demonstrează că acesta avea adunate materialele de acuzare, precum şi listele întocmite cu adresele celor ce urmau să fie arestaţi, încă înainte de ocupaţie. Arestările se făceau noaptea, între orele 1 şi 3, pentru ca efectul moral (de intimidare) să fie cît mai mare. Din cauza terorii exercitate de N.K.V.D., sinuciderile în rîndul celor chemaţi pentru cercetări, erau frecvente.

· 1941: Întâlnirea Roosevelt - Churchill din Insulele Newfoundland. A fost adoptată „Charta Atlanticului". Carta Atlanticului (în engleză Atlantic Charter) a fost un document semnat de președintele SUA, F. D. Roosevelt, și de premierul britanic, W. Churchill, la 14 august 1941, care stipula că cele două state nu urmăresc extinderea teritorială și proclama dreptul la autodeterminare al popoarelor care fuseseră lipsite de acest drept și a contribuit la consolidarea coaliției antihitleriste. Churchill și Roosevelt s-au întâlnit la bordul USS Augusta în Placentia Bay, Newfoundland, pentru a discuta despre război si despre conceperea un sistem internațional de relatii intre state după război. Carta care a fost elaborata includea opt „principii comune” pe care Statele Unite și Marea Britanie s-auangajat să le sprijine în lumea postbelică. Ambele țări au convenit să nu încerce expansiuni teritoriale; să promoveze liberalizarea comerțului internațional; sa sustina libertatea mărilor. Atât în Statele Unite și Marea Britanie s-au angajat sa sprijinire restaurarea guvernelor nationale in toate țările care au fost ocupate în timpul războiului, astfel incat să se permită tuturor popoarelor sa-si aleaga propria lor formă de guvernare.

· 1941: Stalin devine Comandant Suprem al fortelor armate sovietice.

· 1941: Se declanseaza Bătălia de la Odessa.
În cadrul armatei române, aviația a fost arma cea mai bine înzestrată și mai bine pregătită de lupte.
S-au remarcat:

- Escadrila 17 Observare si Bombardament

- Grupul 5 Vânătoare comandat de Lt. Cdor. av. Gheorghe Miclescu era compus din: Escadrilele 51 și 52, dotate cu avioane Heinkel 112-B-1 și Escadrila 53 cu avioane Hurricane.

- Escadrila 51 Vânătoare, Comandant - Cpt. av. Virgil Trandafirescu (Piloți din escadrilă: Lt. av. Stătescu Tiberiu, Lt. av. rez. Lascu Ion, Slt. av. Moscu Teodor, Slt. av. rez. Istrăteanu Ion, Slt. av. Smeu Constantin, Slt. av. Soare Ion, Slt. av. Cârciuvoianu Vasile, Slt. av. rez. Băjenaru Ion, Adj. av. Condruț Anghel, Adj. av. Popescu Ion, Adj. stg. av. Pavel Barbu, Adj. stg. av. Igescu Gheorghe, Adj. stg. av. Costache Gheorghe, Adj. stg. av. rez. Popescu Valter).

- Escadrila 43 Vânătoare dotată cu avioane PZL-11F, comandată de asul aviației române Dan-Valentin VIZANTI,

Piloti remarcați în campania Odesei:

- lt. cdor. av. Alexandru "Popicu" Popisteanu, Escadrila 57, (mort in lupta la 21 august 1941)

- sergent Ion Căruntu (decorat cu Crucea de Fier) Escadrila 17

- lt. av. Teodor Greceanu, Grupul 7 vânătoare (2 avioane doborâte deasupra Odesei)

· 1942: Al cincilea film animat a lui Walt Disney, Bambi, a cărui producție a durat aproape cinci ani, are premiera mondială la Londra. Premiera SUA a urmat la 13 august la New York.

· 1945: URSS a declarat război Japoniei. Armata Roșie a ocupat Manciuria, Coreea de Nord și Sahalinul.

· 1945: La Londra se semnează un acord între marile puteri aliate privind urmărirea și pedepsirea criminalilor de război naziști în cadrul unui Tribunal militar internațional. La 2 noiembrie 1945, tribunalul și–a început lucrările la Nürnberg.

· 1946: România a fost invitată oficial, de către Guvernul francez, să participe la Conferința de Pace de la Paris.

· 1953: URSS a efectuat prima experimentare a bombei cu hidrogen.

· 1963: România semnează "Tratatul privind încetarea experiențelor nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă", încheiat la 5 august între SUA, Marea Britanie și URSS.

· 1963: Are loc "Marele Jaf din Tren" - Trenul poștal de Corespondență a Casei Regale, care călătorea de la Glasgowspre Londra, a fost jefuit de o bandă formată din 15 indivizi, conduși de Bruce Reynolds. Ei au pătruns în tren și au furat 2,3 milioane de lire sterline (echivalentul a aproximativ 80 de milioane de dolari în 2009). Treisprezece dintre membrii grupării au fost prinși, judecați și condamnați.

· 1967: Crearea Asociației Națiunilor din Asia de Sud Est (ASEAN). Asociația națiunilor din sud-estul Asiei, conform, [The] Association of Southeast Asian Nations, abreviată frecvent ASEAN, este o organizație politică și economică a zece țări din Asia de sud-est, constituită la 8 august 1967 de Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore și Thailanda.

· 1973: Politicianul sud-coreean Kim Dae-Jung, este răpit. Kim participa la o întâlnire cu liderul Partidului Democrat Unionist care a avut loc într-o camera a Grand Hotel Palace din Tokyo si a fost răpit de un grup de agenţi neidentificati cand a iesit din sala, la terminarea intrevederii. A fost dus într-o cameră goala unde a fost drogat. Mai târziu, Kim a fost mutat in orasul Osaka şi mai târziu la Seul in Coreea de Sud. Kim Dae- Jung a fost găsit în viaţă, la casa sa din Seul cinci zile după răpire. Potrivit unor rapoarte, Kim a fost salvat doar atunci când Ambasadorul american Philip Habib a aflat ca serviciul de spionaj sud-coreean -KCIA, a fost implicat şi a intervenit pe langa guvernul sud-coreean pentru eliberarea lui Kim. La 24 octombrie 2007, în urma unei anchete interne a Serviciului National de Informatii (INS) din Coreea de Sud, s-a admis că precursorul său, agenţia coreeană Centrală de Informaţii (KCIA), s-a facut vinovata de răpire, declarând că aceasta a avut cel puţin sprijinul tacit al fostului presedinte Park Chung – hee al Partidului Republican Democrat, adversarul sau politic.

· 1974: Președintele Richard Nixon, într-o emisiune de televiziune, își anunță demisia din funcția de președinte al Statelor Unite, care va avea loc oficial a doua zi la prânz. În lumina pierderii susținerii politice și a iminenței punerii sub acuzare, Nixon a demisionat din funcția de președinte începând cu 9 august 1974, după ce a ținut o cuvântare adresată națiunii la televiziune în seara dinainte. Discursul de demisie a fost ținut din Biroul Oval și a fost transmis în direct la radio și la televiziune. Nixon a declarat că demisionează pentru binele țării și a cerut națiunii să-l susțină pe noul președinte, Gerald Ford. Nixon a trecut în revistă realizările președinției sale, în special pe cele din domeniul politicii externe. El și-a apărat realizările din mandat, citând din discurul lui Theodore Roosevelt din 1910 cunoscut ca „Cetățenia într-o republică⁠”: „Uneori am reușit și alteori am eșuat, dar întotdeauna m-am inspirat din ceea ce a spus odată Theodore Roosevelt despre omul din arenă, «al cărui chip este mânjit de praf și de sudoare și de sânge, care se străduiește cu hotărâre, care greșește sau nu face destul iarăși și iarăși, pentru că nu există încercare fără greșeală și fără lipsuri, dar care totuși se străduiește pentru a duce lucrul la bun sfârșit, care cunoaște marele entuziasm și devotament, care se dedică unei cauze demne, care cunoaște la sfârșit triumful marilor realizări, sau cel puțin, dacă nu reușește, cel puțin dă greș îndrăznind lucruri mari».” Discursul lui Nixon a primit răspunsuri favorabile la început din partea comentatorilor din presa audio-vizuală, doar Roger Mudd⁠ de la CBS afirmând că Nixon nu și-a recunoscut nicio vină. A fost numit „o capodoperă” de către Conrad Black⁠, unul din biografii lui. Black a opinat că „ceea ce se dorea a fi o umilință fără precedent pentru orice președinte american, Nixon a transformat într-o recunoaștere rafinată a unei insuficiențe a suportului legislativ. A plecat dedicându-și jumătate din cuvântare realizărilor mandatului său.”

· 1981: Președintele american, Ronald Reagan, a ordonat producerea bombei cu neutroni. Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. 6 februarie 1911, Tampico, Illinois – d. 5 iunie 2004, Los Angeles, California) a fost cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru următoarele două decenii.

· 1990: Irakul ocupă Kuweit și statul este anexat Irakului. Acest lucru va duce la izbucnirea Războiului din Golf; emiratul este eliberat de forțele internaționale, sub conducerea Statelor Unite.

· 1996: A apărut primul număr al revistei Dosarele istoriei.

· 2000: În cadrul Festivalului Internațional de Teatru – „Shakespeare” de la Gdansk, Polonia, Teatrul Național din Craiova a prezentat spectacolul “Timon din Atena”, în regia lui Mihai Mănuțiu, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal.

· 2007: Naveta spaţială americană Endeavour a fost plasată cu succes pe orbită având la bord şapte astronauţi, printre care şi prima învăţătoare care merge în spaţiu.

· 2008: Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la la Beijing.

· 2008: Rusia a declanşat invazia militară împotriva Georgiei.

Nașteri

· 1079: S-a nascut Împăratul Horikawa al Japoniei; (d. 1107). A domnit intre anii 1087-1107.A decedat pe 9 august 1107 la varsta de 28 de ani. A fost precedat de impăratul Shirakawa si a fost succedat la tron de impăratul Shirakawa.
* 1709: Ernst Ludwig II, Duce de Saxa-Meiningen (8 august 1709 – 24 februarie 1729), a fost Duce de Saxa-Meiningen.

A fost al treilea fiu însă al doilea fiu supraviețuitor al lui Ernst Ludwig I, Duce de Saxa-Meiningen și a primei soții a acestuia, Dorothea Marie de Saxa-Gotha. Decesul fratelui său mai mare Josef Bernhard (22 martie 1724) l-a transformat în moștenitor al ducatului de Saxa-Meiningen. Când tatăl său a murit șapte luni mai târziu (24 noiembrie 1724), Ernst Ludwig - în vârstă de cincisprezece ani- a moștenit ducatul împreună cu fratele său mai mic, Karl Frederick.

Pentru că cei doi prinți erau minori, unchii lor Frederik Wilhelm și Anton Ulrich au fost regenți până în 1733. Ernst Ludwig a murit după cinci ani, la numai 19 ani ani și a fost succedat de fratele său, Karl Frederick.

Ernst Ludwig al II-lea
Duce de Saxa-Meiningen

* 1748: Johann Friedrich Gmelin (n. 8 august 1748, Tübingen – 1 noiembrie1804, Göttingen) a fost un medic și filozof precum un naturalist, botanist, chimist, entomolog, herpetolog, malacolog, și mineraloggerman. Abrevierea numelui său în cărți științifice este J.F.Gmel..

Stema Gmelin

Johann Friedrich provine dintr-o veche familie burgheză din Suebia. O legendă a familiei spune, că în jurul anului 1350 un anumit Urbanus Lentulus din Roma a fost gonit din cauza credinței sale deviante și s-a stabilit în Kirchheim unter Teck ca simplu cioban. Istoric apare deja la începutul secolului al XVI-lea Michael Gmelin. Fiul lui a fost pastorul luteran Wilhelm (1573-1635), protopărintele familiei. Din el se trage de acea și tatăl lui Johann Friedrich, renumitul medic, botanist și chimist Philipp Friedrich Gmelin (n. 19 august 1721, Tübingen – d. 9 mai 1768 Tübingen) precum unchiul, faimosul naturalist și cercetător al SiberieiJohann Georg Gmelin (n. 10 august 1709, Tübingen – d. 20 mai 1755 Tübingen).

Viitorul savant a fost primul fiu al lui Philipp Friedrich din căsătoria (1747) cu Marie Elisabeth Weihenmaier (1723-1773), fiica unui prelat.

Johann Friedrich s-a căsătorit la 15 aprilie 1779 cu Rosine Luise (n. 15 septembrie 1755, Nürtlingen – d. 18 mai 1828, Göttingen), fiica primarului de Nürtlingen Johann Gottlieb Schott. Soții au avut trei copii, pe Ludwig (1783-1787), Eduard (n. 10 octombrie1786, Göttingen - d. 20 martie Tübingen)^[1] și Leopold (1788-1853), chimist și profesor universitar.

În anul 1769, Gmelin și-a luat doctoratul la Universitatea Eberhard Karl din Tübingen cu tema Irritabilitatem vegetabilium in singulis plantarum partibus exploratam ulterioribusque experimentis confirmata („Iritabilitatea plantelor leguminoase detectată în fiecare din părțile plantei și confirmată ulterior prin experimente”).^[3] Conducător de doctorat a fost tatăl lui, Philipp Friedrich. Apoi a fost angajat, în 1772, mai întâi la aceiași universitate ca profesor asociat de medicină, după acea, în 1775, la Universitatea Georg-August din Göttingen ca profesor asociat de filozofie, iar după 3 ani, ca profesor titular, inițial numai de matematică, dar după scurt timp și pentru scaunele de botanică, chimie și mineralogie. Tot în 1778, a devenit membru al „Academiei de Științe din Göttingen”.^[4]^[5] Deja cu patru ani mai înainte, în 1774, a fost ales membru al Academiei Leopoldine.^[6]

În 1783, Gmelin a înființat unul din primele laboratoare publice în casa sa, la Hospitalstrasse din Göttingen, unde, în 1805, elevul lui Friedrich Stromeyer a introdus pentru prima dată o practică de chimie pentru studenți.

Gmelin a lucrat în primul rând ca autor de manuale pentru chimie, farmacie, mineralogie și botanică. În acest domeniu a publicat de exemplu Allgemeine Geschichte der Gifte („Istoria generală a toxinelor”) în 2 volume (1776-77), Grundriß der Mineralogie („Schiță bazală a mineralogiei”, 1790), Grundriß der Pharmazie („Schiță bazală a farmaciei”, 1792) și Geschichte der Chemie („Istoria chimiei”) în 3 volume (1797-1799). Din punct de vedere forestier, eseul lui cu privire la uscarea lemnului prin gândacul de scoarță (Scolytinae) din 1787 (Abhandlung über die Wurmtrocknis) a fost de o prezentare aprofundată. În primul rând gradația acestor insecte provocase o pagubă enormă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, transformând întregul Harz Superior, anterior plin de păduri, într-o goliciune (vezi cartea sub „publicații”).^[7] Între 1788 și 1793 a publicat o ediție extinsă a marii opere Systema Naturae a lui Carl von Linné, pe care a desemnat-o ca cea de-a 13-a ediție.

George al III-lea al Regatului Unit l-a onorat cu titlul de Hofrat regal (Consilier al Curții Regale) al Marii Britanii (1791). A devenit de asemenea membru străin precum de onorare al Academiei Ruse de Științe (1795).^[8]

Vasili Mihailovici Severgnin (rusă: Василий Михайлович Севергин, 1765-1826), profesor universitar, chimist, geolog și mineralog rusesc, a scris despre profesorul său, că el a fost un om de știință „cu cea mai extinsă cunoaștere a materiilor. Scrierile sale sunt scrise cu o precizie rară, emoție și înțelegere, diligență și informații extinse pe care le vedem peste tot.”^[9] Marele savant a murit mult prea devreme, la vârsta de doar 56 de ani în Göttingen.

Johann Friedrich Gmelin

Johann Friedrich Gmelin pe la 1780

Mormântul soţilor Gmelin

· 1779 - S-a născut geologul şi chimistul american Benjamin Siliman, care a fondat „American Journal of Sience”.

· 1802: Germain Henri Hess, chimist elvețiano-rus (d. 1876)

· 1819: S-a născut matematicianul şi arhitectul Ștefan Emilian, absolvent al Academiei Cezaro-Crăieşti a Artelor Frumoase din Viena. El este cel care a conceput proiectul gimnaziului românesc din Braşov (în prezent, Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”); (d.1899).

* 1819: Wilhelm Albrecht, Prinț de Montenuovo (8 august 1819–7 aprilie1895) a fost prinț italian și Field Marshal al imperiului austriac.

Contele Wilhelm Albrecht de Neipperg s-a născut la Parma ca fiu al lui Adam Albert, Conte de Neipperg (1775–1829) și a celei de-a doua soții, Arhiducesa Marie Louise de Austria (1791–1847), fiica împăratului Francisc I al Austriei și a împărătesei Maria Teresa a celor Două Sicilii. Mama sa a fost împărăteasă a Franței din 1810 până în 1814 și Ducesă de Parma din 1814. În 1821 ea a făcut o căsătorie morganatică cu Adam Albert.

Wilhelm Albrecht a fost fratele vitreg al lui Napoleon al II-lea al Franței.

În 1838 a intrat în rândurile armatei austriace și a luat parte la luptele din 1848 din Italia și Ungaria obținând în 1854 titlul de Field Marshal. În 1859 a luat parte la Bătălia de la Magenta unde armata Austriei a fost învinsă de armata franco-sardină iar în 1860 a devenit comandant de regiment și a fost mutat în Boemia în 1866. În 1867 a fost promovat la rangul de general de cavalerie rămânând în această funcție până în 1878.

În 1864 a fost ridicat la rangul de Prinț de Montenuovo (traducerea italiană a Neipperg).

Wilhelm Albrecht s-a căsătorit la 22 februarie 1861 la Viena cu Contesa Juliana Batthyány-Strattmann (1827–1871), fiica cea mică a Contelui János Baptist Batthyány-Strattmann și a soțiie lui, Contesa Maria Esterházy de Galántha.

Au avut trei copii:

Prințesa Albertine de Montenuovo (30 iunie 1853 – 13 noiembrie 1895), căsătorită în 1873 cu Contele Zigmunt Wielopolski, Marchiz Gonzaga-Myszkowski; au avut copii.
Alfred, Prinț de Montenuovo (8 ianuarie 1863 – 10 octombrie 1946), căsătorit în 1879 cu Contesa Franziska Kinsky de Wchinitz și Tettau; au avut copii.
Prințesa Maria de Montenuovo (14 octombrie 1868 – 17 aprilie 1932), căsătorită în 1878 cu Contele Antal Apponyi de Nagy-Appony; au avut copii.

Wilhelm Albrecht
Prinț de Montenuovo

· 1824: Maria de Hessa și de Rin (n. 8 august 1824 - d. 3 iunie 1880) a fost prințesă de Hessa și, sub numele de Maria Alexandrovna (rusă Мария Александровна), împărăteasă a Rusiei, soția împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei. S-a născut la Darmstadt, capitala Ducatului și a murit la Sankt Petersburg.

Prințesa Maria de Hesse

Maria a fost cel mai mic copil dintre cei șapte ai Marii Ducese Wihelmine von Hessen, sora mai mică a țarinei Elisabeta Alexeievna. Ultimii patru copii au fost probabil copiii biologici ai baronului August von Senarclens de Grancy, însa pentru a evita scandalul, Marele Duce de Hesse a recunoscut pe Alexandru și pe Maria drept copii ai săi; ceilalți doi au murit de mici.

Când în 1838 țareviciul Alexandru Nikolaievich făcea turul Europei în căutarea unei soții, s-a îndrăgostit de tânăra Maria în vârstă de 14 ani. Deși mama țareviciului, împărăteasa Alexandra Fiodorovna, a obiectat, Alexandru a insistat și tinerii s-au căsătorit la 16 aprilie 1841. Maria era foarte timidă și era privită cu răceală, ca fiind fără gust vestimentar, fără conversație, fără farmec. Maria a fost mama a opt copii. Aceste sarcini au ținut-o departe de viața de la curte. Deși țarul a tratat-o întotdeauna bine, Maria știa că Alexandru îi era necredincios și avea multe metrese. El avea deja trei copii cu metresa sa, prințesa Caterina Dolgoruki, când a mutat-o pe ea împreună cu copii în Palatul imperial. La mai puțin de o lună de la moartea Mariei, Alexandru a făcut o căsătorie morganatică cu metresa sa.

Împărăteasa Maria Alexandrovna

În 1855 Alexandru a devenit împărat, lucru care a forțat-o la mai multe activități publice. Deși Alexandru al II-lea a tratat-o bine întotdeauna, Maria a știut din 1858 că sentimentele soțului ei erau pentru altcineva. În 1865, moartea fiului ei cel mare, Țareviciului Nicolae a fost o grea lovitură.

S-a dus la fratele ei Alexandru care locuia la Heiligenberg. Acolo a întâlnit-o pe Prințesa Alice, fiica reginei Victoria și a Prințului Albert de Saxa-Coburg-Gotha, soția nepotului ei, Prințul Louis. Maria i-a sugerat Alicei nemulțumirea ei cu privire la căsătoria dintre fratele ei Prințul Alfred, Duce de Edinburgh și propria fiică, însă în cele din urmă căsătoria a avut loc. Când Alice a murit în 1878, Maria a invitat adeseori copiii Alicei la Heiligenberg. În timpul unor astfel de vizite, fiul Mariei, Marele Duce Serghei, a cunoscut-o pe viitoarea lui soție, fiica Alicei, Elisabeta iar Maria a cunoscut-o pe Prințesa Alix de Hesse, (care era sora mai mică a Elisabetei) și care într-o zi se va căsători cu nepotul ei Nicolae al II-lea.

Alexandru al II-lea și Maria Alexandrovna au avut opt copii:

Marea Ducesă Alexandra Alexandrovna (30 august 1842-10 iulie 1849) alintată Lina, a murit de meningită la vârsta de șase ani
Țareviciul Nicolae Alexandrovich (20 septembrie 1843-24 april 1865), logodit cu Dagmar a Danemarcei
Alexandru al III-lea (10 martie 1845-1 noiembrie 1894), căsătorit în 1866 cu Dagmar a Danemarcei (Maria Feodorovna); au avut moștenitori
Marele Duce Vladimir Alexandrovich (22 aprilie 1847-17 februarie 1909), căsătorit în 1874 cu Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna); au avut moștenitori
Marele Duce Alexei Alexandrovich (14 ianuarie 1850-14 noiembrie 1908)
Marea Ducesă Maria Alexandrovna (17 octombrie 1853-20 octombrie 1920) căsătorită în 1874 cu Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha; au avut moștenitori
Marele Duce Serghei Alexandrovich (29 aprilie 1857-4 februarie 1905), căsătorit în 1884 cu Elisabeth de Hesse(Elizabeth Feodorovna)
Marele Duce Paul Alexandrovich (3 octombrie 1860-24 ianuarie 1919), căsătorit în 1889 cu Alexandra a Greciei (Alexandra Georgievna); au avut moștenitori - a doua căsătorie în 1902 cu Olga Valerianovna Karnovich-Palii; au avut moștenitori (Vladimir, Irina și Natalia)

Maria Alexandrovna
Împărăteasă a Rusiei
Maria Alexandrovna Portret de Franz Xaver Winterhalter, 1857

* 1832: George (germană Friedrich August Georg Ludwig Wilhelm Maximilian Karl Maria Nepomuk Baptist Xaver Cyriacus Romanus; 8 august 1832 – 15 octombrie 1904) a fost rege al Saxoniei și membru al Casei de Wettin.

George s-a născut în capitala Saxoniei, Dresda. A fost al doilea fiu al regelui Ioan al Saxoniei (1801–1873) și a soției ei Prințesa Amalie Auguste de Bavaria (1801–1877), fiica regelui Maximilian I Iosif al Bavariei (1756–1825).

La 11 mai 1859 la Palatul Belém din Lisabona, George s-a căsătorit cu infanta Maria Anna a Portugaliei (1843–1884), fiica cea mare a reginei Maria a II-a a Portugaliei (1819–1853) și a regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei (1816–1885).

George a servit sub comanda fratelui său mai mare Albert în timpul războiului austro-prusac din 1866 și a războiului franco-german. Înainde de ascensiunea la tron a fost Generalfeldmarschall. Pe măsură ce a trecut timpul a devenit clar că Albert I și soția sa regina Carola nu vor avea moștenitori, deci George era moștenitorul prezumptiv al tromului. EL i-a succedat fratelui său ca rege la Saxoniei la 19 iunie 1902 și a avut o domnie scurtă de numai 2 ani.

A murit la Pillnitz la vârsta de 72 de ani și a fost succedat de fiul său cel mare Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei (1865–1932), care a fost detronat în 1918.

Regele George a fost o figură controversată. A divorțat prin decret regal pe fiul său cel mare de nora sa, prințesa moștenitoare Luise. Plecarea Luisei din Dresda s-a datorat amenințărilor socrului ei că o va interna pe viață la azilul de boli mintale Sonnestein. Fratele ei a susținut-o în dorința ei de a scăpa din Saxonia. Împăratul Franz-Josef al Austro-Ungariei nu a recunoscut divorțul.

George
Rege al Saxoniei
Fotografie, ca. 1900

* 1845: Ludwig August Maria Eudes, Prinț de Saxa-Coburg-Gotha-Koháry(8 august 1845 – 14 septembrie 1907), a fost prinț german al Casei de Saxa-Coburg-Gotha și amiral brazilian.

S-a născut la Château d'Eu în Franța. A fost al doilea fiu al lui August de Saxa-Coburg și Gotha și al Clémentinei de Orléans. Tatăl său era verișor primar cu regina Victoria a Regatului Unit și cu soțul acesteie, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Prin mama sa era nepot al regelui Ludovic-Filip al Franței.

Soția lui Leopoldina ținând în brațe pe fiul lor August și cumnata lui Isabel stând și ținând în brațe pe fiul ei Peter August (Rio de Janeiro, 1866).

Ludwig August și vărul său primar, prințul francez Gaston, conte d'Eu (fiu al Victoriei, sora tatălui lui August), au plecat în Brzilia pentru a se căsători cu cele două fiice ale împăratului Pedro al II-lea al Braziliei: Isabel cea mare și Leopoldina cea mică. Planul original a fost ca August să se căsătorească cu Isabel și Gaston cu Leopoldina însă fetele au decis altceva și împăratul, care avea o experiență nefericită în legătură cu căsătoriile dinastice aranjate, a fost de acord cu dorințele lor.

Ludwig August și Leopoldina s-au căsătorit la Rio de Janeiro la 15 decembrie 1864, la două luni după nunta dintre Isabel și Gaston. Împreună au avut patru fii:

Prințul Petru August Ludwig Maria Michael Gabriel Raphael Gonzaga (19 mai 1866 – 6 iulie 1934); succesor al tatălui său în 1907. Petru a murit celibatar și a fost succedat de nepotul său Rainier.
August Leopold Philipp Maria Michael Gabriel Raphael Gonzaga(6 decembrie 1867 – 11 octombrie 1922).
Joseph Ferdinand Maria Michael Gabriel Raphael Gonzaga (21 mai 1869 – 13 august 1888).
Ludwig Gaston Klemens Maria Michael Gabriel Raphael Gonzaga (15 septembrie 1870 – 23 ianuarie 1942); căsătorit cu Prințesa Matilda de Bavaria.

Soția sa a murit tânără, la vârsta de 23 de ani, în 1871. El a murit la 14 septembrie 1907 la Karlsbad, Germania, la vârsta de 62 de ani.

Prințul Ludwig August
Prinț de Saxa-Coburg-Gotha-Koháry

* 1866: Karl Rauber (n. 8 august 1866, Konstanz - d. 5 august 1909, Solothurn) a fost un pictor elvețian specializat în peisaje și teme istorice și religioase.^[3]

Karl Rauber este fiul dirijorului și profesorului de muzică Theodor Rauber și fratele compozitorului Siegfried Rauber.^[3]

În 1870 familia s-a mutat întâi la Muri AG și apoi la Baden, unde Karl și-a petrecut tinerețea. După ce a vizitat expoziția națională de la Zürich, din 1883, a decis că se va face pictor. În acest scop, a urmat întâi Școala de arte aplicate din Karlsruhe, conduse de Hermann Götz, și după doi ani, în aceeași localitate, Academia de Arte Plastice. Aici a fost elev la clasa de pictură a profesorilor Ferdinand Keller, Otto Schurth și, ulterior, a profesorului Caspar Ritter.^[3]

În 1890 a intrat la atelierul profesorului Claus Meyer, pentru cursuri de măiestrie. Aici a lucrat la portrete și la picturi pe teme istorice și religioase.^[3]

În 1896, cu ocazia expoziției naționale de la Geneva, a expus în salonul elvețian lucrare „Pregătirea pentru sărbătoare”.^[3]

În 1894 a candidat la un loc în atelierul profesorului Leopold von Kalckreuth, sub îndrumarea căruia s-a specializat în pictură de exterior și peisaj.^[3]

În 1895, în biserica Sf. Sebastian, ridicată de Karl Moser în Wettingen, Karl Rauber a pictat pictura murală „Cina cea de taină”, cu personaje de dimensiuni colosale.^[3]

În 1896, s-a mutat la Baden unde și-a stabilit atelierul în fostul local al Armatei Salvării. Aici a lucrat multe portrete, interioare și peisaje. Din cauza unei boli cronice, în 1905 a părăsit atelierul din Baden și s-a mutat la Solothurn.^[3]

Karl Rauber a expus în mod regulat la expoziția națională a Elveției, la expozițiile Asociației Artiștilor, și la expozițiile de Crăciun ale secțiunii din Aargau ale GSMBA^[3] (Gesellschaft Schweizer Maler, Bildhauer und Architekten - Asociația pictorilor, sculptorilor și arhitecților elvețieni).

Lucrări ale sale se găsesc în muzeul din Castelul Landvogtei din Baden, la „Aargauer Kunsthaus” din Aarau și la „Bündner Kunstmuseum”

Altarul bisericii mănăstirii din Muri cu pictura Înălţarea la cer a Maicii Domnului de Karl Rauber după Tizian

· 1870: Béla Ágai, scriitor, jurnalist și medic maghiar de origine evreiască (d. 1944)

· 1875: Constantin Giurescu, istoric și istoriograf român (d. 1918)

· 1879: S-a nascut conducatorul revolutiei mexicane Emiliano Zapata; (m.10 aprilie 1919).

· 1892: S-a născut Mihail Sevastos, memorialist, poet şi traducător (în special din literatura rusă); (m. 1967). A avut o intensa activitate publicand revista Teatrul (1912-1913, impreuna cu G. Topirceanu si Torta (1945). A fost redactor responsabil la revista Lumea-Bazar si a colaborat la revistele Cuvinlul liber. Convorbiri critice,Facla, Miscarea, Rampa, Lumea, Lumea literara si artistica, Cronica, Adevarul, Dreptatea, Flacara, Insemnari literare, Dimineata, Seara, Opinia. Pseud. utilizate: Cronicar, Proletar, Rinaldo, Reinaldo, Yacassa, M. Sever etc. Traduce din Cehov, Serafimovici, Solohov, L. Tolstoi, Turgheniev, Uspenski etc. Proza lui Mihail Sevastos (Aventurile din strada Gradinilor, 1934; Camioneta verde. 1938 – romane; Documente omenesti, 1970 – postum) e a unui jurnalist industrios, sensibilizat de tragicomedia umana, „colectionar de documente omenesti”, incapabil sa cultive epica pura. Martor „obiectiv si impartial”, el ramine insa memorialistul prestigioasei grupari a Vietii Romanesti (Amintiri de la „Viata Romaneasca”, 1956; ed. II, refacuta, 1966). A lasat in manuscris Amintiri de la „Adevarul literar si artistic”.

· 1901: Ernest Orlando Lawrence, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1939 (d. 1958). Ernest Orlando Lawrence (n. 8 august 1901 – d. 27 august 1958) a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1939, cunoscut pentru inventarea, utilizarea și îmbunătățirea ciclotronului, începând cu 1929, și pentru lucrările sale din domeniul separării izotopilor de uraniu în cadrul Proiectului Manhattan. A avut o carieră îndelungată la Universitatea Berkeley California unde a fost profesor de fizică. Elementul chimic numărul 103 este numit „lawrenciu” în cinstea lui.

· 1901 - S-a născut Nina Berberova, scriitoare rusă (“Acompaniatoarea”, “Trestia revoltată”) (m.27.09.1993).

· 1902: Sașa Pană, pseudonimul literar al lui Alexandru Binder, (n. 8 august 1902,^[2] București, România – d. 22 august 1981,^[2] București, RS România) a fost un scriitor evreu român, prezent în literatura română de avangardă din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Fiu al medicului David Binder, după studii de specialitate începute la Iași și terminate la București, Sașa Pană obține în 1927 diploma de medic militar. Vocația lui era însă literatura, domeniu în care disponibilitățile sale intelectuale vor contribui decisiv la desăvârșirea lui de animator al mișcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. Debutează cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor în 1926. Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, Sașa Pană publică revista de avangardă unu și înființează o editură sub aceeași siglă, unde va tipări cărțile proprii și volume ale unor confrați de generație, promotori ai creației avangardiste, ca Urmuz, Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Vasile Dobrian și alții. La fel ca majoritatea avangardiștilor români, Sașa Pană publică numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză și articol cu caracter de manifest. Formula "automatismului psihic pur", prin care André Bretondefinise suprarealismul, își face simțită prezența în în volumele intitulate "Diagrame" (1930), "Echinox arbitrar" (1931), "Viața romanțată a lui Dumnezeu" (1932). Într-o scenografie mentală plasată la hotarul dintre stare conștientă și vis, poetul, aflat în postura de "secretar al inconștientului", stenografiază cu voluptate mesajul unei "halucinații binefăcătoare", aureolat de "briza reveriei". În cărțile publicate ulterior, "Cuvântul talisman" (1933), "Călătorie cu funicularul" (1934) și altele, scriitorul își distribuie substanța poetică în două registre: unul, al programului avangardist "subversiv", va fi branșat permanent la energia "incendiului reținut în cuvinte", celălalt, cu componentele unui temperament echilibrat, este dispus în tonalități minore, elegiace.

Între noiembrie 1944 și martie 1947, Sașa Pană a publicat revista proletară Orizont din care au apărut 42 de numere.

După volumul Poeme fără de imaginație (1947), a publicat mai multe volume de proză cu caracter general proletar sau umoristic. În 1966 apare o primă antologie din opera sa poetică, Poeme și poezii, ce cuprinde și o serie de inedite grupate sub ciclul "Culoarea timpului (1948-1965)", care va fi completată și publicată în volumul din 1977 intitulat tot Culoarea timpului. La 3 ani după Poeme și poezii apare la aceeași editură o antologie din prozopoemele sale. În 1973, cu 8 ani înaintea morții sale, Sașa Pană publică un volum de memorialistică de aproape 700 de pagini intitulat Născut în '02. În 2006, a apărut postum la Editura Dacia din Cluj-Napoca o ediție îngrijită de Ion Pop ce conține volumele Viața romanțată a lui Dumnezeu, Diagrame și Echinox arbitrar. În 2009 va apare la aceeași editură Sadismul adevărului.

Sașa Pană a fost și autorul unor traduceri valoroase din operele lui Paul Eluard, Jean Cassou, Loys Masson.

A locuit din 1933 până la moarte în imobilul situat pe strada Dogari (Dogarilor) la nr. 36, București.

Poezii și prozopoeme

Răbojul unui muritor. Strofe banale, Editura Lupta, București, 1926
Diagrame, editura unu, 1930 (cu un portret și desene de Victor Brauner)
Echinox arbitrar, editura unu, Tipografia Studioului Grafic Steaua Artei, București, 1931 (copertă și 6 desene de M.H. Maxy; tiraj de 150 de exemplare numerotate)
Viața romanțată a lui Dumnezeu, editura unu, București, 1932 (cu un desen afară din text al lui Jean David; tiraj de 150 de exemplare numerotate)
Cuvântul talisman, editura unu, București, 1933 (cu un desen de Marcel Iancu; tiraj de 200 de exemplare numerotate)
Călătorie cu funicularul, editura unu, București, 1934 (cu un portret de M. H. Maxy; tiraj de 349 de exemplare numerotate)
Iarba fiarelor, editura unu, București, 1937
Vladimir, editura unu, București, 1938 (tiraj de 96 de exemplare hors-commerce)
Munții noaptea neliniștea, editura unu, București, 1940 (desene de Man Ray; tiraj de 180 de exemplare numerotate)
Atentat la bunele tabieturi. Hârtii lipite. Frontispiciu poema Lumina în relief, Colecția Orizont, București, 1942 (album de colaje precedate de un poem, în exemplar unic; republicat la Editura Litera în 1970)
Pentru libertate, Colecția Orizont, București, 1945
Plecări fără ancoră, Tipografia Studioului Grafic Steaua Artei, București, 1946
Poeme fără de imaginație, Editura Socec & Co. S.A.R., București, 1947
Poeme și poezii alese din cărți și din sertar (1925-1965), Editura pentru literatură, 1966 (prefață de Mihail Petroveanu; tiraj de 3680 de exemplare)
Prozopoeme, Editura Minerva, București, 1971 (prefață de Laurențiu Ulici)
Culoarea timpului. Poeme, Cartea Românească, București, 1977 (prefață de Mihai Gafița și portret din 1929 de Victor Brauner)

Proză și publicistică

Sadismul adevărului, editura unu, București, 1936 (ilustrații de Victor Brauner, Marcel Iancu, Alfred Jarry, Kapralik, Jules Perahim, Pablo Picasso, Man Ray și Jacques Vaché; tiraj de 358 de exemplare numerotate)
Erată la "Introducere în modernism" de Dinu Stegărescu, Colecția Orizont, București, 1947
Tîlbîc, Tureatcă & Co., Editura Socec & Co. S.A.R., București, 1948 (copertă și 10 desene de Marcela Cordescu)
Cordonul sanitar, Colecția Cartea Poporului (nr. 17), E.S.P.L.A., București, 1949
A fost odată... și nu va mai fi! Nuvele de Sașa Pană, Editura de Stat, București, 1949
Misiunea trebuie împlinită, Biblioteca ostașului (nr. 13), Editura Direcției Superioare Politice a Armatei, 1950
În preajma mutărilor. Schițe și povestiri, Editura pentru literatură, București, 1965 (copertă de Harry Guttman)
Aurel Mărculescu, album, Editura Meridiane, București, 1967
Născut în '02: Memorii, file de jurnal, evocări. Ediție îngrijită de Victor Iova. Editura Minerva, București, 1973

Teatru

"Așa întrece, înțeleg și eu!", Extras din Educația artistică, D.S.P.A., ianuarie 1949 (în colaborare cu Maia Radovan)
Teatru mic, D.S.P.A., 1950 (șase piesete)

· 1902: S-a nascut Paul Adrien Maurice Dirac, fizician şi matematician englez, profesor la Universitatea Cambridge, unul dintre fondatorii mecanicii cuantice şi ai teoriei cuantice relativiste pe baza căreia a dedus(1928), existenta pozitronului. A elaborat o teorie statistică (teoria Fermi-Dirac) şi teoria relativistă a mişcării electronului (ecuaţia Dirac). A primit Premiul Nobel pentru Fizică (1933), împreună cu Erwin Schrodinger, „pentru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice”; (d.20.10.1984). A fost profesor de matematică la Universitatea Cambridge și și-a petrecut ultimii zece ani din viață la Universitatea de Stat Florida. Printre alte descoperiri, a formulat așa-numita “Ecuatie Dirax” , care descrie comportamentul fermionilor și care a condus la anticiparea existenței antimateriei.

· 1902 (8/21): S-a născut pedologul Constantin D. Chiriţă, promotorul concepţiei ecologice de cercetare a solurilor. S-a numărat printre fondatorii Institutului de Cercetări Forestiere, unde a condus cercetări în domeniul pedologiei forestiere. A fost membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 1993).

· 1904: S-a născut Emilian Bratu, inginer chimist; membru al Academiei Române; a fondat și dezvoltat școala de inginerie chimică din România; (d.30.03.1991).

· 1905: S-a nascut André Jolivet, compozitor şi dirijor, cofondator al grupului “La Jeune France” alături de Yves Baudrier, Daniel Lesur şi Olivier Messiaen, grup numit iniţial “La Spirale”; (d. 20.12.1974). A primit Premiul Nobel pentru Fizică (1933), împreună cu Erwin Schrodinger,„pentru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice ”; (d.20.10.1984), A fost profesor de matematică la Universitatea Cambridge și și-a petrecut ultimii zece ani din viață la Universitatea de Stat Florida. Printre alte descoperiri, a formulat așa-numita “Ecuatie Dirax”, care descrie comportamentul fermionilor și care a condus la anticiparea existenței antimateriei. Cea mai importantă lucrare a sa este The Principles of Quantum Mechanics, apărută la Oxford în 1947 , lucrare în care a expus principiile mecanicii cuantice. Printre savanții romani care au analizat operele sale se află Nicolae Teodorescu si Grigore C.Moisil.

· 1907: S-a nascut Gheorghe Cartianu, inginer şi inventator român. A luat parte la lucrările de realizare a primelor studiouri de radiodifuziune din Bucureşti şi a staţiei de emisie din Bod (1933-1934); (d. 26.06.1982).

· 1908: Chivu Stoica (n. 8 august 1908, Smeeni, Buzău, România – d. 18 februarie 1975, București, RS România) a fost un comunist român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961, Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în perioada 24 martie 1965 - 9 decembrie 1967; a fost înlocuit în această funcție de către Nicolae Ceaușescu.

În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În anul 1933 a fost condamnat la închisoare pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița.^[1]

Chivu Stoica a fost deputat în Adunarea Deputaților în sesiunea 1946 - 1948. Chivu Stoica a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975. Chivu Stoica a fost distins cu următoarele decorații:

Ordinul „Coroana României“ în grad de Mare Ofițer (1947);
Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa I (1948, 1958);
„Ordinul Muncii“ clasa I (1949);
Ordinul „Apărarea Patriei“ clasa I (1949);
Titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Medalia de Aur „Secera și Ciocanul“ (1958);
Ordinul „23 August“ clasa I (1959);
Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa I (1966);
Titlul de „Erou al Republicii Socialiste România“ (1973).

Chivu Stoica

* 1910: James (Jimmy) Patrick Murphy (n. 8 august 1910, Pentre, Țara Galilor— d. 14 noiembrie 1989, Manchester) a fost un jucător și antrenor de fotbalgalez.

· 1919: S-a nascut regizorul si producatorul de film Dino de Laurentis; (“La Strada”, “Biblia”, “Catifeaua albastră”).
* 1919: Gheorghe Popescu a fost un fotbalist român care a activat în '30 - '50, în campionatul României și la echipa națională. A deținut funcția de președinte al Federației Române de Fotbal între 1963 și 1967. (d. 1 1. 2000)

· 1920: S-a nascut Carol Lambrino, fiul lui Carol al II-lea al României; (d. 2006). Mircea Grigore Carol Lambrino, autointitulat Prinţul Carol de România (n. 8 august 1920, Bucureşti – d. 27 ianuarie 2006, Londra), a fost primul fiu al Regelui Carol al II-lea al României din relaţia sa cu Zizi Lambrino.

· 1921: Esther Jane Williams (n. 8 august 1921 ^[1]^[2]; d. 6 iunie 2013) a fost o înotătoare de performanță și actriță de filme a MGM, cel mai cunoscută pentru filmele sale muzicale în care a interpretat elaborate performanțe de înot și sărituri în apă.
Filmografie:

1942 – Andy Hardy's Double Life
1943 – A Guy Named Joe
1944 – Bathing Beauty
1945 – Thrill of a Romance
1946 – Ziegfeld Follies
1946 – The Hoodlum Saint
1946 – Easy to Wed
1946 – Till the Clouds Roll By
1947 – Fiesta
1947 – This Time for Keeps
1948 – On an Island with You
1949 – Take Me Out to the Ball Game
1949 – Neptune's Daughter
1950 – Duchess of Idaho
1950 – Pagan Love Song
1951 – Texas Carnival
1951 – Callaway Went Thataway
1952 – Skirts Ahoy!
1952 – Million Dollar Mermaid
1953 – Dangerous When Wet
1953 – Easy to Love
1955 – Jupiter's Darling
1956 – The Unguarded Moment
1958 – Raw Wind in Eden
1961 – The Big Show
1963 – Magic Fountain
1994 – That's Entertainment! III

Filme scurte

1942 – Personalities
1942 – Inflation
1949 – Some of the Best (1949)
1955 – 1955 Motion Picture Theatre Celebration
1956 – Screen Snapshots: Hollywood, City of Stars

Esther Williams

· 1923 - S-a născut Jimmy Witherspoon, bluesman, basist şi compozitor american.
* 1924: Mircea Crișan (n. Mauriciu Kraus la 8 august 1924, CFR – d. 22 noiembrie 2013, Düsseldorf, Germania^[2]) a fost un actor, cabaretist, regizor și umorist, celebru în România anilor 1950-1960 și în Germaniarestul vieții.

Evreu^[3] născut în România (într-un vagon de tren care traversa Maramureșul) și declarat la oficiul stării civile la 9 august^[4]).

Când era copil, mergea în turneu cu părinții (angajați la un parc de distracții ambulant).^[5]

La 19 ani s-a angajat ca vânzător de mezeluri și, tot pe-atunci, a debutat mai mult figurant decât ca actor, la Teatrul Barașeum, actualmente Teatrul Evreiesc de Stat, în spectacolul Lozul cel mare de Sholem Aleichem. A studiat apoi la Conservatorul de Artă Dramatică, clasa Maria Filotti (1944-1946).

După absolvire a jucat la Teatrul Armatei, la Teatrul Savoy, la Teatrul de Estradă, în spectacole de varietăți alături de actorii Nicolae Stroe, Gogu Trestian, Ion Antonescu-Cărăbuș, Horia Căciulescu, Zizi Șerban, Elena Burmaz, Tanți Căpățână, Puiu Călinescu. Multe din textele din perioada din România au fost compuse în colaborare cu Alexandru Mandi.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Mircea Crișan i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[6]

În 1968, cu ocazia unui turneu la Paris la teatrul Olympia, a rămas în Occident^[7] și s-a stabilit ulterior în Germania, unde a început să-și scrie numele Mircea Krishan^[8]

În Germania a colaborat, sub acest nume, cu mulți artiști de scenă cunoscuți, între care Rudi Carell și Gisela Schlüter.

Mircea Crișan și-a petrecut ultimii ani de viață internat într-un azil pentru vârstnici din Düsseldorf, suferind de boala Alzheimer. A fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf.

Mircea Crișan

* 1924: Eugene Merril "Gene" Deitch (n. 8 august 1924^[1] în Chicago, Illinois) este un animator, ilustrator și regizor de film. Din 1959 locuiește în Praga.

Deitch a câștigat un Premiu Oscar la categoria Cel mai bun scurt metraj de animație în 1961,^[2] fiind primul scurt metraj de animație produs în afara Statelor Unite care primește acest premiu.^[3] În 2003, Deitch a primit premiul „Annie” pentru întreaga activitate din partea ASIFA Hollywood

În anii '50 a lucrat la Terrytoons ca producător, creând personaje ca Sidney the Elephant,^[5] Gaston Le Crayon,^[6] și Clint Clobber.^[7] Deitch a produs desene animate și pentru studiourile UPA/Columbia Pictures, Terrytoons/20th Century Fox (Tom Terrific), MGM/United Artists (Tom și Jerry), și Paramount Pictures (Nudnik, Popeye).

Din 1968 pâmă la retragerea sa în 2006, Deitch a fost animator șef al organizației Weston Woods/Scholastic din Connecticut, unde adapta cărți pentru copii în desene animate.

Fii săi Kim Deitch, Simon Deitch și Seth Deitch sunt artiști și scriitori în domeniile underground comix și benzi desenate alternative.

Gene Deitch

· 1925: S-a nascut Alija Izetbegović, politician bozniac, președinte al Republicii Bosnia-Herțegovina și activist islamic. Alija Izetbegovici (n. 8 august 1925 — d. 19 octombrie 2003) a fost un politician, jurist și filosof musulman, președinte al Bosniei-Herțegovina între 1990-1992 primul președinte al statului independent Bosnia și Herțegovina între 1992-1996 și membru al Președinției colective a statului Bosnia și Herțegovina între 1996-2000. Izetbegovici a fost și rămâne o figură controversată, atât în Bosnia, cât și în străinătate pentru rolul său în timpul războiului din Bosnia și pentru opiniile sale, caracterizate adeseori drept o teoretizare a fundamentalismului politic musulman. S-a născut într-o familie aparținând elitei musulmane din Bosnia, aflate în declin, în orașul Bosanski Șamaț (Bosanski Šamac). În anul 1927, familia s-a mutat la Sarajevo, unde din 1954 Alija Izetbegovici a studiat dreptul.

· 1926: S-a nascut Herbert H. Ágústsson, compozitor islandez și muzician

· 1931: S-a nascut la Răcătău, judeţul Bacău, prozatorul si dramaturgul român Paul Anghel. A fost redactor la Contemporanul şi apoi redactor-şef la Tribuna României (1972 – 1974). Debutează cu volumul Şapte inşi într-o căruţă. Povestire dintr-o toamnă bogată (1961), urmat de reportajele monografice Victoria de la Oltina (1961) şi Arpegii la Siret. Itinerar moldav (1964), Arhiva sentimentală (1968). Din ciclul românesc „Zăpezile de acum un veac” au apărut Scrisoare de la Rahova (Cartea a V-a, 1977), Te Deum la Griviţa (Canea a IV-a, 1978), Noaptea otomană (Cartea a III-a, 1979), Fluviile (Cartea a II-a, 1980), Ieşire din iarnă (Cartea I, 1981), Noroaiele (Cartea a IV-a, 1982).
Eseuri și articole:

Șapte inși într-o căruță (1961);
Victoria de la Oltina (1961);
Arpegii la Siret (1964);
Arhivă sentimentală (1968);
Sfaturile motanului Grigore (1969);
Mor-mor și fetița portocalie (1969);
Alfabet sonor (1972);
Efemeride (1972);
Convorbiri culturale (1972);
Recitind o țară (1972);
Teatru (1972);
Noua arhivă sentimentală (1975);
Scrisoare de la Rahova (1977);
O clipă în China (1978);
Te Deum la Grivița (1978);
Noaptea otomană (1979);
Săptămâna patimilor (1979);
Popasuri între arme (1979);
Fluviile (1980);
Ieșirea din iarnă (1981);
Noroaiele (1982);
Zăpezile (1984);
Cutremurul (1986);
Întorcerea morților (1987);
Ieșirea la mare (1988);
Fascinația ierbii (1988);
Zăpezile de-acum un veac I-II (1996);
O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic (2002);
Obârșie și perenitate (2003);

· 1931: S-a nascut Roger Penrose, matematician britanic. Sir Roger Penrose (n. 8 martie 1931, Colchester, Essex, Anglia) este un matematician și fizician englez, profesor emerit de matematică la Universitatea Oxford. A fost distins cu Ordinul de Merit al Regatului Unit și este membru al Societății Regale. Este renumit pentru contribuțiile sale în domeniul fizicii matematice, relativității generale și cosmologiei. Pe lângă acestea, își dedică timpul și matematicii recreative și filozofiei. Este fiul omului de știință Lionel S. Penrose și al lui Margaret Leathes, frate al matematicianului Oliver Penrose și al șahistului Jonathan Penrose.

· 1932 - S-a născut Mel Tillis, cântăreţ country american.

· 1933 - S-a născut Joe Tex (numele adevărat - Joseph Arrington), cântăreţ şi compozitor american.

· 1937: Dustin Lee Hoffman^[1] (n. 8 august 1937, Los Angeles) este un actor american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anii 1980(pentru Kramer contra Kramer (film)) și 1989 (Rain Man). Joacă în roluri de antieroi și personaje vulnerabile

Hoffman la filmarea Last Chance Harvey în 2008

Dustin Hoffman

Hoffman s-a născut în 8 august 1937 la Los Angeles,^[1] ca al doilea fiu al lui Lillian (n. Gold; 1909-1981) și Harry Hoffman (1908-1988). Tatăl său lucra ca decorator la Columbia Pictures, devenind în cele din urmă vânzător de mobilă.^[3] Este evreu și provine dintr-o familie de imigranți așkenazidin Ucraina, Polonia și România.^[4]^[5]^[6]

Este binecunoscut pentru paleta largă de personaje pe care le poate interpreta. Este unul dinte actorii cameleon, foarte iubiți de regizori. A fost menționat în primele cronici pentru rolul din piesa de teatru Eh, care i-a adus două premii de specialitate: Theatre World Award și Drama Desk Award. La un an după aceste premii a urmat exatraordinarul rol Benjamin Braddock din filmul The Graduate. Din acest moment, cariera sa s-a axat mai mult pe producțiile cinematografice decât colaborările la televiziune și spectacolele de teatru. Dintre cele mai celebre filme în care a jucat, sunt Papillon, Marathon Man, Midnight Cowboy, Lenny, Toți oamenii președintelui, Kramer vs. Kramer, Tootsie, Rain Man și Wag the Dog. A obținut în 2009 premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor la categoria muzical și de comedie pentru filmul Ultima șansă a lui Harvey. Fusese nominalizat pentru același premiu (aceeași categorie) în 2002 cu producția filmului Căpitanul Hook. A obținut Oscarul în 1988 pentru cel mai bun actor cu filmul Rain Man. Pentru același rol a fost nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun actor de dramă și un premiu BAFTA în 1990 pentru Cea mai bună prestație masculină. Pentru rolul din filmul Tootsie a câștigat premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în 1984 și Globul de Aur în 1983. A fost nominalizat tot în 1983 și pentru premiul Oscar.

Dustin Hoffman
Hoffman la Festivalul de Film de la Cannes, 2008

· 1938 - S-a născut Don Jacobucci, vocalist american (Regents, Runarounds).

· 1939: S-a nascut Viorica Viscopoleanu, atletă româncă, laureată cu aur la Mexico 1968.

· 1942 - S-a născut Jay David, baterist american (Dr. Hook).
* 1943: Esma Redžepova (în macedoneană: Есма Реџепова, n. 8 august 1943,^[2]^[3] Skopje, Regatul Bulgariei – d. 10 decembrie 2016,^[1] Skopje, Macedonia de Nord) a fost o cântăreață macedoneană. În cariera sa a avut mai mult de 9000 de concerte în 30 de țări. Împreună cu soțul ei au adoptat 47 de copii, primind numeroase premii pentru activitatea umanitară.^[4] Pe cont propriu a creat mai mult de 500 de acte^[5].Printre acestea se numără 108 piese, 28 de albume și 6 filme.

Esma și Vlatko Lozanoski au reprezentat Macedonia la Concursul Muzical Eurovision 2013

În ultimi ani Esma a devenit cunoscută în zona balcanică. În 2002, ea a înregistrat un duet cu celebrul cântăreț macedonean Tose Proeski numit "Magija", care a fost inclus în albumul lui Tose "Ako Me Pogledneš Vo OCI", lansat în octombrie același an.

Cea mai cunoscută melodie a Esmei este Čaje Šukarije, piesa apărând, fără voia ei, pe coloana sonoră a filmului Borat în 2006. Ea a dat producătorii în judecată si a primit daune morale în valoare de 26.000 €

Esma Redžepova (Macedoneană: Есма Реџепова)

· 1944 - S-a născut Michael Johnson, vocalist şi chitarist american.
* 1945: Libuše Valentová (n. 8 august 1945, Knínice[*], Cehoslovacia) este o filologă românistă, teoreticiană literară, traducătoare și profesoară cehă. A condus Departamentul de Studii românești din cadrul Facultății de Litere a Universității Caroline din Praga și a fost secretar al Asociației Cehia-România, dedicându-se propagării culturii române în Republica Cehă. A publicat traduceri (atât literare, cât și din alte domenii), precum și articole despre evoluțiile actuale din literatura română.

S-a născut pe 8 august 1945 în orășelul Knínice din okresul Blansko. După ce a terminat școala primară în localitatea natală, a urmat studii secundare la Boskovice, pe care le-a absolvit în 1963. A fost admisă ca studentă la Facultatea de Filozofie a Universității Caroline din Praga, dar, din cauza faptului că în 1963 nu s-a organizat admitere pentru dubla specializare franceză-spaniolă,^[2] a ales să urmeze specializarea franceză - română (1963–1968), apoi și-a continuat specializarea la aceeași facultate cu studii extinse de limba italiană (1968–1972).^[1] A urmat studii postuniversitare în domeniul literaturii române (1976–1980) și în domeniul istoriei literaturii române (1982). În 1984 a obținut titlul de candidat (doctor) în științe cu teza „Románová tvorba George Călinesca” („Romanele lui George Călinescu”).

După absolvirea facultății a lucrat ca arhivar-documentarist la Institutul de Istorie a Europa de est din cadrul Academiei Cehoslovace de Științe (1968-1969), a avut o bursă de studii la Institutul de limbi și literaturi străine al Academiei Cehoslovace de Științe (1969-1972) și a fost metodolog de cursuri de limbi străine la Casa de Cultură din sectorul 3 al orașului Praga (1972-1974). A publicat o serie de traduceri și recenzii ale operelor poeților, prozatorilor și eseiștilor români în revistele Literární noviny, Tvar și A2.^[3] În perioada 1980-2011 a fost cadru didactic universitar la Institutul de studii romanice a Facultății de Filozofie a Universității Caroline, activând din 2011 la Departamentul de studii balcanice și sud-slave. Ea a predat următoarele discipline: Istoria literaturii române, Introducere la istoria și cultura României, Realitatea românească, Limba română, Introducere în teoria literaturii. A elaborat și publicat studii de istorie a literaturii române de la origini până în timpurile moderne, cu accent pe istoria literaturii secolului al XX-lea.

A colaborat la crearea proiectului Tempus „Limbi romanice în Europa unite” (1992-1995), a fost directoare a Societății Cehoslovaco-Române (actuala Societate Ceho-Română), cu sediul în Praga, a colaborat cu instituții științifice și culturale românești (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea București, Universitatea Hyperion din București, Uniunea Scriitorilor din România, Fundația Culturală Română) și cu instituțiile de cercetări științifice în domeniul românisticii din Cracovia, Bratislava, Pavia, Udine și Paris. A ținut prelegeri și a publicat articole în presa românească (săptămânalul România literară, săptămânalul 22, revista lunară Orizont și altele).

Cărți:

1984 - Slovník spisovatelů – Rumunsko / Dicționar de scriitori - România (colectiv de autori sub conducerea Mariei Kavková, autorský podíl: 100 hesel), Odeon, Praga
1997 - Stručný přehled osobností z dějin rumunského výtvarného umění / Scurtă prezentare a unor personalități din istoria artei românești, FFUK, Praga
2000 - Mihai Eminescu v české kultuře / Mihai Eminescu în cultura cehă (împreună cu Jiří Našinec), Česko-rumunská společnost, Praga
2001 - Slovník rumunských spisovatelů / Dicționar de scriitori români (colectiv de autori sub conducerea Libušei Valentová), Libri, Praga; reeditat în 2002
2006 - Balada Miorița v českých překladech / Balada Miorița în limba cehă (împreună cu Jiří Našinec), Česko-rumunská společnost, Praga

* 1948: Akira Matsunaga (n. 8 august 1948) este un fost fotbalist japonez.
* 1951: Aloysius Paulus Maria „Louis” van Gaal (n. 8 august 1951 în Amsterdam) este un antrenor olandez de fotbal. Înainte de a fi antrenor a jucat ca mijlocaș pentru Royal Antwerp și pentru mai multe cluburi din Eredivisie.

· 1953 - În această zi în Upton-Upon-Severn, Worchestshire, s-a născut campionul de Formula 1 Nigel Mansell. Britanicul este una dintre acele personalităţi care şi-a investit toate resurselor (atât financiare cât şi energetice) în motorsport. A început relativ târziu în curse şi după ce a înregistrat mai multe succese în Karting în 1976, la 23 de ani, a intrat în Formula Ford. Încă de la sezonul de debut a reuşit să câştige şase din cele 9 curse la care a participat iar în 1977 a devenit campion în Formula 1 Ford britanică, chiar dacă şi-a rupt gâtul la Brands Hatch şi doctorii îi dădeau slabe şanse de a mai concura. În 1979 a mai avut un accident în Formula 3 în care şi-a rupt o vertebră, având mare noroc că a supravieţuit. CU toate astea Colin Chapman l-a remarcat şi i-a dat şansa să participe la un test la Lotus. Decare Mansell a profitat, Mansell mascându-şi durerea prin analgezice. În 1980 şi-a făcut debutul în Formula 1 la bordul unui Lotus 81B. Din păcate maşina avea probleme de fiabilitate şi a terminat doar jumătate din cursele în care a participat. A mai trecut pe la Williams şi la Ferrari unde a devenit unul dintre piloţii pretendenţi la titlu. Succesul său avenit însă în 1992, când întors iarăşi la Williams a avut un sezon aproape perfect trecându-şi în palmares cel mai râvnit trofeu automobilistic, titlul în Formula 1. Imediat a trecut în CART Indycar World Series unde deşi iarăşi a avut un accident grav la spate a reuşit să termine şi aici pe primul loc, Mansell devenind singurul pilot din lume care în acelaşi să ia titlul şi în Formula 1 şi în CART, lucru posibil datorită decalajului din acea competiţie. Ulterior a mai revenit în Formula 1 pentru sezonul 1995 la bordul unui monopost McLaren, dar vârsta şi relaţiile reci cu Ron Dennis nu l-au mai ajutat să obţină rezultate notabile. Cea mai recentă apariţie a lui Mansell în motorsport a fost în acest an în cursa de 24H de la Le Mans la bordul unui Ginetta-Zytek, alături de cei fii ai săi. Nu a reuşit să termine însă cursa din cauza unei pene.

· 1956: Miron Tudor Mitrea (n. 8 august 1956, Sighișoara, județul Mureș) este un politician român, membru al Partidul Social Democrat. Este senator de Vrancea începând din 2008, după ce între 1996 și 2004 a fost deputat și membru în Biroul Permanent al Camerei Deputaților în legislatura 1996-2000 și vicepreședinte în Biroul Permanent al Camerei Deputaților începând din decembrie 2004.

A înființat sindicatul Confederația Sindicatelor Independente Frăția (CSI Frăția), pe care l-a condus până în 1993, când acesta a fuzionat cu sindicatul CNSLR, devenind președinte executiv în sindicatul rezultat - CNSLR-Frăția^[1].

În 1993^[2] (sau 1994^[3]) a înființat Partidul Solidarității Sociale, care a fost absorbit ulterior de partidul PDSR, Miron Mitrea ajungând secretar în organizația politică^[1].

După terminarea Facultății de Transporturi din cadrul Politehnicii, secția Autovehicule Rutiere, înainte de Revoluție, a lucrat ca stagiar la S.U.G.T.C. Constanța (Stația de Utilaj Greu), după care s-a mutat la București. Între 1983 - 1989 a fost inginer - șef de atelier la I.U.G.C. (Întreprinderea de Utilaj Greu pentru Construcții), Autobaza București.

În legislatura 2000-2004 a fost ministru al transporturilor, în guvernul condus de Adrian Năstase (în perioada decembrie 2000 - iunie 2003titulatura funcției era ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, iar din iunie 2003 până în decembrie 2004 a fost ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului).

· 1956 - S-a născut David Grant, cântăreţ şi compozitor britanic (Linx).

· 1956 - S-a născut Ali Score, baterist şi compozitor britanic (A Flock Of Seagulls).
* 1957: Gábor Tompa (n. 8 august 1957, Târgu Mureș, Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară) este un regizor maghiar din România. În prezent este director general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj.^[2]

A fost decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”

Date personale
Gábor Tompa

* 1958: Akihiro Nishimura (n. 8 august 1958) este un fost fotbalist japonez.

· 1958 - S-a născut Chris ("Chrissie-Boy") Foreman, chitarist şi compozitor britanic (Madness).

· 1963: S-a nascut Jon Turteltaub, regizor de film american și producător.

· 1964: Dumitru Stângaciu, fotbalist și antrenor român

· 1964: S-a nascut Klaus Ebner, scriitor austriac.

· 1964: S-a nascut Jan Josef Liefers, actor german, muzician, regizor și producător.
* 1964: Elisabeta Tufan-Guzganu (n. 8 august 1964) este o scrimeră română, laureată cu argint la Los Angeles 1984 și cu bronz la Barcelona 1992. A fost campioană mondială la individual în 1987 și pe echipe în 1994. Pentru aceste realizări a fost numită maestru emerit a sportului în 1987. Din 1990 este stabilită la Milano în Italia, unde lucrează ca antrenor la Società del Giardino.
* 1967: Florin Motroc (n. 8 august 1967,București) este un fost jucător român de fotbal care a jucat pe postul de mijlocaș, actualmente antrenor de fotbal si cadru didactic universitar. Tatăl său a fost campion cu Rapid București în 1967.Fiul său Vlad Motroc este si el fotbalist la Dinamo București.
* 1967: Rena Marlette Lesnar (născută ca Greek și fostă Mero și Richardson, n. 8 august 1967), mai bine cunoscută sub numele de Sable, este un model, actriță și fostă wrestleră americană. Este cunoscută în primul rând pentru timpul petrecut în WWE. Înainte de a câștiga popularitate în lumea luptei profesionale, a început să lucreze pentru WWE în 1996. În calitate de Sable, ea a fost una dintre primele WWE Divas și a câștigat o popularitate considerabilă. După ce sa confruntat cu Luna Vachon și Jacqueline, Sable a devenit a doua campioană WWF Women's Champion după ce titlul a fost restabilit în companie. După ce a devenit heel și a părăsit compania, a intentat un proces de 110 milioane dolari împotriva companiei, citând acuzații de hărțuire sexuală și condiții de muncă nesigure.

În 2003, s-a întors în WWE și a fost pusă într-o rivalitate cu Torrie Wilson și o altă storyline ca amanta lui Vince McMahon. În 2004, a părăsit compania pentru a petrece mai mult timp cu familia ei. În afara luptei, ea este considerată a fi un sex symbol și a fost prezentată pe coperta Playboy de trei ori. Numarul din 1999 al revistei cu ea pe coperta a fost unul dintre cele mai importante probleme de vanzare din istoria Playboy. A jucat în mai multe seriale de televiziune, printre care se află Pacific Blue, și a apărut în filmul Corky Romano.

Sable
Sable În Baghdad, 2003

* 1968: Nicolae Juravschi (scris și Nikolai Juravski în trecut; n. 8 august1964, satul Chircăiești, raionul Căușeni) este un politician din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova din anul 2011, fost canoist de performanță, dublu medaliat cu aur la Seul 1988 și cu argint la Atlanta 1996, în echipa de canoe dublu, împreună cu bielorusul Victor Reneischi.

· 1968: Florin Prunea (n. 8 august 1968, București) este un fost fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1994 și 1998.
* 1975: Makoto Tanaka (n. 8 august 1975) este un fost fotbalist japonez.
* 1978: Louis Laurent Saha (n. 8 august 1978,^[4] Paris, Franța) este un fotbalist francez retras din activitate.
* 1980: Victor Hamid Sintès (n. 8 august 1980, Caen, Franța) este un scrimerspecializat pe floretă, care a reprezentat mai întâi Franța, apoi Algeria. Sub culorile Franței a fost campion mondial pe echipe în 2005 și laureat cu bronz la Campionatul Mondial din 2011.

* 1981: Roger Federer (n. 8 august 1981) este jucător elvețian de tenis de câmp, care a deținut locul 1 în clasamentul ATP timp de 310 săptămâni (record). În prezent este clasat pe locul 3 ATP. Este deținător al recordului pentru cele mai multe victorii în finalele turneelor de Mare șlem, cu 20 astfel de succese, și în finala Turneului Campionilor, unde a câștigat șase trofee. A fost pentru mai mult de cinci ani lider al clasamentului mondial al tenismenilor profesioniști. Numeroși jucători de tenis și analiști consideră că Federer este cel mai mare jucător de tenis din toate timpurile
* 1986: Sorin-Dan Moldovan (n. 8 august 1986) este un deputat român, ales în 2016.

· 1987: Katie Leung, actriță britanică
* 1987: Mădălina Ghenea (n. 8 august 1987, Slatina, România) este o actriță română, care și-a început cariera ca fotomodel. Este stabilită în străinătate.

S-a născut la data de 8 august 1987 la Slatina. Încă de la o vârstă fragedă a fost în lumina reflectoarelor, participând la celebra emisiune tv „Tip Top Minitop”. Timp de 7 ani, Mădălina a luat lecții de balet, dar și de pian. A absolvit Colegiul Național „Ion Minulescu” din Slatina.

Cariera sa în domeniul modei a început la numai 15 ani, când a prezentat pentru celebrul creator Gattinoni. A participat la prezentări de modă în toată lumea, România, Italia, Germania, Japonia, Austria, Africa de Sud, Franța sau Spania. Prin urmare, Mădălina se declară „cetățean al lumii, cu viața într-o valiză”. Printre reclamele cele mai cunoscute se numără cele la branduri ca La Perla, Lovable, Lise Charmel, Peroni, New Yorker, Borghetti, Sloggi, Grimaldi Mare, Max Well, Lormar, Amarea, Primadonna, Quelle, Margherita Mazzei, Lascana, Von Dutch, Parah, Lepel sau Huntermoller.

A atras atenția presei din România odată cu lansarea videoclipului melodiei Il tempo tra di noi a lui Eros Ramazzotti, în care apare în rolul iubitei cunoscutului cântăreț.

În 2008 este una din protagonistele celebrului calendar Peroni. În anul 2010, debutează în televiziune și acceptă să participe la concursul Ballando con le stelle, devenind partenera lui Simone Di Pasquale.

Din 2011 este imaginea companiei de telefonie mobilă Tre-Italia pentru care filmează un spot publicitar alături de actorul Raoul Bova. De asemenea din același an devine imaginea producătorului de haine pentru dans DEHA și a celebrei curse pentru mașini de epocă Mille Miglia.

Debutul său ca actriță l-a făcut în 2011 în rolul Irinei din filmul italian I soliti idioti.

Alături de o fotografie, postată pe contul său de Instagram, Ghenea a postat și o parte din interviul pe care l-a dat italienilor. „Ceaușescu a condus un regim (comunist), dar toată lumea avea ce să mănânce și nu exista o prăpastie între cei bogați și cei săraci”

A avut o relație cu actorul Leonardo DiCaprio.^[4] A fost iubita actorului scoțian Gerard Butler.^[5] In 2016 a avut o relatie de dragoste cu celebrul designer Philipp Plein, care a durat doar 38 de zile.

Filmografie:

I soliti idioti - regia Enrico Lando, 2011
Roman e il suo cucciolo - regia Alessandro Gassman, 2012
Dom Hemingway - regia Richard Shepard, 2013

Mădălina Ghenea
Mădălina Ghenea în 2015

Mădălina Ghenea la premiera Dom Hemingway in Toronto

* 1988: Prințesa Beatrice de York (Beatrice Elizabeth Mary; n. 8 august 1988) este fiica cea mare a Prințului Andrew, Duce de York și a lui Sarah, Ducesă de York. Ea este a șaptea persoană și a doua femeie în linia de succesiune la tronul britanic.

Beatrice s-a născut la 8 august 1988 la 8:18 pm la spitalul Portland, ca primul copil al Prințului Andrew, Duce de York și a lui Sarah, Ducesă de York. Este al cincilea nepot al reginei Elisabeta a II-a și a Ducelui de Edinburgh. De asemenea, este o verișoară îndepărtată a mătușii ei, Diana, prințesă de Wales.

A fost botezată la capela regală a Palatului St. James la 20 decembrie 1988. Nașii ei au fost: Vicontele Linley (vărul tatălui ei), Ducesa de Roxburghe (acum Lady Jane Dawnay), Mrs John Greenall și Mrs Henry Cotterell.^[1] A fost numită după Prințesa Beatrice (fiica cea mică a reginei Victoria), după regina Mary (bunica reginei Elisabeta) și după al doilea nume al mamei Ducesei.^[2]

Beatrice și sora ei sunt singurele nepoate ale reginei care dețin titlul de Prințesă conform "Letters Patent" a regelui George al V-lea. Ca toți nepoții reginei, ea este descendentă a regelui Tudor Henric al VII-leaprin fiica lui Margareta. De asemenea, este descendentă a liniei Stuart prin strănepotul Margaretei, Iacob al VI-lea al Scoției (sau Iacob I al Angliei).

Prințesa Beatrice
Prințesa Beatrice în 2013

* 1988: Caitlyn (nume real: Florentina Cătălina Ciună, n. 8 august 1988, Budești, județul Călărași, Romania) este o cântăreață de muzică dancesi pop din România. A început să colaboreze cu Deepside Deejays în anul 2011, an în care a fost lansat și primul ei single, „Una Noche Mas”,^[4]^[5] piesă ce a ajuns pe primul loc în clasamentele din Serbia, Albania, Bulgaria, Kosovo etc. Începând cu anul 2012, Caitlyn a început o colaborare cu DJ-ul și producătorul Emil Lassaria, ulterior luând cu asalt cluburile din țară și de peste hotare, devenind unul dintre cele mai solicitate proiecte dance din România datorită pieselor de un imens success în cluburi și datorită reprezentațiilor live. Primul single al duo-lui, „Tu Amor”,^[6]^[7] a reușit să strângă peste 30 de milioane de vizualizări pe YouTube. De-a lungul carierei, Caitlyn a lansat numeroase single-uri, printre care: „Tu Amor”, „Fiesta”,^[8] „Baila”,^[9] „El Calor”,^[10]„Arrivé”,^[11] „Guantanamera”,^[12] „Dejame”^[13] etc., toate acestea ajungând pe poziții fruntașe în clasamentele de specialitate din Europa, Africa și America Latină. În anul 2013, Emil Lassaria și Caitlyn au fost nominalizați cu piesa „Tu Amor” la premiile Romanian Music Awards, la categoria „Best DJ”. În anul 2014, tot în colaborare cu Emil Lassaria, Caitlyn a lansat albumul EDM „Read My Lips”,^[14] semnat Roton Music. În anul 2015 a lansat single-ul „El Calor”, piesă ce a ajuns pe prima poziție în topurile din Polonia și Serbia. În anul 2016 Caitlyn și Emil Lassaria s-au îndepărtat de stilul latino-dance și au lansat piesa „Summer Sun”,^[15] piesă ce a fost în heavy-rotation pe posturile de radio din Bulgaria. La începutul anului 2017, Caitlyn începe o nouă etapă în cariera sa solo cu single-ul „Arrivé”,^[16] piesă ce ajunge rapid în heavy-rotation pe cel mai important post de radio de muzică dance din Franța, Fun Radio, dar și pe alte posturi de specialitate din Franța și Monaco.^[17]^[18]^[19] De-a lungul carierei, Caitlyn a mai surprins și colaborări cu alți artiști din România, precum: F. Charm pe piesele „Nu iese fum fără foc”^[20] și „Caz real”,^[21]LLP pe piesa „Africa”.

Florentina Cătălina Ciună s-a născut la 8 august 1988, în orasul Budești din județul Călărași, România. Dragostea pentru muzică a simțit-o încă din primii ani ai copilăriei, iar familia a susținut-o încă de mică.^[23] La vârsta de 12 ani a început cursurile de canto la Cercul de Muzică Ușoară „Armonia” din cadrul Palatului Național al Copiilor din București, condus de Ana Tănăsescu. În această perioadă, Caitlyn a participat la numeroase festivaluri de interpretare pentru copii, dar a și avut câteva piese proprii, printre care: „Poveste de vară” și „O clipă”, compuse de Mihai Vanica. În anul 2005 s-a înscris la Compania de artiști „Dorian's Art”,^[24] sub îndrumarea Danei Dorian, unde a luat lecții de canto, actorie, jazz dance, improvizație și teorie muzicală. În acest timp a mai participat la festivaluri de interpretare din țară, unde a și reușit să obțină premii și trofee, printre care: Festivalul Nufărul Alb – trofeu – 2006,^[25] Festivalul Stejarul de Aur – trofeu – 2006. În anul 2006 a câștigat premiul 3 în cadrul Festivalului Mamaia, secțiunea „Interpretare”, cu piesa „Rămâi cu mine”,^[26]^[27] aici având ocazia de a-l cunoaște pe cântărețul și compozitorul Adrian Romcescu, urmând ca acesta să îi compună un cântec de iarnă ce a fost difuzat la Radio România.
* 1988: Ni Ni (n. 8 august 1988) este o actriță chineză renumită pentru rolul ei în filmul The Flowers of War^[1] realizat de Zhang Yimou.

Ní Nī 倪妮

* 1988: Pablo Gil Sarrión , known as Pablo Gil (born October 8, 1988 , Murcia , Spain ), is a footballer under contract with Real Madrid Castilla

* 1994: Bianca Denisa Răzor (n. 8 august 1994, Cluj-Napoca, România) este o alergătoare de viteză specializată pe proba de 400 metri.

· 1998: Shawn Peter Raul Mendes (n. 8 august 1998,^[1] Ontario, Toronto, Canada^[1]) este un cântăreț canadian, compozitor și model. În 2013 a intrat în atenția fanilor prin cover-urile și video-sharing-urile postate în aplicația Vine.[1]. În anul următor, a atras atenția manager-ului Andrew Gertler și casei de discuri Island Records A&R Ziggy Chareton. De atunci, a scos 3 albumeShawnsFirstHeadlines (2014–15) în studio, a fost în 3 turnee mondiale, a fost nominalizat de 165 de ori și a primit 79 de premii

Mendes a debutat în carieră cu albumul său intitulat Handwritten (2015) (de pe care single-ul ,,Stitches” a ajuns numărul #1 în UK și top 10 în USA). În 2016, a scos al doilea album Illuminate, de pe care melodiile ,,Treat You Better” și ,,There's Nothing Holdin' Me Back", au ajuns în top 10 în nenumărate țări. Al treilea album, intitulat Shawn Mendes (2018) a fost conceput în întregime de cântăreț. Toate cele 3 albume au debutat în top la US Billboard 200. Prin acestea, Shawn Mendes a devenit unul din cei 5 artiști care au debutat ca numărul #1 înainte de 18 ani și al treilea ca fiind unul dintre artiștii tineri care au avut 3 albume pe locul #1.

în 2017, Mendes a devenit primul artist cu 3 albume pe locul #1 în topul Billboard Adult Contemporary. În 2018, a devenit primul artist cu 4 albume pe locul #1 în topul Adult Pop Songs înainte de 20 de ani.

Mendes a avut 4 turnee principale #ShawnsFirstHeadlines, Shawn Mendes World Tour, Illuminate World Tour și Shawn Mendes: The Tour. Printre alte premii, Shawn Mendes a câștigat 13 premii SOCAN, 10 MTV Europe Music Awards, 8 Juno Awards, 8 iHeartRadio MMVA, 2 American Music Awards și a primit 2 nominalizări la Grammy Awards. În 2018, revista Time, în lista anuală, l-a proclamat pe Mendes ca fiind unul dintre cei 100 cei mai influenți oameni din lume.

A făcut hochei de la 14 ani, dar s-a lăsat din cauza celei mai mari pasiuni, muzica. De asemenea, a jucat și fotbal.

Shawn este născut la Toronto, tatăl sau este portughez, iar el nu vorbește fluent decât engleza. Atunci când i-a ascultat prima dată piesele și a aflat cât de mare este succesul lui Shawn în mediul online, Ed Sheeran i-a pus la dispoziție un avion care să îl aducă la Los Angeles doar pentru a lua cina împreună.^{[necesită citare]} A colaborat cu mari artiști, precum Ed Sheeran, Taylor Swift, Charlie Puth și John Mayer. De asemenea, el a lansat-o ca artist solo pe buna sa prietenă, artista Camila Cabello.

Shawn are o sora mai mica, Aaliyah Mendes care este cu 5 ani mai mica decat el.

Shawn Mendes
Shawn Mendes

Decese

· 869: A murit Lothar al II-lea (n.835), rege al francilor pe un teritoriu care se intindea între Scheldt și Rin și inclusiv o mare parte din Austrasia și Friesland. De la acest teritoriu numit Lotharii Regnum („Regatul Lothar„), devenit in al X-lea secol „Lotharingia”, deriva numele „Lorena” (in franceză „Lorraine”, iar in germană Lothringen). După moartea regelui Lothar al II-lea, Lorena devine subiect de dispută între conducătorii regatului franc de apus (Franța de mai târziu) și cei ai regatului franc de răsărit (Germania de mai târziu).

· 1719: A murit Christoph Ludwig Agricola, peisagist german. Christoph Ludwig Agricola – Pictor și grafician german (Regensburg, November 5, 1667 – August 8, 1719). A călătorit mult în Anglia, Olanda, Franța, specializându-se în așa-zisul „peisaj eroic“, sub influența lui Poussin, G. Dughet și C. Lorrain. Lucrările sale sunt caracterizate de viguroase efecte de lumină, de o atmosferă romantică potențată de ruine și elemente de stafaj oriental (Peisaj cu piatră de moară, Dresda, Autoportret, Braunschweig).
* 1726: Auguste Marie Johanna de Baden-Baden (10 noiembrie 1704 – 8 august 1726) a fost Prințesă de Baden-Baden și mai târziu Ducesă de Orléans prin căsătoria cu Louis d'Orléans, Duce de Orléans. Soțul ei era nepot al fostului inamic al tatălui ei, regele Ludovic al XIV-lea al Franței. A fost cunoscută în Franța drept Auguste de Bade. A murit la trei zile după nașterea celui de-al doilea copil. Este strămoașa regelui Ludovic-Filip al Franței și a câtorva membri ai familiilor regale europene.

Auguste de Baden-Baden
Auguste de Baden-Baden, Ducesă de Orléans

* 1756: Louise a Danemarcei (19 octombrie 1726 – 8 august 1756) a fost prințesă daneză, fiica regelui Christian al VI-lea al Danemarcei și a soției sale, Sophie Magdalene de Brandenburg-Kulmbach. În urma căsătoriei cu Ernest Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Hildburghausenea a devenit Ducesă de Saxa-Hildburghausen.

Miniatură a prințesei inspirată de un portret pictat în jurul timpului căsătoriei ei

Louise a fost descrisă de diplomații străini ca o persoană plină de viață, nu prea bine adaptată la curtea rigidă și religioasă a părinților ei. Relațiile dintre ea și părinți nu au fost bune din cauza personalității lor diferite. Ei îi displăceau obiceiurile stricte de la curte; tatăl ei s-a plâns de "natură ei rebelă" într-o scrisoare către prietenul său, contele Christian Günther Stolberg. Numele Louisei a fost implicat într-un delicat joc diplomatic, care a avut loc în ultimii ani ai domniei lui Christian al VI-lea.

Inițial atenția a fost îndreptată spre potențiala căsătorie cu fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii, Ducele de Cumberland, dar acest plan a fost abandonat în urma încercării lui Christian al VI-lea de a transforma în regină a Suediei în timpul alegerii moștenitorului tronului sudez, care era vacant, în 1742-43, printr-un angajament cu Prințul Zweibrücken-Birkenfeld care a acționat în calitate de candidat al Franței sau prințul de Mecklenburg, care era, de asemenea, considerat ca o opțiune potrivită. Nici unul din aceste planuri nu s-a fructificat. Candidatul Holstein-Gottorp Adolf Frederic a fost ales rege în 1743 de către Parlamentul suedez (Riksdag).

În timpul domniei fratelui ei Frederic al V-lea, în 1749, Louise a avut o relație -și posibil un copil- cu un valet din nobila familie daneză Ahlefeldt, care a fost arestat și închis în fortăreața Munkholm. Mai târziu în acel an, ea a fost căsătorită în grabă cu Ernest Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen. A primit o zestre mare pentru a grăbi nunta și a calma scandalul. Ei s-au căsătorit la Palatul Hirschholm, la nord de Copenhaga, la 1 octombrie 1749.

Ca ducesă de Saxa-Hildburghausen, ea a fost în fruntea unei curți cunoscută pentru eticheta oficială a acesteia, costurile mari și multe petreceri. A fost descrisă ca fiind mândră și "cheltuitoare", îi plăceau balurile, mascaradele, vânătoarea și jocurile de noroc.

A murit la 8 august 1756 după nașterea unui singur copil care a murit după o lună: prințesa Frederica Sophie Juliane Caroline (5 decembrie 1755 - 10 ianuarie 1756).

Louise a Danemarcei
Portret de Johann Salomon Wahl, înainte de 1756

· 1824: Friedrich August Wolf, savant german, filolog, istoric și critic literar. Friedrich August Wolf (n. 15 februarie 1759 – d. 8 august 1824) a fost un savant german, filolog, istoric și critic literar. Este cunoscut îndeosebi pentru faptul că a fost primul savant care a examinat critic epopeile lui Homer, punând în discuție unicitatea autorului epopeilor antice Iliada și Odiseea.

· 1827: George Canning, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1770)

· 1828: Karl Thunberg, botanist suedez (n. 1743)

· 1847: A murit Samuel Bogumił Linde, lexicograf polonez
* 1867: Arhiducesa Maria Theresa (Isabella) de Austria-Teschen (31 iulie1816, Viena – 8 august 1867, Albano) a fost a doua soție a regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii.

Portret al Mariei Theresa de Austria-Teschen.

A fost fiica cea mare a Arhiducelui Carol, duce de Teschen și a soției sale, Henrietta de Nassau-Weilburg. Bunicii paterni au fost Leopold al II-lea, Împărat Romanși Infanta Maria Luisa a Spaniei. Bunicii materni au fost Frederic Wilhelm de Nassau-Weilburg(1768–1816) și Louise Isabelle de Kirchberg.

Frederic Wilhelm a fost fiul cel mare al lui Karl Christian de Nassau-Weilburg și al Prințesei Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau.

Wilhelmine Carolina a fost fiica lui Wilhelm al IV-lea, Prinț de Orania și Anne, Prințesă Regală. Anne a fost fiica cea mare a regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Caroline de Ansbach.

La 27 ianuarie 1837, Maria Theresa s-a căsătorit cu Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii. Mireasa avea aproape 21 de ani iar mirele 27.

Regina Maria Tereza a fost descrisă ca fiind prost îmbrăcată și nu a răspuns idealului unei persoane regale: ei nu i-a plăcut rolul public și viața la curte și a preferat să stea în camerele ei private dedicându-se copiilor. Ea a avut o relație bună atât cu soțul cât și cu fiul ei vitreg, Francisc.

Maria Tereza a fost interesată de politică: ea este cunoscută pentru calitatea de consilier al regelui. Când nu putea fi prezentă la recepția oficială, și dorea să audă conversația, ea asculta convorbirea din spatele ușii. Maria Tereza l-a îngrijit Ferdinand pe patul de moarte.

Therese de Habsburg-Teschen

După moartea soțului ei, ea și-a continuat activitatea politică, deveniind sfătuitoarea fiului ei vitreg, noul monarh. S-a considerat că politica ei autoritară a contribuit la nemulțumirea populară care a dus la desființarea regatului Neapole.

Soția lui Francisc, Maria Sofia de Bavaria, își disputa influența asupra soțului ei cu maria Tereza și Francisc a avut o poziție dificilă în conflictul dintre soția sa și mama vitregă. Maria Sofia l-a informat pe Francis despre un complot pus la cale de Maria Tereza în încercarea de a-l pune pe fiul ei biologic pe tron însă Francisc a ales s-o creadă pe Maria Tereza, atunci când ea și-a jurat nevinovăția.

După ce au început revolte împotriva monarhiei, Francisc a decis să asculte mai degrabă sfatul soției decât cel al mamei vitrege. Maria Tereza a fost printre primii care a părăsit Neapole în timpul răscoalei: întâi la Gaeta cu copiii și consilierii ei, apoi la Roma. A locuit în același palat cu Francisc și Maria Sofia.

Maria Tereza a murit de holeră la vârsta de 51 de ani, îngrijită de fiul vitreg care a jelit-o foarte mult.

Maria Tereza și Ferdinand au avut 12 copii (șapte băieți și cinci fete):

Prințul Louis, Conte de Trani (1 august 1838 - 8 iunie 1886); căsătorit cu Matilda Ludovika, sora împărătesei Elisabeta a Austriei ("Sisi"). Singura lor fiică, Prințesa Maria Teresa de Bourbon-Două Sicilii, s-a căsătorit cu Wilhelm, Prinț de Hohenzollern.
Prințul Albert Maria, Conte de Castrogiovanni (17 septembrie 1839 - 12 iulie 1844); a murit în copilărie
Prințul Alfonso, Conte de Caserta (28 martie 1841 - 26 mai 1934); căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Antonietta de Bourbon-Două Sicilii, au avut copii. Actuala linie de Bourbon-Două Sicilii descinde de la el.
Prințesa Maria Annunciata de Bourbon-Două Sicilii (24 martie 1843 - 4 mai 1871); căsătorită cu Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, au avut copii
Maria Immaculata Clementina de Bourbon-Două Sicilii (14 aprilie 1844 - 18 februarie 1899); căsătorită cu Arhiducele Karl Salvator, Prinț de Toscana, au avut copii
Prințul Gaetan, Conte de Girgenti (12 ianuarie 1846 - 26 noiembrie 1871). În 1868 s-a căsătorit cu Isabel, Infantă a Spaniei (fiica cea mare a reginei Isabela a II-a a Spaniei) și a fost numit Infante al Spaniei.
Prințul Giuseppe, Conte de Lucera (4 martie 1848 - 28 septembrie 1851); a murit în copilărie
Prințesa Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii (21 august 1849 - 29 septembrie 1882); căsătorită cu Robert I, Duce de Parma, au avut copii.
Prințul Vincenzo, Conte de Melazzo (26 aprilie 1851 - 13 octombrie 1854); a murit în copilărie
Prințul Pasquale, Conte de Bari (15 septembrie 1852 - 21 decembrie 1904); s-a căsătorit morganatic cu Blanche Marconnay.
Prințesa Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii (21 ianuarie 1855 - 23 februarie 1874); căsătorită cu Prințul Henric, Conte de Bardi, n-au avut copii
Prințul Gennaro, Conte de Caltagirone (28 februarie 1857 - 13 august 1867); a murit în copilărie

Maria Tereza de Austria
Regină a Celor Două Sicilii
Portret al Mariei Theresa a Austriei (c. 1835).

· 1879: Immanuel Hermann Fichte, filosof german (n. 1797)

· 1885: A decedat Mihail Gheorghiade Obedenaru, medic, publicist, istoric si diplomat roman; a cercetat izvoare documentare din Occident referitoare la trecutul poporului roman, a facut incursiuni in filologie si folcloristica (n.1839).

· 1897: Viktor Meyer, chimist german (n. 1848)

· 1897: Jacob Christoph Burckhardt (n. 25 mai 1818, Basel - d. 8 august1897, Basel) a fost unul dintre cei mai importanți istorici elvețieni ai culturii, specializat în istoria culturii europene. Printre cele mai importante opere ale sale se numără Cultura renașterii în Italia (1860), față de terminologia căreia discursul academic actual se poziționează critic. Burckhardt a fost recent criticat și pentru vederile sale antisemite și referitoare la superioritatea rasei albe față de celelalte.

S-a născut în 1818, în Basel, fiind al patrulea din șapte copii. Provenea dintr-o veche familie din Basel. Mai mulți dintre strămoșii săi fuseseră teologi, printre ei și tatăl său, Jacob Burckhardt, care era paroh al bisericii reformate din Basel. În casa părintească și la școală a primit o educație umanistă cuprinzătoare, fiindu-i dezvoltate cunoștințele de franceză, italiană, limbi clasice și încurajate înclinațiile literare și istorice.

În orașul natal a început în 1837 să studieze teologia evanghelică, pentru a îndeplini dorința tatălui său. S-a ocupat în paralel de istorie și filologie, pentru a se muta după patru semestre la Universitatea din Berlin, unde s-a dedicat studiului istoriei, istoriei artei și filologiei.

Între 1839 și 1843, i-a audiat în Berlin pe Leopold von Ranke, Johann Gustav Droysen, August Böckh, Franz Kugler și Jacob Grimm, printre alții. Aici a făcut cunoștință și cu Bettina von Arnim. În vara lui 1841 a petrecut un semestru la Bonn, unde s-a alăturat mișcării romantice târzii Maikäferbund (traducere literală în română Uniunea cărăbușilor), condusă de Gottfried Kinkel.

Datorită a două lucrări inspirate de Ranke, despre Karl Martell și Konrad von Hochstaden, Burckhardt a primit in absentia doctoratul de la Universitatea din Basel. Deja în anul următor, al a primit calificarea de a preda în învățământul superior (în germană Habilitation) istoria și a devenit cadru universitar în 1845 (în germană Ausserordentlicher Professor).

În anii de după 1844 Jacob Burckhardt a lucrat intermitent ca redactor politic la un ziar conservator din Basel. În 1845 a întrerupt prima dată această activitate, pentru a renunța complet la ea, întrucât articolele sale despre starea tensionată a Elveției erau controversate. Între 1846 și 1848 a petrecut de două ori mai multe luni în Italia și a locuit între timp în Berlin, unde a contribuit la redactarea lucrării Brockhaussches Konversationslexikons (română Enciclopedia Brockhaus).

Din 1855 până în 1858 a fost profesor universitar pentru arheologie la Eidgenössisches Polytechnikum in Zürich (astăzi ETH Zurich). În 1858 a preluat la Universitatea din Basel profesura de istorie și istorie a artei, post pe care l-a păstrat până în 1893. De atunci înainte, s-a concentrat pe cursurile sale, care la început au acoperit toate epocile culturii europene, pentru a se rezuma după 1886 doar la istoria artei. În paralel și-a întărit reputația de vorbitor prin diferite conferințe publice. Chiar și Friedrich Nietzsche, care se mutase de la Leipzig la Basel, fiind cel mai tânăr profesor universitar al Germaniei, și avea deja la 24 de ani reputația de excepțional filolog, l-a descris pe Burckhardt drept „marele, cel mai mare profesor al nostru”^[11]

În 1872 a refuzat invitația Universității din Berlin de a deveni urmașul lui Ranke. Ultimii 30 de ani din viață și i-a dedicat activității pedagogice în Basel, nepublicând alte opere în acest interval de timp. Printre studenții săi a fost și istoricul artei Heinrich Wölfflin (1864–1945). În 1886 a renuțat la catedra sa, continuând pentru următorii șapte ani să țină cursuri de istoria artei la universitate. A murit la 8 august 1897, în etate de 79 de ani, necăsătorit și fără a lăsa copii în urmă.

Jacob Burckhardt (după 1890)

* 1902: Jacques-Joseph Tissot - numit James Tissot (n. 15 octombrie 1836,Nantes, Franța – d. 8 august 1902, Chenecey-Buillon[*], Franța) a fost un pictor și gravor francez care și-a petrecut o parte din viață în Anglia, unde era apreciat ca pictor al înaltei societăți din epoca victoriană.

James Tissot

James Tissot, Autoportret (1865)

· 1919: Ernst Haeckel, biolog german (n. 1834)

· 1921: Juhani Aho, scriitor finlandez (n. 1861)
* 1928: Frederic al II-lea, Mare Duce de Baden (9 iulie 1857 – 8 august/9 august 1928) a fost ultimul Mare Duce de Baden.

A devenit Mare Duce la 28 septembrie 1907, după decesul tatălui său, Frederic I. A abdicat la 22 noiembrie 1918, în mijlocul Revoluției Germane din 1918-1919 care a dus la abolirea Marelui Ducat.

După decesul verișoarei lui, Carola de Vasa, el a devenit descendentul reprezentativ al regelui Suediei al Casei de Holstein-Gottorp.

La 20 septembrie 1885 la Schloss Hohenburg, s-a căsătorit cu Prințesa Hilda de Luxemburg, singura fiică a Marelui Duce Adolf.

Frederic al II-lea

* 1928: Stjepan Radić (n. 11 iunie 1871, Comuna Martinska Ves, Sisak-Moslavina, Croația – d. 8 august 1928, Zagreb, Regatul Iugoslaviei^[6]) a fost un om politic croat, lider și fondator (în 1905) al Partidului Țărănesc Croat (HSS, Hrvatska Seljačka Stranka).

Republican burghez, a reprezentat interesele țărănimii înstărite. În perioada monarhiei, a combătut preponderența politică a burgheziei sârbe, ulterior a dus o politică de colaborare cu aceasta.

A fost împușcat în Parlament de politicianul sârb Puniša Račić. Radić a murit câteva săptămâni mai târziu la vârsta de 57 de ani.

Stjepan Radić

· 1929: Karl Auer baron von Welsbach, chimist austriac (n. 1858)

· 1943: Haig Acterian, soțul Marietei Sadova, scriitor, om de teatru român de etnie armeană (n.1904).

* 1960: Aurel Popp (n. 30 august 1879, Căuaș, Satu Mare – d. 8 august 1960, Satu Mare) a fost un pictor, sculptor și grafician român. A aparținut celei de a doua generații a Școlii de pictură din Baia Mare.
Cronologie:

1879 La 30 august, în comuna Căuaș (în Comitatul Sălaj, actualmente în jud. Satu Mare) se naște Aurel Popp, într-o veche familie de preoți români uniți (greco-catolici).

1882 Rămâne orfan de tată (preotul greco-catolic Samuil Popp) și duce o copilărie plină de griji împreună cu frații săi (Ioan, Mihai și Octavian), de la această dată cei patru băieți fiind crescuți în exclusivitate de mamă (Maria Popp, n. Șoproni).

1886-1892 Urmează școala primară în Căuaș, apoi în comuna Craidorolț, apoi în orașul Carei.

1892-1899 Urmează liceul în orașul Carei, unde se împrietenește cu poetul Ady Endre. Din această perioadă datează primele încercări artistice.

1889 Se înscrie la Școala superioară de desen și caligrafie din Budapesta, ducând în continuare o viață plină de lipsuri.

1903 În anul IV, este trimis în Italia cu o bursă de studiu. Vizitează Roma, Siena, Perugia, Assisi și Orvieto. După obținerea diplomei de profesor de desen se întoarce la Satu Mare unde își petrece vacanța desenând și pictând. La sfârșitul acestui an este încorporat.

1904 Îndeplinește stagiul militar la Viena; vizitează muzeele și frecventează cursurile Academiei de Belle Arte. După demobilizare ocupă o catedră la Huedin, ca profesor suplinitor.

1905-1906 Activează, pe rând, ca desenator tehnic, profesor suplinitor la un liceu particular, iar în cele din urmă profesor de desen la Liceul Regal Maghiar din Satu Mare (actualul Liceu Mihai Eminescu), unde a activat până la începutul Primului Război Mondial (1914).

1907 Se căsătorește cu Irina Madzsar, cu care va avea trei băieți (Aurel, Augustin și Sabin). Participă la Salonul din Budapesta, la care participă apoi în fiecare an. Debutul său este remarcat elogios de presă.

1908 Publică broșura Despre situația artistică și de artizanat a orașului nostru(Satu Mare, n.a.).

1908-1909 Organizează la Satu Mare un curs de artă plastică pentru copiii talentați.

1911-1913 Primește din partea Ministerului Cultelor o bursă de studii la Paris, unde se înscrie la Academia Julian pentru a studia pictura. În paralel, urmează cursurile de sculptură ale lui Paul Landovski, sculptor francez de origine poloneză, autor al lucrării monumentale „Cristo Redentor” (Cristos Mântuitorul) din Rio de Janeiro. Câștigă în câteva rânduri premiul I pentru pictură și desen. Pentru a se putea susține financiar, prestează la Paris diverse munci brute, inclusiv la docurile de pe malurile Senei. Călătorește la Meissen (unde studiază ceramica), la Londra și Berlin. Obține prelungirea bursei și, după o scurtă vizită în țară, se reîntoarce la Paris. Face călătorii de studii la Madrid, Bruxelles, Düsseldorf, Köln, München, Amsterdam și Londra.

1913 Revine în țară și organizează o expoziție personală la Satu Mare cu lucrările realizate în străinătate.

1914 Pe 28 iulie izbucnește Primul Război Mondial, iar la 1 august este convocat sub arme în armata austro-ungară. Întrerupe lucrul la pânza „În grădină”, inscripționată ulterior: „...Interrompu le 1-er Aôut 1914, au son des cloches de midi, lorsque j'ai reçu ma convocation pour la guerre mondiale...” (...Întrerupt la 1 august 1914, la bătaia de amiază a clopotelor, când am primit convocarea pentru războiul mondial...) (1920).

1918 Se află pe fronturile din Italia și Rusia. Experiența de participant activ pe front este determinantă în evoluția ulterioară a viziunii sale artistice cu implicare socială (materializată mai târziu prin realizarea unei serii de lucrări, unele de mari dimensiuni, cu tematică antimilitaristă). În perioada anilor de front execută un număr impresionant de desene și schițe, de la portrete ale unor camarazi de arme, la scene din tranșee.

1919 Asemeni altor intelectuali cu vederi stângiste din epocă, se alătură mișcării revoluționare și este anchetat. Este ales președinte al sindicatului pe țară al profesorilor de desen.

1921 Din inițiativa lui Emil Isac, Ioan Thorma și Aurel Popp se organizează la Cluj ampla expoziție de artă plastică Collegium Artificum Transilvanicorum, cu participarea a peste 80 de artiști. Aurel Popp expune 32 de lucrări. Se împrietenește cu poetul Emil Isac. Încearcă, fără rezultat, să înființeze la Satu Mare o școală de artă pentru copiii săraci talentați. Pentru a-și câștiga existența începe să se ocupe cu olăritul. Face cunoștință cu poetul Octavian Goga.

1922 Este vizitat la Satu Mare de Nicolae Tonitza. Relația lor se transformă într-o strânsă prietenie, documentată de o corespondență întinsă pe mai mulți ani. Apare în revista Artele frumoase articolul lui Tonitza despre Aurel Popp. Din cauza criticilor publice aduse statului, acesta din urmă anulează singura comandă acordată artistului, lucrarea Moartea lui Decebal (obținută inițial prin intervenția lui Octavian Goga). Tot în această perioadă are loc contactul cu Colonia de pictură de la Baia Mare (fondată de pictorul Simon Hollósy în 1896). Se separă după un timp de acest grup (pictura sa contravenind stilului propriu-zis de la Baia Mare) și se retrage cu atelierul la Baia Sprie, o mică localitate lângă Baia Mare. În jurul său se grupează numeroși alți pictori cu vederi avant-gardiste proveniți din cadrul aceleiași colonii.

1923-1927 Conduce, la Satu Mare, atelierul de porțelanuri și olărie DAC, întreprindere care ulterior va falimenta (se păstrează însă o serie întreagă de prototipuri). În această perioadă realizează lucrările sale de mari dimensiuni cu tematică socială și antimilitaristă.

1924 Se înscrie în Sindicatul Artelor Frumoase.

1926 Participă la Salonul oficial din București.

1927 Expune din nou la Salonul oficial. Lucrează la schițele Monumentului Unirii și la proiectul unor picturi murale pentru Camera de Comerț din Timișoara (lucrări nefinalizate, rămase în stadiul de proiect).

1932 Din acest an și până în 1943 merge în fiecare vară la Baia Sprie unde pictează peisaje.

1933-1934 Este numit profesor la Școala de Arte Frumoase din Timișoara. Execută bustul lui Vincențiu Babeș și al lui I. G. Duca, dezvelite în anul 1934 în Timișoara. Își construiește atelierul de pictură din Satu Mare.

1935 Realizează Monumentul eroilor de la Lipova, dezvelit în anul următor.

1936 Împreună cu Ioan Thorma, organizează Congresul artiștilor plastici din Transilvania și Banat. Participă cu două machete și mai multe proiecte la un concurs pentru monumentul memorandistului Vasile Lucaciu.

1938 Proiectează Mausoleul Dr. Lükö Béla

1940 În perioada ocupației hortyiste a Ardealului de Nord a fost expus atacurilor presei fasciste, din cauza atitudinii sale moderate, împotriva războiului.

1946 Lucrează la un ciclu de compoziții inspirate din viața muncitorilor forestieri din Țara Oașului.

1948 Proiectează un monument dedicat lui Nicolae Bălcescu.

1949 Participă la expoziția regională din Cluj și la expoziția artiștilor din Satu Mare.

1950 Începe un ciclu de studii pentru compoziții dedicate unor personaje istorice din Ardeal: Gheorghe Doja, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu.

1954 Lucrează la restaurarea casei natale a poetului Ady Endre și execută mai multe schițe pentru monumentul poetului. Participă la expoziția Pentru pace, organizată de Muzeul de Artă Cluj.

1955 Participă la expoziția regională de artă plastică din Baia Mare și la expoziția internațională de la Varșovia.

1956 Face o călătorie de studiu și documentare la Cluj și Aiud în vederea realizării unei compoziții dedicate lui Horea. Participă la expoziția artiștilor plastici din Satu Mare.

1958 I se conferă titlul de Artist emerit. Nu se duce să-și ridice personal titlul.

1959 (1960?) Întreprinde o nouă călătorie de documentare la Cluj, Turda, Alba Iulia, Târgu Mureș, în care este însoțit de singura lui nepoată, Irina.

1960 Încetează din viață la 8 august, cu puțin înainte de a împlini 81 de ani.

Aurel Popp
„Autoportret”, ulei pe pânză, 1937 col. fam. Cătușanu-Popp

· 1965: Constantin P. Bogdan, matematician român (n. 1910)

* 1965: Shirley Jackson (n. 14 decembrie 1916, San Francisco – d. 8 august1965) a fost o autoare americană. O scriitoare populară în perioada sa, lucrările sale au beneficiat de o atenție sporită a criticii literare din ultimii ani. A influențat scriitori ca Neil Gaiman, Stephen King, Nigel Kneale și Richard Matheson.

Romane publicate

The Road Through the Wall (1948)
Hangsaman (1951)
The Bird's Nest (1954)
The Sundial (1958)
The Haunting of Hill House (1959)
We Have Always Lived in the Castle (1962)

Memorii

Life Among the Savages (1953)
Raising Demons (1957)

Colecții de povestiri

The Lottery and Other Stories (Farrar, Straus, 1949)
The Magic of Shirley Jackson (Farrar, Straus, 1966)
Come Along with Me (Viking, 1968)
Just an Ordinary Day (Bantam, 1995)

* 1973:

· 1982: A murit Boris Caragea, sculptor roman, membru corespondent al Academiei Române. Boris Caragea (n. 11/24 ianuarie 1906, Balcic, Bulgaria — d. 8 august 1982, București) a fost un sculptor român, membru corespondent al Academiei Române din 1955. În tinerețe a fost barcagiu în Balcic. După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian[2] Un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han. Și-a perfecționat sudiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa Paciurea. La un moment dat, din cauza lipsei resurselor materiale, Boris Caragea a vrut să părăsească școala. Oscar Han l-a ajutat să-și ia examenele din doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile.( “Lenin” – P-ta Presei Libere, “Monumentul Victoriei” – Constanţa, “Maternitate” – Eforie, “Enescu” – Detroit, SUA )

· 1983: Emanoil Petruț (n. 8 februarie 1932, Mărășești - d. 8 august 1983) a fost un actor român de teatru și film.

Emanoil Petruț a copilărit și a urmat studiile generale în orașul natal, Mărășești, iar studii liceale la Focșani, unde interpretează “roluri de compoziție” pe scena teatrului “Pastia”. După un asemenea spectacol, susținut la matineu, George Vraca l-a sfătuit să se facă actor. În 1948este trimis, pe cheltuiala orașului Mărășești, la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, pe care îl absolvă în 1953. Debutează în film în 1951 (În sat la noi , r. Jean Georgescu) și în teatru în 1952 (cu trei roluri în Nepoții gornistului, pentru care primește Premiul de Stat). Între 1953 și 1957 joacă pe scena Teatrului “ Nottara”, apoi pe cea a Teatrului Național, unde se și angajează. În cei 18 ani de activitate scenică pe scena TNB, interpretează peste 100 de roluri, cele mai multe principale: Arbore din Apus de soarede B. Șt. Delavrancea, Nehludov din Învierea de Lev Tolstoi, Torvald din Nora de Ibsen, Răzvan din Răzvan și Vidra de B. P.Hașdeu etc. În film, realizează cu precădere partituri istorice, pe care le interpretează cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului. În 1964 primește Premiul Festivalulului Cinematografic de la Mamaia pentru filmul Tudor (r. Lucian Bratu)^[1] iar în 1971, premiul ACIN pentru filmul Frații (r. Gică Gheorghe, Mircea Moldovan).

Cu un timbru inconfundabil de un mare dramatism a ajuns să fie vocea lui Decebal sau a lui Mihai Viteazul în filme istorice de mare succes semnate de Sergiu Nicolaescu.^[2]

A fost căsătorit cu Catinca Ralea, personalitate culturală remarcabilă, fata academicianului Mihai Ralea.

Filmografie:

Brigada lui Ionuț (1954)
Alarmă în munți (1955)
Secretul cifrului (1959)
Porto-Franco (1961)
Tudor (1962)
Merii sălbatici (1964)
Amintiri din copilărie (1965)
Sărutul (1965)
Runda 6 (1965)
Amprenta (1967)
Dacii (1967) - dublaj de voce
Răzbunarea haiducilor (1968)
Răpirea fecioarelor (1968)
Tinerețe fără bătrânețe (1968)
Lupta pentru Roma I (1968) - coproducție RFG/România/Italia
Lupta pentru Roma II (1969) - coproducție RFG/România/Italia
Mihai Viteazul (1971) - dublaj de voce
Frații (1970)
Decolarea (1971)
Parașutiștii (1972)
Cu mîinile curate (1972)
Ciprian Porumbescu (1973)
Aventurile lui Babușcă (1973)
Cantemir (1973)
Frații Jderi (1974)
Agentul Straniu (1974)
De bună voie și nesilit de nimeni(1974)
Trei scrisori secrete (1974)
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475(1975)
Patima (1975)
Evadarea (1975)
Alarmă în deltă (1975)
Alexandra și infernul (1975)
Oaspeți de seară (1976)
Războiul independenței (1977)
Aurel Vlaicu (1977)
Severino (1978)
Pentru patrie (1978)
Revanșa (1978)
Vlad Țepeș (1979)
Clipa (1979)
Ultima frontieră a morții (1979)
Lumina palidă a durerii (1980)
Burebista (1980)
Iancu Jianu, zapciul (1980)
Iancu Jianu, haiducul (1981)
Liniștea din adîncuri (1982)
Întunericul alb (1982)
Femeia din Ursa Mare (1982)
Cucerirea Angliei (1982)
Întoarcerea Vlașinilor (1983)
Racheta albă (1984) - serial TV

Printre partenerii de filme îi găsim pe Geo Barton, Simona Bondoc, George Vraca, Alexandru Giugaru, Ștefan Ciubotărașu, Toma Caragiu, Olga Tudorache, George Calboreanu, Ștefan Mihăilescu-Brăila , Liviu Ciulei , Monica Ghiuță, Cornel Coman, Mircea Albulescu, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Ileana Popovici, Marga Barbu, Amza Pellea, Florin Piersic, Vlad Rădescu, Sebastian Papaiani, George Constantin etc.

· 1989: Dicu Iancu, maistru constructor, realizatorul Hotelului Astoria din Bucureşti şi a altor obiective din capitală şi din ţară.

* 1990: Zorica Lațcu (n. 17 martie 1917, Mezőtúr - d. 8 august 1990) a fost o poetă, traducătoare, monahie și deținut politic.

Zorica Lațcu s-a născut la 17 martie 1917, la Mezotur, în Ungaria, în familia avocatului ardelean Ion Lațcu, refugiat din cauza războiului. După război, familia se stabilește la Brașov. Între 1936-1940 urmează la Cluj Napocacursurile de filologie clasică, limba greacă și latină, precum și pe cele de limbă și literatură franceză din cadrul Facultății de litere. Devine preparator principal la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj Napoca. Colaborează la Dicționarul limbii române al lui Sextil Pușcariu, editat de Academia Română.

În 1948 a intrat ca monahie în Mănăstirea Vladimirești de lângă Tecuci și a luat numele de Teodosia. În 1956 a fost arestată și închisă la închisoarea din Miercurea Ciuc

Poezie

Reviste literare

Începe din 1941 să publice poezii la revista Gândirea, condusă de Nichifor Crainic. Ulterior devine colaboratoare la revista Telegraful român ^[2]

Volume de versuri

Insula Albă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944 (volumul de debut);
Osana Luminii, Editura Episcopiei, Cluj,1947;
Poemele Iubirii, Editura Ramuri, Craiova,1947;
Din pribegie
Ție, Doamne, Îți voi cânta
Spre Insulă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944
Alte poezii

Traduceri

Origen – Scrieri alese. Din lucrările exegetice ale Vechiului Testament. Traducere de pr. prof. Teodor Bodogae, pr. prof. Nicoale Neaga și Zorica Lațcu. Studiu introductiv și note de pr. prof. Teodor Bodogae. București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981,
Exegeze la Noul Testament, Despre rugăciune, Filocalia, col. PSB 7, trad. Pr. Teodor Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lațcu Teodosia, studiu introductiv și note Pr. Teodor Bodogae, Editura IBMBOR, București, 1982.

* 1991: James Benson Irwin (n. 17 martie 1930,Pittsburgh, Pennsylvania, SUA – d. 8 august 1991, Glenwood Springs[*], SUA) a fost un astronaut american, membru al echipajului spațial Apollo 15, al 8-lea om care a pășit pe suprafața Lunii.

James Irwin

· 1996: Nevill Francis Mott, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1905). Sir Nevill Francis Mott (n. 30 septembrie 1905, Leeds, Regatul Unit — d. 8 august 1996, Milton Keynes, Regatul Unit) a fost un fizician britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1977, împărțind premiul cu Philip Warren Anderson și John van Vleck.

Nevill Francis Mott
Nevill Francis Mott, Londra, 1952

* 1998: László Szabó (/ˈsɒboː ˈlaːsloː/; n. 19 martie 1917, Budapesta – d. 8 august 1998) a fost un mare maestru de șah de origine maghiară.

S-a născut la Budapesta, iar în anul 1935, iar la doar 18 ani debutează spectaculos pe scena șahului internațional câștigând primul Campionat Maghiar, un turneu internațional in Tatatóváros, fiind totodată selectat să-și reprezinte țara la Olimpiada de la Varșovia din 1935.

* 1999: Nicolae Boboc (n. 26 septembrie 1920, Ilia județul interbelicHunedoara — d. 8 august 1999, Timișoara), ca dirijor și compozitor, a fost o personalitate muzicală marcantă pentru filarmonica din Arad, filarmonica și opera din Timișoara.

După absolvirea școlii din Deva, a studiat la Conservatorul din Bucureștiîntre 1940-1947, clasa de compoziție, dirijat și pedagogie, unde îi are ca profesori pe Ioan D. Chirescu și George Breazul (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Ghiga (citire de partituri, dirijat de orchestră), Ștefan Popescu (dirjat de cor), Dimitrie Cuclin(estetică muzicală), Eugenia Ionescu (pian auxiliar), Constanța Bădescu (canto).

A studiat în paralel și Facultatea de Litere a Universității din București pe care a absolvit-o în 1946 cu magna cum laude, având ca lucrare de licență Psihologia percepției auditive. A beneficiat de îndrumarea unor profesori de renume: Ion Petrovici (istoria filozofiei), Mircea Florian (istoria filozofiei vechi și medievale; logică), Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl(sociologie), Traian Herseni (sociologie rurală) Mircea Vulcănescu (etică), Tudor Vianu (estetică și critică literară), Nicolae Bagdasar (teoria cunoașterii), Anton Dumitriu (logică), G. Zapan (psihologie), G. G. Antonescu și Constantin Narly(pedagogie).

Nicolae Boboc și-a început activitatea ca profesor de muzică la liceele Spiru Haret și Gheorghe Sincai din București. Se transferă apoi la Arad unde exista perspectiva înființării unei filarmonici. Predă muzica la liceele Moise Nicoară și cel pedagogic pentru a activa mai târziu ca profesor de armonie, contrapunct și istoria muzicii la Conservatorul din Arad (1948-1953).

Prin eforturi conjugate cu cele ale muzicianului Nicolae Brânzeu, dirijor și compozitor deja afirmat, se pun în anul 1948 bazele Filarmonicii de Stat din Arad, devenind astfel dirijor și primul director pe timp de 11 ani, între 1948-1959 când se transferă la Timișoara.

O viață dedicată muzicii între anii 1959-1982, ca și prim-dirijor la Filarmonica Banatul din Timișoara, alături de colegii lui de la vremea respectivă: Mircea Popa (1947-1964), Alexandru Șumski (1965-1968), Remus Georgescu (1968-), Peter Oschanitzky (1983-1993). A beneficiat cu ocazia concertelor corale de profesionalismul dirijorilor permanenți de cor Mircea Hoinic (1951-1972), Ion Românu (1957-1969) și Diodor Nicoară (1969-2006).

Instituțiile artistice din Arad și Timișoara fiind în plină ascensiune, are ocazia să acompanieze soliști deja confirmați și e un susținător fervent al celor în devenire, pentru a-i pomeni doar pe români: Marta Steinfeld (Adorian, Lazoc), Corneliu Gheorghiu, Kurt Mild - printre primii soliști ai filarmonicii din Arad, Liana Șerbescu, Alexandru Demetriad, Lidia Cristian, Maria Fotino, Mîndru Katz, Radu Aldulescu, frații Valentin Gheorghiu și Ștefan Gheorghiu, Sofia Cosma, Gheorghe Halmos, Dan Grigore, Ion Voicu, Ștefan Ruha, Stanciu Ștefan, Aurelian-Octav Popa, Cornelia Vasile, Ilinca Dumitrescu, Tudor Dumitrescu-regretatul pianist plecat dintre noi la numai 19 ani, Dan Atanasiu, Marin Cazacu, Paul Florin, Corina Belcea, lista fiind lungă.

Nicolae Boboc activează ca dirijor cu jumătate de normă la Opera Națională Română Timișoara și preia frânele directoratului la Operă pentru 11 ani, între 1963-1974. Este invitat să dirijeze și să monteze spectacole de operă și în străinătate. Urmează o carieră artistică pe patru decenii purtând filarmonica și opera des peste hotare, prin Europa dar si Turcia, URSS, Israel, Egipt, SUA.

Revine la filarmonica din Arad între 1982-1987 iar după reînființarea facultății de Muzică din Timișoara, predă cursul de Istorie a muzicii universale. Ține regluat conferințe legate de muzică la studioul de Radio, la secția de artă a bibilotecii județene (1980-1991), cicluri organizate de Aquilina Birăescu cât și pentru studenții de la facultatea de Electrotehnică (1985-1989).

În semn de prețuire pentru înregistrarea lucrării sale, Variațiuni pe o temă proprie, Ionel Perlea i-a transmis lui Nicolae Boboc bagheta primită de la dirijorul Arturo Toscanini. La rându-i, Nicolae Boboc, la sfârșit de carieră, l-a ales pe dirijorul Gheorghe Costin spre a-i transmite acest trofeu.

La inițiativa lui Nicolae Boboc ca director al operei și a lui Ion Românu, director al filarmonicii, în stagiunea 1968-1969 are loc la Timișoara prima ediție a Festivalului Timișoara Muzicala, gândit să devină un eveniment al anului, o manifestare de ținută. Dupa cea de-a VI-a ediție, festivalul devine anual, iar din 1993 va primi un caracter internațional.

Nicolae Boboc

* 2005: Nicolae "Nicușor" Dumitru (n. 12 decembrie 1928, București, România – d. 8 august 2005, București, România) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal român. Atât ca antrenor, cât și ca jucător, și-a legat numele de clubul Dinamo București, la care a evoluat timp de nouă sezoane și l-a antrenat în mai multe rânduri. A făcut parte din lotul care a cucerit primul titlu de campioni ai României, în 1955.

Ca antrenor, principal sau secund la Dinamo, Dumitru Nicolae Nicușor a câștigat de 9 ori titlul de campion al României (1962, 1963, 1964, 1965, 1971, 1975, 1982, 1983, 1984) și de 3 ori Cupa României (1964, 1982, 1984).

Cu Dumitru Nicolae Nicușor pe bancă, Dinamo s-a calificat în semifinalele Cupei Campionilor Europeni (1984), cea mai mare performanță pe plan european în istoria clubului.

· 2005: Barbara Bel Geddes, actriță americană. Barbara Bel Geddes (n. 31 octombrie 1922, New York City – d. 8 august 2005, Northeast Harbor, Maine) a fost o actriță americană nominalizată pentru premiul Oscar, cel mai bine cunoscută din serialul de televiziune al companiei CBS Dallas, ca doamna Eleanor „Miss Ellie” Ewing.

· 2005 - A murit Matthew McGrory, cel mai înalt actor de la Hollywood (n.17.05.1973).

· 2009: A murit Daniel Jarque, fotbalist spaniol. (n. 1983). Daniel Jarque González (n. 1 ianuarie 1983, Barcelona — d. 8 august 2009, Coverciano, Italia) a fost un jucator de fotbal spaniol, care a jucat pentru RCD Espanyol.

· 2010: Patricia Neal, actriță americană

· 2013: Karen Black, actriță americană. Karen Black (născută Karen Blanche Ziegler; n. 1 iulie 1939, Park Ridge, Illinois) este o cântăreață și actriță americană. Ea a devenit cunoscută prin filmele Easy Rider, Five Easy Pieces, The Great Gatsby, The Day of the Locust, Nashville, Airport 1975 și Family Plot. Karen Black a lucrat ca și chelneriță în New York și a urmat între timp dramaturgia. La început a primit roluri secundare în diferite filme. Primul ei rol mai important a fost în fimul „Big Boy” (1966) și „Easy Rider” (1969). În 1975 i se acordă premiul Globul de Aur fiind nominalizată pentru premiul Oscar pentru rolul jucat în filmul „The Great Gatsby”. După ce divorțează de L. M. Kit Carson se căsătorește în 1987 cu regizorul Stephen Eckelberry. Din prima căsătorie are un fiu (n. 1975), și a adoptat o fiică (n. 1987). În 2009 lansează un album muzical „Catacombs”.

· 2014: Aurel Cioranu, actor român (n. 1929). Aurel Cioranu (17 octombrie 1929, București – 7 august 2014, București) a fost un actor român de teatru și film. A absolvit în anul 1954 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

Sărbători

În calendarul ortodox: Sf Ier Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului și Miron, episcopul Cretei
În calendarul romano-catolic: Sf. Dominic, preot
Ziua internațională a pisicii (din 2002)

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 8 August

DEZASTRE NATURALE

In repetate randuri, istoria ne-a demonstrat ca omul este extrem de capabil si inventiv, atunci cand vine vorba de distrugere. Nu luam in calcul motivele lui, ci numai puterea de care dispune in acest sens. Este vorba despre o forta apreciabila, care atunci cand este descatusata poate face prapad. Cu toate acestea, natura se ambitioneaza uneori sa ne demonstreze ca nu este numai o forta creatoare, fascinanta si docila, pe care o putem exploata dupa bunul plac. Nu. Natura poate distruge si, ironic, o poate face cu o eficienta mult superioara mijloacelor umane. Dezastrele naturale sunt rare, dar atunci cand se intampla, suplinesc cu succes potentialul distructiv al razboaielor, facand pagube colosale atat in randul vietilor omenesti, cat si de ordin material.

Inundatia din Zhumadian, Provincia Henan, China – 7 august 1975

Regiunea administrativa Zhumadian din provincia chineza Henan gazduia inainte de 1975 barajul Banqiao. Acesta a fost cladit la inceputul anilor 1950 pe raul „Ru”, un afluent al Fluviului Galben. Scopul proiectului: reglarea inundatiilor din regiune. Dupa terminarea constructiei barajului, apar fisuri in dig si la ecluza, care sunt rapid remediate cu ajutorul inginerilor sovietici. Inca din acel moment, Chen Xing, hidrolog chinez de renume, critica metodele de construire a barajului si se declara sceptic cu privire la rezistenta acestuia. Propunerile sale nu au fost acceptate de regimul comunist nici dupa ce, in 1961, interventia sa este necesara in urma ivirii unor probleme la sistemul barajului. La data de 7 august 1975, un taifun puternic loveste Banqiao, involburand apele, in fata carora ecluzele cedeaza. In dimineata zilei de 8 august 1975, digul barajului mic Shimantan se rupe, fapt care atrage dupa sine fracturarea in cascada a altor 62 de baraje. Acest efect de domino al prabusirii digurilor determina formarea unui val care se deplaseaza in aval cu o viteza 50 km/h, inundand regiunea de ses din imprejurimi. Sunt astfel inecate cinci districte si o serie de localitati din afara acestora, suprafete insumand mii de kilometri patrati. Circulatia, comunicatiile si actiunile de salvare erau complet paralizate. Dupa noua zile izbucneste in randurile celor incercuiti de apa epidemia si foametea, care duc la o decimare populatiei din regiune. Dezastrul a provocat moartea a 230.000 persoane.

ADOLESCENTA CARE I-A SUCIT CAPUL DOMNITORULUI STEFAN CEL MARE

Persoana care a avut cea mai mare influenţă asupra voievodului Ştefan cel Mare a fost ultima sa soţie, Maria Voichiţa, mai tânără decât domnitorul cu 25 de ani şi cea care a reuşit să devină, de la prizonieră, amantă şi mai apoi doamna Moldovei. Intrigile amoroase şi ascensiunile spectaculoase ale femeilor care împărţeau aşternuturile cu marii suverani erau la modă în secolul al XV lea, în vestul Europei. Patriarhatul cu voievozi bisericoşi şi care păreau să respecte regulile pudorii şi ale unei bunecuvinţe aproape monahale nu a fost ferit de aceste gen de intrigi. Şi în Principatele Române, amantlâcurile şi iubirile pătimaşe erau prezente, iar ascensiunea şi câştigarea puterii se puteau realiza trecând şi prin iatacurile marilor voievozi moldoveni sau valahi. Un bun exemplu este cel al iubirii pătimaşe dintre Ştefan cel Mare şi Maria Voichiţa, aproape o adolescentă când a intrat în graţiile voievodului. Ea este cea care l-ar fi „cuminţit” pe fustangiul domnitor moldovean, dar şi cea pe care a iubit-o fără oprelişti chiar şi în timp ce era căsătorit cu o prinţesă bizantină. Asupra relaţiei dintre Ştefan şi Maria Voichiţa planează şi acum controverse şi mistere.

Frumoasa copilă de domn ostatică la Suceava

Maria Voichiţa a fost singurul copil al voievodului muntean Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş cu Maria Despina. S-a născut cel mai probabil în 1457 la Târgovişte. Radu cel Frumos, tatăl acesteia, a fost un aliat fidel al turcilor, fiind preferatul lui Mahomed al II-lea. Radu a fost în permanenţă în rivalitate cu fratele său Vlad, detronându-l cu intervenţia turcilor. Radu cel Frumos a intrat în conflict cu Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei, care dorea un alt voievod, unul care să nu fie închinat turcilor. Voievodul agreat de Ştefan era Laiotă Basarab, tot din neamul Basarabilor ca şi Radu cel Frumos. În al doilea război cu Ştefan, Radu cel Frumos este alungat, iar familia sa cade prizonieră în mâinile domnitorului moldovean. Mai precis acest eveniment are loc la 24 noiembrie 1473, în urma unui raid asupra Târgoviştei. Maria Voichiţa şi doamna Despina ajung prizoniere ale lui Ştefan cel Mare. ”La 24 ale aceleiaşi luni, miercuri, a luat Ştefan voievod cetatea şi a intrat în ea. Şi a luat şi pe doamna Radului voievod şi pe fiica lui, care-i era singura născută, şi toate comorile lui şi toate veşmintele lui şi toate steagurile lui”, se arată şi în Letopiseţul anonim al Moldovei. La aceea dată Maria Voichiţa avea 16 ani şi era de o frumuseţe răpitoare. ”Maria Voichiţa pare a fi moştenit frumuseţea tatălui ei Radu, supranumit cel Frumos”, preciza şi Constantin Gane în ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe”. Ştefan cel Mare, cel care o luase prizonieră, era un bărbat de 40 de ani, căsătorit cu principesa bizantină Maria Commnena, zisă de Mangop după posesiunile sale.

Amanta se iubea cu voievodul sub privirile nevestei

Maria Voichiţa a fost adusă la Suceava, unde culmea a fost dată în grija doamnei ţării Maria de Mangop. Cu aceasta din urmă Ştefan cel Mare se căsătorise pe 24 septembrie 1472 la Suceava, adică cu un an înaintea raidului din Ţara Românească. Frumuseţea domniţei din Muntenia a stricat însă căsătoria voievodului. Ştefan s-a îndrăgostit nebuneşte de copila adusă ca prizonieră. Mai mult decât atât, Maria Voichiţa îl încurajează, după cum arată Xenopol, făcând ochi dulci voievodului, chiar dacă îl ştia căsătorit şi în condiţiile în care doamna ţării îi purta de grijă. ”Aici se vede că farmecul fiicei lui Radu prinse în laţ simţirile lui Ştefan care începu a umbla după ea”, scria A.D. Xenopol în ”Istoria Românilor din Dacia Traiană”, volumul II. Totodată se vede că munteanca dorea să devină doamnă a ţării în locul Mariei de Mangop, fiind descrisă de Xenopol ca ”mândră” şi dornică să dispute Mariei de Mangop, tronul şi inima lui Ştefan cel Mare. Aprins de această dragoste, Ştefan se iubeşte fără perdea cu tânăra lui amantă şi de faţă cu toată lumea, renegându-şi propria soţie. Mai mult decât atât, se presupune că a existat o luptă surdă între cele două rivale. ”Fiind încă şi prinsă o luă de concubină şi alipindu-se tot mai mult de ea, se desfăcea de legiuita lui soţie.[...] Pasiunile pe atunci erau mari; inima stăpânea totul şi cugetarea asculta de ea”, spunea Xenopol.

Soţia umilită moare de necaz, amanta triumfă

Povestea amoroasă făţişă dintre Ştefan al Moldovei şi Maria Voichiţa continuă pe parcursul a încă patru ani. Domnul Moldovei nu dorea să renunţe oficial nici la Maria de Mangop, având în vedere posesiunile acesteia din Crimeea. După 1475 însă Caffa împreună cu Mangopul au fost cucerite de turci. Aici punctul de vedere al istoricilor este diferit. Unii printre care şi A.D. Xenopol, spun că Ştefan, nemaivând niciun motiv să mai stea cu Maria de Mangop, divorţează şi se căsătoreşte cu amanta triumfătoare. ”Ştefan cel Mare nemaivând niciun interes în a păstra ca soţie pe moştenitoarea acelei domnii pierdute, se desparte de odrasla Comnenilor, şi duce la altar pe cealaltă Marie sau Voichiţa fata lui Radu Vodă”, spunea istoricul. De cealaltă parte istorici printre care şi Nicolae Iorga precizează că Ştefan cel Mare se căsătoreşte cu Maria Voichiţa abia în 1478, la un an după moartea Mariei de Mangop. Concluzia este una singură, tânăra doamnă bizantină se stinge de supărare şi umilinţă, lăsând locul şi mai tinerei doamne. Maria de Mangop moare în 1477, abandonată şi umilită la curtea Moldovei. ”Şi rivalitatea dintre două femei, între doamna şi viitoarea doamnă, durerea de a-şi vedea dragostea stingherită, de-a se vedea părăsită când tocmai avea mai mare nevoie de sprijin, acestea au dus desigur în mormânt pe tânăra domniţă de neam împărătesc”, preciza Constantin Gane. Totodată asupra morţii Mariei de Mangop planează încă misterul. Cert este că, în vara lui 1478, Ştefan cel Mare se căsătoreşte cu Maria Voichiţa. Domniţa munteacă avea 21 de ani, în timp ce voievodul moldovean avea 45 de ani.

Femeia care l-a ”cuminţit” pe Ştefan cel Mare

Faima de fustangiu a voievodului era legendară. Cu Maria Voichiţa, se spune că domnitorul Moldovei s-a liniştit, cel puţin din acest punct de vedere. De altfel, ctitoriile sale arată iubirea ce o purta soţiei sale. Cu Maria Voichiţa, ctitoreşte numeroase biserici şi mănăstiri printre care: Milişăuţi, Pătrăuţi,Voroneţ, Sfântul Ilie de la Suceava sau Dorohoi. La Dorohoi, Ştefan cel Mare îi face un cadou Mariei Voichiţa: comandă meşterilor o frescă din care face parte şi soţia sa, în stilul ”Primăverii” lui Boticelli. Totodată biserica de la Pătrăuţi îi este dăruită Mariei Voichiţa cu ocazia împlinirii vârstei de 30 de ani. Şi domniţa munteancă i-a fost credincioasă, dăruindu-i un fiu, pe Bogdan-Vlad, cel care va urma la tron lui Ştefan cel Mare, dar şi două fete, pe Ana şi Maria. Totodată, Maria Voichiţa i-a fost alături voievodului până la moarte, priveghindu-l în permanenţă în timpul bolii. După moartea voievodului, la 2 iulie 1504, Maria Voichiţa mai trăieşte până în 1511.

RELIGIE ORTODOXĂ 8 August

Sf Ier Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului și Miron, episcopul Cretei

În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului.

Cuviosul Nostru Parinte Emilian a fost mai intâi calugar la Manastirea ridicata de Sfântul Tarasie (cf. 25 februarie), unde se remarca prin virtutile sale. La un timp dupa prietenii si frati ai sai intru asceza, Sfântul Mihail Marturisitorul, episcopul Sinadelor (cf. 23 mai), si Sfântul Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei (cf. 8 martie), el fu la rândul sau ridicat la rangul de episcop si succeda Mitropolitului Cizicului, Nicolae (dupa 788). Se arata drept un credincios econom al harului dumnezeiesc si se distinse atât prin milostenia sa cât si prin blândetea deprinderilor sale.

Cu ocazia conferintei despre inchinarea la Sfintele Icoane, convocata la palat de catre imparatul Leon al V-lea Armeanul (813-820), in 815, Sfântul Emilian il interpela pe suveranul eretic si ii spuse ca daca problema dogmelor era de ordin stric ecleziastic, ea trebuia sa fie rezolvata la biserica si nu in fata autoritatilor civile. In urma acestei curajoase marturii de credinta, el fu exilat. Dupa vreo cinci ani de incercari, muri, se crede, asasinat de agentii imparatului si pleca la ceruri, la curtea Sfintilor Mucenici triumfatori (dupa Menologul lui Vasile al II lea, el ar fi murit in pace la locul sau de exil).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Miron, facatorul de minuni, episcopul Cretei.

Acest sfânt a fost nascut în Avrachi, cetate din Creta, aproape de Cnoson, împodobindu-se cu dumnezeiasca si dreapta credinta. La începutul vietii lui, luându-si femeie, era plugar si ajuta pe saraci din roadele ce i se faceau; si cu cât da mai mult, cu atât mai mult i se înmulteau roadele. Iar milostenia la el era peste firea omeneasca; se spune ca a prins la aria lui 12 oameni, care îsi umplusera sacii cu grâu, si se chinuiau sa-i ridice pe umeri neîndurându-se sa deserte din saci. Iar el în loc sa le faca certare, se straduia cu dânsii ca sa-i ajute, ridicând cu mâna lui sacul fiecaruia si punându-i-l pe umeri, le-a poruncit sa nu spuna nimanui nimic.

A fost hirotonit preot în sfânta lui Dumnezeu Biserica; iar daca a încetat prigoana, a fost facut arhiereu al Cretei, unde a facut multe minuni. Si savârsindu-si ramasita vietii cu cuviinta si cu placere dumnezeiasca, si praznuind luminat praznicele mucenicilor, la vârsta de 100 de ani catre Domnul s-a mutat, catre anul 350.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 8 August

A. PLĂCINTE, GUSTĂRI

Roşii umplute cu salată de vinete

· 1,5 kg roşii

· 800 g salată de vinete

· 1 legătură de verdeaţă

Se aleg roşii de aceeaşi mărime, se taie capacele, se scobesc cu linguriţa şi se aşază cu gura în jos pentru a se scurge.

Pentru salata de vinete:

· 2 kg vinete

· 200 g ulei

· Sare

Se coc vinetele pe aragaz, se curăţă de coajă şi se aşază pe un fund de lemn înclinat pentru a se scurge.

Se toacă după ce se răcesc şi se scurg, cu un cuţit de lemn sau cu un satâr inoxidabil.

Se amestecă vinetele cu mixerul, adăugând uleiul câte puţin.

La sfârşit se potriveşte gustul de sare.

După gust se poate adăuga puţină ceapă tocată sau puţin mujdei de usturoi.

Se umplu roşiile cu acestă compoziţie, iar deasupra se pun câteva frunze de verdeaţă.

Se aşază pe platou.

B: SALATE

Salată franţuzească

· 500 g cartofi fierţi;

· 150 g morcov;

· 150 g ţelină;

· 150 g mazăre;

· 2 linguri pătrunjel fin tocat;

· 100 g castraveţi muraţi;

· 2 mere;

· Oţet;

· Sare;

· Piper măcinat;

· Zahăr;

· 2 linguri muştar;

· 1 ceaşcă maioneză de post;

· 2 linguri kechup

Se curăţă morcovii şi ţelina şi se taie cubuleţe.

Se fierb cu mazărea şi pătrunjelul în apă sărată, se scurg bine şi se pun într-un castron mare.

Se adaugă castraveciorii, cartofii şi merele tăiae cuburi.

Se adaugă muştarul, sarea, oţetul, piperul, maioneza de post şi kechupul şi se amestecă bine.

C. SOSURI

Pentru reţetele de azi nu e necesar a se prepara separat sosuri.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de ciuperci

· ¼ kg ciuperci;

· 1 morcov;

· 1 ţelină mică;

· 1 cartof;

· 1 ceaşcă orez;

· 1 ceapă;

· 1 legătură pătrunjel;

· 1 legătură leuştean

· Sare;

· 1 linguriţă margarină sau ulei;

· 1 ½ l borş de putină

Se curăţă, se spală şi se taie zarzavaturile şi se pun într-o oală la fiert cu 1 l apă şi cu orezul.

Când sunt pe jumătate fierte se adaugă ciupercile tăiate felii şi fierte în prealabil.

Se adaugă borşul şi sarea.

Se mai lasă să clocotească, se potriveşte la gust şi se adaugă o linguriţă de margarină sau ulei şi verdeaţa fin tocată.

E: MÂNCĂRURI

Varză dulce călită

· 1 varză circa 1 kg;

· 1 ceapă;

· 1 ceaşcă ulei;

· Piper;

· Sare,

· Mărar

După ce s-au scos cotoarele se taie varza fideluţă, se sărează şi se frământă puţin cu mâna.

Se pune peste ceapa călită în ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.

Se sărează, se pune piperul şi mărarul tocat mărunt.

După preferinţă se poate adăuga zeama de la o lămâie.

F: DULCIURI

Prăjitură cu morcovi

* 1 cană zahăr,

* 1 cană ulei,

* 1 cană morcov dat pe răzătoarea mică,

* 3 căni făină,

* 1 lingură praf de copt,

* scorţişoară,

* zahăr vanilat.

Se amestecă ingredientele bine. Se coace în tava unsă şi tapetată cu făină. Se pudrează cu zahăr vanilat sau zahăr pudră.

ARTE 8 August

INVITAȚIE LA OPERĂ 8 August

Purcell - Dido and Aeneas (Janet Baker, Peter Pears - reference recording : S.Bedford)

MUZICĂ 8 August

Andre Jolivet

André Jolivet, Concerto pour percussion:

Jimmy Witherspoon, bluesman, basist şi compozitor american

Jimmy Witherspoon - Ain't Nobody's Business (Not Now Music) [Full Album]

Mel Tillis, cântăreţ country american

Joe Tex (numele adevărat - Joseph Arrington), cântăreţ şi compozitor american

Don Jacobucci, vocalist american (Regents, Runarounds).

THE REGENTS - ''RUNAROUND'' (1961):

Jay David, baterist american (Dr. Hook).

Jay David - "That Lucky Old Sun":

Michael Johnson, vocalist şi chitarist american

David Grant, cântăreţ şi compozitor britanic (Linx).

Ali Score, baterist şi compozitor britanic (A Flock Of Seagulls).

A Flock Of Seagulls:

Chris ("Chrissie-Boy") Foreman, chitarist şi compozitor britanic (Madness).

Madness -

Shawn Mendes, cântăreț canadian

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Nietzsche: Complete Piano Music

Mozart - Piano Solo

POEZIE 8 August

Saşa Pană

Biografie

Nastere: 8 august 1902, București
Deces: 22 august 1981, București

Sașa Pana, pseudonimul literar al lui Alexandru Binder, a fost un scriitor evreu roman, prezent in literatura romana de avangarda din prima jumatate a secolului al XX-lea.

Pe numele sau adevarat Alexandru Binder, a vazut lumina zilei in Bucuresti, la 8 august 1902, dar si-apetrecut copilaria la Dorohoi. Aici a facut studiile primare si a inceput studiile secundare, pe care le-a terminat, ca si liceul, in Bucuresti, la „Matei Basarab". Din toamna anului 1921 intra la Facultatea de Medicina (primii doi ani facuti la Iasi) si simultan la Institutul Medico-Militar din Bucuresti. isi exercita profesiunea in mai multe locuri din tara si apoi in Bucuresti, ajungand medicul sef al garnizoanei.

E un caz aproape unic in care poetul, scriitorul si memorialistul duce o viata „dubla", preocuparile sale literare nesolicitand si nefiind mult timp cunoscute de sefii sai ierarhici. in 1921 ii apare in revista „Rampa "prima poezie, intitulata Poveste simpla. Va fi mai tarziu un ardent sustinator al poeziei moderniste de la noi: editeaza pe speze proprii revista „unu", incepand din 1928, mai intai la Dorohoi, apoi la Bucuresti; fondeaza de asemenea editura cu circulatie restransa „unu", unde va publica propriile-i creatii sau pe cele ale celebrilor (atunci sau mai tarziu) sai prieteni, Tristan Tzara, Urmuz, Stefan Roll, Ilarie Voronca. Aduna cu pasiune unica, asa cum va marturisi in proza autobiografica Nascut in '02, tot ce apartine miscarii avangardiste, biblioteca lui devenind inestimabila comoara de exponate, esentiale in cunoasterea si intelegerea miscarii noastre moderniste. Va fi talmacitor al poeziei lui Ilarie Voronca in romaneste, va publica in 1969 Antologia literaturii romane de avangarda. Cel care a colectionat cu religiozitate tot ce tinea de o epoca ce va revolutiona lirica va inchide ochii la 22 august 1981, in Bucuresti.

Poetul Sasa Pana nu se ridica insa la nivelul pasiunii ardente a omului pentru avangardism. Ramane un oniric cu propensiune catre obiectiv, imaginea e proaspata, prozaismul este de multe ori natural si nu provocat, un suprarealist cuminte. Sau, cum spunea criticul literar Ion Pop, „mare parte a creatiei lui Sasa Pana e un reflex al tristetii de a nu fi un suprarealist complet".

Volume de versuri:

Rabojul unui muritor, Bucuresti, 1925;
Cuvantul talisman, Bucuresti, Editura unu, 1933;
Calatorie cu funicularul, Bucuresti, Editura unu, 1937;
Vladimir, Bucuresti, Editura unu, 1939;
Muntii noaptea nelinistea, Bucuresti, Editura unu, 1940;
Atentat la bunele tabieturi, Bucuresti, Editura Orizont, 1942;
Poeme fara imaginatie, Bucuresti, Editura Socec, 1947;
Poeme si poezii, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Culoarea timpului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977.

Poezia Intrarea oprita a aparut in volumul Cuvantul talisman, Editura unu, 1933.

Proza și publicistica

Sadismul adevarului, editura unu, București, 1936 (ilustrații de Victor Brauner, Marcel Iancu, Alfred Jarry, Kapralik, Jules Perahim, Pablo Picasso, Man Ray și Jacques Vache; tiraj de 358 de exemplare numerotate)
Erata la "Introducere in modernism" de Dinu Stegarescu, Colecția Orizont, București, 1947
Tilbic, Tureatca & Co., Editura Socec & Co. S.A.R., București, 1948 (coperta și 10 desene de Marcela Cordescu)
Cordonul sanitar, Colecția Cartea Poporului (nr. 17), E.S.P.L.A., București, 1949
A fost odata și nu va mai fi! Nuvele de Sașa Pana, Editura de Stat, București, 1949
Misiunea trebuie implinita, Biblioteca ostașului (nr. 13), Editura Direcției Superioare Politice a Armatei, 1950
In preajma mutarilor. Schițe și povestiri, Editura pentru literatura, București, 1965 (coperta de Harry Guttman)
Aurel Marculescu, album, Editura Meridiane, București, 1967
Nascut in '02: Memorii, file de jurnal, evocari, Editura Minerva, București, 1973

Numarul câstigator

Aici culoarea umbrelor e alta
Stâncile luneca dincolo de peizaj
Dincolo de amintirea care te poarta ca o maree
Coboara obsesiile din rama
Reteaua e din surprinderi

Si diseara la bal ma vei recunoaste
Dupa eleganta stiletului

Însemnare pe roua

Da-mi un pumn din aceste semintii de eternitate
Tu le zici minute
Din fiecare încolteste cu sfiala
O dorinta inefabila
Leaganul unei dorinte
Le banuiam cenusa

Cu privirea ascunsa
În privirea mea
Surâsul de voal ma-nvaluie
Surâsul de migdala amara
Genele ascund continente pierdute
Bucuria privelistilor nebanuite
Mi-as odihni fruntea pe coapsa ta
Ca pe o balanta de lumina
Si de viata

A plecat fara urma
Cum dispare abureala învioratoare
De pe paharul cu apa de izvor
În tulburarea armonioasa a crepusculului

Gradina si seara
Suspendate în legenda

Dincoace camera goala ca uitarea

Viata de toate noptile

Une femme est plus belle que le monde où je vis
Paul Eluard

Noaptea ridica pavilionul de jad
Freamatul copacilor - flaute sub luna -
Doua margele de luminita
Ezita printre crengi serpentine

Daca ar izbucni un glas
Un glas rupt din noapte
Cum ai rupe o fâsie de cit
În inima ar lovi o pietricica
Sau statuia unui fluture
Si ar suna ca în geam

Staruie parfumata chemare
O mâna se asaza pe umar
Frunza moale cu destinul în nervure
Noaptea s-a îngramadit în ochii femeii
Si tu te ascunzi în noapte
Binevenita e fruntea rece
Mâinile plante luminoase
Si parul alunecos ca nalucile
Elixir ademenitor

De undeva un cântec
Se dizolva-n aer
O melodie se desface ca un buchet
Ca un balon de papadie

Fântânile visului au hranit asteptarea
Au plecat usure
Cineva ramâne de veghe
Lânga culcusul furtunii domesticite

TEATRU/FILM 8 August

Cu Emanoil Petruţ

Biografie

S-a nascut la 8 februarie 1932, la Marasesti. Tatal, Gabriel Petrut, era impiegat CFR, iar mama, Ecaterina Petrut, o modesta functionara. Pasiunea pentru teatru si-a descoperit-o activand pe langa trupa teatrului din Focsani. Acolo este remarcat de Ion Lascar care il aduce la Teatrul National din Iasi, in 1948. In Iasi, Emanoil Petrut urmeaza cursurile Facultatii de Teatru din capitala moldova, dar in anul urmator se transfera la IATC Bucuresti, activand pe scena de la Constantin Nottara. Din 1957 va face parte din colectivul de actori al Teatrului National, unde va ramana pana la sfarsitul vietii.

Cariera lui actoriceasca il va aduce sub bagheta unor mari regizori: Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Andrei Blaier, Mircea Dragan, jucand in zeci de filme. Totusi formarea sa pe scena teatrului l-a indreptat cu predilectie spre teme istorice, memorabil ramanand rolul pandurului Tudor (Vladimirescu), in filmul omonim al lui Lucian Bratu din 1962.

A plecat dintre noi la 8 august 1983, la scurt timp dupa decesul sotiei sale, Catinca Ralea Petrut, fiind inmormantat in Bucuresti, la cimitirul Bellu. In memoria sa, primaria orasului Marasesti i-a dat numele sau Casei de Cultura a orasului.

Filme cu Emanoil Petruț

Vezi filme

· Racheta alba (Serial TV) / Racheta alba (1984)

· Întoarcerea Vlasinilor / Întoarcerea Vlașinilor (1983)

· Femeia din Ursa Mare (1982)

· Întunericul alb (1982)

· Linistea din adancuri (1982)

· Wilhelm Cuceritorul / Glorie și onoare (Cucerirea Angliei) (1982)

· Iancu Jianu, haiducul (1981)

· Lumina palidă a durerii (1981) - Popa Petre

· Burebista (1980) - Deceneu

· Iancu Jianu, zapciul / Iancu Jianul, zapciul (1980)

· Clipa (1979)

· Ultima frontiera a mortii (1979)

· Vlad Țepes (1979) - Armasul Stoica

· Pentru patrie (1978) - I.C. Bratianu

· Revanșa (1978) - Doctorul Berceanu

· Severino (1978)

· Aurel Vlaicu (1977) - Spiru Haret

· Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Ion Bratianu

· Oaspeți de seară (1976)

· Alarmă în deltă (1975) - Prisacaru

· Alexandra și infernul (1975)

· Aventurile lui Babușcă (1975)

· Evadarea (1975) - Colonelul von Stock, comandantul lagarului

· Muschetarul roman (1975) - Capitanul Toader

· Patima (1975) - Tie

· Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Ieromonahul Nicodim

· Agentul Straniu (1974)

· De bună voie și nesilit de nimeni (1974)

· Frații Jderi (1974) - Ieromonahul Nicodim / Nicoara Jder Trailer

· Trei scrisori secrete (1974)

Fratii Jderi:

Rapirea fecioarelor (1968):

Burebista 1980:

Cu Aurel Cioranu

Biografie Aurel Cioranu

1929 La 17 octombrie, la București, România, s-a născut Aurel Cioranu. A fost un actor roman de teatru si film, cu numeroase roluri pe micul şi marele ecran.

1954 În acest an, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

1968-1984 În aceasta perioada, printre spectacolele în care Aurel Cioranu a jucat la Teatrul Bulandra se numără: "Melodie varşoviană" de Leonid Zorin, regia Ivan Helmer, "Viteazul" de Paul Anghel, regia Valeriu Moisescu şi Petre Popescu, "Puricele în ureche" de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, "Ziariştii" de Alexandru Mirodan, regia Valeriu Moisescu, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei, "Ivanov" de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Taub, "Militarul fanfaron" de Titus Maccius Plautus, regia Ioan Taub, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei, "Barbul Văcărescul vânzătorul ţării" de Iordache Golescu şi "Occisio Gregorii" de Samuil Vulcan, în regia lui Alexandru Tocilescu, "Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie" de Jan Otcenasek, regia Valeriu Moisescu.

1985-1995 Între acești ani, el a jucat în spectacolele "Noţiunea de fericire" de Dumitru Solomon, regia Valeriu Moisescu, "Secretul familiei Posket" de Arthur West Pinero, regia Valeriu Moisescu, "Răzbunarea lui Cupidon" de Eugene Labiche, regia Ion Lucian şi "Somnoroasa aventură" de Teodor Mazilu, regia Tudor Mărăscu.

La Teatrul Naţional Radiofonic, Aurel Cioranu a jucat în "Drumul florilor", regia Ion Vova, "Moartea unui comis voiajor", de Arthur Miller, regia Sanda Manu, "Neguţătorul de minuni", regia Cornel Popa, "Omul cu mârţoaga", de George Ciprian, regia Mihai Pascal, "Să îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello, regia Elena Negreanu, "Triumful talentului" şi "Cadou" de I. L. Caragiale, adaptare Ion Cojar, regia Ion Vova, şi "Un as", regia Ion Vova.

Actorul Aurel Cioranu a jucat în filmele "La Moara cu noroc" (1955), "Şi Ilie face sport" (1955), "Erupţia" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Doi vecini" (1958), "Aproape de soare" (1960), "Haiducii lui Şaptecai" (1971), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "Explozia" (1973), "Păcală" (1974), "Elixirul tinereţii" (1975), "Eu, tu, şi... Ovidiu" (1978), "De ce trag clopotele, Mitică?" (1981), "Învingătorul" (1981)", "O scrisoare pierdută" (spectacol TV, 1982), "Rămân cu tine" (1982), "Enigmele se explică în zori" (1987), "Omul din Buzău" (1988 - teatru TV).

2014 La 7 august, la București, România, actorul român Aurel Cioranu s-a stins din viață, la vârsta de 85 de ani.

Filme cu Aurel Cioranu

· Romeo si Julieta la sfarsit de noiembrie / (1990) - Jarda

· Omul din Buzau (1988)

· Enigmele se explică în zori (1987)

· Ramân cu tine (1982)

· De ce trag clopotele, Mitică? (1981)

· Învingătorul (1981)

· Avantul liftuletului (1979) - muncitor

· Eu, tu și Ovidiu (1977) - Martinescu

· Frunze care ard / (1977)

· Moartea unui comis-voiajor / (1977)

· O scrisoare pierduta (1977) - Cetateanul turmentat

· Elixirul tinereții (1975)

· Faust (1975) - Valdes / Ingerul rau

· Porțile albastre ale orașului (1975) - Tunarul Ilie

· Păcală (1974) - Ion

· Explozia (1973) - Samoila, invitat la nunta

· Ziariștii (1972) - Misu

· Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971) - Sachelarie

· Cavalerul Tristei Figuri / (1971)

· Haiducii lui Șaptecai (1971) - Raul

· Inspectia / (1970)

· Aproape de soare (1961) - muncitorul Gica Pisica

· Doi vecini (1959) - Dumitru

· D'ale Carnavalului / D'ale carnavalului (1958) - Catindatul

· Erupția (1957)

· ...si Ilie face sport / Si Ilie face sport (1955)

· La "Moara cu noroc" / La moara cu noroc (1955) - Lae

Omul cu martoaga (Teatru radiofonic) – comedie:

O scrisoare pierduta(1982),

Opt femei - Robert Thomas

GÂNDURI PESTE TIMP 8 August

SFATURI UTILE 8 August

Scoaterea petelor cu materiale existente în orice casă

Oricat am fi de grijulii, mai devreme sau mai tarziu, tot vor aparea pete – cu atat mai mult in timpul primaverii sau verii, cand iesim la iarba verde sau la un grătar, copiii se joaca prin parc si, din cand in cand, mai calcam si in cate o balta. Totodata, in casa putem varsa pe haine diverse lichide, precum cafeaua sau vinul.

Sunt anumite pete la care nu este bine sa astepti „pana la urmatoarea spalare” pentru ca risti sa nu le mai poti scoate din material. De asemenea, poate nu ai la indemana detergent si o masina de spalat si poate ai nevoie sa te descurci cu ce ai prin preajma. Iata cateva idei:

· Spirtul:

Spirtul este foarte bun pentru a scoate petele de iarba si cele de cerneala. Combina doua lingurite de apa cu o lingurita de spirt si freaca bine de tot. Este indicat sa folosesti si putina apa pentru a evita decolorarea hainelor. De asemenea, ai grija sa nu folosesti spirt pe lana sau matase.

· Otetul alb:

Daca micutul tau s-a julit si are pete de sange pe haine, otetul te poate salva in aceasta situatie. Toarna otet alb pe locul patat, lasa materialul sa se imbibe timp de 5-10 minute, iar apoi curata pata cu o carpa sau un prosop. Repeta daca este necesar.

Cu petele de sange, este foarte important sa actionezi rapid. Sunt destul de usor de scos cat inca sunt proaspete, dar, odata ce a trecut deja o zi, vor fi aproape imposibil de spalat.

Otetul mai ajuta si la scoaterea petelor de cafea sau ceai. Inmoaie materialul patat intr-o solutie de otet cu apa si lasa-l la uscat.

· Sifonul (apa minerală gazoasă):

Apa minerala carbogazoasa ajuta la scoaterea unei game largi de pete. Nu numai atat, dar poate fi cumparata oricand, asa ca este un instrument pe care il ai mereu la indemana. Daca cineva se pateaza la masa, umezeste un servetel sau un prosop cu sifon si tamponeaza locul.

· Cuburile de gheata:

Daca se intampla sa pice ceara pe bluza ta, cuburile de gheata te ajuta sa elimini pata. Pune un cub de gheata pe ceara, pana cand aceasta se raceste. Apoi, tot ce ai de facut este sa scoti ceara intarita cu un cutit. Daca mai ramane ceva, pune un carton deasupra petei si calca materialul cu fierul de calcat – ceara se va topi pe carton.

Cuburile de gheata te ajuta si in situatia in care ai guma de mestecat lipita pe haine sau pe covor.

· Sucul de lamaie

Sucul de lamaie, acest „dezinfectant” din natura, este foarte potrivit pentru a scoate petele de pe hainele albe. Freaca locul patat cu suc de lamaie si lasa materialul la uscat, la soare.

Petele de mucegai pot fi scoase cu o combinatie de suc de lamaie si sare. Dupa ce intinzi aceasta solutie pe pata, astepti sa se usuce, apoi clatesti materialul.

· Sarea

Mai mult folosita pentru a evita agravarea unei probleme decat pentru eliminarea completa a petelor, sarea te scoate din multe situatii neplacute. Daca ai varsat vin sau ceva gras pe tine, sarea va absorbi lichidul din material si va preveni intinderea petei. Dar pentru acest lucru, este bine sa te misti rapid.

· Pudra de talc

Tot pentru petele de grasime este recomandata si pudra de talc. La fel ca sarea, pudra va absorbi grasimea. Lasa materialul asa cateva minute, apoi sterge locul. Pudra de talc mai ajuta si cu petele de sange.

· Crema de ras

O alta metoda rapida este sa freci crema de ras pe o pata, iar apoi sa tamponezi locul cu un prosop. Crema de ras este foarte buna si pentru a scoate petele de pe covor.

· Acetona

Un material-minune este acetona. Nu prea ajuta la scoaterea petelor de pe haine, dar este foarte folositoare in curatarea altor lucruri, cum ar fi pantofii. Daca nu ai crema de pantofi prin casa, foloseste o carpa imbibata in acetona.

Totodata, cu putina vata si acetona, iti poti curata tastatura (iti recomand sa folosesti betisoare de ureche pentru a curata cat mai bine intre taste).

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

miercuri, 7 august 2019