MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 9 AUGUST 2019

Bună ziua, prieteni!

Scuze pentru ziua de ieri: nu am putut intra să citesc articolele postate de Dumneavoastră – am fost la cimitirul din Otopeni la părinții și fratele meu și după ce m-am întors acasă nu am mai putut face nimic!

Mulțumesc pentru comentariile pe care le postați la articolele mele, mulțumesc pentru tot ce trimiteți pe internet; să știți că mă străduiesc să citesc tot ce prezentați, deși, după cum spuneți, timpul este limitat, iar răspunsul pe care îl dau este standard.
Să aveți o zi minunată de vineri!
Atenție la căldură!

ISTORIE PE ZILE 9 August

Evenimente

·         48 î.Hr.: Iulius Cezar, în fruntea Populares, l-a învins pe Pompei și pe Optimates în bătălia de la Pharsalus, întărindu-și controlul asupra Republicii Romane. Bătălia de la Pharsalus a fost o luptă decisivă din timpul Războiului civil roman al lui Cezar încheiată cu victoria lui Iulius Cezar (care conducea forțele pro-populare) împotriva forțelor pro-aristocratice ale lui Pompei și ale Senatului roman. A avut loc pe 9 august 48 î.Hr. la Pharsalus, în centrul Greciei.

·         378: Bătălia de la Adrianopol – O  mare  armata romana condusa  de împăratul Valens (n.328), este înfrânta  de vizigoţi. Valens este ucis, împreună cu peste jumătate dintre  soldatii  sai. Valens se angajeaza in lupta cu ei, in bătălia de la Adrianopol (9 august 378), fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident, iar  armata romană este înfrântă de vizigoții lui Frithigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar imparatul își găsește moartea pe câmpul de luptă, fiind ucis împreună cu mai mult de  jumătate dintre  soldatii  sai. Această bătălie a fost unul dintre punctele de cotitură ale antichității târzii, care a accelerat dezintegrarea Imperiului Roman și a schimbat balanța puterii în favoarea popoarelor germanice. Valens încheie seria împǎraților relativ „șterși” care se interpun între Constantin și Theodosiu. În timpul lui a avut loc marea migrație a goților, care trec Dunǎrea în imperiu, fiind împinși de huni. Mișcǎrile popoarelor migratoare (germanice în special) au început încǎ din secolul al III-lea, dar invazia hunilor le impinge și le accelereazǎ infiltrarea în imperiu. În 376 Valens le permitegoților să se stabileasca in Tracia. Doi ani mai târziu însuși Valens avea sa cadǎ victimǎ a acțiunii sale: goții se rǎsculaserǎ și, în bǎtǎlia de la Adrianopol, romanii suferǎ o grea înfrangere. Legiunile romane s-au luptat cu goții si cu hunii pânǎ la sfârșit, dar ele au fost înfrânte pe câmpul de luptǎ, opunand rezistențǎ atacului sǎlbatic al numeroșilor cǎlǎreți. Aceastǎ bǎtǎlie a marcat ascensiunea cavaleriei grele în Europa și a pus capǎt invincibilitații Romei.

·         681:  Este fondat pe malul sudic al Dunării, Hanatul  Bulgar,  după ce au fost infrante armatele  bizantine ale  împăratului Constantin al IV-lea.

·         1173:  La Pisa a început construcția catedralei şi a unei clopotnițe care avea să devină turnul înclinat din Pisa. Turnul înclinat din Pisa (în italiană Torre pendente di Pisa) este cea mai faimoasă clădire înclinată din lume și punctul de reper al orașului Pisa din Italia. Turnul a fost planificat ca o campanilă pentru Domul din Pisa. După doisprezece ani de la punerea pietrei de temelie, la 9 august 1173, când construcția ajunsese la etajul al treilea, datorită proastei calități a solului, constituit din noroi argilos și nisip, turnul începea să se încline în direcția sud-est. Timp de o sută de ani construcția a fost stopată. Următoarele patru etaje au fost construite oblic, pentru a compensa partea înclinată. După aceea, construcția a trebuit să fie întreruptă din nou, până în 1372, când turnul-clopotniță a fost finalizat. Datorită importanței sale pentru industria turismului din Pisa, guvernul italian s-a implicat serios în ultima consolidare care a început în anul 1990. În decembrie 2001 turnul a fost declarat stabil și sigur pentru 300 de ani și a fost redeschis accesului publicului.

·         1329: La  Quilon (europenizat Kollam, in statul Kerala  din India), a fost infiintata  de papa Ioan al XXII-lea  prima dioceza romano-catolica, unul din marile centre de misionariat a dominicanilor si franciscanilor. La rangul de episcop al Episcopiei romano-catolice de Quilon – prima Dieceza Catolică din India, a fost ridicat  francezul de origine catalana Jordanus Catalani,  misionar dominican  și explorator în Asia.

·         1483:  Deschiderea Capelei Sixtine din Roma, cu celebrarea unei Liturghii. Capela Sixtină (italiană: Cappella Sistina, iar în latină Sacellum Sixtinum / Aedicula Sixtina) este capela palatului papal din Vatican și este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construită între anii 1472 și 1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele.

·         1520 - Prima hotărnicie păstrată privind fixarea hotarului dintre Transilvania şi Ţara Românească, în nordul Olteniei.

·         1600 - Mihai Viteazul a întemeiat Mitropolia românească din Transilvania.

·         În zorii zilei de 9 august 1601, stil vechi (19 august 1601, stil nou), domnitorul Mihai Viteazul este asasinat mişeleşte din ordinul generalului Habsburgic Gheorghe Basta. În urma strălucitelor victorii ale lui Mihai Viteazul în Muntenia, Bulgaria, Transilvania şi Moldova, personalitatea sa a ajuns să inspire respect şi îngrijorare în minţile vecinilor, inclusiv cele ale aliaţilor austrieci, care au constatat capacitatea lui Mihai de a consolida cele trei principate româneşti şi a promova interesele acestora prin acţiuni independente, rapide, ferme şi foarte eficace care la un moment dat ar fi putut deveni defavorabile casei regale a Austiei. Astfel contextul internaţional a devenit net nefavorabil lui Mihai Viteazul. Puterile vecine vedeau în noul stat o contradicţie cu interesele proprii. Habsburgii (austriecii) îşi vedeau ameninţate planurile de menţinere a Transilvaniei în sfera de influenţă, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunţării la Muntenia. Mai mult chiar, noul stat reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forţe din regiune. Existau însă şi conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul Domn. Mihai nu reuşeste să înfrîngă revolta nobililor maghiari sprijiniti de generalul Basta (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) şi astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileştilor aserviţi intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Munteniei, însă şi pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileştilor, Simion Movilă. Forţat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea al Austriei, care, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susţină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai porneşte campania de recucerire a teritoriilor româneşti. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Muntenia gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiţii, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri, perspectivă cu care împăratul Rudolf al II-lea nu putea fi de acord. Din ordinul generalului habsburgic Basta, pe 9 august 1601, Mihai Viteazul este asasinat. Capul său este furat de unul dintre căpitanii domnitorului, adus în Muntenia şi înmormîntat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lîngă Tîrgovişte. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: "Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului şi Moldovei."

·         1786    - A avut loc prima ascensiune pe vârful Mont Blanc.

·         1792: Francisc al II-lea este încoronat rege al Boemiei. Francisc I al Austriei (în germană Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen) din dinastia de Habsburg-Lothringen, (n. 12 februarie 1768, Florența – d. 2 martie 1835, Viena) a fost primul împărat al Imperiului Austriac (1804-1835) și, înainte de aceasta, ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (1792-1806), sub numele de Francisc al II-lea (Franz II). Alături de demnitatea de împărat, a fost totodată rege al Boemiei, rege al Ungariei, mare principe al Transilvaniei etc. A fost fiul împăratului Leopold al II-lea (1747-1792) și al soției acestuia, Maria Luiza de Spania. Francisc I și-a continuat rolul de opozant marcant al Franței în timpul razboaielor napoleoniene și a mai suferit cateva înfrângeri dupǎ Austerlitz. Căsatoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severǎ înfrângere. Dupǎ abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a sasea coaliții, Austria a participat drept statul proeminent al „Sfintei Aliațe” la Congresul de la Viena, care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel, cancelarul lui Francisc, prinț de Metternich. Epilogul acesteia este trasarea unei noi harți a Europei si restaurarea domeniilor stravechi ale lui Francisc (cu excepția Sfântului Imperiu de natiune germana, care fusese dizolvat).

·         1810: Napoleon anezează Westfalia ca parte a Primului Imperiu Francez. Primul Imperiu Francez, cunoscut și cu denumirile mai obișnuite de Imperiul Francez ori Imperiul Napoleonian, acoperă perioada în care Franța a dominat cea mai mare parte a Europei continentale, sub conducerea lui Napoleon I. Din punct de vedere constituțional, Primul Imperiu Francez se referă atât la perioada dintre 1804 și 1814/1815, de la sfârșitul Consulatului Francez până la restaurarea . Imperiul a luat ființă în momentul în care Napoleon s-a proclamat împărat al Franței la 18 mai 1804, fiind încoronat pe 2 decembrie în același an în catedrala Notre Dame din Paris. Existența imperiului a fost amenințată de a treia coaliție, dar bătălia decisivă încheiată cu victoria franceză de la Austerlitz i-a asigurat supraviețuirea. La Grande Armée, mașinăria militară a imperiului, a luptat împotriva Prusiei în 1806 distrugându-i armata înainte de a intra în Polonia, pentru ca mai apoi să învingă Imperiul Rus în bătălia de la Friedland din 1807. După Friedland, tratatul de la Tilsit din iulie 1807 a încheiat doi ani de vărsări de sânge pe continentul european. Implicarea francezilor în războiul din Peninsula iberică a dus la un conflict sângeros de șase ani care a slăbit foarte mult Primul Imperiu. În 1809, Franța și Imperiul Austriac s-au luptat în războiul celei de-a cincea coaliții. Franța a ieșit din nou triumfătoare și a impus austriecilor semnarea tratatului de la Schönbrunn, dar tensiunile diplomatice cu Rusia au dus la catastrofica invazie din Rusia din 1812. Războiul celei de-a șasea coaliții a adus expulzarea forțelor franceze din Germania în 1813 și la abdicarea lui Napoleon la data de 6 aprilie 1814. Napoleon s-a reîntors din insula Elba în 1815, dar înfrângerea suferită de forțele franceze în bătălia de la Waterloo a cauzat prăbușirea finală a Primului Imperiu Francez.

·         1816 - Proclamarea independenţei în Argentina. Sărbătoare naţională.

·         1848 - Guvernul provizoriu a emis un decret prin care se instituia o “Comisie a proprietăţii” (9/21).

·         1898 - Oficiul American pentru Patente îi acordă lui Rudolf Diesel drepturile de autor pentru motorul Diesel. Inventatorul german aplicase pentru autentificare pe 15 Iulie 1895, dar patentatul a venit peste trei ani. Acest motor a fost primul care a dovedit că se poate aprinde combustibilul fără scânteie doar prin folosirea compresiei. Invenţia sa a fost apreciată şi a primit patentul #608895 pentru invenţia sa. În procesul de dezvoltare a acestui motor Rudolf era să îşi piardă aproape viaţa în 1893 agregatul la care lucra explodând, rănindu-l grav. Germanul nu a dat însă înapoi şi a continuat să îşi perfecţioneze invenţia până când a devenit funcţională şi a reuşit să o înregistreze. Principiul aplicat de Diesel este valabil şi astăzi şi motoarele Diesel contemporane sunt versiuni mult îmbunătăţite ale invenţiei originale.

·         1902:  Edward al  VII-lea  şi  printesa Alexandra a Danemarcei sunt încoronati rege si regina a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei. După moartea reginei Victoria la 22 ianuarie 1901, Eduard a devenit rege al Regatului Unit și Împărat al Indiei. A ales să domnească sub numele de Eduard al VII-lea în loc de Albert Eduard – numele ales de mama sa pentru el A donat casa părinților, Casa Osborne din Isle of Wight statului și a continuat să locuiască la Sandringham. Își permitea să fie mărinimos; finanțele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn. Eduard VII și Alexandra au fost încoronați la Westminster Abbey la 9 august 1902 de arhiepiscopul de Canterbury Frederick Temple în vârstă de 80 de ani. Inițial, încoronarea lui Eduard a fost programată pentru 26 iunie, însă cu două zile mai devreme de această dată Eduard a fost diagnosticat cu apendicită. Operația a fost făcută de Sir Frederick Treves într-o vreme în care rata mortalității pentru apendicită era mare. La două săptămâni după operație s-a anunțat că regele este în afară de orice pericol. Treves a fost răsplătit cu titlul de baronet iar operația de apendicită a intrat în obișnuința medicală. Eduard a renovat palatele regale, a reintrodus ceremoniile tradiționale și a creat noi decorații, cum ar fi „Ordinul de Merit” pentru recunoașterea contribuțiilor la dezvoltarea artelor și științelor. Ca rege, principalele interese ale lui Eduard au fost: domeniul afacerilor externe și chestiunile militare și navale. Vorbind fluent limbile franceză și germană el a făcut o serie de vizite în străinătate iar vacanța anuală o făcea la Biarritz și Marienbad. Una dintre cele mai importante vizite în străinătate a fost vizita oficială din Franța în primvara anului 1903 ca oaspete al președintelui Émile Loubet. Eduard, în principal prin mama sa și prin socrul său, s-a înrudit cu aproape toți monarhii europeni și era numit „unchiul Europei”

·         1941 - Armata Română a încheiat operaţiunile militare în Nordul Bucovinei, atingând graniţa existentă între România şi URSS în vara anului 1940.

·         1941 - În Transilvania de NE ocupată de Ungaria Horthystă, în urma Dictatului de la Viena, încep a fi organizate, de către autorităţile maghiare, detaşamente de muncă formate din români.

·         1942: Liderul indian Mahatma Gandhi este arestat în Bombay de forțele britanice. Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar – †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore. La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi cheamă populația să nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei. Guvernul englez reacționează cu arestarea lui, împreună cu alți 60.000 de oponenți, și nu este eliberat decât după doi ani de detenție. Părăsiți India, această declarație din 1942 sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui: considerat un fel de sfânt și un conducător politic, Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947. Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care consfințește separarea între hinduiști și musulmani și care culminează la sfârșitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viața a peste un milion de oameni și a pus pe drumuri șase milioane de refugiați. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării țării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.

·         1945: Orașul japonez Nagasaki este devastat atunci când o bombă atomică, Fat Man, este aruncată din Bockscar B-29. 39.000 de persoane au fost ucise. Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au constat din două atacuri nucleare implicând aruncarea a două bombe atomice, produse de Statele Unite ale Americii, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, asupra a două orașe din Japonia, Hiroshima și Nagasaki. La timpul aruncării celor două bombe atomice, deși războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiționată a Germaniei, Imperiul Japoniei și Statele Unite ale Americii se aflau încă în stare de război. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca „Little Boy” a fost aruncată deasupra orașului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca „Fat Man”, a fost detonată deasupra orașului Nagasaki. Cele două arme atomice au fost arme de șoc și teroare. Avantajul enorm al acestor arme nu a fost militar (SUA dispuneau doar de câteva) ci politic. Din punct de vedere militar, Statele Unite ar fi câștigat puțin prin distrugerea a două orașe japoneze. Dar din punct de vedere civil, Japonia avea să piardă mult. Noutatea adusă de armele nucleare a fost nu distrugerea la scară largă (care s-ar fi putut realiza și cu arme convenționale în cantitatea necesară), ci faptul că armele nucleare comprimă distrugerea catastrofică într-o perioadă de timp foarte scurtă schimbă dramatic politica războiului, motivațiile oamenilor cu putere de decizie și capacitatea de a reflecta în timp ce războiul se desfășoară. În anul 1945 aviația SUA a lansat o bombă atomică asupra orașului, după ce Japonia atacase Pearl Harbor. Explozia s-a produs în apropierea Catedralei Catolice din cartierul Urakami în timpul slujbei duminicale. Preotul și toți credincioșii au fost lichefiați de explozie. La Muzeul Atomic din Nagasaki există rozariile acestora și vitraliile, topite și transformate în mărgele de sticlă colorată.

·         1947 - Consiliul de Miniştri a hotărât să remită secretarului general al ONU declaraţia de intrare a României în această organizaţie şi de adeziune la Carta Naţiunilor Unite. România va fi primită în ONU la 14.12.1955.

·         1965: Proclamarea independenței și a republicii Singapore. Sărbătoare națională.

·         1974: În urma scandalului Watergate, Richard Nixon a demisionat din funcția depreședinte al Statelor Unite. Vicepreședintele Gerald Ford devine președinte.

·         1990: Anexarea Kuweitului de către Irak este declarată nulă și neavenită de către Consiliul de Securitate al ONU. Acesta solicită retragerea imediată a armatei irakiene din țară.

·         1993: Albert al II-lea jură credință pe Constituția belgiană devenind regele Belgiei. Născut la 6 iunie 1934, al doilea fiu al lui Léopold al III-lea şi reginei Astrid a devenit regele Albert al II-lea pe 9 august 1993, după decesul fratelui său, regele Baudouin, fără copii. În cursul domniei sale, Albert al II-lea a consacrat multă energie apărării coeziunii ţării, atunci când un conflict politic între francofoni şi vorbitorii de olandeză s-a agravat, în vara lui 2007, dar şi după alegerile din iunie 2010. El a anunţat pe 3 iulie că a decis să abdice, invocând o oboseală şi starea fragilă a sănătăţii sale, la vârsta de 79 de ani. „După 20 de ani de domnie, consider că a venit momentul predării ştafetei generaţiei viitoare”, a declarat el.  Albert al II-lea, a semnat actul de abdicare în favoarea fiului său mai mare Philippe, în cadrul unei ceremonii transmise în direct la televiziune, în Palatul Regal din Bruxelles, în prezenţa Guvernului şi Corpurilor constituite.

·         1999: Președintele rus Boris Elțîn îl numește pe șeful Serviciului Federal de Securitate, Vladimir Vladimirovici Putin ca prim-ministru.

·         2004 - Karel Hoffmann, fost lider comunist ceh în anii 1980, a început, la Praga, executarea unei pedepse de patru ani de închisoare pentru activităţile pro-sovietice desfăşurate în timpul invaziei ruse în Cehoslovacia, la 21 august 1968

Nașteri

·         1537: S-a nascut matematicianul, astronomul si umanistul italian Francesco Barozzi ; (d.23 noiermbrie 1604).

·         1631: John Dryden (n. 9 august 1631 - d. 12 mai 1700) a fost un poet, dramaturg și critic literar englez, reprezentant al clasicismului, considerat părintele criticii literare engleze. Walter Scott l-a numit „Glorious John” („Gloriosul John”)
Opera:

• 1663: Rivalele ("Rival Ladies");
• 1664: Regina indienilor ("The Indian Queen");
• 1667: Eseu asupra poeziei dramatice ("Essay of Dramatic Poetry");
• 1670: Dragoste tiranică ("Tyrannic Love");
• 1672: Căsătorie la modă ("Marriage A-la-Mode"), comedie care inaugurează în Anglia comedia de moravuri;
• 1677: Totul pentru dragoste ("All for Love");
• 1681/1682: Absalom și Achitophel ("Absalom and Achitophel");
• 1682: Medalia ("The Medal");
• 1682: Mac Flecknoe;
• 1683: Religio laici;
• 1689: Don Sebastian;
• 1689: Cleomenes;
• 1700: Odă de ziua Sfintei Cecilia ("Ode on St. Cecily's Day");
• 1700: Sarbătoarea lui Alexandru ("Alexander's Feast").

Dryden a tradus din Eneida lui Virgiliu.

John Dryden

* 1663: Ferdinando al lea de' Medici (9 august 1663 – 31 octombrie 1713) a fost fiul cel mare al lui Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Margueritei Louise d'Orléans. Ferdinando a devenit moștenitor al Marelui Ducat de Toscana și a deținut titlul de Mare Prinț de Toscana de la ascensiunea tatălui său în 1670 până la moartea sa în 1713.

Astăzi este amintit în special ca patron al muzicii. Excelent muzician el însuși (uneori numit "Orfeul prinților") a strâns muzicienii cei mai buni la Florența, care a devenit cel mai important centru muzical al acelor timpuri.^[1] Prin susținerea lui Bartolomeo Cristofori, Ferdinando a făcut posibilă inventarea pianului în 1700.

În 1689 Ferdinando s-a căsătorit cu Violante de Bavaria, fiica cea mică a lui Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și a Prințesa Henriette Adelaide de Savoia. Deși și ei îi plăcea muzica și îl iubea, sentimentul nu a fost reciproc iar mariajul a fost nefericit.

În 1696 Ferdinando s-a dus să se relaxeze la Veneția unde s-a îndrăgostit de o cântăreață numită Victoria Tarquini și denumită La Bambagia.^[2] Se presupune că, în timpul Carnavalului de la Veneția, Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis. Victoria Tarquini, soția concertmaestrului Jean-Baptiste Farinel a devenit amanta lui Ferdinando. (Victoria era fiica prezumtivă a lui Robert Cambert și a avut o aventură cu Handel.^[3])

Ferdinando a murit în 1713, fără să aibă moștenitori. Tatăl său a mai domnit 10 ani după decesul lui și a fost succedat de fratele mai mic a lui Ferdinando, Gian Gastone, care de asemenea nu a avut moștenitori. După moartea lui Gian Gastone în 1737, marile puteri ale Europei au reatribuit Marele Ducat lui Francisc I, soțul Mariei Tereza a Austriei, punând astfel capăt independenței statului toscan.

Ferdinando de' Medici

·         1722: Augustus Wilhelm al Prusiei (9 august 1722 – 12 iunie 1758) a fost prinț al Prusiei și fratele lui Frederic cel Mare. A fost al doilea fiu al regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei și a reginei Sofia Dorothea de Hanovra.

S-a căsătorit cu Luise de Brunswick-Wolfenbüttel. Deoarece fratele său mai mare nu a avut copii, fiul său cel mare, Frederic Wilhelm, i-a succedat la ton lui Frederic cel Mare, ca regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei.

Prințul Augustus Wilhelm

* 1736: Louis Joseph de Bourbon (9 august 1736 – 13 mai 1818) a fost Prinț de Condé din 1740 până la decesul său. Ca membru al Casei de Bourbon, a deținut prestigiosul rang Prince du Sang.

A fost singurul fiu al lui Louis Henri, Duce de Bourbon (1692–1740) și al soției sale, Caroline de Hesse-Rotenburg (1714–41). Ca membru al Casei regale de Bourbon a fost prinț de sânge. Tatăl său a fost fiul cel mare al lui Louis de Bourbon, Prinț de Condé și a soției sale, Louise Françoise de Bourbon, fiica regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan.

În timpul vieții tatălui său, Louis Joseph a fost cunoscut ca Duce de Enghien. A fost plasat în grija unchiului patern, Louis, Conte de Clermont, după decesul tatălui său în 1740 și a mamei sale în 1741 când Louis Joseph avea patru ani.

A avut o soră vitregă, Henriette de Bourbon, Mademoiselle de Verneuil (1725–1780), fiica nelegitimă a tatălui său cu Armande Félice de La Porte Mazarin.

Louis Joseph de Bourbon, Prinț de Condé.

Prin mama sa a fost verișor primar cu Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei, Prințesa Eleonora Maria Teresa de Savoia și Prințesa Maria Luisa de Savoia. Printre verișorii paterni se includ Ducesa de Orléans (mama lui Philippe Égalitéși sora Prințului de Conti).

S-a căsătorit cu Charlotte Élisabeth Godefride de Rohan(1737–1760), fiica prietenului regelui Ludovic al XIV-lea, Prințul de Soubise. Mama Charlottei, Anne Marie Louise de La Tour d'Auvergne, a fost fiica ducelui de Bouillon. Cuplul s-a căsătorit la Versailles la 3 mai 1753. Împreună au avut trei copii din care au supraviețui doi: un fiu Louis Henri Joseph și o fiică Louise Adélaïde. În 1770, fiul său s-a căsătorit cu Bathilde d'Orléans, fiica lui Louis Philippe I, Duce de Orléans și sora lui Philippe Égalité.

Louis Joseph a ocupat un loc important la curte Franței. În timpul domniilor regilor Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-leael a deținut poziția de Grand Maître de France.

A luptat în Războiul de Șapte Ani și a avut distincții servind împreună cu socrul său Prințul de Soubise. A fost Guvernator de Burgundia și general în armata franceză. După căderea Bastiliei, în 1789, a părăsit Franța împreună cu fiul și nepotul său de teama unui posibil arest sau deces. Decizia s-a dovedit una bună devreme ce în timpul Regimului Terorii care a urmat, mulți bourboni care trăiau în Franța au fost arestați, judecați și ghilotinați. Regele Ludovic al XVI-lea, regina Maria Antoaneta și Ducele de Orleans (Philippe Égalité) au fost executați în 1793 iar sora regelui, Madame Élisabeth, a fost executată în 1794.

Prințul s-a stabilit la Coblenz în 1791, unde a ajutat la organizarea unei armate contra-revoluționare. În plus față de nepotul său Ducele de Enghien, doi fii ai vărului său, fratele regelui mort Contele de Artois (viitorul Carol al X-lea al Franței), corpul de armată includea mulți tineri aristocrați care în cele din urmă au devenit lideri în timpul restaurației Bourbon. Grupul includea pe Ducele de Richelieu, Ducele de Blacas și Chateaubriand.

Armata a fost dizolvată în 1801 iar prințul și-a petrecut exilul în Anglia unde a trăit cu cea de-a doua soție, Maria-Caterina di Brignole-Sale cu care s-a căsătorit în 1798. Ea a murit în 1813.

După înfrângerea lui Napoleon, Louis Joseph s-a întors la Paris unde a devenit grand maître al casei regale a regelui Ludovic al XVIII-lea. A murit în 1818 și a fost succedat de fiul său Louis Henri. Fiica sa, Louise Adélaïde de Bourbon, care a fost călugăriță a devenit stareță la mănăstirea Remiremont.

Louis Joseph

Prinț de Condé

·         1757: Thomas Telford, constructor scoțian (d. 1834)
* 1767: Ludwig Friedrich al II-lea, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (9 august 1767 – 28 aprilie 1807) a fost Prinț suveran de Schwarzburg-Rudolstadt din 1793 până la moartea sa.

El s-a căsătorit în 1791 cu Prințesa Caroline de Hesse-Homburg (1771–1854), fiica lui Frederic al V-lea, Landgraf de Hesse-Homburg. Cuplul a avut cinci copii:

• Friedrich Günther, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (6 noiembrie 1793 - 28 iunie 1867); s-a căsătorit prima dată cu Prințesa Auguste de Anhalt-Dessau; au avut copii. A doua oară s-a căsătorit cu contesa Helene de Reina; au avut copii. A treia oară s-a căsătorit cu Marie Schultze
• Thekla de Schwarzburg-Rudolstadt (23 februarie 1795 - 4 ianuarie 1861); s-a căsătorit cu Otto Victor, Prinț de Schönburg-Waldenburg; au avut copii
• Caroline de Schwarzburg-Rudolstadt (7 noiembrie 1796 - 18 decembrie 1796); a murit la mai puțin de două luni
• Albert, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (30 aprilie 1798 - 26 noiembrie 1869); s-a căsătorit cu Prințesa Augusta de Solms-Braunfels
• Rudolph de Schwarzburg-Rudolstadt (23 iunie 1801 - 21 iulie 1818); a murit necăsătorit

Ludwig Friedrich al II-lea

Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt

·         1776: S-a nascut Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro, conte de Quaregna și Cerreto (d. 9 iulie 1856) a fost fizician si chimist italian,  fost membru al Academiei de Științe și a Societății Italiene „dei XL” (a celor 40). În 1811 a emis așa numita „ipoteză moleculară”, potrivit căreia două volume egale din orice gaz, aflate la aceeași presiune si temperatura, conțin același număr de molecule.
Numarul lui Avogadro cunoscut și sub denumirea de constanta lui Avogadro, este aproximativ egal cu 6,023×10²³ mol^-1 și reprezintă numărul de molecule conținut într-un mol de substanta.

·         1783: Marea Ducesă Alexandra Pavlovna a Rusiei, (rusă Александра Павловна; 9 august 1783 – 16 martie 1801), a fost fiica Țarului Pavel I al Rusiei și sora împăraților Alexandru I și Nicolae I. A devenit Arhiducesă de Austria prin căsătoria cu Arhiducele Joseph al Austriei, guvernator al Ungariei.

Marea Ducesă Alexandra Pavlovna, 1790.

Marea Ducesă Alexandra Pavlovna a fost al treilea copil și prima fiică a Țarului Pavel I al Rusiei și a celei de-a doua soții Sophie Dorothea de Württemberg. A primit educația obișnuită pentru Marile Ducese Ruse, i s-a predat franceza și germana, muzica și desenul. Alexandra era foarte apropiată de sora ei mai mică Elena, și deseori pictau împreună.

În 1796, bunica Alexandrei, împărăteasa Rusiei Ecaterina a II-a l-a considerat pe regele Gustav IV al Suediei în vârstă de 18 ani ca un posibil soț pentru Alexandra (care avea 13 ani) cu scopul de a rezolva multele probleme politice dintre Rusia și Suedia. Ecaterinei îi plăcea foarte mult tânărul rege despre care spunea că „avea o figură plăcută în care inteligența și șarmul erau portretizate”. Pe cealaltă parte, Alexandra era descrisă de contemporani ca fiind „cea mai frumoasă, mai dulce și cea mai inocentă prințesă disponibilă din Europa”.

Negocierile pentru căsătorie au început. Când regele Suediei a sosit în Rusia în august 1796, el și Alexandra s-au îndrăgostit la prima vedere. El a fost fermecat de naivitatea ei și a mers direct la împărăteasa Ecaterina să-și declare dragostea pentru Alexandra cerându-i mâna. În această bucurie, Ecaterina părea să treacă cu vederea chestiunea religioasă: ca regină a Suediei, Alexandra trebuia să se convertească de la ortodoxism la luteranism. Totuși, Ecaterina a considerat ca implicit faptul că regele Gustav va permite Alexandrei să-și păstreze religia ortodoxă din moment ce-o iubea așa de mult.

Logodna fusese stabilită pentru data de 11 septembrie. Cu o zi înainte când Gustav a citit contractul de logodnă, unde se specifica faptul ca Alexandra își va păstra religia ortodoxă și după căsătorie, tânărul rege a explodat declarând că i s-a întins o capcană și că nu va fi niciodată de acord să dăruiască poporului său o regină ortodoxă. Acest eșec a scurtat viața Ecaterinei care a murit la mai puțin de două luni după negocierile de căsătorie. Mai târziu, Gustav s-a căsătorit cu Prințesa Frederica de Baden, sora mai mică a cumnatei Alexandrei, Elizaveta Alexeievna.

În 1799, la trei ani după decesul împărătesei Ecaterina, Țarul Pavel a decis ca Rusia să formeze o coaliție cu Austria și Prusia împotriva Franței. Pentru a cimenta această alianță, Alexandra s-a căsătorit cu Arhiducele Joseph al Austriei, fratele mai mic al lui Francisc al II-lea, Împărat Roman. Arhiducele Joseph a fost numit Palatin (Guvernator) al Ungariei. Nunta a avut loc la 30 octombrie 1799 la St Petersburg. Tânărul cuplu s-a stabilit la Castelul Alcsút din Ungaria.

Mormântul Alexandrei

Viața Alexandrei la curtea austriacă a fost nefericită. Împărăteasa Maria Theresa, a doua soție a lui Francisc al II-lea era geloasă pe Alexandra pentru frumusețea ei și pentru bijuteriile ei fine. Și nu doar pentru atât: Alexandra semăna foarte bine cu prima soție a împăratului, Elisabeta de Württemberg, care era mătușa maternă a Alexandrei. Mai mult, credința ortodoxă a Alexandrei a trezit ostilitate la curtea romano-catolică a Austriei.

Un an și jumătate mai târziu, Alexandra a murit la Viena, la 16 martie1801 de febră puerperală, la scurt timp după ce a născut o fetiță care a murit în ziua nașterii. Alexandra avea numai 17 ani, iar moartea ei a avut loc în aceeași săptămână cu asasinarea tatălui ei. Ambele au fost lovituri, teribile pentru familia Romanov.

Arhiducele Joseph a construit un mausoleu dedicat soției lui, însă curtea austriacă a a refuzat înmormântarea ei într-un cimitir catolic. Prin urmare, sicriul Alexandrei a rămas neînmormântat până când guvernul rus a înmormântat-o în Ungaria. În timpul Congresului de la Viena, frații ei Alexandru I, Maria Pavlovna și Ecaterina Pavlovna au vizitat mormântul surorii lor.

Arhiducele Joseph s-a mai căsătorit de două ori și a avut mai mulți descendenți.

Marea Ducesă Alexandra Pavlovna

Arhiducesa Alexandra a Austriei

Portret de Vladimir Borovikovsky.

·         1819: William Thomas Morton, medic american (d. 1868)
* 1839: Ducele Karl-Theodor de Bavaria (9 august 1839 - 30 noiembrie 1909) a fost un membru al Casei de Wittelsbach și un binecunoscut oftalmolog. A fost fratele mai mic al împărătesei Elisabeta a Austriei.

Karl-Theodor și sora lui, viitoarea împărăteasă Sisi a Austriei.

Karl-Theodor s-a născut la Castelul Possenhofen ca al treilea fiu al Ducelui Maximilian Joseph de Bavaria și a soției sale, Prințesa Ludovika de Bavaria.

La vârsta de 14 ani Karl-Theodor a intrat în armata bavareză. A devenit moștenitor al ducatului Bavariei când fratele său mai mare, Ludwig Wilhelm, s-a căsătorit morganatic în 1860. În 1866 a luptat în războiul austro-prusac. A devenit student al Universității Ludwig Maximilians din Munchen unde a studiat filosofie, drept, economie și medicină. Printre profesorii săi s-au numărat chimistul Justus von Liebig, patologul Ludwig von Buhl și fizicianul Philipp von Jolly.

În 1870 studiile lui Karl-Theodor au fost întrerupte de războiul franco-prusac, în care a servit sub rangul de colonel. După război și-a reluat studiile. În 1872 a fost numit un doctor onorific de medicină de către Universitatea Ludwig Maximilians. Apoi, a studiat oftalmologia sub conducerea profesorului Deutschland și și-a continuat studiile la Vienași la Zürich.

În 1877 Karl-Theodor a început să practice medicina la Mentone. Adesea era asistat de soția sa, Maria Josepha. În 1880 el a deschis o clinică de ochi la castelul său din Tegernsee. În 1895 a fondat la Munchen Augenklinik Herzog Carl Theodor (Clinica ducelui Carl Theodor); clinica a rămas una din cele mai respectate clinici de ochi din Bavaria și în prezent.

Karl-Theodor a primit numeroase onoruri. A murit la Kreuth în 1909 la vârsta de 70 de ani. A fost înmormântat în cripta familiei la Schloss Tegernsee.

Karl-Theodor împreună cu cea de-a doua soție, Infanta Maria Josepha a Portugaliei.

La 11 februarie 1865, la Dresda, Karl-Theodor s-a căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Sofia a Saxoniei (1845–1867), fiica regelui Ioan al Saxoniei și a mătușii materne Prințesa Amalie Auguste de Bavaria. Au avut un singur copil:

• Ducesa Amalie de Bavaria (1865–1912); căsătorită cu Wilhelm, Duce de Urach.

La 29 aprilie 1874, la Kleinheubach, Karl-Theodor s-a căsătorit cu Infanta Maria Josepha a Portugaliei (1857–1943), fiica regelui exilat Miguel I al Portugaliei și a Prințesei Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. Împreună au avut cinci copii:

• Ducesa Sofia de Bavaria (1875–1957); căsătorită cu Contele Hans Veit zu Toerring-Jettenbach.
• Ducesa Elisabeta de Bavaria (1876–1965); căsătorită cu regele Albert I al Belgiei.
• Ducesa Maria Gabriela de Bavaria (1878–1912), căsătorită cu Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei.
• Ducele Ludwig Wilhelm de Bavaria (1884–1968)
• Ducele Franz Joseph de Bavaria (1888–1912)

Karl Theodor

Duce de Bavaria

* 1840: Ioan Mire Melik, ori Melic (născut Iacob Ioan Miren Melik;^[1] 9 august1840 – 29 ianuarie 1889), a fost un antreprenor, educator, inginer, matematician și expert în balistică, ulterior om politic român, unul din membri timpurii ai Societății Junimea.

Viitorul om de știință și antreprenor s-a născut la București, pe 9 august1840, deși "tradițional" se credea că ar fi fost născut pe 15 august ^[1] ori pe 21 august,^[2] și fiind adesea greșit creditat ca fiind un nativ al Târgului Ieșilor ^[3]

Melik s-a identificat de origine armeană, găsind arborele său genealogic doar până la bunicul său, Ohan, un om al bisericii armene gregoriene. Părinții lui Ioan M. Melik's fuseseră Arakel "Popovici" Melik, fiul lui Ohan, și soția sa, Maria Gedik. Ioan Mire a mai avut un frate, Gavril, și o soră, Anika. ^[1] Celălalt fiul al bunicului Ohan, Iacob, a fost un arhitect plin de succes. Deși politicianul otoman Mustafa Reshid Pasha l-a recomandat guvernului Valahiei timpului, Iacob s-a stabilit la Paris. ^[4]Din Franța, Iacob Melik a corespondat cu liderii exilați ai Revoluției de la 1848, mai ales cu fracțiunea moderată, pro-otomană a revoluționarilor, dintre care Ion Ghica, Alexandru G. Golescu și Nicolae Pleșoianu i-au fost cei mai apropiați

Datorită activității sale junimiste, Ioan Melik a obținut o poziție ne-titulară ca profesor de matematică la Universitatea din Iași la data de 23 februarie 1865. ^[1] La scurt timp după exilarea lui A. I. Cuza, în aprilie 1866, și înlocuirea sa cu Locotenența Domnească, a fost titularizat pe aceeași poziție

Cursul de aritmetică a lui Melik din anul 1867 a fost foarte apreciat, fiind retipărit de zece ori (în total). ^[1] Au urmat și alte cursuri introductive (scrise și publicate), dintre care se pot menționa, Despre moneta română ("Despre moneda [națională] română", 1868); Elemente de Geometrie ("Elemente de geometrie", 1869, zece retipăriri); Elemente de Topografie("Elemente de topografie", 1879, patru retipăriri). ^[1]

Între 1883 și 1888, Melik, Culianu și Constantin Climescu au publicat revista de matematică și știință Recreații Științifice, considerată ulterior ca o publicație precursoare a foarte cunoscutei și prestigioasei reviste Gazeta Matematică

În anii târzii 1880, mai exact la sfârșitul lui 1888 și începutul lui 1889, fiind activ ca inspector general al școlilor și director al Institutele-Unite, ^[7] Melik a fost lovit de o boală, care i-a deteriorat rpid și ireversibil sănătatea. Decesul său, survenit pe 29 ianuarie 1889 a fost considerat de colegii săi de la Junimea ca o tragedie. Poetul Anton Naum a decris astfel evenimentul, "L-am pierdut pe bietul Melik în decurs a șapte zile, în ciuda sănătății sale de până atunci

Ioan Mire Melik

Ioan Mire la Junimea, 1873

·         1847: Maria Vittoria dal Pozzo (Maria Vittoria Carlotta Enrichetta Giovanna; 9 august 1847 – 8 noiembrie 1876) a fost o nobilă italiană, prințesă della Cisterna. Căsătorită cu Ducele de Aosta, fiu al lui Victor Emanuel al II-lea al Italiei, ea a fost ultima regină a Spaniei din 1870 până la abdicarea soțului ei în 1873. Este ascendenta Prințului Aimone, Duce de Apulia, actualul pretendent al tronului Italiei.

Maria Vittoria dal Pozzo

·         1850: Hermann Hariton Tiktin, lingvist evreu-român de origine germană (d. 1936)

·         1856 - S-a născut inginerul electrician, american de origine croată, Nikola Tesla. A realizat primul motor asincron cu câmp învîrtitor; a inventat curenţii polifazaţi şi montajul în stea; a construit transformatoare (m.7.01.1943)

·         1858 - S-a născut Franz Boas, părintele antropologiei americane (m.22.12.1942).
* 1864: Crescenzo Buongiorno (n. 9 august 1864, Bonito, Italia - d. 7 noiembrie 1903, Dresda, Germania) a fost un compozitor italian al perioadei de glorie a teatrului liric italian.
Crescenzo Buongiorno s-a născut în localitatea Bonito (Avellino) la 9 august 1864 ca fiu al Gaetanei Marenghi și a lui Ambrogio Buongiorno.
Opere:

• “La Pia dei Tolomei”, 1887
• “La Fenice”
• Il cuore della fanciulla -- "Das Mädchenherz" (operă lirică în patru acte, libret în italiană, Luigi Illica, compozitor Crescenzo Buongiorno
• "Etelka", 1894, (operă lirică în două acte, libret în italiană, E. Golisciani; compozitor Crescenzo Buongiorno)
• "Das Erntefest," 1896
• " Michelangelo și Rolla " "Michelangelo und Rolla," 1902 (operă lirică într-un act după drama lui C. Lafont, prelucrare de Ferdinando Stiatti; libretul în germană, Ludwig Hartmann; muzica Crescenzo Buongiorno; prima publicare în 1902, în Leipzig, de către J. Schuberth & Co. (Felix Siegel), Leipzig)

·         1871 - S-a născut dramaturgul Leonid Andreev, autor al operelor “Viaţa omului” şi “Cel care primeşte palme”. (d. 12 septembrie 1919). Leonid Nikolaievici Andreev (n. 9 august 1871 – d. 12 septembrie 1919) a fost un dramaturg, nuvelist și fotograf rus, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902 – 1914.

·         1872: Arhiducele Joseph August Viktor Klemens Maria de Austria, Prinț al Ungariei și Boemiei (9 august 1872 – 6 iulie 1962) a fost pentru o scurtă perioadă șef al statului Ungariei, membru al Casei de Habsburg-Lorena și fiul cel mare al Arhiducele Joseph Karl de Austria (1833–1905) și a soției sale, Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg-Gotha (1846–1927). Bunicul lui Joseph August a fost Arhiducele Joseph, Palatin al Ungariei, fiul mai mic al împăratului Leopold al II-lea.

Arhiducele Joseph August, ca. 1900

S-a născut la Alcsút, Ungaria. La 15 noiembrie 1893, la Munchen, s-a căsătorit cu Prințesa Augusta de Bavaria (1875–1964), fiica Prințului Leopold de Bavaria(1846–1930) și a soției acestuia, Arhiducesa Gisela de Austria(1856–1932).
În 1893 Arhiducele Joseph August a devenit nepot prin alianță cu împăratul Franz Joseph. Mama soției lui, Arhiducesa Gisela, era fiica cea mare a împăratului Franz Joseph și a împărătesei Elisabeta ("Sisi"). Toți cei șase copii ai tânărului cuplu s-au născut în timpul vieții străbunicului lor.

• Arhiducele Joseph Francis de Austria, n. 28 martie 1895; d. 25 septembrie 1957 (62 de ani)
• Arhiducesa Gisela Auguste Anna Maria, n. 5 iulie 1897; d. 30 martie1901 (3 ani)
• Arhiducesa Sophie Klementine Elisabeth Klothilde Maria, n. 11 martie 1899; d. 19 aprilie 1978 (79 de ani)
• Arhiducele Ladislaus Luitpold, n. 3 ianuarie 1901; d. 29 august 1946(45 de ani)
• Arhiducele Matthias Joseph Albrecht Anton Ignatius, n. 26 iunie 1904; d. 7 octombrie 1905 (1 ani)
• Arhiducesa Magdalena Maria Raineria, n. 6 septembrie 1909; d. 11 mai 2000 (90 de ani)

Joseph August și-a început cariera militară în 1890 când a comandat regimentul 1 de infanterie ca locotenent. Curând a fost promovat Oberleutnant și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79 Honvéd în 1908 și în cele din urmă a comandat divizia de infanterie 31 de la Budapesta în 1911.

În plus față de funcțiile sale în armată, arhiducele a studiat dreptul la Universitatea din Budapesta.

Împăratul Franz Joseph în față în tunică albă; în spatele lui, ministrul ungar al agriculturii, Darányi Ignác; primul de pe rândul patru este Arhiducele Joseph August; în spatele lui, în tunică albă pe rândul cinci este tatăl arhiducelui, Joseph Karl, 12 mai 1896.

August a fost înalt decorat înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Printre medalii primite se numără Medalia de Bronz Meritul Militar, Marea Cruce a Ordinului Sfântul Iosif, Ordinul Vulturul Negru, clasa 1 a Ordinului Vulturul Roșu, Marea Cruce a Ordinului victorian al Marii Britanii, Marea Cruce a Ordinului lui Karl al III-lea și Marea Cruce a Ordinului bulgar Chiril și Metodius. La 24 martie 1891 a primit de la împăratul Franz Joseph Ordinul Lâna de Aur.

La izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, divizia arhiducelui a fost angajată pe frontul de la sudul imperiului, apoi pe fontul galițian. La 1 noiembrie 1914 arhiducele a fost ridicat la rangul de general de cavalerie. La scurt timp a fost trimis în Carpați unde a luptat până la intrarea în război a Italiei. A fost transferat la granița Carintia și a participat în bătălia de la Isonzo.

August a rămas pe acest front până la a noua bătălie de la Isonzo în 1916 perioadă când a fost din nou decorat cu mai multe distincții germane, austriece și turcești. August era foarte iubit de trupele sale în special de cele de naționalitate maghiară.

La 1 noiembrie 1916 August a fost numit comandantul armatei austro-ungare pe frontul de luptă cu Rusia și România. A fost promovat la rangul de Generaloberst. În ianuarie 1918 arhiducele a fost numit la comanda armatei a 6-a care lupta pe frontul deschis la sudul imperiului. În iulie a fost trimis în Tirol unde a dirijat armatele a 10-a și a 11-a. A devenit ultimul Generalfeldmarschall al armatei austro-ungare la 24 octombrie 1918 ca o încercare a împăratului Carol de a-i calma pe naționaliștii unguri.

Arhiducele Joseph August și soția lui, Arhiducesa Augusta

La 27 octombrie 1918 împăratul Carol l-a numit pe August "Homo Regius" (Omul Regelui) al Ungariei. Temându-se de dorința de independență a maghiarilor, împăratul dorea să beneficieze de popularitatea vărului său și să-și consolideze scaunul. Cu toate acestea, câteva săptămâni după promovarea lui, arhiducele a cerut să fie eliberat de jurământul său.^[1]. Aproape imediat, August a început negocierile cu clasa politică maghiară și la 29 octombrie 1918 l-a numit pe contele János Hadik să formeze un nou guvern național.
Toate eforturile arhiducelui de a stabiliza Ungaria au fost aneantizate de revoluția comunistă de la 31 octombrie 1918.^[1] La 16 noiembrie a fost proclamată Republica Democratică ungară care va fi înlocuită câteva luni mai târziu de Republica Sovietică Ungaria, primul regim comunist din Europaconstituit după Revoluția din Octombrie din Rusia.

Arhiducele a fost pus în stare de arest la domeniul său de la Alcsuth. Totuși Joseph August era atât de popular în rândul maghiarilor încât revoluționarii nu îndrăznesc să pună mâna pe el și familia lui. După căderea la 6 august a regimul bolșevic maghiar, arhiducele ia conducerea statului ungar, cu titlul de regent (Reichsverweser). Prințul l-a numit pe István Friedrich ca prim-ministru și l-a confirmat pe amiralului Miklós Horthy în calitate de șef al armatei.^[1]Reîntors la putere, arhiducele a urmărit să favorizeze restaurarea împăratului Carol I care a fost detronat în 1918.

Pentru că forțele aliate se temeau că întoarcerea împăratului ar destabiliza Europa Centrală, au refuzat să-l accepte pe Arhiducele Joseph August ca șef al statului ungar; Joseph August a fost forțat să abdice la 23 august 1919. La 1 martie 1920, amiralul Horthy este ales regent al Regatului Ungariei restaurate.

După abdicarea sa, arhiducele Joseph Auguste s-a implicat activ în domeniul științei și dezvoltarea socială. El și-a publicat memoriile și a primit două doctorate onorific de la Universitatea din Budapesta: unul în filosofie și altul în domeniul științei și tehnologiei. A fost, de asemenea, membru de onoare al Academiei Maghiare de Științe, unde a devenit președinte în perioada 1933-1944.^[1]

În 1944 a părăsit Ungaria pentru Statele Unite însă mai târziu s-a întors în Germania. După moartea lui Horthy, în februarie 1957, Joseph August a solicitat convocarea membrilor Ordinului Vitéz (un grup de persoane decorate pentru a servi națiunea maghiară). Curând după aceea, membrii exilați ai Ordinului, dizolvat în mod oficial de către Republica Ungară, și-a ales căpitanul-general.

Arhiducele a murit în 1962 la vârsta de 89 de ani Rain în apropiere de Straubing. A fost înmormântat în cimitirul unui mic sat bavarez. În 1922, rămășițele arhiducelui și ale soției sale Augusta, nepoata împăratului Franz Joseph (decedată în 1964), au fost transferate în necropola habsburgilor din Ungaria, la castelul regal din Buda.

Nepoata lui Joseph August, arhiducesa Ilona de Austria (n. 1927) s-a căsătorit cu George Alexander, Duce de Mecklenburg. Fiul ei, George Borwin, Duce de Mecklenburg este actualul Șef al Casei de Mecklenburg-Strelitz.

Arhiducele Joseph August

·         1896: Jean Piaget, filosof, sociolog și epistemiolog elvețian (d. 1980). Jean Piaget (n. 9 august 1896 – d. 16 septembrie 1980) a fost un psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării. Într-o perioadă de șase decenii, Jean Piaget a desfășurat un program de cercetări naturaliste, care a afectat profund înțelegerea noastră asupra dezvoltării copilului. Piaget și-a denumit lucrarea teoretică generală de bază „epistemologie genetică” pentru că a fost în primul rând interesat de cum se dezvoltă cunoașterea în organismul uman. Conceptul de structură congnoscibilă stă la baza teoriei sale. Structurile cognoscibile sunt modele fizice sau mentale de acțiuni care subliniază acte specifice de inteligență și corespund unor stadii ale dezvoltării copilului. Conform teoriei lui Piaget, există patru stadii de dezvoltare: senzi-motor, preoperații, operații concrete, și operații formale. În stadiul senzi-motor (0-2 ani), inteligența ia forma acțiunilor motoare. În perioada de preoperații (3-7 ani), inteligența este intuitivă. În timpul stadiului de operații concrete (8-11 ani), structura cogniscibilă este logică, dar depinde de referințe concrete. În stadiul final de operații formale (12-15 ani), gândirea implică noțiuni abstracte. În timp ce stadiile cunoașterii indentificate de Piaget sunt asociate cu diferențele caracteristice vârstei, ele variază de la individ la individ. Ba mai mult, fiecare stadiu are mai multe forme structurale distincte. Piaget a fost un scriitor prolific și a publicat cărți ca Biologia și cunoașterea, Concepția copilului asupra lumii, Limbajul și gândirea copilului, Epistemologie genetică. Opera lui Piaget constituie o sursă de inspirație în domenii ca psihologie, sociologie, educație, epistemologie, economie și drept. El a fost răsplătit cu numeroase premii în toată lumea.

·         1901 - S-a născut scriitoarea britanică Barbara Cartland. În cariera sa a scris 723 de romane (aproximativ 23 de romane pe an); figurează în “Cartea recordurilor” ca scriitoarea cea mai prolifică din lume (“A Kiss for the King”, “Paradise in Pendung”) (m.21.05.2000).
* 1907: Virgil Fulicea (n. 9 august 1907, Vaida-Recea^[1], comitatul Făgăraș, Transilvania - d. 17 ianuarie 1979, Cluj) a fost un sculptor, poet și profesor universitar care a activat la Cluj.

Virgil Fulicea s-a născut la 9 august 1907 în localitatea Vaida-Recea, din Țara Făgărașului. Tatăl său, Victor Fulicea, era notar, fiind originar din satul făgărășan Mărgineni.

Virgil Fulicea a urmat școala primară în satul natal, iar în anul 1925 a absolvit cursurile Liceului „Radu Negru” din Făgăraș. A absolvit cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cluj, în 1932. În anul 1934, a absolvit și cursurile Facultății de Științe Juridice și Economice din Cernăuți.

A fost profesor la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj (1933). La Blaj a colaborat cu Pavel Dan, Ion Agârbiceanu. Apoi, a fost profesor la Liceul de Artă din Cluj, între anii 1948-1955. A intrat în rândul universitarilor, la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, în anul 1955 (sculptură), primind titlul de profesor universitar în anul 1970.

Sculptorul Virgil Fulicea s-a stins din viață la Cluj, la 17 ianuarie 1979. A fost înmormântat în Cimitirul Central din Cluj.

Opera:

• Bustul lui Emil Racoviță, sculptat în bronz, a fost dezvelit în anul 1957 pe strada Clinicilor din Cluj, în fața Institutului de Speologie.
• Statuia lui Baba Novac din Cluj-Napoca, sculptată în bronz, a fost ridicată lângă Bastionul Croitorilor în anul 1975.

O expoziție permanentă cuprinzând lucrări^[3] ale lui Virgil Fulicea este organizată la Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, în sala ce poartă numele artistului, „Sala Virgil Fulicea” (mai demult, „Sala Dietelor”), situată la primul etaj al Cetății Făgărașului.

Virgil Fulicea

• 

  Virgil Fulicea: Statuia lui Pavel Dan, aflată în fața Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Turda
 
• 

  Virgil Fulicea: Statuia lui Baba Novac (1975), în faţa Bastionului Croitorilor din Cluj
 
• 

  Virgil Fulicea: Statuia lui Andrei Mureşanu, în faţa Teatrului Dramatic din Braşov

·         1911: William Alfred Fowler, fizician american, laureat Nobel (d. 1995)

·         1914: Alexandru Mandy, numele la naștere Armand Abram Penchas (n. 9 august 1914, Craiova - d. 10 octombrie 2005, București), a fost un compozitor român evreu din România.
Între 1935 și 1940 a urmat Facultatea de Farmacie din București. Ca toți evreii din acel timp, a purtat steaua galbenă, a fost concentrat la muncă, a fost deportat în Transnistria. Între 1950 și 1952 a fost director de studii la Institutul de Teatru și Film "I.L.Caragiale" din București.
Apoi, activitatea sa profesională s-a desfășurat în lumea culorilor, la Combinatul Fondului Plastic. Și-a început activitatea componistică cu revista în două acte Pour vous Madame, pe un libret de Alexandru Assan (Sandu Sanft). Premiera a avut loc la Craiova, în octombrie 1940. A recidivat, în aceeași colaborare, cu revista Lumina 1946 și Lumina '47. Debutează în muzica ușoară în 1956 cu Noapte albă, pe versuri de Eugen Mirea și interpretată de Gigi Marga.

Adevărata lansare în creație are loc zece ani mai târziu, cu Cântecul vântului. A scris versuri pe muzica altora, dar în majoritatea cântecelor sale a fost creatorul total. L-au cântat Mihaela Mihai și Sergiu Cioiu precum și Margareta Pâslaru, Cornel Constantiniu, Doina Spătaru, Liana Lungu, Luminița Dobrescu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac.

Legătura dintre Alexandru Mandy și Constantin Brâncuși este profundă. La vârsta de 20 de ani, frecventând cenaclul Elenei Farago din Craiova, ia contact cu creația geniului născut la Hobița. Mentori i-au fost profesorii Nicolescu Plopșor și Vasile Paleolog. Cu modestia care îl caracterizează, ascunde faptul că și datorită intervenției sale, în deceniul al șaselea al secolului 20, "Coloana recunoștinței fără sfârșit", cunoscută mai ales sub numele de Coloana Infinitului, nu a fost demolată cu tractorul. Alături de Coloană, "Masa tăcerii", "Poarta sărutului" și ulterior "Măiastra" au fost eternizate și în cântecele sale.

Conectarea compozitorului cu pământul natal este mult mai profundă. Astfel, în 1966 apare "Glasul tău", un omagiu adus Mariei Tănase. De asemenea, "Cântec pentru bradul meu", "Sorcova", "Tudore", "Un grai, o vatră, un isvor" sunt doar câteva repere ale spiritualității sale românești.

În 1996, Editura Hasefer a scos culegerea "Cântece ale unor compozitori evrei din România". Numele său apare în dreptul a cinci piese. La primele două ("Urare de purim" și "Cântec pentru mama" a scris versurile pe muzica lui Mișu Iancu. La următoarele trei este, ca de obicei, autor total: "E purim, hagsameah", "Decalog" și "Ierusalim". "Ierusalim" a fost creat ca un omagiu adus celor 11 sportivi israelieni omorâți la Olimpiada de la München. El a fost lansat și premiat la Ierusalim. Nenumărate distincții au onorat creația lui Alexandru Mandy.

Încă din 1966, la Festivalul de la Mamaia primește Premiul Litoralului pentru "Cântecul vântului" și mențiune pentru "Glasul tău". La o altă ediție, primește mențiune pentru "Primul loc de pe pământ". Tot aici va primi în anul 2000 Premiul de excelență, iar un an mai târziu, tot Premiul de excelență i-a fost acordat de Ministerul Culturii și Cultelor.

"Coloana fără sfârșit" și "Sub un petec de cer" - Mihaela Mihai) au fost onorate cu premiul Uniunii Compozitorilor. Pentru întreaga sa activitate a fost distins de revista "Actualitatea muzicală", precum și de către Federația Comunităților Evreiești din România, care i-a acordat diploma de excelență "Iosif Sava". De asemenea, a fost unul dintre laureații primei "Gale a muzicii ușoare românești". Cu această ocazie, Mihaela Mihai a interpretat, în premieră românească, cântecul "Ierusalim".

Printre soliștii cărora le-a încredințat melodii amintim: Cornel Constantiniu - „N-ați văzut o fată?“, Sergiu Cioiu - „Venise vremea“, Doina Spătaru - „Poarta sărutului“, Margareta Pâslaru - „Da“, „Cine doarme“, „Glonte blestemat“, „Ia-mi liniștea“, Mihaela Runceanu - „O simplă întâmplare“, „Poate“, Dorin Anastasiu - „Merçi, Becaud“, Doina Badea - „N-am știut“.

Compozitorul Alexandru Mandy a încetat din viață la Căminul de bătrâni din strada Jimbolia, Bucuresti. A fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc Sefard din București (lângă cimitirul Bellu), unde serviciul divin a fost oficiat de prim cantorul Iosif Adler și de oficiantul Marin Baraf.

·         1916: Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009^[1])^[2] a fost un politician comunist român. Manea Mănescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 - 1989.

A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989). Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și prim-ministru (1974-1979).^{[3]:p. 487}

În august 1944 a devenit membru al PCR. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost șef al Secției Știință și Cultură al PCR. Manea Mănescu a fost ales ca membru titular a Academiei Române.

În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii. Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție. Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.

Manea Mănescu

* 1918: Robert Burgess Aldrich (n. 9 august 1918 – d. 5 decembrie 1983) a fost un regizor, scenarist și producător de film american. Este notabil pentru filme ca Kiss Me Deadly (1955), The Big Knife (1955), Ce s-a întâmplat cu Baby Jane? (1962), Hush… Hush, Sweet Charlotte (1964), Pasărea Phoenix (1965), The Dirty Dozen (1967) sau The Longest Yard(1974).

Robert Aldrich

* 1922: Taro Kagawa (9 august 1922 - 6 martie 1990) a fost un fotbalist japonez.

·         1925: Vasile Chiriță, scenarist român

·         1926 - S-a născut Elémire Zolla, una dintre cele mai proeminente personalităţi ale vieţii academice şi publice italiene de după cel de-al doilea război mondial. Prozator prolific şi de mare succes, s-a bucurat de admiraţia criticii şi de succesul de librărie încă de la începuturi. A primit prestigiosul Premiu Strega în 1956, pentru « Minuetto per l'inferno » (m.29.05.2002).
* 1927. Marvin Minsky (n. 9 august 1927, New York – d. 24 ianuarie 2016, Boston) a fost un expert american în științe cognitive din domeniul inteligenței artificiale, cofondator al laboratorului de inteligență artificială de la MIT, laureat al Premiului Turing în 1969.

Marvin Lee Minsky s-a născut în New York și este fiul unui chirurg oftalmolog și al unei activiste de origine evreiască.^[5] A urmat cursurile școlii Fieldston din New York, liceul Bronx High School of Science și apoi școala superioară perparatoare Phillips Academy în Andover, Massachusetts. A fost înrolat în Marina americană între anii 1944 și 1945. A obținut diploma de licență în matematică la Harvard (1950) și un doctorat în matematică la Princeton (1954).^[6][7] A fost profesor la MIT din anul 1958. În 1959^[8] el și John McCarthy au fondat Laboratorul pentru informatică și inteligență artificială. Este momentan „profesor Toshiba” de arte mediatice și științe și profesor de inginerie electrică și informatică.

Isaac Asimov l-a descris pe Minsky ca una din cele două persoane despre care ar recunoaște că ar fi mai inteligenți ca el, cealaltă fiind Carl Sagan.^[9]

profil 3D al unei monede (parțial) măsurată cu un microscop confocal cu lumină albă modern.

Invențiile lui Minsky includ afișaj montat pe caschetă (HUD - Head-mounted Display) (1963) și microscopul confocal^[10] (1957, un instrument care precede instrumentului modern: microscop confocal cu laser). A dezvoltat, alături de Seymour Papert prima implementare a limbajului de programare Logo, un limbaj destinat copiilor care folosește o „broască țestoasă” pentru a desena pe un ecran. Minsky a mai construit, în 1951, prima rețea neuronală cu legături aleatorii, SNARC.

Minsky a scris cartea Perceptronii (Perceptrons) cu Seymour Papert) care a devenit o operă fundamentală pentru analiza rețelelor neuronale. A mai fundamentat alte modele faimoase pentru IA. Cartea sa Un cadru pentru reprezentarea cunoașterii (A framework for representing knowledge) a creat o nouă paradigmă pentru programare. În vreme ce Perceptronii are astăzi o importanță istorică mai mult decât practică, teoria cadrelor (frames) este utilizată în continuare.^[11] Minsky a mai scris despre posibilitatea ca formele de viață extraterestră ar putea gândi la fel ca oamenii, ceea ce ar permite comunicarea cu aceștia.^[12] A fost consultant^[13] pentru filmul2001: O odisee spațială (film) și numele său este menționat în film și în carte:

„Probabil nimeni nu va ști asta; nu a contat. În 1980, Minsky și Good au arătat cum rețelele neuronale pot fi generate prin auto-replicare prin intermediul unui program de învățare. Creierele artificiale pot fi „crescute” printr-un proces surprinzător de asemănător cu dezvoltarea unui creier uman. În orice caz, detaliile exacte nu vor fi cunoscute niciodată, și chiar dacă ar fi, ar fi de milioane de ori prea complexe pentru a fi înțelese de oameni.”

—Arthur C. Clarke, 'Odiseea Spațială 2001^[14]

La începutul anilor 1970 în cadrul laboratorului de inteligență artificială de la MIT, Minsky și Papert au început dezvoltarea unor idei ce vor fi cunoscute sub numele teoria societății minții (Society of Mind). Teoria încearcă să explice cum ceea ce numim inteligență poate fi produsul unor interacțiuni ale unor părți non-inteligente. Minsky spune că cea mai mare sursă de idei despre teorie au venit din tentativa de a crea o mașină capabilă să folosească un braț robotic, o cameră video și un computer pentru a asambla blocuri folosite în jocurile copiilor. În 1986, Minsky a publicat cartea Societatea minții (Society of Mind), o lucrare comprehensivă despre teorie, spre deosebire de lucrările publicate anterior destinate unei audiențe generale.

În noiembrie 2006, Minsky a publicat Mașina emoțională (The Emotion Machine), o carte care critică multe teorii populare despre cum funcționează mintea umană și sugerează teorii alternative, care deseori înlocuiesc ideile simple cu altele mai complexe. Cartea se găsește gratuit pe saitul lui Minsky

Marvin Minsky

* 1928: Augustin Deac (n. 9 august 1928, Giurtelecu Șimleului — d. 29 ianuarie 2004, București) a fost un istoric din România, promotor al unor teze protocroniste.

Augustin Deac s-a născut într-o familie greco-catolică. A urmat școala elementară din Giurtelecu Șimleului. A absolvit facultatea de istorie și arheologie a Universității din Cluj, fiind asistent al academicianului Constantin Daicoviciu. A obținut titlul de doctor la București. A fost cercetător principal la Institutul de Istorie și Studii Politice din București. A ținut cursuri la mai multe facultăți și a colaborat la numeroase publicații.

Augustin Deac a publicat peste 40 de lucrări științifice de referință.^[1] A adus în România textul microfilmat al codicelui din Rohoncz.

·         1931: Mário Jorge Lobo Zagallo (născut 9 august 1931 în Maceió) este un antrenor și jucător de fotbal brazilian cu origini libaneze și italiene.
* 1933: Tamara Alexandru (n. 9 august 1933, Chișinău) este o cântăreață de operă (soprană) din Republica Moldova.

A studiat la Școala de Arte din Craiova, la profesorul I. Ciolac (canto). Din 1958 până în 1970 cântă la Teatrul Muzical „N. Leonardi” din Galați. Printre operele jucate se numără:

• Sărutul Cianitei de I. Miliutin
• Văduva veselă de F. Lehár
• Vânzătorul de păsări de C. Zeller
• Vagabonzii, Lăsați-mă să cânt de Gh. Dendrino
• Ana Lugojana de F. Barbu
• Trubadurul de G. Verdi

·         1937 - S-a născut pictorul britanic David Hockney, considerat un reprezentant timpuriu al curentului pop-art.
* 1938: Rodney George Laver (n. 9 august 1938, Rockhampton, Australia) este un fost jucător de tenis australian considerat ca unul dintre cei mai mari tenismeni din istoria acestui sport.^[b] Laver a fost Numărul Unu Mondial^⁠(d) al tenisului profesionist între 1964 și 1970, acoperind patru ani înainte și trei ani după începutul așa numitei Open Era din 1968. A fost, de asemenea, Numărul Unu al tenisului amator mondial în anii 1961 și 1962.
* 1938: Leonid Danilovici Kucima (ucraineană: Леонід Данилович Кýчма, n. 9 august 1938) a fost al doilea președinte al Ucrainei din 19 iulie 1994 până în 23 ianuarie 2005. De profesie este inginer și a lucrat în industria constructoare de rachete.
* 1938: Otto Rehhagel (n. 9 august 1938 în Essen) este un antrenor german de fotbal, fost fotbalist. Alături de Helmut Schön, Ottmar Hitzfeld, Udo Lattek și Hennes Weisweiler, este considerat unul dintre cei mai de succes antrenori ai Germaniei. Ca fotbalist, a jucat pe postul de fundaș central, adunând 201 meciuri în Bundesliga. Ca antrenor, a cunoscut cele mai mari succese la Werder Bremen, cu care a câștigat două titluri de campion al Germaniei și Cupa Cupelor, iar alături de echipa națională a Greciei a devenit campion european în 2004.
Jump to navigationJump to search

Leonid Kucima Леонід Кучма

* 1939: Florin Ciubotaru ( n. 9 august 1939, la Focșani, România) este un artist plastic și profesor universitar român.
Fără un sistem de referință nu obții decât efectul local. Cu, aparent aceleași elemente poți crea o realitate paralelă, o iluzie convingătoare, eliberată de tenacitatea timpului. Obsesia principală este a transferului dintr-o realitate în alta Prefer imaginea eliberată de modelul său, în plus, adaog consistența imaterială a himerelor în care realul să apară și să nu fie. Florin Ciubotaru

• Absolvent al Institutul de Arte Plastice„Nicolae Grigorescu” din București în 1963, (profesori Corneliu Baba, Ștefan Constantinescu).
• Din 1964 participa la majoritatea saloanelor oficiale din București, precum și la expoziții românești în străinătate.
• Membru al Grupurilor de artiști: Grupul 9+1 și Grupul 8 Art+;

• Din 1990-2009 profesor la Universitatea Națională de Arte București, Catedra de pictură.

Expoziții personale:

• 1971 – Bruxelles/Belgia;
• 1972 – Courtrai/Belgia;
• 1974 – Haga/Olanda;
• 1975 – Gaeta/Italia;
• 1976, 1985 – Galeria Simeza, București;
• 1981 – Galeria Căminul Artei, București;
• 1985 – Galeria de Artă, Bacău;
• 1986 – Muzeul Partidului, București;
• 1988 – Barcelona/Spania;
• 1994, 1997 – Galeria Etaj 3/4 de la Teatrul Național, București;
• 2000 – Galeria Dalles, București;
• 2004 – Galeria Simeza, București;
• 2008 – Galeria Simeza, București.

Expoziții internaționale:

• 1966 –Stuttgart/Germania, Praga/R. Cehă;
• 1967 – Tokyo/Japonia, Geneva/Elveția, Montevideo/Uruguay;
• 1969 – Tel Aviv/Israel, Torino/Italia;
• 1970 – Roma/Italia, Groningen/Germania;
• 1971 – Düsseldorf/ Germania;
• 1973 – Belgrad/Iugoslavia, Bochum/Germania;
• 1975 – Tokyo/ Japonia;
• 1977 – Madrid/Spania
• 1979 – Stockholm/Suedia;
• 1969 – Bienala de gravură Ljublijana/Iugoslavia;
• 1971 – Bienala de grafică Capri/Italia;
• 1976 – Bienala de grafică Rijeka/Jugoslavia;
• 1979 – Bienala de la Cagnes-sur-Mer/Franța;
• 1986 – Bienala de la Sao Paolo/Brazilia;
• 1992 – Bienala de la Ankara/Turcia;
• 1993 – Trienala de tapiserie Tournai/Belgia.

Lucrări de artă decorativă:

• Intre 1969-1979 – realizarea tapiseriei (174 mp) de la Teatrul Național București, în colaborare cu Șerban Gabrea.
• 2007 – Parcul Kiseleff, București;
• 2008 – Plante Urbane, Otopeni;
• 2008 – Sfântul Gheorghe (sculptură), Năieni, județul Buzău;
• 2009 – Turnul de Fildeș, Academia Română

·         1939: S-a nascut Romano Prodi, om politic italian, sef al primului guvern italian de centru-stanga de dupa razboi; ex-presedinte al Comisiei Europene. Romano Prodi (n. 9 august 1939) este un politician italian. A exercitat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri italian de la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998, succedându-l pe Lamberto Dini și fiind înlocuit de Massimo D’Alema. După septembrie 1999, el a devenit președinte al Comisiei Europene. Mandatul trebuia să se încheie la 1 noiembrie 2004, însă din cauza unor probleme la constituirea Comisiei Barroso termenul a fost extins până la 22 noiembrie 2004. Din 2007 este președinte al Partidului Democrat.

·         1939: Paul Magheru, politician român

·         1939 - S-a născut Billy Henderson, cântăreţ american (The Spinners).

·         1946 - S-a născut Peter Leslie Gavin, baterist britanic (Shades, Bluesology, Heads, Hands & Feet, Vinegar Joe).

·         1946 - S-a născut Marinus Gerritsen, basist, clăpar şi compozitor olandez (Golden Earring).

·         1946 - S-a născut John "Pazz" Parry, cântăreţ britanic (Bonzo Dog, Pasadena Roof Orchestra).

·         1947 - S-a născut Barbara Mason, cântăreaţă şi compozitoare americană.
* 1947: Roy Hodgson (n. 9 august 1947) este un antrenor englez de fotbal. Ca fotbalist nu a avut rezultate notabile, dar în cariera de antrenor a reușit performanțe remarcabile, calificând naționala Elveției în optimile de finală ale Mondialului din 1994 și ajungând cu echipa Fulham FC până în finala Ligii Europa.

·         1948: S-a nascut Antonie Iorgovan ( la Gorcea, Jud. Caras-Severin), jurist şi om politic român, supranumit si “parintele Constitutiei Romaniei”; (d.04.10. 2007).
* 1949: Mihai Zafiu (n. 9 iunie 1949, București) este un caiacist român, dublu laureat cu argint la München 1972 și la Moscova 1980.

·         1953: Amanda Bearse, actriță americană

·         1955 - S-a născut Benjamin Orr, vocalist şi basist (Cars).
* 1956: Nicolae Tilihoi (n. 9 decembrie 1956,^[1] Brăila, România – d. 25 martie2018,^[2] Craiova, România) a fost un fotbalist român care a jucat pe postul de fundaș central pentru Universitatea Craiova.

·         1956 - S–a născut actorul american Tom Hanks (“Philadelphia”, “Forest Gump”, “Apollo 13”, “Naufragiatul”).

·         1957: Melanie Griffith, actriță americană
* 1959: Maria Guleghina (în rusă Мария Агасовна Гулегина, n. 9 august1959,^[1] Odesa, URSS) este o soprană, cântăreață de operă.

Maria Guleghina

·         1959 - S-a născut Kurtis Blow (Kurt Walker), cântăreţ, rapper, DJ şi compozitor american.
* 1960: Viorel Turcu (n.9 august 1960) este un fost fotbalist român.
* 1962: Mihai Albu (n. 9 august 1962 București România) este un creator de modă și arhitect din România, cunoscut ca „Arhitectul Pantofilor”, supranumit astfel de presa românească.

Și-a început cariera profesională încă din timpul studiilor universității de arhitectură, înainte de Revoluție. A apărut în diverse reviste de specialitate, printre care se numără și Vogue Italia^[4], și în enciclopedii de modă precum Shoegasm^[5]. Mihai Albu a fost căsătorit cu Iulia Vochița între anii 2004-2013.

Mihai Albu s-a născut în București într-o familie de intelectuali și a fost influențat de părințtii săi să își urmeze pasiunea pentru design de obiect și arhitectură. Deși la 16 ani a rămas orfan de tată, experiență tragică ce l-a marcat foarte mult, a trebuit să preia responsabilitățile financiare ale familei. Așa a început să conceapă obiecte create manual, în special artă decorativă^[6].

A urmat studiile de specialitate din cadrul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu-București”, absolvind în 1990. În timpul studiilor a lucrat pentru „Fondul Plastic”, organizația uniunii artiștiilor din România. Având în spate expoziții personale și experiență în designul de produs, Mihai Albu a decis să își înființeze prima sa firmă în 1990, AMI, ceea ce l-a propulsat în industria modei

Mihai Albu a devenit cunoscut pe piața pantofilor de lux din România începând cu anul 1995, urmând apoi să se facă remarcat și prin expoziții în Londra, Viena, Dubai și Paris. Prin creațiile sale extravagante, a reușit să intre de două ori în World Record Academy cu cele mai înalte obiecte de încălțăminte de 31 cm și ulterior 37 cm^[8]. Astfel, a atras atenția unor publicații de modă importante, printre care se numără Vogue Italia și Shoegam, unde a apărut alături de creatori de modă consacrați precum Manolo Blahnik, Christian Louboutin sau Alexander McQueen^[9].

După mai bine de două decenii de succes pe plan local, Mihai Albu a început să vândă și pe piețe externe din Hong Kong, Japonia, SUA, Spania, Marea Britanie și Dubai^[10], deși nu are magazine fizice în afara țării.  

Colecțiile și creațiile lui Mihai Albu se deosebesc prin forme geometrice extravagante, elemente organice și tocuri înalte de 18 cm și 20 cm. Sunt inspirate din stiluri și mișcări arhitecturale, precum Art Nouveau, Deconstructivism, Rococo sau Baroc. Arhitecți și sculptori celebri precum Antoni Gaudi sau Constantin Brancuși și-au pus amprenta asupra multor creații Mihai Albu^[11], acesta dedicându-le colecții întregi.

Creatorul schițează și concepe designul pantofilor de lux pentru femei, care apoi sunt croiți manual în atelierul personal din București. Realizarea pantofilor se face într-un volum restrâns, doar pe comandă. Deși brandul merge pe stilul couture, o mare parte din vânzări sunt realizate online.  

Mihai Albu fost căsătorit cu Iulia Albu, iar din căsnicia lor a rezultat un copil, Ioana Mikaela. Au divorțat în 2013, după care au urmat numeroase controverse referitoare la custodia fiicei lor^[12]. În prezent, designerul locuiește în București și își continuă eforturile profesionale ca director de creație pentru brandul său eponim.

·         1963: Whitney Houston (n. 9 august 1963, Newark, New Jersey, d. 11 februarie 2012^[3], Beverly Hills, California) a fost o cântăreață, manechin, actriță și producătoare de muzică americancă.

În 2009, Guinness World Records a menționat-o ca fiind cea mai premiată femeie din toate timpurile.^[4] Lista sa de premii include două Premii Emmy, șase Premii Grammy, 30 Billboard Music Award și 22 de American Music Award, având în total 415 premii primite de-a lungul carierei până în anul 2010. Houston a fost de asemenea una dintre cele mai bine vândute artiste din lume, vânzând peste 170 de milioane de albume, single-uri și videoclipuri.^[5][6]

Inspirată de cântăreții de soul din familia ei, inclusiv mama ei Cissy Houston, verișoarele Dionne Warwick și Dee Dee Warwick și nașa ei Aretha Franklin, Houston a început să cânte muzică gospel la corul bisericii din New Jersey la 11 ani.^[7] După ce a început să cânte alături de mama ei în cluburi de noapte, în zona orașului New York, a fost descoperită de către șeful Arista Records, Clive Davis. Houston a lansat șapte albume de studio și trei albume coloane sonore de film, toate având certificare diamant, multi-platină, platină sau aur.

Houston a fost singura artistă care a avut șapte hituri consecutive pe locul unu în Billboard Hot 100 („Saving All My Love for You”, „How Will I Know”, „Greatest Love of All”, „I Wanna Dance with Somebody (Who Loves Me)”, „Didn't We Almost Have It All”, „So Emotional” și „Where Do Broken Hearts Go”). A fost al doilea artist după Elton John și singura artistă care a avut două premii numărul unu Album Billboard 200 (fostul „Top Pop Album”), în topurile de final de an Billboard Year-End. Albumul de debut al lui Houston, Whitney Houston a devenit cel mai bine vândut album al unei artiste femei la acea vreme. Albumul a fost numit de către Rolling Stone cel mai bun din 1986 și a fost clasat pe locul 254 în clasamentul 500 Greatest Albums of All Time realizat de aceeași revistă.^[8] Al doilea album de studio, Whitney (1987) a devenit primul album al unei artiste care a debutat pe locul unu în clasamentul albumelor Billboard 200.^[8] Aparițiile pe MTV și videoclipul „How Will I Know”^[9] le-a influențat pe multe artiste de culoare să îi calce pe urme.^[10][11]

Primul rol al lui Houston a fost în filmul, The Bodyguard (1992). Coloana sonoră inițială a filmului a câștigat Premiul Grammy pentru albumul anului. Single-ul principal, „I Will Always Love You”, a devenit cel mai bine vândut disc single din istoria muzicii al unei artiste în întreaga lume. Cu acest single, Houston a devenit prima artistă (solo sau grup, bărbat sau femeie), care a vândut mai mult de un milion de exemplare ale unui album într-o perioadă de o săptămână.^[8] Albumul o face singura femeie din top 10 Lista celor mai bine vândute albume din toate timpurile, ocupând locul patru. Houston a continuat să apară în filme și să contribuie la realizarea coloanelor sonore, inclusiv filmele Waiting to Exhale (1995) și The Preacher's Wife (1996). Discul single The Preacher's Wife a devenit cel mai bine vândut disc single gospel din istorie.^[12] La trei ani după lansarea celui de-al patrulea album de studio, My Love Is Your Love (1998) și-a reînoit contractul cu Arista Records.^[12] Și-a lansat cel de-al cincilea album de studio Just Whitneyîn 2002 și albumul One Wish: The Holiday Album cu temă de Crăciun în 2003. În 2009, Houston și-a lansat cel de-al șaptelea album de studio, I Look to You.

Pe 11 februarie 2012, a murit din cauze necunoscute la Beverly Hilton Hotel în Beverly Hills, California.^[13] Rapoartele toxicologice ulterioare au arătat că ea s-a înecat accidental în cadă din cauza efectelor consumului cronic de cocaină și a boli de inimă

A murit la data de 11 februarie 2012 în cada din camera unde era cazată la Beverly Hilton Hotel, în Beverly Hills, California posibil din cauza faptului că a amestecat alcool cu Xanax. Poliția locală a declarat că „nu există semne evidente de intenții criminale”. Mai multe detalii vor fi disponibile după efectuarea autopsiei. Rezultatul examenului toxicologic va fi eliberat în 4-6 săptămâni.

La Premiile Grammy 2012 i-au fost aduse omagii, iar Jennifer Hudson a cântat „I Will Always Love You” în memoria sa.

Whitney Houston

Whitney Houston cântând la Good Morning Americaîn Central Park la 1 septembrie 2009.

·         1964: Dan Dumitru Stângaciu (n. 8 august 1964 în Brașov), este un fost portar român de fotbal și antrenor, câștigător al Cupei Europei în 1986, și al Supercupei Europei din 1987.

La 18 ani, Stângaciu semnează pentru FC Brașov, iar după doi ani ajunge la Steaua București, fiind portarul de rezervă al antrenorului Emerich Jenei. După retragerea din fotbal a lui Helmuth Duckadam în anul 1986, Stângaciu devine prima opțiune în poarta Stelei, cu noul său antrenor, Anghel Iordănescu.

* 1964: Felix Becker (n. 9 august 1964, Darmstadt, FRG) este un fost scrimergerman specializat pe sabie, campion mondial la individual în 1994, dublu vicecampion mondial pe echipe în 1989 și 1995, campion european la individual în 1993.

·         1965 - S-a născut actriţa americană Courtney Love (“Scandalul Larry Flynt”).
* 1965: Șeicul Khames Farhan Ali Al-Khanjar Al-Issawi (خميس فرحان علي الخنجر العيساوي) este un important om de afaceri, politician și filantrop cu o influență semnificativă în comunitatea arabă sunnită din Irak. Acesta are vaste relații comerciale și politice în Orientul Mijlociu și este o figură controversată, având o reputație de om care-și schimbă alianțele politice și se presupune că are legături cu finanțarea terorismului prin relații cu Statul Islamic, cunoașterea în trecut a unor persoane influente din regimul lui Saddam Hussein și facilitarea de plăți pentru Regatul Qatarului. În prezent, el este susținător al unui sistem federal în Irak care ar crea o regiune autonomă pentru arabii sunniți, similară cu Guvernul Regional Kurdistanian din nordul țării.
Khanjar s-a născut pe 9 august 1965, ca membru al tribului Albu Issa din Fallujah, Irak. Tatăl lui, Farhan, era păstor și administra o fermă de familie, moștenită ulterior de fiul său și fratele lui Khames, Abud. El și fratele său Abud au devenit importanți oameni de afaceri în nordul Irakului. Khanjar și-a construit relații politice considerabile și se cunoaște că obișnuiește să-și schimbe susținerea între politicienii rivali. El a contribuit, de asemenea, prin intermediul organizațiilor sale de caritate, la colectarea de fonduri pentru organizațiile care sprijină grupurile teroriste. Folosind banii împrumutați de tatăl lor înainte de a muri, Abud și Khamis au deschis un magazin de mobilă italiană și au dezvoltat o relație de afaceri cu fiii dictatorului irakian de atunci, Saddam Hussein: Uday și Qusay. Khamis și Uday Hussein au început să importe țigări peste graniță și s-au poziționat rapid ca contrabandiști competenți. Khanjar a obținut o licență în literatura arabă de la Universitatea Salahaddin din Erbil, un master în administrarea afacerilor de la Colegiul Universitar Sidoon din Liban și este masterand în relații internaționale la Universitatea Orientului Mijlociu din Amman, Iordania. Khanjar este căsătorit și are două fiice și un fiu.
Khanjar este fondatorul Oficiului Reprezentantului Arabilor Sunniți pentru Irak (OASRI), care oferă informații despre comunitatea sunnită din Irak. El este și secretarul general al Proiectului Arab din Irak. În 2004, el a înființat Fundația de Dezvoltare Al-Khanjar pentru a oferi oportunități educaționale pentru elevii afectați de violențe. În 2005, Șeicul Khamis a extins activitățile fundației pentru a oferi servicii medicale familiilor cu venituri reduse. De la preluarea Mosulului de către Statul Islamic, fundația a sponsorizat în principal instituții pentru arabii sunniți strămutați intern care s-au stabilit în Kurdistanul irakian. În 2014, Fundația de Dezvoltare Al-Khanjar a înființat cincisprezece școli pentru sunniții strămutați în orașele kurde Erbil, Sulaymaniyah și Shaqlawa. Fundația a sponsorizat și o clinică medicală din Harir, care deservește aproximativ 270 de pacienți pe zi, oferind servicii care includ intervenții chirurgicale minore. În 2016, acel număr a crescut la 21 de școli care deservesc peste 25.000 de elevi și patru niveluri diferite de studiu. Tot în 2014, fundația a creat o clinică medicală în Harir care deservește 270 de pacienți pe zi, cu posibilitatea de a realiza operații chirurgicale pentru sunniții strămutați aflați în nevoie. În 2016, Șeicul Khamis a fondat în Erbil un centru medical specializat pentru a oferi în mod gratuit îngrijire medicală pentru sunniți strămutați și kurzi. Se preconizează că centrul va deservi 350 de pacienți pe zi. În 2005, Khanjar a fondat Centrul Irakian pentru Studii Strategice (ICSS) cu sediul în Iordania, un grup de reflecție care efectuează cercetări, găzduiește dezbateri și organizează conferințe privind provocările politice, de securitate și economice ale Irakului. De asemenea, el deține o rețea de televiziune, Al Fallujah TV, în orașul său natal, Fallujah. Este și fondatorul Institutului Al-Khanjar pentru Dezvoltare Științifică din Iordania, pentru irakienii care studiază în străinătate, și al Institutului Al-Khanjar pentru Asistență Socială, care oferă sprijin pacienților răniți care provin din familii cu venituri reduse.

·         1968: Gillian Leigh Anderson (n. 9 august 1968 în Chicago) este o actriță americano-britanică, care a ajuns să fie foarte cunoscută ca personajul agent FBI, doctor Dana Scully, partenera agentului Fox Mulder (interpretat de David Duchovny) din serialul de televiziune Dosarele X. În afara acestui rol, care i-a adus faima și consacrarea, actrița a avut și are o carieră filmică și de scenă complexă.

Gillian Anderson

* 1968: Eric Banadinovic, cunoscut mai mult sub numele de Eric Bana (n. 9 august 1968, Melbourne), este un actor australian. Este cel mai notabil pentru rolurile din filmele: Chopper, Black Hawk Down, Hulk sau pentru interpretarea lui Hector în Troia.

Eric Bana s-a născut ca Eric Banadinović^[1] în Melbourne, Victoria, cel mai mic dintre cei doi copii; el a avut un frate, Anthony. Are origini croate din partea tatălui său.^[1][2][3][4] Bunicul său din partea tatălui, Mate Banadinović, s-a mutat în Argentina după al doilea război mondial, iar bunica lui Bana din partea tatălui a emigrat din Germania în Australia în anii 1950 împreună cu fiul său, Ivan (tatăl lui Bana).^[1] Tatăl lui Bana a fost un manager de logistică pentru Caterpillar, Inc., și mama de origine germană a lui Bana, Eleanor, a fost un coafeză.^[4] Bana a crescut în Melbourne's Tullamarine, o zonă suburbană, în marginea de nord a orașului, în apropiere de aeroportul principal.^[5] În articolul-principal al The Mail on Sunday, el a dezvăluit autoarei Antonella Gambotto-Burkecă familia sa a avut de suferit din cauza rasismului, și că acest lucru l-a întristat. "Wog este un cuvânt teribil", a spus el.^[6] El a declarat: "Eu am fost întotdeauna mândru de originea mea, care a avut o mare influență asupra educației mele, am fost mereu în compania oamenilor de origine europeană".

Eric Bana

Eric Bana în 2009 la Festivalul de Film Tribeca

* 1972: Juan Esteban Aristizábal Vásquez (n. 9 august 1972), mai cunoscut sub numele de scenă Juanes, este un cântăreț, textier, dansator și producător columbian.

Juanes

Juanes Unplugged Tour 2012, Köln, 3 noiembrie 2012 Juanes la Zelt Musik Festival 2015, în Freiburg, Germania Juanes la Zelt Musik Festival 2015, în Freiburg, Germania

·         1973: Filippo "Pippo" Inzaghi, Ufficiale OMRI (pronunție în italiană: /fiˈlippo inˈtsaɡi/;^[1] n. 9 august 1973, Piacenza, Italia) este un fost fotbalist italian și actual antrenor al echipei F.C. Venezia.
* 1973: Oleksandr Ponomariov (în ucraineană Олександр Пономарьов; n. 9 august 1973) este unul dintre cei mai populari cântăreți din Ucraina. A obținut premiul național "Cântărețul anului" de șapte ori.^[1] Și-a reprezentat țara la Eurovision 2003, clasându-se pe locul 14.

Oleksandr Ponomariov

* 1977: Gianina Cărbunariu (n. 9 august 1977, Piatra Neamț, România) este regizoare de teatru română, dramaturg contemporan și directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț.
Gianina Cărbunariu este originară din Piatra Neamț. A absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Piatra Neamț în 1996, după care a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității București (1996–2000) și apoi cursurile Facultății de Teatru la secția regie de teatru (2004) a UNATC Ion Luca Caragiale din București. În 2006 absolvă aceeași instituție cu un masterat în scriere dramatică, pentru ca în 2011 să-și dea doctoratul cu dizertația Regizorul dramaturg, pentru care a fost apreciată cu magna cum laude
În 2002, fiind încă studentă, împreună cu alți colegi actori, Valean Andreea, Radu Apostol și Alexandru Berceanu, inițiază proiectul DramAcum (alternativ dramAcum), care avea ca scop revitalizarea și sprijinirea creației teatrale contemporane în România „prin concursuri, traduceri și producții de spectacole”. Scopul declarat al grupului este să îmbunătățească semnificativ teatrul românesc prin prezentarea de scrieri contemporane românești pentru a lupta împotriva conservatorismului ideologic și formal al comunității teatrului tradițional românesc.^[2]. Din septembrie 2005, Gianina Cărbunariu este, de asemenea, asociată cu Teatrul-Studio Alfortville (Théâtre-Studio d'Alfortville)

Prima sa piesă „Stop the Tempo”, scrisă în 2003-2004, a avut premiera în 2004 în București. Piesa este remarcată, iar Cărbunariu o va monta de-a lungul anilor în multe teatre europene. Regizoarea-dramaturg a obținut o bursă de rezidență la Royal Court Theatre din Londra pentru care va scrie un nou joc, mady-baby.edu (ulterior redenumit Kebab). Piesa s-a jucat, în special, la Royal Court Theatre și Schaubühne (am Lehniner Platz) din Berlin.^[4] · ^[5] Primele sale două părți (Stop tempo-ul și Kebab) sunt destinate a fi emblematice pentru teatru său, caracterizat de a fi „crud, fără compromisuri, variind de la energie la revoltă și dezamăgire.

Lucrările sale sunt prezentate în multe teatre din lume, dorind să prezinte o viziune diferită a României contemporane având întotdeauna grijă să conteste privitorului „[clișeele] reprezentărilor occidentale de progres și succes“.^[2] Întrebările sale cele mai frecvente se referă la acțiunea colectivă, integrarea comunității și retragerea identității.^[2]

Din 2017, Gianina Cărbunariu este directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, post pe care l-a obținut prin concurs.^[6]Cărbunariu este, de asemenea, președintă a Asociației Piese Refractare

·         1977: Mikaël Samy Silvestre (n. 9 august 1977, Chambray-lès-Tours) este un fost fotbalist francez, care juca pe postul de fundaș. Între anii 2001–2006 a jucat 40 de meciuri la echipa națională de fotbal a Franței.
* 1977: Hrafnhildur Ósk Skúladóttir (n. 9 aqugust 1977, în Reykjavík) este o handbalistă islandeză care joacă pentru clubul Valur Reykjavík și pentru echipa națională a Islandei pe postul de coordonator. Skúladóttir a participat la Campionatul European de Handbal Feminin din 2010^[1], la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2011,^[2] desfășurat în Brazilia și la Campionatul European de Handbal Feminin din 2012,^[3] desfășurat în Serbia.
* 1978: Dorin Chirtoacă (n. 9 august 1978, Colonița) este un politician din Republica Moldova, primar de Chișinău din 2007 până în 2018; prim-vicepreședinte al Partidului Liberal din 2010 și vicepreședinte din 2005

Dorin Chirtoacă

* 1978: Daniela Denby-Ashe (n. 9 august 1978, Londra) este o actrițăbritanică.

Daniela Denby-Ashe s-a născut la Londra în 1978. Are un frate cu 2 ani mai tânăr. Denby-Ashe are origini exclusiv poloneze. Tatăl său, Mirosław Pszkit, s-a născut în Polonia și a venit în Anglia la vârsta de 12 ani. Mama Danielei s-a născut în Anglia, dar a fost crescută în Franța de părinții săi polonezi. Din această cauză, Denby-Ashe știe fluent franceză și poloneză și de asemenea engleză. Când părinții săi s-au căsătorit au folosit cartea de telefoane pentru a găsi un nume englezesc potrivit, deoarece majoritatea localnicior nu au vrut să învețe să pronunțe Pszkit. Unul dintre ei a găsit numele "Denby", celălalt "Ashe" și întrucât nu puteau decide pe care să-l aleagă au hotărât să le folosească pe amândouă.

Denby-Ashe a practicat baletul de la vârsta de 2 ani și jumătate la care a renunțat în urma unei boli rare de sânge și de la 10 la 16 ani a mers la o școală de teatru. La începutul carierei sale a apărut în reclame TV și a jucat rolul fiicei lui Saffy în episodul Absolutely Fabulous, în 1995. Alte apariții includ The Bill și serialul TV de comedie Desmond's (Channel 4).

Daniela Denby-Ashe și-a făcut prima apariție pe ecrane într-o reclamă pentru KP Skips ("All that fizzin' and meltin'"), care a condus-o mai târziu la marele său succes din 1995, când a primit rolul lui Sarah Hills din EastEnders. A jucat acest personaj până în 1999. În următorul an, a primit rolul lui Janey Harper din serialul TV de comedie numit My Family. Denby-Ashe a luat o pauză în 2003 în ce privește a patra serie (fourth series) din My Family, dar s-a întors la acest rol în 2004.

În 2004, a jucat rolul principal ca Margaret Hale în drama BBC North and South, în 2006 a jucat rolul lui Mary în Torchwood, episodul Greeks Bearing Gifts. Daniela a mai jucat în Is Harry on the Boat?, Office Gossip, Rescue Me și The Afternoon Play. În 2005, a apărut în comedia Radio 4, Ring Around the Bath. Denby-Ashe a jucat teatru la Yvonne Arnaud Theatre și Criterion Theatre, Londra în The Countess și în Motortown la Royal Court Jerwood Theatre.

În 2007, Denby-Ashe a jucat rolul secretarei lui Robert Maxwell, în Maxwell, o dramă BBC despre viața lui.

* 1981:Ionuț Dan Ion (n. 9 august 1981 în Giurgiu),^[1] mai bine cunoscut sub numele de ring Jo Jo Dan^[1] este un boxer român,^[2] sub contract cu DiBella Entertainment

* 1983: Florin Nanu (n. 9 august 1983, Lugoj, Timiș, România) este un fotbalistromân care joacă pentru Ripensia Timișoara.

* 1985: Filipe Luís Kasmirski (n. 9 august 1985,^[2] Jaraguá do Sul, Brazilia), cunoscut ca și Filipe Luís, este un fotbalist brazilian care evoluează la clubul spaniol Flamengo^[3] pe postul de fundaș.

* 1985: Anna Kendrick (n. 9 august 1985)^[2] este o actriță și cântăreață americană cunoscută pentru rolul lui Natalie Keener din filmul Up in the Air (2009) și Jessica Stanley din seria Amurg. A mai jucat în filme precum Camp și Rocket Science și în muzicalul de pe Broadway, High Society.

Kendrick este o actriță nominalizată la premiile Tony, Globul de Aur și Oscar.

Kendrick s-a născut în Portland, Maine. Ea și fratele său, actorul Michael Cooke Kendrick (care a apărut în filmul Looking for an Echo din 2000), au urmat cursurile școlii Deering High School din Portland. Anna spune că inspirația ei este dată de Parker Posey, Molly Shannon și Amy Poehler.

Anna Kendrick

Anna Kendrick în 2016

Anna Kendrick (2011)

·         1985: Dennis Marshall Maxwell (n. 9 august 1985 - d. 23 iunie 2011) a fost un fotbalist costarican ca fundaș stânga, care a jucat pentru clubul danez de fotbal AaB și pentru naționala de fotbal din Costa Rica.

A murit în urma unui accident de mașină, când călătorea împreună cu soția lui, Meilyn Masís Castro, pe autostrada Braulio Carrillo din Costa Rica.

* 1986: Ovidiu Ionuț Mendizov (n. 9 august 1986, în Brașov, România) este un fotbalist român care evoluează la clubul Milsami Orhei pe postul de fundaș.

* 1986: Rade Veljović (Chirilice: Paдe Beљoвић ; n. 9 august 1986, Belgrad, Serbia, RSF Iugoslavia) este un fotbalist sârb care joacă pentru Borac Banja Luka pe postul de atacant. A evoluat în Liga I la CFR Cluj, Unirea Alba-Iulia și FCM Târgu Mureș

* 1988: Willian Borges da Silva (n. 9 august 1988,^[1] Ribeirão Pires, Brazilia), cunoscut ca Willian, este un fotbalist brazilian care joacă pentru Chelsea.

* 1991: Alexis "Lexi" Kaufman^[1] (născută pe 9 August din 1991)^[1] este o luptătoare profesionistă, model de fitness și un vestitor de inelamerican, care lucrează pentru WWE în brandul Raw sub numele de Alexa Bliss.^[2]

În mai 2013, Kaufman a semnat un contract cu WWE, și a fost atribuita la Performance Center în Orlando, Florida.^[3] În luna mai a anului 2015, Kaufman a format un parteneriat cu Blake și Murphy

* 1991: Antonio Asanović (n. 9 august 1991, Cannes, Franța) este un fotbalistcroat momentan liber de contract.

* 1992: Marius Constantin Antonescu (n. 9 august 1992, Brăila) este un jucător român de rugby în XV și de rugby în VII. Evoluează ca linia a II-a (lock).

·         1993: Rydel Mary Lynch (n. 9 august 1993) este o cântăreață, actriță de televiziune, muziciană, instrumentalistă și dansatoare americană. Ea este una dintre membrii fondatori a formației americane de pop rock, R5, pe care a format-o cu frații săi Riker, Ross, Rocky și prietenul lor de familie/toboșarul trupei, Ellington Ratliff.

Rydel Mary Lynch, născută pe 9 august 1993 în Littleton, Colorado, este fiica lui Stormie și Mark Lynch.^[2] Ea este al doilea cel mai mare copil și singura fată dintre cei cinci copii Lynch. Ea a învățat să cânte la clape, pian și la tamburină, și a luat, de asemenea, lecții de dans.^[2]Lucrurile sale favorite sunt; culoarea roz, parfumul „Pink Sugar” și supereroul Thor. Lynch a apărut în numeroase reclame. Este de asemenea vară cu Derek și Julianne Hough.^[3][4] Lynch are origini din diferite țări ca Irlanda, Marea Britanie, Danemarca, și chiar și din Franța, Germania, Scoția, și Wales.

Când erau mai mici, Rydel și frații săi organizau show-uri pentru familia lor în subsolul casei și le cereau măcar un dolar ca să le urmărească spectacolele. Ei cântau mereu și erau tot timpul împreună. Când fratele mai mare, Riker, a împlinit 16 ani, a decis că vrea să se mute la Los Angeles ca să își poată urma visul de a deveni un actor. Părinții lor au decis să se mute cu toată familia acolo ca să poată rămâne împreună. După aceasta, Rydel a apărut în diferite reclame și chiar s-a alăturat unui studio de dans, unde copii Lynch l-au întâlnit pe Ellington Ratliff.

Lynch și-a făcut debutul ca actriță în Sunday School Musical ca o membră a Crossroads Choir.^[5] Ea a apărut și în filmul School Gyrls, în care a jucat o majoretă, împreună cu fratele său Riker Lynch. Lynch a apărut de asemenea în A Day as Holly's Kids ca copilul lui Holly #2. De asemenea, Rydel a apărut în episodul „Pilot” al serialului de televiziune Bunheads, în care a jucat o showgirl din Vegas.^[1] Rydel a vorbit despre Bunheads cu Teen Ink, „I’m one of the dancers and if it gets picked up, it’ll air on ABC Family.” („Eu sunt una dintre dansatoare, iar dacă show-ul ajunge la un întreg sezon, atunci va fi difuzat pe ABC Family”.), spuse Lynch

Rydel a spus că cele mai mari influențe muzicale ale sale sunt All Time Low, Neon Trees și The Script. Rydel a spus de asemenea că formațiile ei favorite sunt Neon Trees și Walk the Moon

Rydel Lynch

Lynch în timpul turneului Loud Tour, 2013.

* 1993: Oluwatobi Ayokunle Ibitoye (n. 9 august 1993, Abuja, Nigeria) cunoscut sub numele Tobi Ibitoye este un cântăreț, compozitor și textier român de origine nigeriană de muzică pop, muzică electronică și Indie rock
Tobi Ibitoye s-a născut la data 9 august 1993 în zona a doua din sectorul WUSE din Abuja. A făcut școala primară și secundară în Abuja și la vârsta de 15 ani s-a mutat în București, România împreună cu părinții săi, aceștia fiind atașați ambasadei Nigeriei din România. Tobi și-a continuat studiile la International School of Bucharest și a terminat liceul la Cambridge School of Bucharest. Muzica a intrat în viața lui o dată cu slujbele de la biserică unde mergea împreună cu familia în fiecare duminică. La vârsta de 10 ani a început să studieze vioara împreună cu mama lui, ea fiind de asemenea cântăreață la vioară.
În 2015, a fost înscris la concursul Vocea României de către cel mai bun prieten al său și a ajuns până în faza finală alături de mentorul său Smiley și și-a adjudecat a treia poziție din concurs.

Finala la concursul Vocea României a reprezentat o premieră a artistului care și-a lansat cariera muzicală și prima lui melodie: "Miss You"^[1] produsă de Hahaha Production, melodia fiind semnată de casa de discuri Media Pro Music.

După terminarea concursului acesta a fost nevoit să se întoarcă pentru o scurtă perioadă de timp în țara lui natală^[2], după care s-a întors din nou în București și a intrat direct in studioul de creație alături de producatorii de la HaHaHa Productioncu care a început să lucreze la mai multe melodii.

"Uninvited Artist" este o comunitate formată din mai mulți artiști independenți care-și doresc să implementeze un sistem alternativ pentru "mainstream-ul" muzical din industria românească, aceasta funcționând ca și o casă de discuri, cu care in iunie 2018 Tobi Ibitoye semnează primul său contract de reprezentare în industria muzicală. După semnarea cu "Uninvited Artist" Tobi Ibitoye a lansat al doilea single "Loving me". După lansarea melodiei aceasta a fost remixată de către Alin Dumitriu remix care a intrat in Top 20 la postul de radio Dance FM București, unde a ajuns până pe locul 3 din acest top, pozitie în care a stat timp de șase săptămâni. Melodia "Loving me" a intrat și in top 50 melodii difuzate de către Dance FM București din anul 2018, unde a ocupat poziția 34. Melodia și-a continuat succesul și în USA prin platforma de streaming a postului de radio iHeartRadio, succesul acesteia făcând ca și restul melodiilor create de Tobi Ibitoye să poată fi accesate pe acestă platformă.^[3]

Povestea artistului a atras atenția BBC-ului, ^[4]reporterii fiind interesați de fenomenul integrării artistului intr-o societate cu o cultură complet diferită față de ceea în care s-a născut.

Melodia "Faith" în colaborare cu Gabriel M intră în Top 20 Dance FM unde a stat timp de nouă săptămâni, melodia fiind difuzată și pe canalul tv de muzică UTV România.

Tobi Ibitoye

* 1995: Daria Dmitrieva (în rusă Дарья Дмитриева) (n. 9 august 1995, în Toliatti)^[1] este o handbalistă din Rusia care joacă pentru clubul Dinamo-Sinara și echipa națională a Rusiei. În primăvara anului 2014, presa românească a speculat că, începând cu sezonul 2014-2015, ea va evolua pentru echipa românească HCM Baia Mare, în Liga Națională.^[2][3] Acest lucru nu s-a materializat, iar Dmitrieva a rămas la Dinamo-Sinara.
* 1997: Cristian Manea (n. 9 august 1997,^[2] Agigea, Constanța, România^[3]) este un fotbalist român care joacă pe postul de fundaș dreapta pentru echipa CFR Cluj, împrumutat de la clubul cipriot Apollon Limassol.

Decese

·         117 - A murit împăratul roman Marcus Ulpius Nerva Traianus (98 – 117). Marcus Ulpius Nerva Traianus (n.18 septembrie 53), a domnit între anii 98 -117), fiind  al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Traian a lansat in anul 101 o expediție în regatul Dacia, aflat la nord de Dunare și l-a forțat   pe regele Decebal să capituleze. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus. Totuși, la scurt timp, Decebal a adus iarăși probleme Imperiului Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture. Traian se hotărăște să atace din nou, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, și reușesc să cucerească Dacia în 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă.

·         378: Valens, împărat roman (n. 328)

·         803: Irina Ateniana, împărăteasă bizantină (n. 752)

·         833: A murit al șaptelea calif abbasid, Al-Mamun (n. 14 septembrie 786). A intemeiat la Bagdad una dintre cele mai importante instituții culturale din istoria civilizațiilor: celebra „Casă a înțelepciunii”. A domnit de la 813 până la moartea sa în 833.

·         1048: A murit Papa Damasus al II-lea,  cel de al treilea   papa german al Romei  (numele laic: Poppo von Brixen). Pontificatul lui a durat din 17 iulie până în 9 august 1048. Din 1039 a fost episcop de Brixen participând și la sinoadele de la Pavia, Sutri și Roma (între 1046 și 1047). În 1047, împăratul Henric al III-lea l-a numit, de Crăciun, papă, la Pöhlde. O armată întreagă l-a însoțit la Roma, având sarcina să-l dea jos pe papa Benedict al IX-lea, chiar cu forța. Acesta fusese răsturnat de pe tron cu un an în urmă, dar ajunsese din nou la putere după otrăvirea papei Clemens al II-lea. Poppo nu a deținut demnitatea papală decât 24 de zile, numindu-se Damasus al II-lea. Moartea lui a survenit la Palestrina, probabil din pricina malariei. Nu este exclusă nici ipoteza conform căreia ar fi fost otrăvit și el. Mormântul lui Damasus se află la biserica „San Lorenzo fuori le mura” (Roma).

·         1107: Împăratul Horikawa al Japoniei (n. 1079)

·         1250: Eric al IV-lea al Danemarcei (n. 1216)

·         1601: Mihai Viteazul, domnitor al celor trei provincii românești, asasinat la 3 km sud de Turda din ordinul fostului său aliat, generalul G.Basta. În zorii zilei de 9 august 1601, stil vechi (19 august 1601, stil nou), domnitorul Mihai Viteazul este asasinat mişeleşte din ordinul generalului Habsburgic Gheorghe Basta. În urma strălucitelor victorii ale lui Mihai Viteazul în Muntenia, Bulgaria, Transilvania şi Moldova, personalitatea sa a ajuns să inspire respect şi îngrijorare în minţile vecinilor, inclusiv cele ale aliaţilor austrieci, care au constatat capacitatea lui Mihai de a consolida cele trei principate româneşti şi a promova interesele acestora prin acţiuni independente, rapide, ferme şi foarte eficace care la un moment dat ar fi putut deveni defavorabile casei regale a Austiei. Astfel contextul internaţional a devenit net nefavorabil lui Mihai Viteazul. Puterile vecine vedeau în noul stat o contradicţie cu interesele proprii. Habsburgii (austriecii) îşi vedeau ameninţate planurile de menţinere a Transilvaniei în sfera de influenţă, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunţării la Muntenia. Mai mult chiar, noul stat reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forţe din regiune. Existau însă şi conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul Domn. Mihai nu reuşeste să înfrîngă revolta nobililor maghiari sprijiniti de generalul Basta (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) şi astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileştilor aserviţi intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Munteniei, însă şi pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileştilor, Simion Movilă. Forţat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea al Austriei, care, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susţină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai porneşte campania de recucerire a teritoriilor româneşti. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Muntenia gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiţii, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri, perspectivă cu care împăratul Rudolf al II-lea nu putea fi de acord. Din ordinul generalului habsburgic Basta, pe 9 august 1601, Mihai Viteazul este asasinat. Capul său este luat de unul dintre căpitanii domnitorului, adus în Muntenia şi înmormîntat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lîngă Tîrgovişte. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: “Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului şi Moldovei.“

Oastea lui Mihai Viteazul – pictură de Nicolae Grigorescu

Contextul internațional a fost nefavorabil lui Mihai. Puterile vecine vedeau în ambițiile sale politice o contradicție cu interesele proprii de dominanță. Habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în sfera lor de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Țara Românească. Mai mult chiar, uniunea personală a lui Mihai reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune.

Existau însă și conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul domn. De asemenea, sașii au rămas ostili lui Mihai, în urma jafurilor întreprinse de armatele sale în orașele și satele lor (Ghimbav, Codlea, Merghindeal, Cincu, Șura Mică, Cristian, Câlnic etc.).

Mihai nu reușeste să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni, sprijiniți de generalul Basta care l-a învins în Bătălia de la Mirăslău (18/28 septembrie 1600) și astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Polonii au pătruns în Moldova cu cancelarul și marele hatman Zamoyski, Mihai fiind învins în bătălia de la Bucov (20 octombrie 1600), astfel că Zamoyski îl reinstalează pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă.

Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Țării Românești, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileștilor, Simion Movilă.

Așadar, înfăptuirea unirii manu militari nu a durat, creația politică a lui Mihai s-a prăbușit ca efect al intereselor proprii ale Habsburgilor, Poloniei și Imperiului Otoman.

Gurăslău (1601)

Uciderea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii din Turda(gravură editată la Leiden - Olanda în anul 1703)

Forțat să ia calea pribegiei, Mihai se îndreaptă spre Praga pentru solicita ajutor de la împăratul Rudolf al II-lea. Călătoria a fost lungă și anevoioasă (voievodul și însoțitorii săi fiind atacați de mai multe ori, mai ales în Transilvania), trecând prin Deva, Lipova, Oradea, Debrețin, Tokaj, Pojon și Viena.^[38] A ajuns la Viena, împreună cu cei 40 de însoțitori care îi mai rămăseseră, la 2 ianuarie 1601, unde a fost primit de arhiducele Matthias (viitorul împărat Matia I), care i-a înlesnit primirea la Curtea Imperială de la Praga.^[39] Mihai Viteazul a ajuns la Praga pe 23 februarie 1601, fiind primit în audiență la împărat pe 14 martie.^[40]

Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe voievodul român.

Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul român îl îndepărtează pe Sigismund Báthory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 9/19 august 1601^[1][2], la 3 km sud de Turda^[41], Mihai Viteazul este ucis de un detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon Iacob (Jacques) de Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta.^[42] Uciderea lui Mihai este astfel relatată de Dionisie Fotino^[36]: „Între Basta și Mihai s-a rădicat o gelozie care a ajuns la dușmănie. Basta, după ce a pârât pe Mihai că avea înțelegeri secrete cu turcii, a hotărât ca să-l și aresteze; deci trimițând să-l poftească la consiliu și Mihai nevoind a veni, a poruncit la câțiva nemți ca să înconjoare cortul său, și să-l prinză viu sau să-l omoare. Mihai Vodă văzându-se astfel surprins a scos sabia și a rănit pe unul din sbirii lui Basta, dar un altul străpungându-l cu sulița în pântece, l-a trântit la pământ și i-a tăiat capul. Această ucidere infamă a lui Mihai Vodă nu fu aprobată de nimene la curtea împăratului Rodolf”. Trupul lui Mihai a fost aruncat apoi în câmpia Cristișului, pentru ca ostașii săi să vadă că a pierit căpitanul lor.^[43] Pe mormântul lui Mihai Viteazul din Turda s-a construit un obelisc, închinat lui Mihai.

Capul său este luat de Turturea paharnicul, unul dintre căpitanii voievodului,^[44] adus în Țara Românească și înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă osemintele părintelui său, Pătrașcu-Vodă.

Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu este scris: „Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”.

Miron Costin a scris în cronica sa următorul comentariu, după ce a relatat uciderea lui Mihai: „Și așea s-au plătitu lui Mihai Vodă slujbele ce-au făcutu nemților”.^[45] Abia generația pașoptistă, angajată în lupta pentru crearea statului național român, îl va recunoaște pe Mihai Viteazul ca pe un ilustru predecesor.

* 1817: Leopold al III-lea Frederick Franz, Duce de Anhalt-Dessau (10 august 1740 – 9 august 1817), cunoscut drept "Prințul Franz", a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1751 până în 1807 a fost prinț suveran al principatului de Anhalt-Dessau și din 1807 primul Duce al ducatului de Anhalt-Dessau.

Susținător puternic al Iluminismului, Leopold a inițiat numeroase reforme în principatul său și a făcut din Anhalt-Dessau unul dintre cele mai moderne și prospere mici state germane. Un anglofil, Leopold a extins și modificat grădinile vechi ale Oranienbaum care au fost stabilite în stil olandez pentru a crea primul și cel mai mare dintre parcurile englezești din vremea lui, redenumit Grădina Dessau-Wörlitz.

Leopold s-a născut la Dessau ca fiul cel mare al lui Leopold al II-lea, Prinț de Anhalt-Dessau și a soției acestuia, Gisela Agnes de Anhalt-Köthen, fiica lui Leopold, Prinț de Anhalt-Köthen.

După ce și-a pierdut ambii părinți în 1751 (mama lui la 20 aprilie iar tatăl la 16 decembrie), tânărul Leopold în vârstă de 11 ani a moștenit Anhalt-Dessau sub regența unchiului său, Prințul Dietrich.

Călcând pe urmele bunicului și tatălui său, Leopold s-a alăturat armatei prusace. După bătălia de la Kolín (18 iunie 1757), el a fost impresionat atât de negativ de spectacolul de război încât a demisionat din armată și a declarat neutralitatea principatului Anhalt-Dessau.

Portret al lui Leopold al III-lea în 1762.

În 1758 a devenit major și și-a asumat guvernarea.

Anglofil și susținător puternic al Iluminismului, Leopold a acordat o atenție deosebită în educarea populației din principat în știință și natură. Numeroasele reforme în domeniul educației, asistență medicală, servicii sociale, drumuri, agricultură, silvicultură și industrie au făcut din Anhalt-Dessau unul dintre cele mai moderne și prospere mici state germane.

Cea mai evidentă dintre îmbunătățirile sale au inclus plantarea de pomi fructiferi de-a lungul digurilor și construcția de clădiri frumoase.^[1] Reformele sale au incluse programe de lucrări publice, reparații ale digurilor distruse de inundații, oferte de locuințe sociale, educație, salubritate, primele parcuri publice, terenuri de înmormântare indiferent de ranguri sociale, precum și politici liberale față de comunitatea evreiască, inclusiv de a permite înființarea unei școli evreiești și primul ziar evreiesc din Germania.^[2]

L-a angajat pe Friedrich Wilhelm von Erdmannsdorff să construiască Palatul Wörlitz (1769-1773), prima clădire neoclasică din Germania. În 1774 Leopold l-a angajat pe von Erdmannsdorff să construiască o mică reședință cu un mic parc englezesc ca un cadou pentru soția sa; în onoarea ei, castelul a luat numele de Schloss Luisium.

De asemenea, Leopold a extins și modificat grădinile vechi ale Oranienbaum în stil olandez pentru a crea primul și cel mai mare dintre parcurile englezești din vremea sa, redenumit Grădina Dessau-Wörlitz.

În 1782 Leopold a fost judecat de Fürstenbund (Liga germană a prinților) pentru opoziția sa față de hegemonia prusacă. În 1806 el a fost invitat la Paris de Napoleon, care a fost impresionat de reputația lui. Leopold a fost unul dintre ultimii prinți care s-a alăturat Confederației Rinului, la 18 aprilie 1807. Pe de altă parte, în ciuda diferendelor sale cu coroana prusacă, el a oferit oficialului prusac Ferdinand von Schill o primire onorabilă la Dessau în 1809.

Leopold a fost ridicat la rangul de duce în 1807. El a primit titlul în schimbul unei sume considerabile de bani plătite împăratului cu puțin timp înainte de dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în 1806.

În 1812 Leopold a devenit regent al ducatului de Anhalt-Köthen în timpul minoratului ducelui Louis Augustus Karl Frederick Emil.

Leopold a murit după ce a căzut de pe cal la Schloss Luisium, în apropiere de Dessau, în 1817, la vârsta de 76 de ani. El a fost urmat de nepotul său cel mare, Leopold al IV-lea, pentru că fiul său murise deja în 1814.

Prințesa Louise de Brandenburg-Schwedt

La Charlottenburg la 25 iulie 1767 Leopold s-a căsătorit cu verișoara sa Louise Henriette Wilhelmine (n. Różanki, Brandenburg, 24 septembrie 1750 – d. Dessau, 21 decembrie 1811), fiica lui Frederick Henry, Margraf de Brandenburg-Schwedt și a Leopoldine Marie de Anhalt-Dessau, o soră a tatălui său. Ei au avut doi copii:

1. o fiică (n./d. 11 februarie 1768, Dessau).
2. Frederick, Prinț Ereditar de Anhalt-Dessau (n. 27 decembrie 1769, Dessau – d. 27 mai 1814, Dessau).

De asemenea, el a avut și câțiva copii nelegitimi:^[3][4]

• Cu Johanna Eleonore Hoffmeyer (n. 12 noiembrie 1739 – d. 3 mai 1816):

1. Wilhelmine Eleonore Fredericka (n. 14 iunie 1762, Dessau – d. 23 septembrie 1762, Dessau).
2. Contele Franz John George de Waldersee (n. 5 septembrie 1763, Dessau – d. 30 mai 1823, Dessau), căsătorit la 20 mai 1787 cu contesa Louise de Anhalt (nepoata morganatică a Prințului Ereditar Wilhelm Gustav, fiul cel mare și moștenitorul Prințului Leopold I de Anhalt-Dessau). Ei au avut șase copii, trei fii: Franz Henry, Eduard și Frederick Gustav. și trei fiice: Louise, Amalie Agnes și Marie. Descendenții lor prin fiul cel mare Franz Henry încă trăiesc.
3. Louise Eleonore Fredericka (n. 30 august 1765, Dessau – d. 1804).

• Cu Leopoldine Luise Schoch, care a fost înnobilată "von Beringer":

1. Wilhelmine Sidonie von Beringer (n. 5 ianuarie 1789, Wörlitz – d. 20 aprilie 1860, Halle); s-a căsătorit la Wörlitz la 20 iunie 1815 cu Wilhelm von Goerne.
2. Louise Adelheid von Beringer (n. 16 octombrie 1790, Dessau – d. 5 iunie 1870, Halle); s-a căsătorit la Wörlitz la 19 august 1812 cu Friedrich Ludwig Wilhelm Georg von Glafey.
3. Franz Adolf von Beringer (n. 2 iunie 1792, Wörlitz – d. 28 februarie 1834); s-a căsătorit cu Auguste Wilhelmine Roeser (n. 2 iunie 1793 – d. 25 august 1855). Ei au avut un fiu Wilhelm și o nepoată Magda, cu care linia s-a stins.

• Cu Johanna Magdalena Luise Jäger (n. 1763 – d. ?):

1. Franziska (n. 1789 – d. tânără?).
2. Leopoldine (n. 1791 – d. 1847).
3. Amalie (n. 1793 – d. 1841).

• Cu Fredricka Wilhelmine Schulz (n. 1772 – d. 1843):

1. Louis Ferdinand Schulz (n. 1800 – d. 1893).

Leopold al III-lea

·         1854: Frederic Augustus al II-lea (germană Friedrich August II.; n. 18 mai1797 – d. 9 august 1854) a fost rege al Saxoniei și membru al Casei de Wettin

A fost fiul cel mare al Prințului Maximilian al Saxoniei (care era fiul cel mic al electorului Frederic Christian de Saxonia) și al primei sale soții, Prințesa Carolina de Parma.

La 26 septembrie 1819 la Viena (prin procură) și din nou la 7 octombrie la Dresa (în persoană) s-a căsătorit cu Arhiducesa Marie Caroline de Austria, fiica împăratului Francisc I al Austriei. Nu au avut copii.

La 24 aprilie 1833 la Dresda Frederic Augustus s-a recăsătorit cu Prințesa Maria Anna de Bavaria, fiica împăratului Maximilian I Joseph de Bavaria. Nu au avut copii.

În timpul unei călătorii în Tirol, a avut un accident în Brennbüchel; a căzut de pe cal în fața acestuia iar calul l-a călcat pe cap. A murit la 8 august 1854 la Gasthof Neuner și a fost înmormântat la Katholische Hofkirche în Dresa. A fost succedat de fratele său mai mic, Ioan al Saxoniei.

Frederic Augustus al II-lea

·         1899: Sir Edward Frankland, chimist englez (n. 1825)
* 1899: Marele Duce George Alexandrovich, (rusă Великий Князь Георгий Александрович Романов), (9 mai 1871, Tsarskoe Selo - 9 august1899, Abbas Tuman, Caucaz) a fost al treilea fiu al lui Alexandru al III-lea al Rusiei și a Mariei Fiodorovna a Rusiei. A fost numit George după fratele mamei sale, George I al Greciei.^[3] În momentul nașterii sale, tatăl său, ca cel mai mare fiu al Țarului Alexandru al II-lea, era țarevici al Rusiei. Marele Duce Alexandru era al treilea în linia de succesiune la tronul Rusiei, după tatăl său și fratele său Nicolae.

În noiembrie 1894, Alexandru al III-lea a murit și fiul său, Nicolae a devenit Țar. La acea vreme, Nicolae nu avea copii, și potrivit legilor de succesiune în Imperiul Rus, Marele Duce George a devenit Țarevici. ^[4]Problemele de sănătate ale lui George l-au forțat să se mute la Abbas-Tuman. A fost imposibil pentru el să se întoarcă la St.Petersburg pentru funerariile tatălui său, Alexandru al III-lea. Doctorii i-au interzis.^[5]

Nicolae i-a scris fratelui său, "... în mod constant mă rog la Dumnezeu pentru recuperarea ta completă și rapidă și pentru confortul tău, pentru că este mult mai greu să fii singur după o așa mare durere decât este pentru noi care cel puțin suntem împreună!" ^[6] De asemenea, George a pierdut botezul fiicelor lui Nicolae, Olga și Tatiana. La scurt timp după nașterea celei de-a treia fiice, Maria, în iunie 1899, George i-a scris fratelui său, "Sunt nespus de trist că n-am putut să văd fetele voastre și să ajung să le cunosc; dar ce pot să fac? Asta este soarta mea și totul este voia lui Dumnezeu."^[7]

Vizitele pe care i le făcea mama lui la Abbas Tuman îi făceau plăcere. În 1895, George și mama sa au vizitat Danemarca. Nu-și văzuseră rudele daneze de patru ani. Brusc, starea sa de sănătate s-a înrăutățit. I s-a interzis să fumeze și a trebuit să stea în pat până când s-a întremat suficient pentru a se întoarce la Abbas Tuman. Îi scrie lui Nicolae la întoarcere despre călătoria în Danemarca: "Desigur a fost plăcut să revăd familia după patru ani însă nu cred că din punct de vedere al sănătății mi-a făcut bine pentru că am pierdut 3 kg pe care cu atâta greutate le-am pus în mai și iunie

George a murit brusc la 9 august 1899 la vârsta de 28 de ani. A plecat singur cu motocicleta sa și câteva ore mai târziu, pentru că nu se întorcea, personalul îngrijorat a început să-l caute. O țărancă îl descoperise pe marginea străzii; sângele care îi ieșea din gură îl împiedica să respire. L-a sprijinit în brațe până a murit.^[9]

Vestea a ajuns la Nicolae prin telegramă și el a avut misiunea dificilă de a-și anunța mama. Întreaga familie a fost complet devastată. Nicolae în special a fost deosebit de afectat de pierderea fratele său mai mic.^[10] La 14 august 1899 a fost înmormântat la Caterala Sf. Petru și Pavel din St.Petersburg, nu departe de tatăl său, Alexandru al III-lea.

Marele Duce George Alexandrovici

Țarevici al Rusiei Mare Duce George Alexandrovici al Rusiei

·         1906: Gerzson Ádám, scriitor și istoric literar maghiar (n. 1832)

·         1919 - A încetat din viaţă compozitorul, pianistul şi dirijorul Ruggero Leoncavallo. Vestit prin opera sa "Pagliacci", el a compus şi muzică pentru balet (“Viaţa unei marionete”), muzică simfonică, canţonete, muzică religioasă, de cameră etc (n. 23 aprilie 1857)

·         1932 - A murit King Camp Gillette, inventator şi manufacturier american, realizatorul primelor lame de ras (n.5.01.1855).

·         1938: A încetat din viaţă etnologul, arheologul si exploratorul Leo Viktor Frobenius, care a condus expediţii în Africa (1904-1935) şi a explorat numeroase centre de artă preistorică în Norvegia, Austria, Spania şi Africa (n. 29 iunie 1873). A fost unul dintre cei mai importanți etnografi germani. Leo Frobenius (29 iunie 1873 la Berlin – 9 august 1938, Biganzolo, Lacul Maggiore, Italia) a fost un etnolog și arheolog german, unul dintre cei mai importanți etnografi germani. Este cunoscut în spațiul românesc mai ales pentru influența operei sale asupra gândirii lui Lucian Blaga.

·         1962 - A încetat din viaţă scriitorul Herman Hesse, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1946: “Jocul cu mărgelele de sticlă”, “Lupul de stepă”, “Narcis şi Gură de aur” (n. 2 iulie1877).

·         1968: Friedrich Christian, Margraf de Meissen (31 decembrie 1893 – 9 august 1968) a fost Șeful Casei Regale de Saxonia.

S-a născut la Dresda ca al doilea fiu al regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Luise de Austria, Prințesă de Toscana. La 13 noiembrie 1918 tatăl său a abdicat în urma înfrângerii Imperiului german în Primul Război Mondial.

Friedrich Christian a devenit moștenitor aparent al Casei regale a Saxoniei după decizia fratelui mai mare, Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei, de a renunța la drepturile sale de succesiune în 1923. Friedrich Christian a devenit Șef al Casei Regale la 12 februarie 1932 după moartea tatălui său.

În 1933 guvernul polonez a vrut să-i propună să devină noul rege al Poloniei însă creștera puterii lui Adolf Hitler și viitorul al doilea război mondial au prevenit ca acest lucru să se întâmple.^[1]

Friedrich Christian a murit la 9 august 1968 la Samedan, la vârsta de 74 de ani.

Friedrich Christian s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis (1903–1976) la 16 iunie 1923 la Regensburg. Cuplul a avut cinci copii:

• Maria Emanuel, Margraf de Meissen (1926 – 2012), căsătorit cu Prințesa Anastasia de Anhalt, fără copii
• Prințesa Maria Josepha de Saxonia (n. 1928), necăsătorită
• Prințesa Anna de Saxonia (n. 1929 – 2012), căsătorită cu Roberto de Afif, trei copii
• Prințul Albert de Saxonia (n. 1934 – 2012), căsătorit cu Elmira Henke, fără copii
• Prințesa Matilda de Saxonia (n. 1936), căsătorită și divorțată de Prințul Johannes Heinrich de Saxa-Coburg și Gotha; au avut un fiu care a decedat la 18 ani într-un accident de ski

Friedrich Christian

Margraf de Meissen

·         1968 - A murit actorul american John Indrisano (n.1906).

·         1969: Actrita americana Sharon Tate, in varsta de 26 de ani,  sotia regizorului Roman Polanski  a fost gasita ucisa  bestial in locuinta sa din Los Angeles. Era   însărcinată in luna a 8-a. Autorii odioasei crime au fost membrii unei  bande de hippies condusa de Charles Manson. În ianuarie 1971, Charles Manson si trei din adeptii lui – Susan Atkins, 22 de ani, Patricia Krenwinkel, 23 de ani  şi Leslie Van Houten, 21 de ani – au fost condamnaţi , după cel mai lung proces pentru judecarea unei crime  din istoria Statelor Unite.

·         1969: A încetat din viaţă fizicianul  Cecil Frank Powell, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică; (n. 5 decembrie 1903). A fost un fizician britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1950 pentru dezvoltarea metodei fotografice de studiere a proceselor nucleare și pentru descoperirea pionului (mezon pi), o particulă subatomică de masă mare. Pionul s-a dovedit a fi particula ipotetică propusă în 1935 de japonezul Yukawa Hideki în teoria sa privind fizica nucleară. Powell a primit și Medalia de Aur Lomonosov în 1967, și a fost cosemnatar al Manifestului Russell-Einstein în 1955, care sublinia  pericolele reprezentatedearmelenucleare și cerea liderilor lumiisă caute soluții pașnice la conflicte.

·         1969 - A murit medicul Constantin I. Parhon, întemeietorul şcolii româneşti de endocrinologie (n. 15 octombrie 1874)

·         1975 - A încetat din viaţă compozitorul, pianistul şi pedagogul Dimitri Şostakovici, unul dintre marii creatori ai muzicii secolului al XX-lea (n. 25 septembrie 1906).
* 1976: José Lezama Lima (n. 19 decembrie 1910, Havana, Cuba – d. 9 august 1976 Havana, Cuba) a fost un romancier și poetcubanez.
Eseuri:

• Analecta del reloj (1953)
• La expresión americana (1957)
• Tratados en La Habana (1958)
• La cantidad hechizada (1970)

José Lezama Lima

·         1991 - A murit Cella Delavrancea, pianistă, critic muzical şi profesor, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea, una din prietenele intime ale reginei Maria a României (n. 15 decembrie 1887).

* 2003: Gregory Hines (n. 14 februarie 1946 - d. 9 august 2003) a fost un actor american, dansator și cântăreț.

Richard Pryor trebuia să joace rolul lui Josephus în Istoria lumii: partea I, dar cu două zile înainte de filmarea scenelor în care apărea, a fost spitalizat cu arsuri grave într-un incident foarte mediatizat.^[11][12] Mel Brooks, regizorul filmului, era pe punctul de a șterge aceste scene cândMadeline Kahn i-a sugerat pe Gregory Hines pentru acest rol

Filmografie:

• History of the World, Part I (1981)
• Wolfen (1981)
• Deal of the Century (1983)
• The Muppets Take Manhattan (1984)
• The Cotton Club (1984)
• White Nights (1985)
• Faerie Tale Theatre: "Puss in Boots" (1985)
• Amazing Stories: (TV) "The Amazing Falsworth"^[13] (1985)
• Running Scared (1986)
• Off Limits (1988)
• Tap (1989)
• Gregory Hines' Tap Dance in America (1989)
• Eve of Destruction (1991)
• White Lie (1991)
• A Rage in Harlem (1991)
• T Bone n Weasel (1992)
• Kangaroo Court (1994)
• Renaissance Man (1994)
• Dead Air (1994)
• A Stranger In Town (1995)
• Waiting to Exhale (1995)
• Happily Ever After: Fairy Tales for Every Child ( 1995 ) ( voice ) episode beauty and the beast
• The Cherokee Kid (1996)
• Good Luck (1996)
• Mad Dog Time (1996)
• The Preacher's Wife (1996)
• Subway Stories: Tales From the Underground (1997)
• The Tic Code (1999)
• Little Bill (TV) (1999–2003, until his death)
• Things You Can Tell Just by Looking at Her (2000)
• Once in the Life (2000)
• Will & Grace (TV) (2000)
• Who Killed Atlanta's Children? (TV) (2000)
• Bojangles (2001)
• Venice: Lost and Found (2002)
• The Red Sneakers (TV) (2002)
• The Root (2003)
• Law & Order: (TV) "Suicide Box" (2003)
• Lost at Home: (TV) (2003)
• Keeping Time: The Life, Music & Photography of Milt Hinton (2004)

Gregory Hines

* 2005: Gheorghe Coman (n. 8 septembrie 1925, Ploiești - d. 9 august 2005) a fost un sculptor român, absolvent al Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu” - București, secția sculptură, seria 1945-1950, membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

A trăit la Ploiești, fiind unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici de pe meleagurile prahovene. Lui i se datorează celebrul bust al lui Caragiale din centrul Ploieștiului. Sculpturile sale, dedicate reprezentării unora dintre cele mai mari figuri ale istoriei și culturii naționale, ca și decorării spațiului urban, monahal, turistic, sunt expuse în Ploiești, Buzău, Târgoviște. A fost creatorul și animatorul vestitei Tabere de sculptură Măgura, de la mânăstirea Ciolanu - Buzău, printre primele de acest gen din România, inițiativă care a avut un larg ecou și peste hotare. A pus la punct acest proiect împreună cu ziaristul Paul Lampert de la România liberă. Gheorghe Coman s-a remarcat, de asemenea, printr-un gest de mare probitate morală, refuzând o comandă foarte promițătoare sub raport pecuniar, de a prezenta figura dominantă a așa-numitei ,,epoci de aur" - Nicolae Ceaușescu -, lucrare preluată ulterior de alt sculptor. După 1989 a desfășurat și o susținută activitate publicistică.

Activități:

• 1950 - Membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP),
• 1951 - președinte al Filialei UAP - Ploiești,
• 1968 - președinte al Filialei UAP - Buzău.

Expoziții

Personale

• 1965 - Vălenii de Munte,
• 1965 - Ploiești,
• 1991 - Lumsden - Scoția,
• 2000 - Ploiești,
• 2000 - București – sala Simeza;

De grup

Începând din 1949 participă la aproape toate expozițiile anuale, bienale și trienale organizate la București, precum și la expozițiile colective organizate pe plan local;

Internaționale

• 1962 - Praga,
• 1970 - Varșovia,
• 1992 - Aberdeen - Scoția.

Tabere de creație

• 1970 - 1985 - inițiator și organizator al Taberei de sculptură Măgura – Buzău, participant la toate cele 16 ediții,
• 1987 - participant la Tabăra de sculptură Oarba de Mureș,
• 1988 - participant la Tabăra de sculptură Ineu,
• 1991 - participant la Tabăra de sculptură Lumsden - Scoția.^[1]

·         2006 - A murit fizicianul american James Alfred Van Allen. Pe baza informaţilor transmise de sateliţii Explorer 2 şi 4, a descoperit, în 1958, centurile de radiaţii care îi poartă numele (n.07.09.1914).

·         2008: Mahmoud Darwish, poet și prozator palestinian (n. 1941).
* 2015: Jack Gold (n. 28 iunie 1930; d. 9 august 2015) este un regizor britanic de film și televiziune. A făcut parte din Tradiția Realistă Britanică ce a urmat curentului Free Cinema.
Filmografie:

• My Father Knew Lloyd George (1965)
• The World of Coppard (1968)
• The Bofors Gun (1968)
• The Reckoning (1969)
• Stoker Leishman's Diaries (1972)
• The Gangster Show: The Resistible Rise of Arturo Ui (1972)
• Conflict (1973) (relansat sub denumirea Catholics).
• The National Health (1973)
• Who? (1973)
• Man Friday (1975)
• The Naked Civil Servant (1975)
• Aces High (1976)
• Atingerea meduzei (1978)
• The Sailor's Return (1978)
• Charlie Muffin (1979)
• Little Lord Fauntleroy (1980)
• The Merchant of Venice (1980)
• Praying Mantis (1983)
• Macbeth (1983)
• Good and Bad at Games (1983)
• Red Monarch (1983)
• The Chain (1984)
• Sakharov (1984)
• Me and the Girls (1985)
• Murrow (1986)
• Evadare din Sobibor (1987)
• Stones for Ibarra (1988)
• The Tenth Man (1988)
• Ball Trap on the Cote Sauvage (1989)
• The Rose and the Jackal (1990)
• The War That Never Ends (1991)
• She Stood Alone (1991)
• Der Fall Lucona (1993)
• Spring Awakening (1994)
• The Return of the Native (1994)
• Heavy Weather (1995)
• Into the Blue (1997)
• Goodnight Mister Tom (1998)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Ap Matia; Sf 10 Mc care au pătimit pentru icoana lui Hristos

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), fecioară, martiră, patroană a Europei

• Singapore, independența față de Malaezia (1965)
• Proclamarea independenţei în Argentina. Sărbătoare naţională (1816).
• Ziua Internaţională a Grădinilor Zoologice

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 9 August

PAGINI DE ISTORIE

BOMBARDAREA ORAȘELOR HIROȘIMA ȘI NAGASAKI

de Emilian Voaideș

Probabil unul din cele mai cunoscute evenimente ale secolului XX, bombardarea oraşelor Hiroshima şi Nagasaki de către americani s-a concretizat nu doar într-o dramă niponă, ci a constituit şi singurul prilej (şi sperăm că ultimul) în care s-au folosit arme nucleare.

Începutul secolului XX găseşte Statele Unite şi Japonia în relaţii foarte bune, cei dintâi sprijinindu-i pe asiatici la finalul războiului ruso-japonez, cele două state fiind aliate şi în Primul Război Mondial. Raporturile dintre asiatici şi americani încep să se deterioreze însă odată cu atacarea şi invadarea Manciuriei de către japonezi, politică ce va fi atacată de către regimul lui Roosevelt.

Preşedintele american va stopa exporturile de fier şi oţel, apoi le va limita şi pe cele de carburanţi pentru avioane doar la statele din emisfera vestică şi spre Marea Britanie. Acesta poate fi considerat, de altfel, un prim atac la adresa Japoniei, statul asiatic fiind foarte afectat din punct de vedere economic în urma acestor măsuri. Exportul de petrol continuă, însă niponii încearcă să îl limiteze prin toate mijloacele posibile, acesta fiind redus de la 6-7 milioane de barili la 1,6 milioane anual.

În iunie 1941, exportul de petrol către Japonia va fi stopat în totalitate de către americani, asiaticii plănuind în urma acestei decizii invazia Malaeziei, a Filipinelor, aHonk-Kong-ului şi eventual a SUA. Fiind conştienţi de vulnerabilitatea americană în Pacific, mulţi lideri militari îi vor cere lui Roosevelt amânarea măsurilor de limitare a exporturilor, însă acesta le va ignora sfaturile, crezând că Japonia se va limita la atacarea Malaeziei sau a Indiilor olandeze, siguranţa americană neavând de suferit.

Disperaţi de măsurile luate de americani, japonezii vor ataca baza militară de la Pearl Harbor pe 7 decembrie 1941. Lucrurile nu vor lua o turnură favorabilă asiaticilor, deoarece portavioanele americane (cea mai performantă unitate a acestora) nu se aflau în acele momente în bază, iar atacul de pe 7 decembrie va constitui prilejul perfect căutat de americani pentru a ataca Japonia.

Dăm filmul pe fast-forward şi ajungem în 1945, în plin război mondial. Japonezii, conştienţi de faptul că ţara le va fi invadată, vor pregăti 2,3 milioane de soldaţimeniţi să apere ţara din Pacific. Americanii estimau pierderile umane pe care urmau să le sufere în urma invaziei la 400.000-800.000 de oameni, motiv pentru care vor căuta o metodă prin care acest număr să fie diminuat semnificativ.

Astfel se dă drumul aşa-numitului „proiect Manhattan”, unde ingineri americani, în colaborare cu omologi de-ai lor din Marea Britanie şi Canada, vor produce bombele nucleare prin care vor fi atacate oraşele Hiroshima şi Nagasaki. Generalul de Armată George Marshallva cere nominalizarea câtorva ţinte, din care vor fi alese doar două oraşe. Comitetul a nominalizat patru oraşe, din care au fost selectateHiroshima şi Kokura, cu Nagasaki variantă de rezervă.

În data de 6 august, Escadronul 393d B-29, pilotat de Paul Tibbets, va decola de la baza din Tinian, destinaţia sa fiind oraşul Hiroshima, oraş pe care avea misiunea să îl distrugă. Bomba a fost armată în timpul zborului din motive de siguranţă, iar cu 30 de minute înainte de sosirea la destinaţie, dispozitivele de siguranţă au fost eliminate. Radarele japoneze au detectat apropierea a trei aeronave americane, dar, din cauza numărului redus al acestora, au decis să nu deschidă focul. La ora locală 8:15, dispozitivul numit „Little-Boy”, ce conţinea 64 de kilograme de uraniu, a fost lansat asupra Hiroshimei, acestuia luându-i 43 de secunde să îşi atingă ţinta. În urma impactului, 70.000-80.000 de oameni au fost ucişi, iar circa alţi 70.000 răniţi.

În dimineaţa zilei de 9 august, avionul B-29 Superfortress Bockscar, aeronavă pilotată de maiorul Charles W. Sweeney, decola spre Kokura , având la bord bomba numită „Fat Man”. În momentul decolării, bomba era deja armată, dar dispozitivele de siguranţă erau încă active. Odată ajunşi deasupra oraşului Kokura, membrii echipajului au constatat faptul că datele meteorologice nu le erau favorabile, cerul fiind în proporţie de 70% înnourat. După trei raiduri deasupra oraşului, au decis să se îndrepte spre Nagasaki, oraşul ce reprezenta ultima alternativă pentru bombardare. La ora 11:01, bomba a fost lansată, după 43 de secunde ea atingându-şi ţinta. Numărul persoanelor ucise de „Fat Man” a fost estimat la 80.000.

Pe 9 august, sovieticii vor declara de asemenea război Japoniei, invadând Mancucko, evenimentul având loc la doar câteva ore înaintea atacului de la Nagasaki. În aceste condiţii, niponii capitulează, fiind ocupată de trupele aliate. Actul de capitulare este semnat pe data de 2 septembrie, la bordul navei americane USS Missouri.

Cel de-al Doilea Război Mondial se încheie astfel tragic pentru japonezi, nu doar din pricina pierderii lui, ci şi din cea a tragediilor de la Hiroshima şi Nagasaki, oraşe ce vor rămâne în istorie în urma evenimentelor crunte în care au fost implicate.

ULTIMELE DUELURI DIN ISTORIA ROMÂNIEI

Cumpăna veacurilor XIX-XX a fost marcată de cele din urmă dueluri ”cavalerești”, amintiri ale unei epoci romantice. Motivele obișnuite ale conflictelor care le-au generat erau din cele mai diverse: ofense aduse propiei persoane sau celei iubite, insulte, gelozie… Mijloacele folosite porneau de la sabia provenind din duelurile medievale, la ”obiceiurile locului” adică ”bătaia ca la ușa cortului”, până la pistoalele care se vindeau la liber în magazine. Actorii spectaculoaselor dueluri erau: amorezi de duzină, ofițeri, negustori, funcționari, doctori și alții. Totul se desfășura în ilegalitate, duelurile fiind interzise. Iată cum relata presa astfel de evenimente:

Curierul Olteniei, an II, nr. 55, 5 iulie 1893

”În noaptea de 1 iulie 1893 urma să aibă loc un duel. Cauza. Un domn cu sora lui erau în grădina Iosef, când un locotenent de cavalerie și-a permis ”a-i face bezele”. Fratele ei i-a cerut cont, iar ofițerul l-a provocat la duel alegând terenul la grădina Bibescu. Din cauză că un martor al civilului n-a venit, duelul s-a amânat.”

Curierul Olteniei, an II, nr. 61, 16 august 1893

”La Craiova, răzbunătorii paraponisiți(supărați) nu își găsesc satisfacție decât în duel. În seara zilei de 9 august, I.P. și N., propietari, din cauza unei femei pe care amândoi o iubeau, s-au provocat la duel, alegându-și ca armă pistolul la distanța de 20 de pași. Locul, lângă comuna Breasta. După două schimbri de gloanțe n-au fost câtuși de puțin zgâriați. Nu după multă vreme, apucându-se de ceartă, s-au luat la bătaie în toată puterea cuvântului, încât nici unul nu mai rămăsese cu haine pe ei. Orice am zice, tot e mai bun obiceiul cel vechi, bătaia ca la ușa cortului, căci, așa cum se vede, cu duelul nimic nu rezolvi”.

Curierul Olteniei, an III, nr. 79, 20 decembrie 1893

Duelul din strada Amaradia

”Motivul. Doi domni, X și Y, se îndrăgostesc de aceeași domnișoară. Mai întâi dl. X cunoaște o damă de lume mare la un cafeu-chantant, de care se îndrăgostește. Când punga s-a subțiat, locul lui e luat de altul, mai gros la pungă și artist. Trist și cu pașaportul la inimă, dl. X își provoacă inamicul la duel. Când cei doi cavaleri ai duelului erau față în față, în dosul spitalului de nebuni, gata să tragă, un nebun scapă din spital și, cu un par în mână, se ia după cei doi dueliști, care, de frică, o rupseră la fugă. În fugă, duelistul X se împiedică, iar pistolul luă foc, curajosul rămânând două ore ca trăsnit de frică, deoarece nu știa dacă mai trăiește sau a murit. Pe acesta și astăzi îl mai vedeți cu o zgârietură la nas căpătată de la căzătură. Ca recompensă pentru sacrificiile aduse pe altarul amorului, domnișoara de la cafeul-chantant i-a lăsat baltă pe amândoi, luându-și un alt însoțitor cu punga mai durdulie”.

Curierul Olteniei, an XIV, nr. 589, 12 8 sprilie 1904

Duelul de la Batalionul I vânători

”Miercuri, 8 aprilie, pe câmpia poligonului de tir a avut loc un duel cu sabia între sublocotenenții Condeescu și Pascu. Cauza, oarecari cuvinte ofensatoare schimbate între cei doi combatanți. Dl. Pascu a avut ca martori pe căpitanul Bădescu și locotenentul Petrescu, iar provocatorul, Condeescu, pe căpitanul Urdăreanu și locotenentul Rasoviceanu. Au avut loc trei reprize. Sublocotenentul Pascu a căpătat răni la braț de oarecare gravitate, fiind trimis acasă cu trăsura. Și sublocotenentul Condeescu a fost rănit. Autoritățile militare anchetează cazul.

RELIGIE ORTODOXĂ 9 August

Sf Ap Matia; Sf 10 Mc care au pătimit pentru icoana lui Hristos

În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Matia.

Sfântul Apostol Matia – 

S-a născut în Betleem și era din seminția lui Iuda. S-a deprins din copilărie cu învățătura Sfintelor Scripturi și cunoașterea legii, având îndrumător pe sfântul, dreptul și bătrânul Simeon, purtătorul de Dumnezeu. Ascultând cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, a lăsat toate și L-a urmat împreună cu ceilalți ucenici. Pentru aceasta s-a învrednicit a fi ales între cei șaptezeci de apostoli. Faptele Apostolilor arată cum după Înălțarea la Cer a Mântuitorului, Sfinții Apostoli s-au întors de la muntele Eleon la Ierusalim și au ales doi bărbați, pe Iosif, numit Varsava sau Just și pe Matia. Sfinții Apostoli s-au rugat zicând: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Și au tras sorți, și sorții au căzut pe Matia, și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli” (F. Ap. 1, 12-26). La Pogorârea Duhului Sfânt era și Matia de față. El a predicat Evanghelia Mântuitorului în Iudeea și Ierusalim. Din Ierusalim a mers în Antiohia, Capadocia și Sinope. Tradiția spune că Sfântul Apostol Matia a predicat în Etiopia și în Macedonia. Apostolul Matia a săvârșit multe minuni vindecând numeroși bolnavi, printre care și unii oameni cărora li se dăduse otravă. Pentru aceasta a fost întemnițat. A doua zi de dimineață a fost găsit în mijlocul poporului propovăduind. Reîntorcându-se în Iudeea a fost prins iarăși și adus în fața arhiereului Ana. Față de acesta a mărturisit credința în Hristos, motiv pentru care arhiereul l-a condamnat la moarte prin ucidere cu pietre. Majoritatea istoricilor susțin că Sfântul Apostol Matia a fost crucificat în Colchis (Georgia), în anul 63.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea sfinților zece mucenici, care au mărturisit pentru sfânta icoană a Mântuitorului din poarta de aramă: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie și Maria Patrichia.

Acesti sfinti au trait în zilele salbaticitului Leon, care nu suferea sfintele icoane si le ardea. Pentru aceea s-a apucat el sa pogoare si cinstita icoana a Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se afla la poarta de arama. Si au facut scari si au pus lemne lungi, si s-au suit pe scari, vrând sa o pogoare.

Atunci vitejii acestia apucând de scara si tragând-o la dânsii, au surpat cu capul în jos pe cel urcat pe ea de l-au dat mortii, si au anatematizat si au blestemat pe împarat. Împaratul daca a aflat de aceasta, s-a umplut de mânie si a poruncit sa se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de fata acolo, al caror numar numai Domnul îl stie, fiindca era multime multa de popor. Iar pe acesti noua Sfinti Mucenici batându-i cu toiege îi baga în temnita, poruncind sa le dea pe fiecare zi câte cinci sute de lovituri. Si asa au rabdat cu barbatie fericitii opt luni. Si daca a vazut tiranul ca li se sfârsea viata, a poruncit sa fie mai întâi chinuiti si sa li se taie capetele lor si Sfintei Maria Patrichia, si sa fie aruncati în mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 9 August

A: PLĂCINTE

Plăcintă cu ciuperci

·       foi de plăcintă;

·       500 g ciuperci;

·       50 g margarină;

·       1 ceapă;

·       Sare;

·       Piper

Dacă nu avem foi de plăcintă se prepară un aluat din 250 g făină, 250 g margarină, ½ pahar cu apă caldă şi sare şi se lasă la rece.

        Se curăţă ciupercile, se spală bine şi se taie felioare subţiri.

        Se înăbuşă pe foc, într-o cratiţă acoperită, în margarină cu ceapa tăiată solzişori, sarea şi piperul măcinat.

        Când s-au înmuiat şi zeama din ele a scăzut se lasă să se răcorească.

        Se împarte aluatul în două.

        Una din jumătăţi se întinde de forma şi mărimea tăvii.

        Se unge tava, se aşază foaia şi se coace la cuptor.

        Se scoate din cuptor, se întind ciupercile scăzute şi răcorite pe toată suprafaţa foii, iar jumătatea cealaltă de aluat care a fost păstrată la rece, se întinde şi se pune în tavă deasupra compoziţiei.

        Se dă la cuptor până se rumeneşte.

B: SALATE

Salată de varză

·       1 varză mică;

·       2 morcovi;

·       1 rădăcină ţelină;

·       6 căţei usturoi pisat;

·       Sare;

·       5 linguri ulei;

·       3 linguri oţet;

·       Mărar

Peste varza tocată fideluţă, amestecată cu morcovul şi ţelina date pe răzătoare se toarnă amestecul de sare, ulei şi oţet.

        Usturoiul pisat şi mărarul se adaugă la sfârşit.

C: SOSURI

Sos indian

·       25 g margarină;

·       2 cepe;

·       1 rădăcină pătrunjel;

·       Cimbru;

·       1 foaie dafin;

·       Frunze de ţelină;

·       1 linguriţă făină;

·       Sare;

·       Boia iute;

·       1 ceaşcă apă

Se taie ceapa solzişori şi se căleşte în margarină.

        Se adaugă făină şi se amestecă continuu.

        Când făina capătă culoare gălbuie se stinge cu apă.

        Se adaugă restul ingredientelor şi se fierbe circa 30 minute.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de roşii cu soia

350 ml supă de legume
200 ml lapte de soia
60 g făină de soia
2 căţei de usturoi
5-6 foi de dafin
300 ml piure de roşii
80 ml ulei rafinat de soia
30 g soia texturată
sare şi piper, după gust
coriandru, pentru decor

1. Taie cubuleţe 20 g de soia texturată şi rade restul pe răzătoare.
2. Încălzeşte 20 ml ulei rafinat de soia într-o tigaie cu fundul gros.
3. Adaugă frunzele de dafin, piperul şi făina de soia. Prepară un sote.
4. Într-o tigaie separată, încălzeşte restul de ulei de soia.
5. Adaugă usturoiul tocat mărunt şi piureul de roşii.
6. Adaugă compoziţia din prima tigaie şi supa de legume şi lasă totul la fiert timp de 5 minute.
7. Adaugă treptat laptele de soia, amestecând în permanenţă.
8. Sărează, încorporează cubuleţele de soia şi lasă ciorba la fiert timp de 2 minute.
9. Decorează cu tofu ras şi coriandru tocat.

E: MÂNCĂRURI

Ghiveci de legume

·       1 kg cartofi tăiaţi felii subţiri;

·       ½ kg dovlecei curăţaţi şi tăiaţi  rondele;

·       ¼ kg bame;

·       1 ½ ceaşcă ulei;

·       3 – 4 cepe tăiate solzi;

·       1 legătură mărar;

·       1 legătură pătrunjel;

·       4 – 5 roşii date pe răzătoare;

·       Sare;

·       Piper

·       5 – 6 căţei de usturoi

Se curăţă, se taie zarzavaturile şi se aşază straturi alternative în formă, presărând sare şi piper după fiecare strat.

        Ceapa se căleşte bine în ulei, se adaugă roşiile, usturoiul şi se toarnă peste zarzavaturi.

        Deasupra se pun 2 – 3 roşii tăiate felii şi restul de verdeaţă.

        Se dă la cuptor la foc potrivit aproximativ o oră.

F: DULCIURI

Chec cu cacao

·       ¾ ceaşcă ulei;

·       2 ceşti zahăr;

·       2 ceşti apă rece;

·       3 linguri oţet;

·       6 linguri cacao;

·       1 linguriţă sare;

·       2 plicuri vanilie;

·       3 ceşti făină;

·       2 linguriţe bicarbonat;

·       1 linguriţă praf de copt

Se bate uleiul cu zahărul, se adaugă oţetul, apa, vanilia, făina în care se amestecă bicarbonatul şi praful de copt.

        La sfârşit se adaugă sare şi cacao.

        Se răstoarnă compoziţia în tava unsă şi tapetată cu făină şi se dă la cuptor, la foc potrivit timp de 45 minute.

        Când este copt se pudrează cu zahăr.

ARTE 9 August

INVITAŢIE LA OPERĂ 9 August

Pagliacci de Leoncavallo

Leoncavallo - PAGLIACCI - Teatro San Carlo - 2011 FULL VIDEO: 

Leoncavallo: Zazà: 

Ruggiero Leoncavallo "Gli Zingari" Complete Opera: 

Ruggero Leoncavallo = LA REGINETTA DELLE ROSE = Rai Torino, 23.02.1951 = RARE RECORDING =

I MEDICI - RUGGERO LEONCAVALLO – 1993: 

Leoncavallo - EDIPO RE - Lormi, Vaina, Vertecchi, Mazzieri, Durante - Rai Roma, 1972: 

MUZICĂ 9 August

Alexandru Mandy

Billy Henderson, cântăreţ american (The Spinners).

The Spinners -

Peter Leslie Gavin, baterist britanic (Shades, Bluesology, Heads, Hands & Feet, Vinegar Joe).

Hands off Feet off 

Marinus Gerritsen, basist, clăpar şi compozitor olandez (Golden Earring).

Golden Earring - Radar Love - 

John "Pazz" Parry, cântăreţ britanic (Bonzo Dog, Pasadena Roof Orchestra).

Pasadena Roof Orchestra:

Barbara Mason, cântăreaţă şi compozitoare americană.

Barbara Mason (Best of):

Benjamin Orr, vocalist şi basist (Cars).

Kurtis Blow (Kurt Walker), cântăreţ, rapper, DJ şi compozitor american

Whitney Houston

Rydel Lynch, cântăreață americană, membră a trupei R5

THE BEST OF RYDEL LYNCH [2016]: 

Dmitri Şostakovici

Dmitri Shostakovich - The Very Best Of 

Cella Delavrancea

REZISTENȚA PRIN CULTURĂ - CELLA DELAVRANCEA (I): 

REZISTENȚA PRIN CULTURĂ - CELLA DELAVRANCEA (II): 

REZISTENȚA PRIN CULTURĂ - CELLA DELAVRANCEA (III): 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Best Songs of Boney M Boney M Greatest Hits Full Album 2019 (HQ)

POEZIE 9 August

Adrian Păunescu

Singurătate:

 Soarta:

 Cântec femeiesc:

Lermontov

Demonul

TEATRU/FILM 9 August

Tugulea Tatii - Petre Ispirescu

Riquet Motatul - Charles Perrault

GÂNDURI PESTE TIMP 9 August

 Barbara Cartland - Citate:

Herman Hesse - Citate:

SFATURI UTILE 9 August

Metode de a scăpa de țânțari

·         Petul tăiat

200 ml apă caldă, 100 g de zahăr brun sau alb, 1g de drojdie de bere şi un pet reciclabil. Aceasta este reţeta-minune pentru a scăpa de ţânţarii din casă!

Se taie sticla pe jumătate, iar în partea de jos punem toate ingredientele. Scoatem capacul şi aşezăm partea de sus a scticlei cu gâtul în jos.

Cele două părţi se lipesc apoi între ele, cu o bandă adezivă. Secretul este că ţânţarii vor fi atraşi de dulceaţa amestecului, iar dioxidul de carbon  emanat din acest amestec le va fi fatal.

§  Plantează gălbenele, iarba mâţelor şi rozmarin în grădină sau în ghiveci

Aceste plante emit mirosuri neplăcute pentru ţânţari şi îi vor păstra astfel la distanţă. Este dovedit ştiinţific că tiofenul, compusul insecticid conţinut de diferite specii de gălbenele, poate provoca moartea ţânţarilor. Nu este garantat, totuşi, că doar câteva gălbenele vor expune insectele la un nivel de pesticide suficient de înalt cât să îi omoare. Dar dacă plantezi gălbenele alături de alte plante, ierburi şi flori, un colţ biodivers de vegetaţie va atrage păsări colibri şi alte păsări care te pot scăpa de ţânţari.

§  Aplică pe piele ulei de eucalipt cu lămâie

Pune cinci picături de ulei într-o cană cu apă, apoi pune amestecul într-un recipient din plastic pentru spray şi aplică două sau trei "puf"-uri înainte să ieşi din casă. Aroma uleiului va ţine ţânţarii la distanţă.

§  Aprinde lumânări cu ulei de citronella

Ţânţarii urăsc citronella la fel de mult cum urăsc şi mirosul de eucalipt.

§  Scapă de orice potenţială sursă de apă stătută

Ţânţarilor le place apa stătută şi o folosesc drept mediu de înmulţire. Chiar şi un ghiveci mai mic pentru plante care a fost lăsat la aer şi umplut cu apă de ploaie este un mediu potenţial de înmulţire pentru ţânţari.

§  Pune plase anti-ţânţari peste tot

§  Foloseşte ventilatoare

Potrivit entomologilor, ţânţarii scad în activitate când rafalele de vânt depăşesc 16 kilometri pe oră. Un ventilator cu viteza stabilită la un nivel înalt ar trebui să producă o rafală suficientă pentru a ţine insectele departe. În plus, ventilatoarele ajută la disiparea dioxidului de carbon pe care îl expiri şi la reducerea căldurii corporale, factori care atrag ţânţari, scrie ehow.com.

§  Foloseşte ulei de lavandă

Ca să ţii ţânţarii departe poţi stropi câteva funde, de exemplu, cu o picătură de ulei de lavandă, şi să le agăţi de ferestrele deschise. Uleiul de lavandă poate fi de asemenea aplicat pe piele, ceea ce va împiedica insectele să îţi dea târcoale.

§  Foloseşte rozmarin când faci grătar

Ţânţarii intră adesea în acţiune când te afli la un grătar, iar trucul acesta simplu te va ajuta să-i opreşti.

§  Aplică ulei de neem

Uleiul de neem a fost folosit de sute de ani atât în medicină, cât şi în scop cosmetic. Neem este un arbore cu creştere rapidă, veşnic verde, originar din India, Pakistan şi Burma. Uleiul din seminţele de Neem este presat la rece din fructele cu coajă lemnoase ale copacului. Are un miros foarte puternic, relativ respingător, este închis la culoare şi are vâscozitate medie.

·         Aplică puțină Gheara dracului pe față și mâini

Gheara dracului este folosită în tratarea durerilor articulare, răcelilor etc prin aplicarea ei pe zona dureroasă. Se pare că unele substanțe conținute de acest unguent deranjează foarte mult țânțarii, care când o simt dispar imediat.