MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 12 SEPTEMBRIE 2019 - PARTEA ÎNTÂI

Bună ziua, prieteni!

ISTORIE PE ZILE 12 Septembrie

Evenimente

·         490 i. Hr: Are loc Batalia de la Maraton. Atenienii si plateenii, condusi de Miltiade, au obtinut o stralucita victorie asupra armatei persane. Legenda spune că Phidippides, un soldat  atenian, a alergat distanța de 42 de kilometri de la câmpul de luptă de la Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria asupra perșilor. În momentul în care a ajuns, a strigat: Nenikikamen (Am învins !), după care a murit pe loc, rapus de oboseala. De la Maraton isi are originea numele probei de atletism, care consta in  alergarea pe o distanta de 42,195 km.

·         1591: Aron Tiranul a fost numit pentru întîia oară de către sultan, domn al Moldovei.
Faptul este menționat într-o scrisoare trimisă dogelui Veneției de către ambasadorul său la Poarta Otomană.
În scrisoare se menționează că a fost ales pe scaunul Moldovei după o mare concurență fiind favoritul regelui Angliei. A  fost domnitor al Moldovei: 12 septembrie 1591 – iunie 1592 și 18 septembrie 1592 – 24 aprilie 1595. Boierii l-au numit “cel Cumplit”. Aron Tiranul a fost fiul nelegitim al lui Alexandru Lăpuşneanu, deci, descendent al ilustrei dinastii princiare a Muşatinilor. A ajuns la domnie din rândaș, cumpărând tronul cu 1 milion de galbeni. Ca să-și plătească datoriile, a scos dări noi. Cronicile spun că Aron Tiranul “prăda” țara, că agenții care strângeau dările erau însoțiți de turci și că la urmă a dat ordin ca să se ia de la tot omul câte un bou, iar pentru cei care nu aveau, se lua de la alții. De aceea, țara se răscoală, iar Aron o potolește cu cruzime. În acel moment Poarta îl mazilește (1592), dar, datorită rugăminților creditorilor săi, este numit din nou domn. Săturat de jafurile turcilor, îndemnat și de Papă ca să rupă relațiile cu aceștia, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine la 5 noiembrie 1594.
La această Ligă Sfântă în centrul căreia se afla împăratul german Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. Mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București, pe 13 noiembrie 1594. A curățat țara de otomani și a atacat cetățile de la Dunăre, luând și Dobrogea în 1595. Cu toate că Aron Vodă făcea parte din coaliția anti-otomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Bathory neîncrezător, pune la cale un complot împotriva lui. Pentru aceasta s-a  folosit și de Răzvan, fostul hatman al lui Aron Vodă, care acum era șeful gărzii ungurești. Aron a fost prins de oștile transilvănene și închis cu toată familia la Vințu de Jos, Alba în mai 1595, unde a și murit  în iunie 1597. Este îngropat în biserica lui Mihai Viteazul din Alba Iulia. Locul pe tron a fost luat de Răzvan, care ca domnitor și-a luat și numele de Ștefan. Supranumele de „Tiranul”, cu care apare în istoriografia noastră actuală, i-a fost fixat definitiv de către principele-cărturar al neamului românesc, Dimitrie Cantemir. Desfrînarea sa, la care se adăuga fiscalitatea excesivă promovată de el, au făcut ca imaginea acestui domn  în epocă şi peste timp să aibă mult de suferit. Astfel că, deşi are şi merite incontestabile (legate îndeosebi de lupta antiotomană), Aron Vodă a fost receptat de către publicul mai puţin cunoscător al realităţilor istorice, drept un voievod cu o personalitate şi o domnie negativă.

·         1609: Exploratorul englez Henry Hudson a început să exploreze râul Hudson, punând bazele colonizării olandeze a regiunii actualului stat New York.

·         1659: Oastea Țării Românești condusă de Mihnea al III-lea cucerește Giurgiul și Brăila. Începe răscoala antiotomană. Mihnea al III-lea (sau Mihail Radu, d. 6 aprilie S.V. 26 martie 1660) a fost domn al Țării Românești între 1658-1659. A dus o politică internă de consolidare a domniei, sprijinindu-se, împotriva marii boierimi, pe slujitorii militari (dorobanți), pe orășeni și pe țărani, cărora le-a îngăduit să se răscumpere, fără voia stăpânilor lor.

·         1683: Sfârșitul asediului otoman asupra Vienei. Armata germano-polonă condusă de ducele Carol de Lorena și de regele Jan Sobieski înving în apropiere de Viena oastea marelui vizir Kara Mustafa. Asediul Vienei, mai precis al doilea asediu al Vienei, avut loc între 15 iulie și 12 septembrie 1683. În anul 1529 a existat deja o situație asemănătoare în războiul turco-austriac. În primul asediu apărarea austriacă a reușit să respingă masivul atac turcesc (100.000 până la 150.000 de soldați), având și puțin noroc în această izbândă neașteptată. Al doilea atac turcesc are loc cu o armată și mai numeroasă (200.000 de turci), care ierneaza la Edirne (Adrianopol) (1682). Asediul Vienei era considerată de osmani un țel ideal.

·         1789: Revolutionarul francez Jean-Paul Marat publică primul număr al ziarului “L’Ami du peuple”. Jean-Paul Marat (n. 24 mai 1743 – d. 13 iulie, 1793), a fost medic, filozof și om de știință francez de origine elvețiană cunoscut pentru implicarea sa în Revoluția franceză ca jurnalist radical și politician. O dată cu începutul revoluției, s-a dedicat în întregime intereselor ei. Din august 1789 editează ziarul Prietenul poporului în care erau exprimate revendicările maselor populare. Importantă libertății, zicea Marat, constă în aceea că: „Poporul învață să se supună numai legilor drepte și înțelepte, să se împotrivească legilor nedrepte și să se ridice împotrivă legilor tiranice”. În același timp, Marat considera că poporul trebuie condus, că el are nevoie de un dictator care să-l indrumeze. Marat a fost primul care a chemat la teroare.

·         1802: Poarta Otomană a emis hatişeriful (ordinul) prin care au fost confirmate privilegiile acordate prin firmanurile din 1774, 1783, 1791, de garantare a inviolabilităţii frontierelor Principatelor, de asigurare a stabilităţii domniilor pământene, fixate la şapte ani, de stabilire a cuantumului haraciului (tributului).

·         1846: Poeta engleză Elizabeth Barrett fuge cu poetul Robert Browning.

·         1847: Începe Bătălia de la Chapultepec, din timpul razboiului mexicano-american, terminată în ziua următoare cu victoria Statelor Unite. Războiul mexicano–american  a avut loc între 1846 şi 1848 în urma anexării în 1845 de către Statele Unite a Texasului. Mexicul considera Texasul o provincie mexicană separatistă şi a refuzat să recunoască secesiunea acestuia şi dobândirea independenţei pe cale militară în 1836.

·         1848: Elveția a adoptat o nouă constituție, organizându-se ca stat federal.

·         1878: La Londra, pe malul Tamisei, s-a ridicat obeliscul egiptean numit "Acul Cleopatrei". Obeliscul a fost făcut cadou Angliei în 1819 de Mohamed Ali, viceregele Egiptului, cu condiția ca englezii să se ocupe de transportul lui.

·         1890: Este fondat orașul Salisbury, numit ulterior Harare, din 1980 capitală a statului Zimbabwe.

·         1897: A apărut primul număr al „Revistei Sanitare Militare”, buletin oficial al Societăţii ştiinţifice a ofiţerilor corpului sanitar militar român,  organ al Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale şi al Societăţii de medicină şi farmacie militară cu apariţie lunară.

·         1916 (12/25 septembrie): În timpul primului război mondial, Bucureştiul a fost bombardat de aviaţia germană. Bombardamentele germane (în această zi s-au înregistrat 7 atacuri aeriene consecutive) produc un adevărat masacru: 485 de morţi şi 1000 de răniţi. La 4/17.VIII.1916 se semnase la Bucureşti, Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, pentru intrarea ţării noastre în război de partea Antantei. La 14/27 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei, dată ce va marca începutul războiul de eliberare şi întregire naţională (1916 – 1919).

·         1919: Este emis Decretul – lege privind infiintarea Universitatii Regele Ferdinand din Cluj. Primul rector este Sextil Puscariu. Universitatea maghiara din Cluj se refugiaza la Szeged. In aceiasi zi, Consiliul Dirigent al Transilvaniei emite un Decret-lege pentru reforma agrara si introducerea votului universal.

·         1919: Decret-lege dat de Consiliul Dirigent al Transilvaniei pentru reforma agrară și introducerea votului universal.

·         1919:  La Londra, la initiativa bancherului miliardar Rotschild si cu participarea a cinci concerne financiare mari, s-a efectuat primul fixing al pretului aurului. De atunci piata de aur internationala se orienteaza zilnic dupa cursul din Londra.

·         1920: La Anvers, la Jocurile Olimpice de vară, se folosește pentru prima dată steagul olimpic cu cinci inele .

·         1935: Milionarul american Howard Hughes a stabilit un record de viteza la bordul avionului proiectat de el;

·         1938: Adolf Hitler cere autonomie și autodeterminare pentru germanii din Sudeti (Sudetenland) din Cehoslovacia.

·         1940: Patru tineri francezi, care isi cautau cainele care se ratacise, au facut o descoperire senzationala in pestera Lascaux, in care se afla picturi rupestre datand din paleoliticul superior. Peștera din Lascaux este un complex de galerii subterane aflate în departamentul Dordogne, regiunea Aquitania, Franța si  face parte in prezent din patrimoniul mondial al umanității fiind protejata de UNESCO datorită importantelor mostre de artă rupestră din paleolitic. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, peștera s-a deschis publicului vizitator. Din cauza dioxidului de carbon  emanat de cei 1200 de vizitatori pe care îi primea peștera zilnic, picturile au avut de suferit și de aceea  peștera a fost închisă publicului în 1963. După închiderea peșterii pentru vizitatori, picturile au fost restaurate.

1940: În peștera de la Lascaux, Franța sunt descoperite picturi rupestre preistorice.

·         1943: Al doilea razboi mondial. Dictatorul fascist italian Benito Mussolini este salvat de un comando de parasutisti germani condusi de Otto Skorzeny, din cladirea hotelului de pe muntele Gran Sasso din Abruzzi, unde se afla in detentie, in aşa-numita operaţiune „Stejarul” . La putin timp Mussolini a format un guvern fascist la Salo in nordul Italiei, care a continuat razboiul alaturi de Hitler, pana aproape de capitularea Germaniei lui Hitler.

·         1944: La Moscova, a fost semnată Convenția de armistițiu dintre guvernul român și guvernele Națiunilor Unite, prin care se consfințea starea de fapt a ieșirii României din războiul împotriva Națiunilor Unite și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. Reprezentantii Guvernului si Inaltului Comandament Roman la Moscova au fost: Ministrul de Stat si Ministru de Justitie L. Patrascanu, Ministrul Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutantul Majestatii Sale Regelui Romaniei, General D. Damaceanu, Principele B. Stirbey si d-l G. Popp, avand depline puteri. Reprezentantul Inaltului Comandament Aliat (Sovietic) a fost Maresal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin imputernicit pentru aceasta de catre Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit si Statelor Unite ale Americii. Dupa lovitura de stat de la 23 august si pana la 12 septembrie 1944, in absența unui armistițiu semnat, trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici, un număr de 114.000- 160.000 de soldați români fiind luați prizonieri de război de către sovietici fără luptă, ca urmare a ordinului de încetare a focului dat de regeAcestia au fost trimiși pe jos în lagăre din Uniunea Sovietică; aproximativ o treime dintre ei murind pe drum. La articolul 16, Convenţia prevedea scoaterea din circulaţie a tuturor publicaţiilor fasciste şi legionare, pretext pentru regimul comunist de a scoate din circuitul public privat texte importante referitoare la unitatea statului român, la tradiţiile româneşti, ori la românii din alte ţări. Pe lista autorilor interzişi figurau mari nume ale culturii noastre nationale cum ar fi : Gheorghe Şincai, Nicoale Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade si chiar marele dramaturg de origine evreiasca, Mihail Sebastian.

·         1949: Theodor Heuss este ales primul presedinte al Republicii Federale Germania. Theodor Heuss (n. 31 ianuarie 1884 – d. 12 decembrie 1963), a îndeplinit funcţia de preşedinte al RFG în perioada 1949-1959.

·         1953: Nikita Hrusciov a fost ales lider al URSS, la sase luni dupe decesul lui Stalin; 

·         1953: John F. Kennedy, viitor presedinte al SUA, s-a casatorit cu Jacqueline Lee Bouvier, fotograf la publicatia Washington Times-Herald. JFK, la vremea aceea senator de Massachusetts si sotia sa  au avut peste 750 de invitati la ceremonie.

1953: John Fitzgerald Kennedy se căsătorește cu Jacqueline Lee Bouvier la biserica St. Mary din Newport, Rhode Island.

·         1958:  Americanul Jack Kilby prezintă primul circuit integrat din lume.

·         1959: S-a lansat misiunea sovietică Luna 2, prima navă care a atins suprafața lunară.

·         1966: A fost lansată misiunea Gemini 11.

·         1974: Imparatul Haile Selassie al Etiopiei este inlaturat de pe tron in urma unei lovituri de stat militare conduse de marxistul Mengistu Haile Mariam. A murit în captivitate, un an mai târziu. Haile Selassie I (Tafari Makonnen Woldemikael (n. 23 iulie 1892 – d. 27 august 1975), a fost împărat al Etiopiei între 1930-1935 și 1941-1974. În timpul domniei sale a inițiat numeroase reforme sociale și economice prin care a urmărit modernizarea statului.

·         1980: in Turcia a avut loc o lovitura de stat. Armata a actionat in conformitate cu un articol din Constitutie: “sa vegheze si sa protejeze patria si Republica Turca”. Reinstaurarea puterii civile a devenit  posibila abia dupa 2 ani, odata cu  elaborarea noii Constituţii, în 1982.

·         1990: Premiera spectacolului „O trilogie antică”, montat la Teatrul Național din București de către regizorul Andrei Șerban.

·         1990: La Moscova s-au încheiat discuțiile în format 2+4, în cadrul cărora "puterile aliate" în cel de-al Doilea Război Mondial au renunțat la drepturile speciale instituite după capitularea necondiționată a Germaniei.

·         1992: Mae Jemison ( n.17 octombrie 1956), astronaut si fizician, devine prima femeie de culoare care a ajuns in spatiu, fiind membra in echipajul navetei spatiale Endeavor. Naveta spațiala americana Endeavour STS–47, ii avea la bord pe langa Mae Jemison Carol, prima femeie afro-americana care a calatorit în spațiu, pe Mamoru Mohri, primul cetățean japonez care facut parte din echipajul unei nave spațiale americane, și pe Mark Lee și Jan Davis, primul cuplu căsătorit în spațiu.

·         1994: Trupe din tarile membre ale Aliantei Nord-Atlantice si din statele est-europene, inclusiv Romania, au efectuat manevre militare comune in Polonia, in cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace; 

·         1996: Deputatul democrat Adrian Severin a anuntat ca Partidul Social Democrat Roman (PSDR) si Partidul Democrat (PD) au fost primite ca membri cu drepturi depline in Internationala Socialista, in cadrul Congresului acestei organizatii politice, care s-a desfasurat la New York. 

·         2007: IPS Daniel, pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea, (n.22 iulie 1951, satul Dobresti, comuna Bara, jud. Timis) a fost validat în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, cu titlul PF Daniel.

·         2013: NASA anunță că Voyager 1 a devenit primul obiect spațial creat de om care a ajuns în afara sistemului solar.

Nașteri

·         1492: Lorenzo di Piero de' Medici (12 septembrie 1492 – 4 mai 1519) a condus Florența din 1513 până la moartea sa în 1519 (a murit de sifilis). El a fost de asemenea Duce de Urbino din 1516 . Născut în Florența, el a fost fiul lui Piero di Lorenzo de' Medici și al Alfonsinei Orsini. Bunicii din partea tatălui au fost Lorenzo Magnificul și Clarice Orsini. Bunicii săi din partea mamei au fost Roberto Orsini, Conte Tagliacozzo și Caterina San Severino. Niccolo Machiavelli i-a dedicat lui Lorenzo lucrarea "Prințul" a-l învăța despre tacticile pe care să le folosească pentru unificarea Italiei, dar intenția din spatele acestei dedicații rămâne învăluită în mister.

Unchiul său, tot un De Medici, Papa Leon al X-lea, l-a făcut pe "Lorenzino" Duce de Urbino în 1516 când avea vârsta de 24 ani. După scurta cucerire de către fostul Duce, Francesco Maria I della Rovere, Lorenzo a fost numit comandant al celor 10.000 de oameni trimiși tocmai să îl captureze, dar a fost rănit și s-a retras la Toscana. Lorenzo și-a recâștigat ducatul prin încheierea unui tratat în luna septembrie a aceluiași an (a se vedea Razboiul lui Urbino). Teritoriul s-a reîntors ulterior la familia Della Rovere, după moartea lui Lorenzo.

În timp ce era Duce de Urbino, el s-a căsătorit la 13 iunie 1518 cu Madeleine de la Tour, fiica contelui de Auvergne și au avut o fată, Caterina, care s-a născut la 21 de zile după moartea tatălui ei.

Ea avea să devină Caterina de Medici, celebra regină a lui Henric al II-lea al Franței, într-un mariaj aranjat de vărul ei îndepărtat, Papa Clement al VII-lea de Medici, ca o ultimă mutare de succes a acestuia.

Cavoul lui Lorenzo di Piero de' Medici din capela Medici a bisericii San Lorenzo, este ornamentat cu lucrările lui Michelangelo "Amurgul și Aurora" și "Gânditorul". Din cauza numelui identic cu cel al bunicului său (ambii numindu-se Lorenzo di Piero de Medici), al cărui cavou este de asemenea în capela Medici, cavoul său este adesea confundat cu cel al bunicului sau.

Lorenzo di Piero de' Medici

Senior al Florenței Duce de Urbino

Părinți Piero de' Medici Alfonsina Orsini  Frați și surori Clarice de' Medici[*]  Căsătorit cu Madeleine de La Tour d'Auvergne Copii Caterina, Regina Franței Alessandro de' Medici, Duce al Florenței (nelegitim)

·         1497: S-a nascut regele Francisc I al Franţei; (d. 31 martie 1547).
* 1652: Frederic Karl de Württemberg-Winnental (12 septembrie 1652 – 20 decembrie 1697) a fost din 1677 Duce al nou-fondatei linii de Württemberg-Winnental și regent al minorului Duce Eberhard Ludwig.

Născut la Stuttgart, Frederic Karl a fost al doilea fiu al Ducelui Eberhard al III-lea de Württemberg și a Annei Catharina von Salm-Kyrburg.

La 27 noiembrie 1677 a primit regența pentru nepotul său minor după moartea fratelui său mai mare. Regența a luat sfârșit la 22 ianuarie 1693 când Eberhard Ludwig a atins vârsta majoratului. Din recunoștință el a primit o sumă mare de bani și a fost numit Generalfeldmarschall de Kaiser.

Frederic Karl s-a căsătorit la 31 octombrie 1682 cu Eleonore Juliane von Brandenburg-Ansbach (1663–1724), fiica lui Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach. Cuplul a avut șapte copii:

• Karl Alexander, (1684–1737), care a devenit cel de-al 11-lea Duce de Württemberg.
• Dorothea Charlotte (1685–1687)
• Frederic Karl (1686–1693)
• Henric Frederic (1687–1734), a servit în armata olandeză până în 1713.
• Maximilian Emanuel (1689–1709), voluntar în armata regelui Carol al XII-lea al Suediei și un devotat prieten al regelui.
• Frederic Ludwig (1690 - 19 septembrie 1734) ucis în Bătălia de la Guastalla. S-a căsătorit la 22 octombrie 1722 cu Ursula von Alten Brockum (1680 - 1743).
• Christiane Charlotte (1694–1729) căsătorită cu Wilhelm Frederich, Margraf de Brandenburg-Ansbach

Frederic Karl, Duce de Württemberg-Winnental

Căsătorit(ă) Eleonore Juliane von Brandenburg-Ansbach Familie nobilă Casa de Württemberg Tată Eberhard al III-lea, Duce de Württemberg Mamă Anna Catharina von Salm-Kyrburg

* 1777: Henri Marie Ducrotay de Blainville (n. 12 septembrie 1777, Arques-la-Bataille, departamentul Seine-Maritime – d. 1 mai 1850, Paris) a fost un naturalist francez specializat în zoologie și anatomie. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Blainv.
Blainville a urmat școala militară din Beaumont-en-Auge (Calvados) la călugării benedictini. În timpul Revoluției franceze (1789-1799) școala militară a fost desființată, iar Blainville se reîntoarce acasă la părinți în Arques-la-Bataille lângă Dieppe. Din 1794 începe să urmeze școala de desenatori în Rouen. Se mută la Paris în 1796 unde se dedică picturii în atelierul lui Vincent. El participă la cursurile de la Collège de France, unde i se va trezi interesul pentru științele naturale. El devine un auditor entuziast al cursurilor profesorului Georges Cuvier, în 1806 promovează ca doctor în medicină. Ulterior, Blainville studiază în laboratorul lui Cuvier, mai ales grupa reptilelor. Candidează fiind sprijinit de Cuvier, pentru postul profesor de la catedra de anatomie și zoologie de la facultatea din Paris. Prietenia dintre el și Cuvier se destramă, cei doi devin chiar dușmani. În 1825 este ales ca urmaș al lui Comte de La Cépède, devenind mebru al academiei franceze (Académie des sciences). După moartea lui Jean-Baptiste Lamarck, ocupă postul de la catedra de la muzeul "Muséum national d'histoire naturelle" iar în 1830 preia catedra de predare a nevertebratelor (moluște, zoofite și viermi). La doi ani după moartea lui Cuvier, preia catedra de anatomie comparată, unde va preda timp de 18 ani. El se dovedește ca urmaș demn al predecesorilor săi, având merite deosebite mai ales în domeniul paleontologiei. De Blainville moare în Paris urma unei hemoragii cerebrale și este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise.
Opere:

• Prodrome d'une nouvelle distribution du règne animal, 1816
• Ostéographie ou description iconographique comparée du squelette et du système dentaire des mammifères récents et fossiles, 1839-1864 (unvollendet)
• Faune française, 1821-1830
• Cours de physiologie générale et comparée, professé à la Faculté des sciences de Paris, Vorlesungsnachschriften, hrsg. von Henry Hollard, 1833 (Digitalisat Bd. 1, Bd. 2, Bd. 3)
• Manuel de malacologie et de conchyliologie, 1825-1827 (Digitalisat)
• Manuel d'actinologie ou de zoophytologie, 1834 (Digitalisat Bd. 1, Bd. 2)
• Histoire des sciences de l'organisation et de leurs progrès, comme base de la philosophie, Vorlesungsnachschriften, hrsg. von T. L. M. Maupied, 1845
• Sur les Principes de la zooclassie, ou de la Classification des animaux, 1847

Henri Marie Ducrotay de Blainville

* 1825: Ion C. Cantacuzino (n. 12 septembrie 1825, Iași - d. 20 aprilie 1878, Viena) a fost un politician și ministru român. Era fiul caimacanului Constantin Cantacuzino și al Zoei Slătineanu, cât și nepot al lui Ion Ghica.

S-a implicat în politică, fiind membru al Adunării ad-hoc (1957) și al Adunării Elective din Muntenia, în ianuarie 1859. După Mica Unire, a fost ministru în mai multe guverne (la justiție, culte și instrucțiune publică) și președinte al Curții de Casație.

• Guvernul Nicolae Kretzulescu (București), între 6 septembrie - 11 octombrie 1859 în Principatul Munteniei după Mica Unire - ministru al justiției și interimar al cultelor.

Ulterior, făcând parte din coaliția care l-a răsturnat pe Alexandru Ioan Cuza de la conducerea țării, a fost apoi ministru de justiție în trei guverne consecutive:

• Guvernul Ion Ghica (2) (11 februarie 1866 - 10 mai 1866) - sub Locotenența Domnească din 1866
• Guvernul Lascăr Catargiu (1) (11 mai 1866 - 13 iulie 1866)
• Guvernul Ion Ghica (3) (15 iulie 1866 - 21 februarie 1867)

·         1829: Anselm Feuerbach (n. 12 septembrie 1829, Speyer, Germania – d. 4 ianuarie 1880, Veneția, Italia) a fost un pictor german. El a fost liderul pictorilor clasiciști ai Școlii germane din secolul al XIX-lea.

Feuerbach s-a născut la Speyer, fiind fiul renumitului arheolog Joseph Anselm Feuerbach și nepotul savantului jurist Paul Johann Anselm Ritter von Feuerbach.

După frecventarea școlilor de artă de la Düsseldorf și München, a plecat la Anvers și apoi la Paris, unde a beneficiat de învățăturile unor pictori renumiți și a realizat prima sa capodoperă, Hafiz la fântână în 1852. El a lucrat ulterior la Karlsruhe și apoi la Veneția. La Veneția, a fost influențat de marea școală a coloriștilor și multe din lucrările sale dovedesc un studiu detaliat al stilului maeștrilor italieni. El a plecat apoi la Roma și ulterior la Viena.

La Viena, a fost un apropiat al compozitorului Johannes Brahms. În 1873, a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Viena, dar dezamăgit de recepția făcută la Viena lucrării Căderea titanilor pentru tavanul noii Case-Muzeu a Artiștilor, a plecat la Veneția, unde a murit în 1880.

Lucrările sale sunt expuse în principalele galerii de artă ale Germaniei. La Stuttgart se află Ifigenia; la Karlsruhe, Dante la Ravenna; la München, Medeea; și la Berlin, Concertul, ultima sa pictură importantă. Printre capodoperele sale se află și Bătălia Amazoanelor, Pietà, Conferința lui Platon, Orfeu și Euridice și Ariosto în parcul de la Ferrara.

Ifigenia

Anselm Feuerbach

Autoportret (1852)

·         1837: Ludovic al IV-lea (Friedrich Wilhelm Ludwig Karl; 12 septembrie 1837 – 13 martie 1892), a fost al patrulea Mare Duce de Hesse și de Rin, și a domnit din 13 iunie 1877 până la moartea sa. Prin căsătoriile copiilor săi și prin propria sa căsătorie, el s-a înrudit cu familia regală britanică, cu casa imperială a Rusiei și cu alte case regale din Europa.
Ludovic s-a născut la Darmstadt, Germania ca fiul cel mare al Prințului Karl de Hesse și de Rin (23 aprilie 1809 – 20 martie 1877) și al Prințesei Elisabeta a Prusiei (18 iunie 1815 – 21 martie 1885), nepoata regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei.

Ludovic și Alice și copiii lor: Maria în brațele Marelui Duce și de la stânga la dreapta Ella, Ernie, Alix, Irene și Victoria.

La Casa Osborne din Isle of Wight, la 1 iulie 1862, Ludovic s-a căsătorit cu Prințesa Alice a Regatului Unit, al treilea copil al reginei Victoria. Regina l-a creat cavaler al Ordinului Jartierei. Ludovic și Alice și-au stabilit reședința la Darmstadt, Hesse. Cuplul a avut șapte copii. Mai târziu s-a aflat că Alice a moștenit de la mama ei gena purtătoare de hemofilie, genă pe care câțiva dintre copii ei au moștenit-o la rândul lor.

La 13 iunie 1877, Prințul Ludovic i-a succedat unchiului său la conducerea Marelui Ducat de Hesse și de Rin iar Prințesa Alice a devenit Mare Ducesă. În noiembrie 1878, Marele Duce și toți copiii în afară de Prințesa Elisabeta, s-au îmbolnăvit de difterie. Elisabeta a fost trimisă să locuiască la rude. Prințesa Maria a murit de această boală. În ciuda avertizărilor de la doctori, Alice și-a îmbrățișat și și-a sărutat fiul supraviețuitor când i-a spus de moartea Mariei. Epuizată după ce și-a îngrijit familia în timpul bolii, Alice a cedat bolii și a murit la noul palat din Darmstadt la 14 decembrie 1878, la vârsta de 35 de ani.

La 30 aprilie 1884, la Darmstadt, Ludovic a făcut o căsătorie morganatică cu Alexandrina Hutten-Czapska (3 septembrie 1854 – 8 mai 1941). Noua soție a primit titlul de contesă von Romrod. Căsătoria, care a provocat o mare îngrijorare în interiorul familiei, a fost anulată după un an.

Marele Duce Ludovic al IV-lea a murit la 13 martie 1892 și a fost succedat de fiul său, Ernest Louis. Corpul său a fost îngropat la Rosenhöhe, mausoleul casei ducale de Hesse situat în afara Darmstadt.

Ludovic al IV-lea

Mare Duce de Hesse și de Rin

Ludwig IV, 1878 Părinți Prințul Karl de Hesse și de Rin Prințesa Elisabeta a Prusiei  Frați și surori Prințesa Anne de Hesse și de Rin Prince Heinrich of Hesse and by Rhine[*] Prince Wilhelm of Hesse and by Rhine[*]  Căsătorit cu Prințesa Alice a Regatului Unit Alexandrina Hutten-Czapska (anulată) Copii Prințesa Victoria de Hesse Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna Prințesa Irene de Hesse Ernest Louis, Mare Duce de Hesse Prințul Friedrich de Hesse Alexandra, împărăteasă a Rusiei Prințesa Maria de Hesse

* 1849: Alfonso Carlos, Infante al Spaniei, Duce de San Jaime (12 septembrie 1849 - 29 septembrie 1936) a fost ultimul pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Alfonso Carlos I și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XII-lea.

Alfonso Carlos a fost al doilea fiu al Infantelui Juan al Spaniei, Conte de Montizón și al Arhiducesei Maria Beatrix de Austria-Este. După ce părinții săi s-au separat când el era mic, Alfonso Carlos și fratele său mai mare au fost crescuți la Modena sub tutela unchiului matern, Francisc al V-lea, Duce de Modena.

La 26 aprilie 1871, la Kleinheubach în Bavaria, Alfonso Carlos s-a căsătorit cu Infanta Maria das Neves a Portugaliei, fiica regelui Miguel I al Portugaliei și a soției lui, Prințesa Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. Nu au avut copii.

În 1872 Alfonso Carlos s-a alăturat armatelor fratelui său mai mare, Carlos, Duce de Madrid, în al Treilea Război Carlist în Spania. A fost numit comandant general al armatei regale din Catalonia și s-a distins în bătălia de la Alpens în iulie 1873 și asediul de la Cuenca în iulie 1874. În ciuda acestor succese, în cele din urmă, carliștii au pierdut războiul care a durat până în februarie 1876. Maria das Neves și-a însoțit soțul în multe din campaniile lui militare din Spania.

După decesul nepotului său Jaime, Duce de Madrid la Paris la 2 octombrie 1931, Alfonso Carlos în vârstă de 82 de ani a devenit pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței. Deoarce mulți carliști credeau că moștenitorul prezumptiv al lui Alfonso Carlos, potrivit Legii Salice, detonatul rege Alfonso al XIII-lea al Spaniei, nu deține principiile tradiționale, Alfonso Carlos l-a desemnat ca succesor al mișcării carliste pe nepotul soției sale, Prințul Xavier de Bourbon-Parma.

Când a izbucnit Războiul Civil Spaniol, Alfonso Carlos și-a instruit susținătorii carliști să coopereze cu naționaliștii sub comanda generalului Francisco Franco. La 28 septembrie 1936, Alfonso Carlos a fost lovit de un camion militar în timp ce traversa o stradă din Viena. A murit a doua zi și a fost înmormântat la capela castelului său din Puchheim.

Alfonso Carlos a fost ultimul descedent pe linie masculină al Infantelui Carlos, Conte de Molina. Odată cu moartea sa, poziția de descendent senior pe linie masculină al regelui Carol al IV-lea al Spaniei a trecut regelui detronat Alfonso al XIII-lea al Spaniei.

Alfonso Carlos, Infante al Spaniei

Duce de San Jaime e d'Anjou

Părinți Juan, Conte de Montizón Arhiducesa Maria Beatrix de Austria-Este  Frați și surori Carlos, Duce de Madrid  Căsătorit cu Infanta Maria das Neves a Portugaliei

·         1852: H. H. Asquith, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1928)

·         1856: S-a născut la Buzau,  juristul Victor Râmniceanu (Romniceanu); rol important în modernizarea justiţiei române. A contribuit la dezvoltarea  jurisprudenţei românesti si a fost membru de onoare al Academiei Române din 1923; (m. 1933).
* 1867: Alfredo Acton (n. 12 septembrie 1867, Castellammare di Stabia, Italia^[1] – d. 26 martie 1934,Napoli, Italia^[1]) a fost un amiral italian, șef al Statului Major al Marinei Militare între (1919-1921 și 1925-1927) și senator din 1927.

Descendentul unei familii nobiliare cu tradiție care a servit în Marina Regatului celor Două Sicilii, iar după 1860 în Regia Marina. Strămoșul său John Acton a reformat flota napoletană în 1779, iar bunicul său Carol a fost ofițer în Marină.

Alfredo Acton a participat la ocupația Massawei (1885), la expediția internațională din Creta (1897), la campania din China în urma Revoltei Boxerilor (1900) și la Războiul Italo-Turc din 1912. Pe parcursul Primului Război Mondial, a comandat o unitate de exploratori a Marinei Regale în grad de amiral. Pe 15 mai 1917, a comandat forțele navale italo-britanice în bătălia din stâmtoarea Otranto. După război, a fost numit în funcția de Șef al Statului Major a Regia Marina.

A fost ales senator al Regatului Italiei în 1927.

Alfredo Acton

·         1869: S-a născut chimistul Gheorghe Gh. Longinescu autorul unor contribuţii importante în domeniul chimiei analitice şi fizice,fost  membru de onoare al Academiei Române din 1936; (m. 1939). Impreună cu matematicianul Gh. Ţiţeica a întemeiat revista „Natura”.

* 1872: Elena Cancicov (n. 12 septembrie 1872, Bacău, România – d. 22 ianuarie 1917, Iași, România) a fost o eroină română din Primul Război Mondial.

Născută la 12 septembrie 1872 în Bacău, Elena Cancicov era fiica cea mai mare a lui Theodor Cancicov și sora lui Mircea Cancicov. După absolvirea Externatului de Fete din Bacău, în perioada 1894-1897 a urmat cursurile Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, beneficiind de o bursă din Fondul Adamachi al Academiei Române.

Fiind numită inspectoare școlară de ministrul educației naționale Spiru Haret, ea s-a ocupat de înființarea primelor grădinițe de copii din România. Pentru activitatea desfășurată, în 1902 a fost decorată cu Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, clasa a II-a. Din 1906 până în 1910 a lucrat ca profesoară de științe naturale la Școala Secundară Internat de Fete, Gradul I din Craiova. Din 1910 până în 1916 a fost profesoară la Externatul de Fete din București, la 1 septembrie 1916 transferându-se ca profesoară și directoare la Azilul Elena Doamna.

Izbucnirea Primului Război Mondial a întrerupt activitatea didactică a Elenei Cancicov, care se înrolează ca infirmieră la Spitalul de răniți Nr. 360 (numit mai târziu Spitalul Regina Maria) din București, de sub conducerea Clotildei Averescu. La 15 noiembrie 1916 spitalul se retrage la Tecuci, unde Elena Cancicov se îmbolnăvește de tifos exantematic. Spitalul se retrage în continuare la Iași, unde boala ei se agravează și unde moare la 22 ianuarie 1917.

·         1875: Matsunosuke Onoe, actro și regizor japonez (d. 1926)

·         1882: Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882,^[1][2] Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei – d. 28 mai 1963,^[1][2] Cluj, Republica Populară Română^[3]) a fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept al sămănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului. A fost tatăl fizicianului Ion I. Agârbiceanu.

A urmat studiile medii la Gimnaziul din Blaj (1892-1900), iar pe cele superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900-1904). Din 1901-1902 a început să colaboreze cu poezii la „Tribuna” din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Familia” (Oradea), „Drapelul” (Lugoj), „Cultura creștină (Blaj). În anul 1903 a început colaborarea la revista „Sămănătorul” cu Legendă în versuri. Între anii 1904-1905 a fost sub-prefect la internatul de băieți din Blaj.

În septembrie 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; audiază frecvent și activează la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul îi tipărește primul său volum de schițe și povestiri intitulat De la țară.

În anul 1906, aflând despre vacantarea unei parohii de lângă Abrud, i-a scris prepozitului Ioan Micu Moldovan despre intenția sa de a „aplica”. După numirea sa ca preot paroh în Bucium-Șasa a renunțat la studiile de limbi clasice la Budapesta. A renovat casa parohială din Șasa, s-a mutat cu familia sa acolo, unde i s-a născut primul fiu, Ion I. Agârbiceanu.^[4] A rămas lângă Abrud din 1906 până în 1910, când a primit o parohie în Orlat, județul Sibiu (1910-1916). În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar în corpul voluntarilor ardeleni (1917-1918).

• După 1918 a fost director al ziarului „Patria” din Cluj (1919-1927), apoi al ziarului „Tribuna” din Cluj (1938-1940).
• A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922-1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al Senatului.
• A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania (1919).
• A fost preot și protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla (din 1931).
• Pentru activitatea sa literară, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secțiilor literare-științifice ale Astrei (1925 - 1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”.
• A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă.
• A fost membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor, până la moarte a fost și președinte al Sindicatului presei române din Ardeal și Banat (începând cu 1921).
• A primit premiul național pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I în 1962, a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viață.
• La 28 mai 1963 se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie și de Uniunea Scriitorilor evidențiază bogata și îndelungata sa activitate - peste șase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ținut la Cluj, la 31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu.

A fost înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument istoric în anul 2012.

Volume publicate:

• De la țară, Budapesta,1905
• În clasa cultă, Vălenii de Munte, 1909
• Două iubiri , Vălenii de Munte, 1909
• În întuneric, București 1910
• Arhanghelii. Roman din viața românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”)
• Luncușoara în Păresemi, București, 1920
• Popa Man. Povestire după o legendă, București, 1920
• Ceasuri de seară, București, 1921
• Trăsurica verde, București, 1921
• Chipuri de ceară, București, 1921
• Spaima, Craiova, 1922
• Dezamăgire, București, 1924
• Legea trupului. Povestea unei vieți, București, 1926
• Legea minții. Povestea altei vieți, București, 1927
• Stana, Cluj, 1929
• Biruința, București, 1930
• Dolor. Zbuciumul lui Ilarie Bogdan, Craiova, 1930
• Răbojul lui Sfântu Petru, București, 1934
• Sectarii, București, 1938
• Licean...odinioară, București, 1939
• Amintirile, București, 1940
• Jandarmul. O mare dramă în Maramureș, București, 1941
• Domnișoara Ana, București, 1942
• În pragul vieții, București, 1942
• Vremuri și oameni. Lumea nouă, București, 1943
• Vâltoarea, Sibiu, 1944
• Din copilărie. Chipuri și povestiri, București, 1956
• Din munți și din câmpii, București, 1957
• File din cartea naturii, București, 1959
• Faraonii, București, 1961
• Strigoiul, București, 1968 (postum)
• Din pragul marei treceri, Cluj, 1978 (postum)
• Fața de lumină a creștinismului, Cluj-Napoca, Eikon, 2006.
• Intâiul Drum
• Nepoata lui moș Mitruț
• Opere, studiu introductiv de Mircea Zaciu, vol. I-XVIII, București, 1962-2002

Galerie

• 

  Mircea Zaciu şi Ion Agârbiceanu în 1962
 
• 

  Ion Agârbiceanu
 
• 

  Ion Agârbiceanu în 1900

Ion Agârbiceanu

Ion Agârbiceanu în 1962 Căsătorit cu Maria Agârbiceanu Copii Ion I. Agârbiceanu Nicolae Agârbiceanu

·         1883: Se naşte in Bucuresti, CONSTANTIN IONESCU-MIHĂIEŞTI, medic, membru al Academiei Române, microbiolog şi imunolog, organizator, împreună cu dr. Ioan Cantacuzino, al Institutului de seruri şi vaccinuri din Bucureşti; (m. 14 aprilie 1962). A studiat medicina in tara si a primit o bursa de un an in S.U.A. Aici a lucrat la la Universitatea John Hopkins din Baltimore si la Universitatea Columbia din New York, a facut un stagiu la Harvard Medical School din Boston, in 1923. In timpul stagiului din Statele Unite a publicat o lucrare asupra fenomenului Twort d’Herelle. Impreuna cu D. Combiescu a publicat o lucare asupra imunitatii in infectia carbunoasa, in care emitea ipoteza fenomenului de recombinare a virusurilor. A studiat limfogranulomatoza veneriena (boala Nicholas-Favre). In 1925 a plecat la Londra, pentru un stagiu la Institutul Lister. La intoarcere a fost repartizat la Institutul Ion Cantacuzino din Bucuresti. A lucrat cu renumitul profesor pana la decesul acestuia, in 1936, si i-a urmat la conducerea institutului. Sub conducerea sa au fost ridicate inca doua corpuri de cladire si s-a preparat vaccinul polio inactivat, s-au luat masurile de preparare in masa a vaccinului polio viu atenuat. Studiile sale indomeniul microbiologiei au dus la observatii importante. Impreuna cu A. Tupa a sesizat fenomenul recombinarii virusurilor. Cei doi cercetatori au izolat în timpul cunoscutei epidemii de poliomielită din 1927–1929 tulpini „blande” de virus polio. Suşele de virus neagresive s-au potenţat prin amestecarea lor. Din 1930 a predat la catedra de bacteriologie a Institutului de Medicina si Farmacie din Bucuresti, ramasa vacanta dupa moartea lui Victor Babes. A fost membru titular al Academiei Romane din 1945, vicepresedinte al Societatii Romane de hematologie, infiintata in 1932 de I. Cantacuzino. A fost membru fondator al Asociaţiei Romane pentru Strangerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ALRUS).

·         1887: George Georgescu (n. 12 septembrie 1887, Sulina, România – d. 1 septembrie 1964, București, Republica Populară Română), dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din București, unul din cei mai mari reprezentați ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane.

George Georgescu și-a început cariera artistică studiind vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, face parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un accident și este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist. La sugestia cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, care îi recunoaște calitățile muzicale neobișnuite, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală și, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin.

Întors în țară preia direcția tinerei orchestre filarmonice din București. Cu fiecare nou concert, orchestra câștigă în maturitate și calitate interpretativă. Georgescu include în repertoriul orchestrei, alături de marii clasici ai compoziției, și operele compozitorilor români, în primul rând ale lui George Enescu.

George Georgescu dirija adesea în străinătate, fie împreună cu orchestra filarmonică din București, fie invitat la pupitrul unor renumite orchestre simfonice. Își alege programul în funcție de orchestre și de public. Asfel la Viena dirijează compoziții de Johannes Brahms și Richard Strauss, compozitorii săi preferați, la Paris compoziții de Maurice Ravel și Paul Dukas, la Praga uvertura la opera Mireasa vândută de Bedrich Smetana, la Sofia concertul pentru pian și orchestră de Pancio Vladigherof, la Varșovia simfonia Cântece nocturne de Karol Szymanowski, iar în Italia compoziții ale lui Ottorino Respighi. Începând din anul 1926 întreprinde turnee și în Statele Unite, în fruntea orchestrei filarmonice din New York sau împreună cu orchestra Concertelor Colonne.

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu - în afara activității dirijorale din București - este prezent și în viața muzicală a țărilor ce făceau parte din această alianță. Odată războiul sfârșit, George Georgescu, fost colaboraționist, este îndepărtat de la conducerea Filarmonicei din București până în 1947 când, la intervenția lui George Enescu, își reia activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei radiodifuziunii române.

Abia după ce, în 1956, Constantin Silvestri - până atunci director al Filarmonicii din București - se expatriază în occident, la Paris (în 1957 emigrează în Anglia, la Bournemouth), George Georgescu revine la conducerea acestei orchestre, prestigioasele sale calități artistice neputând fi ignorate. În 1960 este decorat cu Ordinul Muncii clasa I și primește și titlul de Artist al Poporului. Înregistrează pentru casa de discuri Electrecord ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven. Până la dispariția sa din viață în 1964, mai întreprinde turnee de concerte în străinătate, lucrând neobosit la perfecționarea interpretativă a orchestrei de sub conducerea sa.

·         1888:  Józsi Jenõ Tersánszky, scriitor, dramaturg maghiar, născut la Baia Mare (d. 1969)

·         1888: Maurice Chevalier (numele real Maurice-Edouard Saint-Léon Chevalier) (n. 12 septembrie 1888, Paris; d. 1 ianuarie 1972, Marnes-la-Coquette, Paris) a fost un actor francez (teatru și film) și un cântăreț de operetă.

El s-a născut în capitala pariziană și a devenit vedetă a comediilor muzicale, apărând de la o vârstă fragedă în public, ca dansator și cântăreț. În 1901 și-a făcut intrarea în show business, la frageda vârstă de 13 ani. El cânta pe gratis într-o cafenea unde a fost văzut de un cunoscut membru al unui teatru care i-a sugerat să dea o probă pentru un musical. Chevalier a făcut acest lucru și a obținut rolul. În 1909, a devenit partenerul de scenă al celei mai mari vedete feminine din Franța vremii respective, Mistinguett. Cei doi au început mai apoi o lungă relație amoroasă.

În Primul Război Mondial, s-a înrolat în armată, a fost împușcat în spate, a obținut decorația Crucea Războiului și a fost făcut prizonier de război. După război, a devenit cunoscut în Marea Britanie și a început o carieră în film. De asemenea, a făcut prima încercare de a avea o carieră pe Broadway, însă a trebuit să renunțe la teatru vreme de câteva luni, din cauza unei căderi psihice. Până în 1929, și-a revenit și s-a mutat la Hollywood, unde a obținut primul său rol într-un film american, Innocents of Paris. În 1930, Chevalier a fost nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun actor, pentru două roluri, din filmele The Love Parade și The Big Pond. S-a întors în țara natală în anul 1935 și și-a petrecut cea mai mare parte din Al Doilea Război Mondial izolat de lume, având totuși scurte apariții în public. După război, s-a afirmat că a colaborat cu regimul de la Vichy, însă aceste susțineri au fost combătute, iar Chevalier a fost achitat în mod oficial.

În anii ’50 și ’60, a câștigat în popularitate datorită aparițiilor în filmul musical Gigi (1958), cu Leslie Caron și Hermione Gingold, împreună cu care a interpretat cântecul I Remember It Well și în câteva filme ale lui Walt Disney. Semnul distinctiv al marelui actor era o pălărie de paie (canotieră), pe care o purta întotdeauna pe scenă, alături de costum. Maurice Chevalier are o stea pe faimoasa Hollywood Walk of Fame. El a murit la 1 ianuarie 1972 la vârsta de 83 de ani.

A jucat în filmul 1962 Copiii căpitanului Grant (In Search of the Castaways) - Jacques Paganel

A fost căsătorit cu: 

	Yvonne Vallée[*] (10 octombrie 1927–18 ianuarie 1932) Nita Raya[*] (1937–1946)

Maurice Chevalier

·         1895: S-a născut Eftimie Vasilescu, operator, regizor şi producător; pionier al filmului românesc documentar şi de ficţiune; format la Serviciul cinematografic al Armatei la începutul anilor ’20, debutează ca operator de actualităţi; în 1923 înfiinţează laboratorul cinematografic şi firma „Româniafilm”; (m. 1986).

·         1897: Irène Joliot-Curie (n. 12 septembrie 1897, Paris, Franța – d. 17 martie 1956, Paris, Republica Franceză^[11]) a fost o chimistă franceză, laureată a Premiului Nobel pentru chimie (1935) pentru descoperirea radioactivității artificiale.^[12]

A fost fiica savanților Pierre Curie și Marie Curie, și ei laureați ai Premiului Nobel.

Irène Joliot-Curie

Părinți Pierre Curie Marie Curie  Frați și surori Ève Curie  Căsătorită cu Frédéric Joliot-Curie (din 9 octombrie 1926)  Copii Pierre Joliot[*] Hélène Langevin-Joliot  Irène Curie și Frédéric Joliot (1934)

·         1901: Gusztáv Abafáy (Gusztáv Öffenberger), scriitor, istoric literar și publicist român de etnie maghiară (d.1995)
* 1909: Gheorghe Albu (n. 18 noiembrie 1909 - d. 26 iunie 1974) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia).

·         1910: S-a născut (la Bacău) Alexandru Şafran, teolog, filosof, istoric. In 1940, Congresul Comunităţilor Evreieşti l-a ales şef-rabin al Cultului Mozaic din România (cel mai tânăr rabin din lume), fiind, totodată  şi singurul reprezentant al populaţiei evreieşti în Parlamentul României. In 1947 regimul comunist l-a expulzat din ţară şi s-a stabilit Elvetia, unde a fost  şef-rabin al Comunităţii Evreieşti din Geneva din 1948 pana in 1997). A fost  autor a numeroase lucrări în toate domeniile spiritualităţii evreieşti si membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997; (m. 2006, Geneva).

·         1913: S-a nascut Eiji Toyoda, om de afaceri, fondatorul firmei de automobile „Toyota Motor Company Limited”; (1937). Toyoda a deținut această poziție până în 1994, cand s-a retas de la conducerea companiei.

·         1913: Jesse Owens, atlet american de culoare supranumit torpila umană (d. 1980)

·         1914 - S-a născut actorul american Desmond Llewelyn, interpretul savantului nebun – „Q” – din seria filmelor James Bond (m.19.12.1999).
* 1919: Ivan Mihailovici Sidorenko (rusă Ива́н Миха́йлович Сидоре́нко) (12 septembrie 1919, Smolensk, Rusia - 19 februarie 1994) a fost un ofițer al Armatei Roșii, care a servit pe durata celui de-al doilea Război Mondial.^[1] El a fost unul din cei mai buni lunetiști din cel de-al doilea Război Mondial, cu peste 500 de victime confirmate

Ivan Sidorenko

·         1921: Stanisław Herman Lem (n. 12 septembrie 1921, Lwów, A Doua Republică Poloneză – d. 27 martie 2006, Cracovia, Polonia^[20]) a fost un scriitor polonez de science fiction, dar și filozof și scriitor satiric. A devenit Cavaler al Ordinului Alb (Order Orła Białego)^[21]. Cărțile sale au fost traduse în 41 de limbi și s-au vândut în peste 27 milioane de exemplare^[22]. A devenit faimos datorită romanului Solaris, care a fost ecranizat de trei ori. În 1976, Theodore Sturgeon spunea că Lem e cel mai citit scriitor science fiction din lume^[23].

Opera sa explorează teme filozofice, speculații asupra tehnologiei, natura inteligenței, imposibilitatea comunicării și înțelegerii reciproce, disperarea în fața limitelor omenești, locul omenirii în Univers. Ea este uneori prezentată sub formă de ficțiune, iar alteori sub forma eseurilor sau cărților filozofice. Traducerea operelor sale este dificilă din cauza pasajelor cu expresii elaborate, poeziilor extraterestre sau robotice și numeroaselor jocuri de cuvinte.

Lem s-a născut la 12 septembrie 1921 în orașul Lvov, Polonia (acum Ucraina). Având „origini burgheze”, a fost nevoie de legăturile tatălui său pentru a fi acceptat la facultatea de medicină din cadrul Universității din Lvov în 1940.^[24] În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a ocupației naziste (1941–1944), Lem a fost nevoit să folosească acte false - familia lui Lem avea origini evreiești^[25], ceea ce o punea într-un pericol mai mare decât simplul fapt că erau cetățeni și intelectuali polonezi - câștigându-și existența ca mecanic auto și sudor și devenind membru activ al mișcării de rezistență. În 1945, provincia estică Kresy a fost anexată Ucrainei Sovietice^[26], așa încât familia - la fel ca multe alte familii poloneze - a fost relocată în Cracovia unde Lem, la insistențele tatălui său, a reluat studiile de medicină în cadrul Universității Jagiellone. A refuzat să își adapteze răspunsurile la teoria dominantă la care aderase Trofim Lîsenko, ratându-și intenționat examenul final pentru a nu fi obligat să devină doctor militar^[24]. Anterior, el începuse să lucreze ca cercetător asistent într-o instituție științifică și să scrie povestiri în timpul liber.

Lem a debutat în 1946 ca poet. Început în acel an, primul roman de ficțiune al lui Lem, Człowiek z Marsa (Omul de pe Marte) a fost publicat în foileton în revista Nowy Świat Przygód din Katowice. Între 1947 și 1950, Lem și-a continuat atât cariera de asistent în cercetarea științifică, cât și publicarea de poezii, povestiri și eseuri științifice, supunându-se rigorilor stalinismului, care cerea ca toate operele să fie aprobate în mod direct de către regimul comunist. Lem a finalizat romanul parțial autobiografic Edificiul nebuniei absolute în 1949, dar publicarea acesteia a fost blocată de autorități până în 1955, când i-a adăugat o continuare mai acceptabilă din punct de vedere al doctrinei realismului socialist. În 1951 a publicat prima sa carte, Astronauții, care a fost încadrată în genul SF-ului juvenil și în care Lem a fost obligat să insereze referințe la „viitorul glorios al comunismului”. Ulterior avea să își critice romanul (ca și alte opere de început care au cedat în fața presiunilor ideologice) ca fiind simplist, însă publicarea lui l-a convins să-și dedice întregul timp scrierii ^[26].

Lem a devenit cu adevărat productiv după 1956, când perioada de „de-stalinizare” din Uniunea Sovietică a condus la revoluția poloneză din 1956, în care Polonia a experimentat o libertate a opiniei crescândă. Între 1956 și 1968 Lem a scris 17 cărți. Opera sa a fost tradusă peste hotare, în principal în țările din blocul răsăritean. În 1957 a publicat prima sa carte filozofică, Dialogi care, împreună cu Summa Technologiae (1964), reprezintă cele mai faimoase texte filozofice ale lui. Summa se remarcă prin faptul că reprezintă o analiză unică a efectelor dezvoltării sociale, cibernetice și biologice. În opera sa, Lem aduce în discuție implicațiile filozofice ale tehnologiilor care se aflau doar pe tărâmul SF-ului la acea dată, dar au căpătat importanță în ziua de azi, cum ar fi realitatea virtuală și nanotehnologia. În deceniile care au urmat, el a publicat multe cărți, atât științifico-fantastice, cât și filozofico-futurologice, iar începând din anii '80 s-a orientat mai mult spre texte și eseuri filozofice.

Stanisław Lem

·         1924 - S-a născut Ella Mae Morse, cântăreaţă de jazz americană.
* 1927: Nicolae Bria (n. 12 septembrie 1927, Colibași, raionul Cahul, Moldova – d. 17 octombrie 2017, București, România) a fost un specialist român al mecanizării agriculturii, în domeniul culturii cartofului și a plantelor tehnice (sfeclă de zahăr, cânepă, in).

Nicolae Bria s-a născut pe malul stâng al Prutului la data de 12 septembrie 1927 în comuna Colibași, județul Cahul. În satul natal a absolvit 7 clase primare, apoi s-a înscris la liceul "Ion Vodă cel Cumplit" din Cahul, absolvind 3 clase, apoi fiind evacuat din Basarabia și fiind copil de trupă și-a continuat studiile la liceul "Radu Greceanu" din Slatina, iar ultimii ani și bacalau­reatul le-a absolvit în anul 1949 la liceul "Alexandru Lahovary" din Râmnicu-Vâlcea. Prin concurs s-a înscris la Facultatea de Me­canizarea Agriculturii din cadrul Institutului Agronomic din Craiova, pe care a absol­vit-o și a susținut examenul de diplomă în anul 1953, fiind declarat inginer agricol. După terminarea facultății a lucrat 6 luni ca inginer mecanic de secție la S.M.T. Segar­cea, jud. Dolj și în același timp ca asistent stagiar zonal în cadrul Institutului de Cercetări pentru Mecanizarea și Electrificarea Agriculturii I.C.M.E.A., aflată, în or­ganizare în acea perioadă, după, care a fost încadrat definitiv ca cercetător științific.

În cadrul Comisiei C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) din anul 1965 se ia hotărârea de a construi în colaborare sistema de mașini pentru agricultură. Din delegația română face parte și Nicolae Bria, alături de viitorii academicieni Grigore Obrejanu și Alexandru Priadcencu, ambii născuți în Basarabia.

A făcut studii la Universitatea de Sociologie București pe care a absolvit-o în anul 1972. S-a înscris și a absolvit cursurile de pregătire pentru doctorat la Facultatea de Mecanică Agricolă din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara. În anul 1978 a susținut teza intitulată: "Contribuții teoretice și experimentale privind perfecționarea procesului de lucru a combinelor de recoltat cartof", obținând titlul științific de doctor în agronomie, specialitatea mașini agricole.

Între anii 1976 - 1977 a făcut studii de specializare în domeniul mecanizării lucrărilor din culturile de sfeclă de zahăr și cartof ca bursier F.A.O. la Universitatea din Bonn, Germania.

În 1998 a obținut titlul de profesor universitar onorific al Universității Transilvania din Brașov și este menționat în "Dicționarul specialiștilor", un Who's Who în știința și tehnica românească.

În anul 2002 ca urmare a contribuției științifice aduse în domeniul său de activitate, a fost ales membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și membru în cadrul Biroului Secției de Mecanizare.

Întreaga activitate profesională a desfășurat-o în cercetarea științifică, în domeniul mecanizării agriculturii, fiind specializat în tehnologii de mecanizare și echipamente tehnice destinate culturilor de cartof, sfeclă de zahăr, in și cânepă. Împreună cu colective de specialiști din țară, a elaborat sistemele de mașini pentru aceste culturi, a coordonat și elaborat rapoarte de sinteză pentru toate cercetările efectuate în domeniu.

A propus și a participat la realizarea și introducerea în fabricație (140 exemplare) la Uzina Semănătoarea București, a primei combine românești pentru recoltarea cartofului pe două rânduri, destinată a lucra în condiții de soluri ușoare și mijlocii ușor separabile. A efectuat cercetări și asupra cauzelor care conduc la formarea bulgărilor de pământ în solurile argiloase și a elaborat tehnologii pentru reducerea acestora. Împreună cu prof. onor. dr. Mircea Boboșilă a realizat și au fost brevetate sisteme tehnice pentru sfărâmarea și separarea bulgărilor de pământ în procesul de recoltare a tuberculilor de cartof, care au constituit baza realizării, omologării și introducerii în fabricație a combinei pentru recoltat cartof pe două rânduri, cultivat în soluri grele de tipul CCG-3 (brevetată). De asemenea a coordonat introducerea în fabricație a instalației stabile pentru sortarea și calibrarea tuberculilor de cartof, a combinei de recoltat sfeclă de zahăr pe două rânduri, a setului de mașini pentru recoltarea divizată pe trei rânduri a sfeclei de zahăr, a combinatorului pentru pregătirea patului germinativ la înființarea culturii de cartof și de sfeclă de zahăr, a stabilit tipul corespunzător de mașini pentru plantat tuberculi de cartof pe patru sau șase rânduri, a mașinii de recoltat in și cea de recoltat cânepă etc.

A participat în colectivele de elaborare a strategiei direcțiilor de cercetare în domeniul mecanizării agriculturii și industriei alimentare, precum și la elaborarea studiilor privind structura necesarului de tractoare și mașini pentru agricultura României în condițiile noii proprietăți a pământului, oferta industriei românești și caracterizarea calității acesteia față de nivelul mondial. A realizat în calitate de responsabil sau colaborator 80 lucrări de cercetare științifică, care s-au materializat în dezvoltarea cercetării in domeniul tehnologiilor de mecanizare, a realizării de echipamente tehnice pentru agricultură, a elaborării metodologiilor de testare a echipamentelor tehnice și a elaborării de sinteze privind mecanizarea lucrărilor din agricultură. A fost membru în comisia de omologare a echipamentelor tehnice agricole și a participat la omologarea peste 180 de echipamente.

Timp de 54 de ani, de la absolvirea facultății și până în 2012, lucrează la I.N.M.A. București unde de-a lungul anilor a avut o serie de activități profesionale, dintre care:

• secretar științific și membru în conducerea Institutului (1955 - 1962),
• șef de laborator (1952 - 1970),
• cercetător științific principal (1970 - 1991),
• membru în consiliul științific al Institutului (1955 - 1991),
• membru în consiliul tehnico-­științific din Ministerul Agriculturii (1955 - 1962),
• membru al colectivului din Ministerul Agriculturii pentru elaborarea prognozelor privind mecanizarea în agricul­tură (1970 - 1985),
• cadru didactic asociat la Institutul Politehnic București (1970 - 1989),
• membru al consiliului profesoral al Facultății de Mecanică Agricolă București (1984 - 1988),
• membru în colegiul de redacție și consilier la revista Mecanizarea Agriculturii (din 1972),
• membru fondator și în consiliul director al Societății Inginerilor Mecanici Agricoli din România (S.I.M.A.R., din 1990),
• membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești (1994 - 2002),
• membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești (din 2002),
• membru în comisia de avizare a rezultatelor cercetărilor științifice privind culturile de sfeclă de zahăr și cartof (din 1994),
• referent de specialitate în comisiile de analiză și susținere de teze de doctorat, precum și în comisii de examinare a doctoranzilor (din 1994),
• membru în comitetul tehnic de standardizare CT-77 "Tractoare și mașini agricole" (din 1996),
• membru în consiliul director al organismului de certificare a conformității performanțelor tehnico-funcționale și al securității muncii a echipamentelor tehnice destinate agriculturii și industriei alimentare (I.N.M.A. — C.E.R.T., din 1995), calitate în care a participat la certificarea a peste 350 de echipa­mente tehnice pentru agricultură și industria alimentară.

La 21 noiembrie 2013, Nicolae Bria este declarat "Cetățean de onoare al comunei Co­libași", titlu cu care se mândrește în mod deosebit.^{[necesită citare]}

A fost un bun organizator și adeptul concepției că orice cunoștință, trebuie imediat difuzată celor ce au nevoie de ea și a antrenat foarte mult tinerii să se pregătească profesional prin doctorantură. A scris 30 de cărți și peste 200 de articole de specialitate, a susținut în sesiuni științifice 75 de lucrări, are 8 brevete de invenție, a susținut peste 80 de conferințe și demonstrații practice în țară și a participat la 30 congrese de specialitate și simpozioane internaționale.

Dintre principalele cărți la care a participat ca prim autor sau în colaborare sunt amintite: Mecanizarea lucrărilor în cultura plantelor tehnice (1965); Instalații și mașini pentru uscarea și condiționarea produselor agricole (1966); Mecanizarea lucrărilor de recoltare a sfeclei de zahăr (1967); Reglarea mașinilor agricole (1969); Mecanizarea lucrărilor în producția de cartofi (1982); Dicționarul de mecanică agricolă (coautor) (1973) etc.

S-a alăturat întotdeauna ideii de muncă disciplinată și ordonată, capabilă să aducă contribuții semnificative la dezvoltarea științei de mecanizare a agriculturii. A fost un luptător pentru promovarea de echipamente tehnice în cultura cartofului, sfeclei de zahăr, in și cânepă și rămâne cel mai remarcabil specialist în aceste domenii. Onestitatea și bunătatea sunt parte ale trăsăturilor sale, incurajând și ajutând cu discreție orice inițiativă pozitivă a colegilor săi.^[1]

În data de 17 octombrie 2017, Nicolae Bria a decedat.

* 1928: Tommy Cummings (n. 12 septembrie 1928, Sunderland – d. 12 iulie 2009, Blackburn) a fost un fost fotbalist și antrenor englez.

·         1930: Akira Suzuki (鈴木 章 Suzuki Akira^?) (n. 12 septembrie 1930, Mukawa, Hokkaidō, Japonia) este un chimist japonez, propus pentru Premiui Nobel pentru chimie în anul 2010. A publicat reacția Suzuki, ce consta în reacția unui acid organic aril sau vinil-boric cu un aril sau vinil-halogen, catalizat cu un complex de paladiu, în anul 1979

Suzuki s-a născut pe 12 septembrie 1930 în Mukawa, Hokkaidō (Japonia). El a studiat la Universitatea din Hokkaido și după ce a obținut doctoratul, a lucrat acolo ca profesor-asistent. Între anii 1963 și 1965, Suzuki a lucrat ca student postdoctoral cu Herbert Charles Brown la Universitatea Purdue, iar după aceea s-a reîntors la Universitatea din Hokkaidō unde a devenit profesor universitar titular.

După pensionarea sa de la Universitatea din Hokkaidō în 1994, a deținut diferite poziții în cadrul altor universități: 1994-1995, la Universitatea de Știință din Okayama; între 1995 și 2002 la Universitatea de Știință și Artă din Kurashiki.^[5]

A obținut, împreună cu Richard F. Heck și Ei-ichi Negishi, Premiul Nobel pentru Chimie în 2010.

Akira Suzuki

·         1931:  Roger Planchon, dramaturg, actor și regizor de teatru francez (d. 2009)

·         1931 - S-a născut George Jones, cântăreţ country american.

·         1931 - S-a născut George Dan Oprescu, tehnician, cerectător în domeniul electronicii şi fizicii nucleare; a publicat numeroase studii şi cărţi de specialitate (“Radiorecepţia de la A la Z”, “Construiţi un televizor”) şi a contribuit la realizarea primului magnetofon produs în serie la MTT Clăbucet, a primului televizor de amator şi primele recepţii TV la distanţă mare.

* 1936: Iosif Bukossy (n. 12 august 1936, Mediaș - d. 30 octombrie 2006, Constanța) a fost un fotbalist și un antrenor român.

·         1937 - S-a născut Gus (Donald Edgar) Backus, cântăreţ american.
* 1939: Ion Ustian (în rusă Иван Григорьевич Устиян; n. 12 septembrie 1939, satul Olișcani, raionul Șoldănești) este un economist și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească (1980-1985).
* 1939: Nobuyuki Oishi (n. 12 septembrie 1939) este un fost fotbalist japonez.

·         1940: S-a nascut actrita americana Linda Gray, cunoscuta publicului larg datorita rolului jucat in popularul serial de televiziune “Dallas”). Linda Gray, interpreta lui Sue Ellen din serialul american de succes „Dallas”, are origini româneşti, mama ei, pe numele sau real Maria Kujnir-Herescu, fiind nascuta la Bucuresti in data de 23 noiembrie 1923. S-a căsătorit la doar 16 ani cu un englez, Gray, de la care a şi păstrat numele, dar a divorţat de acesta şapte ani mai târziu, măritându-se ulterior (în 1946), cu prinţul Constantin Cantacuzino, pilot celebru în epocă. Din relaţia cu englezul Gray, Maria a avut şi singurul ei copil, pe Linda (născută în 1941), actriţa celebră de mai târziu, din “Dallas”. Pe marile ecrane si-a luat numele de Nadia Gray si a făcut senzaţie după ce s-a mutat în Franţa şi a fost distribuită de marele regizor Federico Fellini în capodopera “La Dolce Vita” (1960), în care apare într-o scenă memorabilă: face striptease, dar unul cu clasă şi de neuitat.

·         1940 - S-a născut Tony Bellamy, chitarist american (Redbone).
* 1943: Dan Slușanschi (n. 12 septembrie 1943, Sibiu – d. 22 iulie 2008, București) a fost unul dintre cei mai proeminenți clasiciști și filologi români,^[1] indoeuropenist, profesor doctor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, traducător al lui Homer, membru al Uniunii Scriitorilor, autorul a 28 de manuale, studii, ediții critice, traduceri literare și de specialitate și a peste 50 de articole și 80 de recenzii științifice
Dan Slușanschi a fost profesor la Universitatea din București, unde a ținut cursuri de sintaxă a limbii latine, lingvistică indo-europeană (limbă și mitologie), istoria literaturii sanscrite, veche persă (istorie, civilizație, limbă), istoria limbii latine, sintaxă greacă, latină medievală și neolatină, critică de text și metrică antică. A fost profesor invitat la universitățile din Bruxelles, Liège, Berlin, Caen, Chișinău, Cluj, Timișoara, Constanța și doctor honoris causa al Universității din Caen.

Editii de text

• Textele latine din anexa la L. Protopopescu, Contributii la istoria învatamîntului în Transilvania, Craiova, 1966.
• D. Cantemir, Historia Moldo-Vlachica and De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus (în  Opere Complete, IX, 1), Bucuresti, Editura Academiei, 1983.
• D. Cantemir, Encomia in authorem, în V. Candea (ed.), Sistima religiei muhammedane, Bucuresti, Editura Academiei, 1987 (Opere Complete, VIII, 2).
• D. Cantemir, Vita Constantini Cantemyrii, Moldaviae Principis, Bucuresti, Editura Academiei,   1996 (Opere Complete, VI, 1 - cu A. Pippidi si I. Campeanu).
• Virgil, Aeneis, Bucuresti, Paideia, 2000, 2 vols. (I. Editie critica)
• D. Cantemir, Incrementorum & Decrementorum Aulae Othmanicae libri III, editia critica princeps, Amarcord, 2001.
• D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, editia critica princeps, Bucuresti, Anastasia, 2005.
• D. Cantemir, Sacro-Sanctae Scientiae Indepingibilis Imago, editie critica, Bucuresti, EUB, 2005.

Traduceri

• Dimitrie Cantemir, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus; Historia Moldo-Vlachica Opere complete, Vol.IX, Partea I: De antiquis et hodiernis. Moldaviae nominibus, Prefața de Virgil Cândea. Ediție critică, traducere, introducere, note și indici de Dan Slușanschi, Editura Academiei, București, 1983.^[7]
• E. Benveniste, Vocabularul institutiilor indo-europene, Bucuresti, Paideia, 1999, I; 2005, I-II.
• Eneida de Publius Vergilius Maro, Editura Paideia, București, 2000 ^[8]
• Homer, Iliada, traducere de Dan Slușanschi, ilustrații de Mihail Coșulețu, Editura Humanitas, București, 2012, ISBN 978-973-50-3702-4
• Homer, Odysseia, tradusă în hexametri de Dan Slușanschi și ilustrată de Alexandru Rădvan, Editura Humanitas, București, 2012, ISBN 978-973-50-3701-7.
• Dimitrie Cantemir, Istoria cresterilor si descresterilor Curtii Otomane, prima traducere româneasca, Editura Paidea, 2008, 2010, 2012.

Dan Slușanschi

·         1943 - S-a născut Maria Muldaur (Maria Gracia Rosa Domenica d'Amato), cântăreaţă americană.

·         1944: Barry Eugene White (n. 12 septembrie 1944 - d. 4 iulie 2003) a fost un cantautor american și producător muzical.

Câștigător a cinci premii Grammy și cunoscut pentru romantismul și vocea sa gravă, White a cunoscut marele succes în anii 1970 ca artist solo dar și împreună cu Love Unlimited Orchestra lansând o serie de cântece soul, funk și disco printre care și două hituri uriașe, "You're the First, the Last, My Everything" și "Can't Get Enough of Your Love, Babe". White a câștigat cu albumele sale mai multe discuri de aur și platină având, conform criticilor muzicali Ed Hogan și Wade Kergan, vânzări de peste 100 de milioane de unități în toată lumea.

Barry White

·         1944 - S-a născut Collin Young, vocalist britanic (The Foundations).
* 1944: Eddie Keizan (n. 12 septembrie 1944, Johannesburg - d. 21 mai 2016, Bryanston, Johannesburg^[1]) a fost un pilot sud-african de Formula 1 care a evoluat în Campionatul Mondial între anii 1973 și 1975.
* 1944: Yoshio Kikugawa (n. 12 septembrie 1944) este un fost fotbalist japonez.

·         1948 - S-a născut Will Birch, baterist şi compozitor britanic (Kursaal Flyers, Records).
* 1950: Ioan Rus (n. 12 septembrie 1950) este un politician român, senator în Parlamentul României în mandatul 1990-1992 din partea FSN Alba. În cadrul activității sale parlamentare, Ioan Rus a fost membru în grupurilr parlamentare de prietenie cu Regatul Thailanda, Australia și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Ioan Rus este avocat dinainte de 1989 și s-a remarcat ca parlamentar și secretar al comisiei de redactare a Constituției României la începutul anilor 1990.^[1]

Ioan Rus a fost prefect în județul Alba și președintele PSD Alba până în anul 2003, când, în urma unor scandaluri interne din organizația PSD Alba a fost schimbat din funcție.A revenit după 2004 la conducerea PSD Alba, dar nu a reușit să revitalizeze partidul.^[2] Eșecul din 2008 l-a determinat să se retragă și să se ocupe de avocatură.^[2] Ioan Rus este în prezent decanul Baroului de Avocați Alba

·         1951: S-a nascut Joe Pantoliano, actor; 

·         1952 - S-a născut Gerry Beckley, chitarist, vocalist, pianist şi compozitor american (America). 

·         1952 - S-a născut Neil Peart, baterist şi compozitor canadian (Rush).

·         1956 - S-a născut Barry Andrews, clăpar britanic (King Crimson, XTC).

·         1956 - S-a născut Brian Robertson, chitarist britanic (Thin Lizzy, Motorhead, Wild Horses, Frankie Miller Band).
* 1957: Hans Florian Zimmer (n. 12 septembrie 1957, Frankfurt, Germania) este un compozitor german de muzică de film. Într-o carieră de două decenii, Zimmer a compus muzica pentru peste 150 de filme, printre care sunt și coloanele sonore premiate cu oscar The Lion King (1994), Crimson Tide (1995), The Thin Red Line (1998), Gladiator (2000), The Last Samurai (2003), The Dark Knight (2008), Inception (2010), 12 Years a Slave (2013) și Interstellar (2014). Este considerat compozitorul de muzică de film cu cel mai mare succes din punct de vedere financiar în prezent.

Până în momentul de față a strâns 9 nominalizări la Oscar (unul câștigat), 10 la Globurile de Aur (două câștigate) și 9 la premiile Grammy (trei câștigate).

Hans Zimmer

* 1958: Constantin Ionescu (n. 12 septembrie 1958, Brașov) este un șahist român, maestru internațional și mare maestru în șah.

A făcut parte din lotul României la opt olimpiade de șah (1986—2000)

* 1959: Mariana Stănescu (n. 12 septembrie 1959, Beiuș, județul Bihor) este o interpretă a folclorului românesc.

În 1975, devine interpretă de muzică populară în Ansamblul Tineretului Lioara din Oradea.

În 1979, a absolvit studiile liceale la Oradea - profil Filologie Istorie.

Începând din 1980, participă la festivalurile și concursurile folclorice și de artă tradițională populară, câștigând numeroase premii de-alungul timpului.

În 1982, a absolvit Școala Populară de Artă din Oradea, clasa Silvia Pop D. Popa.

În 1996, a absolvit Facultatea de Artă, secția Etnomuzicologie și Folclor, din cadrul Universității Hyperion din București.

În 1996 devine membră a Asociației Creatorilor Populari din Balcani.

În prezent, redactor muzical la Radio Antena Satelor.

Mariana Stănescu

* 1959: Hisashi Kaneko (n. 12 septembrie 1959) este un fost fotbalist japonez.

* 1961: Ionel Rotărescu (n. 12 septembrie 1961, Botoșani, România) este un fost jucător român de fotbal care a activat pe postul de portar.^[1] Se ocupă în prezent de funcția de antrenori cu portari la FC Botoșani unde este antrenor Costel Orac.

·         1961: Mylène Farmer (născută Mylène Jeanne Gautier;^[2] n. 12 septembrie 1961) este o artistă, cântăreață, compozitoare, actriță ocazională, scriitoare și antreprenoare franceză.

Ea a vândut peste 30 de milioane de înregistrări în Franța^[3] și este printre cei mai de succes artiști din Franța din toate timpurile.^[4] Ea deține recordul pentru cele mai multe hituri „number one” în clasamentele muzicale franceze, cu 13 până în prezent – opt din care au fost consecutive.^[5] Printre cele mai cunoscute piese ale sale sunt "Désenchantée", "Pourvu qu'elles soient douces", "Sans contrefaçon", "Libertine","California", "XXL", "C'est une belle journée", "Rêver", "Les Mots" și "Oui mais... non".

Mylène Farmer

·         1965 - S-a născut Norwood Fisher, basist, vocalist şi compozitor american (Fishbone).
* 1967: Simona Iovănescu (n. Manea^[2], pe 12 septembrie 1967^[3], în Constanța^[4]) este o fostă mare handbalistă română care a jucat pe postul de pivot la Hidrotehnica Constanța și CS Oltchim Râmnicu Vâlcea.
* 1967: Jason Statham (n. 26 iulie 1967, Shirebrook[*], Regatul Unit este un actor și practicant de arte marțiale englez. Este cunoscut pentru rolurile sale din filmele lui Guy Ritchie Jocuri, poturi și focuri de armă (1998), Unde dai și unde crapă

(2000) și Revolver (2005), dar și pentru thriller de acțiune ca trilogia Curierul (2002–08), Un asasin nemilos (2007), Cursa mortală (2008) sau seria de filme Eroi de sacrificiu (2010–2014).

Jason Statham s-a născut pe 26 iulie 1967 în Shirebrook, Derbyshire, Anglia. Este fiul lui Barry Statham, vânzător și Eileen Yates, dansatoare.^[8]

Concurent olimpic la scufundări pentru echipa națională britanică, a terminat pe locul 12 la Campionatele Mondiale din 1992. A urmat o perioadă în care a fost model, dealer pe piața neagră și, în cele din urmă, actor. Rolul său de debut, Bacon din „Jocuri, poturi și focuri de armă” (Lock, Stock and Two Smoking Barrels), filmat în 1998, l-a câștigat prin intermediul agenției French Connection, pentru care lucra drept model. Agenția, devenind investitor majoritar al filmului, l-a prezentat pe Jason lui Guy Ritchie, care l-a invitat la o probă pentru noul film, oferindu-i provocarea de a juca rolul unui vânzător de bijuterii pe piața neagră, care urma să cumpere bijuterii false. Lui Jason probabil i-a ieșit totul bine, pentru că Jocuri, poturi și focuri de armă a avut succes.

Statham a avut o relație de șapte ani cu modelul Kelly Brook, până în 2004.^[9][10] Din aprilie 2010 este într-o relație cu modelul Rosie Huntington-Whiteley.

Jason Statham

Jason Statham în martie 2007

·         1968 - S-a născut Larry LaLonde, chitarist şi compozitor american (Primus).
* 1971: Daniel Movilă (n. 12 septembrie 1971, Hunedoara ) este un fost jucător român de fotbal care a jucat pe postul de mijlocaș.

·         1972 - S-a născut Liam Gallagher, vocalist şi compozitor britanic (Oasis) 

·         1973: Paul William Walker IV^[4] (n. 12 septembrie 1973, Glendale, California, Statele Unite – d. 30 noiembrie 2013, Santa Clarita, California, Statele Unite) a fost un actor american.

Paul Walker și-a început cariera ca invitat în câteva showuri televizate cum ar fi The Young and the Restless și Touched by an Angel. Apoi a avut succes cu roluri în filme ca She's All That și Varsity Blues. În 2001, Walker a obținut faima internațională prin rolul lui Brian O'Conner, unul din principalii protagoniști din filmul de acțiune The Fast and the Furious, iar apoi și-a reluat rolul în sequelurile sale. A mai apărut în filme ca Eight Below, Into the Blue, Joy Ride și Takers.

Înafară de actorie, Walker a fost fața brandului „Davidoff Cool Water for Men” al The Coty Prestige și a apărut în serialul Expedition Great White de pe National Geographic Channel.

Paul Walker a murit într-un accident rutier pe 30 noiembrie 2013, împreună cu prietenul său Roger Rodas. Filmele Hours și Brick Mansions, în care a jucat el, au fost lansate postum, iar ultimul său film, Furious 7, s-a lansat pe 3 aprilie 2015 în Statele Unite.

Paul Walker a murit într-un accident de mașină pe 30 noiembrie 2013, în apropierea orașului Los Angeles.^[11] Actorul era pasager în mașina unui prieten, pilotul Roger Rodas, amândoi participând la un eveniment caritabil organizat de asociația lui Walker, Reach Out Worldwide. Mașina condusă de aceștia, un '"Porsche Carrera GT, șoferul pierzând controlul mașinii și izbindu-se de un stâlp, apoi de un copac. Mașina a luat foc, iar cei doi nu au avut șanse să supraviețuiască impactului.

Trupul actorului a fost ars atât de rău, încât medicul legist a avut nevoie de amprenta dentară pentru a fi identificat. În raportul preliminar al autopsiei efectuate de 'Departamentul de Medicină Legală din L.A. se precizează că efectul combinat al leziunilor traumatice și termice a produs decesul său.

Acesta a lăsat în urma sa o fiică de 15 ani, Meadow Rain, pe care o avea cu fosta sa prietenă, Rebecca Soteros.

Paul Walker

Walker în martie 2009 la premiera Fast & Furious

* 1974: Sergiu Cioclea (n. 12 septembrie 1974, Chișinău) este un economist din Republica Moldova, care din 11 aprilie 2016 este Guvernator al Băncii Naționale a Moldovei. La data numirii în funcție, Sergiu Cioclea are peste 17 ani de experiență în sectorul financiar-bancar. Înainte de a deveni guvernator al BNM, a ocupat funcția de director gerant, șef al Departamentului Finanțe Corporative pentru Rusia și țările ex-sovietice în cadrul grupului BNP Paribas (2008-2015).

* 1975: Cosmin Cernat (n. 12 septembrie 1975, București, România) este un prezentator de știri sportive din România.

Cosmin Cernat a avut primul contact cu presa sportivă în 1994, la redacția Sport a ziarului Dimineața. În 1996, acesta și-a început activitatea la TVR după care a intrat în echipa Kanal D, în 2007, odată cu lansarea stației pe piața audiovizualului din România. A fost redactor-șef al Știrilor sportive Kanal D și prezentator și realizator al emisiunilor „Fluier de start” și „Fluier final”. Acesta a mai prezentat în trecut și o serie de formate TV de divertisment precum „Ploaia de stele”, „Spune-mi prețul” , „Stele de 5 stele” și „Șatră”. Pe lângă ocupația de prezentator, Cernat a fost și comentator în domenii precum handbal, atletism, baschet și sporturi de iarnă. Acesta a fost comentator la șapte ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice și recompensat pentru activitatea sa de Asociația Profesioniștilor din Televiziune din România (APTR), în 2000.

În toamna anului 2010, Cernat a părăsit Kanal D și s-a alăturat echipei de prezentatori ai știrilor sportive de la TVR 1, unde a continuat să realizeze și să prezinte Studiourile UEFA Champions League, a meciurilor echipei naționale de fotbal și a transmisiunilor sportive speciale la televiziunea publică. Tot în 2010, Cernat a devenit directorul Departamentului Sport al TVR.^[1]

În prezent, Cernat este prezentatorul reality show-ului Exatlon difuzat pe Kanal D

* 1976: Sergiu Epureanu (n. 12 septembrie 1976 la Tiraspol) este un fost fotbalist din Republica Moldova. Ultima echipă la care a jucat el a fost FC Neman Grodno.

* 1978: Decebal Gheară (n. 12 septembrie 1978 în Hunedoara) este un fost fotbalist român.

·         1978: Elisabetta Canalis, model și actriță italiană

·         1980: S-a nascut   vedeta de  televiziune romana Nicoleta Luciu.

* 1980: Adrian Iordache (n. 12 septembrie, 1980 în Pitești, România) este un fotbalist român care este legitimat la clubul Khazar Lankaran, în Azerbaidjan. Evoluează pe postul de fundaș central.

·         1980: Yao Ming, baschetbalist chinez
* 1981: Gabriel Crăciun (n 12 septembrie 1981 în Vaslui) este un jucător român de fotbal, care evoluează pentru Petrolul Ploiești în Liga a II-a.
* 1981: Jennifer Kate Hudson (n. 12 septembrie 1981)^[2] este o actriță, cântăreață și textieră americană. Artista a devenit cunoscută în anul 2004, în urma participării la emisiunea-concurs American Idol, unde s-a clasat pe locul al șaselea, în timpul celui de-al treilea sezon al competiției.^[4] În 2005, Hudson a fost distribuită în drama Dreamgirls, unde a interpretat rolul lui Effie White, pentru care a fost recompensată cu un Glob de Aur și un Premiu Oscar.^[5][6] În urma succesului întâmpinat, actriței i-au mai fost oferite roluri în filme de succes, printre care Totul despre sex sau Viața secretă a albinelor, ambele înregistrând încasări superioare bugetelor.^[7][8]

Succesul în cinematografie i-a redeschis interpretei ocazia de a-și promova muzica.^[9] Primul album de studio al solistei, intitulat Jennifer Hudson, a fost lansat în Statele Unite ale Americii în toamna anului 2008.^[10] Discul a debutat pe poziția secundă în Billboard 200 și a inclus șlagărul „Spotlight”.^[10] Pentru acest produs discografic, artista a primit patru nominalizări la premiile Grammy, câștigând un trofeu la categoria „Cel mai bun album R&B”.^[11][12] În martie 2011, Hudson a lansat cel de-al doilea album de studio din cariera sa, I Remember Me, care este precedat de promovarea discului single „Where You At”.^[13] Având un timbru caracteristic mezzo-sopranelor,^[1] interpreta posedă o întindere vocală care însumează aproximativ șase octave.^[14][15]

La finele anului 2008, mama, fratele și nepotul artistei au fost găsiți împușcați mortal,^[16] suspectul fiind pus sub trei capete de acuzare.^[17] Cu câteva luni înainte artista se logodise cu David Otunga,^[18] care a devenit tatăl copilului pe care l-a născut în vara anului 2009.^[19] Până în februarie 2012, artista a vândut peste 1.280.000 de albume și 2.237.000 de cântece în Statele Unite.^[20] În 2013 a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame

Jennifer Hudson promovându-şi prima carte I Got This (17 ianuarie 2012).

Jennifer Hudson dansând cu președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, ianuarie 2013.

Prima relație oficială a lui Hudson datează din anul 1999, când l-a întâlnit pe James Payton, la vârsta de optsprezece ani.^[113] Legătura dintre cei doi a durat opt ani de zile, solista admițând faptul că există posibilitatea ca ei să își oficializeze relația, însă au pășit pre drumuri separate începând cu anul 2007.^[113] La începutul anului 2008, artista l-a cunoscut pe David Otunga, un absolvent al colegiului de avocatură de la Harvard, ce a fost distribuit într-un serial televizat.^[18][113] La mai puțin de un an, Otunga a cerut-o de soție pe cântăreață pe data de 12 septembrie, exact când Hudson își celebra cea de-a douăzeci și șaptea aniversare.^[18] În august 2009, Hudson a dat naștere primului copil al cuplului, un băiat pe nume David Daniel Otunga Jr.^[19]

Pe data de 24 octombrie 2008, mama lui Hudson, Darnell Donnerson și fratele său, Jason au fost găsiți împușcați mortal în reședința Donnerson, care era împărțită și cu sora mai în vârstă a solistei, Julia.^[114] La scurt timp, nepotul artistei, Julian King, a fost dat dispărut în urma incidentului.^[115] Actrița a anunțat faptul că va oferi o recompensă în valoare de 100.000 de dolari pentru orice informație care ar fi făcut posibilă găsirea nepotului său, însă la scurt timp a fost găsit și cadavrul acestuia.^[16] O zi mai târziu a fost arestat și primul suspect, William Balfour, un fost soț al Juliei Hudson, însă nu a fost pus sub acuzare.^[116] La scurt timp, Balfour a devenit principalul suspect, fiind ulterior acuzat de crimă de gradul întâi și de violarea domiciliului.^[17] De asemenea, acestuia i s-a refuzat posibilitatea de a fi scos pe bază de cauțiune.^[17] Suspectul a fost inculpat pentru crime pe data de 30 decembrie 2008, el pledând nevinovat o lună mai târziu.^[117] În septembrie 2012, artista a fost intervievată de Oprah Winfrey în cadrul emisiunii sale Oprah's Next Chapter, găzduită de televiziunea OWN: Oprah Winfrey Network, unde a discutat o serie de aspecte personale referitoare la moartea mamei, a fratelui și a nepotului său, declarând că îl iartă pe ucigașul acestora pentru acțiunile sale

Jennifer Hudson

Jennifer Hudson la Gala Premiilor Oscar din anul 2011.

* 1983: Marcin Krzysztof Koniusz (n. 12 septembrie 1983, Sosnowiec) este un scrimer polonez specializat pe sabie, vicecampion european la individual în 2004 și dublu vicecampion european pe echipe în 2004 și 2005.

* 1984: Petra Linnea Paula Marklund (n. 12 septembrie 1984 în Stockholm) este o cântăreață suedeză de muzică electronică.^[1] Cunoscută sub numele September, ea a debutat în anul 2004 cu albumul care-i poartă numele;^[2] fiind comercializat sub egida Stockholm Records, materialul conține trei discuri single de succes — „La La La (Never Give it Up)”, „We Can Do It” și „September All Over”.^[3] În 2005 Marklund semnează un contract de management cu Catchy Tunes,^[4] companie care începe promovarea discului In Orbit;^[5] acesta include compoziții ritmate precum „Satellites” sau „Cry for You”, ce i-au adus cântăreței notorietate internațională.^[6]

În toamna anului 2007 apare Dancing Shoes, cel de-al treilea album de studio semnat September.^[7] Materialul a fost promovat în România printr-o serie de concerte susținute în cele mai mari orașe ale țării (vedeți aici).^[8] În stagiunea 2008-2009 Marklund a semnat contracte de management cu Hard2Beat și Robbins Entertainment,^[9] case de discuri care i-au promovat materialele discografice în Regatul Unit, respectiv SUA.^[10] În toamna anului 2010 September se înscrie în emisiunea suedeză Så mycket bättre,^[11] participare care-i sporește popularitatea în Suedia. În februarie 2011 este lansat Love CPR,^[12] material ce obține patru discuri de platină în țara natală a artistei și conține hituri precum „Mikrofonkåt” sau „Baksmälla”.^[13]

Fiind numită „una dintre puținele cântărețe de muzică electronică ce au o voce inconfundabilă”,^[10] September este câștigătoarea unui premiu Grammis (echivalentul suedez al distincțiilor Grammy).^[14] Petra Marklund s-a bucurat atât de succes comercial (discurile sale fiind comercializate în peste 1.5 milioane de exemplare)^[15] cât și de aprecierea critică, obținând mai multe distincții

Datorită succesului obținut de piesa „Satellites” în clasamentul RT100,^[33] September a decis să susțină un turneu de promovare a albumului Dancing Shoes în România, la finele anului 2007.^[8] Pe parcursul șederii sale în țară, September a concertat în șapte dintre cele mai mari orașe, în deschiderea recitalurilor sale apărând formațiile Akcent și Fly Project.^[119] În aceeași perioadă interpreta a fost invitata de onoare a unor programe radio ale Kiss FM și în cadrul emisiunii moderate de Teo Trandafir.^[120] September avea să revină în România în octombrie 2008 și februarie 2009 cu prilejul unor concerte avute în clubul Turabo Society Club,^[121] respectiv Bellagio din București.

September

Petra Marklund la gala premiilor Grammis (februarie 2013) Petra Marklund în Norrköping, 2008. Petra Marklund în concert (septembrie, 2012).

·         1985: Olteanu Lucian Vasile, geolog roman
* 1985: Hiroki Mizumoto (n. 12 septembrie 1985) este un fotbalist japonez.

·         1986: Emmy Rossum (născută Emmanuelle Grey Rossum la 12 septembrie 1986) este o actriță americană.
Rossum și-a început cariera de actriță la sfârșitul anilor 1996, apărând în episoade din serialele de televiziune Law and Order și As the World Turns.

Emmy Rossum

* 1986: Yuto Nagatomo (長友 佑都 Nagatomo Yūto^?, n. 12 septembrie 1986) este un fotbalist japonez care joacă pentru clubul Internazionale Milano din Serie A.
* 1987: Iaroslava Veaceslavovna Șvedova (în rusă: Яросла́ва Вячесла́вовна Шве́дова; n. 12 septembrie 1987,^[1] Moscova, URSS^[1]) este o jucătoare profesionistă de tenis, născută în Rusia, dar care joacă pentru Kazahstan.
* 1991: Thomas Meunier (n. 12 septembrie 1991,^[3] Sainte-Ode, Belgia) este un fotbalist belgian care evoluează la clubul francez PSG în Ligue 1 și la echipa națională de fotbal a Belgiei, pe postul de fundaș.

·         1994: Elina Svitolina, jucătoare ucrainiană de tenis