PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 23 Septembrie
Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul; Sf Cuv Xantipa și Polixenia
Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul
Sfantul Arhanghel Gavriil i-a vestit lui Zaharia, in timp ce slujea la templu, ca sotia sa Elisabeta, inaintata in varsta, va naste un fiu care se va numi Ioan. Nasterea lui Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus.
Prin ingerii Lui, Dumnezeu a vestit nasterea lui Isaac varstnicei Sara, nasterea lui Samson femeii sterpe a lui Manoe si a lui loan, parintilor varstnici Zaharia si Elisabeta. Sfantul Nicolae Velimirovici spune ”Daca dorim sa stim cum se pot naste copii din parinti sterpi si varstnici, sa nu mergem sa-i intrebam pe oameni, caci nu vor avea ce sa ne spuna.
Faptele despre care se intreaba sunt mai presus de stiinta naturala. Mai curand sa mergem sa privim la puterea lui Dumnezeu care le-a facut pe toate din nimic, care nu a avut nevoie de parinti tineri sau varstnici ca sa-l faca pe Adam. Decat sa fim curiosi, mai bine sa dam slava lui Dumnezeu care ne-a descoperit puterea Sa noua pacatosilor.
Biserica i-a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui – 23 septembrie; nasterea – 24 iunie; soborul lui – 7 ianuarie; taierea capului – 29 august; prima si a doua aflare a capului – 24 februarie; a treia aflare a capului sau – 25 mai.
Sf Cuv Xantipa și Polixenia
Viaţa Sfintei Cuvioase Xantipa şi a Sfintei Cuvioase Polixenia
Au trăit în Spania în timpul împăratului Claudiu (41-54). Xantipa era soţia lui Probus, guvernatorului Spaniei. Polixenia, ajungând în partea de răsărit, a Imperiului Roman unde a primit botezul de la Sfântul Apostol Andrei, împreună cu prietena sa Raveca. După ce s-au întors în Spania, împreună cu Apostolul Onisim, a primit botezul şi sora ei, Xantipa, propovăduind pe Domnul nostru Iisus Hristos până la sfârşitul vieţii.
Din Sinaxar:
În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan.
Aceasta dumnezeiasca zamislire a binevestit-o dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil catre proorocul si sfintitul Zaharia, zicându-i: „Ascultata a fost rugaciunea ta„. Asa ca din aceasta s-a cunoscut mai înainte dumnezeiasca si fecioreasca nastere a Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu, adica pentru minunea, si a batrânetilor si a sterpiciunii Elisabetei.
Când Domnul si Dumnezeul nostru, unic Fiu si Cuvânt al Tatalui, se pregatea sa se pogoare din înaltul Cerului pentru a fi zamislit în chip feciorelnic în sânul Preacuratei Sfinte Maica Domnului, voi sa intareasca si sa vesteasca aceasta Minune intre Minuni printr-una care sa ii semene fara a fi precum el. De asemenea, pentru ca intru toate Sfântul Ioan Botezatorul sa fie inaintemergatorul lui Hristos, cu sase luni inainte ca Arhanghelul Gavriil sa se arate Maicii Domnului, acesta din urma se arata Marelui Prooroc Zaharia, in momentul in care intra in templul Domnului ca sa tamiieze si sa se roage pentru popor. Vazându-l, Zaharia fu cuprins de spaima, dar Ingerul il linisti spunindu-i : „Nu-ti fie teama, Zaharie, rugile tale au fost ascultate, si femeia ta Elisabeta iti va darui un fiu pe care il vei numi Ioan. Vei avea multa bucurie si veselie, si multi se vor bucura de nasterea lui. Caci el va fi mare in fata Domnului, si se va umple de Duhul Sfint inca din sinul mamei sale” (Luca 1, 13-15).
Dar Zaharia era batrân, si la fel si femeia lui. De aceea el se indoi pentru o clipa de adevarul cuvintelor Ingerului cum ca acolo unde Dumnezeu voieste, rânduiala firii se biruieste. De aceea Gavriil il instiinta ca – pentru necredinta lui, dar si ca sa învete sa se foloseasca de graiul sau numai pentru a-l preamari pe Domnul, el va ramâne în mutenie pâna ce se va naste pruncul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioaselor femei surori Xantipi si Polixeni.
Aceste sfinte au fost din tara spaniolilor, pe vremea lui Claudie Cezarul. Xantipi era femeia lui Prob care administra tara si a fost învatata de Apostolul Pavel când a fost acolo, si împreuna cu altii si barbatul ei. Iar Polixeni fusese rapita de oarecare om rau si facator de rele; dar cu darul lui Dumnezeu a scapat curata si neîntinata, si a fost botezata de Apostolul Andrei.
Crezând multi prin ea, a luat cu sine pe Apostolul Onisim, si s-au dus în Spania, patria sa. Dupa acea calatorie mare si nespusa, a fugit tragând cu dânsa si pe Rebeca cu care se botezase, si a aflat pe sora sa Xantipi. Si petrecându-si viata împreuna, si multe puteri de minuni aratând, catre Domnul s-au dus.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTE 23 Septembrie
INVITAŢIE LA OPERĂ 23 Septembrie
Vincenzo Bellini
Vincenzo Bellini, Norma (2011):
Bianca e Fernando - Vincenzo Bellini
LA SONNAMBULA - VINCENZO BELLINI
Vincenzo Bellini - La Straniera
Beatrice di Tenda
MUZICĂ 23 Septembrie
După cum v-ați obișnuit nu mai postez exemplificări la fiecare muzician și vă las să intrați pe youtube, să introduceți numele muzicianului și să alegeți ce doriți să ascultați! Motivația o cunoașteți - îmi protejez ochii, chiar dacă este, cred, prea târziu!
John Coltrane
Ray Charles
Les McCann, pianist şi cântăreţ american de jazz
Ben E. King (Benjamin Earl Nelson), cântăreţ şi compozitor american
Tim Rose, vocalist şi compozitor american (Big Three)
Sofia Vicoveanca
Jeremy Steig, flautist american de jazz
Steve Boone, basist american (Lovin’ Spoonful)
Wallace Scott, vocalist american (The Whispers)
Julio Iglesias
Paul Peterson, cântăreţ şi actor american
Jerry Corbetta vocalist, pianist şi compozitor american (Sugarloaf)
Neal Smith, baterist american (Alice Cooper, Plasmatics)
Bruce Springsteen
Vicenzo Bellini
Sir Malcom Arnold
Chitaristul american de blues Etta Baker
ÎNREGISTRĂRI NOI:
JULIO IGLESIAS - TRIBUTO INSTRUMENTAL.Selección de Cecil González
Beautiful Romantic Saxophone Love Songs Collection 2019 - Soft Romantic Instrumental Love Songs
Brahms: Symphonies Complete
POEZIE 23 Septembrie
Pablo Neruda
Biografie
La 12 iulie 1904 se naște Neftalí Ricardo Reyes Basoalto (Pablo Neruda) la Parral, un oraș aflat la 300 km la sud de Santiago de Chile, fiul doñei Rosa Basoalto de Reyes, învățătoare, și al lui José del Carmen Reyes Morales, lucrător la căile ferate. În luna august mama sa moare. În 1906 José del Carmen se mută la Temuco împreună cu fiul său, recăsătorindu-se cu doña Trinidad Candia Marverde. În 1910 Pablo Neruda devine elev al liceului de băieți din Temuco, pe care îl absolvă în 1920. La 18 iulie 1917 în ziarul La Mañana, din Temuco, se publică articolul intitulat "Entuziasm și perseverență" sub semnătura lui Neftalí Reyes. Este primul material publicat de poet. La 30 noiembrie 1918 publică poemul "Ochii mei" în reviata Corre-Vuela din Santiago, nr. 566. În cursul aceluiași an publică alte trei poezii în aceeași revistă. Colaborează la Selva Austral din Temuco, publică în reviste din orașele Chillán și Valdiva. Folosește diferite pseudonime. Ia parte la jocurile florale de la Maule cu poemul "Ideal nocturn", obținând premiul al treilea. În 1920 adoptă definitiv pentru scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda. La 28 noiembrie 1920 obține premiul întâi la sărbătoarea primăverii din Temuco. În același an devine președinte al Ateneului literar al liceului din Temuco și secretar adjunct al Asociatiei elevilor din orașul Cautin. Pregătește două cărți - Insulele ciudate și Osteneli zadarnice - pe care nu le publică. O parte din acestea vor constitui material pentru lucrarea Crepuscular.
În 1921, Pablo Neruda pleacă la Santiago pentru a urma Institutul Pedagogic și a deveni profesor de franceză. La14 octombrie obține premiul întâi la concursul Federației studenților din Chile pentru poemul său Cântecul sărbătorii, care se publică în revista Federației studenților intitulată Juventud. Colaborează la revista Claridad, organ oficial de presă al Federației studenților. La 24 august 1922, sub egida grupului literar Vremia are loc un recital din versurile poeților Joaquín Ciufuentes, R. Monestier, Alberto Rojas Giménez și Pablo Neruda. În octombrie 1922, revista Los Tiempos, din Montevideo, dedică un număr poeziei tinere, incluzând și poezia lui Neruda. În august 1923 apare în editura Claridad ediția oficială a volumului Crepuscular. Revista Dionysios, condusă de Aliro Oyarzún, îi piblică patru poezii, dintre care ultimele trei vor face parte din Prăștiarul entuziast, carte scrisă în 1923, dar publicată abia în 1933. Publică patruzeci și două de articole de critică în revista Claridadsub pseudonimul Sachka. În iunie 1924 apare în editura Nascimento ediția princeps a celor Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde. Tot în editura Nascimento apare volumul Pagini alese de Anatole France, introducerea, selecția și traducerea fiind semnate de Neruda.
În anul 1925, Pablo Neruda se află în fruntea revistei Caballo de Bastos. Colaborează la diferite piblicații literare, cum sunt Andamios, Ali Baba, Dinamo,Renovación, precum și la ziarul La Nación. La editura Nascimento apare ediția princeps a volumului Încercarea omului infinit, volum care poartă două date: anul 1925, data de tipărire și 1926, anul de apariție. În aceeași editură apar în 1926 edițile princeps ale volumelor Inele și Locuitorul și speranța sa. În numărul 135 al revistei Claridad se publică, traducerea din limba franceză semnată de Neruda, câteva fragmente din Caietele lui Malte Laurids Brigge de Rainer Maria Rilke. În revista Atenea, numerele 5 și 10, se publică Durere și Chinuri, poeme care vor face apoi parte din Reședința pe pământ sub titlul Madrigal de iarnă și respectivFantomă.
În anul 1927 Pablo Neruda este numit consul onorific la Rangoon (Birmania). Pleacă din Santiago spre Rangoon la 14 iunie, via Buenos Aires, unde se îmbarcă peBaden, cu care călătorește până la Lisabona. Este însoțit de Álvaro Hinojosa. Sosește la Madrid la 16 iunie. La 20 iulie se află la Paris, de unde pleacă spreMarsilia, continuîndu-și apoi călătoria spre Rangoon. Tot în luna iulie trimite ziarului La Nación. Revistele El Sol și Revista de Occidente din Madrid publică poeme de Neruda. În 1928 este numit consul la Colombo (Ceylon), iar 1929 ia parte la Congresul Panhindus desfășurat la Calcutta. În 1930 este numit consul la Batavia(Java). La 6 decembrie 1930 se căsătorește cu Maria Antonieta Agenaar Vogelzanz. În 1931 este consul la Singapore. În 1932 după o călătorie pe mare, care durează două luni, se reîntoarce în Chile. La 28 august 1933 sosește la Buenos Aires, unde fusese numit consul. În casa lui Pablo Rojas Paz îi întâlnește la 13 octombrie pe Federico García Lorca. La 5 mai 1934, Pablo Neruda pleacă la Barcelona, unde este numit consul. La 4 octombrie se naște la Madrid fiica sa, Malva Marina. La 6 decembrie ține o conferință și un recital de poezie la universitatea din Madrid, fiind prezentat de Federico García Lorca. În casa Morlei Lynch o întâlnește pe Delia del Carril. La 3 februarie 1935 se transferă la Madrid, pentru aș exercita funcția de consul.
La 18 iulie 1936 începe războiul civil spaniol, iar la scurt timp este ucis Federico García Lorca. Neruda începe ciclul de poezii intitulat Spania în inimă. Este destituit din funcția de consul. Pleacă la Valencia, apoi la Paris. La 7 noiembrie scoate, împreună cu Nancy Cunard, revista Poeții lumii apără poporul spaniol. Se desparte de Maria Antonieta Agenaar. În februarie 1937 ține la Paris o conferință despre Federico García Lorca. Împreună cu César Vallejo fondează, în aprilie, Grupul hispano-american de ajutorare a Spaniei. La 2 iunie are loc la Paris Congresul Națiunilor Americane, la care Pablo Neruda rostește o cuvântare, tradusă și editată în limba franceză. Pe 10 octombrie, se înapoiază în Chile. La 7 noiembrie fondează Alianța Intelectualelor din Chile pentru Apărarea Culturii, fiind ales preșdinte. La7 mai se stinge din viață, la Temuco, tatăl său , iar la 18 august moare și mama sa vitregă, doña Trinidad Candia. Don Pedro Aguirre Cerda, candidatul Frontului Popular, iese victorios la alegerile prezidențiale din luna octombrie. Neruda străbate țara întreagă ținând conferințe. Pe frontul de luptă din Barcelona se publică, în plin război civil, Spania în inimă. În 1939 este numit consul, cu sediul la Paris, pentru problemele emigrării spaniolilor. În martie pleacă spre Franța, trecând prin Montevideo, unde ia parte la Congresul Internațional al Mișcărilor Democrate, ca delegat din partea Alianței Intelectualilor din Chile. În perioada aprilie-iulie se ocupă de problema refugiaților spanioli, pe care reușește să-i îmbarce pe Winnipeg, vapor care ajunge în Chile la sfârșitul anului 1939. La 2 ianuarie 1940 se reîntoarce în Chile.
La 16 august 1940 sosește în Ciudad de Mexico în calitate de consul general. În 1941 scrie Cânt pentru Bolivar, editat de Universitatea Națională Autonomă dinMexic. Face o călătorie în Guatemala. În octombrie 1941 primește titlul de doctor honoris causa din partea Universității din Michoacán. În decembrie este atacat de un grup de naziști la Cuernavaca, prilej cu care sute de intelectuali din toată America își manifestă sentimentele lor de solidaritate față de Pablo Neruda. În aprilie1942 întreprinde o călătorie în Cuba. La 30 septembrie dă pentru prima oară citire poemului Cântec de dragoste pentru Stalingrad.
În februarie 1943 face o călătorie în Statele Unite, pentru a lua parte la întâlnirea "Glasul Americilor", desfășurată la New York. Se înapoiază în Mexic, iar la 27 august i se consacră o adunare festivă cu prilejul plecării sale din această țară, la care iau parte două mii de persoane. La 1 septembrie își începe călătoria spre Chile, vizitând în drum țările de pe coasta Pacificului. La 3 septembrie se află în Panama, iar la 9 septembrie în Columbia, țară în care în care este oaspete de onoare al guvernului prezidat de López și al orașului Manizales. La Caldas ia ființă complexul școlar Pablo Neruda. La 22 octombrie se află la Lima și apoi la Cuzco, unde vizitează ruinele preincașe de la Macchu Picchu. Este oaspete de onuare al orașului Arequipa. Sosește la Santiago de Chile la 3 noiembrie. La 8 decembrieține conferințele intitulate Călătorie în jurul poeziei mele și Călătorie în inima lui Quevedo. În 1944 obține premiul municipal pentru poezie.
La 4 martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapacá și Antofagasta. Se editează broșura Salut Nordul și Stalingradul. Obține Premiul Național pentru Literatură în patria sa. La 30 mai rostește primul său discurs în Senat, editat apoi în Patru discursuri. La 8 iulie 1945 devine membru al Partidului Comunist din Chile. La 15 iulie, pe stadionul Pecaembú din São Paulo ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30 iulie devine membru alAcademiei Braziliene de Literatură din Rio de Janeiro, discursul de primire fiind rostit de Manuel Bandeira. La 18 ianuarie 1946 este decorat de guvernul Mexicului cu Ordinul Vulturul Aztec. Cu prilejul candidaturii lui Gabriel Gonzáles la președinție, este numit șef al sectorului de propagandă națională. La 28 decembrie, printr-o ședință a tribunalului, numele său oficial devine Pablo Neruda. În 1947 face o călătorie în regiunea Strâmtorii Magellan. La 27 noiembrie publică în El Nacional dinCaracas (în Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) Scrisoare intimă adresată unor milioane de oameni, motiv pentru care președintele Republicii Chile îi intentează un proces politic. La 6 februarie 1948 rostește un discurs în Senat, publicat apoi sub titlul "Acuz". La 3 februarie, Curtea Supremă aprobă destituirea lui Neruda din funcția de senator al Republicii. La 5 februarie tribunalul hotărăște arestarea sa. Începând de la această dată trăiește ascuns în Chile, scriind Cânt general.
La 24 februarie 1949 pleacă din Chile traversând munții, prin sud. La 25 aprilie ia parte la Primul Congres Mondial al Partizanilor Păcii, prilej cu care își dezvăluie ascunzătoarea. Este numit membru al Consiliului Mondial al Păcii. În iunie face o primă călătorie în Uniunea Sovietică, unde asistă la festivitățile prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Pușkin. La 27 iunie este omagiat la Moscova de Uniunea Scriitorilor Sovietici.În iulie vizitează Polonia și Ungaria, în august Mexicul, împreună cu Paul Eluard, iar în septembrie ia parte la Congresul latino-american al Partizanilor Păcii, desfășurat în Mexic, țară în care rămâne până la sfârșitul anului grav bolnav. I se editează operele sau selecții din poemele sale în Germania, Cehoslovacia, China, Danemarca, Ungaria, SUA, Uniunea Sovietică, Mexic, Cuba, Columbia, Guatemala, Argentina. La 28 ianuarie 1950 îi expiră permisul constituțional de a absenta din țară, eliberat de președintele Senatului, don Arturo Alessandri. Vizitează praga, Parisul, Roma, New Delhi. Poezia sa este tradusă în hindusă, urdu și bengaleză. În perioada 16-22 noiembrie 1950 ia parte la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii, care are loc la Varșovia. La 22 noiembrie primește împreună cu Picasso și alți oameni de artă,Premiul Internațional pentru Pace pentru poemul său Să se trezească pădurarul.
La 10 februarie 1952, la Capri, începe să scrie volumul Strugurii și vinul. În lunile iulie și august călătorește în Berlin și Danemarca. În Chile este revocat ordinul de arestare emis împotriva lui Pablo Neruda în urmă cu trei ani și câteva luni. La 12 august se înapoiază la Santiago de Chile, unde este întâmpinat cu mari manifestații omagiale de bun venit. Se instalează în locuința de pe bulevardul Lynch. Vizitează Tamuco și alte localități din Chile. În decembrie face o vizită în Uniunea Sovietică în calitate de membru al juriului pentru acordarea Premiului Internațional pentru Pace.
La 22 ianuarie 1953, se întoarce din călătoria în Uniunea Sovietică și organizează Congresul Continental al Culturii, care își desfășoară lucrările în aprilie, în Santiago de Chile, și la care iau parte mari personalități din America, ca Diego Rivera, Nicolás Guillen, Jorge Amado și alții. La 20 decembrie i se înmânează Premiul Stalin pentru Pace. Începe să-și construiască reședința numită "La Chascona". În 1954 Pablo Neruda își donează biblioteca și alte bunuri universității din Chile, iar aceasta hotărăște la rândul ei să finanțeze Fundația Neruda pentru Dezvoltarea Poeziei.
În 1955, se desparte de Delia del Carril. Termină de construit locuința numită "La Chascona", unde se mută împreună cu actuala sa soție, Matilde Urrutia. Înființează și conduce revista La Gaceta de Chile. Se publică un volum de poezii alese în limba persană.Cânt general apare la București, România[5]. Face un voiaj în Uniunea Sovietică, China și alte țări socialiste, precum și în Italia și Franța. Întorcându-se în America, prezintă recitaluri de poezie în Brazilia și la Montevideo, apoi își petrece vacanța la Totoral, regiunea Córdoba, republica Argentina.
În 1958, activează în cadrul companiei politice în vederea alegerii președintului Republicii Chile. Face turnee și organizează adunări populare. În 1959, Pablo Neruda începe să-și construiască la Valparaíso reședința numită "La Sebastiana".
Pornește într-o călătorie în jurul lumii, trecând și prin țara noastră, participă activ la viața politică a timpului său, prin opere militante puse în slujba demnității umane. Călătorii, conferințe, premii și titluri academice, editarea în tiraje impresionante a operelor sale în spaniolă și în numeroase alte limbi marchează recunoașterea marii valori a poeziei sale, care culminează cu dercenarea Premiului Nobel pentru literatură în octombrie 1971. Nu mai puțin strălucită este activitatea politică din ultimii ani ai vieții. În 1969 este desemnat din partea Partidului Comunist candidat la preșdenția Republicii Chile și în această calitate străbate întreaga țară și ia parte la tratativel care conduc la formarea Unității Populare. Ulterior se retrage în favoarea lui Salvador Allende, care este desemnat candidat unic. În 1970 ia parte activă la campania electorală a lui Allende. După victoria Unității Populare, când Allende devine președintele țării, Neruda este numit ambasador în Franța.
În 1972 este invitat la New York la Reuniunea Pen Clubului, unde ține discursul de deschidere și protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuseseră țara sa. Începe să-și scrie Memoriile. Renunță la funcția de ambasador la Paris și se întoarce în Chile, prilej cu care guvernul organizează în cinstea lui o mare adunare populară pe stadionul național din Santiago. La mijlocul anului 1973, adresează o chemare intelectualilor latino-americani și europeni pentru evitarea războiului civil în Chile. La 11 septembrie, un puci militar răstoarnă guvernul Unității Populare, iar președintele Salvador Allende este asasinat. A murit la 23 septembrie 1973, la Santiago, la câteva zile după răsturnarea guvernului Unității Populare de către forțele armate reacționare. Opinia publică internațională a luat cunoștință cu profundă indignare de faptul că, după puciul militar, locuința sa din Valparaíso, precum și cea din Santiago, unde se ținea priveghiul pentru cel dispărut, au fost devastate și distruse de fasciștii chilieni.
Opera
· Veinte poemas de amor y una canción desesperada (Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde), (1924)
· Residencia en la tierra( Reședința pe pământ), (1933)
· Que despierte el leñador (Să se trezească pădurarul), (1950)
· Odas elementales (Ode elementare), (1954)
· Obras completas (Opere complete) (1957)
· Cien sonetos de amor (O sută de sonete de dragoste), (1959)
· Las piedras del cielo (Pietrele cerului), (1970)
· Incitación al nixonicidio y elogio de la revólución chilena (Incitație la nixonicid și elogiu revoluției chiliene), (1973)
Poem
Ce ai?
când te privesc
nu aflu în tine decât doi ochi
asemenea tuturor ochilor
şi o gură
pierdută printre miile de buze
pe care le-am sărutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lăsat
nici o amintire.
Regina
Te-am făcut regină
Există mai mari, mai mari decât tine
Există mai pure, mai pure decât tine
Există mai frumoase, mai frumoase decât tine
Totuşi, tu eşti regina.
Când mergi pe stradă,
nimeni nu te recunoaşte.
Nimeni nu-ţi vede coroana de cristal,
nimeni nu priveşte
covorul de aur roşu
pe care îl calcă fiecare pas al tău,
covorul care nici nu există.
Şi când apari, toate râurile se ridică în corpul meu
vuind, se mişcă
clopotele în cer,
şi un imn umple lumea.
Numai tu şi cu mine,
numai tu şi cu mine, iubirea mea,
îl auzim sunând.
Cine moare...
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...
TEATRU/FILM 23 Septembrie
Regizor Geo Saizescu
Biografie Geo Saizescu
Geo Saizescu (n. 14 noiembrie 1932, com. Prisăceaua, județul Mehedinți) a fost un regizor, scenarist și actor român. Cineast singular prin consecvența cu care se consacra comediei satirice într-o conjunctură politică nefavorabilă genului
· Milionari de weekend (2004) - Saizman
· Harababura (1990)
· Figurantii (1987)
· Căsătorie cu repetiție (1985)
· Secretul lui Nemesis (1985) Trailer
· Secretul lui Bachus (1984) - Ieronim Stîncä Trailer
· Sosesc păsările călătoare (1984)
· Caruta cu mere (1983)
· Fram (1983)
· Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) - Teodor "Bobby" Davidescu
· Buletin de București (1982) - Avocat Toplita
· Șantaj (1982) - Simion Catanoiu
· Am o idee (1981)
· Grăbește-te încet (1981)
· Lumina palidă a durerii (1981) - Fotache
· Saltimbancii (1981)
· Din nou împreună (1978) - Lambru
· Eu, tu și Ovidiu (1977) - rebusistul
· Păcală (1974) - Judecator
· Astă seară dansăm în familie (1972) - Bizarul, ofiţer de miliţie Trailer
· Partea ta de vină (1963)
· S-a furat o bombă (1961)
· Iubire elenă (2012)
· A doua șansă (2011)
· Iubire elenă (2010)
· Păcală se întoarce (2006) Trailer
· Călătorie de neuitat (1994)
· Harababura (1990)
· Secretul lui Nemesis (1985) Trailer
· Secretul lui Bachus (1984) Trailer
· Sosesc păsările călătoare (1984)
· Șantaj (1982)
· Grăbește-te încet (1981)
· Eu, tu și Ovidiu (1977)
· Păcală (1974)
· Astă seară dansăm în familie (1972) Trailer
· Ciuta / (1970)
· Balul de sâmbătă seara (1968) Trailer
· La Portile Pamantului (1965)
· Dragoste la zero grade (1964)
· Un surâs în plină vară (1963)
· Doi vecini (1959)
Filmografie - scenarist
· Iubire elenă (2010)
· Păcală se întoarce (2006) Trailer
· Harababura (1990)
· Șantaj (1982)
· Eu, tu și Ovidiu (1977)
· Păcală (1974)
· Astă seară dansăm în familie (1972) Trailer
· Balul de sâmbătă seara (1968) Trailer
Filmografie - dupa o idee de
· Milionari de weekend (2004)
Filmografie - adaptare cinematografica
· Doi vecini (1959) - adaptare cinematografica
Cu George Mihăiţă
Biografie George Mihăiţă
Cunoscut actor de teatru si film, nascut pe 23 septembrie 1948, in Moreni / Dambovita, a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, promotia 1971, clasa profesorului universitar Sanda Manu.
Zeci de roluri in piese de teatru la Teatrul de Comedie, Teatrul L. S. Bulandra, teatrul National I.L. Caragiale etc., in film (Reconstituirea/1968, regizat de Lucian Pintilie fiind un film de referinta al cinematografiei romanesti), aparitii TV, in piese de teatru, seriale sau emisiuni de divertisment.
Este tatal jurnalistului sportiv Tudor Mihaita, prozator in devenire, comentator de MMA si kickbox, instructor principal al clubului Absoluto BJJ, un sport cu cea mai mare dezvoltare si apreciere in ultimii ani, Mixed Martial Arts, fiu din o casatorie anterioara care-i seamana leit fizic.
Intr-o zi geroasa de iarna merge dupa spectacol la o cafenea si isi intalneste actuala sotie, Delia Seceleanu, studenta in anul doi la teatru (in prezent actrita a Teatrului de Comedie din Bucuresti), ii propune o colaborare la revista “Salut”, se indragostesc, se casatoresc, au impreuna doi baieti: Andrei de sase ani si jumatate si Vlad de aproape cinci ani.
Considerat "om orchestra" de prieteni si de publicul larg, un om deosebit de activ, este si la aceasta varsta actor de teatru si film, directorul Teatrului de Comedie din Bucuresti (din 2002), patron si gazda de cafenea in centrul orasului, asociat in proiectul - pilot de reintegrare socio - profesionala prin arta a categoriilor defavorizate din Bucuresti "Opera Prima", citeste alaturi de studenti si actori in licee, texte din programa scolara, si iubeste adolescentii...
Detinator a numeroase premii pentru activitatea teatrala si cinematografica este nominalizat pentru editia UNITER (a XVIII / 19 aprilie 2010 ) pentru rolul Alexandr Tarasovici Ametistov din piesa "Casa Zoikai" de la Teatrul de Comedie ca fiind cel mai bun interpret de teatru al anului 2009.
Zeci de roluri in piese de teatru la Teatrul de Comedie, Teatrul L. S. Bulandra, teatrul National I.L. Caragiale etc., in film (Reconstituirea/1968, regizat de Lucian Pintilie fiind un film de referinta al cinematografiei romanesti), aparitii TV, in piese de teatru, seriale sau emisiuni de divertisment.
Este tatal jurnalistului sportiv Tudor Mihaita, prozator in devenire, comentator de MMA si kickbox, instructor principal al clubului Absoluto BJJ, un sport cu cea mai mare dezvoltare si apreciere in ultimii ani, Mixed Martial Arts, fiu din o casatorie anterioara care-i seamana leit fizic.
Intr-o zi geroasa de iarna merge dupa spectacol la o cafenea si isi intalneste actuala sotie, Delia Seceleanu, studenta in anul doi la teatru (in prezent actrita a Teatrului de Comedie din Bucuresti), ii propune o colaborare la revista “Salut”, se indragostesc, se casatoresc, au impreuna doi baieti: Andrei de sase ani si jumatate si Vlad de aproape cinci ani.
Considerat "om orchestra" de prieteni si de publicul larg, un om deosebit de activ, este si la aceasta varsta actor de teatru si film, directorul Teatrului de Comedie din Bucuresti (din 2002), patron si gazda de cafenea in centrul orasului, asociat in proiectul - pilot de reintegrare socio - profesionala prin arta a categoriilor defavorizate din Bucuresti "Opera Prima", citeste alaturi de studenti si actori in licee, texte din programa scolara, si iubeste adolescentii...
Detinator a numeroase premii pentru activitatea teatrala si cinematografica este nominalizat pentru editia UNITER (a XVIII / 19 aprilie 2010 ) pentru rolul Alexandr Tarasovici Ametistov din piesa "Casa Zoikai" de la Teatrul de Comedie ca fiind cel mai bun interpret de teatru al anului 2009.
· Moromeții 2 (2017)
· 40 days / 40 de zile (2016) - dl. Mirica
· Ultimul corupt din România (2012) - Hristu Belciug Trailer
· Undeva la Palilula (2012) - Ilie Tudorin Trailer
· Nunta mută (2008) - Gogonea Jr. Trailer
· Supraviețuitorul (2008) - Haral Trailer
· Vine poliția! (2008) - inspector general
· Agentia matrimoniala (2005)
· Secretul Mariei (2005) - Alecu
· Pălăria (2004) - Fadinard
· Omul zilei (1997)
· Punctul zero (1996)
· Paradisul în direct (1994)
· Capul de rățoi (1992)
· Tele-Soc / (1992) - Marele Boss
· Campioana (1990) - Marian
· Zâmbet de soare (1988)
· Duminica în familie (1987)
· Niste baieti grozavi (1987) - Gigi
· Promisiuni (1985)
· Sosesc păsările călătoare (1984)
· Fram (1983)
· Melodii la Costinesti (1982)
· Capcana mercenarilor (1981)
· Duelul (1981) - Petrescu
· Saltimbancii (1981)
· Ultima noapte de dragoste (1980) - Sergentul Zamfir
· Drumuri în cumpănă (1979) - fiul lui Octavian Borcea
· Falansterul (1979)
· Brațele Afroditei (1978)
· Pentru patrie (1978) - Serg. Penes
· Sa umplem Pamantul cu visuri / (1977)
· Sosesc de la Paris (1977)
· Accident (1976) - Tudor Cuceanu
· Ma-ma / Mama (1976) - Rasul
· Speranta nu moare in zori / (1976)
· Comedie fantastica / Comedie fantastică (1975) - Ol
· Filip cel bun (1975) - Tiganosul
· Ilustrate cu flori de câmp (1975) - mirele
· Zidul (1975) - Sile
· De bună voie și nesilit de nimeni (1974)
· Veronica se întoarce (1973) - şoricelul Aurică
· Veronica (1972) - Şoricelul Aurică
· Ziariștii (1972) - Brandus
· Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971) - Haralambie Harpalete
· Mușatinii (1971)
· Reconstituirea (1971) - Vuica
· Urmărirea (1971)
· Brigada Diverse intră în acțiune / B.D. intră în acțiune (1970) - Haralambie Harpalete
· Căldura (1969)
· Cand vine barza / - Georges
· Căsnicia nu-i o joacă - Sica Marinescu
· Siciliana - Miki
· Soare pentru doi (2007)
Cu Şerban Ionescu
Biografie Şerban Ionescu
Actorul Teatrului National din Bucuresti s-a nascut pe 23 septembrie 1950 in Corabia. Fiindca tatal, pilot de vanatoare, era detasat mereu in alta parte si-a petrecut copilaria intre Brasov si Caracal, unde tatal sau lucra. A urmat cursurile Scolii Populare de Arta, a recitat mult si dupa patru incercari a intrat la teatru.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa regretatului Amza Pelea si la terminarea facultatii a fost repartizat la Teatrul din Petrosani unde a interpretat numeroase roluri memorabile pe scena: "Locțiitorul" de Horia Lovinescu, „Pluta Meduzei” de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, „În căutarea sensului pierdut” de Ion Băieșu, regia Florin Fătulescu. Teatrul din Petrosani a fost o rampa de lansare pentru acesta, a urmat sa joace la Teatrul Mic si Teatrul din Sibiu, Teatrul de comedie, Teatrul odeon, dupa care din 2001 poate fi admirat in productiile TNB.
In 1980 regizorul Mircea Muresan ii incredinteaza rolul vietii sale: Ion in ecranizarea romanului Rascoala/Liviu Rebreanu in filmul care-i aduce notorietate, "Ion: Blestemul pamantului, blestemul iubirii". Joaca in multe filme de la Horea/1984 pana la Sobolanii rosii/1991, in care ii sunt apreciate talentul, seriozitatea si modul aparte de interpretare.
Serban Ionescu si sotia sa, actrita Magda Catone, au împlinit deja 25 de ani de casnicie. “Ce facem noi doi? Nu mai are importanță la vîrsta asta și după 25 de ani”, glumește Șerban Ionescu. Oricum, dezvăluie că secretul unui mariaj lung consta în rabdare. “Aș scrie o carte frumoasă despre căsnicie. Am o mulțime de exemple sub nas. Și mulți dintre noi nu știu să se bucure de căsnicie și să îi mulțumească lui Dumnezeu că trec prin așa ceva”. Șerban Ionescu și Magda Catone sînt părinții unui băiat de 12 ani, pe care îl sfătuiesc să nu devină… actor.
Ii place natura si merge zilnic cate 15 km. pe jos, în fiecare dimineață face timp de 20 de minute flotări și alte exerciții fizice. ii place vanatoarea si oricat ar fi de obosit sau de ocupat, merge adesea cu prietenii la vanatoare, facand focuri in aer liber, adora sa pescuiasca si sa...gateasca, afirmand ca sotia sa nu stie sa gateasca iar baiatul prefera sandviciuri....
In prezent a ales ca si alti colosi ai filmului si teatrului romanesc partituri in filme de televiziune, care desi aparent sunt privite ca filme comerciale, telenovele, rolurile acceptate de el sunt pline de substanta si de o interpretare remarcabila: Emilian din "Om sarac, om bogat"/2006, "Anticamera"/2008 sau "Fiicele marinarului"/2008 in care realizeaza o admirabila creatie actoriceasca.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa regretatului Amza Pelea si la terminarea facultatii a fost repartizat la Teatrul din Petrosani unde a interpretat numeroase roluri memorabile pe scena: "Locțiitorul" de Horia Lovinescu, „Pluta Meduzei” de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, „În căutarea sensului pierdut” de Ion Băieșu, regia Florin Fătulescu. Teatrul din Petrosani a fost o rampa de lansare pentru acesta, a urmat sa joace la Teatrul Mic si Teatrul din Sibiu, Teatrul de comedie, Teatrul odeon, dupa care din 2001 poate fi admirat in productiile TNB.
In 1980 regizorul Mircea Muresan ii incredinteaza rolul vietii sale: Ion in ecranizarea romanului Rascoala/Liviu Rebreanu in filmul care-i aduce notorietate, "Ion: Blestemul pamantului, blestemul iubirii". Joaca in multe filme de la Horea/1984 pana la Sobolanii rosii/1991, in care ii sunt apreciate talentul, seriozitatea si modul aparte de interpretare.
Serban Ionescu si sotia sa, actrita Magda Catone, au împlinit deja 25 de ani de casnicie. “Ce facem noi doi? Nu mai are importanță la vîrsta asta și după 25 de ani”, glumește Șerban Ionescu. Oricum, dezvăluie că secretul unui mariaj lung consta în rabdare. “Aș scrie o carte frumoasă despre căsnicie. Am o mulțime de exemple sub nas. Și mulți dintre noi nu știu să se bucure de căsnicie și să îi mulțumească lui Dumnezeu că trec prin așa ceva”. Șerban Ionescu și Magda Catone sînt părinții unui băiat de 12 ani, pe care îl sfătuiesc să nu devină… actor.
Ii place natura si merge zilnic cate 15 km. pe jos, în fiecare dimineață face timp de 20 de minute flotări și alte exerciții fizice. ii place vanatoarea si oricat ar fi de obosit sau de ocupat, merge adesea cu prietenii la vanatoare, facand focuri in aer liber, adora sa pescuiasca si sa...gateasca, afirmand ca sotia sa nu stie sa gateasca iar baiatul prefera sandviciuri....
In prezent a ales ca si alti colosi ai filmului si teatrului romanesc partituri in filme de televiziune, care desi aparent sunt privite ca filme comerciale, telenovele, rolurile acceptate de el sunt pline de substanta si de o interpretare remarcabila: Emilian din "Om sarac, om bogat"/2006, "Anticamera"/2008 sau "Fiicele marinarului"/2008 in care realizeaza o admirabila creatie actoriceasca.
· Websitestory (2010) Trailer
· Anticamera (2008)
· Dincolo de America (2008) - Yan Vesa Trailer
· Fetele marinarului (2008)
· Serviciul omoruri (2008)
· Vine poliția! (2008) - soţul Iolandei
· De ce eu? (2006) - Tatal
· Happy End (2006) - Senatorul Costea
· Om sarac, om bogat (2006) - Emilian Maxim
· Păcală se întoarce (2006) - primarul Trailer
· Visuri otravite (2006) - Eugen
· Azucena - Ingerul de abanos (2005) - Granicerul Vaniusa
· Cuscrele (2005)
· Călătorie de vis (2004)
· Sindromul Timisoara - Manipularea (2004)
· Maria (2003) - Ion
· Al matale, Caragiale (2002)
· Tandretea lacustelor (2002) - Puiut
· Valsul lebedelor (2002)
· Roberta (2000)
· Față în față (1999)
· Fii cu ochii pe fericire (1999)
· Aerisirea (1997)
· Cezara (1997)
· Meurtres par procuration Proxy Murders / Meurtres par procuration (1995) - Kerdjian
· Începutul adevărului / Oglinda (1994)
· Trei surori / (1994)
· Codin și Chira Chiralina (1993)
· Atac in biblioteca (1992)
· Dragoste și apă caldă (1992) - sofer de taxi
· Șobolanii roșii (1991) - Stavros
· Lacrima cerului (1989)
· Mircea (1989)
· Martori dispăruți (1988)
· Miracolul (1988)
· Bătălia din umbră (1986)
· Padurea (1986)
· Pădureanca (1986) - Sofron Trailer
· Furtună în Pacific (1985)
· Marele premiu (1985) - Tatal
· Acasa (1984)
· Horea (1984)
· Salutări de la Agigea (1984) - Astefanei
· Imposibila iubire (1983)
· Lumini și umbre: Partea II (1982)
· Țapinarii (1982)
· Capcana mercenarilor (1981)
· Blestemul pământului Blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) - Ion Trailer
· Burebista (1980)
· Cuibul salamandrelor (1978) - luptator de judo
Cu Jules Cazaban
Biografie Jules Cazaban
Jules Cazaban (n. 16 martie 1903, Falticeni; d. 23 septembrie 1963, Bucuresti) a fost un actor român de teatru și film. A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban. A urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocația lui principală a fost, însă, cea actoricească.
A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul “Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa "Cafeneaua cea mică" de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (rolul lui Alioșa), "Volpone" de Ben Johnson, "Poveste de iarnă" de William Shakespeare, "Învierea" de Lev Tolstoi, "Crimă și pedeapsă" după Fiodor Dostoievski , "Viforul" de Barbu Stefanescu Delavrancea, "Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa.
În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura , teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred III), Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), "Take, Ianke și Cadâr" de V. I. Popa (Ianke). A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică “I. L. Caragiale” din București.
A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.
Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nadejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul “Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa "Cafeneaua cea mică" de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (rolul lui Alioșa), "Volpone" de Ben Johnson, "Poveste de iarnă" de William Shakespeare, "Învierea" de Lev Tolstoi, "Crimă și pedeapsă" după Fiodor Dostoievski , "Viforul" de Barbu Stefanescu Delavrancea, "Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa.
În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura , teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred III), Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), "Take, Ianke și Cadâr" de V. I. Popa (Ianke). A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică “I. L. Caragiale” din București.
A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.
Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nadejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
· Corigenta domnului profesor (1966)
· Celebrul 702 (1962)
· Vacanță la mare (1962)
· Darclee (1961)
· Setea (1961)
· Furtuna (1960)
· Băieții noștri (1959)
· Telegrame (1959)
· Bijuterii de familie (1957)
· Brigada lui Ionut (1954) - Panait
· Viața învinge (1951) - colonelul Jack Paleologu
· Bulevardul 'Fluieră Vântu' (1950)
Oameni ciudati - Maxim Gorki 1958
Vand casa, singur in curte - Sanda Diaconescu
GÂNDURI PESTE TIMP 23 Septembrie
Prosper Mérimée – Citate:
Pablo Neruda – Citate:
SFATURI UTILE 23 Septembrie
O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Un fel de prefață (în afara celor 16 zile)
Cum puteţi avea o zi perfectă:
Ziua are patru „încheieturi”. Încărcarea energetică şi invocarea bunei sorţi are un efect mai puternic atunci când sunt practicate la aceste „încheieturi”, sau schimbări de lumini.
Schimbările de lumini:
– dimineaţa
– amiaza
– seara
– miezul nopţii
„Foloseşte bine răsăritul şi asfinţitul, oprindu‑te atunci din orice lucru şi lăsînd mintea în stare de mare curăţenie câteva minute.”
Ziua perfectă o vei croi cu gândul, dimineaţa. Repetă mental de trei ori: „Ziua aceasta este un dar de la Dumnezeu, să o primesc ca atare”.
Dimineaţa, la sculare, ridică‑te din pat lent, dar ferm. Evită gesturile bruşte pentru a obişnui inima cu ritmul diurn. Spală‑te până la brâu, dar cu apă puţină. Purifică limba. După spălare, fă următorul exerciţiu:
„Ținând mâinile împreunate, cu palmele ca pentru rugăciune, expiră lung, purificator; inspiră apoi în voie, desfăcând larg mâinile şi simţind că te umpli cu lumină albă ‑ lumina Christică”.
Să începi aceste exerciţii numai într‑o zi de sărbătoare. Cu faţa spre răsărit, spune mental, de două ori: „Este o zi bună”. Norocul are forma gândului.
În fiecare zi vom adăuga câte ceva la acest frumos edificiu! Nu pierdeți acest ciclu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu