MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 24 SEPTEMBRIE

PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA

RELIGIE ORTODOXĂ 24 Septembrie

Sf întâia Muceniță și întocmai cu Apostolii, Tecla; Sf Cuv Siluan Athonitul

Sfânta Mare Muceniță, întocmai cu Apostolii, Tecla (sec. I)

 – S-a născut în orașul Iconium, capitala Licaoniei, la 420 de km de Constantinopol. Aici au propovăduit Onisifor și Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba. Sfânta Tecla este numită „întocmai cu Apostolii” datorită râvnei de care a dat dovadă în propovăduirea Mântuitorului Iisus Hristos și a dragostei pentru El. Tecla era fiica unor oameni bogați păgâni. La vârsta de 18 ani era logodită cu Tamir, fiul unui guvernatorului orașului, iar despre ea Sfântul Metodie, Episcopul Patarelor – Liciei ( 311) spunea: „era știutoare de filozofie și de arte frumoase și când vorbea cu putere și elocință, blândețe și ușurință, atrăgea pe toți prin farmecul cuvintelor sale”. Ajungând în orașul Iconium, Sfântul Apostol Barnaba și Sfântul Apostol Pavel au rămas în casa lui Onisifor pentru a propovădui cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos și în acest oraș. Auzind despre ei, Sfânta Muceniță Tecla s-a oprit la geamul casei unde propovăduiau și a rămas timp de trei zile ascultând cuvântul Apostolilor. Sfântul Apostol Pavel este întemnițat datorită învinuirilor aduse de mama Sfintei Tecla. Noaptea, Sfânta Muceniță se duce la temniță și dă un ban de aur gardianului care o lasă să intre la Sfântul Apostol Pavel, acesta botezând-o în numele lui Hristos. Aflând despre aceasta, mama Muceniței Tecla, insistă ca Sfinții Apostoli să fie alungați din cetate, iar Tecla să fie arsă pe rug. În timp ce se ruga Sfânta Muceniță, ploaia a stins focul și așa a putut fugi din oraș. Împreună cu Sfinții Apostoli a plecat și au propovăduit pe Domnul Iisus Hristos prin Listra, Derbe și până la Antiohia. Și alte chinuri a mai suferit Sfânta Mare Muceniță Tecla pe parcursul propovăduirii sale, însă aceasta a trăit până la vârsta de 90 de ani într-un munte lângă orașul Seleucia.

Sf Cuv Siluan Athonitul

Sfântul Cuvios Siluan s-a născut în anul 1866 într-o familie modestă de țărani ruși, alcătuită – pe lângă părinți – din cinci băieți și două fete. El a primit la botez numele de Simeon. Tatăl lui, un om plin de credință, blândețe și înțelepciune, i-a fost cea dintâi pildă de viaţă creştină. Încă de mic copil, Simeon și-a pus în gând ca, atunci ,,când va fi mare, să-L caute pe Dumnezeu în tot pământul”. Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus din acea vreme), tânărul Simeon și-a dat seama că ,,dacă există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul ca să-L găsesc.” La vârsta de 19 ani, Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, a simţit o schimbare lăuntrică și dorinţa pentru viața monahală, dar tatăl său i-a cerut să facă întâi stagiul militar. Această stare de har a durat trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros și chipeş, a început să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui.

Dotat cu o fire robustă și cu mare forță fizică, el a trecut prin multe ispite ale tinereții; într-o zi l-a lovit pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta de-abia a rămas în viață. În vâltoarea acestei vieți de păcat, prima chemare la viața monahală a început să se stingă. Într-o zi, însă, a fost trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care i-a povăţuit sufletul tulburat. Până la sfârşitul vieții, Cuviosul Siluan i-a mulțumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa. Această a doua chemare, cu puțin timp înaintea serviciului militar, a avut un rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă. Simeon a simțit o adâncă rușine pentru trecutul său și a început să se pocăiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Şi-a îndeplinit serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, a fost foarte prețuit de camarazii săi. Dar gândul său era mereu la pocăință, la Sfântul Munte Athos, unde trimitea uneori pomelnice și donaţii. În timpul serviciului militar, sfaturile sale au salvat de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut în ispite. Puțin înainte de eliberare, s-a dus să ceară binecuvântarea Sfântului preot Ioan din Kronștadt († 20 decembrie 1908), dar, negăsindu-l, i-a lăsat o scrisoare. Întors în cazarmă, Simeon a simţit însă puterea rugăciunii Sfântului. Ajuns mai apoi acasă, a plecat îndată spre Muntele Athos, numit şi ,,Grădina Maicii Domnului”. În vârstă de 26 de ani, el a intrat în Mănăstirea rusească a Sfântului Mucenic Pantelimon, numită și Russikon.

Cunoscând tradiția atonită: rugăciunea la chilie, lungile slujbe în biserică, posturi, privegheri, deasa mărturisire și împărtăşire, citirea, munca și ascultarea – fratele Simeon a primit negrăită bucurie mai ales din rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Într-o seară, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, a dobândit – ca un dar neprețuit – rugăciunea inimii, ce se rostea de la sine, fără încetare. Lipsit de experiență, tânărul frate i-a împărtăşit această trăire unui monah neiscusit, care, prin cuvintele lui, i-a adus ispita mândriei, iar Simeon a căzut pradă unor încercări sufleteşti. După 6 luni de sfâșieri lăuntrice, într-o după-amiază, cuprins de deznădejde, s-a dus la Vecernie în paraclisul Sfântului Ilie și, abia șoptind „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, a avut o vedenie. Atunci, în dreapta ușilor împărătești, în locul icoanei Mântuitorului, L-a văzut pe Iisus Hristos Cel Viu. Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Câteva zile după arătarea lui Hristos, Cuviosul a trăit o stare de fericire pascală. A trecut apoi un răstimp. Într-o zi de sărbătoare, același har l-a cercetat a doua oară, dar cu mai puțină intensitate, după care treptat lucrarea sa simțită a început să slăbească; iar el se străduia să păstreze în sine adânca pace a lui Hristos. Păstrându-și ascultarea de iconom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste 2.000 de viețuitori, a sporit şi mai mult în rugăciune.

A început pentru el o lungă perioadă, de 15 ani, de alternări continue între cercetări ale harului și părăsiri însoţite de atacuri demonice. După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într-o înfricoșătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan, descurajat, cu inima îndurerată, s-a rugat fierbinte. Atunci a auzit glasul Domnului: „Cei mândri suferă pururea din pricina demonilor”. „Doamne, a zis Siluan, învață-mă ce să fac pentru ca sufletul meu să ajungă smerit”. Și, în inima sa, a primit acest răspuns de la Dumnezeu: „Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui.” Începând din acel moment sufletul său a înțeles că locul de bătălie împotriva răului se găsește în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului stă în mândrie – care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu și cufundă lumea în nenorociri și suferințe; mândria – această adevărată sămânță a morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii. De atunci înainte, Cuviosul Siluan s-a străduit, din toate puterile sufletului, pentru a dobândi smerenia lui Hristos: deşi „se socotea nevrednic de Dumnezeu, totuşi, fiind sigur de iubirea Domnului său, stătea în chip înțelept pe marginea adâncului, dar nu deznădăjduia”.

Timp de încă 15 ani, Cuviosul Siluan a urmat această cale duhovnicească. Harul nu l-a mai părăsit ca mai înainte, iar el a început să înțeleagă marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa a cuprins şi pe cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Duhul Sfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru „întreg Adamul” – iubirea lui Hristos pentru toată omenirea. Aceeași iubire îl îndeamnă pe Siluan să-și aștearnă în scris experiența interioară, necunoscută aproape cu totul de confrații săi monahi. În această perioadă a vieții sale îl descoperă Arhimandritul Sofronie Saharov († 11 iulie 1993), cel care avea să publice însemnările sale, şi-i devine ucenic. Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viața de călugăr. După o scurtă suferință, de 8 zile, împărtăşit cu Sfintele Taine, adâncit în rugăciune, se stinge ușor – fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva – între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia.

Prin viața sfântă și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos a reamintit omenirii, strivite de absurditatea experiențelor moderne, de durere și deznădejde, ceea ce ne-a spus în Sfânta Evanghelie: ,,Învăţaţi-vă de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre”(Matei 11, 29).

Cuviosul Siluan a fost trecut în rândul Sfinţilor de Patriarhia Constantinopolului în anul 1987 şi este cinstit în ziua adormirii sale, la 24 septembrie. O parte din moaştele sale se găseşte la biserica paraclis universitar Sfântul Nicolae-Ghica (Rusă) din Bucureşti.

Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

ARTE 24 Septembrie

MUZICĂ 24 Septembrie

După cum v-ați obișnuit nu mai postez exemplificări la fiecare muzician și vă las să intrați pe youtube, să introduceți numele muzicianului și să alegeți ce doriți să ascultați! Motivația o cunoașteți - îmi protejez ochii, chiar dacă este, cred, prea târziu!

Rod Steward – Sailing

Appetite For Destruction – GNR

Nevermind – Nirvana

Eric Clapton - From The Cradle

Andrzej Panufnik, compozitor polonez

Aurel Giroveanu

Fats Navarro (Theodore), celebru trompetist american

Anthony Newley, actor, compozitor, cântâreţ şi regizor de film american.

Barbara Allbut, cântăreaţă americană (Angels).

Linda McCartney

Phillis Allbut, cântăreaţă americană (Angels).

Gerry Marsden, vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Gerry & The Pacemakers).

Kjell Asperud, vocalist, percuţionist şi compozitor norvegian (Titanic).

Jerry Donahue, chitarist şi vocalist britanic (Fairport Covention).

M.C. Miker "G", rapper britanic.

Rosalie Allen

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

ORQUESTAS MARAVILLOSAS - MELODIAS MEMORABLES Selección de Cecil González

Greatest Hits Golden Oldies - 50's 60's & 70's Best Songs

POEZIE 24 Septembrie

Dem. Bassarabeanu

Biografie Dem. Bassarabeanu

Dem. (Dumitru) Bassarabeanu (24 septembrie 1900, Craiova - 29 octombrie 1968, Bucureşti) este un poet şi publicist. Este fiul Elenei şi al lui Ilie Basarabeanu. Nimic nu prevestea, în şcolaritatea lipsită de probleme a lui Bassarabeanu, viaţa dezordonată, deriva unei boeme eşuând în spleen sau în excesul potatoric. Era încă elev de şcoală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, îşi vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier" (1912).

Adolescenţa însă scoate la iveală fondul intim al lui Bassarabeanu, care este acela al unui inadaptabil, de o sensibilitate aproape maladivă. Pe neaşteptate, el se eclipsează din ori­zontul imediat al urbei, ceea ce face ca, în 1932, zvonul despre moartea lui să se întindă fulgerător. Câteva necroloage de­plâng stingerea prematură a unui bard nefericit. În scurtă vreme, lucrurile se lămuresc. Din pricina firii sale dificile, Bassarabeanu, care între timp se apropiase de cercurile socialiste, trece din slujbă în slujbă. Din când în când, îşi face apariţia în salonul literar al Elenei Farago. Din 1936, figurează ca membru fondator în Societatea Scriitorilor Olteni, iar în 1946 avea să fie cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Dar el, ca poet, nu mai avea nimic de spus.

După debutul precoce din „Micul templier", Bassarabeanu trimite versuri la „Fulgerul studenţimii" şi la „Revista copiilor şi a tinerimei". Folosind uneori pseudonime (Delajiu, D.B. Delajiu, D. Paltin, Dem. Paltin, D.B. Silvan), va fi prezent cu poezii (în multe cazuri fiind vorba de republicări) în peste o sută de ziare şi reviste, îndeosebi din Bucureşti şi Craiova: „Adevărul literar şi artistic", „Flamura", „Omul liber", unde, în două rânduri (1923 şi 1925), a avut funcţia de prim-redactor, „Săptămâna", „Conştiinţa culturală", „Convorbiri literare", „Ecoul Capita­lei", unde a fost secretar de redacţie, iar în 1931 - director, împreună cu G. Gheorghiu, „Vremea nouă", la care, în primul număr, din 1932, figura ca prim-redactor, „Ramuri", „Presa nouă", în redacţia căreia a lucrat, „Gând şi slovă oltenească" şi multe altele.

Numeroase poeme au fost strânse în plachetele Frumoasele (1927), 13 poezii (1939) şi în volumul Versuri (1934). Fără să fie un profesionist al ziaristicii, Bassarabeanu practică, în articolele pe teme la ordinea zilei, o gazetărie de atitudine, degajată de atonia şi întunecările liricii lui monocorde. Reportajele vădesc şi simpatie, şi compasiune pentru dezmoşteniţii soartei. Bro­şura Pacea universală perpetuă (1935), încropită împreună cu Crăciun C. Dronca, dovedeşte că poetul oltean are acces la utopie. În notaţiile critice pe marginea unor scrieri literare, el preferă textele de substanţă „natural emotivă".

În comentariul, cu ton panegiric, Poezia lui Al. T. Stamatiad (1937), criticul de circumstanţă îşi varsă năduful pe felul de a scrie, „anarhic, arbitrar şi absurd", prin care cohorta de „dadaişti, futurişti, integralişti, ermetişti" nu ar face decât să producă o „bâiguitoare confuzie lirică".

Pentru autorul unor poeme ca Romanţă şi Tu, sora mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui îşi acomodează o ambianţă cutreierată de un „duh de jale". „Alcoolizat", în cârciuma îmbâcsită de fum de ţigară, trăindu-şi sfâşierile „între vis şi lut", abulicul cunoaşte stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul" de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere sau poate exaspera până la „delir", „ritmuri funebre" însoţesc pulsaţiile dezordonate ale unui suflet agonizant. „Joc de hypnoze şi magie", doar poezia are virtuţi consolatoare. Iubirea apare ca o experienţă mai degrabă traumatizantă. Camera, patul, oglinda constituie recuzita evocatoare a unei intimităţi defuncte. Reflex al deziluziei, căderea în desfrâu mai păstrează urmele unui idealism corupt.

Erotica lui Bassarabeanu e indecisă între viciu şi himeră. De fapt, poetul e un bacovian, care preia din lirica marelui „pontif al poeziei de atmosferă", deturnându-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume cadenţă a rostirii, ci şi un calapod pentru sin­tagme. Impresia de monotonie rămâne oricum preponderentă, chiar dacă poetul încearcă să-şi extindă claviatura de la romanţă, sonet, rondel şi psalm la pantum şi triolet, ba chiar, surprinzător, la odă.

Bassarabeanu pune mult zel în poezia ocazională. Apaticul se smulge, în asemenea momente, din marasmul unei existenţe tulburi, clamându-şi cu o dârzenie care îl face de nerecunoscut fie oţărârea, fie încrederea în „deşteptări răstur­nătoare". Sunt ţâşniri de energie care, ieşind din stereotipul „strofelor negre", se complac în mecanica unei rostiri impersonale.

Opera

• Frumoasele, Craiova, 1927;

• Versuri, Craiova, 1934;

• Poezia lui Al. T. Stamatiad, Bucureşti, 1937;

• 13 poezii, Bucureşti, 1939.

Grigore Popa

Biografie

POPA Grigore, se naste la 31 iul. 1910, comuna Podeni, judetul Cluj - moare in 24 sept. 1994, Bucuresti. 

Poet, eseist si filosof.

Fiul lui Vasile Popa si al Veronicai, tarani. 

Primele clase in comuna natala (1916-l922), dupa care urmeaza liceul la Turda (1922-l929), apoi se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Cluj (1929-l933), unde isi ia si licenta in filosofie. Studii de specialitate la Paris, la Scoala Romana de la Fontenay-aux-Roses (1938-l939). Doctor in filosofie cu teza Existenta si adevar la Soren Kierkegaard (1939), sub conducerea lui D.D. Rosca. Profesor de liceu la Cluj (1934-l936) si Sibiu (1940-l942); asistent titular la Catedra de filosofie a Univ. din Cluj - Sibiu (1943-l945). 

Bibliotecar la Bibl. Centrala Universitara din Cluj (1948-l949). Cercetator la Institutul de Lingvistica al Acad., in acelasi oras (1949-l952). Psiholog la diverse institutii din Cluj si Bucuresti (1955-l973). 

Debuteaza cu poezie in revista Darul vremii (1932), colaborind si la Abecedar, Pagini literare, Glnd romanesc, Gindirea, Revista Fundatiilor Regale, Luceafarul, Familia, Steaua etc. A editat si condus ziarul Tara (Sibiu, 194l-l944), precum si noua serie a Luceafarului (194l-l945), in colab. cu V. Papilian. Ca poet, a publicat un singur voi., Cartea anilor tineri (1939), in spiritul tendintelor de innoire postbelica a liricii transilvane, al carei model ramine L. Blaga. Autor al unor eseuri filosofice (L'Actualite de Pascal, 1937; Invitatii, 1941; Prezenta divina in filosofia contemporana, 1942 etc.) aflate la intersectia dintre spiritualismul ortodox si existentialismul modem.

Inca din Cartea anilor tineri (1939), Grigore Popa se inscrie in generatia poetilor transilvaneni de dupa Unirea din 1918, care faceau vizibile eforturi de a-si sincroniza lirismul cu noile tendinte europene si de a-l elibera de canoanele tematice si prozodice traditionale. Renuntind la „mesianism" si la tonul vaticinar, adeziunea la spiritul transilvan se face totusi prin solidaritatea cu stramosii, descoperirea satului ca motiv estetic, sondarea unei sensibilitati „primitive", marcata de vitalism, panism etc, in concordanta cu indemnurile expresioniste, trecute prin lectura lui Blaga.

Nu lipsesc totusi nici ecourile unui patriarhalism pe linia St. O. Iosif - Goga, mai ales in rezistenta -motivului „dezradacinarii" („feciorul tinar ce i-ar s-a-n-strainat", plecind la oras pentru a sorbi „otravuri vii din carte"). 

In elanuri vitaliste, de sorginte blagiana, poetul elogiaza sevele pamintului natal, atras de dorinta contopirii cu natura. Invocatii liturgice si oratii mistice, o adoratie extatica pentru trecutul voievodal fuzioneaza cu o caligrafie a angoasei existentiale, a singuratatii si tristetii provocate de inaintarea omului spre moarte. Filosoful existentialist crestin coexista cu impulsurile unui temperament deloc ascetic care coloreaza senzorial efuziunile poetului. Abandonind totusi creatia lirica, Grigore Popa s-a consacrat filosofiei, unde a dat citeva lucrari de eruditie si subtilitate interpretativa: L'Actualite de Pascal (1937), Existenta si adevar la Soren Kierkegaard (1940), Existentialismul (1943). Paralel, eseistul din Stiluri de viata (1937), Invitatii (1941), Peisaj ardelean (1943), Itinerar spiritual (1943) si mai cu seama ziaristul militant a facut importante concesii doctrinare in spiritul dreptei ortodoxiste. Ramin totusi citeva pagini adevarate, de elogiu adus Transilvaniei si unora dintre personalitatile ei de marca: O. Goga, L. Blaga, D.D. Rosea, Sabin Dragoi s.a.

OPERA: Inteligenta sociala si psihologia conducatorului. Cluj, 1935; L'Actualite de Pascal, Paris, 1937; Stiluri de viata. Cluj, 1937; Cartea anilor tineri, poeme, Sighisoara, 1939; Existenta si adevar la Soren Kierkegaard, Sibiu, 1940; Invitatii, Sibiu, 1941; Prezenta divina in filosofia contemporana. Sibiu, 1942; In duhul ortodoxiei nationale. Sibiu, 1942: luceafarul", un capitol de lupta si credinta romaneasca. Sibiu, 1942; Armand Godoy, poete latin et chretien. Sibiu, 1942; Peisaj ardelean. Sighisoara, 1943; Itinerar spiritual. Sibiu, 1943; Existentialismul, Sibiu, 1943; Ardealul, gradina radacinilor romanesti. Bucuresti, 1944.

REFERINTE CRITICE: D. Murarasu, Istoria literaturii romane contemporane, 1940; E. Giurgiuca, Poeti tineri ardeleni, 1940; G. Calinescu, Istoria; D. Micu, „Gindireu" si gfndirismul, 1975.

Ieşirea din barbarie

Mult mai degrabă, mult mai aproape de noi,
E ziua în care vom fi doar noi doi.
Tu o s-arunci cu petale-n zenit,
Eu o să-ţi spun cât de mult, cât de mult te-am iubit.

În poarta de lauri, blestemul ne va lăsa,
Tu vei privi cu ochi mari şi frumoasă vei sta
Pe umărul meu ca pe-un pisc, în amurg
Absenţi vom privi cum sălbatic lumile curg.

Vom fi iar copii, poate vom fi iar bătrâni,
Vom fi iarăşi sclavi şi totodată stăpâni.
Or curge din noi bucurii, vor curge trăiri.
Va curge şi viaţa şi moartea, vom fi dăruiri.

Iar buza de marmură am să ţi-o muşc pe furiş,
Şi lava din tine va curge, iar ochii deschişi
Or să vadă nebunul ce-a plâns cu amar,
Şi anii ţi-ia dat şi-a uitat că-i barbar.

Întrezărit de pace 

(Acest text conține o aiureală, dacă vrei să nu pierzi timpul citește doar primul rînd și ultimul)
Plopi tari joacă fiesta spre seară,
Desprind de cort un tiran.
Freamatul castaniu aduce-a disperare.
Oștile stau tolănite printre greieri.
Capacul lunii s-a oprit deasupra steagului.
Șoimii ies tot mai des din ugerul gras de iapă barbară
Ciolanele golite de pară par să separe
Stolurile goale.
Calea ferată sfîrșește aici după multe duminici
Stronțiu clar mai pâlpâie după gardul bunicii.
El, tiranul, veghează sudul și nordul,
Nordul și sudul, nordul și sudul, plus minus,
Cald lumină bine viu
Infinit, haos, eu, tu, plopii, sarea din mare.
Echilibrul e clopot,
A zis Nietzsche.
Echilibrul e clopot,
A zis Dumnezeu.
Echilibrul e clopot,
Semnat Gauss.

Fericire 

Prin cercuri largi cobor,
Şi suflu flori de vişin, albe.
Şi dalb mi-e gândul şi privirea dalbă...

Prin gânduri largi şi limpezi ma avânt şi zbor,

Şi inima mi-i tare
Şi-azurul mi-e tacut.

În timpuri largi îmi va rămâne carnea
şi liniştea din oase

Adrian Păunescu - Bariera

Adrian Păunescu - Pădurea Română

Adrian Păunescu - Gheorghe Excomunicat

TEATRU/FILM 24 Septembrie

Camatarul - Gabriel d` Hervilliez

GÂNDURI PESTE TIMP 24 Septembrie

 Francis Scott Fitzgerald - Citate:

SFATURI UTILE 24 Septembrie

O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte

 Cum puteţi avea o zi perfectă:

Ziua are patru „încheieturi”. Încărcarea energetică şi invocarea bunei sorţi are un efect mai puternic atunci când sunt practicate la aceste „încheieturi”, sau schimbări de lumini.

Schimbările de lumini:

–          dimineaţa

–          amiaza

–          seara

–          miezul nopţii

„Foloseşte bine răsăritul şi asfinţitul, oprindu‑te atunci din orice lucru şi lăsînd mintea în stare de mare curăţenie câteva minute.”

Ziua perfectă o vei croi cu gândul, dimineaţa. Repetă mental de trei ori: „Ziua aceasta este un dar de la Dumnezeu, să o primesc ca atare”.

Dimineaţa, la sculare, ridică‑te din pat lent, dar ferm. Evită gesturile bruşte pentru a obişnui inima cu ritmul diurn. Spală‑te până la brâu, dar cu apă puţină. Purifică limba. După spălare, fă următorul exerciţiu:

„Ținând mâinile împreunate, cu palmele ca pentru rugăciune, expiră lung, purificator; inspiră apoi în voie, desfăcând larg mâinile şi simţind că te umpli cu lumină albă ‑ lumina Christică”.

Să începi aceste exerciţii numai într‑o zi de sărbătoare. Cu faţa spre răsărit, spune mental, de două ori: „Este o zi bună”. Norocul are forma gândului.

Ziua întâi

Învaţă să te trezeşti, învaţă să mănânci.

Ziua perfectă se sprijină pe doi piloni: gândul pozitiv; mâncarea potrivită (cu lucrul tău).

Regula este: „învaţă să te trezeşti, învaţă să mănânci”.

Dimineaţa, după purificarea limbii, bea un pahar cu apă: apa nu trebuie să fie rece, ci la temperatura camerei. Niciodată de la frigider! Poţi pune, în paharul cu apă, o linguriţă de miere.

La trezire să‑ţi spui: „Este o zi fastă”!

Fiecare zi are un simbol şi un stăpîn care‑ţi sunt releuri spre tărie.

Sărbătorile sunt repere ale salvării.

Astăzi este ziua puterii tale în lume. Şi asupra lumii. Când deschizi ochii, atrage binele şi creează împrejurări favorabile ţie. Precizează‑ţi scopul, şi scopul va veni singur spre tine. Dar ai grijă să‑l formulezi precis, cu ochii deschişi şi cu mintea senină.

La mâncare, evită două greşeli şi anume: abundenţa şi întunecimea hranei. Să nu mănânci niciodată peste trebuinţele corpului. Nu mânca între mese.

DESPRE DEGENERESCENȚA MACULARĂ

Descriere

Reprezinta deteriorarea maculei (o zona a retinei la nivelul fundului de ochi, care ne permite sa vedem clar detaliile fine si sa indeplinim activitati ca cititul si sofatul).

Cand macula nu functioneaza corect, vederea centrala poate fi afectata de incetosare, pete negre sau distorsiuni.

Degenerescenta maculara afecteaza abilitatea de a vedea la distanta sau aproape. Astfel anumite activitati – cititul, introdusul atei in ac pot deveni dificile sau imposibile.

Cuprins

Descriere

Factori de risc:

Tipuri de degenerescenta maculara

Simptome degenerescenta maculara

Diagnosticare

Tratamentul degenerescentei maculare

Evolutie si complicatii

Factori de risc:

- predispozitie familiala

- varsta peste 55 ani

- hipercolesterolemia

- fumatul

- diabetul zaharat

- expunerea la lumina puternica

Tipuri de degenerescenta maculara

Imbatranirea normala a retinei : presupune formarea unor mici depozite de „drusen” cauzate de acumularea de material amorf (lipofuscina). Depozitele excesive determina aparitia celor doua forme de degenerescenta maculara.

Forma „uscata” (atrofica)

Majoritatea oamenilor (90% dintre cazuri) prezinta degenerescenta maculara – forma „uscata” . Este produsa de imbatranire si de subtierea tesuturilor maculei. Pierderea vederii are loc de obicei treptat.

Forma „umeda” (exsudativa)

Apare in aproximativ 10 % dintre cazuri . Apare atunci cand se formeaza vase de sange anormale sub retina. Din aceste vase se scurge fluid sau sange si consecutiv este afectata vederea centrala. Pierderea vederii poate fi rapida si severa.

Simptome degenerescenta maculara

-scaderea acuitatii vizulale: modificarea vederii in portiunea centrala a retinei (nu afecteaza vederea periferica – de ex. puteti vedea conturul ceasului dar nu puteti spune cat este ceasul.

Desi nu duce rapid la orbire, devine invalidanta in timp. Impactul initial al degenerescentei maculare asupra vederii poate fi minim si de aceea pacientul neglijeaza vizita la un medic specialist, in fazele timpurii ale bolii.

-cuvintele de pe o pagina apar  voalate

-in centrul campului vizual apare o zona intunecata sau goala

-metamorfopsii =liniile drepte apar distorsionate

Diagnosticare

-testul Amsler- se priveste un careu asemanator cu hartia milimetrica

-examenul fundului de ochi

-angiofluorografie : pentru detectarea vaselor anormale de sange

-OCT tomografie in coerenta optica

Tratamentul degenerescentei maculare

-suportiv: consiliere, schimbari ale stilului de viata (renuntarea la fumat, suplimente nutritive pe baza de antioxidanti, acizi grasi nesaturati, luteia, vitamine, zinc, cupru, seleniu.

In forma umeda:

- chirurgie laser si terapie fotodinamica

- injectare intravitreana de inhibitori de factori de crestere vasculoendotelial VEGF

Evolutie si complicatii

Poate evolua spre  scaderea vederii centrale. Aparitia formei „umede” la un ochi creste riscul de aparitie a acestei forme la celalalt ochi.

Complicatii 

Ale injectiilor intravitreene:

-endoftalmita 0.1 %
-decolare retiniana
-cataracta

-cresterea tensiunii intraoculare
-hemoragie subconjunctivala
-inflamatie intraoculara

-durere
-scaderea acuitatii vizuale

In cazul PDT terapie fotodinamica

-inflamatie, hipersensibilitate la nivelul locului de injectie
-durere de spate2 %

-tulburari de vedere trecatoare
-scaderea acuitatii vizuale severe 4 %

Contraindicatii – insuficienta hepatica
- porfirie
- alergie la componente

Concluzie: tratamentul nu vindeca boala, dar ii poate opri progresia!

DESPRE ȚELINĂ

Suc de telina pe stomacul gol | Vindeca toate bolile? | Arborele vietii