PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 18 Septembrie
Sf Ier Eumenie, episcopul Gortinei; Sf Mc Ariadna
În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Eumenie, episcopul Gortinei.
Acest Eumenie din tinereţea vârstei, alegând viaţa sihăstriei şi petrecând cu multă nevoie, a dobândit smerenia cea desăvârşită. Drept aceea i s-au încredinţat şi turma Bisericii din Gortina. Acesta pe un balaur groaznic ce a năvălit asupra lui l-a omorât cu făcliile. Apoi mergând la Roma, ca un înalt luminător, a luminat cu dumnezeieştile învăţături, spăimântând pe mulţi cu semne şi cu minuni. Şi de acolo, sosind la Tebaida, numaidecât a potolit întristarea secetei. Aflându-se acolo, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu. Iar după mutarea sa, tebanii i-au trimis trupul la moşia şi la turma sa, la locul ce se cheamă Raxos, unde se află şi cinstitul trup al lui Chiril.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Ariadna (în altă parte numită Maria) din Frigia.
Această sfântă a trăit pe vremea împăraţilor Adrian şi Antonin (între 117 şi 139). Era roaba unui anume Tertulus, ce era mare în cetatea Promises în Frigia. Şi pentru că n-a vrut să prăznuiască împreună la naşterea copilului stăpânului său, în capiştea idolilor, a fost foarte rău chinuită, dar a scăpat. Stăpânul ei căuta să o prindă. Atunci ea, apropiindu-se de o piatră, s-a rugat lui Dumnezeu să o izbăvească; şi din dumnezeiasca voie crăpând piatra, s-a ascuns sfânta într-însa, şi iar s-a aşezat piatra cum a fost. Iar cei ce o căutau au pierit toţi, ucişi de îngerii ce s-au ivit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sodoma Descoperita Dupa 4000 de Ani
ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU 18 Septembrie
A. GUSTĂRI
Mingiuţe cu măsline
· 1 borcan măsline verzi umplute cu gogoşari;
· 250 g margarină;
· 3 ceşti făină;
· 1 linguriţă sare
Se lasă măslinele în strecurătoare de seara să se scurgă.
Din margarină, făină şi sare se face un aluat moale, care se împarte în grămăjoare de mărimea unei nuci.
Se întind în foi mingiuţele, pe fiecare se aşază o măslină, apoi se înfăşoară şi se modelează mingiuţe.
Se aşază în tavă şi se coc la cuptor la foc potrivit ½ ore cât să se rumenească uşor.
B. SALATE
Salată de varză
· 1 varză mică;
· 2 morcovi;
· 1 rădăcină ţelină;
· 6 căţei usturoi pisat;
· Sare;
· 5 linguri ulei;
· 3 linguri oţet;
· Mărar
Peste varza tocată fideluţă, amestecată cu morcovul şi ţelina date pe răzătoare se toarnă amestecul de sare, ulei şi oţet.
Usturoiul pisat şi mărarul se adaugă la sfârşit.
C. SOSURI
Pentru reţetele de azi nu trebuie să pregătim separat nici un sos.
D. BORŞURI SUPE CREME DE LEGUME
Supă de zarzavat
· 1 ceapă mare;
· 2 morcovi;
· 1 ţelină;
· 1 păstârnac;
· 1 rădăcină pătrunjel;
· 1 praz;
· 4 cartofi;
· 2 ardei graşi;
· 2 – 3 roşii;
· 1 dovlecel
· 1 legătură pătrunjel verde
Se taie tot zarzavatul în felii subţiri care se călesc în ulei.
Se adaugă 2 litri apă fierbinte şi se lasă să fiarbă cam ¾ ore la foc domol.
Când este gata se adaugă verdeaţa tocată mărunt.
E. MÂNCĂRURI
Varză dulce călită
· 1 varză circa 1 kg;
· 1 ceapă;
· 1 ceaşcă ulei;
· Piper;
· Sare,
· Mărar
După ce s-au scos cotoarele se taie varza fideluţă, se sărează şi se frământă puţin cu mâna.
Se pune peste ceapa călită în ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.
Se sărează, se pune piperul şi mărarul tocat mărunt.
După preferinţă se poate adăuga zeama de la o lămâie.
F. DULCIURI
Cremă de ananas
· 1 cutie compot ananas;
· 1 pachet fulgi porumb;
· ½ ceaşcă zahăr;
· 3 ceşti apă;
· 1 cutie jeleu ananas;
· Cireşe din dulceaţă pentru glazură
Se strecoară ananasul şi se păstrează zeama.
Se păstrează 2 rondele întregi de ananas, iar restul se taie bucăţele mici.
Într-o oală se amestecă fulgii de porumb, zahărul şi apa şi se pun la foc mic să fiarbă până când se leagă.
Amestecând se adaugă pe rând zeama de la compot, jeleul şi fructele de ananas.
Se udă cu apă o formă de 1 kg, se unge fără să se şteargă, se răstoarnă în ea compoziţia şi se lasă câteva ore la frigider până se leagă bine.
Se scoate crema pe un platou, se garniseşte cu cireşe din dulceaţă şi cu feliile de ananas reţinute, tăiate în sferturi.
ARTE 18 Septembrie
INVITAŢIE LA OPERĂ 18 Septembrie
Macbeth de Giuseppe Verdi după W Shakespeare
Macbeth este o operă în 4 acte de Giuseppe Verdi, după un libret de Francesco Maria Piave și Andrea Maffei (bazat pe drama Macbeth de William Shakespeare).
Premiera operei a avut loc la Teatro della Pergola din Florența, în ziua de 14 martie1847. O versiunea revizuită a operei a fost prezentată in ziua de 21 aprilie 1865 la Théâtre Lyrique din Paris.
Durata operei: cca 2 ¾ ore.
Locul și perioada de desfășurare a acțiunii: Scoția, în secolul al XI-lea.
Personajele principale
· Duncan, regele Scoției (rol mut)
· Malcolm, fiul regelui Duncan (tenor)
· Macbeth, general în armata regelui Duncan (bariton)
· Lady Macbeth, soția generalului Macbeth (soprană)
· O damă de companie a sa (mezzosoprană)
· Banquo, general în armata regelui Duncan (bas)
· Macduff, nobil scoțian (tenor)
MUZICĂ 18 Septembrie
Jimmie Rogers
Frankie Avalon
Frankie Avalon -The Best Of (Full Album):
Kerry Livgren, chitarist, pianist si compozitor american (Kansas)
Martin Beedle, baterist britanic (Cutting Crew)
Cutting Crew -
Joanne Catherall, vocalista britanica (Human League)
The Human League
Ian Spice, baterist britanic (Breathe)
Breathe
Ricky Bell, vocalist american (New Edition)
NEW EDITION .
Francesca Caccini
Francesca Caccini 'La liberazione di Ruggiero dall'isola d'Alcina' (1996) Pro Musica Camerata:
Jimi Hendrix
Nicolae Nițescu
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Lully Opera Suites - Orchestral Suites From Baroque Operas
MUSICA FOLKLORICA CHILENA - CANCIONES TRADICIONALES Selección de Cécil González
POEZIE 18 Septembrie
Vasile Cârlova
Biografie Vasile Cârlova
A fost un poet şi ofiţer român, care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.
S-a născut la Buzău Vasile Cârlova, fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.
1816- După moartea timpurie a părinţilor, este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învăţat limba greacă şi limba franceză. După încercări de versificare în greceşte, la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.
1827- A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. A scris ’’Păstorul întristat’’, poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann).
1827- A scris ’’Păstorul întristat’’, poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann).
1828- Scrie „Ruinurile Târgoviştei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeaşi gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.”
1828- Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade.
30 mai 1830- Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în „Curierul Românesc”, la 29 iunie.
1830- Ia fiinţă miliţia naţională, nucleu al oştirii române moderne.
6 iulie 1830- E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională, unde va servi cu gradul de sublocotenent.
1831- Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în „Curierul Românesc”).
18 septembrie 1831- Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei boli infecţioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.
Sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_C%C3%A2rlova
A fost un poet şi ofiţer român, care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.
S-a născut la Buzău Vasile Cârlova, fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.
1816- După moartea timpurie a părinţilor, este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învăţat limba greacă şi limba franceză. După încercări de versificare în greceşte, la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.
1827- A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. A scris ’’Păstorul întristat’’, poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann).
1827- A scris ’’Păstorul întristat’’, poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann).
1828- Scrie „Ruinurile Târgoviştei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeaşi gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.”
1828- Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade.
30 mai 1830- Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în „Curierul Românesc”, la 29 iunie.
1830- Ia fiinţă miliţia naţională, nucleu al oştirii române moderne.
6 iulie 1830- E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională, unde va servi cu gradul de sublocotenent.
1831- Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în „Curierul Românesc”).
18 septembrie 1831- Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei boli infecţioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.
Sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_C%C3%A2rlova
Ruinurile Târgoviştei
O, ziduri întristate! O, monument slăvit!
În ce mărime naltă şi voi aţi strălucit,
Pă când un soare dulce şi mult mai fericit
Îşi răvărsa lumina p-acest pământ robit!
Dar în sfârşit Saturnu, cum i s-a dat de sus,
În negura uitării îndată v-a supus.
Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit!
Subt osândirea soartei de tot aţi înnegrit!
Din slava strămoşască nimic nu v-a rămas.
Oriunde nu se vede nici urma unui pas.
Ş-în vreme ce odată oricare muritor
Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-aţintător,
Acum de spaimă multă se trage înapoi
Îndată ce privirea îi cade drept pe voi...
Dar încă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut,
Când ochiul vă priveşte în liniştit minut:
De milă îl pătrundeţi, de gânduri îl uimiţi.
Voi încă în fiinţă drept pildă ne slujiţi
Cum cele mai slăvite şi cu temei de fier
A omenirei fapte din faţa lumei pier;
Cum toate se răpune ca urma îndărăt,
Pe aripile vremii de nu se mai arăt;
Cum omul, când să fie în toate săvârşit,
Pe negândite, cade sau piere în sfârşit.
Eu unul, în credinţă, mai mult mă mulţumesc
A voastră dărămare pe gânduri să privesc,
Decât zidire naltă, decât palat frumos,
Cu strălucire multă, dar fără un folos,
Ş-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii,
La adăpost aleargă când vede vijălii,
Aşa şi eu acuma, în viscol de dureri,
La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri.
Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer,
O Patrie a plânge cu multă jale cer.
La voi, la voi nădejde eu am de ajutor;
Voi sunteţi de cuvinte şi de idei izvor.
Când zgomotul de ziuă înceată preste tot,
Când noaptea atmosfera întunecă de tot,
Când omul de necazuri, de trude ostenit
În liniştirea nopţii se află adormit,
Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând,
La voi fără sfială viu singur lăcrămând
Şi de vederea voastră cea tristă însuflat
A noastră neagră soartă descoper nencetat.
Mă văz lângă mormânt al slavei strămoşeşti
Şi simţ o tânguire de lucruri omeneşti;
Şi mi se pare încă c-auz un jalnic glas
Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas,
Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,
Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut".
..........................
..........................
Acest trist glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns
Şi a huli viaţa în stare m-au adus.
..........................
..........................
Deci priimiţi, ruinuri, cât voi vedea pământ,
Să viu spre mângâiere, să plâng pe-acest mormânt,
Unde tiranul încă un pas n-a cutezat,
Căci la vederea voastră se simte spăimântat!
Rugăciune
Fiinţă naltă, lungă vedere,
Izvor puternic de mângâiere,
Pavăză sfântă astui pământ!
Dă ascultare, nu-ţi fie silă,
Unui glas jalnic, ce cere milă,
Ce a se plânge are cuvânt.
Nu se cuvine a se răpune
În vânt ca fumul o rugăciune
Cu plâns făcută lângă altar,
Unde nădejde are oricine
Să dobândească cerând vrun bine
Sau lui să-ncete vrun ce amar,
Unde tot omul, când îţi vorbeşte
Vorbe în taină, smerit priveşte
A ta fiinţă de faţă stând;
Unde tu însuţi simţi datorie,
S-arăţi oricărui spre bucurie,
Că vrei fierbinte s-ajuţi oricând!
A ta putere nemărginită
În veci urmează a fi pornită
Spre uşurinţă şi spre folos;
Nici să nu lase p-a ta zidire
Tristă să zacă în asuprire,
Să nu te simţă de reazăm jos!
Nu cer prisoase sau nălucire;
Voiesc dreptate, cer mântuire
Patriii mele, jalnic pământ
Vai! ale cării necazuri multe
Ce suflet poate să le asculte
Şi să nu plângă dând crezământ!
La ea te-ntoarce, de vezi cum geme,
Cum a se plânge însuţi se teme,
Privind că este tuturor joc,
Unde dreptatea cătare n-are
Nici asupritul face strigare,
Căci el în vină cade pe loc.
Destule veacuri, de când o soartă
Nemilostivă, mereu ne poartă
Spre osândire, cum e mai rău!
Destule veacuri, de când suspină,
Mâhnirii jertfă, fără lumină,
Încât nu vede nici cerul tău!
Vântul îi suflă tot neplăcere,
Norii îi plouă nemângâiere,
De flori nu gustă plăcut miros,
A primăverii dulce ivire
Pentru ea n-are înveselire,
Ei nu răvarsă nimic frumos.
Din ale tale bunătăţi, fapte
Spre fericire tuturor date,
Ea numai parte n-are de loc,
Ea numai râvna unui părinte
Puternic foarte de loc nu simte,
Ca să-i aducă dulce noroc.
Nu cumva, Soare, că merit n-are
Să ne numească naţie mare,
Să guste dreptul cuviincios,
Când în tot chipul spre fală poate,
Nepreţuite daruri s-arate
Cu care lumii să dea folos?
Cu dreptul este, naltă fiinţă
A fi în astă grea neputinţă,
Acum s-ajungă aşa de prost
Fiica acelor ce, cât se poate
Cu strălucire urmând în toate,
Stăpânitorii lumii au fost?
Cu ce dreptate pradă să fie,
Să tot încerce sfântă urgie,
Când împotrivă-ţi ea n-a urmat?
Cu ce dreptate streinii calcă
Dreptul asupră-i, când rău să facă
Ea lor vrodată n-a cugetat?
De e greşit ţie, Părinte,
Milostivire în sfârşit simte,
Te rog, înceată-i biciul de foc;
Iar dacă soarta de răutate
O asupreşte, pe nedreptate,
Fără de vină a fi de loc.
Cum poţi să suferi cu mulţumire,
Nevinovate în asuprire
Să aridice glas în zadar,
Când împotriva voinţii tale
Nimic nu poate ca să te-nşale,
Nici să urmeze un pas măcar?
A ta vedere zăreşte toate,
Mâna ta iarăşi îndată poate
Să zăticnească răul din drum
Şi cu adâncă înţelepciune
Să-mprăştieze lumii tot bune,
Spre mângâiere a fi oricum.
Deci cu dreptate, naltă Putere,
Dă ascultare unui ce cere
Patriei sale bine, folos.
Cunoaşte-i dreptul uitat de tine
Şi de aceea călcat d-oricine,
Ce i se cade, dă-i cu prisos.
Apleacă mâna de o ardică
Şi-ndată fă-o mare din mică,
Să lase nume nemuritor.
Şi-n norii cinstii mult să se-nalţe,
Pe calea vieţii în veci să calce,
De strălucire având izvor.
Trimite-i încă plăcută rază
Negură tristă să nu mai vază,
Arată-i cerul tot cu senin!
Şi patriotul să aibă fală
A-şi pune viţa naţională
La întrebarea unui strein.
Câte acuma sufere rele,
Ca vântul praful, în laturi dă-le,
Să nu mai vază nici urma lor
Şi neştiută să nu mai zacă,
Ci împotrivă zgomot să facă
În toată lumea răsunător.
Dar ea cu lacrimi l-a ta fiinţă
În veci închine recunoştinţă,
Să glăsuiască numele tău,
Urmând întocmai voinţii tale,
Cerând şi râvna inimii sale
A-i fi spre pază la orice rău.
Dar ce să fie acea lumină,
Ce sus se vede de focuri plină,
Şi dimpreună un zgomot lin?
Nu crez să fie semn de furtună,
Când de loc vântul nori nu adună,
Când peste toate privesc senin.
Nu cumva, Soare, veste să fie
Patriei mele spre bucurie,
Că rugăciunea ce a făcut,
De către sfântul se-mbrăţişază,
Şi că prin focuri încredinţează
A ei lucrare nu dupe mult?
Adevăr este acea lumină,
Vesteşte soartă de raze plină,
Ce se găteşte ăstui pământ;
Ce din poruncă supusă vine,
Patriei mele în veci să-nchine
A ei credinţă cu jurământ.
Înserarea
Pe cînd abia se vede a soarelui lumină
În vîrful unui munte, pe fruntea unui nor,
Şi zefirul mai rece începe de suspină
Pîn frunze, pe cîmpie cevaşi mai tărişor ;
P-acea plăcută vreme în astă tristă vale,
De zgomot mai de laturi eu totdauna viu,
Pe muchea cea mai naltă de mă aşăz cu jale,
Singurătăţii încă petrecere de ţiu.
Întorc a mea vedere în urmă, înainte,
În dreapta sau în stînga, cînd sus, cînd iarăşi jos,
Ş-oriunde priviri multe a desfăta fierbinte
Şi inimă şi suflet găsesc mai cu prisos.
Cînd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată,
Pe care osteneşte vederea alergînd,
Ş-a căria văzută de flori împestriţată
Se-ntunecă cu noaptea pe caru-i-naintînd,
Cînd o dumbravă deasă, cu frunte prea măreaţă
Încorunează cîmpul, s-arate mai frumos
Şi nencetat din sînu-i răvarsă cu dulceaţă
Pă-ntinderea cîmpiii un vînt mai răcoros.
Pe de o parte iarăşi o gîrlă şărpuieşte,
Întocmai ca o pînză se vede albă-n jos
Şi ni se pare încă în vînt că fîlfîieşte,
Mişcîndu-se de pietre talazu albicios.
Cu ce plăcere încă s-aude de departe
Un glas de păstoriţe, un fluier de păstor,
Ce după cîmp cu turma se-ntoarce la o parte
Şi lasă, cînd se culcă, pe cîine păzitor.
Dar icea, mai aproape, s-aude o murmură ;
De rîu să fie oare, ce curge nevăzut ?
Pe lîngă el cînd trece păstorul, nu se-ndură
D-un pas să-şi depărteze auzul un minut.
Cît colo filomila, de multă-ntristăciune
Ascunsă în stuf, cîntă cu glas pătrunzător,
Ce prin Eho se duce şi altora le spune
Că pieptul d-unde iese hrăneşte mare dor.
De lături şi zefirul ascultă cu plăcere
Şi pîntre frunzi se plimbă ca umbra de uşor ;
El numai cîtodată rugîndu-se îi cere
Ca cîntecul să ţie ceva mai multişor.
P-acea singurătate ce ochiul sus priveşte,
Cînd razile de soare natura stăpînesc,
Îndată ce şi umbra de noapte se iveşte
Grămăzile de stele încep de strălucesc.
Încet-încet şi luna, vremelnică stăpînă,
Se urcă pe orizon cîmpiile albind,
Şi plină de plăcere, c-o frunte mai blajină
Îşi caută de cale adesea mulţumind.
Acum şi somnul vine uşor, de odihneşte
În braţurile sale p-oricare muritor ;
Fiinţa milostivă de sus îi porunceşte
Pămîntului să fie în veci mîngîitor.
De multă nemişcare, ce face piste toate,
Vederea împrejuru-i se-ntoarce cu fiori,
Pămîntul în somn dulce un geamăt parcă scoate
Şi cerul nu s-arată acum mai cu răcori.
Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere,
Odihnă, mulţumire nu-i poci găsi de loc ;
Oriunde veselia din inimă îmi piere,
Şi de aceea umblă fugar din loc în loc.
Ce caută nu ştie, dar simte că lipseşte
Fiinţa care poate să-l facă fericit,
Şi neputînd găsi-o, în vreme ce-o doreşte,
În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit ;
Întocmai ca o luntre ce, slobodă pe mare,
Nu poate de furtune a mai găsi pămînt ;
Ce n-are nici nădejde, că poate d-întîmplare,
Cu vremea s-o arunce la margine vrun vînt.
Valeriu Sârbu
Biografie Valeriu Sârbu
Vineri 4 decembrie 2009, dimineata, a incetat din viata intr-un spital din Braila scriitorul Valeriu Sirbu, in varsta de 78 de ani.
Poet, prozator, eseist, dramaturg, Valeriu Sirbu este unul dintre putinii autori dedicati in exclusivitate teatrului radiofonic, pentru care a scris un numar mare de piese, majoritatea cu o tematica de actualitate, un anume fel de actualitate, temele si subiectele sale fiind putin frecventate de alti autori. Valeriu Sirbu Valeriu Sirbu va fi inmormantat luni 7 decembrie, la ora 13, la Cheia.Nascut in 18 septembrie 1931, la Bujoreni, Valcea, Valeriu Sirbu face o figura aparte in literatura contemporana. Autorul unui Tratat de fantezie (1997), arta poetica scrisa cu amaraciune si autoironie de un literat care crede inca in valorile spiritului, a debutat in 1969 cu volumul Poeme banale, continuand sa publice poezie (Ora translucida, 1974, Pregatirea pentru echinox, 1977, Amfora de rezerva, 1979, Antinomii, 1986, Invinsi de abstractiuni, 1995, Partitura pentru uimire, 1999 s.a.) si, mai recent, proza (romanele Departe intre ieri si maine, 1991, Destin de imprumut, 1995, Generatia Fast-Food, 2001). Valeriu Sirbu, care a refuzat fara pic de ostentatie mirajul scenei luminate de reflectoare, are un profil distinct in lumea teatrului de astazi. Piesele sale imaginate intr-o singura dimensiune au impus o dramaturgie desprinsa din teatrul absurdului, pe teme care vizeaza in general lipsa de adecvare, raportul dintre realitate si contrafacerea ei iluzorie, surogatul existential, vidul instalat cu suficienta „pe soclul admiratiei unanime”, dar si oportunismul, obedienta, degradarea morala etc. Ar fi, de altfel, dificil de cuprins in cateva cadre tematice literatura dramatica a autorului Vietii intre paranteze, un scriitor convins ca prin arta ajungi mai degraba la disperare. Prima piesa a dramaturgului, Balerina portocalie, era difuzata in 10 august 1968 pe fostul program III al Radiodifuziunii Romane. Din distributie faceau parte Olga Turdorache, Valeria Seciu, Valentin Platareanu, regia artistica ii apartinea Elenei Negreanu, muzica lui Adrian Ciceu. Piesa reprezenta la data aceea o noutate prin problematica dar mai ales prin modernitatea limbajului, putand trece drept o creatie de avangarda (motiv pentru care premiera fusese difuzata pe programul III, ca experiment si reprogramata pe programul I abia in anul urmator, dupa ce a fost premiata la Concursul International „Prix Italia” de la Roma). Nu spun nimic nou afirmand ca, adesea, scriitorii prefigureaza evenimente care devin in timp descoperiri pretioase din istoria omenirii. Aceasta trasatura nu este proprie numai literaturii de anticipatie, science-fiction (un gen mult mai vechi decat se crede). O idee, un sentiment, o tema, un subiect, faptele imaginate de scriitor sunt ulterior confirmate de realitate. Intr-o maniera ingenioasa, deloc conventionala, de la numele si identitatea simbolica a personajelor la conflictul propriu-zis, de natura mai degraba poetica, autorul pledeaza in Balerina portocalie pentru pastrarea dreptului de a visa. Piesa fusese scrisa inainte de evenimentul epocal al vizitei primilor oameni pe Luna. A mai ramas intact, fascinant misterul astrului noptii dupa ce lumea intreaga a urmarit la televizor imaginea primilor pasi pe Luna facuti de semenii nostri muritori? Am mai putut zbura pe aripa visului dupa ce evenimentul a intrat stiintific, riguros in enciclopedii? Edgar Degas, Balerina „Vor sa ma-nchida intr-o enciclopedie si eu vreau sa zbor”, spune un personaj al piesei, Aselenizarea. Balerina portocalie, eroina alcatuita parca numai din vocale, ramane aici simbolul poeziei, adica al dreptului de a visa, tot mai amenintat de perfectionarea instrumentelor de cunoastere, de memoria electronica a calculatoarelor, de extraordinara noastra stiinta de a defini totul, pana si inefabilul. Tema din aceasta piesa care pastreaza farmecul unei fluturari de aripi va fi reluata in varii forme, cu efecte uneori surprinzatoare, „adusa la zi” in multe alte creatii pentru teatrul radiofonic semnate Valeriu Sirbu.Balerinei portocalii i-au urmat Cursa pentru Sfanta Elena (1968), Rodeo (1970), Acceptati retrovizorul (1971), Cenaclul adevarului (1976), Echipa de civilizare (1979), Stewardesa (1984), Viata intre paranteze (1989), Teme-te de caii roz (1990), Vorbiti esperanto? (1993), Codul gentianei (1998), Eclipsa ’99 sau nefireasca expansiune a intunericului si restrangerea drepturilor de consum (1999), Vechiturile din garderoba istoriei (2000), pentru a cita doar cateva dintre piesele lui Valeriu Sirbu. In 1986, Editura Eminescu ii publica antologia de teatru radiofonic Multiplii faptului divers iar in 2003 aparea o a doua culegere de piese, intitulata foarte sugestiv Cartela pentru iluzii (Editura Viitorul Romanesc). In piesa difuzata in anul 2000, Vechiturile din garderoba istoriei, castigatoare a Concursului pentru scenarii radiofonice organizat de Teatrul National Radiofonic in 1999, autorul imagineaza un spatiu inchis, parabolic, in care existenta este alcatuita din amintiri, iluzii, franturi de realitate. Personajele sunt locatarii unui azil-spital cu nume elocvent, „Caritatea” (mai degraba un lazaret). Tema e veche in literatura si in teatru, de la Maxim Gorki la Thomas Mann sau Max Blecher. Valeriu Sirbu reuseste sa-i dea atat conotatia de actualitate prin contextualizarea actiunii si caracterizarea personajelor, cat si universalitate. Exista astfel doua posibile chei de descifrare a textului sau dramatic: pe de o parte, o lectura in codul ironiei, in care elementul caricatural devine prevalent; pe de alta parte, drama universala a omului marginalizat. Asa incat elementele comice, circumscrise mai ales limbajului, sunt devansate de cele dramatice, provenind din tema-cadru, a inadaptarii, cu consecinta ei neintarziata: marginalizarea. Purtatoare a acestei ambiguitati ridicole in aparenta, tragica in esenta, personajele sunt „vechituri din garderoba istoriei”, oameni pe care timpul i-a depasit, al caror unic refugiu a ramas amintirea. De fapt, o colectie de singuratati reunite arbitrar sub acoperisul azilului, la fel ca multe alte personaje, cu identitati si orizonturi complet diferite, din dramaturgia si proza lui Valeriu Sirbu, scriitorul care, intr-un volum recent, Caleidoscopul cu nedumeriri, adreseaza semenilor urmatoarele indemnuri (facultative) pentru supravietuire: „Pluteste printre sau peste evenimente, nu te lasa inecat in ele; „Daca-ti displace cum existi, schimba-ti radical viata: ia pranzul la miezul noptii, dormi agatat de tavan, muta-te intr-un perimetru necunoscut, vorbeste alta limba, coloreaza-ti altfel tenul.” Fara indoiala, este indemnul de altadata, reluat acum intr-o forma poetic-aforistica. Sau mai exact, dreptul la vis si imaginatie intr-o lume tot mai grabita si mai robita automatismelor.Pe langa bogatul inventar de piese originale, Valeriu Sirbu s-a dovedit si un excelent autor de dramatizari, una dintre marile sale reusite fiind Istoria ieroglifica de Dimitrie Cantemir, in regia lui Cristian Munteanu, datand din octombrie 1973.
Poet, prozator, eseist, dramaturg, Valeriu Sirbu este unul dintre putinii autori dedicati in exclusivitate teatrului radiofonic, pentru care a scris un numar mare de piese, majoritatea cu o tematica de actualitate, un anume fel de actualitate, temele si subiectele sale fiind putin frecventate de alti autori. Valeriu Sirbu Valeriu Sirbu va fi inmormantat luni 7 decembrie, la ora 13, la Cheia.Nascut in 18 septembrie 1931, la Bujoreni, Valcea, Valeriu Sirbu face o figura aparte in literatura contemporana. Autorul unui Tratat de fantezie (1997), arta poetica scrisa cu amaraciune si autoironie de un literat care crede inca in valorile spiritului, a debutat in 1969 cu volumul Poeme banale, continuand sa publice poezie (Ora translucida, 1974, Pregatirea pentru echinox, 1977, Amfora de rezerva, 1979, Antinomii, 1986, Invinsi de abstractiuni, 1995, Partitura pentru uimire, 1999 s.a.) si, mai recent, proza (romanele Departe intre ieri si maine, 1991, Destin de imprumut, 1995, Generatia Fast-Food, 2001). Valeriu Sirbu, care a refuzat fara pic de ostentatie mirajul scenei luminate de reflectoare, are un profil distinct in lumea teatrului de astazi. Piesele sale imaginate intr-o singura dimensiune au impus o dramaturgie desprinsa din teatrul absurdului, pe teme care vizeaza in general lipsa de adecvare, raportul dintre realitate si contrafacerea ei iluzorie, surogatul existential, vidul instalat cu suficienta „pe soclul admiratiei unanime”, dar si oportunismul, obedienta, degradarea morala etc. Ar fi, de altfel, dificil de cuprins in cateva cadre tematice literatura dramatica a autorului Vietii intre paranteze, un scriitor convins ca prin arta ajungi mai degraba la disperare. Prima piesa a dramaturgului, Balerina portocalie, era difuzata in 10 august 1968 pe fostul program III al Radiodifuziunii Romane. Din distributie faceau parte Olga Turdorache, Valeria Seciu, Valentin Platareanu, regia artistica ii apartinea Elenei Negreanu, muzica lui Adrian Ciceu. Piesa reprezenta la data aceea o noutate prin problematica dar mai ales prin modernitatea limbajului, putand trece drept o creatie de avangarda (motiv pentru care premiera fusese difuzata pe programul III, ca experiment si reprogramata pe programul I abia in anul urmator, dupa ce a fost premiata la Concursul International „Prix Italia” de la Roma). Nu spun nimic nou afirmand ca, adesea, scriitorii prefigureaza evenimente care devin in timp descoperiri pretioase din istoria omenirii. Aceasta trasatura nu este proprie numai literaturii de anticipatie, science-fiction (un gen mult mai vechi decat se crede). O idee, un sentiment, o tema, un subiect, faptele imaginate de scriitor sunt ulterior confirmate de realitate. Intr-o maniera ingenioasa, deloc conventionala, de la numele si identitatea simbolica a personajelor la conflictul propriu-zis, de natura mai degraba poetica, autorul pledeaza in Balerina portocalie pentru pastrarea dreptului de a visa. Piesa fusese scrisa inainte de evenimentul epocal al vizitei primilor oameni pe Luna. A mai ramas intact, fascinant misterul astrului noptii dupa ce lumea intreaga a urmarit la televizor imaginea primilor pasi pe Luna facuti de semenii nostri muritori? Am mai putut zbura pe aripa visului dupa ce evenimentul a intrat stiintific, riguros in enciclopedii? Edgar Degas, Balerina „Vor sa ma-nchida intr-o enciclopedie si eu vreau sa zbor”, spune un personaj al piesei, Aselenizarea. Balerina portocalie, eroina alcatuita parca numai din vocale, ramane aici simbolul poeziei, adica al dreptului de a visa, tot mai amenintat de perfectionarea instrumentelor de cunoastere, de memoria electronica a calculatoarelor, de extraordinara noastra stiinta de a defini totul, pana si inefabilul. Tema din aceasta piesa care pastreaza farmecul unei fluturari de aripi va fi reluata in varii forme, cu efecte uneori surprinzatoare, „adusa la zi” in multe alte creatii pentru teatrul radiofonic semnate Valeriu Sirbu.Balerinei portocalii i-au urmat Cursa pentru Sfanta Elena (1968), Rodeo (1970), Acceptati retrovizorul (1971), Cenaclul adevarului (1976), Echipa de civilizare (1979), Stewardesa (1984), Viata intre paranteze (1989), Teme-te de caii roz (1990), Vorbiti esperanto? (1993), Codul gentianei (1998), Eclipsa ’99 sau nefireasca expansiune a intunericului si restrangerea drepturilor de consum (1999), Vechiturile din garderoba istoriei (2000), pentru a cita doar cateva dintre piesele lui Valeriu Sirbu. In 1986, Editura Eminescu ii publica antologia de teatru radiofonic Multiplii faptului divers iar in 2003 aparea o a doua culegere de piese, intitulata foarte sugestiv Cartela pentru iluzii (Editura Viitorul Romanesc). In piesa difuzata in anul 2000, Vechiturile din garderoba istoriei, castigatoare a Concursului pentru scenarii radiofonice organizat de Teatrul National Radiofonic in 1999, autorul imagineaza un spatiu inchis, parabolic, in care existenta este alcatuita din amintiri, iluzii, franturi de realitate. Personajele sunt locatarii unui azil-spital cu nume elocvent, „Caritatea” (mai degraba un lazaret). Tema e veche in literatura si in teatru, de la Maxim Gorki la Thomas Mann sau Max Blecher. Valeriu Sirbu reuseste sa-i dea atat conotatia de actualitate prin contextualizarea actiunii si caracterizarea personajelor, cat si universalitate. Exista astfel doua posibile chei de descifrare a textului sau dramatic: pe de o parte, o lectura in codul ironiei, in care elementul caricatural devine prevalent; pe de alta parte, drama universala a omului marginalizat. Asa incat elementele comice, circumscrise mai ales limbajului, sunt devansate de cele dramatice, provenind din tema-cadru, a inadaptarii, cu consecinta ei neintarziata: marginalizarea. Purtatoare a acestei ambiguitati ridicole in aparenta, tragica in esenta, personajele sunt „vechituri din garderoba istoriei”, oameni pe care timpul i-a depasit, al caror unic refugiu a ramas amintirea. De fapt, o colectie de singuratati reunite arbitrar sub acoperisul azilului, la fel ca multe alte personaje, cu identitati si orizonturi complet diferite, din dramaturgia si proza lui Valeriu Sirbu, scriitorul care, intr-un volum recent, Caleidoscopul cu nedumeriri, adreseaza semenilor urmatoarele indemnuri (facultative) pentru supravietuire: „Pluteste printre sau peste evenimente, nu te lasa inecat in ele; „Daca-ti displace cum existi, schimba-ti radical viata: ia pranzul la miezul noptii, dormi agatat de tavan, muta-te intr-un perimetru necunoscut, vorbeste alta limba, coloreaza-ti altfel tenul.” Fara indoiala, este indemnul de altadata, reluat acum intr-o forma poetic-aforistica. Sau mai exact, dreptul la vis si imaginatie intr-o lume tot mai grabita si mai robita automatismelor.Pe langa bogatul inventar de piese originale, Valeriu Sirbu s-a dovedit si un excelent autor de dramatizari, una dintre marile sale reusite fiind Istoria ieroglifica de Dimitrie Cantemir, in regia lui Cristian Munteanu, datand din octombrie 1973.
45 - Optică
din Amfora de rezervă (1979)
din Amfora de rezervă (1979)
Într-un pastel florile îmi par
oseminte chiar dacă tulpinile
rezistă sub albul zăpezii.
Vârful muntelui îmi pare
un far de o mie de waţi iar
pietonii desene animate
trezindu-mi duioşia şi un
rictus uşor înflorit Densitatea
pe centimetru pătrat e o
placă imensă unde se concentrează
destine. De ce m-am născut cu boala
ce deformează realul?
Nisipul e vultur lanţul imorc
iubita o copie nereuşită a vâscului
cu această nesăţioasă pornire de-a
simţi sub purpură praful.
oseminte chiar dacă tulpinile
rezistă sub albul zăpezii.
Vârful muntelui îmi pare
un far de o mie de waţi iar
pietonii desene animate
trezindu-mi duioşia şi un
rictus uşor înflorit Densitatea
pe centimetru pătrat e o
placă imensă unde se concentrează
destine. De ce m-am născut cu boala
ce deformează realul?
Nisipul e vultur lanţul imorc
iubita o copie nereuşită a vâscului
cu această nesăţioasă pornire de-a
simţi sub purpură praful.
Romulus Vulpescu
Biografie
Nastere: 5 aprilie 1933, Oradea
Deces: 18 septembrie 2012, București
Romulus Vulpescu a fost un poet, scriitor, traducator, editor, publicist și politician roman.
S-a nascut in Oradea la 5 aprilie 1933- A facut studii medii si liceale la "Sf. Andrei" si la „Gheorghe Sincai".
Este licentiat in litere - limba si literatura romana - la Universitatea din Bucuresti, absolvita in 1955.
Debuteaza in presa in 1953, in revista „ Tinarul scriitor" din 3 martie, cu un grupaj de poezii, iar editorial in 1956 cu volumul Torquato Tasso, Aminta, traducere din limba italiana. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1959 (Uniune din care se retrage in 1995), de asemenea Membru al Colegiului de Patafizica (Paris, 1969). A desfasurat o activitate impresionanta ca scriitor (poezie, proza, teatru, eseu, traduceri exceptionale, mai ales din literatura veche franceza si din cea italiana), ca editor (timp de 16 ani, ingrijind citeva editii model din operele lui Ion Barbu, Ion Horea, George Bacovia sau antologii, la care se adauga poeziile si proza proprii), ca gazetar, cu colaborari sustinute la reviste de profil precum „Ateneu " „ Tomis", „ Transilvania", „Gazeta literara", „Luceafarul", „Cinema", „Saptamina" s.a., sau in calitate de colaborator permanent la Radio si Televiziune, realizind, vreme de 30 de ani, peste 300 de emisiuni radiofonice si peste 20 de emisiuni TV. A facut grafica de carte si afis, regie de teatru si film. in 1970 i se confera distinctia franceza „Laurii academici" (Les Palmes academiques) in gradul de ofiter, distinctie care ii este inminata abia in 1996. O viata dedicata cu devotiune frumosului.
Rafinamentul unic si pasiunea de orfevrier si-au pus amprenta si asupra poeziei sale care, lasindsa treaca valurile modei literare dictate, se individualizeaza prin-tr-o forta stilistica superioara. Poetul are deliciile cuvintului rar, perfect ales si incorporat textual, slujind ideea poetica. intr-o forma prozodica, de obicei clasica, poetul inventeaza cu pasiune structuri stilistice si sintactice personale. Este un experimentator cult si avizat, preocupat sa prinda in text tacerea frunzei sau a vocalei. Criticul literar Cornel Moraru il numeste „un artizan al cuvintului", subliniind ca „poezia sa e, in primul rind, contrast de culori si semne, si de sonoritati dispuse vizual in spatiul sacru al versului. Poemul capata astfel o stranie materialitate, imbina magia sensului cu magia literei".
Volume de versuri:
Poezii, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Romulus Vulpescu si alte poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970
Arte& meserie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1979.
Sentimentul zilelor & aparut in volumul Poezii, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Epitalam a aparut in volumul Romulus Vulpescu si alte poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970.
Pomelnicul regilor & aparut in volumul Romulus Vulpescu si alte poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970.
Deces: 18 septembrie 2012, București
Romulus Vulpescu a fost un poet, scriitor, traducator, editor, publicist și politician roman.
S-a nascut in Oradea la 5 aprilie 1933- A facut studii medii si liceale la "Sf. Andrei" si la „Gheorghe Sincai".
Este licentiat in litere - limba si literatura romana - la Universitatea din Bucuresti, absolvita in 1955.
Debuteaza in presa in 1953, in revista „ Tinarul scriitor" din 3 martie, cu un grupaj de poezii, iar editorial in 1956 cu volumul Torquato Tasso, Aminta, traducere din limba italiana. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1959 (Uniune din care se retrage in 1995), de asemenea Membru al Colegiului de Patafizica (Paris, 1969). A desfasurat o activitate impresionanta ca scriitor (poezie, proza, teatru, eseu, traduceri exceptionale, mai ales din literatura veche franceza si din cea italiana), ca editor (timp de 16 ani, ingrijind citeva editii model din operele lui Ion Barbu, Ion Horea, George Bacovia sau antologii, la care se adauga poeziile si proza proprii), ca gazetar, cu colaborari sustinute la reviste de profil precum „Ateneu " „ Tomis", „ Transilvania", „Gazeta literara", „Luceafarul", „Cinema", „Saptamina" s.a., sau in calitate de colaborator permanent la Radio si Televiziune, realizind, vreme de 30 de ani, peste 300 de emisiuni radiofonice si peste 20 de emisiuni TV. A facut grafica de carte si afis, regie de teatru si film. in 1970 i se confera distinctia franceza „Laurii academici" (Les Palmes academiques) in gradul de ofiter, distinctie care ii este inminata abia in 1996. O viata dedicata cu devotiune frumosului.
Rafinamentul unic si pasiunea de orfevrier si-au pus amprenta si asupra poeziei sale care, lasindsa treaca valurile modei literare dictate, se individualizeaza prin-tr-o forta stilistica superioara. Poetul are deliciile cuvintului rar, perfect ales si incorporat textual, slujind ideea poetica. intr-o forma prozodica, de obicei clasica, poetul inventeaza cu pasiune structuri stilistice si sintactice personale. Este un experimentator cult si avizat, preocupat sa prinda in text tacerea frunzei sau a vocalei. Criticul literar Cornel Moraru il numeste „un artizan al cuvintului", subliniind ca „poezia sa e, in primul rind, contrast de culori si semne, si de sonoritati dispuse vizual in spatiul sacru al versului. Poemul capata astfel o stranie materialitate, imbina magia sensului cu magia literei".
Volume de versuri:
Poezii, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Romulus Vulpescu si alte poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970
Arte& meserie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1979.
Sentimentul zilelor & aparut in volumul Poezii, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Epitalam a aparut in volumul Romulus Vulpescu si alte poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970.
Pomelnicul regilor & aparut in volumul Romulus Vulpescu si alte poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970.
Dialog pentru septembrie
Septembrie galben. Seri lungi, viorii,
Fug zilele verii spre soare. Trec stol
Cocorii scad sus. Toamna vine domol.
Din vara în vara, dînd iernii ocol
Septembrie cald e-n septembrie gri,
Septembrie galben, putem hoinari ?
Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri !
Septembrie gri, septembrie gri
Septembrie arde-n paduri aurii,
Se mistuie vara din pomi în pîrjol.
Chipul toamnei e plumb. De-atît fum se-nnegri.
Cocorii s-au dus. Toamna, cerul e gol:
Septembrie cade-n septembrie gri
Septembrie, septembrie gri
Septembrie cald, nu muri, nu muri!
Nu muri !
Romanta
«Sa ne iubim cît suntem înca màturi»
Spuneam spre seara, sarutîndu-ti sînii.
«Sa ne iubim, printre dojeni si sfaturi,
Uitînd calendaristica tarînii.
– Priveste-mi mîna, crîncena pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsa-atîtor fete
Cu-al caror trup am savîrsit pacate.
Retine clipa: fruntea se usuca
Si coapsa amuteste-n asternuturi;
Si tîmpla grea atîta-i de uituca,
Si ochii se destrama sub saruturi.
Curînd, sau mai tîrziu, ne vom supune
Îngenuncheati Prea-sumbrei Principese,
Ceruti de radacini cu guri nebune,
Multiplicati în vrejul care iese.
Opreste-ti sus, pe umarul meu, gura:
Restituiti de cursul clorofilii,
Cu buze vinetii va fi malura;
Platanul va fosni din verzi sigilii».
Vine vremea
Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este !
Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa când mioare în folclor tresar.
Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este !
TEATRU/FILM 18 Septembrie
Biografie Mihail Sebastian
1907 La 18 octombrie, la Braila, s-a nascut dramaturgul, prozatorul si eseistul roman Mihail Sebastian (pseud. lui Iosef M. Hechter). Fiul lui Mendel Hechter si al Clarei (nascuta Weintraub).
1926 Absolva liceul la Braila. Debuteaza cu versuri, sub pseudonimul Eraclie Pralea, in revista "Lumea" din Iasi.
1927 Cu pseudonimul Sebastian, publica din acest an, in "Cuvantul", facand totodata parte din redactia ziarului (1927-1934).
1929 Termina Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti.
1930-1931 Isi pregateste doctoratul la Paris.
1932 Ii apare jurnalul "Fragmente dintr-un carnet gasit".
1933 Apare falsul roman "Femei", ce contine patru nuvele unificate printr-un personaj.
1934 Apare romanul-jurnal "De doua mii de ani", prefatat de Nae Ionescu, este confesiunea dramatica a unui individ ce aspira sa se integreze intr-o alta spiritualitate.
1935 Ca raspuns la reactiile produse de romanul "De doua mii de ani", publica vol. polemic "Cum am devenit huligan". In acelasi an, apare "Orasul cu salcami", scris insa in 1931, constituind o analiza a psihologiei feminine.
1936-1940 Este redactor la "Revista Fundatiilor Regale".
1938 I se reprezinta comedia "Jocul de-a vacanta".
1940 Publica "Accidentul", cel mai realizat roman al sau sub aspect strict estetic.
1941 Din acest an devine prof. la Liceul „Cultura".
1942 Sub un nume de imprumut (Victor Mincu), apare comedia "Steaua fara nume".
1945 Este consilier la Ministerul Afacerilor Externe. La 29 mai, la Bucuresti, scriitorul roman Mihail Sebastian trece in nefiinta.
1946-1947 Postum ii sunt inscenate comediile "Ultima ora" si "Insula"; acestei ultime piese, fiind neterminata, i s-a adaugat un act scris de actorul Mircea Septilici.
Opere publicate
Proză
· Fragmente dintr-un carnet găsit (1932)
· Femei, nuvele, 1932
· Orașul cu salcâmi (1935), roman
· Accidentul (1940), roman. A fost reeditat la Editura EST-Samuel Tastet Editeur, in 2001
· De două mii de ani. Texte, fapte, oameni (1935), roman, și Cum am devenit huligan, dosarul receptării sale
Piese de teatru
· Jocul de-a vacanța (1939)
· Steaua fără nume (1942)
· Ultima oră
· Insula - text neterminat, a scris doar primele două acte, cel de-al treilea fiind completat de prietenul său Mircea Ștefănescu. Piesa a avut premiera în 17 septembrie 1947, la Teatrul Municipal, în regia lui Mircea Șeptilici.[8]
Jurnal intim
· Jurnal, 1935-1944, Text îngrijit de Gabriela Omăt. Prefață și note de Leon Volovici, București, Editura Humanitas, 1995;
Publicistică
· Corespondența lui Marcel Proust (1939)
· Jurnal de epocă. Publicistică
Insula de Mihail Sebastian
Insula (Teatru radiofonic).
Dar parea atat de tanar (1966) - Yuri Suhl
GÂNDURI PESTE TIMP 18 Septembrie
Katherine Anne Porter - Citate:
Katherine Anne Porter - Citate:
Romulus Vulpescu - Citate:
SFATURI UTILE 18 Septembrie
16 posibile cauze ale durerii de cap
Orice factor care amplifica nivelul de stres poate cauza dureri de cap sau migrene. Cefaleea determinata de starile de tensiune poate fi cauzata de modificarea compozitiei chimice a creierului sau de spasmul musculaturii de la nivelul gatului, fetei, mandibulei sau scalpului. Migrena este determinata de dilatarea sau ingustarea vaselor cerebrale si se manifesta prin cefalee si tulburari vizuale, ce pot fi insotite de senzatie de greata, varsaturi si fotofobie.
Durerile de cap pot fi determinate de nenumarati factori, printre cei mai importanti regasindu-se:
1. Activitatile fizice intense
Activitatile fizice epuizante, incluzand sexul, se pot finaliza cu dureri de cap datorate efortului. Efortul fizic produce inflamarea vaselor de sange din cap, gat si scalp, urmata de intensificarea tensiunii. Exemplu: Cefaleea legata de activitatea sexuala. Aceste tipuri de durere sunt specifice persoanelor cu istoric de migrena.
2. Parfumurile puternice
Mirosurile puternice - chiar si cele placute - cauzeaza migrene in cazul multor persoane. Legatura dintre parfum si migrena este inca neclara, dar se considera ca mirosul stimuleaza sistemul nervos. Cei mai importanti trigeri ai durerilor de cap sunt considerati a fi: mirosul de vopsea, polenul si mireasma anumitor tipuri de flori.
3. O pozitie incorecta a corpului
Nu este necesara munca pana la extenuare pentru a se acumula presiune la nivelul muschilor capului si gatului, ci este suficienta o pozitie incorecta la birou. Cele mai comune forme de adoptare a unei pozitii incorecte la birou, includ: umerii curbati in afara, utilizarea unui scaun fara suport pentru zona lombara, mentinerea monitorului intr-o pozitie prea joasa sau prea ridicata, sustinerea telefonului cu umarul. In cazul in care suferiti frecvent de cefalee determinata de starea de tensiune, incercati sa analizati pozitia corpului pe care o adoptati pe parcursul unei zile de lucru.
4. Inactivitatea - "migrena de weekend"
Majoritatea migrenelor determinate de lipsa de activitate se manifesta in weekend. Aceste dureri pot fi rezultatul unor factori care s-au cumulat pe perioada saptamanii de lucru -stress, somn insuficient, omiterea servirii unor mese - declansati de perioada de relaxare ce urmeaza. In cazul in care va confruntati cu astfel de migrene, incercati sa va modificati programul de weekend: petrecerea unui numar mare de ore in pat, un program de somn mult prelungit fata de cel din cursul saptamanii, scaderea dozei de cafeina (ex: omiterea cafelei de dimineata), modificarea orei de servire a micului dejun, sunt principalele cauze ale durerilor de cap resimtite la final de saptamana.
5. Accesoriile pentru par
Modul in care este purtat parul poate avea multe implicatii asupra capului. Parul strans puternic cu un elastic poate incorda tesuturile conective de la nivelul scalpului, cauzand astfel durere de cap; bentitele, panglicile, palariile si fesurile stramte pot crea acelasi efect. Daca durerea de cap este cauzata de purtarea unor accesorii inadecvate, tratamentul potrivit este indepartarea acestora.
6. FumatulFumatul este factor declansator al durerilor de cap nu numai pentru persoanele ce fumeaza activ, ci si pentru fumatorii pasivi. Nicotina continuta de tigari cauzeaza ingustarea vaselor de sange din creier. Studiile au demonstrat ca renuntarea la fumat sau reducerea/evitarea expunerii la fumul de tigara are efecte pozitive semnificative in cazul pacientilor care sufera de cefalee episodica - manifestata prin durere periorbitara intensa, congestie nazala si/sau hiperlacrimatie.
7. Deshidratarea
Organismul uman este alcatuit in proportie de 65% din apa. Deshidratarea apare ca rezultat al pierderii excesive de apa din organism si include si pierderea de electroliti si minerale esentiale. Deshidratarea poate reprezinta o cauza importanta a durerilor de cap, mai ales tinand cont de faptul ca majoritatea persoanelor o definesc gresit, asociind-o obligatoriu cu temperaturile ridicate si cu senzatia de sete. Pe langa durerea de cap, deshidratarea mai este insotita si de simptome precum slabiciune musculara, senzatie de oboseala, sete excesiva, stare confuza, etc.
8. Branza nobila
Unul dintre cei mai comuni factori declansatori ai migrenei este branza "veche" (matura), incluzand branza albastra (Gorgonzola, Roquefort, Danablu etc), branza Brie, branza cheddar, feta, mozzarella, parmezan si branza Swiss. Cauza este o substanta denumita tiramina, regasita in branza fermentata si care se formeaza in momentul in care anumite proteine se descompun. Cu cat produsul esta mai vechi (mai matur) cu atat creste continutul de tiramina si riscul dezvoltarii unei migrene.
9. Vinul rosu
Tiramina se regaseste, pe langa branza fermentata, si in continutul vinului rosu si in anumite tipuri de lichior. Deoarece alcoolul creste fluxul de sange catre creier, efectul poate fi mult mai intens. In cazul in care ati remarcat ca evenimentele la care ati consumat vin rosu sunt urmate de episoade de migrena, renuntati la acest produs. Pentru a putea consuma ocazional un pahar de vin rosu, cereti medicului Dumneavoastra sa va recomande un tratament medicamentos preventiv.
10. Semipreparatele din carne
Carnea procesata (salamuri, sunca presata, muschi file etc) contine, pe langa tiramina, aditivi alimentari cunoscuti sub denumirea de nitrati sau nitriti. In cazul unor persoane, acesti aditivi cresc fluxul de sange spre creier, cauzand dureri de cap atipice migrenelor: durerea este resimtita in paralel la nivelul ambelor parti, in timp ce in cazul migrenei clasice, durerea afecteaza o anumita partea a capului.
11. Nerespectarea programului de servire a mesei
Migrena determinata de foame nu este intotdeauna evidenta; in cazul in care se omite servirea unei mese, durerea de cap se poate manifesta inaintea aparitiei senzatiei de foame. Desi durerea este provocata de o scadere a nivelului de zahar din sange, solutia nu o reprezinta servirea unei bomboane sau unui alt aliment cu continut bogat de zahar - alimentele dulci cauzeaza un efect tranzitoriu, urmat de o scadere si mai mare a glucozei.
12. Cafeina
Pentru persoanele predispuse la dureri de cap, cafeina face parte din categoria produselor necesare dar totodata nocive. Utilizata in cantitati moderate, cafeina este in cele mai multe cazuri benefica - fiind inclusa in multe medicamente pentru dureri de cap. Pe de alta parte, consumata excesiv, cafeaua favorizeaza aparitia durerii de cap. In cazul persoanelor dependenta de cafea, intreruperea brusca a consumului poate duce la inrautatirea situatiei.
13. Tulburarile de somnTulburarile de somn sunt adesea asociate cu starile de tensiune, migrenele si cefaleea episodica.Oboseala survenita ca urmare a unui somn nelinistit poate cauza contractii ale muschilor gatului si tensiune la nivelul capului. Durerile de cap nocturne sau cele care apar in cursul diminetii pot fi raportate la afectiuni precum apneea de somn sau insomnie. Schimbari ale programului de somn - reducerea sau prelungirea perioadei de odihna - pot cauza dureri de cap in cazul anumitor persoane; tratamentul recomandat in astfel de situatii consta in stabilirea unui program strict atat seara cat si dimineata.
14. Modificarile hormonale
In cazul femeilor, majoritatea migrenelor se dezvolta dupa incheierea perioadei de pubertate. Specialistii considera ca fluctuatiile de estrogen si progesteron pot cauza migrene. Aproape jumatate din cazurile de migrena la femei sunt asociate cu perioada menstruala.
15. Accesele de furie
Intretinerea sentimentelor de nemultumire profunda, suparare, furie, ura, reprezinta principala cauza emotionala de declansare a durerilor de cap, cu o intensitate chiar mai mare decat a celor caracteristice depresiei sau anxietatii. In momentele de furie, tensiunea de la nivelul spatelui, gatului si scalpului de accentueaza, cauzand o senzatie puternica de apasare la nivelul capului, simptomul clasic al cefaleei determinate de starile de tensiune.
16. Greutatea excesiva
Un studiu recent a demonstrat ca persoanele cu obezitate medie (cu un indice de masa corporala de 30) prezinta un risc de 35% mai mare de a dezvolta migrene fata de persoanele cu un indice de masa corporala mai mic. In cazul persoanelor ce prezinta obezitate severa (cu un indice de 40), riscul de dezvoltare a migrenelor creste cu 80 de procente.
Durerile de cap pot fi determinate de nenumarati factori, printre cei mai importanti regasindu-se:
1. Activitatile fizice intense
Activitatile fizice epuizante, incluzand sexul, se pot finaliza cu dureri de cap datorate efortului. Efortul fizic produce inflamarea vaselor de sange din cap, gat si scalp, urmata de intensificarea tensiunii. Exemplu: Cefaleea legata de activitatea sexuala. Aceste tipuri de durere sunt specifice persoanelor cu istoric de migrena.
2. Parfumurile puternice
Mirosurile puternice - chiar si cele placute - cauzeaza migrene in cazul multor persoane. Legatura dintre parfum si migrena este inca neclara, dar se considera ca mirosul stimuleaza sistemul nervos. Cei mai importanti trigeri ai durerilor de cap sunt considerati a fi: mirosul de vopsea, polenul si mireasma anumitor tipuri de flori.
3. O pozitie incorecta a corpului
Nu este necesara munca pana la extenuare pentru a se acumula presiune la nivelul muschilor capului si gatului, ci este suficienta o pozitie incorecta la birou. Cele mai comune forme de adoptare a unei pozitii incorecte la birou, includ: umerii curbati in afara, utilizarea unui scaun fara suport pentru zona lombara, mentinerea monitorului intr-o pozitie prea joasa sau prea ridicata, sustinerea telefonului cu umarul. In cazul in care suferiti frecvent de cefalee determinata de starea de tensiune, incercati sa analizati pozitia corpului pe care o adoptati pe parcursul unei zile de lucru.
4. Inactivitatea - "migrena de weekend"
Majoritatea migrenelor determinate de lipsa de activitate se manifesta in weekend. Aceste dureri pot fi rezultatul unor factori care s-au cumulat pe perioada saptamanii de lucru -stress, somn insuficient, omiterea servirii unor mese - declansati de perioada de relaxare ce urmeaza. In cazul in care va confruntati cu astfel de migrene, incercati sa va modificati programul de weekend: petrecerea unui numar mare de ore in pat, un program de somn mult prelungit fata de cel din cursul saptamanii, scaderea dozei de cafeina (ex: omiterea cafelei de dimineata), modificarea orei de servire a micului dejun, sunt principalele cauze ale durerilor de cap resimtite la final de saptamana.
5. Accesoriile pentru par
Modul in care este purtat parul poate avea multe implicatii asupra capului. Parul strans puternic cu un elastic poate incorda tesuturile conective de la nivelul scalpului, cauzand astfel durere de cap; bentitele, panglicile, palariile si fesurile stramte pot crea acelasi efect. Daca durerea de cap este cauzata de purtarea unor accesorii inadecvate, tratamentul potrivit este indepartarea acestora.
6. FumatulFumatul este factor declansator al durerilor de cap nu numai pentru persoanele ce fumeaza activ, ci si pentru fumatorii pasivi. Nicotina continuta de tigari cauzeaza ingustarea vaselor de sange din creier. Studiile au demonstrat ca renuntarea la fumat sau reducerea/evitarea expunerii la fumul de tigara are efecte pozitive semnificative in cazul pacientilor care sufera de cefalee episodica - manifestata prin durere periorbitara intensa, congestie nazala si/sau hiperlacrimatie.
7. Deshidratarea
Organismul uman este alcatuit in proportie de 65% din apa. Deshidratarea apare ca rezultat al pierderii excesive de apa din organism si include si pierderea de electroliti si minerale esentiale. Deshidratarea poate reprezinta o cauza importanta a durerilor de cap, mai ales tinand cont de faptul ca majoritatea persoanelor o definesc gresit, asociind-o obligatoriu cu temperaturile ridicate si cu senzatia de sete. Pe langa durerea de cap, deshidratarea mai este insotita si de simptome precum slabiciune musculara, senzatie de oboseala, sete excesiva, stare confuza, etc.
8. Branza nobila
Unul dintre cei mai comuni factori declansatori ai migrenei este branza "veche" (matura), incluzand branza albastra (Gorgonzola, Roquefort, Danablu etc), branza Brie, branza cheddar, feta, mozzarella, parmezan si branza Swiss. Cauza este o substanta denumita tiramina, regasita in branza fermentata si care se formeaza in momentul in care anumite proteine se descompun. Cu cat produsul esta mai vechi (mai matur) cu atat creste continutul de tiramina si riscul dezvoltarii unei migrene.
9. Vinul rosu
Tiramina se regaseste, pe langa branza fermentata, si in continutul vinului rosu si in anumite tipuri de lichior. Deoarece alcoolul creste fluxul de sange catre creier, efectul poate fi mult mai intens. In cazul in care ati remarcat ca evenimentele la care ati consumat vin rosu sunt urmate de episoade de migrena, renuntati la acest produs. Pentru a putea consuma ocazional un pahar de vin rosu, cereti medicului Dumneavoastra sa va recomande un tratament medicamentos preventiv.
10. Semipreparatele din carne
Carnea procesata (salamuri, sunca presata, muschi file etc) contine, pe langa tiramina, aditivi alimentari cunoscuti sub denumirea de nitrati sau nitriti. In cazul unor persoane, acesti aditivi cresc fluxul de sange spre creier, cauzand dureri de cap atipice migrenelor: durerea este resimtita in paralel la nivelul ambelor parti, in timp ce in cazul migrenei clasice, durerea afecteaza o anumita partea a capului.
11. Nerespectarea programului de servire a mesei
Migrena determinata de foame nu este intotdeauna evidenta; in cazul in care se omite servirea unei mese, durerea de cap se poate manifesta inaintea aparitiei senzatiei de foame. Desi durerea este provocata de o scadere a nivelului de zahar din sange, solutia nu o reprezinta servirea unei bomboane sau unui alt aliment cu continut bogat de zahar - alimentele dulci cauzeaza un efect tranzitoriu, urmat de o scadere si mai mare a glucozei.
12. Cafeina
Pentru persoanele predispuse la dureri de cap, cafeina face parte din categoria produselor necesare dar totodata nocive. Utilizata in cantitati moderate, cafeina este in cele mai multe cazuri benefica - fiind inclusa in multe medicamente pentru dureri de cap. Pe de alta parte, consumata excesiv, cafeaua favorizeaza aparitia durerii de cap. In cazul persoanelor dependenta de cafea, intreruperea brusca a consumului poate duce la inrautatirea situatiei.
13. Tulburarile de somnTulburarile de somn sunt adesea asociate cu starile de tensiune, migrenele si cefaleea episodica.Oboseala survenita ca urmare a unui somn nelinistit poate cauza contractii ale muschilor gatului si tensiune la nivelul capului. Durerile de cap nocturne sau cele care apar in cursul diminetii pot fi raportate la afectiuni precum apneea de somn sau insomnie. Schimbari ale programului de somn - reducerea sau prelungirea perioadei de odihna - pot cauza dureri de cap in cazul anumitor persoane; tratamentul recomandat in astfel de situatii consta in stabilirea unui program strict atat seara cat si dimineata.
14. Modificarile hormonale
In cazul femeilor, majoritatea migrenelor se dezvolta dupa incheierea perioadei de pubertate. Specialistii considera ca fluctuatiile de estrogen si progesteron pot cauza migrene. Aproape jumatate din cazurile de migrena la femei sunt asociate cu perioada menstruala.
15. Accesele de furie
Intretinerea sentimentelor de nemultumire profunda, suparare, furie, ura, reprezinta principala cauza emotionala de declansare a durerilor de cap, cu o intensitate chiar mai mare decat a celor caracteristice depresiei sau anxietatii. In momentele de furie, tensiunea de la nivelul spatelui, gatului si scalpului de accentueaza, cauzand o senzatie puternica de apasare la nivelul capului, simptomul clasic al cefaleei determinate de starile de tensiune.
16. Greutatea excesiva
Un studiu recent a demonstrat ca persoanele cu obezitate medie (cu un indice de masa corporala de 30) prezinta un risc de 35% mai mare de a dezvolta migrene fata de persoanele cu un indice de masa corporala mai mic. In cazul persoanelor ce prezinta obezitate severa (cu un indice de 40), riscul de dezvoltare a migrenelor creste cu 80 de procente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu