PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 15 Octombrie
Sf Sfințit Mc Lucian, preotul din Antiohia
Sf. Cuv. Mucenic Luchian – S-a născut în orașul Samosata din Siria din părinți binecredincioși. Rămânând orfan, Lucian împarte averea săracilor și se duce în orașul Edesa, la dascălul Macarie, vestit pentru tâlcuirea Sfintei Scripturi. Lucian sporește în învățătura Sfintei Scripturi și ajunge preot al Patriahiei Antiohiei. A înființat școli pentru tineri și a pus în slujba Bisericii o nouă copiere a cărților sfinte în limba greacă, corectând greșelile strecurate. În anul 303 a început persecuția împăraților Dioclețian și Maximian împotriva creștinilor. De frica persecutorilor care au ajuns și în Antiohia, Lucian s-a ascuns împreună cu mulți dintre creștini. Însă un preot eretic sabelian (sabelienii erau împotriva Sfintei Treimi), pe nume Pangratie, a arătat persecutorilor locul unde se ascunseseră. Lucian a fost întemnițat mulți ani, în cele din urmă a suferit moarte martirică după anul 312. Luchian (Lucian) fiind fiu de parinti bine credinciosi, dupa moartea lor împartindu-si averea la saraci, se nevoia cu citirea dumnezeiestilor Scripturi; prin care a tras pe multi iudei si elini la credinta cea în Hristos. Lasându-si apoi casa si mergând la Nicomidia, îndemna spre nevointa pe cei ce de frica chinurilor se lepadau de credinta. Si stiind a scrie frumos, a lasat bisericii nicomidenilor o carte scrisa în trei stâlpi care cuprinde tot Testamentul Vechi si Nou. Si se facuse mai presus decât tot omul, prin înaltimea faptelor celor bune si a nevointei. Aflând de el Maximian si rusinându-se a-l vedea la fata, ca nu cumva prin puterea cuvântului lui sa se defaime, a grait cu acesta de dupa perdea, si cunoscând nemutarea gândului lui, l-a osândit la închisoare si foame îndelungata. Multe zile nici mâncând, nici bând, s-a savârsit în închisoare. Si trupul lui din porunca guvernatorului a fost aruncat în mare. Iar din voia lui Dumnezeu un delfin tinându-l pe umere l-a scos la uscat.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.
ARTE 15 Octombrie
MUZICĂ 15 Octombrie
Golden Oldies Greatest Hits - Memories of the 50's and 60's
Las Mejores Melodias Instrumentales Guitarra - Música Para Relajarse, Trabajar y Estudiar
Сборник красивых осенних мелодий для души*
POEZIE 15 Octombrie
Virgiliu
Biografia lui Virgiliu - Publius Vergilius Maro (70-19 î.Hr.)
70 î.Hr. La 15 octombrie, la Andes (probabil Pietole de astazi), langa Mantova (Gallia Cisalpina), nordul Italiei, s-a nascut Publius Vergilius Maro. [ro.wikipedia.org] A fost un poet latin care a realizat „Eneida”, un poem epic care a reprezentat una dintre cele mai apreciate opere de arta din istoria culturii occidentale. Tatal lui era proprietar de pamant si fermier, suficient de instarit pentru a oferi fiului sau o educatie solida in Cremona, Milano si in cele din urma la Roma, unde a sosit la varsta de saptesprezece ani.
Initial, Vergilius a intentionat sa urmeze o cariera juridica, dar a renuntat la ea pentru a deveni poet de profesie si carturar. Timid si studios, Vergilius nu s-a implicat in viata publica, desi avea legaturi cu personaje proeminente ale timpului sau, inclusiv cu Cezar August. [Daniel S. Burt, 2005]
Frecventeaza cenaclul lui Asinius Pollio, de factura neoterica. La Neapolis (azi Neapole), studiaza greaca cu poetul si gramaticul Parthenius si mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din aceasta perioada datează si primele incercari literare, scrieri cuprinse in Appendix Vergiliana, poeme minore atribuite tanarului Virgilius, dar in mare masura apocrife. Se alatura cercului literar al "poetilor noi" (poetae novi). Opera „De rerum natura” a lui Lucretiu ii serveste ca model, fara a accepta ca Lucretiu nega imortalitatea sufletului. [ro.wikipedia.org]
42-37 î.Hr. Se pare ca intre acesti ani, Vergilius a scris "Ecloge", una dintre cele trei lucrari monumentale, unde si-a propus sa devina Teotocritul roman prin reinvierea formei pastorale. Celebrarea vietii idilice rurale, desi reprezinta intr-un anume sens un refugiu, este ancorata in realitate, cu referiri la personajele istorice si probleme curente, si vadeste intentia de a alcatui un contrast cu viata naturala si simpla.
36-29 î.Hr. In „Georgicele”, cea de-a doua mare lucrare a sa, considerata de multi critici drept cea mai buna lucrare a lui, Vergilius ofera o versiune romana a lucrarii lui Hesiod „Munci si zile” intr-un poem didactic care este in acelasi timp un manual practic de gospodarie si un imn de slava inchinat tarii si intelepciunii taranului. Vergilius i-a citit poemul lui August la intoarcerea sa in Italia in anul 29 î.e.n. si probabil ca acesta a fost placut impresionat, caci scopurile lui politice si culturale coincideau cu mesajul lucrarii.
29-19 î.Hr. In ultimii zece ani de viata, Vergilius compune „Eneida”, un poem epic care a reprezentat una dintre cele mai apreciate opere de arta din istoria culturii occidentale.
19 î.Hr. Vergilius a murit inainte sa o revizuiasca si a dat instructiuni ca poemul sa fie distrus. Se spune ca August insusi a nesocotit ultima dorinta a lui Vergilius si a salvat „Eneida” pentru posteritate. [Daniel S. Burt, 2005]
Eneida
Armele cânt şi bărbatul ce primul din Troia venit-a
Soarta să-şi afle-n Italia şi pe Lavinice ţărmuri,
Multzbuciumat, pe uscat şi pe-a mării adâncuri, asemeni,
Sub a Cereştilor vrere şi-urgie, prin ura Iunonei
Crâncenă, neiertătoare, ducând şi-n război multă jale,
Până oraşul durat-a şi zeii în Laţiu-i aduse,
Neamul latin de-unde vine, şi-Albanii, şi-a Romei tari ziduri.
Muză, tu adu-mi aminte pricinile - care-a fost ciuda
Ce-o îndemna pe Regina din ceruri, făcând ca urgia-i
S-o prăvălească, de-avu să înfrunte noian de necazuri
Mândrul, piosul bărbat?! Sunt Cereştii atâta de aprigi?!
Soarta să-şi afle-n Italia şi pe Lavinice ţărmuri,
Multzbuciumat, pe uscat şi pe-a mării adâncuri, asemeni,
Sub a Cereştilor vrere şi-urgie, prin ura Iunonei
Crâncenă, neiertătoare, ducând şi-n război multă jale,
Până oraşul durat-a şi zeii în Laţiu-i aduse,
Neamul latin de-unde vine, şi-Albanii, şi-a Romei tari ziduri.
Muză, tu adu-mi aminte pricinile - care-a fost ciuda
Ce-o îndemna pe Regina din ceruri, făcând ca urgia-i
S-o prăvălească, de-avu să înfrunte noian de necazuri
Mândrul, piosul bărbat?! Sunt Cereştii atâta de aprigi?!
Iată, în vis văd cu ochii pe Hector, ce-mi pare alături,
Plin de mâhnire, şi lacrimi, şiroaie, pe-obraji lui curgându-i,
Tocmai cum, odinioară, târât după car, plin de sânge,
Negru de colb şi de tină era, jos, legat de picioare.
Vai mie, cum arăta! Şi ce straşnic schimbat, decât Hector
Cel ce venise purtând falnic armele date de-Ahile,
Cel care foc frygian aruncase în navele-ahee!Barba-i era întinată, iar pletele - pline de sânge,
Rănile-i stau sângerânde, atâtea, cât, veşnic, la ziduri
Cum se lupta, le-a primit. Şi, plângând, se făcea că eu însumi
Vorbe-i spuneam, agrăindu-l mâhnit, cu o mare tristeţe.
Plin de mâhnire, şi lacrimi, şiroaie, pe-obraji lui curgându-i,
Tocmai cum, odinioară, târât după car, plin de sânge,
Negru de colb şi de tină era, jos, legat de picioare.
Vai mie, cum arăta! Şi ce straşnic schimbat, decât Hector
Cel ce venise purtând falnic armele date de-Ahile,
Cel care foc frygian aruncase în navele-ahee!Barba-i era întinată, iar pletele - pline de sânge,
Rănile-i stau sângerânde, atâtea, cât, veşnic, la ziduri
Cum se lupta, le-a primit. Şi, plângând, se făcea că eu însumi
Vorbe-i spuneam, agrăindu-l mâhnit, cu o mare tristeţe.
Fugi tu de mine cumva?! Ci, pe lacrimi şi, iată, pe dreapta-ţi
(Cum doar atât mie, bietei - atât doar, în sprijin lăsat-am!)
Chiar pe a noastră unire, pe nunta ce-abia o urzirăm -
Dacă vreun bine-ai primit, de-ţi fu drag orişice de la mine,
Milă arată-i palatului meu, ce se năruie, milă -
Rogu-te: dacă mai este vreun loc pentru rugi, schimbă-ţi gândul!
Doar pentru tine a Libyei neamuri, tiranii, Numizii,
Ură îmi poartă, ba şi Tyrienii-s porniţi, pentru tine
Dusă-i sfiala şi faima slăvită pe care, la stele,
Mai înainte-o aveam! Ca să mor cui mă laşi oare, oaspe?! -
Căci doar atâta-ţi rămâne drept nume, nu "soţ", preaiubite!
(Cum doar atât mie, bietei - atât doar, în sprijin lăsat-am!)
Chiar pe a noastră unire, pe nunta ce-abia o urzirăm -
Dacă vreun bine-ai primit, de-ţi fu drag orişice de la mine,
Milă arată-i palatului meu, ce se năruie, milă -
Rogu-te: dacă mai este vreun loc pentru rugi, schimbă-ţi gândul!
Doar pentru tine a Libyei neamuri, tiranii, Numizii,
Ură îmi poartă, ba şi Tyrienii-s porniţi, pentru tine
Dusă-i sfiala şi faima slăvită pe care, la stele,
Mai înainte-o aveam! Ca să mor cui mă laşi oare, oaspe?! -
Căci doar atâta-ţi rămâne drept nume, nu "soţ", preaiubite!
Mihail Lermontov
Biografie Mihail Lermontov
Scriitorul rus Mikhail Lermontov s-a născut la 15 octombrie 1814, in Moscova. Era fiul unui ofiţer scoţian înrolat in armata rusa si al unei aristocrate. Mama sa a murit in 1817.
A copilărit în localitatea Tarkhany si a fost crescut de bunica maternă. A fost dus apoi o perioada in Muntii Caucaz, pentru a-si întări sănătatea. A absolvit gimnaziul academic si in 1830 s-a înscris la Universitatea din Moscova. A renuntat la studii dupa moartea tatalui sau si a urmat cursurile unei scoli militare din Sankt Petersburg.
A iubit-o toata viata pe Barbara Alexandrovna Lopukhin, care i-a fost colega de colegiu. Familiile s-au opus casatoriei si poetul i-a dedicat poezii despre dragoste si gelozie, căci femeia s-a casatorit cu un bărbat mult mai in vârsta, i-a pictat portretul.
A copilărit în localitatea Tarkhany si a fost crescut de bunica maternă. A fost dus apoi o perioada in Muntii Caucaz, pentru a-si întări sănătatea. A absolvit gimnaziul academic si in 1830 s-a înscris la Universitatea din Moscova. A renuntat la studii dupa moartea tatalui sau si a urmat cursurile unei scoli militare din Sankt Petersburg.
A iubit-o toata viata pe Barbara Alexandrovna Lopukhin, care i-a fost colega de colegiu. Familiile s-au opus casatoriei si poetul i-a dedicat poezii despre dragoste si gelozie, căci femeia s-a casatorit cu un bărbat mult mai in vârsta, i-a pictat portretul.
In 1836 a scris piesa de teatru Mascarada, considerata cea mai buna opera dramatica a sa. In 1837, la moartea intr-un duel a poetului Puskin pe care il admira, a scris poezia Moartea poetului, in care critica nobilimea si a fost exilat de ţarul Nicolae I in Caucaz, la un regiment de dragoni. In aceasta perioada a pictat peisaje montane, a scris un poem despre ţarul Ivan Vasiliyevich, câteva povestiri care vor fi reunite mai târziu sub titlul Un erou al timpului nostru.
S-a întors la Sankt Petersburg in urma intervenţiei bunicii sale si, din cauza unui duel cu fiul unui ambasador, a fost din nou exilat, de data aceasta intr-un regiment activ de infanterie de la Marea Neagră. S-a remarcat intr-o batalie de pe râul Valerik, a pictat din nou si a scris poemul numit chiar Valerik. A pretins apoi ca era bolnav si a mers la o staţiune balneara de langa Moscova, Pyatigorsk, reuşind astfel sa reintre în viaţa socială a oraşului. A avut un conflict cu un maior, veche cunoştinţa a familiei sale, care l-a provocat la duel si a fost ucis la 27 iulie 1841, in Pyatigorsk, la 27 de ani. A fost înmormântat la Kavkaz. Bunica lui i-a readus cenuşa in satul copilăriei lui, Tarkhany, in 1842.
Ultima poezie scrisa este Prinţesa din Tide, singurul volum de versuri publicat in timpul vieţii a fost Poeme (1840). Poemul Demon de exemplu, a văzut lumina tiparului abia in 1917, cea mai cunoscuta opera este Un erou al timpului nostru, scrisa in 1839 si revizuita in 1841, apreciata pentru personajul Pechorin si descrierile naturii din Caucaz. A constituit sursa de inspiratie a lui Albert Camus pentru romanul filozofic The Fall. In 1992 era lansat filmul francez Un cœur en hiver, regizat de Claude Sautet, care ecraniza o povestire din volumul Un erou al timpului nostru.
Demonul
Ma jur pe-ntaia zi a firii
Ma jur pe ultimu-i azur
Pe blestemul nelegiuirii
Pe vesnicul adevar ma jur
Ma jur pe chinul prabusirii
Pe sacrul biruintei dor
Ma jur pe clipa intalnirii
Pe-amenintarea despartirii
Pe visul meu nepieritor
Ma jur pe duhuri, pe infrangeri
Pe goana lor din loc in loc
Ma jur pe veghetorii ingeri
Vrajmasi cu palose de foc
Ma jur pe iad, pe cer, pe fire
Pe tine jur, ca sa-mi ramai
Ma jur pe ultima-ti privire
Ma jur pe lacrima-mi dintai
Pe rasuflarea-ti ce-n tacere
Revarsa-al buzelor prinos
Pe parul lung si matasos
Pe fericire si durere
Pe dragostea ce-ti port duios
Ma jur sa fug de razbunare
Ma jur sa nu mai fiu trufas
De azi din lume va dispare
Cel ce-i al raului faptas
Vreau sa ma rog, vreau sa iubesc
In bine iar sa crede voiesc
...........................
Tamara, crede-mi sfantul tel
Ca-n dragoste precum si-n ura
Eu sunt statornic, eu nu-nsel!
Ma jur pe ultimu-i azur
Pe blestemul nelegiuirii
Pe vesnicul adevar ma jur
Ma jur pe chinul prabusirii
Pe sacrul biruintei dor
Ma jur pe clipa intalnirii
Pe-amenintarea despartirii
Pe visul meu nepieritor
Ma jur pe duhuri, pe infrangeri
Pe goana lor din loc in loc
Ma jur pe veghetorii ingeri
Vrajmasi cu palose de foc
Ma jur pe iad, pe cer, pe fire
Pe tine jur, ca sa-mi ramai
Ma jur pe ultima-ti privire
Ma jur pe lacrima-mi dintai
Pe rasuflarea-ti ce-n tacere
Revarsa-al buzelor prinos
Pe parul lung si matasos
Pe fericire si durere
Pe dragostea ce-ti port duios
Ma jur sa fug de razbunare
Ma jur sa nu mai fiu trufas
De azi din lume va dispare
Cel ce-i al raului faptas
Vreau sa ma rog, vreau sa iubesc
In bine iar sa crede voiesc
...........................
Tamara, crede-mi sfantul tel
Ca-n dragoste precum si-n ura
Eu sunt statornic, eu nu-nsel!
Poetul
Pumnalul meu luceşte-n podoaba-i aurită,
Tăiş fidel şi veşnic treaz;
Oţelul lui păstrează, misterios călită,
Tăria orientului viteaz.Slujind fără simbrie unui voinic în munte,
Prin câte locuri n-a ajuns!
A pus pe multe piepturi duşmane urme crunte
Şi multe paloşe-a străpuns.
Îşi însoţea stăpânul la luptă cât de grea;
Jignit, din teacă se grăbea să iasă.
Pe-atunci, o încrustare de preţ i se părea
Nevrednică şi ruşinoasă.
Un dârz cazac îl smulse stăpânului răpus
La Terek, într-o bătălie.
Pe urmă, multă vreme, a stat pe-o masă pus,
La un armean, în prăvălie.
Zdrobită-i vechea teacă. Şi el, odinioară
A fost tovarăşul unui erou,
Neglorios şi paşnic atârnă-acum de-o sfoară
Sclipind în aur, ca un bibelou.
Nu se gândeşte nimeni să-l mângâie, să-l şteargă,
Şi nici un credincios smerit
Nu-i mai citeşte slova săpată când se roagă
În zori, întors spre răsărit.
În veacul nostru lânced acum şi tu la fel,
Poete, ţi-ai uitat menirea:
Ai dat în schimb pe aur puterea ta de-oţel
Care uimea pe vremuri omenirea.
Odinioară ritmul vânjos al vorbei tale
Putea la luptă pe ostaşi să-i mâie;
Poporu-avea nevoie de el ca de pocale
La mese, şi la rugă de tămâie.
Şi versul tău în lume, duh sfânt peste toţi vecii,
Îşi răspândea înalta lui solie
Cum clopotul, pe vremuri, suna în turnul Vecii
Şi la restrişte şi la bucurie.
Dar simplul, mândru-ţi cântec ne pare sterp şi van;
Nouă ne place fastul şi spoiala.
Bătrână, lumea noastră se dă cu suliman
Ca să-şi acopere zbârceala.
Te vei trezi tu oare, profet batjocorit?
Vei scoate tu vreodată la lumină
Din teaca lui de aur pumnalu-acoperit
De jalnica dispreţului rugină?
Tăiş fidel şi veşnic treaz;
Oţelul lui păstrează, misterios călită,
Tăria orientului viteaz.Slujind fără simbrie unui voinic în munte,
Prin câte locuri n-a ajuns!
A pus pe multe piepturi duşmane urme crunte
Şi multe paloşe-a străpuns.
Îşi însoţea stăpânul la luptă cât de grea;
Jignit, din teacă se grăbea să iasă.
Pe-atunci, o încrustare de preţ i se părea
Nevrednică şi ruşinoasă.
Un dârz cazac îl smulse stăpânului răpus
La Terek, într-o bătălie.
Pe urmă, multă vreme, a stat pe-o masă pus,
La un armean, în prăvălie.
Zdrobită-i vechea teacă. Şi el, odinioară
A fost tovarăşul unui erou,
Neglorios şi paşnic atârnă-acum de-o sfoară
Sclipind în aur, ca un bibelou.
Nu se gândeşte nimeni să-l mângâie, să-l şteargă,
Şi nici un credincios smerit
Nu-i mai citeşte slova săpată când se roagă
În zori, întors spre răsărit.
În veacul nostru lânced acum şi tu la fel,
Poete, ţi-ai uitat menirea:
Ai dat în schimb pe aur puterea ta de-oţel
Care uimea pe vremuri omenirea.
Odinioară ritmul vânjos al vorbei tale
Putea la luptă pe ostaşi să-i mâie;
Poporu-avea nevoie de el ca de pocale
La mese, şi la rugă de tămâie.
Şi versul tău în lume, duh sfânt peste toţi vecii,
Îşi răspândea înalta lui solie
Cum clopotul, pe vremuri, suna în turnul Vecii
Şi la restrişte şi la bucurie.
Dar simplul, mândru-ţi cântec ne pare sterp şi van;
Nouă ne place fastul şi spoiala.
Bătrână, lumea noastră se dă cu suliman
Ca să-şi acopere zbârceala.
Te vei trezi tu oare, profet batjocorit?
Vei scoate tu vreodată la lumină
Din teaca lui de aur pumnalu-acoperit
De jalnica dispreţului rugină?
*** (Iubiri şi doruri câte-am dus)
Iubiri şi doruri câte-am dus
Nu vreau să le mai spun la lume -
Mă judece doar Cel-de-sus
Şi conştiinţa mea anume.
Primească-mi inima cum vor,
Ea lor le cere îndurare,
Supusă doar pedepsei lor,
Cu tot ce-a strâns, cu tot ce are.
Mândria-i nu s-a umilit
Nicicând prostiei şi ocării, -
Nu piere stânca de granit,
Vuiască valurile mării!
Cu fruntea printre nouri grei,
Hotar stihiei şi genunii,
Ea-şi spune gândurile ei
Doar trăsnetelor şi furtunii.
Nu vreau să le mai spun la lume -
Mă judece doar Cel-de-sus
Şi conştiinţa mea anume.
Primească-mi inima cum vor,
Ea lor le cere îndurare,
Supusă doar pedepsei lor,
Cu tot ce-a strâns, cu tot ce are.
Mândria-i nu s-a umilit
Nicicând prostiei şi ocării, -
Nu piere stânca de granit,
Vuiască valurile mării!
Cu fruntea printre nouri grei,
Hotar stihiei şi genunii,
Ea-şi spune gândurile ei
Doar trăsnetelor şi furtunii.
TEATRU/FILM 15 Octombrie
Cu Sandu Sticlaru:
Biografie Sandu Sticlaru
Actor roman de teatru si film. Absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti. A sustinut o vie activitate pe scenele din provincie si din capitala, la radio si TV, relevandu-se ca interpret de planul doi, extrem de dotat pentru registrul de caracterizare realista, comico-dramatica.
Sandu Sticlaru a pasit pentru prima data pe scena in 1946 si si-a inceput cariera la Teatrul din Petrosani. Din 1953 pana la pensie a jucat la Teatrul Nottara.
A interpretat roluri in piese ca "Richard al III-lea" de Shakespeare, "Jocul de-a vacanta" de Mihail Sebastian sau "Asteptandu-l pe Godot" de Samuel Beckett. Pe marele ecran a aparut in filme ca "Pustiul", "Baltagul" sau "Rascoala".
Prima aparitie in cinema: 1956. Autenticitatea portretizarilor din "Mingea", "Pustiul" si "Lupeni '29" il include pe Sandu Sticlaru printre cei mai eficienti actori ai ecranului romanesc. Stilul sau de joc simplu si direct, servit de un fizic dens si puternic, confera o acuta tenta de veracitate rolurilor din "Baltagul", "Rascoala" si "Asediul". Cu anii, personajul volitiv si pitoresc al acestui interpret de roluri secundare va demonstra ca este capabil sa fixeze o situatie dramatica, oricat de fulguranta, aparent fara nici o dificultate profesionala.
A fost distribuit in numeroase filme romanesti. A incantat cu arta lui toate generatiile din ultimii cincizeci de ani. Intotdeauna il vom aplauda cu aceeasi bucurie.
A fost distribuit in numeroase filme romanesti. A incantat cu arta lui toate generatiile din ultimii cincizeci de ani. Intotdeauna il vom aplauda cu aceeasi bucurie.
Sandu Sticlaru a interpretat pana in ultimele luni de viata teatru radiofonic pe postul national, el fiind "vocea" naratorului "Amintirilor din copilarie" ale lui Ion Creanga.
Personalitate de o vitalitate iesita din comun, la varsta de 80 de ani Sandu Sticlaru a inceput sa ia lectii de informatica, pentru a ramane la curent cu noile descoperiri ale tehnicii si a stapani eficient limbajul Internetului.
S-a stins din viata la 3 octombrie 2006.
· Septembrie (1978) - Pontonier
· Un text cu bucluc (1976)
· Procesomanii (1973)
· Anecdota (1972)
· Un martor al igienii (1972)
· Farsa lui Pathelin / (1971)
· Asediul (1970)
· Baltagul (1969) - Parintele Daniil
· Sanda / (1968)
· Răscoala (1965)
· Casa neterminată (1964)
· O dragoste lungă de-o seară (1963)
· Lupeni 29 (1962)
· Pustiul (1962) - sofer
· Setea (1961)
· Când primăvara e fierbinte (1960)
· Avalansa (1959)
· Mingea (1958)
· Bijuterii de familie (1957)
· La "Moara cu noroc" / La moara cu noroc (1955) - Marti
La Moara cu noroc
Cu Irina Răchiţeanu Şirianu
Biografie Irina Răchiţeanu Şirianu
Născută în 1920, la Brăila, a făcut studii de actorie la Conservatorul din București fiind colegă de generație cu Raluca Zamfirescu, Eugenia Bădulescu, Corina Constantinescu. A fost una dintre elevele preferate ale Mariei Filotti. A fost angajată imediat după absolvire de Victor Ion Popa. A debutat în Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, la Teatrul din Sărindar. Ulterior, a interpretat la Teatrul Modern, în piesa Henric IV de Pirandello, în regia lui Aurel Ion Maican. La Teatrul „Comedia” al lui Sică Alexandrescu a jucatîn Strigoii de Ibsen și Mașina de scris de Cocteau. În fine, la Teatrul „Nostru”, a interpretat, triumfal, rolul titular din Thérèse Raquin de Zola, în regia Luciei Sturdza-Bulandra. În 1947, directorul Teatrului Național, Zaharia Stancu, a angajat-ocu titlul de societar clasa a III-a, semn al valorii recunoscute. Rolul Carminei din Frumoasa adormită de Rosso di San Secondo, în regia lui Ion Sava, i-adeschiscariera de trei decenii pe scena Teatrului Național, unde a interpretatroluri de anvergură dramatică: Anca din Năpasta deCaragiale, Lady Torrance din Orfeu în infern de Tennessee Williams, alături de Florin Piersic, Maria Stuart de Schiller, Doamna Clara din Vlaicu Vodă de Davila, Medeea lui Seneca și, după ’89, unul dintre ultimele sale roluri, Rebecca Nurse din Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller.
· Nunta insangerata / (1976)
· Realitatea ilustrata (1969)
· Viața învinge (1951) - Anca Olteanu, sotia lui Dan
· Focuri sub zapada (1941) - Maria
BATRANA SI HOTUL Irina Rachiteanu Sirianu Sorin Medeleni:
Cu Leopoldina Bălănuţă:
Biografie Leopoldina Bălănuţă
Leopoldina Bălănuță (n. 10 decembrie 1934, Păulești, județul Vrancea - d. 15 octombrie 1998) a fost o actriță româncă.
A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova, Marcel Anghelescu, și a debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din “Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din "O batistă în Dunăre", de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același regizor.
A debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa "Prima întâlnire". A avut roluri memorabile în "Vassa Jeleznova" și "Mama" de Maxim Gorki, "Anna Karenina", de Lev Tolstoi, "Medeea" de Euripide, "Martin Eden" de Jack London, "Noaptea Iguanei" de Tennessee Williams, "Oameni sărmani" de Feodor Dostoievski, "Livada cu vișini" de Anton Pavlovici Cehov, "Doi pe un balansoar" de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, "Ca frunza dudului în rai" și "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu).
A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, "Nunta de piatră" (1972), "Dincolo de pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc.
Leopoldina Bălănuță a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaițele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul și coroana", "Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul și Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.
Deși a fost considearată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut și niște memorabile roluri de comedie. Sceneta TV "Care de dame" de G.H. Brăescu, realizată în 1980 (unde actrița intruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referință din istoria divertismentului TV românesc.
Leopoldina Bălănuță a fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de poezie și care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de școlile lui Constantin Nottara și Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuță a dat un regal de muzică și poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul "O întâmplare a ființei" din 27 ianuarie 1998, pe versurile poeților Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș, Magda Isanos, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. „Eu plec cu viata mea în teatru; teatrul vine cu viața lui în viața mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenței lui: «Doamne, am obosit așteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii”.
Leopoldina Bălănuță a fost fată de preot iar în 1977 s-a căsătorit cu binecunoscutul actor Mitică Popescu.
A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova, Marcel Anghelescu, și a debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din “Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din "O batistă în Dunăre", de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același regizor.
A debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa "Prima întâlnire". A avut roluri memorabile în "Vassa Jeleznova" și "Mama" de Maxim Gorki, "Anna Karenina", de Lev Tolstoi, "Medeea" de Euripide, "Martin Eden" de Jack London, "Noaptea Iguanei" de Tennessee Williams, "Oameni sărmani" de Feodor Dostoievski, "Livada cu vișini" de Anton Pavlovici Cehov, "Doi pe un balansoar" de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, "Ca frunza dudului în rai" și "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu).
A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, "Nunta de piatră" (1972), "Dincolo de pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc.
Leopoldina Bălănuță a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaițele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul și coroana", "Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul și Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.
Deși a fost considearată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut și niște memorabile roluri de comedie. Sceneta TV "Care de dame" de G.H. Brăescu, realizată în 1980 (unde actrița intruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referință din istoria divertismentului TV românesc.
Leopoldina Bălănuță a fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de poezie și care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de școlile lui Constantin Nottara și Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuță a dat un regal de muzică și poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul "O întâmplare a ființei" din 27 ianuarie 1998, pe versurile poeților Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș, Magda Isanos, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. „Eu plec cu viata mea în teatru; teatrul vine cu viața lui în viața mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenței lui: «Doamne, am obosit așteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii”.
Leopoldina Bălănuță a fost fată de preot iar în 1977 s-a căsătorit cu binecunoscutul actor Mitică Popescu.
· Codin și Chira Chiralina (1993)
· Balanța (1992)
· Rămânerea (1992)
· Trandafirul si coroana / (1991)
· Punct și de la capăt (1987)
· Umbrele soarelui (1986)
· Conu Leonida fata cu reactiunea / (1985) - Efimita
· Năpasta / Napasta (1985)
· Scopul și mijloacele (1983)
· Mult mai de pret e iubirea (1982)
· Înghițitorul de săbii (1981)
· Semnul Șarpelui (1981)
· Bietul Ioanide (1980) - Elvira, sotia lui Ioanide
· Blestemul pământului Blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) - Zenobia Trailer
· Clipa (1979)
· Pe firul apei (1978)
· Moartea unui comis-voiajor / (1977) - Linda Loman
· Dincolo de pod (1976) - Negustoreasa Mara
· Duhul aurului (1974)
· Tatăl risipitor (1974) - taranca Constanta Oaie
· Nunta de piatră (1973) - Fefeleaga
· Oameni sarmani (1969) - Varvara Alekseyevna
· Dacii (1967) - dublaj voce Meda
· Subteranul (1967) - Irina
· Tristan / (1966) - Gabriela Kloterjanh
· Pisica de mare (1963)
Filmografie - el însuşi / ea însăşi
· Mitul lui Mitica (1982) - Victoria
Semnul Sarpelui (1981):
GÂNDURI PESTE TIMP 15 Octombrie
Acţiunea este consecinţa gândirii, iar bucuria sau suferinţa sunt consecinţele ale acesteia. Astfel, noi culegem ce am semănat, iar fructele sunt dulci sau amare.
JAMES ALLEN
Virgiliu - Citate:
Friedrich Nietzsche - Citate:
SFATURI UTILE 15 Octombrie
LEACURI BĂBEŞTI – 2
Continuăm postarea acestui articol care are patru părţi şi este foarte important de ştiut, mai ales în condiţiile actuale.
Menopauza
Cel mai indicat tratament care sa va ajuta sa suportati mai usor durerile in perioda de menopauza este ceai de urzica si de galbenele. Hreanul va ajuta sa aveti noptile mai linistite si sa uitati de dereglarile de peste zi ale propriului organism.
Menstruatie
Atunci cind vi se intimpla sa singerati abundent in timpul ciclului menstrual, trebuie sa recurgeti la ajutorul scortisoarei, al frunzelor de platan si de urzica tinara. O alta metoda consta in consumarea a trei-patru lamii pe zi. Dereglarile menstruale se pot trata si cu ceai de coada soricelului sau de musetel. Grecii si romanii foloseau ca remedii naturiste frunzele de alun salbatic, petalele de trandafir roz sau rozmarinul. Galbenelele si morcovii regleaza debitul de singe eliminat in timpul ciclului menstrual. Pentru a intirzia perioadele ciclului beti ceai de ghimbir sau smirna, in timp ce lavanda si gura leului amelioreaza durerile provocate de menstruatie.
Iesiri necontrolate
Lavanda este o planta renumita pentru proprietatile sale sedative, fiind des recomandata bolnavilor de nervi. Ca leguma, cel mai bine este sa aveti un meniu bazat pe varza. Aroma de scortisoara si mierea amelioreaza starile de tremur si diminueaza sentimentul de anxietate.
Stari de greata
Pentru a contracara starile de greata folositi ca leac ghimbirul si piperul. In general, aromele puternice de scortisoara, musetel, trifoi, lamiie, lavanda reduc senzatia de voma. Ca sirop puteti mixa in cantitati egale petale de trandafir si miere. Inainte de masa beti o cescuta de apa calduta, iar dupa ce ati mincat luati o lingurita din siropul preparat. Astfel preveniti senzatia de voma si treptat va veti simti intr-o forma de zile mari.
Nevralgie
Ca remediu intern se recomanda ceaiul de musetel indulcit cu miere. Ca remediu extern e bine sa va masati timplele cu ulei de ghimbir diluat cu zeama de la doi-trei catei de usturoi storsi. Asa veti scapa mai repede de durerea care va chinuie. Totodata puteti aplica o compresa frunze de varza sau de mustar fierbinti. Pentru o mai mare eficienta a tratamentelor este indicat sa folositi si o lotiune revigoranta, pe care o obtineti din amestecul unei parti de otet de mere cu o parte de apa de trandafir. Esenta de cedru, amoniacul si menta va vor fi totdeauna de ajutor.
Cel mai indicat tratament care sa va ajuta sa suportati mai usor durerile in perioda de menopauza este ceai de urzica si de galbenele. Hreanul va ajuta sa aveti noptile mai linistite si sa uitati de dereglarile de peste zi ale propriului organism.
Menstruatie
Atunci cind vi se intimpla sa singerati abundent in timpul ciclului menstrual, trebuie sa recurgeti la ajutorul scortisoarei, al frunzelor de platan si de urzica tinara. O alta metoda consta in consumarea a trei-patru lamii pe zi. Dereglarile menstruale se pot trata si cu ceai de coada soricelului sau de musetel. Grecii si romanii foloseau ca remedii naturiste frunzele de alun salbatic, petalele de trandafir roz sau rozmarinul. Galbenelele si morcovii regleaza debitul de singe eliminat in timpul ciclului menstrual. Pentru a intirzia perioadele ciclului beti ceai de ghimbir sau smirna, in timp ce lavanda si gura leului amelioreaza durerile provocate de menstruatie.
Iesiri necontrolate
Lavanda este o planta renumita pentru proprietatile sale sedative, fiind des recomandata bolnavilor de nervi. Ca leguma, cel mai bine este sa aveti un meniu bazat pe varza. Aroma de scortisoara si mierea amelioreaza starile de tremur si diminueaza sentimentul de anxietate.
Stari de greata
Pentru a contracara starile de greata folositi ca leac ghimbirul si piperul. In general, aromele puternice de scortisoara, musetel, trifoi, lamiie, lavanda reduc senzatia de voma. Ca sirop puteti mixa in cantitati egale petale de trandafir si miere. Inainte de masa beti o cescuta de apa calduta, iar dupa ce ati mincat luati o lingurita din siropul preparat. Astfel preveniti senzatia de voma si treptat va veti simti intr-o forma de zile mari.
Nevralgie
Ca remediu intern se recomanda ceaiul de musetel indulcit cu miere. Ca remediu extern e bine sa va masati timplele cu ulei de ghimbir diluat cu zeama de la doi-trei catei de usturoi storsi. Asa veti scapa mai repede de durerea care va chinuie. Totodata puteti aplica o compresa frunze de varza sau de mustar fierbinti. Pentru o mai mare eficienta a tratamentelor este indicat sa folositi si o lotiune revigoranta, pe care o obtineti din amestecul unei parti de otet de mere cu o parte de apa de trandafir. Esenta de cedru, amoniacul si menta va vor fi totdeauna de ajutor.
10 SFATURI PENTRU A ÎNVĂȚA MAI REPEDE
Se pare că în sesiune nu doar studenţii au parte de zile de chin. Cu siguranţă pentru unii partea cea mai dificilă este susţinerea examenului. De parte cealaltă a baricadei sunt persoanele care trebuie să evalueze activitatea studenţilor. Cu toţii vrem să trecem peste sesiune mai uşor. Aceste tehnici pentru a învăţa repede vor avea efect dacă le vei folosi constant.
1.Măreşte constant viteza cu care citeşti;
Cât de confortabil te simţi când mergi cu viteză într-o maşină? Care este limita? Ideea este că unele persoane au învăţat să conducă repede şi se simt confortabil făcând asta. Acelaşi lucru este posibil în ceea ce priveşte cititul. Cititul rapid nu ţine atât de mult de tehnică cât de starea psihică. Ia ca exemplu un pilot de curse; nu o să asculte în maşină muzică pe fundal. Pilotul este concentrat 100% la pistă şi maşină. Pentru a putea învăţa mai repede trebuie să ai aşteptări mai mari de la tine!
2. Priveşte cartea ca o mină din care trebuie să extragi lucrurile esenţiale;
Pentru a obţine materia primă, muncitorii separă din rocă elementele esenţiale pentru a fi prelucrate. Cărţile oferă acelaşi lucru pentru cititori. Practic vei sorta prin mii de cuvinte pentru a obţine ideile esenţiale oferite de carte. Dacă vrei să înveţi mai repede, vei schimba doar perspectiva: renunţă la rocă şi caută materia primă. Cartea trebuie citită pentru a înţelege mesajul, nu pentru a explica fiecare cuvânt!
3. Renunţă la cititul cu voce tare
Majoritatea persoanelor au învăţat să citească cu voce tare pentru a fi verificaţi dacă greşesc. Problema este că o parte nu vor renunţa la această metodă. Pentru a citi mai rapid renunță la acest obicei. Acelaşi lucru este valabil chiar dacă nu citeşti cu voce tare dar “citeşti în gând”. Acest moment este foarte important, începe a folosi doar ochii ca organ ce percepe cuvintele.
4. Foloseşte degetul pentru a citi
Pentru unii această metodă este cam ciudată. Probabil pentru că îşi aduc aminte de orele de lectură din gimnaziu. De fapt această metodă este esenţială pentru a regla viteza cu care citeşti. Te menţine concentrat, fără a sări paragrafele. De exemplu poti folosi un creion pentru a urmări paragrafele sau pentru a nota ideile principale. În timp vei alege metoda potrivită pentru tine.
5. Renunţă la recitirea paragrafelor deja parcurse – NU sări paragraful!
În mod normal cititul este liniar, urmând fiecare rând; cu toate acestea se întâmplă ca uneori să ne întoarcem la un cuvânt sau chiar la recitirea unui paragraf. Facem acest lucru fără să ne dăm seama. Din acest motiv este foarte important să te concentrezi şi evită pe cât posibil “să sari rândul”. Gândeşte că vezi un film la TV şi nu ai cum să te întorci să revezi o secvenţă. Cu siguranţa dacă citeşti continuu vei înţelege mai uşor inclusiv cuvântul neînţeles pe care vroiai să îl reciteşti.
6. Foloseşte viziunea periferică
La fel cum este posibil să antrenezi muşchii, poţi să îţi antrenezi creierul să absoarbă mai multe informaţii/cuvinte citite. Exerciţiul pentru a folosi viziunea periferică constă în a imagina o linie pe mijlocul paginii. În loc să citeşti de la stânga la dreapta fiecare linie, încearcă să citeşti de sus în jos urmărind linia imaginară. Unii care citesc rapid desenează o linie pe pagină. Poţi compara aceast exerciţiu cu viziunea pe care o are şoferul la volan. Deşi el urmăreşte linia drumului percepe atât semnele de circulaţie de pe marginea drumului dar şi ce apare în oglinzi.
7. Învaţă să citeşti cuvintele cheie
40-60% din cuvintele de pe o pagină nu sunt importante pentru ideea principală. Dacă acele cuvinte ar fi acoperite, cu siguranţă vei putea să înveți repede. În concluzie, dacă descoperi aceste cuvinte cheie, ai putea scana mai uşor textul. În funcţie de tipul textului citit, acestea vor fi diferite, de la conjuncţii/prepoziţii, până la cuvinte specifice materiei.
8. Elimină opririle pe un singur cuvânt
Pe măsură ce citeşti, uneori ochii se vor opri asupra unui cuvânt pentru a se odihni. De exemplu, copii care învaţă să citească se vor opri pe aproape fiecare cuvânt. Pentru a învăța repede trebuie să treci mai uşor peste majoritatea cuvintelor. Renunţă la acest obicei, astfel vei progresa mai repede.
9. Pauzele lungi şi dese cheia marilor succese
Studiile sunt clare în această privinţă. Cititul continuu este mai puţin eficient decât dacă vei lua o pauză de cinci-zece minute la o oră. Poţi pune şi o alarmă iar pentru următoarele 60 de minute concentrează-te doar la citit. În fiecare pauză, dacă ai citit o oră, poţi face ceva ce îţi place: mănâncă ceva dulce, bea un ceai, privește pe geam.
10. Stabileşte un obiectiv pentru sesiunea de citit
Probabil cel mai important aspect dacă nu primul lucru pe care trebuie să îl faci pentru a învăța repede. Ai o carte de 300 de pagini de citit? Stabileşte cât de repede vrei să o citeşti. Nu te lăsa pierdut în lectură. Stabileşte ca obiectiv 100 de pagini pe oră. 50 de pagini în jumătate de oră, 17 pagini în 10 minute, deci 1.7 pagini pe minut. Imposibil? Totul depinde de tine. Cu cât stabileşti un obiectiv mai mare cu atât te vei forţa să fii mai bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu