MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 16 OCTOMBRIE 2019

PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA

RELIGIE ORTODOXĂ 16 Octombrie

Sf Mc Longhin Sutașul

Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Mucenic Longhin Sutasul in fiecare an pe 16 octombrie.

Longhin a trait pe vremea cezarului Tiberiu din Capadochia si a fost sutas al lui Pilat, care pe atunci era guvernatorul Iudeii, fiind randuit din porunca lui sa ia parte la binecunoscutele patimi ale Mantuitorului, la rastignire si la pazirea mormantului impreuna cu ceata de ostasi din subordinea sa.

Vazand cu ochii sai minunile care se savarseau, intunecarea soarelui si cutremului, mormintele care parca se deschideau iar mortii paseau afara, pietrele care se crapau, strica cu glas tare: „Cu adevarat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”.

Longhin impreuna cu alti doi soldati isi marturisira credinta in mantuitor iar astfel nu primesc argintii care au fost dati iudeilor pentru a tagadui invierea. Lasand in urma slujba pe care o avea si mergand inapoi in tara sa, incepu sa propovaduiasca cuvantul Domnului nostru Iisus Hristos. Pilat, auzind de cele facute de Longhin, il paraste pe acesta din urma printr-o scrisoare trimisa lui Tiberiu, spunandu-i ca a renuntat la slujba sa pentru a merge inapoi pe meleagurile natale pentru a propovadui cuvantul Domnului. La auzul acestei vesti Tiberiu trimisese ordin ca ostasii sa il prinda si sa il omoare. Astfel, Sfantul nostru Mucenic primeste cununa muceniciei dupa ce ii este taiat capul. De asemenea, acelasi lucru il patesc si cei doi soldati care erau impreuna cu el. Capul acestuia este dus de la Capadochia la Ierusalim pentru a se convinge iudeii si Pilat de moartea acestuia.

Mai apoi, iudeii ascund sfantul cap in afara cetatii intr-un loc plin de gunoi. Dupa foarte multi ani, o femeie cu teama de Dumnezeu din Capadochia, care isi pierduse vederea mai demult, merge la Ierusalim impreuna cu fiul sau pentru a gasi un leac pentru a se vindeca de orbire la aceste Sfinte Locuri. Din pacate, fiul sau moare iar ea isi plangea necontenit fiul. Insa, pe cand visa, i se arata in fata ochilor fericitul Longhin si dupa ce ii spune cine este ii arata locul unde ii este capul ingropat. Ii cere femeii sa sape, sa il ia de acolo iar el in schimb ii va reda vederea si va putea sa il vada pe fiul sau.

Femeia facu exact cum Sfantul Longhin ii spusese iar de indata ce ii gasi capul, vederea ii fu redata iar credincioasa il vazu pe fiul sau in vis alaturi de sfantul nostru. Mai apoi, femeia ingropa moastele fiului sau alaturi de capul lui Longhin deoarece asa ii spuse sfantul in vis. Mai apoi, dupa ce se intoarce in Capadochia, credincioasa ii zideste sfantului o biserica extrem de frumoasa, unde va pune, de asemenea, moastele sfantului pentru ca toti credinciosii sa se poata bucura de puterile sfantului, intru marirea Domnului nostru Iisus Hristos.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 16 OCTOMBRIE

A.   PLĂCINTE

Plăcintă cu morcov

·       foi de plăcintă;

·       2 pachete margarină;

·       500 g zahăr;

·       500 g morcov ras pe răzătoarea mică;

·       7 linguri ulei;

·       1 vanilie;

·       ½ linguriţă bicarbonat stins în oţet sau lămâie

Se amestecă bine toate ingredientele şi se toarnă în tavă.

Se poate garnisi cu un strat obţinut din 100 g nuci măcinate şi 3 linguri gem.

Se dă la cuptor 20 – 25 minute.

B.   SALATE

C.   SOSURI

Sos piperat

·       3 cepe potrivite fin tocate;

·       1 kg ardei roşii şi verzi;

·       500 g roşii bine coapte;

·       5 linguri ulei;

·       Sare;

·       Piper;

·       ¼ litru apă;

·       1 lingură oţet;

·       4 căţei usturoi pisaţi

Se căleşte ceapa în ulei 5 minute.

Se adaugă şi se lasă să se călească ardeii tăiaţi în solzi lungi.

Se adaugă roşiile decojite şi tăiate mărunt, sarea, piperul, oţetul, apa şi usturoiul.

Se lasă sosul să fiarbă 20 minute.

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de zarzavaturi

·       2 cartofi;

·       2 morcovi;

·       1 ţelină mică;

·       1 praz;

·       2 roşii (sau suc de roşii);

·       2 cepe;

·       1 legătură pătrunjel;

·       ½ ceaşcă ulei;

·       Sare;

·       Piper

Se curăţă, se spală şi se taie zarzavaturile mărunt.

Se fierb în apă cu ulei până se sfarmă.

Se pasează astfel încât să se obţină o cremă.

Dacă este prea consistentă crema se poate subţia cu puţină apă.

Dacă este prea subţire se poate îngroşa cu 2 linguri fulgi de porumb care se dizolvă în puţină apă rece.

E.   MÂNCĂRURI

Musaca de vinete cu cartofi

·       8 – 10 cartofi mari;

·       4 – 5 vinete curăţate de coajă;

·       5 cepe;

·       1 ½ ceaşcă ulei;

·       1 ½ ceaşcă pesmet;

·       1 legătură mărar;

·       1 pahar vin;

·       Sare;

·       Piper;

·       5 – 6 roşii

Se curăţă şi se taie cartofii în felii groase, apoi se prăjesc.

Se căleşte ceapa în ulei şi se adaugă vinetele date pe răzătoarea mare. Se amestecă în mod continuu compoziţia.

Când vinetele devin maronii se adaugă roşiile date pe răzătoare, sarea, piperul, vinul şi mărarul.

Se lasă să scadă bine pe foc, având grijă să nu se lipească.

Se adaugă o ceaşcă de pesmet care trebuie să înghită tot lichidul. Dacă mai este lichid se mai pune pesmet, iar dacă amestecul s-a învârtoşat prea mult se mai diluează cu puţină apă.

În tava tapetată cu ulei se aşază alternativ: un strat de cartofi prăjiţi, apoi un strat de vinete.

Se pun atâtea straturi cât cuprinde tava.

Se acoperă totul cu sos beşamel.

Iată cum se face sosul beşamel:

Se dizolvă în 7 linguri de margarină, 7 linguri de făină amestecând cu mare grijă.

Când făina capătă culoarea gălbuie se adaugă treptat 3 ceşti de apă, sare şi piper.

Se răstoarnă sosul deasupra musacalei şi se presară ½ ceaşcă pesmet.

Se pune tava la cuptor la foc potrivit aproximativ o jumătate de oră.

Când se rumeneşte frumos se scoate din cuptor.

Se taie şi se aşază pe platou după ce se răceşte.

F.    DULCIURI

Chec cu mere

·       6 mere curăţate şi tăiate felii subţiri;

·       1 ½ ceaşcă zahăr;

·       1 ceaşcă ulei;

·       3 ceşti făină;

·       1 linguriţă praf de copt;

·       1 linguriţă bicarbonat;

·       1 linguriţă sare;

·       1 linguriţă scorţişoară;

·       ½ ceaşcă nucă pisată;

·       ½ ceaşcă stafide;

·       1 vanilie;

·       Zahăr pentru pudrat

Se pun merele cu zahărul într-o cratiţă mare la foc mic până ce zahărul se topeşte. Merele nu trebuie să se coacă, doar să se înmoaie.

Se ia cratiţa de pe foc şi se adaugă pe rând o parte din făină, mirodeniile, sarea, nuca şi stafidele.

Se amestecă cu grijă şi se adaugă uleiul şi restul de făină. Compoziţia trebuie să fie groasă.

Se toarnă în tava tapetată cu ulei şi făină şi se coace la foc potrivit 45 – 50 minute.

Când se răceşte bine se pudrează cu mult zahăr

ARTE 16 Octombrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 16 Octombrie

"Il Trionfo del Tempo" de Haendel 

MUZICĂ 16 Octombrie

Best Romantic Love Songs By The Masters - Anniversary Song Collection

Gianfranco Malipiero Cello & Piano - Modern Classical Music

The Very Best Of Romantic Violin Instrumental - Soft Romantic Love Songs Violin Music

The Very Best Of Romantic Violin Instrumental - Soft Romantic Love Songs Violin Music

POEZIE 16 Octombrie

Adrian Păunescu

Continuă prezentarea în ordine alfabetică a unor poezii ale marelui poet național în alegerea mea.

Telefon peste moarte

În lumea numelor straine, 
Ma simt, si eu, un strainez, 
Iau telefonul lînga mine 
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama 
Ca neamul meu, acum, e frînt, 
Mi-e dor de tata si de mama, 
Dar nu au numar, la mormînt.

De convorbiri cu ei sunt gata 
si în necunoscut ma zbat, 
îi sun pe mama si pe tata, 
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca 
si aparatul n-are ton, 
Deodata aflu si tresar ca 
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte, 
Cu lacrimi bine va cuvînt, 
Si uit ca ati plecat departe 
Si n-aveti roaming, sub pamînt.

Formez un numar, oarecare, 
Întreb precipitat de voi, 
Dar stiu ca mort e cel ce moare 
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atîta timp încoace, 
Va chem si-n visuri, sa v-ascult, 
Dar iarba pe morminte tace, 
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte, 
Probabil, cînd o fi sa mor, 
Am sa va caut în morminte, 
Pe-un numar de interior. 

Toamna ca o revanșă

Sunt toti copacii incarcati de frunza, 
munitia de toamna e intreaga, 
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.

Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire, 
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.

E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie, 
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe, 
c-asa de natural s-a stins povestea, 
incat pamantu-i plin de frunze triste. 

Si fiecare frunza e o mana, 
care-a uitat de tutelarul umar, 
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.

Atata tine micul drept la vara, 
atata tine restul peste toamna, 
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.

Cocori si gaste, randunici si rate, 
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta, 
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa, 
acestea toate vin de peste fire, 
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire. 

Ultima zi

Daca vei voi
Cea din urma zi
Sa o traim macar pe ea frumos.
Sa plecam in munti 
Unde nu sunt punti
Unde merg si vulturii pe jos.
Sa avem niste vin
Sa dormim putin
Sub anestezii de cavernet
Eu sa te ascult 
Si tu sa taci mult
Sa ne depanam viata incet.
Dupa atata timp
Nu pot sa ma schimb
Totusi trebuia sa ma cunosti
Si la cap de zi
Pentru a sfarsi
Plangem amandoi ca niste prosti.
Poate ca-s naiv
Dar te mai cultiv
In Antichitati de sentiment
Piesa noastra in doi
Va avea apoi
Un tarziu zadarnic happy-end.
Eram numai doi
Zilnic numai noi
Drum nici inainte nici `napoi
Cum s-a intamplat 
De s-a adunat
Si e toata lumea intre noi.
Rani atatea am
Ca un cal in ham
Care trage greu un car de spini
Si am sa merg la targ
Si am sa imi vand cu sarg
Toate ranile la cap de timp.
Ne mintim mereu
Unul tu sau eu
Are in mana ultimul atu.
Trec la suferinzi
Murmur in oglinzi
La adio la adio tu.
Nu se mai aud
Pasari de la sud
Un curent polar le strabatu
Ca-ntr-un trist halou 
Iti rostesc din nou
La adio la adio tu.
Ce a fost a fost
Ce va fi va fi
Uite ca a venit
Ultima zi . 

Veac de tăcere

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „daca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „nu”
Hai sa conjugam ninsoarea si uitarea eu si tu
Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „însa”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai.
De ecouri mari de piatra vei fi rîsa, vei fi plînsa.

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul „pleaca”
Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene sa fim liberi si saraci, 
Sa uitam ce-nseamna „totusi”, sa uitam ce-nseamna „daca”.

Sa uitam academia, tribunalul, primaria, 
Veverite fara nume ne predea curate legi, 
Cînd se va rasti furtuna vorba mea s-o întelegi
Cînd vor susura izvoare afla c-a murit mînia.

Si de unde pîna unde sa uitam ce mai înseamna
Sa ramînem ai naturii, botezati în necuprins, 
La sfîrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins
De Craciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna.

Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, sa spalam în ele pata lumii de noroi, 
Ca într-un tîrziu si muntii sa învete de la noi, 
Darul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte.

Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare, 
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi, 
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii, 
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”, 
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere. 

Adrian Păunescu - Țăranul Chiriaș Din Măldăieni

Adrian Păunescu - Coșmar Cu Alcoolici

Adrian Păunescu - Țăranii Vinovați

Oscar Wilde

Biografie Oscar Wilde

Oscar Wilde, nascut O' Flahertie Wills Wilde, pe data de 16 Octombrie 1854 in Dublin a fost un scriitor britanic, irlandez care a scris multe povestiri scurte, o nuvela si mai multe poezii. Tatal lui, Sir William Wilde, a fost un medic vestit de git si urechi- innobilat pentru serviciile sale medicale deosebite , iar mama lui Lady Jane Francesca Wilde (nee Jane Francesca Elgee) a fost o poeta si ziarista de succes. Versurile ei irlandeze, patriotice, au fost publicate sub pseudonimul ,,Speranza". Tatal lui a fost si scriitor de talent care a scris carti despre folclor si arheolgie, fiind si filantrop.

La aproape 150 de ani de cind au fost scrise cartile lui Oscar Wilde, multe din lucrarile lui au fost transpuse pe pelicula. Dintre ecranizarile cele mai cunoscute si mai populare sunt: ,,Portretul lui Dorian Gray" ,,,Strigoiul din Canterville" (,,The Canterville Ghost" in 1996 ) , ,,Printul fericit" (ecranizat in 1999) si ,,Sotul ideal" (in 1999) .

Alte ecranizari de succes dupa cartile lui Oscar Wilde au fost: ,,The Selfish Giant", ,,Salome" si ,,The Importance of Being Earnest"; mai mult de o suta de alte ecranizari dupa cartile lui au fost deja realizate si altele noi vor apare in anii urmatori. Povesti pentru copii au fost ecranizate in 1995 sub titlul "Happily Ever After: Fairy Tales for Every Child."

Oscar Wilde a fost educat la Scoala Regala Portora, iar apoi la Trinity College in Dublin. A castigat la Trinity College o bursa de studii la Magdalene College in Oxford (intre 1874 si 1878)-- cea mai veche universitate si una din universitatile de varf, de prima mana, din regatul Marii Britanii. A studiat clasicii si filozofii greci, precum si cultura elenistica pe care a admirat-o. A fost excelent la studii, dar si un rebel intelectual si cu comportari si costumatie considerate excentrice.

In timp ce era la Magdalene College in Oxford i s-a acordat in 1878 premiul Newdigate pentru poemul sau intitulat ,,Ravenna". Dupa ce a graduat in Oxford, s-a mutat in 1879 in cartierul elegant, ,,poche", Chelsea din Londra unde si-a stabilit cariera sa literara. In 1881 a publicat prima lui colectie de poezii sub titlul de ,,Poeme".

El a intilnit in Londra pe Constance Lloyd, fiica unui domn bogat, Horace Llyod, sfatuitor, sau cancelar al reginei Marii Britanii (Queen's Counsel), cu care s-a casatorit la Paddington, in Londra, pe 29 Mai 1884, dupa o curte foarte scurta dupa canoanele vremilor. Cele 250 de lire sterline primite de sotia lui de la tatal ei le-au permis sa traiasca in lux. In urmatorii doi ani a avut doi baieti Cyril si Vyvyan la un interval de un an unul de celalt. Apoi, in 1888, a publicat ,,Printul fericit si alte povesti" (,,The Happy Prince and Other Tales"). In Londra a devenit una din primele celebritati, fiind renumit pentru ca deja isi cucerise o faima nemuritoare.

 Capabil de o critica ascutita, si acuzat de ,,indecenta crasa" sub Sectiunea 11 a actului de lege criminala din 1885 si a fost condamnat dupa judeacta la doi ani de munca silnica. Dupa eliberarea lui din inchisoare s-a imbarcat imediat pe un vapor si s-a dus in Franta, la Dieppe, si n-a mai revenit nici-odata in Irlanda sau in Imperiul Britanic. Dupa inchiderea sotului, Constance si-a luat numele de Holland, pe care l-a dat celor doi fii ai lor. Ea a decedat in 1898 in Italia. Marchizul de Queensberry i-a devenit din prieten un inamic infocat si au intervenit o serie de certuri intre cei doi-- cauzate de marchiz-- care au dus pina la abuzuri fizice.

In lumea literara, Oscar Wilde a fost insa recunoscut cel mai mult pentru piesele lui de teatru; prima lui piesa de teatru ,,Lady Windermere's Fan", a fost jucata pentru prima data in Februarie 1892. Apoi a produs o serie de comedii foarte populare si de succes cum ar fi : ,,O femeie fara importanta" ( A Woman of No Importance"),in 1893 si ,,Sotul ideal" (,,The Ideal Husband") .

 
Orientarea lui sexuala a fost cel putin ciudata, iar el s-a clasificat ca fiind ,,Socratic"-- un eufemism pentru obiceiurile sale sexuale, ,,grecesti din antichitate", care-s interzise de religiile crestine si de lege in mai multe tari. Marchiza de Queensberry l-a punctat intr-o invitatie faimoasa in care-l califica de sodomist, iar el a acuzat-o la judecata de defaimare criminala de caracter, insa marchiza a fost eliberata. Mai apoi s-au incurcat lucrurile fiind acuzat in presa de aventurile lui sexuale ciudate si a fost adus la judecata cu martori ai acuzarii, urmata de o isterie si in public si in presa. Povestirea ,,Portretul lui Dorian Gray" a fost apoi aspru criticata dar autorul si-a aparat scrierea cu incredere in priceperea sa de scriitor si umorul sau caracteristic. Autorul scrie despre el insusi:

,,As face orice sa-mi reiau tineretea, cu exceptia exercitiilor fizice, a ma scula din pat devreme si a deveni respectabil." (In original, in limba engleza: ,,To get back my youth I would do anything in the world, except take exercise, get up early or be respectable.")

In Franta, Oscar Wilde si-a continuat activitatea literara mai ales scriind piese de teatru comice care au fost de succes la public.

Viata lui a fost turbulenta si volatila; nu a dus nici-odata lipsa de incidente. Asa cum a zis cel mai bun biograf al lui Oscar Wilde: ,, Alaturi de Blake si Nietzche el a propus ca binele si raul nu sunt ceeace par, iar etichetele morale n-au cum sa exprime complexitatea reala a comportarilor." Scrierile lui Wilde reflecta modul sau paradoxal si unic de a vedea viata, sugerand ca lucrurile nu stau totdeauna asa cum par sa fie.

Oscar Wilde a incetat din viata la Paris pe 30 Noiembrie 1900 la varsta de 46 de ani.

Silentium amoris

Cum văpaia cerului cunună
Grăbeşte palida, învinsa lună
Spre negrul ei abis, mai înainte
De orice cântec de privighetori, -
În faţa ta frumoaso, n-am cuvinte;
Tac dulci cântări şi mi s-aştern palori.

Şi când pe şesul gol, în seara pală,
Pe aripi aprigi vântul dă năvală
Şi frânge trestii mari când le sărută,
Fiind chiar flautele lui de cânt, -
Furtuna pasiunilor m-a frânt:
Iubind prea mult, iubirea mea stă mută.

În ochii-mi verzi, ca-n slovă tipărită
De ce eu tac, iar lira-i nestrunită?
Ne-om despărţi... Plecând, te vei abate
Spre alte buze dulci, spre alte zări:
Eu voi chema nedate sărutări,
Şi cântece rămase necântate.

Impression de voyage

Safir părea că-i marea; ceru-ardea

Ca un opal aprins în înălțimi;

Sus pânzele sub vântul unanim,

Răsăritean, cu-albastra feregea!

La prova, stând, privirea mi-o chema

Zakintos, cu pâraie și măslini,

Itaca și Licaon de nea plin

Și florile ce-ncânta-Arcadia.

O pânză pe catarg de-a lipăit

Și unda clipocind de lemnărie,

La pupa râsul gingaș, epirot,

Atât se auzea. Apusul tot,

Deodat, pălălăii-n devălmășie:

Helada și Pamântul, în sfârșit!

Din "Simbolismul european"

În româneste de Mihai Radulescu

Casa cu fete

Am rătăcit cu dansatori

Şi ne-am oprit întrebători

La casa paşilor incerţi.

Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,

Se auzea până şi-n stradă

Un Strauss ştiut: "Treues liebes Herz".

Se proiectau pe jaluzele

Uşoare umbre, umbre grele,

Groteşti, mecanice, ciudate.

Nălucitor se depănau,

Corn şi vioara le cântau,

Păreau că-s frunze-n vânt jucate.

Automate marionete,

Siluetatele schelete

Se înlinau într-un cadril.

S-a luat de mâna-ntreaga bandă

Dansând o gravă sarabandă;

Strident au râs şi infantil.

Un amorez ca o fantomă

Chircit la vreun piept cu goma

Părea să-ncerce a cânta

Ori un automat cumplit

Ieşea s-aprindă un chibrit

Şi c-un om viu chiar semăna.

Şi m-am întors spre-amorul meu:

"Se-nvârte prafu-n praf mereu,

Dansează morţii doar cu morţi."

Dar ea era numai urechi

Pentru vioară. -Ntre perechi

Pătrunse-n casă, pe sub porţi.

Deodată tonul a fost fals,

Se plictisiră toţi de vals

Şi umbrele înţepeniră.

Când zorii, strada poleind

Cu încălţări din fir de-argint,

Înfricoşati, mi se iviră.

Din "Simbolismul european".

În româneste de Mihai Rădulescu

Alexandru Claudian, poet

Biografie Alexandru Claudian

Alexandru Claudian (8 aprilie 1898, Cernavodă, judeţul Constanţa - 16 octombrie 1962, Bucureşti) - poet, eseist şi traducător. Este fiul Eufimiei (născută Cernătescu) şi al lui Floru Claudian, inginer topograf, ajuns general în 1912.

Din cauza peregrinărilor familiei, Claudian învaţă la Craiova, Caracal şi Buzău, luându-şi bacalaureatul la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, în 1918. Urmează, tot aici, studii de filosofie la Facultatea de Litere şi Filosofie, pe care a absolvit-o în 1922. Profesor suplinitor de limba franceză şi de filosofie în Bucureşti, la liceele „Sf. Sava”, „Mihai Viteazul”, „Spiru Haret”, „Gheorghe Lazăr”, „Mihai Eminescu” şi „Matei Basarab”, şi în Iaşi, Ia Liceul Militar, secretar al Institutului Social Român, îşi începe cariera universitară în 1929, la Iaşi, unde în 1930 îşi ia şi doctoratul în filosofie.

În 1937-1938, beneficiază de o bursă a statului francez pentru un stagiu la Paris. După moartea lui Petre Andrei, în 1941, preia Catedra de sociologie şi etică. Sub regimul comunist, este înlăturat din Universitate. Ocupă un post la Catedra de psihologie a copilului la Facultatea de Medicină şi Farmacie (1948-1952), şi după doi ani de ostracizare politică e acceptat cercetător în institutul filologic ieşean al Academiei Române.

Primele versuri ale lui Claudian (Rosalia) apar în 1920, în „Curentul nou”, iar cel dintâi articol (Criza idealismului), în 1921, în „Viaţa studenţească”. În afara studiilor publicate în reviste de specialitate, colaborează, destul de sporadic, cu versuri, articole, eseuri, recenzii şi cronici la „Facla literară”, „Adevărul literar şi artistic”, „Revista română”, „Pasul vremii” (unde semnează rubrica „Din lumea cărţilor”), „Viaţa literară”, „Minerva”, „Ideea europeană”, „Viaţa românească”, „Gândul vremii”, „Lumea”, „Atheneum”, „Manifest”, „Şantier”, „Însemnări ieşene”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Jurnalul literar”, „Moldova”, „Revista tineretului”, „Ethos”, „Libertatea” etc.

În anii ’50 publică în revista academică „Studii şi cercetări ştiinţifice” şi în „Iaşul literar”. Semnează şi Anton Costin sau cu iniţiale. În timpul vieţii i-au apărut numai cărţile de sociologie: Cercetări filosofice şi sociologice (1935), Colectivismul înfilosofia lui Platon (1936), Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte (1936), Cunoaştere şi suflet (1940) şi Antisemitismul şi cauzele lui sociale (1945). Postum, i se editează volumul de versuri Senin (1972).

Au rămas în manuscris două studii de sociologie a teatrului francez din secolul al XVII-lea şi a prozei franceze din secolul al XIX-lea, bună parte din traducerile din Joachim du Bellay, Clement Marot, La Fontaine, Voltaire, Vigny, Hugo, Musset, Leconte de Lisle, Baudelaire, Heredia, Verlaine, Samain etc., din Goethe (Faust), Heine şi Lenau. Ca sociolog al culturii, preocupat de cercetarea genetică, Claudian încearcă să aprofundeze o orientare deterministă, frecventată anterior de Constantin Dobrogeanu-Gherea, Henric Sanielevici şi Ştefan Zeletin.

El consideră că naşterea ideilor, a sistemelor filosofice, individualizarea şi filiaţiile lor, de la Socrate şi Platon, prin Leibniz, J.J. Rousseau, Helvetius, până la Auguste Comte, ar avea o explicaţie insuficientă în absenţa unei analize a condiţionărilor istorice de natură socială şi psihologică. Astfel, utilizând metoda psiho-socio-genetică, studiul istoriei filosofiei, prin extensie şi al istoriei culturii, ar intra pe un teren mai ferm, sub auspiciile obiectivităţii ştiinţifice.

Sunt idei promovate de Claudian în anii ’30 ai secolului trecut, dezvoltate într-o manieră neabuzivă, cu o erudiţie structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluieşte frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Moliere), prozei (şi romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar şi conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukacs, Lucien Goldmann, Robert Escarpit etc.

Exersată ca violon d’lngres şi adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru Claudian un spaţiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparţinând unui fel de Ianus bifrons care îşi joacă în faţa ochilor, sfios şi autoironie, imaginea. Viaţa între cărţi, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viaţa cea aievea, de odinioară şi din clipa prezentă, când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanţă a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat, aristocratic, emoţiile vin dinspre şi se întorc întotdeauna la lectură, carte, motive livreşti. Ca şi A.I. Odobescu, Claudian peripatetizează graţios şi bonom. Numai că, „paralizat de discreţie” (G. Călinescu), poate şi de neîncredere, poetul a vrut să stea de vorbă doar cu sine însuşi.

Opera literară

·         Cercetări filosofice şi sociologice, Iaşi, 1935;

·         Colectivismul în filosofia lui Platon, Iaşi, 1936;

·         Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte, Bucureşti, 1936;

·         Cunoaştere şi suflet, Iaşi, 1940;

·         Antisemitismul şi cauzele lui sociale, Bucureşti, 1945; ediţie îngrijită şi introducere de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, 2000;

·         Senin, ediţie îngrijită şi introducere de Constantin Crişan, prefaţă de Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1972.

TEATRU/FILM 16 Octombrie

Horia Lovinescu

Biografie Horia Lovinescu

Horia Lovinescu, dramaturg roman, s-a nascut pe 28 august 1917 la Falticeni, ca fiu al lui Octav Lovinescu si al Anei Cetateanu. A urmat Liceul "Nicu Gane" din Falticeni si Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti. 

In 1946 obtine doctoratul in litere si filosofie la Universitatea din Iasi cu o teza despre poezia lui Arthur Rimbaud, pentru care obtine Premiul Cercului "Sburatorul". In acelasi an devine functionar la Institutul de Statistica din Bucuresti si la Radiodifuziune. 

Lovinescu isi face debutul in dramaturgie in 1953, in paginile revistei Viata Romaneasca, cu piesa "Lumina de la Ulmi" care a fost pusa in scena in acelasi an la Teatrul Municipal din Bucuresti. Pentru Lovinescu urmeaza o perioada de activitate intensa, scrie piese de teatru, scenarii radiofonice si de film, realizeaza traduceri din dramaturgia straina.

Primul succes l-a avut cu piesa "Citadela sfaramata", scrisa in 1955, ecranizata si tradusa in mai multe limbi sub titlul "Familia Dragomirescu". Au urmat: Oaspetele din faptul serii, Hanul de la rascruce, O intamplare, Surorile Boga, ... si pe strada noastra, Revederea, Febre si Moartea unui artist. O parte din aceste piese au fost adunate in volumul "Teatru", aparut in 1963. 

A obtinut Premiul de stat pentru piesa "Citadela sfaramata", Premiul Uniunii Scriitorilor si Premiul Academiei Romane pentru "Si eu am fost in Arcadia" (1971).

In 1960 Horia Lovinescu devine director al Teatrului "C.I.Nottara" din Bucuresti. Este ales de mai multe ori in conducerea Uniunii Scriitorilor, iar in ultimii ani ai vietii este vicepresedinte al sectiei romane a PEN - Club. Horia Lovinescu s-a stins din viata pe 16 septembrie 1983 la Bucuresti.

Filme cu Horia Lovinescu

·         Realitatea ilustrata (1969)

Filmografie - după o piesă de

·         Moartea unui artist (1991)

Filmografie - scenarist

·         100 / 100 de lei (1973)

·         Stejar, extrema urgenta (1973)

·         Meandre (1967)

Filmografie - după un roman de

·         Avalansa (1959)

Patimă fără sfârşit

Patima fara sfarsit:

Eugen O'Neill

Biografie Eugen O'Neill

Eugene Gladstone O'Neill (n. 16 octombrie 1888, New York – d. 27 noiembrie 1953) a fost dramaturg american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1936.

Eugene Gladstone O'Neill s-a născut la New York, într-unul din hotelurile de pe Broadway, fiu al actorui James O'Neill, al cărui rol în Contele de Monte Cristo îl făcuse celebru în întreaga țară. Copil fiind, Eugene și-a însoțit tatăl în turnee, apoi a frecventat variate școli și în 1906 a intrat la universitatea din Princeton, unde nu a rămas decât un an.

O experiență de viață deosebit de diversă - a încercat tot felul de meserii de la căutător de aur până la reporter de ziar - s-a reflectat în fondul dramatic din care au izvorât operele lui O'Neill. În peregrinările care l-au dus în multe părți ale lumii, o atracție constantă a constituit-o marea și viața chinuită a oamenilor ei.

Între anii 1912 - 1913, O'Neill a fost spitalizat într-un sanatoriu de tuberculoși, unde a făcut ample lecturi din literatura dramatică, cu deosebire din Ibsen și Strindberg. Momentul acesta a fost decisiv pentru orientarea sa ulterioară. În 1914 s-a înscris la cursurile de dramă ale profesorului George Pierce Baker de la Harvard, predate în cadrul așa-numitului "47 Workshop". După un an le-a părăsit pentru a se asocia trupei de artiști amatori "Provincetown Players". Această trupă îi va juca prima piesă într-un act Bound East for Cardiff(Îmbarcat pentru Cardiff), și apoi mutându-și sediul la New York, în Greenwich Village, va prezenta în continuare noile piese într-un act ale tânărului dramaturg.

O'Neill câștigă atenția criticii și a publicului abia în 1920 cu piesa Dincolo de orizont, care a marcat începutul unei noi ere în teatrul american contemporan.

Lungul drum al zilei către noapte

Eugen O'Neill - Lungul Drum Al Zilei Către Noapte (Teatru Radiofonic): 

Undita (1966) - Anton Breitenhofer

GÂNDURI PESTE TIMP 16 Octombrie

Cu vecinul nu e bine sa discuti nici de nevasta ta, nici de nevasta lui.
(Ramon Lull) 

Barbatii care nu le înteleg pe femei sînt de doua tipuri: casatoriti si necasatoriti.
(Jacques Languirand)

Femeile au toate defectele: sînt cheltuitoare, sînt bîrfitoare, sînt superficiale si mai sînt si frumoase pe deasupra.
(Paul Morand)

Daca vrei ca sotia sa te asculte cînd vorbesti, vorbeste cu alta femeie. O sa fie numai ochi si urechi.
(Sacha Guitry)

Prietenia între doua femei e doar un  scurt armistitiu.
(Rivarol)

Spun unii ca e mai bine sa faci dragoste decît razboi, dar daca aveti chef de amîndoua, casatoriti-va!
(Jerry Seinfeld)

Nu exista femei fidele, ci doar femei nesolicitate.
(Woody Alen)

Cînd un baiat vine si-ti ia fata la plimbare te simti ca un om care da un Stradivarius pe mîna unei gorile.
(Jim Bishop)

Casatoria este o legatura între o persoana care nu-si aduce aminte niciodata aniversarile si una care nu le uita niciodata.
(Ogden Nash)

Când te casatoresti ai nevoie de un martor. Ca la orice duel.
(Sacha Guitry).

Când o femeie îti daruieste si inima, de obicei te obliga sa iei si restul.
(John Vanbrugh)

Sotia mea este nepretuita, dar pe mine ma costa al naibii de mult.
(Sacha Guitry)

Sunt de acord cu obiceiul care spune ca barbatul trebuie sa sarute mâna femeii când o întâlneste prima data. De undeva tot trebuie sa înceapa.
(Sacha Guitry).

Un barbat nu este complet, daca nu e însurat. Abia atunci e terminat.
(Robert Frost)

Daca te lasi de fumat, de baut si de femei, nu traiesti mai mult, doar ti se pare ca timpul trece prea încet.
(Clement Freud)

Cine stie sa descifreze privirile femeilor, nu mai are nimic de învatat.
(William Shakespeare).

Barbatul a fost creat înaintea femeii ca sa apuce sa spuna si el câteva cuvinte fara sa-l întrerupa nimeni.
(Jules Renard)

Când un barbat îti fura nevasta, nu exista razbunare mai buna decât sa-l lasi sa o pastreze.
(Sacha Guitry)

Barbatii vor sa fie prima dragoste pentru femei, în timp ce femeile vor sa fie ultima dragoste pentru barbati.
(Oscar Wilde)

Socul este ceea ce ramâne dintr-un amant, dupa ce i se extrag anumiti nervi.
(Helen Rowland)

Sex-appeal-ul este doar 50% meritul femeii. Restul este meritul barbatului care se uita la ea.
(Sophia Loren)

Un spectacol de opera este ca o femeie inteligenta: costa mult, e greu de înteles si nu poti spune nimic rau despre el fara sa fii considerat mitocan.
(Cleveland Amory)

Barbatii si femeile sunt de acord într-un singur punct: nici unii, nici altii nu au încredere în femei.
(Henri Louis Mencken)

Poate ca gelozia le plictiseste pe femei, dar lipsa ei le omoara de-a dreptul.
(Alfred Capus)

Barbatii care nu au vicii majore au niste calitati foarte plictisitoare.
(Elizabeth Taylor)

Un tata e un bancher personal, de care a facut rost mama cînd era tînara.
(Robert Frost)

Un barbat si o femeie pot deveni prieteni, dar între ei trebuie sa existe un dram de antipatie pentru ca prietenia sa reziste.
(Nietzsche)

Eugene O Neill - - Citate:

SFATURI UTILE 16 Octombrie

LEACURI BĂBEŞTI – 3

Palpitatii 

Simptomele de anxietate si nevozitate sint prevenite cu ajutorul lavandei. Palpitatiile provocate de ritmul cardiac neregulet se neutralizeaza cu ajutorul ceaiului de paducel si de coada soricelului. Piperul are efect tonic asupra circulatiei sangvine si a presiunii arteriale.

Paralizie

Datorita rolului stimulativ asupra organismului dintotdeauna urzica si rozmarinul s-au aflat printre cele mai folosite leacuri. Se spune ca e bine sa pui un banut de argint in apa ca sa nu cada blestemul asupra ta si sa nu paralizezi.

Iodul

Iodul este un element de baza in medicina traditionala de mai bine de o suta de ani. Aplicatiile cu iod se utilizau pentru stopare singerarii ranilor si a dezinfectarii zonelor cu puroi.

Ienuparul

Fructele si frunzele de ienupar au fost adesea folosite in medicina populara, in ciuda faptului ca astazi acestea au mai mult un rol important ca ingredient culinar. Ienuparul este foarte indicat in tratarea aerofagiei si a indigestiei. Datorita efectului sau diuretic, in combinatie cu alte plante, ienuparul se dovedeste eficient impotriva constipatiei.

Iarba vacii
Acesta planta are un rol coagulant extrem de puternic, fiind utilizata in stoparea singerarilor abundente si in reglarea ciclului menstrual. Este cel mai bun leac pentru diaree si dizenterie. Iarba vacii constituie un element important in retetele prescrise pentru combaterea bronsitei si a infectiilor pulmonare. Sucul concentrat din iarba vacii ajuta la farimitarea si dizolvarea pietrelor de la rinichi si de la fiere.

Rozmarinul

Cea mai de seama proprietate a rozmarinului este aceea de calmare a tensiunii nervoase. Ca sedativ, rozmarinul este recomandat in prevenirea starilor de isterie si epilepsie.

Lavanda

In Roma antica lavanda era ingredientul esential al unei imbaieri de lux. Nu oricine isi permitea sa foloseasca lavanda, ci numai nobilii. Din acesta cauza planta era extrem de valoroasa. Cine detinea citeva picaturi de esenta de lavanda era cu adevarat bogat pe acea vreme.
Se obisnuia sa se presare lavanda prin cuferele cu haine, pentu a metine prospetimea materialului si a preveni, totodata, aparitia moliilor.
In Evul Mediu uleiul de lavanda avea o dubla intrebuintare. Pe de o parte era folosit ca insecticid, ajutind la indepartarea insectelor nedorite din bucatarie, iar pe de alta parte era considerat un bun dezinfectant si antiinflamator pentru taieturi, zgirieturi, rani adinci sau arsuri.
Datorita proprietatilor sale antiseptice si diuretice, lavanda este recomandata in tratarea difteriei, a colicii, a indigestiei si a problemelor renale. Infuzia de lavanda este un leac eficient pentru eliberarea cailor respiratorii, fiind un medicament des folosit de bolnavii de astm, gripa, viroza dar si de cei care acuza dureri sau infectii in capul pieptului sau simptome de cataracta. Compresele cu lavanda scad febra si previn perspiratia.
Lavanda este un sedativ unanim recunoscut, care face minuni in cazurile de nervozitate excesiva, axietate, palpitatii cardiace, insomnie, nevralgii sau durere de dinti. In ceea ce priveste revitalizarea organismului uman, ceaiul de lavanda stimuleaza sistemul nervos, reface echilibrul presiunii sangvine scazute si readuce zimbetul pe buze persoanelor deprimate.

Prazul

Pe vremuri, batrinii ii sfatuiau pe cei care sufereau de hemoroism sa consume cit mai mult praz crud. Daca vi se intimpla sa inghititi printre altele si un obiect tare, atunci preparati cit mai repede citeva fire de praz fiert cu sare. Acestea va vor ajuta sa nu vi se perforeze stomacul pina cind obiectul respectiv va fi eliminat din organism. Datorita efectului sau expectorant si de descongestionare, prazul e recomandat in tratarea gripei, a virozei, a racelii persistente, a cataractei, a infectiilor din capul pieptului, a cailor respiratorii inflamate. Pentru boli ca artrita, cistita si guta, prazul se dovedeste a fi un leac extraordinar de bun. Daca amestecati putin praz maruntit cu miere veti obtine un foarte bun unguent antiinflamator si antiseptic, ce se aplica pe rani deschise si arsuri, taieturi si intepaturi.

Lamiia

Lamiia are intrebuintari diferite in medicina traditionala, fiind apreciata de-a lungul secolelor pentru proprietatile curative pe care le are. Romanii foloseau lamiia ca antidot pentru orice substanta otravitoare. Din cauza aciditatii pe care o produce, pacientilor cu afectiuni biliare li se recomanda o cura de suc de lamiie. Totodata sucul de lamiie tonifica ficatul si farimiteaza pietrele de la fiere. Acesta mai este eficient si in tratarea afectiunilor renale si a arsurilor stomacale. Gargara cu suc de lamiie elibereaza caile respiratorii si vine in ajutorul bolnavilor de astm. In combinatie cu cafeaua, lamiia e un bun medicament pentru malarie. Putem opri singerarile nazale prin aplicarea unor mici tampoane din vata, imbibate in zeama de lamiie. Pentru protejarea buzelor uscate va sfatuim sa amestecati o lingurita de miere sau de glicerina cu zeama de lamiie, astfel incit sa obtineti un balsam pentru buze si pentru ten suta la suta natural.

Laptucile

Laptucile sint cel mai des folosit remediu natural pentru prevenirea insomniei si a nevrozelor. Pastilele din extras de laptuci se pot administra cu succes ca laxativ. Iar lotiunea obtinuta din laptuci verzi tocate marunt si miere ajuta la prevenirea urticarilor.

Liliacul

Acesta planta are proprietati antiinflamatorii de invidiat. In plus se foloseste in tratarea reumatismului, a malariei si a tensiunii arteriale crescute.

Teiul

Ceaiul de tei sau esenta de tei sint leac pentru epilepsie. Ca uz intern, ceaiul din flori de tei tonifica musculatura si regleaza presiunea sangvina. Ca aplicatie externa, cremele cosmetice create cu esenta de tei sint destinate in special curatirii si purificarii tenului.

Galbenelele

Ca uz intern, ceaiul de galbenele este indicat hipotensivilor. Acesta mai poate actiona si ca un sedativ eficient in cazul celor care sufera de nevralgie, isterie, insomnie sau stres. Una dintre proprietatile cele mai apreciate ale radacinii de galbenele e aceea ca previne formarea varicelor si a ulcerului. Ca uz extern, de-a lungul timpului, inca de pe vremea Egiptului antic, crema de galbenele a fost apreciata pentru calitatile sale vindecatoare. De cite ori sinteti intepati de o insecta sau va raniti grav, aplicati pe rana crema de galbenele si vi se va lua durerea cu mina. Cind aveti ochii obositi si rosii, inflamati sau acuzati simptome de conjunctivita, recurgeti la acelasi remediu despre care v-am vorbit.

Maghiranul (sovirvul)

In Grecia antica femeile sadeau pe mormintele celor dragi maghiran. Se spunea ca maghiranul aduce liniste spiritului celui plecat dintre cei vii si il impiedica sa greseasca drumul cel drept spre salasul zeilor. In medicina populara maghiranul ocupa un loc aparte. Batrinii spuneau ca doar cu ajutorul lui o femeie poate redeveni fertila si un barbat potent. De aceea in ziua nuntii proaspetii casatoriti purtau pe cap cite o coronita din flori de maghiran.
Ceaiul de maghiran este apreciat mai ales pentru proprietatea sa de a curata organismul de impuritati, de a purifica singele si de a reduce gradul de perspiratie. Ca uz extern, adolescentii care se vor clati pe fata cu ceai rece de maghiran, macar de doua ori pe saptamina, vor scapa de acnee.
Alte boli care se mai pot trata cu ajutorul maghiranului sint: raul de mare, bronsita, surzenia, durerile de dinti, tulburarile stomacale, reumatismul.

Paralutele

Mirosul puternic al paralutelor era folosit in vechime ca somnifer. Se spunea ca aroma plantelor induce o stare de somn atit de profunda, de parca omul nu dormea, ci murea.
Ca uz intern, ceaiul de paralute este recomandat in tratarea tulburarilor stomacale, a ulcerului, gastritei, colicii si arsurilor. Avind un puternic efect de neutralizare a durerii, ceaiul de paralute e un element important in lupta cu orice forma de artita, guta sau reumatism.

Viscul

Crengutele de visc sint asociate de obicei cu sarbatoarea sfinta a Craciunului. Dar putini stiu cit de important e rolul acestei plante in medicina populara. Viscul a fost dintotdeauna cel mai bun leac pentru epilepsie, convulsii, hipotensiune, tumori maligne, tulburari nervoase grave (isterie sau delir), artrita cronica.

Gura leului

In Grecia antica ceaiul din frunze de gura leului era administrat femeilor insarcinate pentru a le atenua durerile sarcinii. In medicina traditionala gura leului constituie un dezinfectant exceptional, care ajuta la tratarea infectiilor vaginale, la reglarea ciclului menstrual si la prevenirea oricaror probleme care se pot ivi imediat dupa nastere, atit la mama, cit si la copil. Invatatii spuneau ca cei care vor minca cel putin o data pe saptamina gura leului vor avea o batrinte lunga si sanatoasa.

Muselina

Muselina este recomandata in tratarea epilepsiei. Deoarece are un gust foarte amar, ea e combinata cu alte plante ce contribuie la prevenirea tulburarilor respiratorii, cum ar fi astmul si bronsita. Ca uz extern, daca mixati frunze de muselina cu otet fierbinte si cu apa veti obtine o lotiune eficienta contra hemoroizilor.