PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA
RELIGIE ORTODOXĂ 21 Noiembrie
(+) Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - dezlegare la pește
Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului (numită în popor şi Vovidenia) aminteşte faptul aducerii cu evlavie, în biserica Legii vechi, adică în templul din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos; întâi, pentru că acest fapt, atunci când s-a petrecut, s-a împlinit într-un chip minunat şi, al doilea, el cerea o pregătire pentru taina nașterii cu trup omenesc a Fiului lui Dumnezeu, care avea să se săvârșească prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu.
Tradiţia Bisericii arată motivul pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă la templul Legii vechi şi dăruită Domnului: Ana, cea pururea pomenită, soția lui Ioachim, care mai toată viaţa ei a fost stearpă, adică nu a putut naşte copii, luând îndemn din cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana, care era şi ea stearpă, mama Prorocului Samuel, se ruga, împreună cu bărbatul ei Ioachim, lui Dumnezeu, Stăpânul firii, să le dăruiască lor un copil, făgăduind că, dacă le va împlini cererea, îndată îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu.
Şi aşa a născut Sfânta Ana pe ceea ce s-a făcut începutul mântuirii neamului omenesc, pe pururea Fecioara Maria. Iar când ea a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o la templu şi, adunând ceată de fecioare, au întâmpinat-o cu făclii aprinse, însoţind-o până la treptele templului şi au încredinţat-o preoţilor. Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în cele mai dinlăuntru ale templului, în Sfânta Sfintelor, unde, o dată pe an, intra numai singur arhiereul. Şi aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea să Se nască dintru ea, spre mântuirea lumii.
Că, de vreme ce chivotul Legii vechi nu mai era acolo de la robia babilonică, se cuvenea a sta acolo Preacurata Maria, care avea să fie chivotul cel însufleţit şi adevărat al sfinţeniei şi care avea să poarte nu tablele umbrei Legii, ci pe Însuşi Dătătorul Legii; nu mana care hrănea trupeşte, ci chiar pe Pâinea vieţii, Care S-a coborât din cer spre viaţa lumii, adică pe Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Şi a rămas Fecioara la templu, ducând sfântă vieţuire. Erau la templul din Ierusalim trei rânduri de chilii, în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve închinate Domnului, precum şi slujitori ai templului. În acest loc de bună creştere, Sfânta Fecioară, necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână, citirea Scripturii şi îndeosebi rugăciunea. Dar cu cât creştea cu vârsta, cu atât creştea şi cu harul şi se ruga mult în Sfânta Sfintelor, încât după dreptate se spunea că mai mult locuia acolo.
În fiecare zi se ruga de dimineaţă până la ceasul al treilea, apoi până la ceasul al nouălea se ostenea cu lucrul de mână, iar de la al nouălea ceas se ruga iarăşi până târziu în noapte. Şi în fiecare seară Arhanghelul Gavriil, arătându-i-se împreună cu alţi îngeri, îi aducea hrană cerească, iar hrana primită de ea de la preoţi o dădea săracilor.
Din vreme în vreme, Sfinţii ei Părinţi, Ioachim şi Ana o cercetau, dar după şapte ani ei au trecut la cele veşnice. Preacurata a rămas la templu până la vârsta de 15 ani, când arhiereul a socotit să o căsătorească. Atunci Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă din leagăn, este făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă.
Drept aceea, a fost logodită cu dreptul Iosif, atunci în vârstă de aproape 80 de ani, ca, sub acest chip, să se păzească ea curată în lume; şi astfel, Iosif logodnicul a luat-o în casa lui din Nazaret. Se spune că arhiereul i-a încredinţat Fecioarei ca ultimă îndatorire la plecarea de la templu să participe la ţeserea unei noi catapetesme pentru Sfânta Sfintelor, pe care Preacurata a lucrat-o cu sârguinţă.
Această catapeteasmă avea să se rupă în vremea Pătimirii Domnului pe Cruce. Astfel, neîntinata Maria a fost pregătită să devină Maica Fiului lui Dumnezeu, vieţuind în chip cu totul virtuos şi asemenea îngerilor, ca un vas al sfinţeniei. Acest praznic, sărbătorit în fiecare an la 21 noiembrie, ne aminteşte, astfel, despre virtuţile Maicii Domnului, despre fecioria ei închinată Mirelui ceresc, despre viaţa ei de rugăciune şi despre însemnătatea sfinţitoare a bisericii.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Tradiții și obiceiuri:
Este sărbătoare mare joi, 21 noiembrie. Creștinii respectă o serie de tradiții și obiceiuri de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, zi în care se dă dezlegare la pește. Este una din cele mai importante sărbători care au loc în Postul Crăciunului, una de care se leagă, de asemenea, pe lângă datini străvechi și o serie de superstiții, mai ales în zonele rurale.
Credincioșii respectă, așadar, cu sfințenie această sărbătoare și respectă multe tradiții care au legătură cu norocul. Se spune că o serie de acțiuni care au loc în această zi vor avea efecte asupra noastră, în special dacă vorbim despre interdicții. Este ziua în care fetele vor să-și afle ursitul, iar pentru asta merg la fântâna din sat și aprind o lumânare albă. Lumânarea trebuie aprinsă la cântatul cocoșului, iar fetele care vor să își vadă ursitul trebuie doar să se uite în fântână, zice tradiția.
Este o zi în care se consumă produse de post. Având în vedere că este sărbătoare, pe 21 noiembrie se dă dezlegare la pește. Tot pe 21 noiembrie este bine ca gospodinele să împartă bunătăți copiilor, iar în ziua praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului se pomenesc persoanele care au murit în condiții nedeslușite. În memoria celor adormiți se vor împărți tot felul de bucate, coșuri cu fructe sau pachete cu pește și câte o candelă.
În această zi, femeile nu au voie să lucreze cu lâna, pentru că astfel de munci ar pune în pericol animalele, în special oile. Tot pentru această zi este interzisă spălarea rufelor ori a curățeniei prin casă. Persoanele care încalcă această interdicție se vor lovi de tot felul de probleme în familie, de mari necazuri în gospodărie pe durata anului. Nu este bine să ne certăm cu cei din jur și nici să refuzăm iertarea cuiva. Totodată, pe 21 noiembrie este bine să nu uiți de cei sărmani, în special de copiii nebotezați.
ARTĂ CULINARĂ - REȚETE PENTRU ZI CU DEZLEGARE LA PEȘTE 21 Noiembrie
A.
PLĂCINTE, GUSTĂRI
Heringi
cu mere
· 500
g heringi săraţi
· 800
g mere
· 500
g ceapă
· 300
g cartofi
· 125
g ulei
· 150
g lămâie
· 60
ml oţet
· Eventual
sare
Heringii şe curăţă, se scot fileurile şi se trec prin
maşina de tocat împreună cu ceapa tăiată în sferturi, merele curăţate de coajă
şi seminţe şi tăiate în sferturi şi cartofii copţi şi curăţaţi.
Se adaugă ulei, zeamă de
lămâie sau oţet şi eventual sare şi se amestecă până devine o pastă spumoasă.
Se pune pe platou şi se
ornează cu felii de lămâie şi câteva măsline.
Se poate servi ca
gustare sau ca salată.
B.
SALATE
Salată
de crap cu maioneză de post
· 1kg
crap
· 200
g ceapă
· 300
g morcovi
· 200
g pătrunjel
· 150
g ţelină
· 300
g mazăre conservă
· 300
g fasole verde conservă
· 300
g gogoşari în oţet
· 800
g maioneză de post (după una din reţetele postate anterior – vezi postările din
grupul Reţete alimentare de post
· Piper
· 20 g
muştar
· Sare
După ce a fost curăţat şi spălat în mai multe ape,
peştele se pune la fiert în apă cu sare şi ceapă.
Se scoate pe un platou
după 10 minute şi se lasă să se răcească.
Morcovii, pătrunjelul şi
ţelina se fierb în apă cu sare şi apoi se taie cubuleţe.
Fasolea şi mazărea se scurg de zeamă; fasolea se taie
în bucăţi de 3 cm, iar mazărea se trece printr-un jet de apă rece.
Gogăşarii se taie cubuleţe.
Se dezosează peştele şi se rupe în bucăţi mici.
Se amestecă legumele cu peştele, maioneza de post,
piperul şi muştarul şi se aşază salata, sub formă de peşte, pe un platou. Se
ataşază la salată capul şi coada peştelui şi se decorează salata cu maioneză
păstrată special pentru aceasta.
C.
SOSURI
Azi nu pregătim un sos separat pentru că reţetele nu
impun aceasta.
D.
BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Ciorbă de caras sau biban
· 1,5
kg biban sau caras nu prea mari
· 150
g morcovi
· 50 g
albitură
· 100
g ţelină
· 200
g ceapă
· 700
g roşii
· 150
g ulei
· 1
legătură pătrunjel
· 1
legătură leuştean
· 1,5
l borş de putină
· Sare
Se taie zarzavatul în cuburi, ceapa se toacă mărunt,
se călesc împreună în ulei, se sting cu apă şi se pun la fiert.
Când zarzavatul este
aproape fiert se adaugă roşiile, curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate
cubuleţe.
Se fierbe borşul
separat, se strecoară şi se adaugă împreună cu sarea după gust.
Se curăţă şi se spală
peştişorii în mai multe ape, apoi se adaugă la ciorbă şi se lasă la fiert circa
10-12 minute.
După ce s-a oprit focul
se adaugă verdeaţa tocată.
E.
MÂNCĂRURI
Pilaf de peşte
· 1 kg
peşte
· 300
g orez
· 200
g ulei
· 150
g ceapă
· 750
g roşii
· Piper
· Sare
Peştele se curăţă, se spală în mai multe ape, se taie
în porţii, se sărează şi se prăjeşte în ulei.
Ceapa se taie mărunt, se
căleşte în restul de ulei, se adaugă orezul, se căleşte în continuare, apoi se
stinge cu apă, se adaugă sare, piper boabe şi roşiile curăţate de coajă şi
seminţe şi tăiate cuburi.
Când orezul este aproape
gata se aşază pe deasupra bucăţile de peşte şi se dă vasul la cuptor pentru
gratinare.
F.
DULCIURI
Cornuleţe vanilate
· 280
g făină
· 210
g margarină
· 100
g nuci
· 70 g
zahăr tos
· 1
plic zahăr vanilat
· 150
g zahăr pudră
Din făină, margarină, nuci măcinate şi zahăr tos se
face o cocă din care se formează în palme, cornuleţe mici care se aşază în tăvi
unse şi se dau la cuptor la foc moale.
După ce s-au copt se
lasă să se răcească în tăvi, apoi se tăvălesc prin zahăr pudră amestecat cu
zahăr vanilat şi se aşază pe platou.
ARTE 21 Noiembrie
MUZICĂ 21 Noiembrie
Rachmaninoff: Moments Musicaux Op.16 and Transcriptions
Beautiful Sweet Memories Love Songs Music Collection - Various Artists
Música romántica instrumental - Baladas Romanticas Instrumentales
TEATRU/FILM 21 Noiembrie
George Ranetti - Romeo si Julieta la Mizil
Anton Holban - Jocurile Daniei
- Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii (1980) - Ion
- Burebista (1980)
- Capcana mercenarilor (1981)
- Lumini și umbre (TV, 1981)
- Lumini și umbre: Partea II (TV, 1982)
- Imposibila iubire (1983)
- Acasă (1984)
- Furtună în Pacific (1985)
- Marele premiu (1985) - Tatăl
- Bătălia din umbră (1986)
- Pădurea (1986)
- Pădureanca (1987)
- Martori dispăruți (1988)
- Misiunea (1989) - serial TV
- Mircea (1989)
- Lacrima cerului (1989)
- Cezara (1991)
- Șobolanii roșii (1991)
- Atac în bibliotecă - Andrei Mladin (1992)
- Începutul adevărului (Oglinda)(1994) - Lucrețiu Pătrășcanu
- Prea târziu (1996)
- Aerisirea (TV, 1998)
- Față în față (1999)
- Maria (2003) - Ion
- Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
- „15” (2005)
- Cuscrele (serial TV, 2005)
- Azucena - Îngerul de abanos(2005) - Grănicerul Vaniușa
- Om sărac, om bogat (serial TV, 2006) - Emilian Maxim
- Păcală se întoarce (2006) - primarul
- Happy End (2006) - senatorul Costea
- De ce eu? (2006) - Tatăl
- Visuri otrăvite (2006) - Eugen
- Anticamera (serial TV, 2008)
- Dincolo de America (2008) - Yan Vesa
- Fetele marinarului (serial TV, 2008) - Amza Trifan
- Pac! Ești mort (2009)
- Narcisa Sălbatică (serial TV, 2010)
- Umilința (2011) - Dumitru
Anghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt - d. 12 mai 2013) a fost un poet, prozator și traducător român, aparținând generației anilor '60.
A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele:
- Fluviile visează oceanul (București, 1961),
- Pământul și fructele (1964),
- Iluminările mării (1967),
- Oase de corăbii (1968),
- Fața străină a nopții (1971),
- Singurătatea amiezii (Timișoara, 1973),
- Diligența de seară (1978),
- Tematica umbrei (1982),
- Curtea retorilor (București, 1989),
- Predica focului (Cluj-Napoca, 1993),
- Diamantul de întuneric (1997),
- O ireală bucurie de-a aștepta (1999),
- Begoniile de la mansardă (Timișoara, 2002).
Anghel Dumbraveanu - Cum Raza Serii
Sînt si aici si-n alta partesi fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum întelept si cum nebun.
Iau barca si ma urc în cer,
si în pamînt, si-n flori, si nicaurea,
cum raza serii într-un giuvaer
si cum ecoul colindînd padurea.
Sa ma astepti pe-acelasi mal
unde-am sa ies mereu din ape,
cum fluxul largului egal,
cum si departe, si aproape.
Anghel Dumbraveanu - Fantezie
Era o zi de vară la ţărmul mării-n nordCu soarele pe plajă suav precum un vin.
Foşneau în vânturi pinii ca marea în fiord,
Te oglindeai în mine ca Loreley în Rhin.
Chemam din larguri marea cu mii de flori albe,
Să-şi verse-argintăria lângă picioru-ţi in;
Şi visele-mi în preajmă-ţi zburau cu aripi dalbe,
Dar tu-mi cântai în suflet ca fata de pe Rhin.
Aş fi voit cu braţul să te-nfăşor ca vântul
Şi ca lumina verii să curg pe şoldu-ţi plin,
Să trec prin păru-ţi moale, şi-n briză răsfirându-l,
Să sting din mine cântul călătorind pe Rhin.
Erai acolo-naltă, dar rămâneai departe,
Te-apropiam cu gura, dar lunecai felin;
Simţeam aproape clipa ce şi-astăzi ne desparte,
Reeditând finalul legendei de la Rhin.
S-a frânt în valuri luntrea iubirii-nfiripate,
Dar ochii tăi şi astăzi mă ard ca un suspin.
Mă chemi din depărtare cu braţele-nălţate,
De-mi pare-un cântec totul, cu-o fată de pe Rhin.
Anghel Dumbraveanu - Ninsori Departate
Cuvintele scrise de mineSunt un fel de-a vorbi
In umilinta tacerii
Si neavand cui sa le dau
Le-nsir aici
Ca o mirare.
Acum ma gandesc la o sanie
Care sa ma duca prin departate ninsori
Pana la casa aceea.
Dar totul a fost mai demult.
Cel ce-a stiut mangaierea
Scrie aceste flori cu miros de femeie -
Un fel de-a vorbi
In singuratate
Si-n umilinta tacerii.
Anghel Dumbraveanu - Pe scarile anilor
Plante acvatice evoca miscarile transcendentaleAle fetei iubite. Ai ramas cu lumina
Trupului ei, cu marea parului negru
În noaptea turnului gotic, printre carti prafuite
Si bufnite cu ochi luminiscenti, printre
Foile manualului din care ceasul bolnav
Recita orele cetatii în amurgul stepelor mov.
Seara te-ntorci de pe bulevardele aglomerate
Si-ti dezlipesti de pe fata privirile verzi
Ale fetei pubere, te speli de praful neonului,
De literele afiselor, de culorile
Firmelor, de vuietul continuu al strazii.
Atunci auzi pasii ei solemni pe scarile anilor.
O astepti în orele limpezi din turn
Intimidat de miscarile ei muzicale
De lumina transcendentala a genunchilor ei.
Aurel Dumitrașcu
DUMITRASCU Aurel, se naste la 21 nov. 1955, satul Sabasa, comuna Borca, judetul Neamt - moare in 16 sept. 1990, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Petre Dumitras-cu, silvicultor, si al Mariei (n. Ana).
Liceul „M. Sadoveanu" din Borca (1970-l974); Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1983-l987). Dupa absolvirea liceului lucreaza ca merceolog si prof. suplinitor, iar dupa absolvirea facultatii, ca prof. si muzeograf la Muzeul de Arta din Piatra Neamt (din 1988). A debutat in revista Tomis (1976); debut editorial cu volum Furtunile memoriei (1984).
A colaborat la Convorbiri literare, Luceafarul, Cronica, Romania literara, Tribuna. Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi (1986). Poet al angoaselor disimulate intr-un discurs distorsionat, ce mizeaza pe deviatii si fracturi ale coeziunii, apropiindu-se de dicteul simulat, Aurel Dumitrascu uneste un lirism premonitoriu cu o scriitura care braveaza in gratuitate.
Intr-un ton parabolic, ce va ramine o constanta, chiar daca nu o dominanta a poeziei lui Aurel Dumitrascu, se deschide volumul de debut, Furtunile memoriei (1984). Sub un discurs lejer, nonsalant si distins, dar care trece din cind in cind prin subite contractii aforistice („averea este apanajul celor uluiti", „stiam ca disperarea e inter-mezzo-ul decrepitudinii"), creste, de fapt, un discurs angoasat despre solitudine, deviat de poet intr-o ostentativa lipsa de patetism:
Poet.
Fiul lui Petre Dumitras-cu, silvicultor, si al Mariei (n. Ana).
Liceul „M. Sadoveanu" din Borca (1970-l974); Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1983-l987). Dupa absolvirea liceului lucreaza ca merceolog si prof. suplinitor, iar dupa absolvirea facultatii, ca prof. si muzeograf la Muzeul de Arta din Piatra Neamt (din 1988). A debutat in revista Tomis (1976); debut editorial cu volum Furtunile memoriei (1984).
A colaborat la Convorbiri literare, Luceafarul, Cronica, Romania literara, Tribuna. Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi (1986). Poet al angoaselor disimulate intr-un discurs distorsionat, ce mizeaza pe deviatii si fracturi ale coeziunii, apropiindu-se de dicteul simulat, Aurel Dumitrascu uneste un lirism premonitoriu cu o scriitura care braveaza in gratuitate.
Intr-un ton parabolic, ce va ramine o constanta, chiar daca nu o dominanta a poeziei lui Aurel Dumitrascu, se deschide volumul de debut, Furtunile memoriei (1984). Sub un discurs lejer, nonsalant si distins, dar care trece din cind in cind prin subite contractii aforistice („averea este apanajul celor uluiti", „stiam ca disperarea e inter-mezzo-ul decrepitudinii"), creste, de fapt, un discurs angoasat despre solitudine, deviat de poet intr-o ostentativa lipsa de patetism:
„Am ramas singur cu pietrele tare singur uneori, seara, jucam impreuna o partida de bridge". |
Poemul lui Aurel Dumitrascu e un discurs impotriva angoasei, iar poetul cauta sa bareze tendinta spre totala redundanta a celor doua. Elementele de dicteu, fie simulat, fie reprogramat, dau confesiunii o stare aparenta de delabrare, ce disimuleaza stringenta de fond a aceleiasi. Aceasta tehnica diversionista, de o presupusa eficacitate deten-sionanta, esueaza insa cu rigoare si poemul se transformaintf-o confruntare cu angoasa, chiar daca poetul va continua sa faca parada si sa-si sfideze propria stare:
„La capatul raftului tabla de otel de 2 mm broaste wertheim yale sau zeiss eu cu capul pe masa. punct, e drept ca nudul inspira teama de moarte chiar daca ofelia cu pielea ca brinza nu mai spune prea multe din acest tOM aflam ca haRAbaBUra e o chestiune de gust din celalalt tom aflam ca judecatorii nu-s impresionati |
Scriind o poezie de ostentatii deconstructive, Aurel Dumitrascu comploteaza, fireste, si impotriva metaforei si a sugestivitatii, dar in devalmasia discursului sau el arunca din loc in loc, cu metoda, cite-un graunte iradiant, vibratil, pus sa contrasteze cu sarja sarcastica: „Omul e marginea de cer in care stelele pling. / Pamintul e numai cuvint." O subita coerenta discursiva si tematica se manifesta in al doilea volum - Biblioteca din nord (1986) -, organizat atit in jurul simbolului focalizator al cartii si al scrisului, pe evidente coordonate autospe-culare, caracteristice poeziei anilor '80, cit si in jurul unei premonitii funeste. Moartea invadeaza textele si viziunea ajunge adevaratul nucleu structuram al cartii: „Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea"; „Are si moartea parfum, o adulmeci"
Aurel Dumitrascu - Am ramas cu tine
- Unicul privilegiu: am ramas cu tine
si am fost fericit precum pietrele de pe maluri.
N-am stiut cine esti. Apa om sau cuvânt.
Am stat numai cu tine multumit ca pot privi de pe mal
ca pot auzi.
Veghea mea peste smârcuri. Am vrut
sa fii o femeie si erai pasare
am vrut sa fii apa si erai pasare
cuvânt am vrut sa fii si erai zare istovita
de pasari.
Abator cu flamingi tineri. Erai altceva
moartea cere pustiu vinisoare aurii
prin busole. Scâncete sonuri.
In alt anotimp ca un popor nemultumit
mâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeie
nici apa
niciodata cuvânt. Erai altceva altceva.
Unicul privilegiu: am ramas cu tine
si am fost fericit
precum pietrele de pe maluri.
si am fost fericit precum pietrele de pe maluri.
N-am stiut cine esti. Apa om sau cuvânt.
Am stat numai cu tine multumit ca pot privi de pe mal
ca pot auzi.
Veghea mea peste smârcuri. Am vrut
sa fii o femeie si erai pasare
am vrut sa fii apa si erai pasare
cuvânt am vrut sa fii si erai zare istovita
de pasari.
Abator cu flamingi tineri. Erai altceva
moartea cere pustiu vinisoare aurii
prin busole. Scâncete sonuri.
In alt anotimp ca un popor nemultumit
mâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeie
nici apa
niciodata cuvânt. Erai altceva altceva.
Unicul privilegiu: am ramas cu tine
si am fost fericit
precum pietrele de pe maluri.
Aurel Dumitrascu - Amintiri
spune-mi-va cineva
prietenul întrebare
la Borca baltagul
poetul a murit
si dorul de-a fi un poet care moare
care moare înnestiindu-se în
anonimul cuvânt
am iubit
lacrima cer când
simplitate altfel de cum nu te stiu
altfel
si ochiul sagaci de-ti agata
în centrul ideii povara
diferentei ce esti ce a fost
el
ce stii când pe Bistrita aripi
de care-ti agati libertatea nu vor
libertatea si ura
nu vor si prietenul când
- poetul când traia -
nu te cheama
si-ti taie baltagul cuvintele care
te dor în balsam
anonim razbunarea tacerii
când apa e
si curge iar timpul
nu e
prietenul întrebare
la Borca baltagul
poetul a murit
si dorul de-a fi un poet care moare
care moare înnestiindu-se în
anonimul cuvânt
am iubit
lacrima cer când
simplitate altfel de cum nu te stiu
altfel
si ochiul sagaci de-ti agata
în centrul ideii povara
diferentei ce esti ce a fost
el
ce stii când pe Bistrita aripi
de care-ti agati libertatea nu vor
libertatea si ura
nu vor si prietenul când
- poetul când traia -
nu te cheama
si-ti taie baltagul cuvintele care
te dor în balsam
anonim razbunarea tacerii
când apa e
si curge iar timpul
nu e
Aurel Dumitrascu - Cititorul trebuie sa stie
Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea.
Într-o alta iarna o poveste cu grauri o plimbare
prin munti o alta sintaxa femeia.
O patrie de stele si carne.
Cititorului trebuie sa-i spun acum adevarul:
vin acasa si singur ma joc doar cu moartea.
Fara conversatie faptele rele se stiu.
Un nume(al meu) rasarit deodata pe pagina alba
aproape trufas predispus la concerte. Si totusi:
cine sânt eu cine esti tu în ce magazii un principe mucezeste.
Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea.
Cititorul trebuie pâna la urma sa stie.
Într-o alta iarna o poveste cu grauri o plimbare
prin munti o alta sintaxa femeia.
O patrie de stele si carne.
Cititorului trebuie sa-i spun acum adevarul:
vin acasa si singur ma joc doar cu moartea.
Fara conversatie faptele rele se stiu.
Un nume(al meu) rasarit deodata pe pagina alba
aproape trufas predispus la concerte. Si totusi:
cine sânt eu cine esti tu în ce magazii un principe mucezeste.
Vin acasa si singur ma joc doar cu Moartea.
Cititorul trebuie pâna la urma sa stie.
Aurel Dumitrascu - In biblioteca
Destule hârtii veninoase asteapta sa muste din mine.
Un pepene rosu se cununa cu un pepene negru
vor locui în cer si vor face avere.
Mie îmi sta în gât un dragon (mi-e bine aproape
nu mai vorbesc). Minuni si furgoane. Si nu mai
întreb când vine ziua de marti.
Seara înainte de a uda florile îti voi spune
Cum moare metafora în spitale.
Un pepene rosu se cununa cu un pepene negru
vor locui în cer si vor face avere.
Mie îmi sta în gât un dragon (mi-e bine aproape
nu mai vorbesc). Minuni si furgoane. Si nu mai
întreb când vine ziua de marti.
Seara înainte de a uda florile îti voi spune
Cum moare metafora în spitale.
SFATURI UTILE 21 Noiembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu