MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 27 NOIEMBRIE 2019
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA

RELIGIE ORTODOXĂ 27 Noiembrie

Sf Mare Mc Iacob Persul, Sf Cuv Natanael și Pinufrie

Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul a fost un mare dregător la curtea regelui creștin Arcadie al perşilor (395-408). Făcând parte dintr-o familie cu strămoşi creştini, s-a căsătorit cu o femeie creştină şi vieţuia în bogăţie şi în cinste, fiind foarte iubit de regele său, împăratul perşilor. Dar înşelându-se cu toate binefacerile şi cinstirile regelui, când a pornit acesta război împotriva creştinilor, Iacob a căzut de la credinţa în Hristos şi a adus jertfe idolilor. Mama şi soţia lui s-au îndepărtat de el, arătându-i, prin scrisori, greul păcat pe care-l săvârşeşte, că a ales mai mult dragostea împăratului decât dragostea lui Hristos şi că a ales osânda ruşinii veşnice pentru o slavă trecătoare. Pentru aceste cuvinte, umilindu-se cu sufletul, Sfântul Iacob s-a depărtat de păgânism şi şi-a plâns păcatul. Deci, venind înaintea împăratului, şi-a mărturisit credinţa în Hristos. Împăratul, mâniindu-se pe el, a poruncit să i se taie fiecare încheietură a trupului, una câte una. Astfel, Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul a primit cununa muceniciei.
(Pr. George Aniculoaie)

Tot în această zi pomenirea Preacuviosului Pinufrie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Natanael de la Nitria, care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU 27 Noiembrie

A. PLĂCINTE

Mingiuţe cu măsline

· 1 borcan măsline verzi umplute cu gogoşari;

· 250 g margarină;

· 3 ceşti făină;

· 1 linguriţă sare

Se lasă măslinele în strecurătoare de seara să se scurgă.

Din margarină, făină şi sare se face un aluat moale, care se împarte în grămăjoare de mărimea unei nuci.

Se întind în foi mingiuţele, pe fiecare se aşază o măslină, apoi se înfăşoară şi se modelează mingiuţe.

Se aşază în tavă şi se coc la cuptor la foc potrivit ½ ore cât să se rumenească uşor.

B. SALATE

Salată de orez

· 1 ceaşcă orez;

· 4 ardei graşi;

· 4 roşii mari bine coapte;

· 4 cepe potrivite;

· Ulei;

· Oţet;

· Sare;

· Piper;

· 1 legătură mărar

Orezul se alege, se spală şi se fierbe în apă cu sare, după care se pune într-o salatieră.

Roşiile crude şi ardeii copţi se taie mărunt.

La fel ceapa şi mărarul.

Se amestecă toate ingredientele, potrivindu-se de sare şi piper măcinat.

C. SOSURI

Sos de hrean

Se rade hreanul pe răzătoarea mică, se pune în sosieră, se sărează, se toarnă peste el oţet îndulcit cu o linguriţă de zahăr.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de cartofi

· 500 g cartofi;

· 50 g margarină;

· 1 lingură făină;

· 1 morcov;

· 1 rădăcină pătrunjel;

· 1 ţelină mică;

· Sare;

· Piper

Se curăţă zarzavatul, se spală, se taie bucăţele şi se pune într-o oală de 3 litri.

Se curăţă şi cartofii şi se taie în cubuleţe.

Se pun în oală şi se acoperă cu apă caldă.

Pe măsură ce apa scade, se completează cu apă caldă, astfel ca legumele cât fierb să fie mereu cuprinse de zeamă.

După ce zarzavatul a fiert se face separat un rântaş din ½ lingură margarină şi o lingură făină care se stinge cu apă.

Se amestecă rântaşul cu supa şi se lasă să mai dea un clocot împreună.

Se adaugă sare şi piper măcinat după gust.

Înainte de a se lua de pe foc se pune o lingură de pătrunjel verde fin tocat şi puţin ulei.

E. MÂNCĂRURI

Mâncare de ţelină cu măsline

· 4 ţeline mari;

· 1 ceapă mare;

· 1 lingură bulion;

· 1 lingură făină;

· 1 ceaşcă ulei;

· 20 măsline;

· Sare;

· Zahăr

· 1 legătură pătrunjel

Se curăţă ţelinele, se taie felii rotunde, care, larândul lor se taie în două.

Se prăjesc în ulei, apoi se aşază în cratiţă.

Se rumeneşte o ceapă tăiată mărunt, se pune un vârf de lingură de făină, se adaugă bulionul, sare şi puţin zahăr.

Se toarnă sosul în cratiţă peste ţelină, se adaugă măslinele.

Se lasă să dea în fiert, apoi se dă la cuptor.

Când mâncarea este suficient de scăzută se aşază pe platou şi se presară cu pătrunjel fin tocat.

F. DULCIURI

Gogoşele

· 2 ½ ceşti apă caldă;

· ¼ ceaşcă ulei;

· 4 linguriţe drojdie uscată sau 40 g drojdie proaspătă;

· 4 ceşti făină;

· ½ linguriţă sare;

· 1 lingură coajă de lămâie rasă sau scorţişoară

Sirop:

· 1 ceaşcă zahăr;

· ½ ceaşcă miere;

· 1 ceaşcă apă;

· 1 linguriţă zeamă de lămâie;

· 1 lingură scorţişoară

Se dizolvă drojdia de bere într-o ceaşcă cu apă caldă în care s-a adăugat o linguriţă de zahăr şi se lasă 5 – 10 minute la loc cald.

Într-o oală se amestecă restul ingredientelor, se adaugă drojdia dizolvată şi se toarnă în lighenaş peste făină.

Se amestecă bine cu lingura şi se lasă 20 minute să crească.

Aluatul se mai bate puţin şi pentru că este moale, se ia cu lingura şi se pun mingiuţe în uleiul bine încins.

Se utilizează o tigaie adâncă cu ulei suficient.

Se scot şi se pun într-o strecurătoare să se scurgă uleiul care prisoseşte.

ARTE 27 Noiembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 27 Noiembrie

Verdi: Aïda - San Francisco Opera (starring Luciano Pavarotti)

MUZICĂ 27 Noiembrie

5 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita

Beethoven & Brahms | Cello Piano Violin | Classical Music Trio

Clementi: Complete Sonatas Vol VI, The Late Sonatas

Top 100 Guitar Love Songs Instrumental 🎸 Soft Relaxing Romantic Guitar Music

Winter Classical Music | Relaxing Classical Music | Chopin Debussy Mozart Grieg Satie

TEATRU/FILM 27 Noiembrie

Dublu joc - Robert Thomas

Ciuta - Victor Ion Popa

POEZIE 27 Noiembrie

Vasile Voiculescu

Singurătatea

Adorm adanc Bucegii, şi Noaptea-i netezeşte,
Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouă.
Sclipesc pe frunţi golaşe, ce somnul umezeşte,
Broboane mari de rouă.

Doar văile-aburite huiesc fără-ncetare
Şi darele de ceaţă, ca nişte serpi, la poale
Se duc pe nesimţite şi curg în depărtare
Cu apele la vale.

Atunci Singurătatea se scoală-ngândurată
Şi umblă, visătoare, pe streşini de-nălţime.
Stă ceasuri neclintită, de-o stâncă răzimată,
Şi cată-n adâncime.

Dă drumul unei pietre şi-ascultă, -ncremenită,
Cum bubuie-n adâncuri pân’ nu se mai aude,
Cu faţa-n sus pe urmă se-ntinde, aiurită,
În ierburile ude.

Se uită lung la stele cum ard nălucitoare ...
Ascultă-n fund moliftii vibrând ca nişte clape.
Pe ceruri trece luna, plutind strălucitoare,
Cu lebăda pe ape.

Aşa îşi duce veghea pe culme sus, deşteaptă,
Şi de urât tot timpul ea singură îşi ţine ...
Din când în când tresare şi şade ... parc-aşteaptă
Dar, nimenea nu vine!

Trec vremile

Trec vremile... ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.

Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă... şi se suie!

Sonet CLVIII

Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale,
Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc
Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir...
Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,
Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.
Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie:
Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,
Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie
În care, fără urme de pulbere târzie,
Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,
Pământul n-are margini, nici cerurile prag.

Sonet CCXIII

Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate...
Şi nici atunci... De-a pururi stai dincolo de ei,
În tot ce este-n mine duh de eternitate,
În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei.
Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze,
Când creşte şi când scade până la-ntunecime;
Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze,
Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime:
Ce mândră limpezime-n zenitul suferinţii!
Deodată-n mii de valuri mă sparg să te răşfrâng...
Ne-atragem unul pe-altul cu forţa năzuinţii,
Dar cumpăna ei fixă- pământ şi cer- n-o-nfrâng.
Şi totuşi, aspra-i lege poetul va-nfrunta:
În orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta.

Dan Gîju

Paso Doble

Eu – poet, tu – soprană!
şi-un birou mult prea mic pentru noi;
tu, mai degrabă – fecioară; eu – bătrână cătană,
iar jur-împrejur doar strigoi...

Tu – cântăreaţă, eu – bard izgonit din cetate;
cine, oare, şi-o fi bătut joc?
eram pregătit absolut pentru toate,
mai puţin pentru tine, iubito, ca să-ţi fac în inimă loc...

Cu toate acestea, cărţile sunt atât de bine tăiate
încât, chiar că nu mai merge nimic;
ah, clipe cernute, clipe absurde, drogate,
ce vreţi voi e prea mult, ce vreau eu e ca la lozul în plic,

Unde numai trădaţii de soartă mai câştigă, din când în când
şi, de regulă, din doi în doi – ca noi acum, de pildă –,
câte-un strop, câte-un pic...

Tu, mai ales, ai câştigat un lup de stepă flămând,
iar eu, ce să zic, o floare cu mireasmă de cer,
cerul nostru deschis, uneori crud, ticălos, inamic...

Şi totuşi cineva ţine cu noi!
Dar cine?
De ce?
Până când?

Horațiu

Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) - CONTRA LUI MAEVIUS

Dezgustatorul Meviu pe-o nava astazi pleaca.
Prin urgisiri amare corabia sa-i treaca...

Din miazazi, un vifor talazuri sa rascoale,
Sa bata cu manie in coastele ei goale.

Euru-n vijelie, lopetile sa-i farme,
Catargele cu panze in mare sa le darme.

Si cand se-apuca vantul, din pisc, stejari sa rupa,
Cu apriga-i turbare sa bata slaba pupa.

Sa-i fie noaptea neagra si zodii sa n-o poarte...
Caderi de stea lui Meviu sa-i dea fiori de moarte,

Sa geama-n grindeni grele, de bici, ale nevoii
Ca si vicleni aheii ce foc dadura Troii

Spre ei cand isi intoarse Atena razbunarea
Cu navile lui Ajax, umpland, cumplita, marea...

De pe naieri sudoarea s-alunece siroaie...
Sa simti, la fata vanat, genunchiu-ti cum se moaie,

Sa chemi in sprijin cerul, cu bocet de muiere,
Vrajmas sa-ti fie Joe la chin si la durere...

Sa se destrame nava slabita-n vijelie,
Sub inclestarea marii, cu muget de manie.

Cand lesu-ti cu asanza va sta culcat pe maluri,
Dat prada la eretii ce zboara peste valuri,

Voios, o oaie neagra eu voi jertfi furtunii,
Si-un tap cu tine seaman, mai negru ca taciunii...

Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) - Leuconoei

Nu-ncerca, Leuconoe-e nefastă încercarea-
Să cunoşti ce capăt zeii rânduit-au vieţii noastre,
Nici să ispiteşti vreodată Babilonicele Cifre.
Tot ce fi-va, mult mai bine-i să înduri! Că Iupiter
Va să-ţi dăruiască încă multe ierni, sau că aceasta-i
Cea din urmă care sfarmă spumegândele talazuri
Ale mării Tireniene de stâncoasele ei ţărmuri-
Fii înţeleaptă;pritoceşte-ţi vinul;cu scurtimea vieţii
Lungile nădejdi măsoară-ţi. Numai cât am stat de vorbă,
Timpul pizmătarnic, iată, şi trecu. Trăieşte-ţi ziua
Cea de azi;în cea de mâine te încrede prea puţin!...

traducere de Lascar Sebastian

Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) - MUZEI MELPOMENE

La cine, Muza, ai tinut
De cand pe lume s-a nascut,
N-o fi, cu cestul luptator
In jocuri istmice cu spor
Si nici cu carul, sa-si dea ghies
La-ntreceri pe ahaic ses,
Stau cap de oaste triumfal
Suind Capitolinul deal,
Peste masura de semet
De-a fi raspuns crai indraznet,
Ci doar poet mult inspirat,
De codrul des in frematat,
De valul apei cristalin,
Fertilizand ses tiburtin.

El creste-n faima, an de an,
Prin cantul lui eolian:
Dintre cetati cea mai de sus
In rand cu brazii mari m-a pus,
Invidia cu coltul sau,
Sa nu-mi mai faca nici un rau...

Pe coarda lirei aurii,
Tu-mi darui, Muza, melodii
Asa cum poti din cer sa dai
Chiar pestilor fara de grai,
Un glas de lebada, cand vrei...

Din harul tau imi iau temei:
Poet prin tine, rasfatat,
De lume azi sunt aratat.
Tu viata-mi dai chiar peste veac,
Si daca plac, prin tine plac...

Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) - PENTRU PYRRHA

In lumina multor roze dintr-o grota fermecata,
Cine-i tanarul acela care te cuprinde, fata,
Gratios peste masura, de miresme-nvaluit?
Ti-ai desprins, de aur parul, pentru dansul te-ai gatit...
Dar ce lacrimi pe el, bietul, cand o sa-i apari schimbata
Spre nespusa lui uimire, in vultoare maniata,
Fara zei, sub vifor negru, cu talazul fioros...
Vorba-ti aurita, dansul azi o ia in serios,
Socotindu-te sfioasa si cu inima lui una,
Iubitoare cum nu-i alta, credincioasa totdeauna,
Nestiind ce-amagitoare treci prin lume, vant hoinar...
Iluzoria-ti splendoare, victime isi cata iar...
O inscriptie votiva, de un sacru stalp legata
Pentru zeitatea marii, dinspre partea mea arata
C-am lasat vesmantul umed la altarul preacurat,
Bucuros ca in naufragiu, eu pieirea-mi n-am aflat...

Victor Eftimiu

Victor Eftimiu - Crizanteme

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare ...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare ...

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme ...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă ...

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris ...

Victor Eftimiu - Eu Stiu Ca Ma Iubesti

Eu ştiu că mă iubeşti, frumoaso,
De ce-mi trimiţi surâsuri reci?
Ah, nepăsarea asta las-o
De nu vrei să mă pierzi pe veci.

De vrei o viaţă să te-ascult
Arată-ţi dragostea întreagă :
Cu cât mă vei iubi mai mult,
Cu-atâta îmi vei fi mai dragă !

Victor Eftimiu - Plecarea Ta Mi-a Fost O Sfasiere...

Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere ...
Ştiu bine că durerile se curmă ...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenuşa vremii ninge mângâiere.

Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă ...
Un cântec stins pe valuri ... o părere ...
O umbră jucăuşă care piere
În colbul zării ... Nimeni nu-l mai scurmă !

N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină ...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Şi pleci nepăsătoare, calmă, rece.

Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată :
Icoana ce ţi-am scris o să te-ntreacă !

Victor Eftimiu - TRICOLORUL

Descopere-te-n fata drapelului ce vine
Purtat de mâini voinice în sunet de fanfare...
În fiorul de marire ce-si taie drum prin tine,
Vorbeste vitejeasca, stravechia-mbarbatare, -
Descopera-te-n fata drapelului ce vine !

E ros de gloante steagul dar soarele s-aduna
Si firele-i de aur s-aprind în foc si ard,
Matasa învechita acuma-i o cununa
Si nu mai pare zdrente al patriei stindard,
Caci razele de soare pe frunte lui s-aduna...

Cu soarele în crestet porneste Tricolorul
Si goarnele rasuna si inimile bat –
Cu ochii plinide lacrimi s-opreste trecatorul :
Un frate scump el vede în orisice soldat,
Si toti sunt mari în clipa când trece Tricolorul !

Ce mari sunt toti acuma ! Drapelul zdrentuit
E mult mai sfânt ca pânza bogata din altar :
Nu fumul de tamâie si nu sfintitul dar
Al cuminecaturii cu rosu l-au stropit,

Ci sângele atâtor Cristosi ce s-au jerfit...
Un trup strapuns de gloante fu masa lui de-altar.
Si soarele si ploaia si vântul l-au boltit, -
Închina-te, când trece drapelul zdrentuit !

Drapelu-i marturia izbânzilor trecute,
Mândria cea de astazi si visul necurmat –
Si-asa cum trece-n soare maret, înflacarat –
Semeata marturie a gloriei trecute, -
Cu ochii dusi la locuri pe unde-a fluturat,
Drapelul îsi viseaza fâsiile pierdute !...

GÂNDURI PESTE TIMP 27 Noiembrie

Liviu Rebreanu - Citate

Sufletul românesc e cea mai mare minune a Istoriei. Zeci de neamuri străine l-au hărţuit şi l-au schingiuit; veacuri multe a gemut subt multe stăpâniri vrăjmaşe; popoare falnice s-au stins, împărăţii trufaşe s-au prăbuşit în jurul lui şi peste dânsul: nimic nu i-a putut zdruncina credinţa în soarta lui şi, când a venit ceasul, s-a înfăţişat lumii mai unitar, mai sănătos, mai încrezător ca orice alt neam. Graniţele silnice, care ne-au ciopârţit sute de ani, n-au fost în stare să ne atingă inima.

citat celebru din Liviu Rebreanu

Viaţa omului e ca floarea câmpului: Azi e, mâine nu-i.

citat celebru din Liviu Rebreanu

O viaţă de om nu e îngăduit să primejduiască viaţa patriei!

citat celebru din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu

Constantin Rotaru: Politica poate să fie folositoare progresului omenirii, poate să servească înălţarea unui neam! Dar când politica ajunge să argumenteze cu bâta şi să convingă cu revolverul, atunci trebuie să-i suceşti gâtul repede, altfel distruge ţara!