MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

SÂMBĂTĂ 16 NOIEMBRIE 2019

PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA

Bună ziua, prieteni!

RELIGIE ORTODOXĂ 16 Noiembrie

Sf Ap și Evanghelist Matei

Sf Ap și Evanghelist Matei - Viața

Fiul lui Dumnezeu, Unul fără de păcat, Care a venit pe pământ cu asemănare omenească să mântuiască pe oamenii cei păcătoşi, trecând prin Capernaum, a văzut un om şezând la vamă care se chema Matei şi a zis către dânsul: Vino după Mine! Vameşul, auzind aceasta nu numai cu urechile trupeşti ci şi cu cele sufleteşti, îndată s-a sculat de la vamă şi, lăsând toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat în casa lui, iar Matei i-a făcut ospăţ. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui, prietenii lui şi mulţi cunoscuţi, vameşi şi păcătoşi şi au şezut împreună cu Hristos şi cu ucenicii Lui. Deci s-a întâmplat să fie acolo farisei şi păcătoşi; aceştia şezând împreună cu păcătoşii au zis către ucenicii Lui: Pentru ce dascălul vostru mănâncă şi bea cu păcătoşii şi cu vameşii?

Iar Domnul, auzind cuvintele lor, a zis către dânşii: Nu trebuie doctor celor sănătoşi, ci bolnavilor, că n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. Din acea vreme Sfântul Matei s-a făcut ucenic şi următor al lui Hristos şi s-a învrednicit a fi cinstit între cei doisprezece apostoli.

Acest sfânt era fiul lui Alfeu şi frate cu Iacob, iar de către ceilalţi evanghelişti se numea Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrând să acopere viaţa lui de vameş pentru cinstea apostoliei, l-au numit cu nume puţin cunoscut, adică Levi a lui Alfeu. Iar Sfântul Matei în Evanghelia sa, scriind însuşi despre sine, din multă smerenie, arată pe faţă tuturor numele său, numindu-se Matei şi povestind înaintea tuturor viaţa sa de mai înainte, neruşinîndu-se a-şi mărturisi păcatele sale.

Iar după primirea Sfântului Duh, Sfântul Matei, mai înainte decât toţi ceilalţi evanghelişti, a scris Evanghelia în limba evreiască, pentru evreii care crezuseră, şi a scris-o după opt ani de la Înălţarea Domnului, propovăduind această Evanghelie prin multe ţări. Căci a străbătut Pârtia şi Midia, binevestind pe Hristos. Apoi a înconjurat toată Etiopia, unde îi căzuse soarta, ţară pe care a luminat-o cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii. Iar mai la sfârşit, fiind povăţuit de Sfântul Duh, a venit în ţinutul mâncătorilor de oameni, la o seminţie neagră la chip şi cu nărav de fiară şi a intrat într-o cetate ce se chema Mirmenia, unde, întorcând către Domnul câteva suflete, le-a pus episcop pe Platon, următorul său, şi a zidit o biserică mică. Iar el s-a suit pe un munte, care era în apropiere şi a petrecut pe acest munte în post, rugându-se lui Dumnezeu cu sârguinţă pentru întoarcerea acelui neam necredincios.

Atunci i s-a arătat Domnul în chip de tânăr preafrumos, având în mâna Sa un toiag. Apoi, dând pace apostolului, a întins dreapta Sa, dându-i acel toiag şi poruncindu-i să se coboare din munte şi să înfigă toiagul înaintea uşii bisericii celei zidite, "căci degrab - i-a zis Domnul -, se va înrădăcina şi va creşte copac înalt cu puterea Mea şi va aduce multă roadă, întrecând cu mărimea şi cu dulceaţa toate celelalte roade. Iar din rădăcina lui va curge izvor de apă curată şi, dacă mâncătorii de oameni se vor spăla, vor deveni albi, şi cei ce vor gusta din roada lui, vor lepăda năravurile cele de fiară şi vor fi oameni blânzi şi buni".

Sfântul Matei, luând toiagul din mâna Domnului, a coborât din munte, mergând în cetate să facă ceea ce i s-a poruncit. Iar ighemonul acelei cetăţi, anume Flavian, avea o femeie şi un fiu care erau chinuiţi de diavoli. Aceştia, întimpinând în cale pe apostol, au strigat în urma lui cu glasuri sălbatice, înfricoşându-l şi zicând: "Cine te-a trimis pe tine aici cu acel toiag pentru pierderea noastră?". Iar el, certând duhurile cele necurate, le-a izgonit. Apoi, cei ce s-au tămăduit s-au închinat apostolului şi au mers după dânsul cu bucurie.

Înştiinţându-se episcopul Platon de venirea lui, l-a întâmpinat cu clerul. Apoi, intrând în cetate şi apropiindu-se de biserică, a făcut precum îi era poruncit: a înfipt toiagul cel dat lui de la Domnul şi îndată înaintea tuturor s-a făcut toiagul copac mare, dând ramuri cu o mulţime de frunze şi s-au arătat roade într-însul foarte frumoase, mari şi dulci şi izvor de apă a curs din rădăcina lui.

Atunci s-au minunat toţi cei ce priveau la această minune, pentru că toată cetatea se strânsese la o minune ca aceasta, şi mâncau poame dulci din acest pom şi beau apă curată. Iar Sfântul Apostol Matei, stând la un loc înalt, propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în limba poporului ce se adunase acolo. Deci, îndată, toţi au crezut în Domnul, iar apostolul i-a botezat în acel izvor făcător de minuni. Mai întâi a botezat pe femeia ighemonului pe care o izbăvise de duhul cel viclean, împreună cu fiul său; pe urmă pe tot poporul care a crezut în Hristos. Iar toţi mâncătorii de oameni, care se botezau după cuvântul Domnului, ieşeau din apă luminaţi la faţă, apoi câştigau albire şi frumuseţe nu numai trupească, ci şi sufletească, lepădând negreala de arap şi îmbrăcându-se întru Hristos, omul cel nou.

Înştiinţându-se de aceasta ighemonul, mai întâi s-a bucurat de tămăduirea soţiei şi a fiului său. După aceea, îndemnându-l diavolul, s-a mâniat asupra Apostolului, pentru că tot poporul părăsind zeii alerga la dânsul, şi a cugetat să-l omoare. Dar în acea noapte Mântuitorul S-a arătat Apostolului, poruncindu-i a îndrăzni către El şi făgăduindu-i că va fi împreună cu dânsul în mâhnirea care-i va veni. Deci, făcându-se ziuă, pe când apostolul cânta în biserică laude lui Dumnezeu împreună cu cei credincioşi, ighemonul a trimis patru ostaşi să-l prindă, însă aceia când au ajuns la biserica Domnului îndată i-a cuprins un întuneric încât abia au putut să se întoarcă înapoi.

Atunci, fiind întrebaţi de ce n-au adus pe Matei, au răspuns: "Am auzit glasul lui vorbind, dar n-am putut să-l prindem". Deci, mâniindu-se ighemonul, a trimis ostaşi mai mulţi cu arme, poruncindu-le să aducă pe Apostol cu sila, şi de se va împotrivi cineva, nelăsând să-l ia pe acela, să-l taie cu sabia. Dar şi acest plan a rămas fără rezultat. Căci, pe când se apropiau de biserică, a strălucit o lumină cerească asupra Apostolului, spre care ostaşii neputând a căuta, s-au umplut de frică şi, aruncând armele, au fugit; apoi întorcându-se au spus ighemonului cele ce se făcuse.

Auzind ighemonul, s-a mâniat foarte tare şi s-a dus cu toată mulţimea slugilor sale, vrând că singur să prindă pe Apostol. Însă, când s-a apropiat de dânsul, îndată a orbit şi căuta un sprijinitor. Apoi a început a ruga pe Apostol să-i ierte păcatul şi să-i lumineze ochii, iar Apostolul, făcând semnul Sfintei Cruci peste ochii lui, i-a dăruit vederea. Dar ighemonul, văzând cu ochii cei trupeşti, însă nu şi cu cei sufleteşti - căci l-a orbit răutatea lui -, n-a crezut că ar fi puterea lui Dumnezeu, ci o vrăjitorie. Apoi, luând pe Apostol de mână, îl ducea în curtea sa ca şi cum ar fi vrut să-l cinstească, iar în inima sa cugeta cele viclene, vrând să ardă în foc pe Apostolul Domnului, ca pe un vrăjitor.

Apostolul, văzând tainele inimii lui şi, înţelegând gândurile cele viclene, l-a mustrat, zicând: "Prigonitorule şi vicleanule, de ce nu săvârşeşti lucrul pe care l-ai cugetat asupra mea? Fă ceea ce au pus diavolii în inima ta, căci, precum vezi, sunt gata să rabd toate pentru Dumnezeul meu". Atunci ighemonul a poruncit ostaşilor să-l ia pe Sfântul Matei şi, punându-l pe pământ, să-l întindă cu faţa în sus şi să-i pironească mâinile şi picioarele pe pământ. Făcându-se aceasta, după porunca chinuitorului, slugile au adunat mulţime de viţe şi vreascuri; apoi au adus smoală şi pucioasă şi toate acestea punându-le deasupra Sfântului Matei, le-au aprins. Aprinzându-se focul cu văpaie mare, toţi credeau că Apostolul lui Hristos va fi ars. Dar, o, minune! Îndată s-a prefăcut focul acela în răcoreală şi văpaia în rouă, iar Sfântul Matei a rămas viu, slăvind pe Dumnezeu.

Văzând aceasta, tot poporul s-a înspăimântat de o asemenea minune şi a lăudat pe Dumnezeul Apostolului. Iar judecătorul s-a mâniat mai mult, în loc să cunoască puterea lui Dumnezeu, Care a păzit viu şi nevătămat de foc pe propovăduitorul lui Hristos, şi grăia asupra dreptului fărădelegi, numindu-l vrăjitor şi zicând că vrăjile au stins focul şi l-au păzit viu. După aceea a poruncit să adune lemne mai multe, viţe şi vreascuri şi, punându-le deasupra lui, să le aprindă, iar deasupra să toarne multă smoală. Apoi a adus şi pe zeii săi cei de aur în număr de doisprezece şi, punându-i în jurul focului, îi chemă în ajutor pentru că Sfântul Matei, cu puterea lor, să nu se poată izbăvi de văpaie şi să ardă în foc.

Sfântul Apostol, fiind în văpaie, s-a rugat către Domnul puterilor ca să arate puterea Sa nebiruită, să vădească neputinţa zeilor păgâneşti şi să ruşineze pe cei ce nădăjduiesc spre dânşii. Şi îndată s-a pornit văpaia focului înfricoşat asupra idolilor de aur şi s-au topit ca ceară, ba încă au ars şi mulţi din cei necredincioşi, care stăteau împrejur. Iar din topirea idolilor a ieşit un şarpe ca de foc, care mergea după ighemon, vrând să-l vatăme, încât nu-i era lui cu putinţă a fugi şi a scăpa de frica aceluia, până ce a făcut smerită rugăminte către Apostol ca să-l izbăvească din acea nevoie. Sfântul Apostol Matei a certat focul şi îndată s-a stins văpaia şi a pierit asemănarea şarpelui cea de foc. De acum, ighemonul voia să scoată din foc pe sfântul, însă el, făcând rugăciunea cea mai de pe urmă, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Atunci judecătorul a poruncit să se aducă un pat de aur şi să pună pe dânsul cinstitul trup al Apostolului, care fusese scos din foc nevătămat. Apoi, învelindu-l cu veşminte de mare preţ, l-a luat pe umeri împreună cu boierii săi şi l-a dus în curţile sale. Dar el nu avea credinţă desăvârşită. De aceea a poruncit să facă un sicriu din fier şi, punând într-însul trupul Sfântului Apostol Matei, să-l închidă pretutindeni cu plumb şi să-l arunce în mare, zicând către boierii săi: "Dacă Cel ce l-a păzit pe Matei întreg în foc, îl va păzi pe el şi de înec, apoi cu adevărat Acela este Dumnezeu şi Aceluia ne vom închina, lăsând pe toţi zeii noştri, care n-au putut să se izbăvească de arderea focului".

Fiind aruncat în mare sicriul cel de fier cu cinstitele moaşte, noaptea s-a arătat Sfântul Matei episcopului Platon, zicându-i: "Duminică să mergi la malul mării care este spre partea răsăritului de la curţile domneşti şi să iei de acolo moaştele mele, care vor fi scoase la uscat". Sculându-se episcopul, a mers la mare cu o mulţime de popor, la locul arătat şi au aflat racla cea de fier cu moaştele Sfântului Apostol Matei, precum i-a vestit lui în vedenie.

Înştiinţându-se despre aceasta ighemonul şi boierii săi, au crezut cu adevărat în Domnul nostru Iisus Hristos, mărturisindu-L cu glas mare a fi Unul adevăratul Dumnezeu, Care a păzit pe sluga Sa, Matei. Apoi ighemonul, cazând înaintea raclei Sfântului Apostol, îşi cerea iertare de la el pentru greşeala să şi cu osârdie dorea să se boteze. Episcopul Platon, văzând credinţa voievodului şi rugămintea lui cea cu dinadinsul şi învăţându-l mult, i-a poruncit să intre în apa Botezului. Iar când episcopul a pus mâna pe capul lui, voind să-i dea nume, îndată a venit un glas de sus, zicând: "Nu Flavian să-l numeşti, ci Matei".

Astfel, luând voievodul din botez numele Apostolului, s-a sârguit a fi următor al faptelor lui apostoleşti. Căci degrabă, încredinţând altuia domnia sa, s-a lepădat de lumea aceasta deşartă şi se sârguia întru rugăciuni în biserica lui Dumnezeu. Apoi a fost învrednicit rânduielii preoţeşti de către Sfântul Platon episcopul. Iar după trei ani, murind episcopul, Sfântul Matei s-a arătat în vedenie preotului Matei, celui ce-şi lăsase domnia, şi l-a sfătuit să primească scaunul episcopal, după fericitul Platon.

Luând episcopia Matei cel nou, bine s-a ostenit în bună vestire a lui Hristos şi pe mulţi întorcându-i de la închinarea la idoli, i-a adus către Dumnezeu. Apoi, vieţuind ani îndelungaţi cu plăcere de Dumnezeu, s-a mutat către El, stând înaintea scaunului Lui, împreună cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei şi se roagă pentru noi, ca să fim moştenitori împărăţiei Sale în veci. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 16 Noiembrie

A. PLĂCINTE

Tartă în straturi

* 1 kg cartofi fierţi

* 2-3 linguri cu margarină

* 3 cepe * 2 morcovi raşi

* 2-3 linguri cu mazăre

* 2 ardei copţi * 2 linguri cu pastă de tomate

* 3 căţei de usturoi * ½ linguriţă de chili

* ulei.

PENTRU ALUAT:

* 150 g margarină

* 1 cană cu apă

* 1 pliculeţ cu praf de copt * făină cât cuprinde

* sare

Amestecă apa cu margarina topită şi un praf de sare. Încorporează praful de copt şi pune făină cât cuprinde pentru a obţine un aluat numai bun de Întins. Acoperă-l şi lasă-l să se odihnească 10-15 minute.

Căleşte ceapa şi usturoiul.
Adaugă morcovii şi stinge cu apă. Lasă să se inăbuşe, după care pune ardeii tăiaţi fideluţă şi mazărea. Adaugă pasta de tomate dizolvată Într-o ceşcuţă cu apă caldă. Lasă pe foc să scadă. La final, presară chili şi lasă să mai dea Într-un clocot.

Întinde aluatul Într-o formă unsă cu margarină. Pune legumele călite şi acoperă cu un piure pregătit din cartofii pasaţi şi amestecaţi cu margarină. Lasă la cuptor 30 de minute.

B. SALATE

Salată de fasole boabe
* 400 g fasole fiartă,
* 2-3 ridichi,
* 2 cepe verzi,
* 1 lingură de oţet pentru salate,
* 1 lingură de ulei de măsline,
* sare după gust.
Se pune fasolea într-un castron, se toacă ceapa şi ridichile şi se amestecă cu fasolea, oţetul, uleiul şi sarea.
Se poate pune şi un căţel de usturoi şi salata este gata.

C. SOSURI

Sos piperat pentru diferite mâncăruri

· 3 cepe potrivite fin tocate;

· 1 kg ardei roşii şi verzi;

· 500 g roşii bine coapte;

· 5 linguri ulei;

· Sare;

· Piper;

· ¼ litru apă;

· 1 lingură oţet;

· 4 căţei usturoi pisaţi

Se căleşte ceapa în ulei 5 minute.

Se adaugă şi se lasă să se călească ardeii tăiaţi în solzi lungi.

Se adaugă roşiile decojite şi tăiate mărunt, sarea, piperul, oţetul, apa şi usturoiul.

Se lasă sosul să fiarbă 20 minute.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de zarzavaturi

· 2 cartofi;

· 2 morcovi;

· 1 ţelină mică;

· 1 praz;

· 2 roşii (sau suc de roşii);

· 2 cepe;

· 1 legătură pătrunjel;

· ½ ceaşcă ulei;

· Sare;

· Piper

Se curăţă, se spală şi se taie zarzavaturile mărunt.

Se fierb în apă cu ulei până se sfarmă.

Se pasează astfel încât să se obţină o cremă.

Dacă este prea consistentă crema se poate subţia cu puţină apă.

Dacă este prea subţire se poate îngroşa cu 2 linguri fulgi de porumb care se dizolvă în puţină apă rece.

E. MÂNCĂRURI

Musaca de vinete cu cartofi

· 8 – 10 cartofi mari;

· 4 – 5 vinete curăţate de coajă;

· 5 cepe;

· 1 ½ ceaşcă ulei;

· 1 ½ ceaşcă pesmet;

· 1 legătură mărar;

· 1 pahar vin;

· Sare;

· Piper;

· 5 – 6 roşii

Se curăţă şi se taie cartofii în felii groase, apoi se prăjesc.

Se căleşte ceapa în ulei şi se adaugă vinetele date pe răzătoarea mare. Se amestecă în mod continuu compoziţia.

Când vinetele devin maronii se adaugă roşiile date pe răzătoare, sarea, piperul, vinul şi mărarul.

Se lasă să scadă bine pe foc, având grijă să nu se lipească.

Se adaugă o ceaşcă de pesmet care trebuie să înghită tot lichidul. Dacă mai este lichid se mai pune pesmet, iar dacă amestecul s-a învârtoşat prea mult se mai diluează cu puţină apă.

În tava tapetată cu ulei se aşază alternativ: un strat de cartofi prăjiţi, apoi un strat de vinete.

Se pun atâtea straturi cât cuprinde tava.

Se acoperă totul cu sos beşamel.

Iată cum se face sosul beşamel:

Se dizolvă în 7 linguri de margarină, 7 linguri de făină amestecând cu mare grijă.

Când făina capătă culoarea gălbuie se adaugă treptat 3 ceşti de apă, sare şi piper.

Se răstoarnă sosul deasupra musacalei şi se presară ½ ceaşcă pesmet.

Se pune tava la cuptor la foc potrivit aproximativ o jumătate de oră.

Când se rumeneşte frumos se scoate din cuptor.

Se taie şi se aşază pe platou după ce se răceşte.

F. DULCIURI

Chec cu mere

· 6 mere curăţate şi tăiate felii subţiri;

· 1 ½ ceaşcă zahăr;

· 1 ceaşcă ulei;

· 3 ceşti făină;

· 1 linguriţă praf de copt;

· 1 linguriţă bicarbonat;

· 1 linguriţă sare;

· 1 linguriţă scorţişoară;

· ½ ceaşcă nucă pisată;

· ½ ceaşcă stafide;

· 1 vanilie;

· Zahăr pentru pudrat

Se pun merele cu zahărul într-o cratiţă mare la foc mic până ce zahărul se topeşte. Merele nu trebuie să se coacă, doar să se înmoaie.

Se ia cratiţa de pe foc şi se adaugă pe rând o parte din făină, mirodeniile, sarea, nuca şi stafidele.

Se amestecă cu grijă şi se adaugă uleiul şi restul de făină. Compoziţia trebuie să fie groasă.

Se toarnă în tava tapetată cu ulei şi făină şi se coace la foc potrivit 45 – 50 minute.

Când se răceşte bine se pudrează cu mult zahăr.

ARTE 16 Noiembrie

MUZICĂ 16 Noiembrie

Best Romantic Love Melodies By Piano - Fascination Collection

4 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita

Mozart: The Early Operas, Il Re Pastore

POEZIE 16 Noiembrie

Andrei Mureşanu

Biografie Andrei Mureşanu
Andrei Mureşanu (n. 16 noiembrie 1816 în Bistriţa - d. 12 octombrie 1863 în Braşov) a fost un poet şi revoluţionar român din Transilvania.

S-a născut în Bistriţa, într-o familie de ţărani. A studiat filozofia şi teologia la Blaj, a fost profesor la Braşov începând cu 1838. A început să publice poezie în revista "Foaia pentru minte, inimă şi literatură".

A fost printre conducătorii revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la întrunirea de la Blaj din mai 1848. Poemul său "Un răsunet", scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), a devenit imn revoluţionar - a fost numit de Nicolae Bălcescu "Marseilleza românilor". Din 1990, el a devenit imnul României.

După revoluţia din 1848, Mureşanu a muncit ca traducător la Sibiu, a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale având tentă patriotică şi de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară a murit în Braşov în 1863.

Andrei Mureşanu s-a nascut la 16 noiembrie 1816, in orasul Bistrita. Parintii poetului erau oameni simpli. Tatal, Teodor, tinea in arenda, la Bistrita, o moara de argasit scoarta, care abia asigura existenta familiei relativ numeroasa : sotia si trei copii. Casa in care locuiau era compusa dintr-o singura chilie ceva mai larga, si o tinda. Cativa ani dupa nasterea poetului, tatal moare strivit de un car de argaseala. Intreaga greutate a intretinerii celor trei copii mici ramane in seama mamei. Fratii mai mari ai poetului, datorita greutatilor materiale, nu pot urma la scoli mai inalte, pentru a se califica in vreo profesie intelectuala. Unul a ajuns cantaret bisericesc, altul morar, ca si tatal. Singur poetul, ajutat de imprejurari si de o inclinatie deosebita pentru studii, a mers mai departe. Primele cunostinte le primeste de la un batran grănicer, Danila Dobos, din Valea - Rocnei.

In anul 1825 e primit ca elev la Scoala normala saseasca din Bistrita, iar peste cativa ani trece la liceul piariştilor, din acelasi oras, facandu-se remarcat printre elevii cei mai buni. In 1832 vine la Blaj, unde e ajutat de profesorul Nicolae Marin si unde studiaza doi ani filosofia, apoi teologia. Aici il are ca coleg de studentie, cu cativa ani mai mare, pe George Bariţ, organizatorul unei echipe teatrale, care dadea spectacole de teatru in limba romana. Cu Baritiu leaga o prietenie adanca, prelungita apoi de-a lungul multor ani la Braşov.

Mediul cultural al Blajului, unde, pe langa spectacolele stangace date de diletanti, un Timotei Cipariu, de pilda, scria versuri (Egloga, scrisa la 1832, e reprezentata la un spectacol in anul urmator), va inrauri pe fiul morarului din Bistrita, stimulandu-l pe calea lecturii si a scrisului. Cand George Bariţ paraseste Blajul, preluind conducerea scolii romane din Brasov, in anul 1837, se gandeste sa-l aduca de la Blaj si pe Muresanu. Intrucat poetul era inca student in ultimul an, Baritiu ii obtine dispensa de a intra in invatamant fara a-si fi terminat studiile. Astfel ca in anul 1838 Muresanu se stabileste la Brasov, ca institutor la scoala romana condusa de Baritiu. Peste doi ani, in 1840, trece ca profesor la gimnaziul romanesc, in care calitate functioneaza pana in anul 1849. Paralel, el isi incepe colaborarea la gazetele lui Bariţ, Foaie pentru minte... si Gazeta de Transilvania, cu poezii si articole. In acest timp are prilej sa cunosca o seama de poeti din Principate, pe Gr. Alexandrescu, Heliade, Bolliac, mai tarziu pe Bolintineanu si Alecsandri, care obisnuiau sa vina vara, cum ne informeaza Baritiu, la bai la Valcele, nu departe de Brasov. Acest contact cu poeti deja consacrati va stimula inceputurile literare ale bardului ardelean si-l va influenta in mod vizibil in creatia sa poetica.

Poezia sa e din ce in ce ma combativa, mai legata de framantarile sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntasii revolutiei. Cu acest prilej scrie Rasunetul, care devine marsul revolutionarilor romani din Transilvania. In 1849, dupa infrangerea revolutiei, poetul trece in Muntenia, impreuna cu Baritiu, unde e luat prizonier de armata tarista si dus pana in nordul Moldovei. La intoarcere se stabileste ca functionar la Sibiu : "concepist guvernial" si translator de limba romana la Buletinul oficial al guvernului. Aici colaboreaza la ziarul local Telegraful roman, cu poezii si cu un ciclu de articole, nesemnate (Artile sau maiestriile cele frumoase, Romanul si poezia lui, Romanul in privinta muzicei, Romanul in privinta picturei, Maiestria tiparului), care urmareau initierea publicului cititor in diferite ramuri ale artei. Munca de contopist poetul o suporta greu. Cativa ani el inchina ode magulitoare imparatului austro - ungar si guvernatorului Transilvaniei. Treptat se insingureaza. Randurile scrise la 1855 fostului sau profesor Simion Bărnuţiu, care-i propunea sa vina la Iasi, unde-i facuse rost de o catedra, sunt ale unui deceptionat. "Domnul meu - spunea el - chemarea mea ar fi sa ma cuprind cu Pegasul, aspirind la Olimp, si ca sa o pot face aceasta bine, aveam trebuinta de cateva peregrinajuri pe la pamantul cel clasic, iar nu sa vand participii, sau, mai rau, sa traduc guvernului meu hartii ciocoiesti, pe care consortii mei nu le vor, sau nu le pot descifra."

Poetul continua sa scrie poezii patriotice, cu caracter social protestatar. In ultimii ani ai vietii traduce Noptile lui Young, precum si o buna parte a Analelor lui Tacit. Cu ani in urma scrisese si o gramatica romaneasca in limba germana. Manuscrisele acestor lucrari nepublicate nu s-au pastrat. La 1861 e pensionat, dar pensia data de guvernul cezaro-craiesc al Transilvaniei nu-i ajunge sa-si intretina familia. La 1862 isi tipareste in volum poeziile. Volumul cuprindea cea mai mare parte a poeziilor originale publicate de autor in presa, precum si o parte din traduceri. Vanzarea cartii i-ar fi adus, pe langa o reconfortare morala, o oarecare inviorare in bugetul familiei. Dar cartile se vand greu. Iacob Muresanu face apeluri insistente catre publicul roman, in Gazeta Transilvaniei, de a-l ajuta pe poetul aflat in mizerie si bolnav, cumparindu-i poeziile. Societatea "Astra" acorda lui Muresanu un premiu de 50 de galbeni.

Peste un an, in noaptea de 11 spre 12 octombrie, poetul se stinge la Brasov, in saracie, "in urma unui morb nervos indelungat", cum se mentiona in anuntul mortuar publicat in Gazeta Transilvaniei, lasand in urma un baiat, pe nume Gheorghe, elev in clasa a VII-a la gimnaziu, o fetita de 11 luni, Eleonora, si pe sotia sa Suzana. Inmormantarea i-a fost cu pompa : a luat parte un numeros public, profesorii si tineretul scolar din oras, care insoteau sicriul cu torte si decoruri.

Către martirii români din 1848-1849

Dormiţi în pace, umbre, martirii românimei,
Ce-aţi îngrăşat pământul cu sânge de eroi!
Bătrâni cărunţi cu vază, voi floarea tinerimei,
Ce-n lupte sângeroase căzând, v-aţi rupt de noi!

Pământul ne desparte, iar cerul ne uneşte
În patria cea sfântă, egală pentru toţi,
Acolo nedreptatea şi ura nu răzbeşte,
Nu cumperi cu vieaţa pământul de trei coţi.

Voi v-ati plinit chemarea şi sânta datorinţă,
Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-aţi luptat!Păstrând viitorimei modelul de credinţă,
Ce Patria ni-l cere ş-augustul împărat!

A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie,
Iar dulcea suvenire în inimi de roman!
Mihalţul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie,
Că nu e laş românul, nu fuge de duşman!

Un Iancu, un Buteanu, un Dobra ş-alţi o sută
Vor sta pururea faţă cu orişice eroi,
Şi până când naţiunea română-i prevăzută
Cu stâlpi aşa gigantici, nu-i pasă de nevoi!

Uniţi-vă cu Mircea, voi umbre glorioase,
Al cărui nume-însuflă respect şi la păgân,
Precum a lui bravure şi fapte generoase
Fac sacră suvenirea-i la fiece român!

Uniţi-vă cu Ştefan, principele cel mare
Ce-l recunoaşte întreaga Europa de erou,
Supt care românimea scăpată d-apăsare,
Putea cu drept să zică, c-a re-nviat de nou!

Sau cu Mihai eroul şi cu Ioan Corvinul,
Genii românimei d-a căror rari numiri
Ce luce-n Istorie întocma ca rubinul,
Şi astăzi se înfioară a turcilor oştiri!

Nu plângeţi mame, fiii, căci ei ne-au scos din moarte
Onoarea, existinţa, tezaurul mai frumos;
Prin sângele lor sacru s-a şters tirana soarte,
S-a stins pentru pururea suspinul dureros,

Surori, nu plângeţi fraţii, căci ei vă liberară
De turmele rebele, al căror scop au fost:
Să taie tot, să arză, cu furie tătară,
La prunci, femei, fetiţe, să nu dea adăpost.

Copile ruşinoase, voi plângeti cu durere
Pre-amanţii, cari în lupte cu glorii au căzut!
Dar nu ştiţi, că-a lor inimi juraseră-n tăcere,
A fi eroi prin moarte, iar nu sclavi, ca-n trecut!

Dormiţi, dormiţi în pace, voinici feciori de munte,
Subţiri şi-nalţi ca bradul, cu braţe de eroi,
Dedaţi din tinereţe a merge tot în frunte,
A nu şti de pericul, de moarte şi nevoi!

Iar voi, plăntuţe crude, ce-acum păşiţi în lume,
Păstraţi cu reverinţă acest act omenos,
Săpând profund în inimi al bravilor fraţi nume,
Ce sângele-şi vărsară în câmpul glorios!

Un răsunet

Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfători în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
”Vieaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel pe pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin întrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!

O privire peste lume

Desert e tot ce vede semetul ochi supt soare

Si nu e fericire deplina pre pamant;

Un vis e ce-amageste fiinta muritoare

Din oara cand se naste si pana la mormant!

Vazutu-s-a om candva sa zica l-a sa moarte:

“Ma duc cu bucurie, c-am fost si-s fericit”?

Un rege-a stat in lume, a carui rara soarte

La altul in natura cu greu a mai zambit;

Si iata ca el singur a scris cu-amaraciune,

Tarat de-a lumei valuri, ce turba ne-ncetat:

“Nimic supt cer statornic, ci tot desartaciune,

Deplina fericire supt soare n-am aflat!”

Un tata se sileste s-adune-averi in lume

Incungiura oceanuri cu mii nefericiri,

Cand fiu-i se rasfata vazand ca are sume

Ce pot sa corespunda la oarbele-i simtiri!

Un jude calca legea, cu scop sa multameasca

Desfraul unei patimi de care-i subjugat;

In urma da prinoase, cu scop sa amuteasca

Simtirea constiintei ce-l mustra ne-ncetat.

Un trantor suge mierea ce crudele albine,

Zburand in armonie mai multe zeci de mii,

Aduna dimineata, in oarele senine,

Cand soarele straluce pe verzile campii.

Fatarnicul sa-nchina cu buzele patate,

Iar inima-i vicleana goneste mijiociri

Sa guste-n rasfatare-si ce altor nu-s iertate,

Sa-ncarce pe saracul cu mii de asupriri.

In gura-i pangarita de false juraminte,

Bucata neiertata de lege n-a intrat,

Iar vorbe necurate, ocari de lucruri sante,

Ca ploaia primaverei din rostu-i au zburat.

Desert e dar ce vede semetul ochi sub soare,

Si nu e fericire deplina pre pamant;

Un vis e ce-amageste fiinta muritoare

Din oara cand se naste si pana la mormant!

(1845)

Alexandr Blok

Biografie Alexandr Blok
Alexandr Blok (16 noiembrie 1880 - 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Puşkin.

Alexandr Blok s-a născut la St. Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane şi ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 şi-a luat licenţa în filologie. Poetul rus a fost şi dramaturg şi eseist, dar şi conducător al simboliştilor ruşi de la început de secol.

Mulţi critici consideră că Blok este cel mai important poet după Puşkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte influenţat de filosoful din secolul al XIX-lea Vladimir Soloviev şi de viziunea acestuia asupra eternului feminin şi înţelepciunii divine.

Primul lui volum Stikhi o prekrasnoi dame (Versuri despre preafrumoasa doamnă) a fost publicat în 1904. Atât misticismul, cât şi pasiunea idealistă sunt prezente în respectivul ciclu de poezie de dragoste. După 1905, viziunile exaltate ale lui Blok au început să facă loc ironiei şi pesimismului. Poetul îşi pierde viziunea eterică şi adoptă teme precum disperarea, degradarea şi atracţia răului. Necunoscuta (1906) este cel mai cunoscut poem din această perioadă. Mai târziu, Blok îşi regăseşte speranţa în idealizarea Rusiei, îmbrăţişând Revoluţia de la 1917 în poemul epic Cei doisprezece (1918). Acesta celebrează pasiunea, violenţa şi eliberarea declanşate de revoluţie, care ulterior îl dezamăgeşte pe Blok.

Sărăcia, băutura şi dezamăgirile provocate de viaţă, combinate cu dragostea lui pentru Rusia au influenţat temele amare de protest social care au marcat operele târzii ale lui Blok. Una dintre acestea este Sciţii (1920), în care îşi înghite dezgustul faţă de cultura occidentală şi cere ajutor pentru guvernul socialist. Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului şi de răceala minţii, a fost apreciată pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitatea onirică, în care sunetele şi repetiţia erau folosite pentru a evoca stări sufleteşti. Poetul considera că rolul artistului era de a fi un intermediar între lumea aceasta şi alte lumi, precum şi de a revela scopul omului pe Pământ.

Ca estet, Blok nu s-a simţit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii şi piese de teatru, Blok a mai scris şi eseuri, şi recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raţionamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriţie.

Rusia

Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur
Vii, troică veche, să mă duci,
Şi roţi cu spiţele de aur
Se-afundă-n glod pân-la butuci...

Rusie, biata mea Rusie,
Pământ cu izbe cenuşii,
Cântările ce-n vânt adie
Mi-s dragi ca dragostea dintâi!

Nu ştiu a-ţi plânge soarta doară,
Am griji mărunte, pământeşti...
Dă-ţi frumuseţea ta barbară
Oricărui vrăjitor doreşti!

De-o fi să te ademenească
Tu orice greu a-i să-l înduri,
Tristeţea doar de-o să-ţi umbrească
Preagingaşele trăsături!...

Ei şi? O lacrimă din gene,
Mai mult cu-o grijă...
Şi rămâi
Basma-nflorită pe sprâncene
Şi cântec fără căpătâi...

Căci orice greu uşor îţi pare,
Odihnitor - un drum târziu,
Când prinzi în drum priviri fugare
De sub tulpanul fumuriu,

Şi cântă surd, a închisoare,
Nealinatul surugiu!...

Necunoscuta

deasupra restaurantelor, molatica,
o boare vine seara din azur
si peste zarva de cheflii, salbatica,
stapana e precum un duh impur.

departe, peste colbul suburbiilor
si peste somnul vilelor tarzii,
luceste-abia covrigul brutariilor,
ravnit cu scancet de atati copii!

acolo, seara, colindand maidanele
trec fantii cu gambete smecheresti
si deocheati, la brat, isi duc cocoanele,
sporovaind nimicuri si povesti.

pe lac plang vasle scartaind frenetice
si tipat se aude de femei,
cand luna-n nouri coase-ntruna petice,
nepasator strambandu-si discul ei.

iar in paharul meu, ca-n toate datile,
acelasi chip se vede oglindit,
la fel ca mine-adulmecand tristetile,
la fel sorbind licorile, smerit.

lacheii toarna de baut metreselor
si betivanilor ce intr-un glas,
cu ochii rosi tresar de-asupra meselor
strigand barbar: "in vino veritas!"

si-ntotdeauna, -n ceasul cand se-ntuneca,
(sau poate eu visez asa?... ca-s beat...)
incet, o doamna in matasuri luneca,
starnind o umbra-n geamu-ncetosat.

incet, printre betivii in petrecere,
neinsotita, singura mereu,
parfum si ceata raspandind in trecere,
ea se aseaza langa geamul meu.

pe ea matasea suna si dantelele,
penajul palariei e-n tumult.
pe mana-i alba, stralucind, inelele
trezesc in mine mituri de demult.

incatusat de-apropierea stranie,
eu ma tot uit la valul ei cernit
si vad-indepartat si de pierzanie-
ivindu-se un tarma de vis vrajit.

atunci mi-s mie daruite tainele
si soarele cuiva mi-e dat in dar,
ca-mi sunt si sufletul intreg si hainele
de vin patrunse, si parfum amar.

atunci si penele de strut, ah, penele!
in creieru-mi infierbantat fosnesc.
si ochii-albastri si profunzi, si genele
pe-ndepartate tarmuri infloresc.

mi-s numai mie date-atunci comorile
si cheia lor doar eu mi-e dat s-o tin.
o, suflete, esti beat! si iata: zorile!
si iata: adevarul e in vin!

Prolog

Calea-i pieptişă. Eu urc ne-ncetat.Seara-i sublimă. În poartă îţi bat.

Bat-dar, distantă, tu nici nu tresari
Şi peste tot nestemate presari.

Turnu-i înalt şi amurgu-a murit.
Taina cea roşie-n turn s-a suit.

Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăşi Regina zidit.

Orice căluţ de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.

Sus se avântă cupola, -n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.

Dangăt de clopot. Veşmântu-asfinţit
De primăvară-i acum aurit.

Tu m-aşteptai ca să vin la apus?Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus?

TEATRU/FILM 16 Noiembrie

Radu Beligan Toma Caragiu Sfantul Mitica Blajinul 1971 Aurel Baranga

Cartea nuntii 1990 George Calinescu

Gaitele (teatru radiofonic)

SFATURI UTILE 16 Noiembrie

Cea mai rapidă cură de detoxifiere: Curățarea colonului, rinichilor și ficatului în 48 de ore

Postul și curele de detoxifiere sunt folosite din cele mai vechi timpuri pentru a îmbunătăți starea de sănătate. Totuși, în prezent, multe persoane abuzează de aceste procedee în speranța că vor scăpa de kilograme, făcând abstracție de faptul că regimurile hipocalorice au un efect negativ asupra metabolismului.

Înfometarea și detox-urile extreme duc la deshidratare, oboseală, amețeli și carențe nutriționale. Specialiștii atrag atenția asupra faptului că organismul are propriul sistem de eliminare a toxinelor, care cuprinde rinichii, ficatul și colonul.

Dr. Oz recomandă o detoxifiere de 48 de ore, care nu are efecte adverse și poate fi realizată cu ușurință într-un weekend. Procedura se bazează pe consumul unor anumite alimente, după un program bine stabilit, scrie HealthyFoodHouse.com.

Meniul este identic pentru cele două zile de „cură”.

Mic dejun: Quinoa și prune uscate
Începeți ziua cu un bol de quinoa, pseudo-cereală bogată în proteine, fosfor și fibre. Adăugați câteva prune, bogate în fibre, care au un efect ușor laxativ.
Ingrediente:
• ½ ceașcă quinoa
• 5-6 prune tăiate
• 1 linguriță ghimbir răzuit
• 1 lingură semințe de in
• 1 ceașcă cu apă
• 1 vârf de cuțit nucșoară
• ¼ ceașcă lapte de orez

Preparare:
Turnați apa într-un ibric, adăugați quinoa, nucșoara și ghimbirul. În momentul în care apa începe să clocotească, acoperiți și lăsați pe foc (dat la minimum) încă 10 minute. Adăugați prunele și laptele de orez. Acoperiți din nou, lăsați să fiarbă pentru alte cinci minute. Adăugați o lingură de ulei din semințe de in. Amestecați încă o dată și serviți.

Băuturi detoxifiante și gustări între mesele principale

Legume
Puteți consuma următoarele legume ori de câte ori vreți pe timpul zilei: felii de castravete, țelină, ridichi, ca atare sau sub formă de salată, asezonate cu puțin ulei de măsline, suc de lămâie, sare și piper.

Elixir detoxifiant din lămâie, ananas și rodie
Ingrediente:
• 1 lămâie
• 3/4 ceașcă suc de ananas proaspăt stors
• 1 ceașcă suc de rodie proaspăt stors
• 3 cești apă
Amestecați ingredientele într-un recipient suficient de mare. Veți obține patru porții pe carele veți putea savura pe durata întregii zile

Elixir verde din ananas, ghimbir și kale
Ingrediente:
• ½ ceașcă ananas
• 2-3 cm ghimbir
• Câteva frunze de kale
• Sucul de la jumătate de lămâie
• Câteva frunze de mentă
• 2 castraveți mari
Puneți toate ingredientele în storcător și consumați lichidul rezultat.

Prânz: smoothie de fructe
Ingrediente:
• ¼ ceașcă afine congelate
• ¼ banană
• 1 lingură semințe de in sau chia
• Gheață după gust
• ½ ceașcă lapte vegetal neîndulcit
Puneți ingredientele în blender și lăsați să se amestece până obțineți o consistență fluidă.

Cină: supă de legume
Ingrediente:
• 1 varză taiată
• 2 litri de apă
• 2 linguri de paprica
• Fenicul după gust
• 2 cepe roșii tăiate
• 2 lingurițe semințe chimen
• 2 tulpini de țelină tăiate
• 2 lingurițe sare de mare
• Piper proaspăt măcinat după gust
• 4 căței de usturoi tăiați
• 2 linguri de oregano proaspăt tocat
• Pătrunjel proaspăt tocat
Amestecați toate ingredientele într-o oală suficient de mare cu excepția pătrunjelulului. După ce apa începe să clocotească, reduceți focul și lăsați să fiarbă timp de o oră. Serviți cu pătrunjel proaspăt.

Varza ajută la detoxifierea ficatului și rinichilor, iar usturoiul îmbunătățește funcționarea ficatului.

În afară de a consuma aceste alimente, trebuie să țineți cont de câteva reguli simple:

• Nu mâncați după ora 18:00.
• Beți o ceașcă cu ceai de păpădie înainte de culcare.
• Faceți băi cu sare Epsom, pentru că vă vor ajuta să eliminați toxinele.