PARTEA A DOUA
RELIGIE ORTODOXĂ 22 Noiembrie
Sfântul Apostol Filimon, Arhip, Onisim și Apfia; Sf. Mc. Cecilia
1. Sfinţii Apostoli Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia – aceşti Apostoli au făcut parte din cei şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos şi apoi au fost şi ucenicii Sfântului Apostol Pavel. Ei L-au mărturisit pe Hristos la Colose, în Frigia, unde păgânii o serbau pe zeiţa Artemida. Păgânii i-au prins şi i-au dus la Androcleu, conducătorul Efesului. Din porunca acestuia, sfinţii au fost bătuţi şi apoi ucişi.
2 Sfânta fecioară Cecilia – s-a născut în Roma din părinţi cinstiţi şi bogaţi. Apoi, auzind propovăduirea Sfintei Evanghelii, a crezut în Hristos; şi rănindu-se cu dragostea inimii către Dânsul, a pus în mintea sa ca să nu se mărite; ci curata să-şi păzească fecioria, închinându-o Mirelui Hristos Dumnezeu.
Însă fără voia sa, părinţii au logodit-o cu un tânăr de bun neam, dar necredincios, anume Valerian, care în toate zilele o împodobea cu haine de mult preţ şi cu podoabe de aur. Iar ea pe dedesubtul hainelor de mult preţ purta o haină aspră de par, iar în inimă purta pe Hristos şi neîncetat se ruga către Dânsul cu căldura Duhului; că El, cu judecăţile pe care le ştie, să o păzească curată şi slobodă de legătura nunţii.
Sinaxar:
În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel.
Onisim a vieţuit pe vremea împăratului Nero, fiind următor şi ucenic al Sfântului Apostol Pavel; a pătimit pentru Hristos de la necredincioşii elini, în Kolasia.
Aceştia au fost pe vremea împărăţiei lui Nero, ucenici fiind Sfântului Pavel, şi au mărturisit la Colose oraşul Frigiei, aproape de Laodiceea. Făcând păgânii praznic Artemidei, în capiştea lor din Colose, sfinţii, cu alţi creştini dimpreună, lăudau pe Dumnezeu în sfânta biserică. Retrăgându-se ceilalţi când au năvălit idolatrii, au rămas numai ei singuri cu Apfia, credincioasă fiind şi ea, dorind de mărturisirea lui Hristos. Deci, prinzându-i, i-au adus la Androcleu mai-marele Efesului şi au fost bătuţi de el, dar nesupunându-se a face jertfa la idolul ce se chema de dânşii Mina, i-au îngropat până la brâu şi aşa i-au ucis cu pietre, săgetaţi fiind întâi de copii mici cu săgeţile.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Cecilia
Şi era popor mult atunci în casa ei, bărbaţi şi femei, care ascultau învăţătura ei cea folositoare. Atunci a întrebat sfânta pe toţi, zicându-le cu glas tare: “Oare credeţi că sunt adevărate toate cele grăite de mine?” Iar ei cu o gură au răspuns: “Credem cu adevărat şi mărturisim pe Hristos cel propovăduit de tine, a fi Dumnezeul nostru adevărat, care te are pe tine ca roabă a Sa”.
Aceştia au suferit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Cecilia era din Roma, din neam strălucit. Deci măritând-o după Valerian, l-a adus la credinţa în Hristos şi l-a hotărât a petrece în curăţie. Iar Valerian a întors pe Tiburtie, care îi era frate bun, şi la atâta faptă bună s-a ridicat Tiburtie încât şi cu îngerii vorbea în toate zilele. Dar, fiindcă îngropau ei moaştele mucenicilor lui Hristos, au fost pârâţi la Tuschie Almachie prefectul cetăţii şi, fiind aduşi înaintea lui şi mărturisind ei pe Hristos, au fost daţi pe seama lui Capelarie Maxim să li se taie capetele. Acesta după ce a tăiat pe sfinţi, văzând îngeri petrecând şi purtând ca nişte odoare sufletele mucenicilor, a crezut şi el. Iar Sfânta Cecilia, fiind băgată într-o baie foarte tare înfierbântată, a fost silita să stea în ea trei zile. Apoi din porunca prefectului i s-a tăiat capul acolo în baie.
A.
GUSTĂRI
Roşii umplute cu mere şi hrean
· 4
roşii mari
· 2 –
3 mere
· ½
rădăcină hrean
· 1
pumn de nuci măcinate
· Zeamă
de lămâie
· Puţin
zahăr
· Sare
· 1
salată verde
Se taie un căpăcel la fiecare roşie, se scobeşte
miezul şi se presară cu sare.
Se lasă câteva minute cu gura în jos să se scurgă.
Se taie merele subţiri, se amestecă cu hreanul ras pe
răzătoarea mică, nucile măcinate şi se adaugă zeamă de lămâie şi puţin zahăr.
Se umplu roşiile şi se aşază pe un platou, garnisit cu
foi de salată.
B: SALATE
Salată de fasole boabe
· 400
g fasole boabe;
· 2
cepe mijlocii;
· 5
linguri untdelemn;
· Oţet;
· Sare;
· Piper;
· Mărar
Se fierbe fasolea. Când este bine fiartă se strecoară,
se pune în salatieră şi se amestecă, fierbinte fiind, cu ceapa tăiată
solzişori, ulei, oţet şi piper, iar pe deasupra se presară mărar fin tocat sau
frunze de ţelină.
C:
SOSURI
Sos de mărar
· 1
lingură ulei;
· 1
lingură făină;
· 1
ceapă;
· 2 –
3 legături mărar;
· ½
linguriţă zahăr;
· 1
lingură oţet;
· ½
lingură sare;
· 1
ceaşcă apă
Ceapa tăiată mărunt se căleşte puţin în ulei, se
adaugă zahărul şi făina, amestecând cu grijă să nu se lipească.
Se stinge cu o ceaşcă de apă şi se lasă să fiarbă 10
minute.
Se adaugă mărarul tocat fin şi se mai fierbe câteva
minute.
La sfârşit se adaugă sarea şi piperul.
D: BORŞURI,
SUPE, CREME DE LEGUME
Cremă de ţelină
· 4
ţeline;
· 2
linguri ulei;
· ½
lingură făină;
· Sare;
· Pătrunjel
Se curăţă ţelinele şi se dau pe răzătoarea mare.
Se pun într-o oală cu ulei şi se călesc până se
înmoaie.
Se toarnă 3 ceşti de apă fierbinte şi se lasă să
fiarbă.
Se sărează, se strecoară şi se păstrează zeama.
Se dă ţelina prin sită, se adaugă puţin câte puţin
toată zeama în care a fiert.
Separat se face un rântaş din ½ lingură ulei, ½
lingură făină şi puţină apă.
Se amestecă cu supa de ţelină, se pune din nou la foc
pentru a mai da un clocot.
Se adaugă pătrunjelul şi se serveşte cu crutoane.
Tot aşa se prepară crema de dovlecei, crema de praz,
sau crema de gulii.
E:
MÂNCĂRURI
Chiftele din fasole boabe cu garnitură de orez
· 2 ceşti
fasole boabe;
· 1
ceaşcă pâine înmuiată;
· 2
cepe;
· 1
căpăţână usturoi;
· 1
morcov;
· 1
păstârnac;
· Sare;
· Piper;
· Cimbru;
· Foi
de dafin;
· Mărar;
· Pătrunjel;
· 1
ceaşcă orez;
· Ulei
Se fierbe fasolea după procedura cunoscută.
După ce se schimbă prima apă se pun zarzavaturile
tocate, sarea şi 2 foi de dafin.
Când este fiartă bine fasolea, se separă boabele
într-un castron.
Se adaugă pâinea înmuiată în zeama reţinută de la
fiertul fasolei, condimentele, usturoiul pisat şi verdeaţa.
Se dau prin maşina de tocat.
Se fac mingiuţe, se dau prin făină şi se coc în ulei
bine încins.
Din restul de zeamă rămasă de la fiertul fasolei se
prepară un orez dintr-o ceaşcă de orez şi trei ceşti de zeamă.
Când orezul se înmoaie bine, se sărează, se pune mărar
mult şi se serveşte rece, ca garnitură pentru chiftelele din fasole.
F:
DULCIURI
Prăjitură „Ziua şi noaptea”
· 12
linguri ulei;
· 14
linguri zahăr;
· 14
linguri apă;
· 18
linguri făină;
· 2
linguriţe praf de copt;
· 1
vanilie;
· 2 –
3 linguri cacao;
· 1
cană nucă măcinată
Se amestecă bine ingredientele cu mixerul, se adaugă
făină în care s-a amestecat praf de copt şi vanilie.
La sfârşit se adaugă nuca.
În tava unsă şi tapetată cu făină se toarnă jumătate
din compoziţie.
Deasupra se toarnă cealaltă jumătate în care s-a
adăugat cacao.
Wagner - Der Ring des Nibelungen: Die Walküre | Act 2
3 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita
GRADES MELODIAS QUE DEJARON HUELLA Selección de Cecil González
Doamna nevazuta - Calderon de la Barca
Cadavrul viu - Lev Tolstoi
Ady Endre - CAR CĂLĂTORIND PRIN NOAPTE
Şi cât deşert cu noaptea vine,
Câtă tristeţe-i azi în mine,
Ce ciuntă este astăzi Luna.
Întregul Tot s-a sfărâmat,
În arderi totul se împarte,
Toate iubirile sunt sparte,
Întregul Tot s-a sfărâmat.
Mă poartă-n goană-un şubred car,
Un vaier pare a-l petrece,
Când ţipăt cald, când pace rece,
Mă poartă-n goană-un şubred car.
Ady Endre - Călăreţul rătăcit
Al călăreţului de-altădată.
Sufletul codrilor pieriţi
Tresare-n noaptea-nspăimântată.
Pe unde, din străvechiul codru,
Ici, colo-un petec mai rămase,
Învie-acuma deodată
Din basmele de iarnă, iazme.
Aici e stuhul des şi cântul
Ascuns în lumea surdă-a ceţii,
Din vremea când le colindară
Străbunii, triştii, îndrăzneţii.
Ni-i plină Toamna de năluci
Şi-s oameni tot mai rari în viaţă.
Pe şesu-ncins de dâmburi, umblă
Noiembre-n şuba lui de ceaţă.
Îşi lasă Şesul copleşită
Fiinţa lui de neguri mute
De-aceste vechi păduri şi stuhuri,
De ceaţa vremilor trecute.
E doar însângerare, taină,
Numai strămoşi, numai blestem,
Numai păduri şi numai stuhuri,
Numai smintiţi din alte vremi.
Un rătăcit, străvechi drumeţ,
Pe-un drum cu noi capacane-o taie,
Nici urmă, însă, de vreun sat,
Nici de vreo lampă, de-o văpaie.
Dorm satele-amuţite, dorm
Visând trecutul, dârdâind,
Şi buzna dau din grele neguri
Lupi, zimbri şi-urşii mârâind.
Se-aude tropotu-nfundat
Al călăreţului de-altădată.
Sufletul codrilor pieriţi
Tresare-n noaptea-nspăimântată.
Ady Endre - Mireasa mea
Dar să mă însoţească pân la groapă.
Pe-al verii crâncen jar să-mi iasă-n faţă:
Mi-eşti drag. Pe tine te aştept de-o viaţă.
Fie şi târfa lumii lepădată,
Doar să-i citesc în suflet câteodată.
De-ar fi-n furtună blestemând să plângem,
Alături să ne frângem sau să-nfrângem.
Şi împlinire-n câte-o zi stăpână
S-aflăm doar gură-n gură, mână-n mână.
De-ar fi să mă doboare-n colburi strada,
Cu trupul ei să-mi ocrotească slava.
Foc sfânt şi pur dacă-mi străbate versul,
Alături să străbatem universul.
Să mă iubească fără osebire:
Că-i bucurie, că-i nenoricire.
Readucându-mi visele din ceaţa
Ce m-a pierdut, să fie însăşi viaţa.
De sulimanuri ochii mei o spală:
Să-mi fie-n suflet crez şi îndoială.
Făcând fărâme legea care scrie-n carte
De zarva lumii-am râde pân la moarte.
Noi amândoi am râde şi, fluturând din mână,
Zeificându-ne-am muri-mpreună.
Murind am zice: În haznaua vieţii
Doar noi am fost ca roua dimineţii.
Ady Endre - NEPOTUL LUI GHEORGHE DOJA
Plângându-mi neamul, nobil opincar.
Hei, domni, mai bine-ar fi să staţi de vorbă
Cu cei ce poartă coasa, căci Vara e de jar.
Vara-i de jar şi coasa-i dreaptă iar,
Hei, domnilor, pumni albi şi răi şi moi,
Ce-ar fi de-ar fi ca oastea pribeagă a lui Doja
Cu groaznică mânie să vină peste voi?
Poporul dacă vine, hei, domni, ce va mai fi?
Şi din cetăţi tâlhare-ncotro vă trage soarta,
Oşti laşe? Când cu vuiet uriaş ne vom propti
Să-nchidem poarta?
Ady Endre - Vreau să te păstrez
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.
În poala ta căzând, plângând în şoaptă,
Femeia mea iubită, te implor,
Alungă-mă, aruncă-mă în noapte.
Când buza mea s-o-ntinde mai fierbinte,
Atunci îngheţe aspră buza ta.
Loveşte-mă, mă calcă, râzi, mă minte!
Dorinţa e-un călău ce ne pândeşte.
Blestem e chiar cel mai frumos prezent.
Te părăsesc. căci dorul mă striveşte.
Fiindcă vreau să te păstrez, drept pază
Eu ţi-am ales mai bine depărtarea,
Ce-ncântă, care idealizează.
Şi să rămâie visul meu ceresc:
Femeie dragă cărei să fiu drag,
Şi dincolo de moarte s-o iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu