LUNI 16 DECEMBRIE 2019
Bună dimineața, prieteni!
Vă reamintesc un fapt: sunt în continuare restricționat de Facebook! Pentru evitarea acestei neplăceri mă puteți găsi zilnic, cu postări noi, la adresa mea blogspot: dicuoctavian.blogspot.com.
ARTE 16 Decembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 16 Decembrie
"Samson & Dalila" de Camille Saint-Saëns
TOSCA Puccini
MUZICĂ 16 Decembrie
MARAVILLOSAS MELODIAS ANDINAS EN ZAMPOÑAS Y QUENAS.Selección de Cecil González
GRANDES EXITOS INSTRUMENTALES 🎵Musica Relajante con Guitarra Para Trabajar
SAXOPHONE Романтическая коллекция мелодий Golden Saxophone
Robert Last - Happy Dancing 2
POEZIE 16 Decembrie
Ion Maxim
Ion Maxim - biografia, viaţa, activitatea şi opera literară
Ion Maxim (1 iulie 1925, comuna Tihău, judeţul Sălaj - 16 decembrie 1980, Timişoara) - poet, prozator şi critic. Fiul lui Augutin Maxim şi al Mariei (născută Vaida), învăţători. Absolvent al liceului „Sf. Vasile” din Blaj (1943). Debut în revista şcolară „Mlădiţe” (1941). Tot la Blaj debutează editorial cu volumul de povestiri fantastice Simfonia neterminată (1942), semnat cu pseudonimul literar Doctor Coppelius. În 1944 participă la luptele de pe frontul din Transilvania şi Ungaria: versurile din Însemnări pe scut (1968) şi jurnalul Oameni în alb (1970) evocă aceste momente.
Termină studii de Filosofie la Universitatea din Cluj (1948). Redactor la ziarul „România viitoare” din Sibiu (1944-1946) şi la „Lupta Ardealului” din Cluj (1946-1948). Profesor la Zalău (1948-1949), contabil la Timişoara (1964-1966), apoi psiholog în acelaşi oraş. Doctor în filosofie cu o teză despre formarea problemei cunoaşterii în filosofia presocratică (1971). Publică în „Orizont”, „Familia”, „Neue Literatur”, „Lumina”, „Tribuna” etc., unde semnează cu pseudonimul literar Iosif Mirescu.
Se afirmă, tardiv, în critică, paralel cu o reluare a preocupărilor de prozator: Atitudini critice (1973) ambiţionează conturarea unui tablou al criticii actuale; romanul Umbra de la Cozia (1980) evocă un moment din istoria medievală românească. Mai profund, în proza reflexivă (Pe malul Styxului, 1980) şi în eseul filosofic, în linia explorării documentului psihologic (Popas înAfrodisia, 1978) sau în cea istorică, dedicată filosofiei eline (Orfeu, bucuria cunoaşterii, 1976).
Autorul povestirilor fantastice din Simfonia neterminată (1942) evoluează imprevizibil, căutând parcă o formă literară care să-l exprime deplin: după Cântecul stelelor (1945), un „poem dramatic” ce continua inserţia elementului fantastic din volumul de debut, însemnări pe scut (1968) cuprinde versuri de evocare a războiului, scrise în tradiţia lui Camil Petrescu (Ciclulmorţii) şi Perpessicius (Scut şi targa).
Notaţia lirică se grefează pe un fond elegiac, acesta precumpănitor în Interferenţe (1968): „Aceeaşi ne-mplinire şi-acelaşi împlinit / Ce-şi proiectează umbra în noi, la infinit, / S-adună mareea ce-nvăluie pământul; / Fiorul s-adânceşte plămadă grea cuvântul” (Tezaur). Iubirea apusă structurează poemele scrise în registru clasic, nelipsind aplecarea spre meditaţia filosofică. Elementul muzical, mereu acelaşi, insinuează o monotonie a ritmului, ceea ce nu se întâmplă cu nuvelele dinFrumuseţe amară (1969), unde tentaţia metaforizării inutile (Modelul, Cumpăna) coexistă cu analizele remarcabile dinRetrospectivă sau Măscăriciul.
Decalajul valoric al prozelor se datorează şi accentuării factorului etic, Maxim fiind structural un moralist: „Am fost crescut la şcoala ordinii şi a echilibrului. Ordine în cosmos, echilibru în conştiinţă. Prima ca o realitate, a doua ca un deziderat”. Or, tocmai sub semnul acestui deziderat, chinuitor adesea, mărturisit cu sinceritate, stau Oameni în alb (1970), „însemnările de campanie” ce completează Însemnările pe scut, dar mai ales Atitudinile critice (1973) - o carte de critică a criticii, mai exact, de exegeză a unor atitudini critice, în care apetitul pentru controversă şi polemică nu substituie totuşi absenţa unor criterii clare şi, mai ales, proprii. Oricum, Maxim are meritul de a schiţa, printre primii, un tablou al criticii literare contemporane.
Cu Orfeu, bucuria cunoaşterii (1976), perspectiva se schimbă complet: având ca bază teza de doctorat De la existenţă laadevăr (condusă de către D.D. Roşca), studiul acesta e o incursiune avizată în filosofia presocratică, terminându-se cu un capitol de referinţă în literatura de specialitate, consacrat „modelului socratic”. În atingere cu filosofia sunt şi textele dinPopas în Afrodisia (1978) - rod al experienţelor psihologului: „cele mai multe sunt reconstituiri, fie pe baza răspunsurilor la chestionarele date, fie după însemnările din timpul convorbirilor, fie transcrieri de pe banda de magnetofon, utilizată uneori cu prudenţă şi cu consimţământul subiectului”. Cuprinzând „elemente din care se poate schiţa un profil psihologic”, paginile de-aici refac altfel autenticitatea camilpetresciană.
Procesul e reiterat, de altfel, în Pe malul Styxului (1980), un roman autobiografic ce, în ciuda stilului greoi, rămâne interesant prin radiografierea, într-un ton dezabuzat, amar, a primelor două decenii postbelice. Dramatismul epocii îl marchează profund pe cel care îşi rememorează tinereţea înainte de-a intra, pe patul de spital, în „întunericul deplin” al nefiinţei. Umbrade la Cozia (1980) încearcă „o reconstituire a spiritualităţii româneşti de la 1400”. Vehiculând idei de filosofie a istoriei deghizate epic, romanul nu depăşeşte totuşi o anumită suficienţă, ce caracterizează, de altfel, o bună parte din proza noastră de evocare istorică. Exersându-se în forme literare diverse, ca poezia, nuvela, reportajul sau romanul, Maxim rămâne mai mult în paginile de exegeză filosofică, precum şi prin sinceritatea examenului clinic al unei conştiinţe ultragiate.
Opera literară
• Simfonia neterminată, povestiri, Blaj, 1942;
• Cântecul stelelor, poem dramatic, Blaj, 1945;
• Interferenţe, versuri, Bucureşti, 1968;
• Însemnări pe scut, versuri, Bucureşti, 1968;
• Frumuseţe amară, nuvele, Bucureşti, 1969;
• Oameni în alb, Bucureşti, 1970;
• Atitudini critice, Timişoara, 1973;
• Orfeu, bucuria cunoaşterii, Bucureşti, 1976;
• Popas în Afrodisia, Bucureşti, 1978;
• Pe malul Styxului, roman, Bucureşti, 1980;
• Umbra de la Cozia, roman, Timişoara, 1980.
TEATRU/FILM 16 Decembrie
Cu Crina Matei
Crina Matei, monolog scris de Ion Pribeagu:
Crina Matei si Denisa Vlad - Sotia sotului meu
Crina Matei
Cu actorul şi regizorul Mihai Berechet
Nevestele vesele din Winser (teatru radiofonic):
Burghezul gentilom (teatru radiofonic)
Dragul meu ticalos - Zadornov Mihail
Micul Infern (teatru radiofonic ) de Mircea Ștefănescu
Plosnita - Vladimir Maiavovski
FILM DOCUMENTAR 16 Decembrie
CE se Ascunde în Munţii Buzăului ?!?
GÂNDURI PESTE TIMP 16 Decembrie
Citate diverse:
Alphonse Daudet - citate
William Somerset Maugham - Citate:
SFATURI UTILE 16 Decembrie
INTERACȚIUNI ALIMENTE – MEDICAMENTE
Foarte mulți dintre noi sunt străini față de interacțiunile dintre medicament și alimente care au loc în interiorul organismului nostru, dar iată că ele există! Și trebuie să cunoaștem câteceva despre acestea.
Alimentele bogate în fibre vegetale, prin adsorbție, întârzie absorbția unor medicamente ca de ex. Digoxina;
Alimentele bogate în vitamina B6 (ficat de vită, carne porc, ton; vegetale proaspete: avocado, fasole verde), consumate în cantități mari, pot stimula biotransformarea antiparkinsonianului levodopa (care se regăsește în medicamentul Madopar), cu diminuarea eficacității;
Alimentele bogate în vitamina K (ficat, ceai negru, cereale; vegetale proaspete: broccoli, conopidă, morcovi, soia, spanac, varză), consumate în cantități mari, pot reduce efectul anticoagulantelor (Sintrom, Trombostop, Acenocumarol);
Alimentele bogate în tiramină (banane, brânzeturi fermentate, bere, ciocolată, cafea, ficat de pui, iaurt, pește afumat, struguri, vin roșu), consumate pe parcursul unui tratament antidrepresiv cu IMAO neselective (Iproniazida, Nialamină), pot declanșa sindromul “cheeese effect” (manifestat cu stimulare cardiovasculară periculoasă: HTA paroxistică, tahicardie, aritmii, AVC);
Aminoacizii (din proteinele alimentare) pot intra în competiție directă cu medicamentele cu structură de aminoacid, pentru sistemele de transport activ (ex. levodopa și alfa-metildopa);
Cafeaua prezintă antagonism de efect (are efect de stimulare a secreției gastrice) și reduce eficacitatea antiulceroaselor;
Băuturile acide (sucurile din fructe cu pH = 2,2-4,5; sifonul și coca-cola cu pH= 2,4-2,7; vinul cu pH= 2,3- 3,8 ) inflențează absorbția subtanțelor bazice și stabilitatea unor substanțe medicamentoase instabile la pH acid (ex. ampicilina, oxacilina, penicilina V, eritromicina bază). Aceste medicamente se administrează în general, la aproximativ 2-3 ore după masă, când pH-ul gastric este mai redus;
Lactate (lapte, brânză, smântână, frișcă), în asociere cu antiacide ce conțin Carbonat de Calciu (Dicarbocalm, Rennie) în doze mari, timp îndelungat, prin sinergism chimic, pot induce sindromul “antiacide-lapte” (manifestat cu: hipercalcemie marcată, scăderea secreției de parathormon, osteoporoză și litiază calcică).
Acestea sunt doar o mică parte din interacțiunile alimente-medicamente. Pentru a nu fi surprinși și a evita apariția unor interacțiuni nedorite TREBUIE să citiți cu multă atenție fișa produsului farmaceutic înainte de a începe tratamentul și să respectați prevederile cuprinse în această fișă însoțitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu