MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
VINERI 13 DECEMBRIE 2019
PARTEA ÎNTÂI
Bună ziua, prieteni!
Sunt în continuare restricționat și nu pot posta decât în grupurile pe care le administrez. Mai pot fi găsit pe blog la adresa de blogger dicuoctavian.blogspot.com.
ISTORIE PE ZILE 13 Decembrie
Evenimente
· 1294: Papa Celestin al V-lea (Pietro Angelerio (n. 1215– d. 19 mai 1296) a demisionat. A fost primul suveran pontif care a renunțat la funcția de conducător al Bisericii Catolice. A fost canonizat la 5 mai 1313.
· 1524: Este confirmat la Istanbul, ca domn al Țării Românești, Radu de la Afumați (1522–1529), în urma victoriilor obținute de domnitorul român în perioada 1522–1524. A domnit in Tara Romaneasca de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526). A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg ,un român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poarta Otomana. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Arges amintește de 20 de bătălii. La îndemnul Craiovestilor s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Se spune că a fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetățuia (sec. XV), situată în nordul orașului Ramnicu Valcea.
· 1577: Corsarul englez Francis Drake porneşte de la Plymouth, Anglia,in calatoria sa in jurul lumii.
· 1595: A avut loc lupta de la Areni. Ștefan Răzvan, (probabil de etnie romă) domnitor care a condus Moldova din aprilie până în august 1595 a participat, alături de Mihai Viteazul și Sigismund Báthory, principele Transilvaniei la campania anti-otomană din toamna anului 1595 din Ţara Românească, în fruntea unui grup de 1500 de lăncieri, care formau centrul armatei creştine. A fost una din puținele figuri ale istoriei românilor cu origini țigăneşti, fiind fiul unui țigan musulman care venise în Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence ,care a servit se pare în armata regelui Henric al IV-lea al Franței, apoi în armata poloneză. Înainte de a accede la tronul Moldovei avea titlul de hatman în armata lui Sigismund Báthory. În bătălia de la Areni, pe 13 decembrie 1595, este prins de oamenii lui Ieremia Movilă și ucis prin tragere în ţeapă.
· 1642: Navigatorul olandez Abel Janszoon Tasman a descoperit Noua Zeelanda. Abel Janszoon Tasman (1603, Lutjegast, Groningen, Olanda – 10 octombrie 1659, Batavia, insula Djawa), navigator și comerciant olandez, explorator al Australiei și Oceaniei. A fost primul european care a explorat insulele din Pacificul de Sud, in una dintre incursiuni ajungand in Noua Zeelanda. Contactul cu triburile din zona nu a fost usor, mai multi membri ai echipajului fiind ucisi de bastinasi. Tasman a numit insula , Van Diemen, care ulterior a fost botezata Noua Zeelanda dupa numele unei provincii olandeze. Insula a inceput sa atraga colonisti europeni abia in secolul al XVIII-lea, dupa ce James Cook a intocmit o prezentare detaliata a acesteia.
· 1848: Armata revoluţionară ungară, comandată de generalul Jozéf Bem (n. 1795 – m. 1850), intra în Cluj. În proclamaţia sa, generalul Bem chema la unire forţele revoluţionare române şi maghiare (13/25).
· 1863: Guvernul Kogalniceanu a votat Legea secularizarii averilor manastiresti, un deziderat al Revoluției de la 1848. „Secularizarea averilor manastiresti” a fost una dintre marile reforme adoptate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea noului stat, infiintat in anul 1859, prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Prin aceasta reforma administrativa, adoptata in anul 1863, proprietatile bisericilor si manastirilor „inchinate” unor locuri straine, au fost trecute in proprietatea statului. „Legea secularizarii averilor manastiresti”prevedea urmatoarele: „Toate averile manastiresti inchinate si neinchinate, precum si alte legate publice sau daruri facute de diferiti testatori si donatori din Principatele Unite la Sfantul Mormant, la Muntele Athos, la Sinai, precum si la mitropolii, episcopii si la metoacele lor de aici, din tara, si la alte manastiri si biserici din orase sau la asezaminte de binefacere si de utilitate publica, se proclama domenii ale Statului Roman, iar veniturile acestor asezaminte vor fi cuprinse in bugetul general al statului.” Pana la aceasta data, aproximativ un sfert din suprafata arabila a tarii a apartinut manastirilor si bisericilor „inchinate”, adica strainilor, precum si numeroase paduri. Prin reforma au fost secularizate 75 de manastiri „inchinate” grecilor, 44 din Tara Romaneasca si 31 din Moldova, toate detinand pana atunci 560 de mosii. Dintre aceste mosii, multe au fost folosite pentru improprietarirea taranilor, in cadrul „Reformei agrare”. Aceeasi lege prevedea ca statul sa ofere grecilor o compensatie baneasca de 82 de milioane de lei, din care, dupa plata tuturor datiilor restante catre stat, mai ramaneau 31 de milioane de lei.
Refuzand suma alocata, Patriarhia din Grecia a mizat pe un ajutor venit din partea otomanilor sau a rusilor, insa acest ajutor nu a mai venit, drept pentru care, calugarii greci au pierdut si suma respectiva. Secularizarea averilor manastiresti nu a tinut insa cont de faptele istorice semnificative ale trecutului, astfel incat, o seama de manastiri ortodoxe din Sfantul Munte Athos au fost lipsite de mosii si terenuri primite in dar de la domnitori precum Sfantul Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Reforma lui Cuza nu a vizat deci numai locasurile de cult romanesti „inchinate” dupa anul 1100, ci si pe cele mult mai vechi.
De asemenea, legea secularizarii a vizat, din pacate, si averile manastirilor romanesti.
Refuzand suma alocata, Patriarhia din Grecia a mizat pe un ajutor venit din partea otomanilor sau a rusilor, insa acest ajutor nu a mai venit, drept pentru care, calugarii greci au pierdut si suma respectiva. Secularizarea averilor manastiresti nu a tinut insa cont de faptele istorice semnificative ale trecutului, astfel incat, o seama de manastiri ortodoxe din Sfantul Munte Athos au fost lipsite de mosii si terenuri primite in dar de la domnitori precum Sfantul Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Reforma lui Cuza nu a vizat deci numai locasurile de cult romanesti „inchinate” dupa anul 1100, ci si pe cele mult mai vechi.
De asemenea, legea secularizarii a vizat, din pacate, si averile manastirilor romanesti.
· 1918: Greva muncitorilor tipografi. La 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice Sfetea și „Minerva” au declarat grevă pentru a obține condiții mai bune de muncă și viață (salarii mărite, ziua de muncă de 8 ore ș.a.). Revendicările lor nefiind satisfăcute, toți tipografii din capitală au anunțat grevă, care a fost stabilită la interval de o săptămână. La data de 13/26 decembrie 1918, a avut loc o mare manifestație socialistă a muncitorilor din București, principalii organizatori ai acesteia fiind agentul bolsevic Cristian Racovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții. În acea zi, cei aproape 600 de muncitori tipografi din capitală au încetat lucrul și s-au îndreptat spre Ministerul Industriei și Comerțului, însoțind delegația pe care au desemnat-o să prezinte revendicările lor. Cu muncitorii tipografi, s-au solidarizat și muncitorii de la alte fabrici și uzine din București. Manifestanții au scandat lozincile „Jos armata! Jos regele! Trăiască Republica!”. Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național. În momentul în care coloanele de muncitori au ajuns în Piața Teatrului Național, au fost întâmpinate de forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vânători de munte, Poliție și Jandarmerie, comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu. Forțele de ordine se grupaseră pe strada Ion Câmpineanu, în Pasajul Român, comandamentul fiind instalat în sediul secției de poliție din pasaj. Din pasaj, generalul Mărgineanu a telefonat primului ministru Ion I.C. Brătianu cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților. Forțele de ordine au intervenit cu focuri de armă, în Piața Teatrului Național rămânând 16 morți și zeci de răniți din rândurile muncitorilor. Ulterior, după preluarea puterii, propaganda comunistă a susținut că au fost 102 morți și sute de răniți, care nu au fost înregistrați de istoriografia oficială. Personalități marcante ale vieții culturale, artistice și politice ca Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction, au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului. Au fost arestați sute de muncitori, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist, care au fost schingiuiți. Omul politic Ion Gh. Duca, care era în acel moment membru al guvernului, arăta că poliția „a arestat pe toți fruntașii mișcării și i-a bătut atât de crunt, încât unul dintre socialiștii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor dobândite”. Ministrul de Interne, George G. Mârzescu, și-a justificat ordinul dat forțelor de ordine de a trage în plin declarând că greviștii erau ațâțați de agenți bolșevici. Printre cele 52 de persoane arestate sub învinuirea de crimă „contra siguranței statului, complot contra statului” și „provocare de rebeliune și ofensă adusă M.S. Regelui” se aflau și activiști comuniști, infiltrați în rândul social–democraților la ordinul bolșevicilor de la Moscova, între care Alecu Constantinescu, Jaques Konitz, Alexandru Bogdan și I.S. Dimitriu. Maiorul V. D. Chiru, comisarul regal, a subliniat în rechizitoriul său că manifestatia de la 13 decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice în România, iar greva tipografilor era doar un pretext ce urma să fie speculat de comuniști. Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției: „Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un strigăt: La Arme! Și sute de mii de muncitori și muncitoare vom năvăli pe străzi, vom ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune în mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului!“. La procesul intentat muncitorilor arestați, pe banca apărării s-au aflat avocații socialiști Constantin Titel Petrescu, Constantin Mille, Radu Rosetti, Toma Dragu și N.D. Cocea. În timpul procesului, comisarul regal nu a putut aduce dovezi în sprijinul rechizitoriului spre a susține încadrările juridice, decât împotriva agitatorilor comuniști, pe care Curtea Marțială i-a condamnat la 5 ani închisoare, ceilalți muncitori fiind achitați în februarie 1919. I. C. Frimu, care fusese învinuit de instigare, a murit în Închisoarea Văcărești la data de 6/19 februarie 1919 în urma bătăilor și schingiuirilor poliției la care fusese supus în arest și a bolii căpătate în închisoare. Mii de muncitori au participat la înmormântarea sa, cerând pedepsirea asasinilor lui Frimu. Liderul socialist Constantin Titel Petrescu îl caracteriza pe I.C. Frimu drept „acel admirabil exemplar omenesc de onestitate, bunătate, omenie”. După preluarea puterii de către Partidul Comunist Române, rămășițele pământești ale lui I. C. Frimu au fost mutate în Mausoleul din Parcul Carol, în semicercul din jurul monumentului. Frimu a fost considerat erou al „mișcării muncitorești” din România. Numele său a fost dat uzinelor din Sinaia și mai multor străzi din principalele orașe ale României. În anul 1991, mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele lui I. C. Frimu au fost mutate în Cimitirul „Sf. Vineri” din cartierul Grivița.
· 1921: Demisia guvernul lui Alexandru Averescu. Drept urmare Partidul Poporului isi pierde influenţa politică in Basarabia recent intrata in componenta României Mari.
· 1928: Are loc, la Filarmonica din New York, premiera compoziției Un american la Paris, de George Gershwin. George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York – d. 11 iulie 1937, Los Angeles), unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea.
· 1931: La Radiodifuziunea Română au fost iniţiate primele concursuri de scenarii radiofonice, dotate cu trei premii şi menţiuni, pentru încurajarea dramaturgiei radiofonice.
· 1943: Al Doilea Război Mondial – Forţele de ocupaţie germane în Grecia masacreaza populatia civila la Kalavryta.
· 1949: Knesset-ul (parlamentul israelian) a votat in favoarea mutarii capitalei tarii la Ierusalim.
· 1959: Arhiepiscopul Makarios al III-lea (Mihail Christodoulou Mouskos) devine primul preşedinte al Ciprului. Makarios al III-lea, născut Mihail Christodoulou Mouskos (13 august 1913 – 3 august 1977), arhiepiscop și Primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale Cipriote (1950 – 1977) și primul președinte al Republicii Cipru (1960 – 1974 și 1974 – 1977).
· 1960: În timp ce împăratul Haile Selassie I al Etiopiei vizitează Brazilia, Garda Imperială preia capitala și îl proclamă împărat pe fiul acestuia, Prințul Moștenitor Asfa Wossen.
· 1974: Malta devine republica in cadrul Commonwealthului.
· 1981: In Polonia, generalul Jaruzelski a decretat legea martiala, iar liderii sindicatului “Solidaritatea” au fost arestati la domiciliu. Măsura a fost luată ca urmare a amplelor manifestări sociale organizate de sindicatul anticomunist “Solidaritatea”. Legea marțială în Polonia a fost impusă la 13 decembrie 1981 de către Wojciech Jaruzelski, liderul statului comunist polon, în scopul anihilării sindicatului Solidaritatea, care prin atitudinea anticomunistă, era considerat o amenințare a statului de drept. În urma acestui act juridic, „Solidaritatea” este scoasă în afara legii, iar membri acesteia sunt arestați. La 22 iulie 1983, Legea marțială este abrogată și autoritarismul comunist slăbește în intensitate.
· 1990: A fost înființat Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), prin Legea nr. 39/13.12.1990. Scopul declarat al acestei instituții este: „organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța statului în timp de pace, cât și de război”.
· 1991: Este semnat, la Seul, Acordul privind reconcilierea, neagresiunea, cooperarea și schimburile dintre Nordul și Sudul Coreii, intrat în vigoare la 19.02.1992. A fost semnată declarația privind crearea unei zone denuclearizate în peninsula Coreea.
· 2000: Scriitorului rus Aleksandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, i–a fost decernat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe Morale și Politice.
· 2002: Uniunea Europeană anunță că Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia vor deveni membre de la 1 mai 2004.
· 2003: Președintele irakian Saddam Hussein este capturat în apropierea orașului Tikrit. Sadam Husein (n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak; d. 30 decembrie 2006, Bagdad), președinte al Irakului în perioada 1979 – 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 – 1991 și 1994 – 2003.
· 2005: S-a inaugurat noul sediu din Bucureşti al Bibliotecii Academiei Române, în Calea Victoriei nr. 125. Înfiinţată în data de 6 august 1867, la un an după fondarea Societăţii Academice Române, Biblioteca Academiei Române a avut de la început misiunea de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală.
· 2011: Un atac armat a avut loc la Liège, în Belgia, soldat cu șase morți și 125 de răniți.
Nașteri
· 1533: S-a nascut Eric al XIV-lea al Suediei (d. 1577). Eric al XIV-lea, suedeză Erik XIV (13 decembrie 1533 – 26 februarie 1577), rege al Suediei din 1560 până la detronarea sa din 1568.
· 1553: S-a nascut Henric al IV-lea al Franţei (1589-1610), întemeietorul dinastiei de Burbon; (d.14.05.1610). Henri de Bourbon (denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și „regele nostru Henric” (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.
· 1720: S-a nascut dramaturgul italian Carlo Gozzi; (d. 04.04.1806).
· 1797: S-a nascut poetul german Heinrich Heine. A fost ultimul reprezentant important al romantismului german; (d.17.02.1856). Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (n. 13 decembrie 1797, Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris), poet și prozator german. A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane.
· 1816: S-a nascut Werner von Siemens, inginer și industriaș german. Werner von Siemens (1816-1892), inginer, inventator și industriaș german. A avut un rol important în dezvoltarea industriei telegrafice,fiind fondator al Societatii Siemens-Halske cu obiect de activitate instalarea liniilor telegrafice. A construit primul tramvai cu alimentare electrică prin cele două șine (1870), prima locomotivă electrică(1879),cuptorul cu arc electric pentru oțelării (1878), primul război de țesut cu acționare electrică (1879),pirometrul cu rezistență pentru măsurarea temperaturilor înalte (1880); ascensorul cu acționare elctrică (1880). Siemens este cel care propune watt-ul ca unitate de putere (1882). De asemeni el este cel care dă denumirea de electrotehnica pentru electricitatea tehnică; (d.06.12.1892)
· 1833: S-a născut Petre S. Aurelian, economist, agronom şi om politic liberal, fost ministru în mai multe rânduri şi prim-ministru (1896, 1897), autor al teoriei complexului economiei naţionale. A fost ales membru titular al Academiei Române in 1871, vicepreşedinte de mai multe ori şi preşedinte al acestui for (1901-1904); (m. 1909).
A studiat la Colegiul Sfântul Sava, apoi, între 1856 și 1860, în Franța la Școala Superioară de Agronomie din Grignon. Se întoarce în România, unde este angajat ca inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și ca profesor la Școala de Agricultură din Pantelimon. A funcționat și ca redactor la publicațiile "Monitorul" și "Agronomia".
A studiat la Colegiul Sfântul Sava, apoi, între 1856 și 1860, în Franța la Școala Superioară de Agronomie din Grignon. Se întoarce în România, unde este angajat ca inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și ca profesor la Școala de Agricultură din Pantelimon. A funcționat și ca redactor la publicațiile "Monitorul" și "Agronomia".
A fost ales deputat, senator, numit ministru al Lucrărilor Publice (1877-1878 și 1887-1888) și ministru al Educației (1882-1884).
Petre S. Aurelian a fost ales membru al Academiei Române, înființată în 1871; a deținut funcția de președinte al Academiei în perioada 1901 - 1904.
În anul 2000, sub egida Fundației de Învățământ, Știintă și Cultură "Prof. univ. dr. Alexandru Puiu", a fost înființat la Brăila Liceul Economic "P.S. Aurelian".
La 19 septembrie 2000 a luat ființă la Slatina Colegiul Economic "Petre S. Aurelian".
· 1843 - S-a născut compozitorul şi dirijorul George Stephanescu; organizator al vieţii muzicale româneşti, creator al şcolii româneşti de canto (m. 25 aprilie 1925. A compus o dramă lirică, feeria muzicală „Sânziana și Pepelea”, prima simfonie românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri etc. De asemenea, a fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române („Mama soacră”, „Cometa” și „Scaiul bărbaților”). În calitatea sa de compozitor și șef de orchestră la Teatrul Național din București (al cărui director era, la acea vreme, principele Ion Ghica),a reuşit să pună bazele unei trupe românești care, pentru început, prezenta opere ușoare sau operete printre care și lucrări românești semnate de Caudella. In 1885 se poate vorbi chiar despre o stagiune a Operei române bucureștene care, pe scena Teatrului Național.
· 1850: S-a născut Robert Louis Stevenson, poet şi romancier scoţian, autor al unor jurnale de călătorie şi reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză: “Insula comorii”, “Straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde”; (d. 3 decembrie 1894). Robert Louis (Balfour) Stevenson (n. 13 noiembrie 1850 în Edinburgh, Scoția – d. 3 decembrie 1894 în Apia, Samoa), poet și romancier scoțian, autor al unor jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză.
· 1865: S-a născut generalul David Praporgescu, erou al Primului Război Mondial. A căzut eroic în 1916, în timpul luptelor de apărare în faţa contraofensivei armatelor germane şi austro-ungare de pe Valea Oltului.
· 1886: S-a nascut popularul tenor roman Nicolae (Nae Leonard); (d. 24.12.1928). A fost supranumit „Prințul operetei”. A fost fiul mecanicului de locomotivă gălățean Constantin Nae și al Carolinei Schäffer. La Galați există Teatrul Muzical Nae Leonard.
· 1900: S-a nascut in comuna Bucu-Ograda, judetul Ialomita, renumitul compozitor si dirijor roman Ionel Perlea. Dupa absolvirea cursurilor liceale a urmat studii muzicale la Conservatoriul din Munchen, respectiv din Leipzig. Primul sau concert a avut loc in 17 octombrie 1919 la Ateneul Roman din Bucuresti, muzicianul roman reusind sa atraga atentia asupra talentului sau. In 1926 a obtinut premiul onorific pentru compozitie la Concursul “George Enescu”, iar un an mai tarziu a fost invitat sa dirijeze la Opera din Cluj-Napoca. Ionel Perlea a mai dirijat, cu scurte perioade de intrerupere, si Opera Romana din Bucuresti intre 1929-1936, dar a fost si la conducerea Conservatorului. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost inchis in lagare din Germania si Italia, iar dupa venirea comunistilor la putere a fost supus persecutiilor. Recunoasterea internationala a dirijorului roman a venit in momentul in care maestrul Arturo Toscanini l-a desemnat urmas la pupitrul Orchestrei Simfonice din New York. Cu un an inainte de a se stinge din viata, Ionel Perlea a sustinut mai multe concerte in Bucuresti chiar daca starea sanatatii sale era destul de grava. Muzicianul s-a stins din viata pe 29 iulie 1970.
· 1907: S-a nascut la Periș scriitorul roman Grigore Băjenaru (d. 1986), cunoscut publicului mai ales pentru încântătorul sau roman “Cişmigiu & Comp”. Grigore Băjenaru a studiat filologia şi filozofia la Bucureşti, apoi a lucrat ca profesor, trecand astfel prin experienţe care se regăsesc în romanul “Bună dimineaţa, băieţi!”. A mai lucrat ca redactor al buletinului Institutului Astronomic şi a avut funcţii administrative la Primăria Bucureştiului şi la Galeriile de Artă.
· 1908 - S-a născut Simon Wiesenthal, supranumit "vânătorul de nazişti", supravieţuitor a cinci lagăre de exterminere, şi-a dedicat viaţa aducerii în faţa justiţiei a foştilor responsabili nazişti. (m. 20 septembrie 2005)
* 1916: Tatiana Baillayre (n. 13 decembrie 1916, Petrograd, Imperiul Rus - d. 1 ianuarie 1991, București) a fost o graficiană română, membră al Grupului Grafic și al grupului de artiști de la Bocșa Montană.[1][2][3]Tatiana Baillayre, cunoscută și ca Tania Baillayre sau Balier, a fost fiica pictorului de origine franceză August Baillayre (1879-1962), profesor și director (1940-1941) al Academiei de Artă din Chișinău.[4][5]
* 1916: Tatiana Baillayre (n. 13 decembrie 1916, Petrograd, Imperiul Rus - d. 1 ianuarie 1991, București) a fost o graficiană română, membră al Grupului Grafic și al grupului de artiști de la Bocșa Montană.[1][2][3]Tatiana Baillayre, cunoscută și ca Tania Baillayre sau Balier, a fost fiica pictorului de origine franceză August Baillayre (1879-1962), profesor și director (1940-1941) al Academiei de Artă din Chișinău.[4][5]
Tatiana Baillayre, cunoscută și ca Tania Baillayre sau Balier, a fost fiica pictorului de origine franceză August Baillayre (1879-1962), profesor și director (1940-1941) al Academiei de Artă din Chișinău.[4][5]
A studiat la Facultatea de Litere de la Sorbona, Paris, și apoi a urma cursuri de artă la Școala de Arte plastice din Chișinău și la Academia de arte din București unde l-a avut profesor pe Jean Alexandru Steriadi și a fost laureată, în anul 1940, al Premiului Anastase Simu pentru grafică.[1][2][3]
A fost căsătorită cu graficianul Gheorghe Ceglokoff.
Tatiana Baillayre și-a expus lucrările la numeroase saloane oficiale naționale precum și în numeroase expoziții personale din țară - București (1945, 1957, 1964, 1967, 1971, 1974, 1976, 1980, 1983), Cluj-Napoca (1948), Banat (1958), Timișoara (1974) - și din străinătate - Stockholm, împreună cu alți artiști ai Grupului Grafic, China, Uniunea Sovietică, Buenos Aires, Memphis, Torino, Londra, Paris.[2]
A realizat portrete, compoziții și peisaje folosind tehnici variate precum gravura, acuarela, desenul și pictura și a ilustrat diferite ediții de carte.
Tatiana Baillayre-Ceglokoff | |||||||||||
Date personale
|
---|
· 1917: S-a născut la Chişinău, Miron Constantinescu, sociolog şi istoric marxist,om politic şi militant comunist; membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 1974). A fost activ încă din 1935, în rândurile UTC, iar din anul următor a devenit membru al PCR. E arestat de Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de muncă forțată, dar după căderea guvernării Ion Antonescu a fost eliberat, alături de ceilalți comuniști. A fost şef al ziarului comunist „Scânteia” devenit legal după 23 august 1944). A devenit membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955, 1968-1974) și secretar al acestuia (1952-1954), președinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955), calitate în care a aplicat măsuri dure pentru îndeplinirea planului de producție, punând pe seama unor ipotetici sabotori orice nerealizare de plan. Alături de Iosif Chișinevschi, Constantinescu a fost exclus din conducerea partidului în 1957, pentru încercarea de a-l înlătura de la putere pe seful PMR, Gh.Gheorghiu Dej. Este readus în viața politică de Ceauşescu, devenind ministru al învățământului (1969-1970), vicepreședinte a l Consiliului de Stat (1972-1974), rector al Academiei de partid, Stefan Gheorghiu (1970-1972), președinte al Marii Adunări Naţionle.
· 1925: S-a nascut Ovidiu Maitec, sculptor român, membru corespondent al Academiei Române, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1968–1973) (d. 18.03.2007, Paris). Ovidiu Maitec (n. 13 decembrie 1925, Arad – d. 18 martie 2007, Paris), sculptor român, profesor universitar și membru titular al Academiei Române.
Studii:
Studii:
- A absolvit în 1950 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București
- Între 1950 și 1956 este asistent la Catedra de anatomie artistică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București.
Expoziții personale:
- 1969 Cercle Gallery - Londra
- 1973 Kettle's Yard Gallery - Cambridge
- 1974 Richard Demarco Gallery - Edinburgh; Bleucoat Gallery - Liverpool; Galeria Orizont București;
- 1977 Alwin Gallery - Londra
- 1983 Institutul Cultural Italian- București
- 1985 Sala Dalles, București
- 1993 La Tour des Cardinaux- Isle-sur-la-Sorgue
- 1996 Galeria Catacomba, București
- 2001 Muzeul Național de Artă al României (cu Sultana Maitec)
- 2004 "Lemn și aur" Galeria Allianz-Țiriac, București (cu Sultana Maitec)
- 2006 Pictură și Sculptură Casa Academiei Române, București (cu Sultana Maitec)
- 2019 "#Maitec - Lemn Aur Lumina " Muzeul Național de Artă al României (cu Sultana Maitec, Dana si Stephane Maitec)
Lucrări monumentale:
- 1958 „Minerul”- bronz - Anina
- 1967 „Meșterul Manole” - piatră - Pitești
- 1970 „Televiziunea” - bronz - București
- 1975 Monumentul „Mihai Eminescu” - Cluj și „Coloană și Aripi”- Teatrul Național București
- 1990 Monumentul „Mihai Eminescu” - Oradea
* 1925: Nicolae Proca (n. 13 decembrie 1925, în Slănic-Muscel - azi Slănic, Argeș - d. 9 iulie 2007) a fost un jucător și antrenor de fotbal român.
· 1925: Dick Van Dyke, actor American. Dick Van Dyke (născut Richard Wayne Van Dyke la 13 decembrie 1925), actor de film american.
· 1929 - S–a născut actorul de teatru şi film Christopher Plummer („Sunetul muzicii”, „Iisus din Nazaret”). Arthur Christopher Orme Plummer (n. 13 septembrie 1929 în Toronto, Canada), actor canadian de film, teatru și televiziune.
* 1939: Zeno Gârban (n. 13 decembrie 1939, Timișoara) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Române din 2011.[1]
* 1939: Zeno Gârban (n. 13 decembrie 1939, Timișoara) este un chimist român, membru corespondent al Academiei Române din 2011.[1]
· 1943: S-a născut la Deva, sculptorul Mihai Caranica. A urmat studii de geologie la Bucureşti (1963-1966) şi între 1968-1970, Şcoala de Artă Populară din Bucureşti. În 1979 a avut prima expoziţie în Bucureşti, iar în 1980 la Galeria Mica din Cluj. În 1982 a părăsit România stabilindu-se în Germania, iar în 1984 a plecat în SUA. În 1983 prezintă o expoziţie cu lucrările sale la Raphael Gallery, în Frankfurt, Germania.
· 1944 - S-a născut Ron Caines, saxofonist, pianist şi vocalist britanic (East Of Eden).
· 1944 - S-a născut Marti Webb, cântăreaţă britanică.
* 1947: Ioan Bocșa (n. 13 decembrie 1947, Oarda de Jos, Alba) este un solistde muzică populară ardelenească, profesor universitar în Cluj-Napoca.
Ioan Bocșa s-a născut la 13 decembrie 1947, la Oarda de Jos, Alba.
Ioan Bocșa este absolvent, în anul 1970, al Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”[1] din Cluj-Napoca.
Din anul 1994, Ioan Bocșa este conferențiar universitar la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la Modulul de folclor al acestei Academii de Muzică. Actualmente, este profesor universitar în cadrul Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca.
Filmografie:
* 1947: Ioan Bocșa (n. 13 decembrie 1947, Oarda de Jos, Alba) este un solistde muzică populară ardelenească, profesor universitar în Cluj-Napoca.
Ioan Bocșa s-a născut la 13 decembrie 1947, la Oarda de Jos, Alba.
Ioan Bocșa este absolvent, în anul 1970, al Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”[1] din Cluj-Napoca.
Din anul 1994, Ioan Bocșa este conferențiar universitar la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la Modulul de folclor al acestei Academii de Muzică. Actualmente, este profesor universitar în cadrul Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca.
Filmografie:
- Balada pentru Munții Apuseni
- Colinde Transilvane
· 1948 - S-a născut David O'List, chitarist şi compozitor britanic (Roxy Music).
· 1948 - S-a născut Tony Gomez, clăpar ceylonez (Foundations).
· 1948 - S-a născut Ted Nugent, chitarist, vocalist şi compozitor american (Amboy Dukes).
· 1948 - S-a născut Jeff Baxter, chitarist american (Doobie Brothers).
· 1949 - S-a născut Tom Verlaine (Thomas Miller), chitarist, vocalist şi compozitor american (Television).
· 1952 - S-a născut Alan Love, vocalist britanic (Merlin).
· 1954 - S-a născut John Anderson, vocalist, chitarist şi compozitor american.
· 1954 - S-a născut Berton Averre, chitarist şi clăpar american (The Knack).
· 1957: S-a nascut Steve Buscemi, actor, scenarist şi regizor american. Steven Vincent „Steve” Buscemi, născut la 13 decembrie 1957, în Brooklyn, New York City, SUA, actor de film și teatru, scenarist și regizor american.
* 1960: Daniel Savu (n. 13 decembrie 1960, Ploiești, Prahova) este un politicianromân, membru al PSD. Daniel Savu s-a născut la 13 decembrie 1960, în Ploiești, Prahova. A absolvit Facultatea de Aeronave București (1985). A urmat „Colegiul Național de Apărare” (2008).
* 1960: Daniel Savu (n. 13 decembrie 1960, Ploiești, Prahova) este un politicianromân, membru al PSD. Daniel Savu s-a născut la 13 decembrie 1960, în Ploiești, Prahova. A absolvit Facultatea de Aeronave București (1985). A urmat „Colegiul Național de Apărare” (2008).
A fost inginer la Întreprinderea de Construcții Aeronautice Brașov (1985-1991) și la Institutul de Cercetări Aerospațiale M.Ap.N., Crângu lui Bot (1991-1992). Înainte să se înscrie în PSD, în 2000, Daniel Savu a fost ofițer, Serviciul Român de Informatii Prahova (1992-1999).[1][2]. În perioada 1999-2000 a fost director la „Pro Bio-Cercetare" SA, Ploiești. A fost consilier municipal în Ploiești.[1] În timpul guvernării PSD (2000-2004), Savu a fost directorul filialei prahovene a APAPS (actualul AVAS) (2001-2004).[1] În 2004, Daniel Savu a fost numit președintele executiv al PSD Prahova.[1] În anul 2007, Savu a devenit senator, după decesul lui Antonie Iorgovan.[1] La începutul lunii aprilie 2016, a demisionat din PSD.[3]
În cadrul activității sale parlamentare, Daniel Savu a fost membru în următoarele grupuri parlamentare de prietenie:
· 1961 - S-a născut Austin Sorenson, vocalist şi compozitor norvegian (Fra Lippo Lippi).
· 1962: S-a născut instrumentistul, compozitorul şi aranjorul Vlady Cnejevici. Este considerat unul dintre cei mai buni claviaturişti români şi s-a alăturat grupului Compact in urmă cu 20 de ani.
* 1964: Mario Marinică (n. 13 decembrie 1964) este un antrenor român de fotbal, Deține UEFA Pro Licence, cea mai importantă calificare pentru antrenorii profesioniști de fotbal. Palmaresul sau în România include antrenorat în cadrul cluburilor Gloria Buzău, Sportul Studențesc, FC Argeș Pitești, Rocar București și Cimentul Fieni.[1] A pregătit și echipa de Liga a II-a sud-africană, Black Leopards.[2] Marinică a lucrat și în Anglia, la dezvoltarea tinerilor fotbaliști atât la Crystal Palace FC cât și la tineretul echipei Arsenal FC.
Cariera lui de jucător include etape în cadrul echipelor: Rocar București, Dinamo București și Steaua București.
· 1969: S-a nascut Murat Nasyrov, cântareţ, compozitor şi artist rus; (d. 19.01.2007).
· 1973: Eduard-Stelian Martin (n. 13 decembrie 1973) este un politician român, fost membru al Parlamentului României în perioada 2004 - 2016.[1] În legislatura 2004-2008, Eduard-Stelian Martin a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Columbia, Arabia Saudită și Republica Federativă a Braziliei; în legislatura 2008-2012, el a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Arabă Egipt, Irlanda și Egipt iar în legislatura 2012-2016, el a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Rewpublica Irak, Regatul Țărilor de Jos (Olanda) și Republica Bulgaria.
* 1974: Vasile Jula (n. 13 decembrie 1974 în Dej, Cluj) este un fotbalist român care joacă pentru echipa FC Zalău pe postul de fundaș central.
* 1974: Vasile Jula (n. 13 decembrie 1974 în Dej, Cluj) este un fotbalist român care joacă pentru echipa FC Zalău pe postul de fundaș central.
· 1982: Elisa Di Francisca, scrimeră italiană, campioană olimpică la floretă
* 1984: Monica Andreea Andrei (n. 13 decembrie 1984, Brăila) este o cântăreață română.
* 1993: Andreea Stefanescu (n. , Iași, România) este o gimnastă italiană de origine română, decorată cu Ordinul Național de Merit al Republicii Italiene,[1] precum și cu cea mai înaltă disticție a Comitetului Olimpic Italian, Collare d'oro al merito sportivo
* 1997: Silvia Claudia Simionescu,[2] (n. 13 decembrie 1997, București) cunoscută sub numele de scenă Karmen, este o cântăreață de muzică pop și R&B din România. Aceasta este fiica lui Adrian Minune, un cunoscut cântăreț de manele.[3] Primul single al artistei, „Domino”, a fost lansat în 2015. Doi ani mai târziu, Karmen a semnat cu casele de discuri ATOM și Global Records.
* 1984: Monica Andreea Andrei (n. 13 decembrie 1984, Brăila) este o cântăreață română.
Monica a debutat în anul 1992 la Festivalul pentru copii „Șotron”, după care a colaborat cu TVR1 și TVR Iași, la emisiunile „Feriți-vă de măgăruș” și „Șapte note fermecate”.
A absolvit Școala Populară de Artă (secțiile orgă electronică și canto), a cântat cu Giulia Anghelescu și Andreea Antonescu în trupa „Flash”.
După plecarea Claudiei Pavel din trupa Candy, Monica Andrei a devenit membră a trupei Candy alături de Giulia Anghelescu și Selena Vasilache. Din anul 2006 Monica s-a dedicat unei cariere solo, fiind susținută de fostul impresar al trupei, Lucian Ionescu, reușind să scoată doar un singur videoclip, pentru piesa „Cherry Babe”. Insuccesul avut în țară o determină să încerce să se lanseze în străinătate.
În anul 2006, tatăl Monicăi l-a acuzat pe impresarul Lucian Ionescu că a convins-o pe Monica să pozeze goală și că s-a folosit de ea pentru a promova imaginea trupei, însușindu-și numai el onorariul.[1]
Monica are un băiat numit Matei, tatăl copilului a părăsind-o chiar înainte de nuntă.
* 1989: Taylor Swift, cântăreață din Statele Unite ale Americii* 1993: Andreea Stefanescu (n. , Iași, România) este o gimnastă italiană de origine română, decorată cu Ordinul Național de Merit al Republicii Italiene,[1] precum și cu cea mai înaltă disticție a Comitetului Olimpic Italian, Collare d'oro al merito sportivo
* 1997: Silvia Claudia Simionescu,[2] (n. 13 decembrie 1997, București) cunoscută sub numele de scenă Karmen, este o cântăreață de muzică pop și R&B din România. Aceasta este fiica lui Adrian Minune, un cunoscut cântăreț de manele.[3] Primul single al artistei, „Domino”, a fost lansat în 2015. Doi ani mai târziu, Karmen a semnat cu casele de discuri ATOM și Global Records.
Primul single a lui Karmen, „Domino”, a fost lansat în 2015.[4] În 2017, Karmen a semnat cu Global Records, prima ei piesă alături de casa de discuri fiind „You Got It”.[5] Versurile acesteia au fost scrise de Karmen împreună cu Achi, Ira și Alex Căliman.[6] Piesa a fost licențiată în Turcia, Japonia și Polonia.[7] Tot în 2017, Karmen a fost nominalizată pentru premiul „Best Pop Artist” din cadrul Elle Style Awards.[8]
Single-ul „Lock My Hips”, lansat pe 16 mai 2018, a marcat prima colaborare a lui Karmen cu un artist internațional, Krishane.[9] Piesa a ajuns pe locul 1 în Airplay 100,[10] cea mai bună clasare a artistei în top.
Între 2016 și 2018, Karmen a fost într-o relație cu regizorul Bogdan Daragiu, cel care a regizat mai multe videoclipuri pentru piesele lansate de aceasta
Karmen | |
Decese
· 558: A decedat regele franc al Parisului Childebert I (n. cca 496 la Reims). A fost unul dintre cei patru fii ai regelui Clovis I din dinastia Merovingiana si al Sfintei Clotilda, care și-au împărțit regatul francilor la moartea tatălui lor în 511. La împărțirea regatului, a primit orașul Paris, teritoriul său mărginindu-se la nord cu râul Somme, la vest cu Marea Mânecii și peninsula Armorica (astăzi Bretania). Frații săi au primit diferite alte teritorii: Theuderic I la Metz, Chlodomer la Orléans, și Clotaire I la Soissons. Childebert si-a extins posesiunile purtand mai multe războaie decât orice alt frate al său: luptând în Burgundia (de mai multe ori), în Spania (de mai multe ori), în Provence, precum și în alte părți ale Galiei. În 542, a ocupat Pamplona cu ajutorul fratelui său Clotaire, și a asediat Zaragoza, dar a fost obligat să se retragă. Din această expediție a adus la Paris o relicvă valoroasă, tunica Sfântului Vincent, în onoarea căruia a construit la porțile Parisului cunoscuta mănăstire a Sf. Vincent, cunoscută mai târziu sub numele de St-Germain-des-Prés, in care a fost inmormantat.
· 1048: A decedat in Ghazna (acum Ghazni, in Afganistan), enciclopedistul arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni (născut la Kath, Khwarazm,in Uzbekistan, pe 15 septembrie 973). Astăzi, localitatea natală îi poartă numele. A contribuit cu numeroase lucrări în matematica, filosofie, astronomie, medicina, fizica, istorie, fiind un reprezentant strălucit al culturii arabe. A acordat o atenție deosebită numărului π (pi) și era convins, deși nu putea demonstra, că nu se putea rezolva cvadratura cercului si că raportul dintre lungimea cercului și diametrul lui este un numar irational. De asemenea a tradus și a comentat operele matematicienilor greci, în lucrarea sa Islah al Majist (cca. 1030).
· 1124: A decedat Papa Calixt al II-lea (Guido de Vienne, fiul contelui Wilhelm De Bourghogne, n. în jur de 1060). A fost ales papa pe data de 2 februarie 1119, după decesul lui Ghelasie al II-lea. Înainte de ajunge papă a fost arhiepiscop de Vienne in Franța. În timpul pontificatului său a avut loc concordatul de la Worms (încheiat cu imparatul Henric al IV-lea pe data de 23 septembrie 1122). Prin acest concordat împăratul primea acceptul bisericii la investitură. În schimb, papa era de acord să aibă loc alegera episcopilor și stareților germani în prezența unor trimiși imperiali.
· 1126: A decedat Henric al IX-lea de Bavaria (n. 1075). Henric al IX-lea (supranumit cel Negru) (n. 1075 – d. 13 decembrie 1126), membru al Casei de Welf, a fost duce de Bavaria între 1120 și 1126.
· 1204: Moise Maimonide, filosof, medic din Evul Mediu (n. 1135). Maimonide este considerat cel mai important înțelept al iudaismului din perioada medievala. Opera sa principală, Călăuza șovăielnicilor, publicată în limba araba (cca.1190), în care propune o formulă alegorica de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în Tora, cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie, a exercitat o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din iudaism si crestinism, până în secolul al XVIII-lea.
· 1250: A murit imparatul Imperiului Romano-German, Frederic al II-lea; (n.26 decembrie 1194). A fost denumit frecvent stupor mundi („mirarea lumii”) pentru că era un om învățat, vorbitor a mai multor limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. Spre deosebire de majoritatea împăraților romano-germani, Frederic a petrecut puțin timp din viața sa în Germania. După încoronarea sa în anul 1220, s-a aflat fie în Regatul Siciliei, fie în Cruciada, pana in 1236, când a făcut ultima călătorie în Germania. S-a întors în Italia în 1237 și a rămas acolo pe durata ultimilor treisprezece ani din viață, fiind reprezentat în Germania de fiul său Conrad.
· 1466: A murit marele sculptor italian Donatello. Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (n.c. 1386, Florența – d. 13 decembrie 1466, Florența) a fost un sculptor și pictor italian, primul și cel mai strălucit sculptor din pragul Renașterii. A fost unul dintre cei mai mari artisti ai Renasterii italiene, promotor al unei arte patrunsa de spiritul laic si realist si ideile umaniste (statuia ecvestra a condotierului Gattamelata, “David”); (n.1386).
· 1603 - A încetat din viaţă matematicianul François Viète, considerat a fi unul dintre fondatorii algebrei moderne (n. 1540)
· 1693: A încetat din viaţă Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila), mitropolit al Moldovei (1671–1674 şi 1675–1686), primul poet român cult (a tradus şi prelucrat din slavonă “Psaltirea în versuri”); a contribuit la introducerea limbii române în biserică (n. 26 octombrie 1624). Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina), cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt. Cunoscator al limbilor elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, este acela care a traducs în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri titărită în româneşte. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt; (n.26.10.1624).
· 1784: A murit Samuel Johnson, scriitor şi lexicograf britanic; (n. 18.09.1709). Samuel Johnson, sau Dr Samuel Johnson, născut la 7 septembrie (sau la 18 septembrie stil nou) 1709 și mort la 13 decembrie 1784, unul din principalii autori ai literaturii engleze din secolul XVIII: poet, eseist, bibliograf; lexicograf și de asemenea unul dintre cei mai fini critici ai acestei literaturi. A fost editor al operelor lui Shakespeare și al revistelor The Rambler și The Idler. A fost ultimul mare reprezentant al clasicismului englez prin a cărui operă a dominat viața literară a Angliei acelei epoci.
· 1868: A încetat din viaţă compozitorul Gioacchino Antonio Rossini, cunoscut pentru operele “Bărbierul din Sevillia” şi “William Tell”; (n. 29 februarie 1792).
· 1912: Grigore Mithridate Buiucliu, jurist și om politic român (n. 1840)
Grigore Buiucliu s-a născut la Iași în familia lui Iacob Buiucliu (1809-1881) și a Mariei Tossun (1817-1907), de origine armeană, alături de alți șase băieți și trei fete.[1][2] La fel ca și frații săi Christe, Theodor (1837 - 1897), mai târziu pictor, Ioan (agronom), Abgar, zis Murzuc (n. 1849), Vahan și Artaxerxes (inginer), Grigore a urmat studiile medii lângă Paris, la Colegiul armean Moorat din Sèvres, școală condusă de călugării mechitariști.[2][3][4]
Studiile universitare de drept le începe la Paris însă le termină la Universitatea din Iași unde obține licența.[5] La Paris a studiat și vioara cu Edouard Lalo.[6]
Începe să practice avocatura ca stagiar pe lângă avocatul ieșean G. Ciumara. În 1869 este numit procuror pe lângă Tribunalul Iași; la scurt timp, devine procuror de secție pe lângă Curtea de Apel din Iași și procuror general al Curții de Apel din Iași între anii 1874-1876.[5]
În 1876 revine la avocatură și activează în politică fiind ales deputat (1888) și senator (1892) din partea județului Fălciu. În 1894 renunță la politică și este numit membru al Înaltei Curți de Casație din București, instanță în care activează până la pensionare, în 1908.[5]
Membru al Junimii din 1866,[2] a tradus diverse lucrări din limba armeană. Interesat de istoria și cultura armeană, și-a constituit o bibliotecă importantă cu lucrări în diferite limbi, bibliotecă pe care, nefiind căsătorit și neavând urmași direcți, o lasă prin testament Academiei Române, ca dealtfel și majoritatea averii sale, evaluată la aproximativ 1 milion de lei.[5][7][8] Din veniturile aduse de această moștenire a fost constituit „Fondul Grigore Buiucliu”, o parte contribuind la crearea unei burse pentru studiul limbilor orientale.[6][9]
La Iași Grigore Buiucliu a locuit pe Ulița Veche nr. 43 (astăzi strada Costache Negri), lângă hanul lui Misir; după moartea sa, ulița Capela Armeană, care era situată în apropiere, a fost redenumită „strada Grigore Buiucliu”.[10] Casa și strada au dispărut odată cu sistematizarea zonei Halei Centrale.
Grigore Mithridate Buiucliu | |||||||||||||||||||||||||
Grigore Mithridate Buiucliu
(fotografie din 1894)
|
· 1944: A murit Wassili Kandinsky, pictor rus stabilit în Franța. Vasili Kandinski (n. 4 decembrie 1866 (S.N. 16 decembrie), Moscova – d. 13 decembrie 1944, Neuilly-sur-Seine, Franța), pictor de origine rusă. A fost unul dintre promotorii picturii abstracte nonfigurative, fondator al grupării “Der Blaue Reiter” – “Călăreţul albastru”, împreună cu Franz Marc; studiul său “Despre spiritual în artă” (1911) a adus o contribuţie teoretică fundamentală în dezvoltarea artei abstracte; (n.04.12.1866).
· 1948: A decedat dramaturgul german Zaharia Bârsan. A fost fondatorul Teatrului Național din Cluj și primul său director ;(n.11.01.1878).
· 1955: A decedat Alexandru Proca, om de ştiinţă roman, fizician, considerat o notorietate mondială în domeniul particulelor numite “mezoni”, a căror existenţă a demonstrat–o teoretic; membru de onoare (1990) al Academiei Române; (n.16.10.1897). Alexandru Proca - (n. 16 octombrie 1897, București – d. 13 decembrie 1955, Paris), fizician și academician român. În același timp cu japonezul Hideki Yukawa, dar independent de acesta, a pus bazele studiului asupra forțelor nucleare.
· 1983: Nichita Stănescu (n. ,[3] Ploiești, Regatul României – d. ,[3] București, RS România) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.[4]
Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”[5]. Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu[6] și Eugen Simion,[7] un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.
A fost laureat al Premiului Herder.
Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, s-a născut la 19 aprilie 1908. Linia sa genealogică are la origine țărani prahoveni veniți la oraș, în Ploiești, la începutul anilor 1800. Mai apoi, foștii țărani prahoveni au devenit meșteșugari și comercianți ploieșteni, precum bunicul poetului, Hristea Stănescu, specializat în producerea și comercializarea unor țesături grele de tipul abalei.
Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut în ziua de 16 februarie 1910, la Voronej. Tatăl Tatianei a fost fizicianul și generalul Nikita Cereaciuchin.
Ca urmare a Revoluției din Octombrie, generalul Cereaciuchin se refugiază discret și rapid împreună cu familia sa, formată din soție și două fete, în România, inițial în Constanța și ulterior la Ploiești, unde se stabilesc.
Aici, în orașul petroliștilor dar și al lui Ion Luca Caragiale, viitorii părinți ai lui Nichita se vor întâlni și căsători la 6 decembrie 1931.
Întâiul lor născut va purta, emblematic, prenumele ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român, Nichita (și) Hristea Stănescu
În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar între 1952 - 1957 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.
În 1952, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărți după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului O viziune a sentimentelor. Ulterior, fiind împreună cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie și a construi universuri abstracte. În 1982 se căsătorește cu Todorița (Dora) Tărâță.
Din spusele lui Ștefan Augustin Doinaș, în vara lui 1977, atunci când s-a împrietenit cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool, mai precis - de vodcă.[8] Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni.[8] Doi ani mai târziu, s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie.
Activitatea literară
- 1955 - Nichita și-a adunat poeziile sale „bășcălioase” într-un volum numit Argotice — cântece la drumul mare și publicat foarte târziu, după moartea sa, în 1992, de Doina Ciurea
- 1957 - În luna martie, Nichita Stănescu debutează simultan în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei poezii.
- 1957-1958 - Este pentru scurt timp corector și apoi redactor la secția de poezie a Gazetei literare (director, Zaharia Stancu).
- 1960 - La sfârșitul anului debutează cu volumul Sensul iubirii.
- 1963 - Are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia.
- 1964 - Apare la începutul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primește Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaște pe poeta Gabriela Melinescu, și în tensiunea relației lor poetul creează cele mai explozive poeme ale sale.[judecată de valoare]
- 1965 - Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp.
- 1966 - Publică la Editura Tineretului volumul 11 elegii. Elegiile vor apărea integral însă abia în anul următor, în prima sa antologie, Alfa.
- 1967 - Trei volume ale sale sunt tipărite: Roșu vertical, antologia Alfa și volumul de poezii Oul și sfera.
- 1969 - Tipărește Necuvintele, care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare și volumul de poezii Un pământ numit România. Este numit redactor-șef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu.
- 1970-1973 - Este redactor-șef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban.
- 1970 - Publică volumul În dulcele stil clasic și a doua antologie din opera sa cu un titlu neutru, Poezii. Susține o rubrică lunară în revista „Argeș”.
- 1971 - Apar în Iugoslavia două cărți traduse: Belgradul în cinci prieteni, ediție bilingvă de poezii inedite și Nereci (Necuvintele).
- 1972 - Publică două noi volume de poezii: Belgradul în cinci prieteni și Măreția frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obține pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.
- 1973 - Scoate o antologie de poezii de dragoste Clar de inimă.
- 1974 - În martie, de ziua lui, are o revelație a morții sub forma unui îngrozitor tunel oranj.
- 1975 - Obține pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor și i se atribuie Premiul internațional „Johann Gottfried von Herder”. Tipărește cea de-a patra antologie a sa, Starea poeziei, în colecție Biblioteca pentru toți. Devine publicist comentator la „România literară”. Se mută în ultima sa locuință, din Str. Piața Amzei nr. 9.
- 1977 - La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ștefănescu, și este lovit de un zid care s-a prăbușit după cutremur. În urma șocului suferă o paralizie de scurtă durată a părții stângi a corpului care va lăsa ceva sechele și după vindecare.
- Scriitorul suedez Arthur Lundkvist îl propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel.
- 1978 - Publică volumul de poezii Epica Magna, care primește în același an premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române
- 1979 - Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.
Editura Narodna Kultura din Bulgaria îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiți, traducător Ognean Stamboliev.
Se presupune că a fost nominalizat de Academia Suedeză la Premiul Nobel pentru Literatură, alături de Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghorn. Laureatul va fi poetul grec Odysseas Elytis. De obicei sunt nominalizați într-un singur an, în etapa finală, trei sau patru scriitori, dar nu se cunoaște acest lucru decât după desecretizarea voturilor, care este dezvăluită după 50 de ani. Deci nu știm dacă Nichita Stănescu a fost nominalizat la premiul Nobel sau doar propus, cum sunt, de altfel, mulți scriitori.
- 1980 - Discul „Nichita Stănescu - o recitare”, realizat de Constantin Crișan în colaborare cu Augustin Frățilă, este pus în vânzare de Casa de discuri Electrecord. Vizitează Satu Mare, fiind acompaniat de scriitorii Gheorghe Pituț, Petre Got, Ion Iuga, Mihai Olos, George Vulturescu, Radu Ulmeanu, Alexandru Pintescu.
- 1981 - În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă și poetul se internează la spitalul Fundeni.
- 1982 - În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o selecție din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariție editorială.
- În iulie se căsătorește cu ultima sa soție, Todorița Tărâță (Dora). Călătorește prin Macedonia și Iugoslavia, înainte să-și fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de șase luni.
- 1983 - La finele lunii ianuarie, Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu.
- 1983 - La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viață, poetului i se organizează o sărbătorire națională.
- Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această țară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenția medicilor.
- 1985 - Apare volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Cartea Românească, 1985, (inițial Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu au publicat în întregime Antimetafizica în suplimentul literar al „Scânteii Tineretului”, în 1983).
- 1992 - Este editată Argotice — cântece la drumul mare, subintitulată „poezii”, ediție alcătuită, îngrijită și prefațată de Doina Ciurea, București, Editura Românul, 1992.
- 2001 - În Bulgaria, la Editura Zaharie Stoyanov,Sofia - colectia Ars Poetika apare O viziune a sentimentelor, traducere și prefață Ognean Stamboliev. Volum premiat de Uniunea traducătorilor din Bulgaria și Soros.
- 2012 - Reprezentat cu trei poeme (maximum) în Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition (English/Romanian) - Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă (Engleză/Română) - (antolog și traducător Daniel Ioniță, Editura Minerva 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)
+ Ordinea cuvintelor - 300 poeme - traducerea,prefata si tabel cronologic de Ognean Stamboliev, ed Avangardprint, Bulgaria, 2013
Opere:
Volume antume publicate cronologic:
- Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură și Artă
- O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură
- Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului
- 11 elegii, 1966, Editura Tineretului
- Roșu vertical, 1967
- Alfa, 1967, Editura Tineretului
- Oul și sfera, 1967, Editura pentru Literatură
- Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului
- Necuvintele, 1969, Editura Tineretului
- Un pământ numit România, 1969, Editura Militară
- În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu
- Poezii, 1970, Editura Albatros
- Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia
- Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia
- Măreția frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea
- Clar de inimă, 1973, Editura Junimea
- Starea poeziei, 1975, Editura Minerva
- Epica Magna, 1978, Editura Junimea
- Opere imperfecte, 1979, Editura Albatros
- Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla
- Noduri și semne, 1982, Editura Cartea Românească
- Oase plîngînd, 1982
- Respirări, 1982, Editura Sport-Turism
- Strigarea numelui, 1983, Editura Facla
- Antimetafizica
Nichita Hristea Stănescu | |
Nichita, doar Nichita, cum este adesea pomenit de iubitorii și admiratorii poemelor sale — „Nichita, ce faci tu, Nichita?”, m-a întrebat îngerul | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 31 martie 1933 Ploiești, România |
Decedat | (50 de ani) București, România |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Cauza decesului | cauze naturale[*] (hepatită) |
Părinți | Nicolae Hristea Stănescu Tatiana Cereaciuchin |
Căsătorit cu | Magdalena Petrescu Doina Ciurea Todorița (Dora) Tărâță |
· 1984: A murit Vicente Aleixandre, poet spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură; (n. 1898). Vicente Pío Marcelino Cirilo Aleixandre y Merlo (n. 26 aprilie 1898 – d. 13 decembrie 1984) a fost un poet spaniol, membru al generației ’27, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în anul 1977). Principalele caracteristici ale poeziilor sale suprarealiste sunt: folosirea metaforei stranii, cultivarea versului liber și subtilitatea tehnicii. Motivația Juriului Nobel „pentru opera sa poetică creatoare, ce luminează condiția omului în Univers și în societatea actuală, reprezentând totodată o profundă înoire a tradițiilor poeziei spaniole dintre cele două războaie „
* 1987: George Acsinteanu (n. 13 iulie 1905, satul Panduri, comuna Frumușica-Acsintele (astăzi Axintele, județul Ialomița – d. 13 decembrie 1987, Sibiu) a fost un scriitor român. Fiul lui Constantin Acsinteanu, dulgher, și al Elenei (n. Costache Luca), țărancă, George Acsinteanu a urmat școala primară în satul natal, apoi liceul la București, Călărași și Odorhei. A urmat Facultatea de Litere și Drept la București și Cernăuți. A debutat în revista Ritmul vremii. A colaborat la Falanga, Universul literar, Gândirea, Vremea, Convorbiri literare, Clipa, Universul, Dimineața, Cultura poporului, Țara noastră, Ecoul, Orizonturi. A condus revista Pan și a fost, între 1926 și 1930, secretar al cenaclului literar de pe lângă Institutul de literatură și bibliografie condus de Mihail Dragomirescu. A fost corector la Chemarea și Faclași secretar de redacție la Ilustrațiunea română.
* 1987: George Acsinteanu (n. 13 iulie 1905, satul Panduri, comuna Frumușica-Acsintele (astăzi Axintele, județul Ialomița – d. 13 decembrie 1987, Sibiu) a fost un scriitor român. Fiul lui Constantin Acsinteanu, dulgher, și al Elenei (n. Costache Luca), țărancă, George Acsinteanu a urmat școala primară în satul natal, apoi liceul la București, Călărași și Odorhei. A urmat Facultatea de Litere și Drept la București și Cernăuți. A debutat în revista Ritmul vremii. A colaborat la Falanga, Universul literar, Gândirea, Vremea, Convorbiri literare, Clipa, Universul, Dimineața, Cultura poporului, Țara noastră, Ecoul, Orizonturi. A condus revista Pan și a fost, între 1926 și 1930, secretar al cenaclului literar de pe lângă Institutul de literatură și bibliografie condus de Mihail Dragomirescu. A fost corector la Chemarea și Faclași secretar de redacție la Ilustrațiunea română.
A debutat editorial cu romanul Piatra neagră în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. În deceniul al patrulea a publicat mai multe volume de proză. A dus o viață agitată, cu practicarea unor meserii nu o dată antipodice: ucenic tinichigiu, tipograf, învățător, bibliotecar, redactor la Țara noastră, secretar literar la Radiodifuziune, servitor la o cârciumă din Călărași, atașat de presă, iar după 1944, văcar, referent tehnic la o gospodărie agricolă de stat și consilier juridic la Tulcea și Cernavodă.
Opera:
Opera:
- Piatra neagră, București, 1930;
- Povestiri pentru îngerii pământului, București, 1932;
- Convoiul flămânzilor, București, 1935;
- Prințul Bărăganului, București, 1935;
- Copilul norilor, București, 1936;
- Escadrila albă, București, 1937; (Cartea a II-a apariție în 1942)
- Herculanele au răsărit din legendă, Sibiu, 1939;
- Rex Poeta Cotis, poem dramatic în versuri, prefațat de A. Rădulescu, Milano, 1976;
- Piatra neagră. Convoiul flămânzilor, romane, prefațate de Al. Piru, București, 1990.
* 1995: Emilian Coțaga (n. 10 august 1937, Alexandru cel Bun, jud. Soroca; d. 13 decembrie 1995, Chișinău) a fost un medic pediatru, specialist în problemele medicinei sociale, specialist de înaltă calificare în problemele medicinei sociale și managementului sanitar, medic pediatru de categorie superioară.
După școala generală și-a făcut studiile la Institutul de Medicină din Chișinău (1955-1960).
Activitatea profesională a început-o în calitate de medic-șef al spitalului sătesc din satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi.
După doi ani de activitate a plecat la Leningrad (azi Sankt Petersburg), la studii de doctorat în cadrul Institutului de Pediatrie (1962-1963). După finisarea studiilor revine la Chișinău și este numit medic-șef al Spitalului Clinic Republican pentru copii.
A contribuit la proiectarea și construcția Institutului de Cercetări Științifice în domeniul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului. Concomitent cu activitatea de manager a desfășurat și activitatea de profesor și cercetare științifică. A publicat 42 lucrări științifice, a participat activ la pregătirea tinerilor specialiști, inclusiv la perfecționarea postuniversitară.
A fost membru al Societății Medicilor Pediatri din Moldova. Pentru muncă asiduă în domeniul ocrotirii mamei și copilului, Primăria Chișinău, în anul 1996 a atribuit numele E. Coțaga Spitalului Republican pentru copii, unde a lucrat 32 de ani.
· 2002: A murit reputatul economist român Costin Kiriţescu, specialist în probleme monetare şi financiare, membru titular al Academiei Române din 1992 (n. 1908, Bucureşti). S-a inscris la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, al cărei licențiat a devenit în 1929 şi concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. A urmat şi cursurile Conservatorului de Muzică din București, dar a fost mai atras de problemele financiare și bancare. A făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești, precum și la două sucursale ale acesteia. În toamna anului 1930 a plecat la Berlin, unul dintre cele mai mari centre financiare ale Europei din acel timp, pentru a obține doctoratul în economie. S-a înscris la cursurile de doctorat ale Universității berlineze şi concomitent, a făcut practică la Camera de Comerț Germano-Română din Berlin (1931-1934) și la una dintre cele mai însemnate bănci germane – Dresdner Bank (1932-1934). După absolvirea cursurilor de 4 ani (1930-1934) la Universitatea “Friedrich Wilhelm” din Berlin, in cadrul unei ședințe solemne i s-a înmânat diploma de doctor – în economie și filozofie – al acestei universități. Întors în ţară, a ocupat prin concurs un post la Banca Naţionalăa României, unde a parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare si a devenit referent I la Serviciul de studii al Bancii, unde a lucrat pana in anul 1952, cand comunistii au epurat personalul bancii, desfacând contractele de munca a 200 de salariati. A fost învinuit atunci de „deviationism de dreapta”. Dupa cateva luni de somaj a fost angajat ca pontator, apoi ca sef al Serviciului planificare la un atelier de tamplarie, mecanica si prefabricate din soseaua Pantelimon. Aici a lucrat timp de cinci ani (1952-1957). In anul 1957 a fost chemat la Institutul de Cercetari Economice al Academiei Române, unde a activat cu jumatate de norma pana în anul 1958. Dupa aceasta perioada, s-a întors la Ministerul Finantelor si la Banca Nationala a Romaniei, unde a fost solicitat. A lucrat ca specialist în cadrul acestor institutii din 1958 si pana la pensionare (1987). In anul 1958 a revenit in invatamant, de data aceasta la Catedra de Finante a Academiei de Studii Economice. De-a lungul timpului, in calitate de specialist al Ministerului Finantelor, a luat parte, de pilda in 1971-1972, la lucrarile de aderare a Romaniei la Fondul Monetar International si la Banca Mondiala, iar apoi, ca membru al delegatiei romane, la o serie de sesiuni anuale ale acestor institutii. A fost, de asemenea, invitat sa tina prelegeri la o serie de universitati si institute din Mannheim, Heidelberg, Dusseldorf, Viena, Linz, Washington, ca ambasador al scolii romanesti de economie. In anul 1981 a obtinut o bursa de trei luni la sediul Institutului Fondului Monetar International de la Washington. A realizat diverse studii intr-o serie de state, printre care Kenya (la Nord) si Jamaica (la Sud). Intors în Europa, a fost invitat de Institutul Dunarean-European de la Viena si de Institutul Federal pentru Colaborare Internationala de la Belgrad la manifestarile internationale organizate intre anii 1975-1988. Pentru meritele stiintifice si contributia în cercetarea economica romaneasca, a fost ales, in decembrie 1991, membru corespondent al Academiei Romane, iar in noiembrie 1992 membru titular al Academiei. In perioada 1991-1998 a ocupat functia de membru al Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei. De-a lungul carierei sale, a indeplinit si alte functii, precum: consilier la Institutul National de Cercetari Economice, membru al Societatii Ateneului Roman, presedinte de onoare al Societatii Romane a Economistilor (SOREC), membru al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma. In anul 2001, la decernarea premiilor Bancii Nationale a Romaniei, i s-a acordat “Premiul special pentru intreaga activitate”. In data de 1 decembrie 2000, de ziua nationala a României, i-a fost oferit, de catre presedintele statului roman, Ordinul National „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce, pentru merite deosebite in cercetarea proceselor economice si in elaborarea strategiei de dezvoltare economica. Cea mai importantă lucrare a sa capitala este “Sistemul banesc al leului si precursorii lui”, în trei volume, aparute intre anii 1964-1971. Aceasta reprezinta o istorie a antecedentelor, a genezei si a functionarii sistemului monetar national al României, pana în zilele noastre.
· 2015: A decedat Florin Manolescu, eseist, critic şi istoric literar, traducător şi profesor. (n. 11 ianuarie 1943, Bucureşti). S-a remarcat prin apropierea sa de literatura S.F., al cărei promotor a fost în anii ’80, iar mai apoi prin atenţia acordată literaturii exilului românesc, pe care a studiat-o timp de decenii, dar şi interferenţelor literaturii române şi germane cu alte domenii conexe. A fost membru în Colegiul de redacţie al revistei Caiete critice (de unde s-a retras în 1992) şi membru în Colegiul de redacţie al revistei Vatra. A primit premiul anual pentru critică literară –1967 (Premiul Junimea), acordat de revista Amfiteatru şi a fost membru activ și critic literar al fandom-ului din România. De asemenea,a condus, alături de Ovid S. Crohmălniceanu, Cenaclul „Junimea” al Facultății de Litere din București în ultima fază de activitate a acestuia (1986-1989). La începutul anilor ’90 a făcut parte din juriul care a acordat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” și din juriile care au acordat premiile Uniunii Scriitorilor.
Sărbători
· +) Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; + Sf. M. Mc. Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sf. Mc. Lucia din Siracuza; (calendar ortodox)
· Sf. Lucia; Otilia (calendar romano-catolic)
· Ss Eustratiu, Axente, Eugen, Mardarie, Orest și Lucia (calendar greco-catolic)
· România:
· Ziua tipografului
· Astăzi in România este: „Ziua Etniei Tătare”. A fost decisă printr-o lege a Parlamentului României din 2006, iar data a fost aleasă datorită faptului că, pe 13 decembrie 1917, Parlamentul tătarilor crimeeni a proclamat Republica Tătarilor Crimeeni şi a aprobat Constituţia statului.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu