MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 5 IANUARIE 2020
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA - ARTE ȘI SFATURI UTILE
Bună dimineața, prieteni!
Nu uitați, astăzi este zi de post, chiar negru pentru cine poate ține!
ARTE 5 Ianuarie
MUZICĂ 5 Ianuarie
Paolo Francesco Lorenzani
Paolo Lorenzani:
Pietro Filippo Scarlatti
Pietro Scarlatti:
MUSICA DE PELICULAS FAMOSAS (2 de 2).Selección de Cecil González 4
3 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita
Musica para Despertar Alegre/SAXO EN LAS MAÑANAS/Musica Relajante y Feliz Para Trabajar
Нежная Красивейшая музыка для души не надоедает
POEZIE 5 Ianuarie
Francois Villon sau poetul vagabond
Balada doamnelor de altădată
Pe unde-s, prin ce ţări de vis,
Flora, romana-ncântătoare,
Alcibiada sau Thais,
Echo, dând zvonuri chemătoare
Pe stânci şi ape spre liman,
Frumoasă de pereche n-are?
Dar unde-i neaua din cel an?
Dar înţeleapta Helois?
De dragu-i, cât a pătimit
Pierre Abelard la Saint Denis,
Scopit şi-apoi călugărit.
La fel, Doamna ce-a poruncit
Să se înece Buridan
În sac şi-n Sena azvârlit?
Dar unde-i neaua din cel an?
Regina Blanche ca floarea-nvoaltă
Cântând cu voce descântată,
Betris, Alis, Berte cea înaltă,
Erembourg, doamnă-n Maine odată,
Lorena Jeanne, nevinovată
De englezi arsă la Rouan,
Unde-s, Fecioară preacurată?
Dar unde-i neaua din cel an?
Prinţe, nu întreba pe unde,
Nici de al vremilor noian,
Doar un refren îţi va răspunde:
Dar unde-i neaua din cel an?
Ce fost-au bune verişoare,
În româneşte de Dan Dănilă
Balada domnilor de altădată
urmând zisele dinainte
Unde-i Calist al treilea, care
Ca ultimul cu-acest blazon
Doar patru ani fu papă, oare?
Alfons, rege în Aragon
Sfiosul duce de Bourbon,
Şi Artus, duce de Bretaigne,
Carol, al şaptelea pe tron?
Dar unde-i mândrul Charlemagne?
Aşişderi, regele scotist
Cel ce avea, precum se ştie,
Jumate chip ca de-ametist,
Din creştet până la bărbie?
Al Ciprului domn und’ să fie,
Ori riga Spaniei, sunt ani
Şi numele-i uitai, vai mie?
Dar unde-i mândrul Charlemagne?
Nu zic de alţii, tac mai bine,
Deşertăciune-i lumea toată.
Să-nfrunte moartea n-are cine,
Ori s-o amâne, nici cu plată.
Dar aş mai întreba o dată:
Lancelot, duce de Behaigne
Unde-i? dar spiţa lui bogată?
Dar unde-i mândrul Charlemagne?
Unde-i Claquin, bravul breton
Sau contele Delfin d’Auvergne
Ori răposatul d’Alencon
Dar unde-i mândrul Charlemagne?
În româneşte de Dan Dănilă
Epistolă către prieteni
Vă înduraţi de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-aţi avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,
Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.
Cocote, crai, novici şi tinerei,
Voi acrobaţi, voi dansatorii cei
Mai iuţi ca strechea, ageri ca iatanul,
Cu voci ca zvonul unor clopoţei,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?
Voi menestrei cântând în voia lor,
Craidoni, ce numai râdeţi şi glumiţi,
Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor,
Oameni de duh, oleacă aiuriţi,
Estimp el moare de mai zăboviţi.
Stihuitori de cântec, vers, oraţii,
De se va stinge, faceţi-i libaţii.
El zace, raze nu-i aduc aleanul,
Nici adieri, i-s ziduri grele fraţii.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?
Veniţi să îl vedeţi în pătimire,
Nobili iertaţi de orice bir şi dare,
Neaplecaţi la legi şi cârmuire,
Ci doar în faţa Domnului cel mare.
Postind duminici, marţile, oricare,
Lui dinţii ca de greblă i se fac,
(Din coji uscate, nu din cozonac),
Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul,
În hău adânc nu-i masă, nici hamac,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?
Juni ori bătrâni, prinţi ce vă pomenesc,
Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc,
Şi scoateţi-mă-n coş, tras cu arcanul.
Aşa se-ajută porcii, mă gândesc;
Guiţă unul doar, în turmă o tulesc.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?
În româneşte de Dan Dănilă
Poetul Bazil Gruia
Joc de şah
Stranie frunză mi-a fost cândva inima,
Ah, albele negrele, negrele albele şi nevăzutul jucător,
Locuieşte-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?
Ah, albele negrele, negrele albele şi nevăzutul jucător,
Locuieşte-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?
Statuile negre ies dintr-o cetate,
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spaţiul cucerit, poziţiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spaţiul cucerit, poziţiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.
Repliat într-un colţ, mă-nvârt în axa speranţei.
Aş refuza să-mi fie anulat vreun pas greşit,
Nici în fluctuaţii albul nu-şi risipeşte onoarea, nimbul.
Indulgenţa adversarului ar fi absurd sfârşit.
Aş refuza să-mi fie anulat vreun pas greşit,
Nici în fluctuaţii albul nu-şi risipeşte onoarea, nimbul.
Indulgenţa adversarului ar fi absurd sfârşit.
Dar pe cine-am învins şi cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?
Biografie
GRUIA Bazil (prenumele la nastere: Vasile), se naste la 5 ian. 1909, comuna Cisteiul de Mures, judetul Alba - moare in 7 oct. 1995, Cluj-Napoca.
Poet.
Fiul lui Vasile Gruia, preot, si al Altitei (n. Timar).
Scoala elementara in satul natal (1915-l919); studiile liceale la Turda (1919-l922) si Aiud (1922-l927); studii juridice la Cluj (1927-l932).
Doctor in drept (1932).
Profeseaza avocatura.
Debut cu poezii in revista liceului din Aiud, Ghionoaia; debut editorial cu volum In (ara toamnei (1929). Colaboreaza la Fire de tort din Turda, Unirea din Blaj, Patria din Cluj, Societatea de miine ele. Dupa o lunga intrerupere revine la literatura, adunindu-si productia poetica in volum Arderea etapelor (1968), Patima alba (1976), Efigiile riscului (1978), Inscriptii pe tablite de aer (1983), Miraculosii Alter Ego (1985), Infinitul de fiecare zi (1987) si A patra dimensiune (1989). Marturii si documente legate de biografia lui Lucian Blaga, in volum Blaga inedit (I-II, 1974-l981).
Bazil Gruia debuteaza in stil traditional, fiind remarcat ca atare si de Bazil Gruia Calinescu; el „exprima cu gratie sentimentele oneste si delicate ale unui suflet cu o structura romantica, neadaptat la complicatia vietii sufletesti mai noi". Dupa debut insa poetul asteapta aproape patru decenii pentru ca, prin acumulari succesive, ca si prin aprofundarea actului poetic in preajma unui mare „model" - L. Blaga, sa dobindeasca o voce lirica mai personala. Astfel, daca Arderea etapelor (1968) si, in parte. Obsesia verii (1972) pastreaza ceva din atmosfera de fragilitate sentimentala a inceputului, volumele urmatoare apasa decis pe vointa unui modernism contemporan. Se exprima aici o simtire cvasifrenetica, nesatioasa, precum si dorinta unui constructivism imagistic.
Distanta de la In tara toamnei (1929) la A patra dimensiune (1989) se poate masura si prin suprimarea prejudecatilor „poetice" si prin asumarea unei alerte continue. Poetul nu evoca batrinetea, renuntarea, desi exista in multe poeme o melancolie solemna a trecerii timpului, ci triumful vital, „miraculosul efemer",clipa, mitul „zeitei Rugina", „patima alba" a cuvintului, creatia ce rascumpara degradarea biologica. Reprezentindu-si poezia ca pe o lupta cu logosul, din care lirismul se naste imprevizibil, Bazil Gruia cedeaza firesc unei retorici meditative ce coloreaza atit lirica sa erotica, cit si, mai cu seama, cea patriotica si de inspiratie istorica. in doua colectii de marturii despre Lucian Blaga (prin acumularea unor depozitii luate de la apropiatii poetului si colectarea de documente epistolare ori de alta natura), Bazil Gruia face opera de popularizare si de paraistorie literara. Corectind unele erori, aducind pe alocuri lamuriri utile in unele capitole de biografie, cartea e scrisa cu emotie si piosenie.
Poet.
Fiul lui Vasile Gruia, preot, si al Altitei (n. Timar).
Scoala elementara in satul natal (1915-l919); studiile liceale la Turda (1919-l922) si Aiud (1922-l927); studii juridice la Cluj (1927-l932).
Doctor in drept (1932).
Profeseaza avocatura.
Debut cu poezii in revista liceului din Aiud, Ghionoaia; debut editorial cu volum In (ara toamnei (1929). Colaboreaza la Fire de tort din Turda, Unirea din Blaj, Patria din Cluj, Societatea de miine ele. Dupa o lunga intrerupere revine la literatura, adunindu-si productia poetica in volum Arderea etapelor (1968), Patima alba (1976), Efigiile riscului (1978), Inscriptii pe tablite de aer (1983), Miraculosii Alter Ego (1985), Infinitul de fiecare zi (1987) si A patra dimensiune (1989). Marturii si documente legate de biografia lui Lucian Blaga, in volum Blaga inedit (I-II, 1974-l981).
Bazil Gruia debuteaza in stil traditional, fiind remarcat ca atare si de Bazil Gruia Calinescu; el „exprima cu gratie sentimentele oneste si delicate ale unui suflet cu o structura romantica, neadaptat la complicatia vietii sufletesti mai noi". Dupa debut insa poetul asteapta aproape patru decenii pentru ca, prin acumulari succesive, ca si prin aprofundarea actului poetic in preajma unui mare „model" - L. Blaga, sa dobindeasca o voce lirica mai personala. Astfel, daca Arderea etapelor (1968) si, in parte. Obsesia verii (1972) pastreaza ceva din atmosfera de fragilitate sentimentala a inceputului, volumele urmatoare apasa decis pe vointa unui modernism contemporan. Se exprima aici o simtire cvasifrenetica, nesatioasa, precum si dorinta unui constructivism imagistic.
Distanta de la In tara toamnei (1929) la A patra dimensiune (1989) se poate masura si prin suprimarea prejudecatilor „poetice" si prin asumarea unei alerte continue. Poetul nu evoca batrinetea, renuntarea, desi exista in multe poeme o melancolie solemna a trecerii timpului, ci triumful vital, „miraculosul efemer",clipa, mitul „zeitei Rugina", „patima alba" a cuvintului, creatia ce rascumpara degradarea biologica. Reprezentindu-si poezia ca pe o lupta cu logosul, din care lirismul se naste imprevizibil, Bazil Gruia cedeaza firesc unei retorici meditative ce coloreaza atit lirica sa erotica, cit si, mai cu seama, cea patriotica si de inspiratie istorica. in doua colectii de marturii despre Lucian Blaga (prin acumularea unor depozitii luate de la apropiatii poetului si colectarea de documente epistolare ori de alta natura), Bazil Gruia face opera de popularizare si de paraistorie literara. Corectind unele erori, aducind pe alocuri lamuriri utile in unele capitole de biografie, cartea e scrisa cu emotie si piosenie.
OPERA:
In tara toamna. Cluj. 1029; Arderea etapelor. Bucuresti, 1968; Obsesia verii. Cluj. 1972; Blaga inedit. Amintiri si documente. Cluj-Napoca, 1974; Patima alba, Cluj-Napoca, 1976; Efigiile riscului, Cluj-Napoca, 1978; Blaga inedit. Efigii documentare, [-II, Cluj-Napoca, 1974-l981: In-scriptiipe tablite de aer, Cluj-Napoca. 1983; Mira-culosii Alter Ego, Cluj-Napoca, 1985; Infinitul de fiecare zi. Cluj-Napoca, 1987; A patra dimensiune, Cluj-Napoca, 1989. |
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, in Via(a literara, or. 121, 1929; M. Popa, in Luceafarul, nr. 18, 1968; S. Cioculcscu. in Romania literara, nr. . 1972; D. Micu. in Luceafarul, nr. 16, 1975; P. Poanta, Radiografii. III. 1978-l983; A. Sasu, in cautarea formei, 1979; M. Vaida, in Tribuna, nr. 20, 1983: N. Steinhardt, in Via(a Romaneasca, nr. 2.1984: P. Poanta, in Steaua, nr. 1,1984; V. Tascu. Poezia poeziei de azi, 1985; idem. in Steaua, nr. 10, 1987; P. Poanta, in Romania literara, nr. . 1987. |
Dan George, poet
Simposion
Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți:
de geniu, de trudă,
de ocazie și de nimic.
Poemele poetului de geniu
sunt nuci-de-cocos:
verzi, dau lapte răcoros,
și coapte - dulce miez untos...
Poemele poetului de trudă
sunt struguri tămâioși:
verzi - acră aguridă,
și copți - stafidă...
Poemele poetului de-ocazie
sunt castraveți:
verzi, car soare și oțet,
și copți - amari și galbeni ca invidia...
Versificările de poetastru
greoaie și-n doi peri -
sunt pepeni furajeri:
verzi, abia-i duci în brațe,
și nu se coc sub nici un astru...
Și cititori de patru feluri
aleg poeme după apetitul lor:
unii vor lapte și unt-de-cocos,
alții vor struguri stafidiți,
unii se mulțumesc cu castraveți,
iar alții mor după lubenițe...
Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți,
și patru feluri de poeme,
și cititori cu patru gusturi
- Poftă bună!...
sunt patru soiuri de poeți:
de geniu, de trudă,
de ocazie și de nimic.
Poemele poetului de geniu
sunt nuci-de-cocos:
verzi, dau lapte răcoros,
și coapte - dulce miez untos...
Poemele poetului de trudă
sunt struguri tămâioși:
verzi - acră aguridă,
și copți - stafidă...
Poemele poetului de-ocazie
sunt castraveți:
verzi, car soare și oțet,
și copți - amari și galbeni ca invidia...
Versificările de poetastru
greoaie și-n doi peri -
sunt pepeni furajeri:
verzi, abia-i duci în brațe,
și nu se coc sub nici un astru...
Și cititori de patru feluri
aleg poeme după apetitul lor:
unii vor lapte și unt-de-cocos,
alții vor struguri stafidiți,
unii se mulțumesc cu castraveți,
iar alții mor după lubenițe...
Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți,
și patru feluri de poeme,
și cititori cu patru gusturi
- Poftă bună!...
Biografie
George Dan (10 februarie 1916, Cadievu, judeţul Caliacra, Regatul României - 5 ianuarie 1972, Bucureşti) este un poet şi traducător. Este fiul Călinei (născută Duilaş) şi al lui Vasile Dan. După ce a absolvit Liceul „Ştirbei Vodă" din Călăraşi, lucrează în Marina Militară, apoi în Marina Comercială, obţinând brevetul de ofiţer în 1940. După război se stabileşte în Bucureşti. În 1935 scoate la Călăraşi revista „Nenufar". Debutează în „Revista scriitorilor români" (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade şi poeme Bună dimineaţa!
Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Colaborează la revistele „Preocupări literare", „Viaţa românească", „Istm", „Festival", „Gazeta literară", „Contemporanul", „Tomis", „Astra", „Familia", „Ateneu" etc. Este redactor Ia „România liberă" (1946-1948) şi la „Flacăra" (1948-1949).
Din 1966 călătoreşte mult pe mare, către destinaţii orientale şi extrem-orientale. În acelaşi an participă ca traducător la Congresul internaţional al iranologilor de la Teheran, iar în 1971, la sărbătorirea a 2500 de ani de existenţă a statului iranian. Traduce poezie persană şi indiană, din Baudelaire, Verlaine, Poe şi din literatura sovietică.
Cunoscut mai ales ca poet-traducător din poezia persană, Dan este el însuşi un poet prolific. După un scurt episod conformist, versurile sale, de inspiraţie exclusiv marină sau dunăreană, mărturisesc pasiunea pentru meseria sa, cea de navigator. Orientul şi marea sunt cele două filtre esenţiale prin care este văzută lumea: Dobrogea este o „Persie mică", nalbele sunt flori orientale, versurile din Barcagiul Barbălată poartă drept moto un gazel, marea are „ochi de pisică siameză".
Acuarelele dunărene sunt proiecţii care şi ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeş lucrat foarte proaspăt / sfârcul alb ia o gâză în cioc; / ce subţire-i al smârcului oaspăt/despletindu-şi penajul din coc!"; „Pe-o fragedă tipsie de smarald, / un nufăr aburind în rouă, cald: / ou despicat prin dur albuş,/până-n polen de gălbenuş." Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizaţii.
Exotismului locurilor i se adaugă şi o oarecare teatralitate a personajelor, precum şi o grandilocvenţă a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar şi de umor: „La bar ŤLa Calul Troiiť / se-ntorc din larg eroii / cu pumnii-n buzunare, / setoşi de răzbunare".
Această viziune este susţinută structural de poeme lungi, balade, romanţe, în care Dan versifică uşor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate şi părând a se opri cu greu. Înrudirii cu Ion Minulescu, semnalată de Mioara Apolzan, i se adaugă aceea cu Panait Istrati, atmosfera baladescă fiind uneori asemănătoare, cum remarca Ion Vinea. Poet şi navigator, Dan s-a îndreptat în cele din urmă către traducerea de poezie „exotică" - persană şi indiană -, realizând traduceri din Saadi, Omar Khayyam, Firdousi, Tagore etc.
Opera
• Bună dimineaţa!, Bucureşti, 1949; ediţie îngrijită şi prefaţă de Marcel Gafton, cu o însemnare de Ion Vinea, Bucureşti, 1976;
• Decorat cu Ordinul Muncii, Bucureşti, 1949;
• Povestea tractorului de la minereu la brazdă (în colaborare cu Nicolae Jianu), Bucureşti, 1949;
• Rapsodia marinarilor, Bucureşti, 1954;
• Dunăre, Dunăre..., Bucureşti, 1955;
• Flori de mare, Bucureşti, 1957;
• Hamalii, Bucureşti, 1957;
• Goarna şi sirena, Bucureşti, 1959;
• Pui de lună, Bucureşti, 1960;
• Cântece de luptă, Bucureşti, 1962;
• Fildeşul negru, Bucureşti, 1965;
• Corabia cu cincizeci de catarge, Bucureşti, 1966;
• Din ochiul ciclonului, postfaţă Ion Vinea, Bucureşti, 1968;
• Fructe de mare, Bucureşti, 1970;
• Mater nostra, Bucureşti, 1971.
Traduceri
• Constantin Simonov, Prieteni şi duşmani, Bucureşti, 1949;
• K.M. Staniukovici, Povestiri marinăreşti, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Dina Haim);
• Serghei Mihalkov, Poezii, Bucureşti, 1957;
• Saadi, Grădina florilor (Golestan), prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1959;
• Poeţi persani, prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1963;
• Rabindranath Tagore, Versuri, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, 1966, Poeme, prefaţă de Radu Boureanu, Bucureşti, 1967, Luna în creştere, Bucureşti, 1968;
• Firdousi, Şah-name (Cronica Şahilor), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1969;
• Privighetorile Persiei. Antologie de poezie persană (secolele X-XX), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1971;
• Omar Khayyam, Catrene, Bucureşti, 1972.
Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Colaborează la revistele „Preocupări literare", „Viaţa românească", „Istm", „Festival", „Gazeta literară", „Contemporanul", „Tomis", „Astra", „Familia", „Ateneu" etc. Este redactor Ia „România liberă" (1946-1948) şi la „Flacăra" (1948-1949).
Din 1966 călătoreşte mult pe mare, către destinaţii orientale şi extrem-orientale. În acelaşi an participă ca traducător la Congresul internaţional al iranologilor de la Teheran, iar în 1971, la sărbătorirea a 2500 de ani de existenţă a statului iranian. Traduce poezie persană şi indiană, din Baudelaire, Verlaine, Poe şi din literatura sovietică.
Cunoscut mai ales ca poet-traducător din poezia persană, Dan este el însuşi un poet prolific. După un scurt episod conformist, versurile sale, de inspiraţie exclusiv marină sau dunăreană, mărturisesc pasiunea pentru meseria sa, cea de navigator. Orientul şi marea sunt cele două filtre esenţiale prin care este văzută lumea: Dobrogea este o „Persie mică", nalbele sunt flori orientale, versurile din Barcagiul Barbălată poartă drept moto un gazel, marea are „ochi de pisică siameză".
Acuarelele dunărene sunt proiecţii care şi ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeş lucrat foarte proaspăt / sfârcul alb ia o gâză în cioc; / ce subţire-i al smârcului oaspăt/despletindu-şi penajul din coc!"; „Pe-o fragedă tipsie de smarald, / un nufăr aburind în rouă, cald: / ou despicat prin dur albuş,/până-n polen de gălbenuş." Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizaţii.
Exotismului locurilor i se adaugă şi o oarecare teatralitate a personajelor, precum şi o grandilocvenţă a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar şi de umor: „La bar ŤLa Calul Troiiť / se-ntorc din larg eroii / cu pumnii-n buzunare, / setoşi de răzbunare".
Această viziune este susţinută structural de poeme lungi, balade, romanţe, în care Dan versifică uşor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate şi părând a se opri cu greu. Înrudirii cu Ion Minulescu, semnalată de Mioara Apolzan, i se adaugă aceea cu Panait Istrati, atmosfera baladescă fiind uneori asemănătoare, cum remarca Ion Vinea. Poet şi navigator, Dan s-a îndreptat în cele din urmă către traducerea de poezie „exotică" - persană şi indiană -, realizând traduceri din Saadi, Omar Khayyam, Firdousi, Tagore etc.
Opera
• Bună dimineaţa!, Bucureşti, 1949; ediţie îngrijită şi prefaţă de Marcel Gafton, cu o însemnare de Ion Vinea, Bucureşti, 1976;
• Decorat cu Ordinul Muncii, Bucureşti, 1949;
• Povestea tractorului de la minereu la brazdă (în colaborare cu Nicolae Jianu), Bucureşti, 1949;
• Rapsodia marinarilor, Bucureşti, 1954;
• Dunăre, Dunăre..., Bucureşti, 1955;
• Flori de mare, Bucureşti, 1957;
• Hamalii, Bucureşti, 1957;
• Goarna şi sirena, Bucureşti, 1959;
• Pui de lună, Bucureşti, 1960;
• Cântece de luptă, Bucureşti, 1962;
• Fildeşul negru, Bucureşti, 1965;
• Corabia cu cincizeci de catarge, Bucureşti, 1966;
• Din ochiul ciclonului, postfaţă Ion Vinea, Bucureşti, 1968;
• Fructe de mare, Bucureşti, 1970;
• Mater nostra, Bucureşti, 1971.
Traduceri
• Constantin Simonov, Prieteni şi duşmani, Bucureşti, 1949;
• K.M. Staniukovici, Povestiri marinăreşti, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Dina Haim);
• Serghei Mihalkov, Poezii, Bucureşti, 1957;
• Saadi, Grădina florilor (Golestan), prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1959;
• Poeţi persani, prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1963;
• Rabindranath Tagore, Versuri, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, 1966, Poeme, prefaţă de Radu Boureanu, Bucureşti, 1967, Luna în creştere, Bucureşti, 1968;
• Firdousi, Şah-name (Cronica Şahilor), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1969;
• Privighetorile Persiei. Antologie de poezie persană (secolele X-XX), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1971;
• Omar Khayyam, Catrene, Bucureşti, 1972.
Grigore Vieru - Iartă-mă
TEATRU/FILM 5 Ianuarie
George Calboreanu – biografie
Actorul George Calboreanu s-a născut la 05 ianuarie 1896, in localitatea Turnişor din Sibiu.
Cariera:
A absolvit in 1919 Conservatorul de Arta Dramatică din Iaşi si a debutat pe scena Teatrului Naţional ieşean in drama Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, înainte de absolvire. A jucat pe scena Teatrului Naţional din Cluj si a obţinut o diploma de studii pentru un la Viena. La întoarcere s-a stabilit la Bucureşti, mai întâi a jucat la Teatrul Regina Maria, apoi la Teatrul Popular si din 1923 la Teatrul Naţional.
A debutat pe scena acestui teatru bucurestean, pe care l-a slujit pâna la finalul carierei, cu spectacolul Vlaicu-Voda de Alexandru Davila. In 1927 juca in Omul cu mârţoaga de George Ciprian, apoi in Titanic Vals de Tudor Muşatescu (1932), H
Cariera:
A absolvit in 1919 Conservatorul de Arta Dramatică din Iaşi si a debutat pe scena Teatrului Naţional ieşean in drama Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, înainte de absolvire. A jucat pe scena Teatrului Naţional din Cluj si a obţinut o diploma de studii pentru un la Viena. La întoarcere s-a stabilit la Bucureşti, mai întâi a jucat la Teatrul Regina Maria, apoi la Teatrul Popular si din 1923 la Teatrul Naţional.
A debutat pe scena acestui teatru bucurestean, pe care l-a slujit pâna la finalul carierei, cu spectacolul Vlaicu-Voda de Alexandru Davila. In 1927 juca in Omul cu mârţoaga de George Ciprian, apoi in Titanic Vals de Tudor Muşatescu (1932), H
amlet de William Shakespeare, in 1956 juca rolul lui Stefan cel Mare din piesa Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea, in prima punere in scenă de după al doilea război mondial, alături de Elvira Godeanu şi Eugenia Popovici. In 1957 pleca in turneu la Veneţia cu piesa Bădăranii de Carlo Goldoni, regizata de Sică Alexandrescu, in 1965 relua rolul de debut, Vlaicu Vodă. Intre sutele de spectacole in care a jucat se numără si Bădăranii de Carlo Goldoni, Idolul şi Ion Anapoda de G. M. Zamfirescu, Borgia de Alexandru Kiriţescu, Meşterul Manole de Lucian Blaga, Maestrul de Mircea Ştefănescu, Letopiseţi de Mihail Sorbul, Ovidiu de Nicolae Iorga, Regele Lear si Iulius Cezar de W. Shakespeare, Hoţii de Schiller, Ion Vodă cel Cumplit de Laurenţiu Fulga, Lorenzaccio de Alfred de Musset, etc.
Debutul in cinematografie a avut loc in 1954, cu filmul Brigada lui Ionuţ. A mai jucat in Bădăranii (1960), Setea (1960), Omul de lânga tine (1961), Lupeni 29 (1962), Lumina de iulie (1963), Străinul (1964), Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965), Neamul Şoimăreştilor (1965), Şopârla (1966), Legenda (1968), Fraţii (1970), Serata (1971), Fraţii Jderi (1973), Ultimele zile ale verii (1976).
George Calboreanu a fost artist emerit, a avut un fiu, tot actor, căruia i-a supravieţuit.
Actorul George Calboreanu a murit la 12 iulie 1986.
Pe scurt despre George Calboreanu:
Nume: George Calboreanu
Ocupatia: actor
Data nasterii: 05 ianuarie 1896
Zodia: Capricorn
Locul nasterii: Turnişor, judeţul Sibiu, România
Naţionalitate: româna
Starea civila: căsătorit
Copii: Gicu Calboreanu- actor
Studii: Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi, promotia 1919
Data si locul decesului: 12 iulie 1986, Bucureşti
De ce este faimos George Calboreanu?
A fost un mare actor al scenei si cinematografiei româneşti, a jucat in piese de teatru istorice, in comedii, dar si in spectacole moderne, in filme.
De ce ne place George Calboreanu?
Avea o voce puternică, publicul l-a apreciat pentru rolul lui Ştefan cel Mare din drama Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea.
Debutul in cinematografie a avut loc in 1954, cu filmul Brigada lui Ionuţ. A mai jucat in Bădăranii (1960), Setea (1960), Omul de lânga tine (1961), Lupeni 29 (1962), Lumina de iulie (1963), Străinul (1964), Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965), Neamul Şoimăreştilor (1965), Şopârla (1966), Legenda (1968), Fraţii (1970), Serata (1971), Fraţii Jderi (1973), Ultimele zile ale verii (1976).
George Calboreanu a fost artist emerit, a avut un fiu, tot actor, căruia i-a supravieţuit.
Actorul George Calboreanu a murit la 12 iulie 1986.
Pe scurt despre George Calboreanu:
Nume: George Calboreanu
Ocupatia: actor
Data nasterii: 05 ianuarie 1896
Zodia: Capricorn
Locul nasterii: Turnişor, judeţul Sibiu, România
Naţionalitate: româna
Starea civila: căsătorit
Copii: Gicu Calboreanu- actor
Studii: Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi, promotia 1919
Data si locul decesului: 12 iulie 1986, Bucureşti
De ce este faimos George Calboreanu?
A fost un mare actor al scenei si cinematografiei româneşti, a jucat in piese de teatru istorice, in comedii, dar si in spectacole moderne, in filme.
De ce ne place George Calboreanu?
Avea o voce puternică, publicul l-a apreciat pentru rolul lui Ştefan cel Mare din drama Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea.
George Calboreanu în Apus de soare de B Șt Delavrancea
Teatru Radiofonic - APUS DE SOARE:
Friedrich Dürrenmatt – Vizita bătrănei doamne
Friedrich Durrenmatt - Vizita Bătrânei Doamne (Teatru Radiofonic)
Cu actorul Toni Tecuceanu
GÂNDURI PESTE TIMP 5 Ianuarie
Citate din autori diverși:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 5 Ianuarie
PARKING Bean | Mr Bean Full Episodes | Mr Bean Official
SFATURI UTILE 5 Ianuarie
DESPRE RODIE
Rodia este fructul arbustului numit rodiu, fiind folosit la inceput pe post de a afrodisiac, acest mai numindu-se si "particica dragostei”. Ulterior s-a descoperit faptul ca rodia nu este benefica doar in "iubire" ci si in imbunatatirea sanatatii in general.
Semintele de rodie contin un compus care restabileste echilibrul hormonal in organism, de acea in cazul durerilor menstruale este recomandat consumul de seminte de rodie.
In cazul diabeticilor, rodia nu doar ca este accesibila, ci este si folositoare pentru ca doar o jumatate de lingurita de suc de rodie consumat de 4 ori pe zi inainte de masa, va ajuta la scaderea glicemiei.
Inca din antichitate este cunoscut faptul ca rodia lupta impotriva anemiei, de acea persoanele care sufera de aceasta deficienta trebuie sa consume sucul de rodie de trei ori pe zi cu 30 de minte inainte de masa, timp de 2 luni.
Rodia contine o substanta numita tanina, care ajuta la ameliorarea durerilor fiind recomandata in caz de angina, faringita dar si stomatita. In cazul stomatitei aftoase, trebuie facuta gargara cu suc de rodie o data pe zi, timp de 2-3 zile.
Infuzia din coaja de rodie este foarte utila in cazul afectiunilot inflamatorii iar pentru a trata aceste afectiuni aveti nevoie pe doua linguri de pudra de coaja de rodie peste care sa turnati un pahar de apa fierbinte. Faceti baie de aburi 30 de minute dupa care strecurati si diluati cu apa fiarta, consumand aceasta infuzie de doua ori pe zi, cate 50 de grame cu 30 de minute inainte de masa.
Pentru pilea grasa, puncte negre sau cosuri cel mai bun remediu este masca din coaja de rodie usor prajita cu unt sau ulei de masline. Pentru arsuri, fisuri sau zgarieturi este recomandata de asemena aceeasi pudra din coaja de rodie.
Atat coaja cat si semintele de rodie au proprietati astrigente si sunt folosite impotriva diareei, colitei dar si a enterocolitei. Pentru adulti coaja de rodie maruntita si consumata dupa fiecare masa de 3 ori pe zi este suficient. Pentru copii in schimb, este suficient sa consume doar sucul de rodie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu