MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
JOI 2 IANUARIE 2020
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA
JOI 2 IANUARIE 2020
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA
Bună dimineața, prieteni!
Să mulțumim Domnului pentru tot ce ne-a dat și să-L rugăm să ne ierte toate greșelile și păcatele noastre! Doamne miluiește!
New Year's Day Concert | Strauss Vienna Orchestra | Happy New Year Traditional Classical Music
ARTE 2 Ianuarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 2 Ianuarie
Olandezul zburător de Richard Wagner
MUZICĂ 2 Ianuarie
Sweet Memories Everlasting Songs Vol 110 , Various Artists
Great Song For 2020! Beautiful & Reflective Music Video Album! #ProfHowdy
FELIZ AÑO NUEVO 2020 - CON BOLEROS ORQUESTADOS MARAVILLOSOS
Waltzes - Eugene Ormandy! [HD] Romantic & Beautiful Classical Music Video Album! #ProfHowdy
J.S. Bach: Goldberg Variations
POEZIE 2 Ianuarie
Ovidiu
Biografie
Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu.
Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.
Așa cum scrie el însuși în Tristia IV 10, Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (astăzi: Sulimona), situat în Italia de mijloc, la aprox. 140 km depărtare de Roma. Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Își completează cultura la Atena și, împreună cu prietenul său, poetul Aemilius Macer, întreprinde o călătorie în Sicilia și Asia Mică.
Întors la Roma, intră în cercul literar condus de Messalla Corvinus și duce o viață extravagantă lipsită de griji în mijlocul protipendadei romane. Operele lui sunt pe placul înaltei societăți și printre protectori se află însuși împăratul Augustus. După moartea lui Horațiu (8 î.Hr.), devine cel mai cunoscut și apreciat poet din Roma.
În toamna anului 8 d.Hr., în timp ce poetul se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără o hotărâre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară („relegatio”) și nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”). Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală.
Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.
Ovidiu a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.
Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit în anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost și înmormântat, dar această dată nu este sigură. Din poemul calendaristic Fasti, I, versurile 223-226, rezultă că în primăvara anului 18 d.Hr. poetul era încă în viață. Pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus - în parte patetic, în parte ironic - următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76):
„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum
Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent.”
Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent.”
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”
Scrieri înainte de exil
Poeme de iubire
· Heroides sau Epistulae Heroidum - „Eroine” sau „Scrisori ale unor eroine” (10 î.Hr.), 18 scrisori fictive de dragoste ale unor personagii feminine mitice adresate bărbaților iubiți, de ex. Ariadna către Theseu, Didona către Enea, Medeea către Jason etc.
· Ars amandi - „Arta iubirii” (1 î.Hr.), poem erotico-didactic în 3 cărți (două adresate bărbaților și una adresată femeilor), cuprinzând „învățăminte” privind arta seducției și a dragostei.
· Remedia amoris - „Remediile iubirii”, replică ironică la Ars Amandi, în care se recomandă amanților nefericiți diverse mijloace pentru a scăpa de dragostea chinuitoare și de urmările ei.
· De medicamine faciei femineae - „Îngrijirea feței feminine”, cu diferite mijloace cosmetice.
În aceste prime opere, Ovidiu continuă tradiția poeziei elegiace romane de exaltare a sentimentului de dragoste, pregătită de Catullus și de neoterici în perioada republicană și dezvoltată de Sextus Propertius și Albius Tibullus în epoca lui Augustus. Sentimentul de dragoste este tratat în maniera elegiei erotice alexandrine. Poetul cântă iubirea efemeră, ușoară, după cum însuși se autodefinește tenerorum lusor amorum („cântărețul glumeț a dragostei ușoare”), dar și dragostea nefericită, înșelată sau neîmpărtășită, practicând o distanțare față de propriile sentimente.
Poeme mitologice
· Metamorfoze - „Metamorfozele”, 15 cărți în hexametri cuprinzând 250 legende (un om sau o zeitate se transformă într-un animal, într-o plantă sau o constelație, în urma unor întâmplări deosebite), desfășurate cronologic, de la formarea universului până la apoteoza lui Cezar, divinizat ca o constelație.
· Fasti - „Sărbătorile” - calendar versificat al sărbătorilor romane, operă întreruptă prin exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie până la Iunie).
Tragedia Medeea, de mare renume în antichitate, s-a pierdut aproape în întregime.
Lirica din exil
· Epsitulae ex Ponto sau Pontica - „Scrisori de la Pontus Euxinus (Marea Neagră)” sau „Ponticele”, în patru cărți.
Ambele opere sunt culegeri de elegii personale sub forma unor scrisori trimise din Tomis și adresate lui Augustus, soției sau prietenilor cu rugămintea de a fi iertat și de a i se permite revenirea la Roma. Ovidiu prezintă situația nefericită a propriei persoane, exprimarea directă a sentimentelor de durere și de tristețe provocate de dorul de Roma, de casă, de familie și de prieteni.
Scrisoarea XIX
Chiar de-asi fi fost ca smoala ilira-ntunecos
Cum as jigni poporul acesta credincios. Duiosi ati fost in jale aicea cind veneam. Voi doar mi-ati dat o cinste ce s-ar fi cuvenit Doar unui om ce nu e de nimeni pedepsit; Desi n-am vrut-o, lumea a vazut a vrea Mi-a pus cununa sacra si-o port pe fruntea mea ! Cum Delosul Latonei i-a fost asa de drag Si Tomisul acesta imi este drag si sfint De cind eu parasitam al patriei pamint! |
Aron Cotruș
Biografie
n. 2 ian. 1891, corn. Hasag (azi Loam-nes), jud. Sibiu - m. 1 nov. 1961, Long Beach, California (SUA), inmormantat la Detroit.
Poet
Fiul lui Aron Cotrus, preot, si al Anei (n. Isaila). Unchiul lui Ovidiu Cotrus.
Scoala primara inceputa in satul natal, continuata in corn. Lupu, unde se muta familia; liceul la Blaj si Brasov (1911-1912); doua semestre la Facultatea de Litere a Univ. din Viena, abandonata din lipsa de mijloace materiale. intors la Arad, intra in redactia ziarului Romanul (1913) si a Gazetei de Transilvania (1915). inrolat in armata austro-ungara (1916), e trimis pe frontul italian; trece la italieni si se inroleaza in Legiunea romana; membru in Comisia Interaliata de Propaganda impotriva Puterilor Centrale, cu sediul la Padova, redactand aici gazeta saptamanala de front. Neamul romanesc (1918). in urma armistitiului. Legatia Romaniei din Roma ii incredinteaza Serviciul de Propaganda pentru unitatea tuturor romanilor (1919-1920). in 1920 se stabileste la Arad si Timisoara, redacteaza rev. Banatul si conduce col. ,.Samanatorul". Membru al Soc. Scriitorilor Romani (1920); presedinte al Sindicatului Presei din Ardeal si Banat (1928); diurnist in Ministerul Afacerilor Straine (1929); atasat de presa la Milano (1930) si Varsovia (1930-1937); atasat de presa in Ministerul din Bucuresti (1937-1940); consilier de presa la Madrid si Lisabona (1940-1945). Desfasoara, in Polonia, Spania si Portugalia, o intensa activitate de propagare a valorilor literare romanesti (in 1931, publica in lb. polona antologia Te-maty rumunskie - Teme romanesti, in care figureaza cei mai reprezentativi poeti romani moderni); sprijina reprezentarea unor piese de L. Blaga, T. Musatescu pe scenele poloneze; publica art. in rev. spaniole si portugheze despre cultura si literatura romana. Din 1945 este director al ziarului Carpatii si presedinte al Asoc. Romanilor din Spania. Debuteaza in rev. Luceafarul (1908) si editorial cu voi. Poezii (1911). Poezie austera, cu accente expresioniste, inspirata din realitatea violenta a razboiului in Sarbatoarea mortii (1915); energetism si revolta sociala in Neguri albe (1920), Versuri (1924), In robia lor (1926), Cuvinte catre taran (1928), Maine (1928), Printre oameni in mers (1933). Perspectiva eroica, inceputa cu poemul Horia (1935), se accentueaza in Peste prapastii de potrivnicie (1938) si Rapsodie valalia (1940). Premiul Soc. Scriitorilor Romani (1926; 1943). Viforos si teluric, versul lui COTRUS e dezordonat, inform, premeditat anticalofil. Stabilit in Spania (1945-1956), publica aici voi. in lb. spaniola Poemas de Montserrat (1951) si Cantos a Raman Lull (1952); in lb. romana: Drumuri in furtuna (1951), intre Volga si Mississippi (1956). in 1957 se stabileste in SUA, unde, tot mai bolnav, izolat, moare intr-un spital din Long Beach.
Poet
Fiul lui Aron Cotrus, preot, si al Anei (n. Isaila). Unchiul lui Ovidiu Cotrus.
Scoala primara inceputa in satul natal, continuata in corn. Lupu, unde se muta familia; liceul la Blaj si Brasov (1911-1912); doua semestre la Facultatea de Litere a Univ. din Viena, abandonata din lipsa de mijloace materiale. intors la Arad, intra in redactia ziarului Romanul (1913) si a Gazetei de Transilvania (1915). inrolat in armata austro-ungara (1916), e trimis pe frontul italian; trece la italieni si se inroleaza in Legiunea romana; membru in Comisia Interaliata de Propaganda impotriva Puterilor Centrale, cu sediul la Padova, redactand aici gazeta saptamanala de front. Neamul romanesc (1918). in urma armistitiului. Legatia Romaniei din Roma ii incredinteaza Serviciul de Propaganda pentru unitatea tuturor romanilor (1919-1920). in 1920 se stabileste la Arad si Timisoara, redacteaza rev. Banatul si conduce col. ,.Samanatorul". Membru al Soc. Scriitorilor Romani (1920); presedinte al Sindicatului Presei din Ardeal si Banat (1928); diurnist in Ministerul Afacerilor Straine (1929); atasat de presa la Milano (1930) si Varsovia (1930-1937); atasat de presa in Ministerul din Bucuresti (1937-1940); consilier de presa la Madrid si Lisabona (1940-1945). Desfasoara, in Polonia, Spania si Portugalia, o intensa activitate de propagare a valorilor literare romanesti (in 1931, publica in lb. polona antologia Te-maty rumunskie - Teme romanesti, in care figureaza cei mai reprezentativi poeti romani moderni); sprijina reprezentarea unor piese de L. Blaga, T. Musatescu pe scenele poloneze; publica art. in rev. spaniole si portugheze despre cultura si literatura romana. Din 1945 este director al ziarului Carpatii si presedinte al Asoc. Romanilor din Spania. Debuteaza in rev. Luceafarul (1908) si editorial cu voi. Poezii (1911). Poezie austera, cu accente expresioniste, inspirata din realitatea violenta a razboiului in Sarbatoarea mortii (1915); energetism si revolta sociala in Neguri albe (1920), Versuri (1924), In robia lor (1926), Cuvinte catre taran (1928), Maine (1928), Printre oameni in mers (1933). Perspectiva eroica, inceputa cu poemul Horia (1935), se accentueaza in Peste prapastii de potrivnicie (1938) si Rapsodie valalia (1940). Premiul Soc. Scriitorilor Romani (1926; 1943). Viforos si teluric, versul lui COTRUS e dezordonat, inform, premeditat anticalofil. Stabilit in Spania (1945-1956), publica aici voi. in lb. spaniola Poemas de Montserrat (1951) si Cantos a Raman Lull (1952); in lb. romana: Drumuri in furtuna (1951), intre Volga si Mississippi (1956). in 1957 se stabileste in SUA, unde, tot mai bolnav, izolat, moare intr-un spital din Long Beach.
Departe de orice idealitate si transcendenta (singura transcendenta pe care o admite e, de fapt, o nontranscen-denta, o transcendenta a neantului: "N-as mai vedea: in dosul zambetului lui: ranjetul. / in dosul carnii fragede: scheletul / Si-n dosul biruintei omului: zadarnicia"), poezia lui COTRUS frapeaza si azi prin statura ei neguroasa, prin exuberanta si suculenta limbajului. Traditionalismul ardelenesc, incrancenat si robust, osciland intre infmita rabdare, intelepciune si violenta, si-a gasit in COTRUS unul dintre cei mai indreptatiti reprezentanti. Domeniul poeziei sale ramane, in mod exclusiv, imanenta - haotica, nedeterminata, opaca -, imanenta nesubordonata vreunui principiu, izvorand din ea insasi, intr-o sufocanta navala. Procedeul este realist, exagerat realist (limitat realist). Totul se reduce la contingenta. De aici si pesimismul consubstantial acestei atitudini (si acestor scrieri), pesimism de neocolit, abia mascat de o uriasa emotie vita-lista. Prea putin metafizic (macar ca program), sin-cronizandu-se, prin aceasta, cu un anumit modernism, poetul se cufunda, cu voluptate, in infinitatea aparentei, lasand deoparte forma si sensul, transcrie apasat, hiperbolic, invalmasala vanjoaselor sale senzatii (neluminata de vreo alcatuire suprasensibila si neorientate neaparat de vreun tel care l-ar depasi). Ceea ce umple campul vizual, ceea ce ramane si nu se clinteste sunt obiectele (si numai ele), obiectele in sens larg, fireste, obiectele in nenumaratele lor avalanse. Concretete implacabila si absurda. Individul izbeste, se izbeste in ea ca in peretii negri si duri ai unei galerii subterane: "Izbesc mereu in straturi goale, mute si pustii () / si voi izbi / pan voi albi / si voi orbi / si-oi impietri". Prin aceasta tendinta a temperamentului sau (el este un ingenuu, o forta), COTRUS se izoleaza categoric de marii imaginativi (si, in genere, de neoplatonici), de toti aceia ce intrezaresc unitatea in multitudine, de creatori de lumi, de cosmoizi (Eminescu, Macedonski, L. Blaga, I. Barbu sau Al. Philippide). Lumea operei sale e mai degraba contigua decat similara (in esenta) ontologiei. Ca tipologie stilistica, el e mult mai aproape de autorii descriptivi, de cei egal impartiti intre luciditate si afecte. Imaginatia sa (si a acestora) produce reprezentari plastice, nu ideale (posibile, adica, doar in eternitate), reprezentari plastice care au, deseori, o vigoare rar intalnita aiurea. Pentru COTRUS contactul cu mediul nu este niciodata bland si jubilatoriu, ci neconditionat, iritant si disfonic (in ciuda imensei bucurii a simturilor pe care, chiar in durere, pare a o resimti). Intr-o panorama vast-generalizatoare, COTRUS este un poet al suferintei, al chinului, un poet al infernului. Aceasta este singura organizare, singura forma pe care fragmentele selectate de intuitia sa si revarsate in tumultuoasele-i expuneri o evidentiaza (si o accepta). Sa se vada, intre altele, tablourile inspirate de primul razboi (Sarbatoarea mortii, 1915). Pamantul, luat in stapanire de demonul distrugerii, pare a strabate inca de pe acum cele dintai trepte ale apocalipsului. Amestecate cu sange si amestecate intre ele, elementele tarasc viata in primordiala si inspaimantatoarea lor indistinctie (focul, noroiul reprezinta materia groasa, dispusa numai in suprafata, a acestor tablouri). Totul e inregistrat si trait paroxistic, fie ca e vorba de confruntari armate, de natura, de dragoste sau de istorie. O probeaza sarjele de imagini, in maniera expresionista, o probeaza, de asemenea, nume si grupuri nominale precum groaza, noaptea, dezgustul imens, jindul salbatic, diavolesc, crunte goane, patima nebuna, calea blestemata etc. Vitalitatea inchisa in asemenea texte (epitetele se dezlantuie in cascade) nu este un suport al ascensiunii, al zborului spre lumina, ci al inaintarii tenace, crancene, prin relieful noroios al infernului (al apocalipsului). Intervine insa acum, in sinuozitatea acestui periplu, un element neprevazut si fascinant. Aici, in bezna perpetua, in intunericul compact, pipaibil (Murind), individul intalneste mereu o sclipire stranie, aducatoare de neliniste, o stralucire ce-i sporeste teroarea launtrica. Sunt propriii sai ochi, e privirea sa (a unui strabun, a lui Horia?) arzatoare si sumbra. Faptul este surprinzator si - esteticeste - pasionant. Fiindca o asemenea dedublare configureaza un (pre-)simbol de tip macedonskian (Faunul), construit pe identitatea ins-alter ego (daimon). Or, in ciuda titanismului sau, o sinteza narcisiaca ar trebui sa fie - la prima vedere - straina de viziunea unui autor extravertit si teluric, cum este acela care a scris Bivolii, de pilda. Si totusi, inegala si contradictorie (chiar si aceasta decizie simbolica o dovedeste, fara a-i reduce, ci, dimpotriva, sporindu-i interesul), poezia lui COTRUS isi revendica, pe de alta parte, o incontestabila modernitate. Nu e vorba de teme (temele sunt perene). Nu e vorba, in mare masura, nici de tratare: in ceea ce-1 priveste, metafora nu are rol reproductiv, ci platicizant (sa ne amintim "tunurile" - monstri apocaliptici), e pragmatica si exaltata, nu vizionara. Adancimea fondului nu se asociaza cu o profunzime de stil. Nu se constata vreo framantare a constiintei artistice. Nu in aceste dezbateri inoveaza poetul. Modernitatea lui (a ceea ce este izbutit din opera lui) rezida in formularea (implicita si suficient de confuza) a unei intrebari: pot, oare, lucrurile, asa cum sunt, fara dincoace si fara dincolo grele, neutre, pot fi ele purtatoare de semnificatie? Este exact intrebarea care, dupa o remarca a lui Roland Barthes, ar adresa-o lumii literelor si noul roman francez, in rest, elaborarea, detasarea, eleganta constructiei sunt aproximative. Caracteristic ramane si acel gen de atletism artistic (tirada urieseasca) nu lipsit de pregnanta, dar suferind de pe urma "intemperantei verbale" (E. Lovinescu) si a redundantei.
OPERA
Poezii, Orastie, 1911; Sarbatoarea mortii. 1914-1915, Arad, 1915 (ed. II, Bucuresti, f.a.); Neguri albe. Alba Iulia, 1920 (ed. II, 1921); Romania. Poema, Brasov, 1920 (ed. II, Arad, 1922); Versuri, Bucuresti, 1924 (ed. noua. Arad, 1925; 1928); in robia lor. Arad, 1926 (ed. II, 1927); Strigat pentru departari. Timisoara, 1927; Cuvinte catre taran. Versuri alese, Arad, 1928; Maine, Craiova. 1928 (ed. II, Cluj, 1928); Printre oameni in mers, Sosnowiec, 1933; Horia, Varsovia, 1935 (ed. II, Brad. 1935; ed. IV, Bucuresti, 1937; ed. V. 1938); Tara, Bucuresti, 1937; Maria Doamna. Poem, Bucuresti, 1938; Peste prapastii de potrivnicie. Bucuresti, 1938; Eminescu. Poem, Bucuresti, 1939; Rapsodie valalia, Madrid, 1940 (ed. II, Bucuresti, 1941); Tara, Lisboa, 1940; Rapsodie daca. Bucuresti, 1942; Poemas, Madrid, 1951; Versuri, antologie de O. Cotrus, pref. de I. D. Balan. 1978 (ed. II, 1985); Opere complete, Madrid, 1978; Horia, Bucuresti, 1984; Poezii, MI, ed.. tabel cronologic si bibliografie de Al. Ruja, Timisoara, 1991; Peste prapastii de potrivnicie, versuri, ed., pref., tabel cronologic de Al. Ruja, Bucuresti, 1995.
REFERINTE CRITICE
E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-1937, 1937; G. Calinescu, Istoria; Perpessicius, Opere, II, 1967; Ov. S. Crohmal-niceanu. Literatura, II; Mire ea Popa, in Manuscriptutn, nr. 4, 1974; I. Datcu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3, 1978; Z. Omea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, 1980; I. D. Balan, Resurectia unui poet: Aron Cotrus, 1981 (ed. II, 1994); idem, Repere critice, 1988; S. Cioculescu, Itinerar critic, V, 1989; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; Elena Indries, Dimensiuni ale poeziei romane moderne, 1989; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 13, 1996; G. Scridon, in Steaua, nr. 6, 1996; I. Pop, in Vatra, nr. 1, 1997; I. Cristo-for, in Steaua, nr. 10, 1998.
Prin vânturi ce latră
Prin vânturi ce latră,
sui cu paşi de piatră,
poteca răsleaţă:
ce şchioapă şi-ngheaţă,
către stâni de ceaţă...
Arşiţe mă coc,
umbra-mi: greu cojoc,
parc-ar fi de foc,
parc-aş duce aşa
pe cărarea grea,
veacurile-n ea...
Şi aşa cum sui,
pieptul muntelui,
un gând ca un cui
mă izbeşte, şui:
uite turma!... Nu-i!...
Caut-o, de poţi,
peste munţii toţi,
peste munţii toţi!
Cum mă întărât
după-atât urât,
sângerând, în gât,
se-ntâlnesc de-a valma:
ruga şi sudalma...
Prin brazi, prin brădui,
pe poteci haihui,
ochii-mi văd ce nu-i...
Paşii, smulşi domol,
calcă parcă-n gol,
peste munţi sălhui:
paşi ai nimănui,
paşi ai nimănui...
Fluieru-n şerpar,
În şerpar de jar,
glas vrea să înjghebe,
munţii să-i întrebe...
Printre crengi de sânger,
când diavol, când înger,
cu soarele sânger...
Pârâul: alb ţap,
se dă peste cap,
vântul: orb dulău,
se prăvale-n hău,
codru-mbătrânit
pleacă spre-asfinţit...
Şi-ori pe unde-apuci,
ca nişte năluci,
tufe, stânci tresar,
parcă-s oi de jar,
parcă-s oi de jar...
Ochii văd, nu văd...
E-ajun de prăpăd?
Furtună-ncepută?
Ori munţii se mută?...
Parcă mii de câni,
de câni de la stâni,
ca ieşiţi din piatră,
din hăuri mă latră...
Cum sui, cum nu sui,
unde ochii-mi pui,
un gând ca un cui
mă înjunghie, şui:
uite turma!... Nu-i!...
Caut-o de poţi
printre anii hoţi,
peste munţii toţi,
peste munţii toţi!...
Din antologia: „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
O, plecările, plecările...
O plecările, plecările, plecările
din toate porturile şi din toate gările,
pe toate mările, spre toate depărtările,
spre toate ţintele şi aşteptările,
spre marginile lumilor şi ale gândului
spre marginile sufletului meu – flămândului...
M-or înghiţi în murmure-necate valurile?
m-or aştepta în depărtări sărbătoreşte malurile?
m-or înălţa pe creste încă nevisate visurile?
ce-mi pasă mie unde mă vor duce trenurile, navele?
şi dorinţele-mi de foc, bolnavele?...
Ieie-şi, încotro le place, zborurile
ca un stol neobosit de paseri albe dorurile...
cruţe-şi ceasurile cine-o vrea şi de primejdii scape-le,
ale mele-s drumurile lumii toate, munţii, apele...
moartea umbrele-i în preajma-mi înfiripe-le
suflete, deschideţi pentru-nalturi, pentru depărtări şi vecinii, aripele!...
Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”
Alcătuită de Mihai Rădulescu
Geamurile sângerii
Ard case, şuri, jirezi de fân şi paie,
În groaznicul incendiului vezuviu.
Aleargă flacările ca un fluviu
Şi-un biet popor de-avuturi îl despoaie.
Aleargă flacările-ngrozitor,
Aleargă,
Peste câmpia roşie şi largă...
Fug flacările-ntruna, fără frâu,
Şi ard hambare aurii de grâu,
Şi-n pocnete, porumbu-n poduri arde.
Şi limbi de foc se-ntind peste clădiri,
În zăpuşala grea, care omoară,
Şi ca nişte siniştri şerpi de pară,
Se-ncolăcesc pe plopii albi, subţiri,
Şi peste cele-nsângerate unde,
În salturi, ca nişte pisici bizare,
S-aruncă sprinten, cine ştie unde,
Iar şurile, schimbate-n stâlpi de jar,
În noaptea sângerie par
Schelete de-animale-ngrozitoare,
Din lumi unde nu-i pace, nici visare.
În sat, în case, prin ferestre sparte,
Prin geamurile roşii, de departe,
Se văd făpturi purtate brusc de spaimă,
Cum vorbe nenţelese, rupte-ngaimă,
Cum uşile le cată în zadar,
Cum păru-şi smulg, cum plâng şi ţipă-amar,
Cum leşină şi pe podele cad,
Ca-n fundul unui iad...
În râu parc-au căzut macabri sori,
Şi apele murdare le-au aprins...
În râu parc-au căzut macabri sori
Şi-acum plutesc pe apele murdare...
Pe apele aprinse şi murdare.
Şi focul creşte-ntruna-n faţa lor...
Cât vezi, întinsu-i roşu, schimbător ocean,
Pe care-aleargă focul călător
Şi-n care parc-armate crunt învinse
Ori turme mari de oi şi capre-aprinse
Aleargă-n spaimă, fug din loc în loc,
Purtând cu ele baia lor de foc,
Prin fum şi prin funingine opacă,
Pe unde cad şi-n flăcări se îneacă...
Şi-mproaşcă tunurile astă-seară,
Cu flacări din plămânii lor de pară...
Împroaşcă-ntruna, cu putere grea,
Din depărtări adânci de undeva...
Sinistru ard pădurile bătrâne
Şi vânturile-n drumul lor nomad.
Aduc mirosuri grele, tari, de brad,
Aduc un suflu aspru, violent,
Şi boale din bolnavul Orient...
Sinistru ard pădurile bătrâne
Şi doar cenuşă fi-vor ele mâne,
Pe-aicea când vor trece-n roşii paşi
Imensele armii de ucigaşi...
Sinistru ard pădurile bătrâne
Iar brazii cu coroanele macabre,
Par uriaşe, roşii candelabre,
Cu mii şi mii de braţe arzătoare,
Ce ard la astă groaznică serbare,
La agonia unei lumi de fiare...
Şi creşte-ntruna roşa învălmăşeală,
Mai groaznică, ca-n Roma, când ardea,
Iar colo-n codrii-acum, e noapte grea.
Stă, poate, ca Nerone, cineva,
Privind cu o privire infernală,
La astă monstruoasă-nvălmăşeală...
Întruna creşte-ngrozitoarea larmă,
Iar tunurile groaznice s-aud,
Aproape-aproape, -ntruna mai aproape
Şi larma vine de pe roşii ape,
Pornită din plămâna infernală,
A tunurilor grele ce s-aud,
Venind în marşul lor de sânge ud...
...Ţărani îmbătrâniţi fără de vreme,
Cu ochi ca nişte plăci de întuneric,
Aleargă cu obrazul cadaveric...
Ei vin şi trec cu feţele de ceară,
Zdrobiţi de nedreptatea milenară...
Ei vin, şi trec, îşi duc copiii lor,
Tot ce le lasă focu-ucigător...
Copiii trişti sunt tot ce le rămâne,
Copiii lor zdrenţoşi, dar drăgălaşi,
Ce-odat’ şi-odat’, în vremile de mâne,
Vor fi, poate, asemeni ucigaşi...
Şi vântu-nalţă-ntruna limbi de foc,
Iar flacările ce se zbat spre cer
Par roşii munţi ce nasc şi-n urmă pier,
Pentru-a renaşte mai grozavi apoi...
Fug oamenii – o turmă de strigoi –,
Treziţi din somn de focu-ngrozitor
Şi fugăriţi din paturile lor...
Şi creşte focul aţâţat mereu,
Iar tunurile durduie din greu,
Lăsând pe cele drumuri lăcrimând,
Un biet popor, zdrenţos, murdar, flămând...
Doar morţii-n urma lor de mai rămân
Şi-oştenii unui împărat păgân,
Ce şi-or căta – când vor sosi – culcuşe
Aici, în munţii-aceştia de cenuşe...
De spaimă va-ngheţa atunci oricare
Şi nebunia le-o pătrunde-n oase,
Când şi-or vedea făpturile scârboase,
În geamurile roşii, -ngrozitoare.
Incendiul ăsta groaznic se îmbată,
Cu flăcări infernale se îmbată...
Nu vezi nimic pe străzile pustii...
Decât doar geamuri lucii, sângerii,
Şi-n satul ăsta mândru, care moare,
Ele-s podoabe-atotstăpânitoare...
În satul ars, străine, de-i veni,
Tu n-ai să vezi nimic în calea ta
Decât doar geamuri lucii sângerii,
Stropite-ngrozitor de cineva...
Nici râde n-ai să poţi atunci, nici plânge,
Iar nebunia-n creieri şi în sânge
Îţi va trezi dorinţe şi viziuni...
Şi roşii fi-vor ochii tăi nebuni,
Când vor privi
Cum spectri fac satanice orgii,
În dosul celor geamuri sângerii.
Din antologia: „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
Stelian Filip
Biografie
Poet şi prozator, Stelian Filip, s-a născut pe 18 septembrie 1924. Este tatăl cântăreţei Viorela Filip, iar mama sa, Floarea Filip, este strănepoată a poetului Octavian Goga.
Printre cele mai recente cărţi scrise de Stelian Filip se numără "Catrene... muşatesciene!" (2007), "Galaxia ochilor noştri" (2008) şi "Parodii adevărate" (2009).
A murit la vârsta de 85 ani.
Printre cele mai recente cărţi scrise de Stelian Filip se numără "Catrene... muşatesciene!" (2007), "Galaxia ochilor noştri" (2008) şi "Parodii adevărate" (2009).
A murit la vârsta de 85 ani.
Fabulă cu sifon
Nu ştiu ce nu-i convenea,
Pe tejghea,
Unde stătea
Că sifonul tot pufnea.
Sticlele de Murtfatlar,
De Fetească sau Cotnar,
Îl priveau din galantar.
Fără să priceap-anume
Dacă vrea să facă glume
Sau s-a-nfuriat pe lume.
Un isteţ de tirbuşon
Ce se-afla lângă sifon
Zise, cu ironic ton:
- Fiţi pe pace, că nu crapă.
Nici nu-i pus să-ncaiere!
Dumnealui e... nişte apă
Care îşi dă aere!
Pe tejghea,
Unde stătea
Că sifonul tot pufnea.
Sticlele de Murtfatlar,
De Fetească sau Cotnar,
Îl priveau din galantar.
Fără să priceap-anume
Dacă vrea să facă glume
Sau s-a-nfuriat pe lume.
Un isteţ de tirbuşon
Ce se-afla lângă sifon
Zise, cu ironic ton:
- Fiţi pe pace, că nu crapă.
Nici nu-i pus să-ncaiere!
Dumnealui e... nişte apă
Care îşi dă aere!
Cutia cu râme
Un pescar
Stătea
Pe malul apei
Şi gândea:
- Mi se pare
Că este
O mare
Asemănare
Între cutia mea
Cu râme
Şi organul gânditor
Al unor
Poeţi modernişiti:
La fel de-ncâlcite
Sunt şii ideile
În ţestele lor!
Stătea
Pe malul apei
Şi gândea:
- Mi se pare
Că este
O mare
Asemănare
Între cutia mea
Cu râme
Şi organul gânditor
Al unor
Poeţi modernişiti:
La fel de-ncâlcite
Sunt şii ideile
În ţestele lor!
Clorofilă
S-au luminat şi frunzele la faţă
Trecând de verdele adânc, din vară
Spre o culoare transparent-solară –
Sau va fi Spaima ce le-a prins în braţe?
În seve,-n fibre şi în clorofilă
E-o-nseninare care se răsfaţă
Şi o paloare-n arbori se agaţă
Şi-o resemnare. Şi o dulce milă.
În păsări e-o nelinişte febrilă
Şi o vibrare - şi un dor de ducă
Pe toate dintr-o dată le apucă
Şi orice rezistenţă-i inutilă...
S-au luminat şi frunzele la faţă –
E-o galbenă lingoare, ca de gheaţă.
Ludmila Ghițescu, poetă și prozatoare
GHITESCU Ludmila, se naste la 1 dec. 1918, comuna Volintiri. judetul Cetatea Alba, Basarabia - moare in 2 ian. 1991, Pitesti.
Poeta si prozatoare.
Fiica lui Ivan Podust, notar, si a Marfei (n. ?). Scoala Normala din Bucuresti; Univ. Populara „N. lorga" din Valenii de Munte. Participanta, sub numele Ludmila Florea, la Sfatul Scriitoricesc de la Putna (1943), convocat de Cercul „Bucovina literara" din Cernauti.
Studii de filologie, incomplete, la Institutul „Maxim Gorki" din Bucuresti (1954-l956). Cariera didactica la Piatra Neamt si Pitesti; inspector scolar; functii politice la nivelul judetul Arges. Fondatoarea Cenaclului literar „Liviu Rebreanu" din Pitesti (1947). Debut cu poezie in revista Cuget clar (1938); debut editorial cu volum A cazut o stea (1941), urmat de Asteptare (1945). Dupa o tacere de un sfert de veac, publica volum de poezii Fintini (1969). Stampe fragile (1970), Cimpii interioare (1975), Miez de anotimp (1977), Vifor albastru (1979), intre doua dimineti (1981), A rsita stelelor (1983).
Colaboreaza cu poezi i la Romania literara. Luceafarul, Cronica, Orizont. Arges etc. Premiul revista Arges (1984).
Poeta discreta, cu vibratie emotiva inegala, fidela lirismului de atmosfera; a aminat proza, publicind tirziu, un singur roman: Enigma unui ametist (1984).
Evoluind intre „tacere si asteptare" (A cazut o stea, 1941; Asteptare, 1945), poezia Ludmilei Ludmila Ghitescu isi afirma disponibilitatea solidarizarii „cu oamenii noi", desi predominante ramin starile nedefinite, vagi, cu o cauzalitate obscura (Fin-tini, 1969; Stampe fragile, 1970; Cimpii interioare. 1975; Miez de anotimp, 1977; Vifor albastru, 1979; intre doua dimineti, 1981).
Aspiratiile poetei - „linistea si visul", „calmul zilei", propice deopotriva „coacerii merilor" si „adunarii cuvintului peste cuvinl", nu exclud gesturile mai decise, de prospectare a inte-rioritatii, sau depistarea, printr-o sugestiva metafora, a sursei raului in privirea malefica:
„Vino! mii de ochi
fac roata pe cumpana pamin-tului si iti ingroapa prietenii in fintina". |
Notatia lapidara se exerseaza in pasteluri ce privilegiaza cromatica albului sau in instantanee dintr-o realitate poetica aparte - „aplec urechea / galaxiile ard de ger" - cu discret individualizat contur: „caut/ora/in clopotnita de lemn/din piata veche". Simbolurile centrale-padurea si fintina- ilustreaza semantismul purificarii si regenerarii. Sevele si miresmele, rotirea anotimpurilor si roadele intretin o conditie de proximitate sinonima cu afirmarea vietii. Considerabil imbogatit sub raportul vocabularului poetic, volumul reprezentativ al autoarei, Arsita stelelor (1983). inregistreaza semnele desfolierii si absentei, risipirii si stingerii in tentativa „impacarii cu amurgul". Tonul grav exprima stari cuprinse intre „tainice cugetari" si „singele groazei". Precipitarea tuselor, dintr-o marturisire finala, de reconsiderare a creatiei, indica factura desenului poetic de maturitate al autoarei:
„Barbar se zbate viata
flaminda, speriata, nemarginita salbatica si nebuna intre zidurile corabiei naufragiate". |
Romanul Enigma unui atnetist (1984) paralelizeaza destinele a doua femei. Livia Pro-dan. mama, si Raluca, fiica, reprezentantele „feminitatii deturnate", harazite „sa poarte pe umeri pasiunea unei profesii". Drama isi reveleaza dimensiunile abia prin repetarea istoriei. Surprinse in momentele „cind sufletul are nevoie sa se hraneasca din cuvinte si prin cuvinte", eroinele traiesc din destainuiri cu aer de oratorie desueta, intretinuta insa cu constiinta autoironica a „filosofarii de dupa-amiaza". A-devarul razbate din mici scene de cotidian rutinier (mutarea intr-un apartament de bloc, admiterea in facultate, stagiul medicinistilor), ca si din retrospectiva unui jurnal intermitent. in oglinda purtata de-a lungul drumului strabatui de protagoniste, autoarea urmareste, fara complicatii sau profunzime, coerenta demonstrativa a unui roman cu teza.
OPERA:
A cazut o stea. Bucuresti, 1941; Astepta re. Bucuresti. 1945; Fintini, Bucuresti. 1969; Stampe fragile. Bucuresti, 1970; Cimpii interioare. Bucuresti, 1975; Miez de anotimp. Bucuresti, 1977; Vifor albastru. Bucuresti, 1979; intre doua dimineti, Bucuresti. 1981; Arsita stelelor. Bucuresti, 1983; Enigma unui ametist, roman, Bucuresti. 1984. |
REFERINTE CRITICE:
FI. Manolescu, in Roma nia literara, nr. 51,1969; D. Dumitriu, in Arges, nr. 11, 1969; G. Muntean, ibidem, nr. 4, 1975; M. Blaga, in Cronica, nr. 44, 1975; I. Petrache, in Orizont, nr. 38, 1976; idem, ibidem, nr. . 1978; G. Muntean, in Romania literara, nr. 19, 1978; I. Tatarii. in Contemporanul, nr. 26, 1978; Doina Uri-cariu, in Luceafarul, nr. 13,1978; idem, ibidem, nr. 29, 1980; P. M. Gorcea, in Arges, nr. 1, 1980; G. Muntean, in Romania literara, nr. 31,1980; I. Arie-sanu, in Orizont, nr. 19, 1981; B. Constantinescu, ibidem, nr. 15, 1982; G. Muntean, in Romania literara, nr. 14, 1982; St. Albota, in Arges, nr. . 1982; D. Anghel, ibidem, nr. 12, 1984. |
TEATRU/FILM 2 Ianuarie
Douazeci de nunti intr un an - Boris Petuhov 1964
Cel mai laș în dragoste
FILM DOCUMENTAR 2 Ianuarie
Dacii, Piramida din Ceahlău şi ADEVĂRUL istoric
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 2 Ianuarie
Anul trece, glumele rămân cu Dem Rădulescu
GÂNDURI PESTE TIMP 2 Ianuarie
PROVERBE, MAXIME ŞI CUGETĂRI
“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.” [Nicolae Iorga (06.06.1871-27.11.1940) istoric, om politic, poet, dramaturg, critic literar]
“Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi ca Iuda avea amici ireprosabili.” [Ernest Hemingway (21.07.1899 - 02.07.1961) scriitor american]
“Dacă ceea ce ai de făcut pare simplu, înseamnă că nu ai aflat încă totul.” [Donald Westlake (12.07.1933 - 31.12.2008) scriitor american]
“Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte.” [Søren Kierkegaard (05.05.1813-11.11.1855) scriitor şi teolog danez]
“Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici.” [Maurice Coyaud (1934-....) autor francez]
“Lene a este mama tuturor viciilor, dar – fiind o mamă – trebuie respectată.” [Robert Frost (26.03.1974-29.01.1963) poet american]
“Râsul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum.” (Jeanne Wasbro)
“Critica este un lucru pe care poţi să-l eviţi nespunând nimic, nefăcând nimic şi nefiind nimic.” (anonim)
“Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut .Dar este imposibil de aflat care sunt acestea.” (legile lui Murphy)
“Când ai 10 paşi de făcut, 9 paşi sunt jumătatea drumului.” (proverb chinez)
Isaac Asimov - citate
SFATURI UTILE 2 Ianuarie
EDEMUL
Generalități
Edemul este umflarea vizibila a pielii ca urmare a retinerii apei in anumite tesuturi ale organismului. Adesea, edemul este localizat la nivelul picioarelor, gleznelor, desi ar putea afecta si fata, mainile si alte organe si parti ale corpului. Femeile insarcinate si adultii in varsta sunt adesea afectati de aceasta conditie, dar poate fi intalnita la persoanele de orice varsta.
Umflarea, termen care va fi asociat cu edemul, este determinata de acumularea excesiva de lichid sub piele, in spatiile interstitiale sau in compartimentele dintre tesuturile corpului, exterioare vaselor sangvine
Umflarea, termen care va fi asociat cu edemul, este determinata de acumularea excesiva de lichid sub piele, in spatiile interstitiale sau in compartimentele dintre tesuturile corpului, exterioare vaselor sangvine
Excesul de lichid de la nivelul zonelor inferioare ale corpului (glezne, picioare) poarta denumirea de edem periferic.
Prin edem se intelege infiltratia seroasa a diferitelor tesuturi si organe determinate de cresterea lichidului interstitial.
Retentia de apa (hiperhidratarea) duce la cresterea volumului extracelular si se insoteste si de o retentie de sodiu. Cand retentia de apa este mai marcata decat cea de sodiu apare edemul hipotonic in care hiperhidratarea celulara se asociaza si cu hiperhidratare intracelulara (edem renal, hepatic, alergic, inflamator etc.).
In situatia inversa in care retentia de sodiu este mai mare decat cea de apa, apare edemul hipertonic in care hiperhidratarea extracelulara evolueaza cu deshidratare intracelulara (insuficienta cardiaca, dupa administrare excesiva de hormoni corticosuprarenali, fara limitarea restrictiilor de sare, dupa perfuzii abundente de solutii clorurate).
In situatia inversa in care retentia de sodiu este mai mare decat cea de apa, apare edemul hipertonic in care hiperhidratarea extracelulara evolueaza cu deshidratare intracelulara (insuficienta cardiaca, dupa administrare excesiva de hormoni corticosuprarenali, fara limitarea restrictiilor de sare, dupa perfuzii abundente de solutii clorurate).
Tipuri de edem
Din punct de vedere clinic exista doua tipuri de edem: circumscris si difuz. Primul tip de edem se caracterizeaza prin faptul ca in urma apasarii in zona afectata se formeaza o adancitura care persista ceva timp dupa incetarea presiunii (apare nu doar cand pielea este apasata cu degetul ci si sub actiunea elasticului sosetelor, de exemplu). Edemul non-pitting este localizat de obicei la nivelul bratelor si picioarelor.
Ocazional, aceste doua tipuri de edem se pot manifesta fara sa se afle in legatura directa cu vreo afectiune. In acest caz este vorba despre edem idiopatic. Frecvent edemul apare in randul femeilor in perioada premenstruala sau la premenopauza (umflarea picioarelor) - fiind cunoscut sub denumirea de edem ciclic.
Ocazional, aceste doua tipuri de edem se pot manifesta fara sa se afle in legatura directa cu vreo afectiune. In acest caz este vorba despre edem idiopatic. Frecvent edemul apare in randul femeilor in perioada premenstruala sau la premenopauza (umflarea picioarelor) - fiind cunoscut sub denumirea de edem ciclic.
- persistenta adanciturilor in piele ca urmare a apasarii (circumscris);
- picioare, glezne umflate;
- senzatie de durere la nivelul pielii sub forma arsurilor, durerii, furnicaturilor;
- amorteala;
- crampe;
- retinerea apei sau lichid interstitial;
- balonare abdominala;
- transpiratii nocturne;
- piele calda sau fierbinte la atingere.
- picioare, glezne umflate;
- senzatie de durere la nivelul pielii sub forma arsurilor, durerii, furnicaturilor;
- amorteala;
- crampe;
- retinerea apei sau lichid interstitial;
- balonare abdominala;
- transpiratii nocturne;
- piele calda sau fierbinte la atingere.
Exista multi factori care pot contribui la formarea edemului. Deoarece este tratat in functie de cauza principala este important sa se puna un diagnostic corect. Posibile cauze de edem sunt:
- sarcina - poate duce la formarea edemului la picioare intrucat uterul preseaza vena cava (vas de sange major care transporta sangele din jumatatea inferioara a corpului catre inima), iar progesteronul relaxeaza peretii vaselor de sange. Retentia de lichide in timpul sarcinii poate fi cauzata si de o afectiune grava numita preeclampsie;
- hipertensiunea arteriala, afectiuni hepatice, boli renale, afectiunile tiroidei;
- traumatisme;
- obezitatea - excesul de greutate cauzeaza o presiune suplimentara asupra articulatiilor genunchiului si picioarelor;
- statul indelungat in picioare sau pe scaun, in special la temperaturi inalte, provoaca acumularea de lichid in exces la nivelul picioarelor si gleznei;
- diabet zaharat;
- nivelul scazut de proteine din sange cauzat de malnutritie, boli de ficat si rinichi. Proteinele contribuie la pastrarea apei in interiorul vaselor sangvine. In cazul in care nivelul unor proteine din sange (numite albumina) este prea scazut, au loc scurgeri de lichid din vasele de sange in tesuturi si se instaleaza edemul;
- deshidratarea;
- zborul cu avionul;
- menopauza;
- hipotensiunea arteriala;
- menstruatia;
- tulburari de circulatie sangvina;
- consum de alimente cu un continut ridicat de sare;
- intepaturi de paianjen si alte insecte;
- insuficienta cardiaca congestiva - afectiune cauza deoarece inima nu mai functioneaza corespunzator, motiv pentru care se acumuleaza lichid in plamani si in alte parti ale corpului;
- boli severe, cronice de plamani, inclusiv emfizem pulmonar, bronsita cronica, cresterea tensiunii in vasele care conduc sangele de la inima la plamani. Tensiunea arteriala ridicata a inimii provoaca umflarea picioarelor;
- slabirea valvelor de la nivelul venelor de la picioare, cauzeaza o problema des intalnita, numita insuficienta venoasa. Din aceasta cauza, pomparea sangelui catre inima este mai dificil de realizat si are loc o stagnare si acumulare de lichid, conducand chiar la formarea varicelor.
- sarcina - poate duce la formarea edemului la picioare intrucat uterul preseaza vena cava (vas de sange major care transporta sangele din jumatatea inferioara a corpului catre inima), iar progesteronul relaxeaza peretii vaselor de sange. Retentia de lichide in timpul sarcinii poate fi cauzata si de o afectiune grava numita preeclampsie;
- hipertensiunea arteriala, afectiuni hepatice, boli renale, afectiunile tiroidei;
- traumatisme;
- obezitatea - excesul de greutate cauzeaza o presiune suplimentara asupra articulatiilor genunchiului si picioarelor;
- statul indelungat in picioare sau pe scaun, in special la temperaturi inalte, provoaca acumularea de lichid in exces la nivelul picioarelor si gleznei;
- diabet zaharat;
- nivelul scazut de proteine din sange cauzat de malnutritie, boli de ficat si rinichi. Proteinele contribuie la pastrarea apei in interiorul vaselor sangvine. In cazul in care nivelul unor proteine din sange (numite albumina) este prea scazut, au loc scurgeri de lichid din vasele de sange in tesuturi si se instaleaza edemul;
- deshidratarea;
- zborul cu avionul;
- menopauza;
- hipotensiunea arteriala;
- menstruatia;
- tulburari de circulatie sangvina;
- consum de alimente cu un continut ridicat de sare;
- intepaturi de paianjen si alte insecte;
- insuficienta cardiaca congestiva - afectiune cauza deoarece inima nu mai functioneaza corespunzator, motiv pentru care se acumuleaza lichid in plamani si in alte parti ale corpului;
- boli severe, cronice de plamani, inclusiv emfizem pulmonar, bronsita cronica, cresterea tensiunii in vasele care conduc sangele de la inima la plamani. Tensiunea arteriala ridicata a inimii provoaca umflarea picioarelor;
- slabirea valvelor de la nivelul venelor de la picioare, cauzeaza o problema des intalnita, numita insuficienta venoasa. Din aceasta cauza, pomparea sangelui catre inima este mai dificil de realizat si are loc o stagnare si acumulare de lichid, conducand chiar la formarea varicelor.
- Majoritatea cazurilor de edem la copii si nou-nascuti sunt provocate de boli grave. Din aceasta cauza manifestarea acestui simptom impune consultatie medicala de urgenta si monitorizare permanenta pentru a se evita complicatiile.
- Copiii cu ocluzie acuta sau cronica a cailor respiratorii superioare sunt expusi riscului de aparitie a edemului pulmonar. Aceasta afectiune se mai poate declansa dupa traumatisme craniene, convulsii, ingestii sau inhalatii accidentale a unor substante chimice.
- cu o frecventa mai redusa, sindromul nefrotic (boala a rinichilor) poate cauza edem la copii. Fiind principalul simptom, edemul este localizat la nivelul unuia sau a ambilor ochi (edem periorbital), dar si al picioarelor sau in alte parti ale corpului. Copiii care sufera de sindrom nefrotic cresc, de obicei, in greutate, ca urmare a acumularii de lichid. Un test de urina poate confirma diagnosticul. Pacientii cu edem periorbital trebuie monitorizati cu atentie, deoarece acesta poate fi si rezultatul unor boli mai grave, cum ar fi insuficienta cardiaca congestiva sau afectiuni hepatice. Alte cauze de edem periorbital la copii si sugari: alergii si infectii, cum ar fi conjunctivita.
- Copiii si sugarii cu diabet zaharat pot manifesta edem ca efect secundar la tratamentul cu insulina. Acest lucru trebuie semnalat pediatrului, intrucat poate fi si un simptom de edem cerebral (o complicatie rara dar grava a diabetului zaharat).
- Copiii cu ocluzie acuta sau cronica a cailor respiratorii superioare sunt expusi riscului de aparitie a edemului pulmonar. Aceasta afectiune se mai poate declansa dupa traumatisme craniene, convulsii, ingestii sau inhalatii accidentale a unor substante chimice.
- cu o frecventa mai redusa, sindromul nefrotic (boala a rinichilor) poate cauza edem la copii. Fiind principalul simptom, edemul este localizat la nivelul unuia sau a ambilor ochi (edem periorbital), dar si al picioarelor sau in alte parti ale corpului. Copiii care sufera de sindrom nefrotic cresc, de obicei, in greutate, ca urmare a acumularii de lichid. Un test de urina poate confirma diagnosticul. Pacientii cu edem periorbital trebuie monitorizati cu atentie, deoarece acesta poate fi si rezultatul unor boli mai grave, cum ar fi insuficienta cardiaca congestiva sau afectiuni hepatice. Alte cauze de edem periorbital la copii si sugari: alergii si infectii, cum ar fi conjunctivita.
- Copiii si sugarii cu diabet zaharat pot manifesta edem ca efect secundar la tratamentul cu insulina. Acest lucru trebuie semnalat pediatrului, intrucat poate fi si un simptom de edem cerebral (o complicatie rara dar grava a diabetului zaharat).
Diagnosticul edemului este determinat de manifestarile constatate in timpul examenului fizic. Medicul va examina pielea din zona umflata pentru a verifica daca aceasta este intinsa si stralucitoare. Va apasa usor pe zona umflata, timp de aproximativ 15 secunde. Adancitura provocata de presiunea degetului ar putea persista cateva secunde, confirmand diagnosticul de edem circumscris. Pentru a stabili cauza edemului, doctorul ar putea solicita investigatii suplimentare: teste de urina, de sange, radiografie la nivelul pieptului si electrocardiograma.Edemul in sine este, de obicei, un simptom al unei boli. Poate fi observat sub forma umflaturilor la nivelul fetei, ochilor, mainilor, picioarelor, gleznelor. Edemul poate indica boli de inima, afectiuni hepatice, afectiuni ale tiroidei, boli renale, sistem limfatic.
Daca prezentati dificultati de respiratie, dureri toracice, roseata sau fierbinteala in zona edematoasa sau umflatura este la nivelul unui singur membru, consultati urgent medicul. De asemenea, femeile insarcinate, care observa semne de edem, ar trebui sa aduca acest lucru la cunostinta obstetricianului. Edemul poate fi simptomul unor tulburari grave si poate avea consecinte grave.
Daca prezentati dificultati de respiratie, dureri toracice, roseata sau fierbinteala in zona edematoasa sau umflatura este la nivelul unui singur membru, consultati urgent medicul. De asemenea, femeile insarcinate, care observa semne de edem, ar trebui sa aduca acest lucru la cunostinta obstetricianului. Edemul poate fi simptomul unor tulburari grave si poate avea consecinte grave.
Tratamentul urmareste ameliorarea sau tratarea cauzelor care au condus la aparitia edemului. O doza scazuta de diuretic poate fi prescrisa de medic pentru reducerea umflaturilor si pentru a elimina excesul de lichid din organism. Totusi acest aspect vizeaza doar tratarea simptomului si nu se abordeaza in mod special cauza.
Daca este suspectata existenta unui vas de sange blocat sau deteriorat, care a declansat edemul, tramanemtul consta in rezolvarea situatiei. Poate fi necesara interventia chirurgicala pentru imbunatatirea fluxului de sange, tratamentul cu anticoagulante (pentru a evita formarea cheagurilor de sange), etc. O data ce problema coagularii a fost abordata, circulatia sanguina se va imbunatati iar umflarea se va reduce.
Tratatea edemului trebuie sa includa protectia si evitarea lezinilor in zona edematoasa si evitarea temperaturilor inalte. Pielea poate fi mai fragila in zonele umflate. Taieturile, zgarieturile si arsurile din aria respectiva se vindeca mult mai greu si sunt predispuse la infectii.
Daca este suspectata existenta unui vas de sange blocat sau deteriorat, care a declansat edemul, tramanemtul consta in rezolvarea situatiei. Poate fi necesara interventia chirurgicala pentru imbunatatirea fluxului de sange, tratamentul cu anticoagulante (pentru a evita formarea cheagurilor de sange), etc. O data ce problema coagularii a fost abordata, circulatia sanguina se va imbunatati iar umflarea se va reduce.
Tratatea edemului trebuie sa includa protectia si evitarea lezinilor in zona edematoasa si evitarea temperaturilor inalte. Pielea poate fi mai fragila in zonele umflate. Taieturile, zgarieturile si arsurile din aria respectiva se vindeca mult mai greu si sunt predispuse la infectii.
- Urmati o dieta saraca in sare.
- Evitati consumul excesiv de lichide.
- Pacientii cu obezitate sau supraponderabilitate trebuie sa urmeze un program de slabit pentru a reduce presiunea exercitata asupra membrelor inferioare si a articulatiilor.
- Ridicati picioarele deasupra nivelului inimii pentru a imbunatati fluxul de sange.
- In cazul in care gleznele si picioarele sunt umflate in timpul sarcinii, tineti picioarele ridicate si stati mai degraba, intinsa pe o parte decat pe spate.
- Atunci cand stati in pozitie sezanda, asezati o perna sub picioare;
- Aveti grija ca elasticul de la sosete sa nu fie prea strans.
- Evitati umflarea picioarelor in timpul calatoriilor lungi asezandu-va la fiecare ora.
- Practicati exercitiile care antreneaza picioarele in timp ce stati pe scaun: acest lucru va imbunatati circulatia sangelui spre inima.
- Evitati fumatul si consumul de alcool.
- Masati-va picioarele pentru stimularea circulatiei sanguine.
- Evitati consumul excesiv de lichide.
- Pacientii cu obezitate sau supraponderabilitate trebuie sa urmeze un program de slabit pentru a reduce presiunea exercitata asupra membrelor inferioare si a articulatiilor.
- Ridicati picioarele deasupra nivelului inimii pentru a imbunatati fluxul de sange.
- In cazul in care gleznele si picioarele sunt umflate in timpul sarcinii, tineti picioarele ridicate si stati mai degraba, intinsa pe o parte decat pe spate.
- Atunci cand stati in pozitie sezanda, asezati o perna sub picioare;
- Aveti grija ca elasticul de la sosete sa nu fie prea strans.
- Evitati umflarea picioarelor in timpul calatoriilor lungi asezandu-va la fiecare ora.
- Practicati exercitiile care antreneaza picioarele in timp ce stati pe scaun: acest lucru va imbunatati circulatia sangelui spre inima.
- Evitati fumatul si consumul de alcool.
- Masati-va picioarele pentru stimularea circulatiei sanguine.
Edemul cardiac
Edemul cardiac apare de regula in regiunile declive dat fiind ca extravazarea lichidiana este favorizata si de gravitate. Vom intalni frecvent edemul cardiac in jurul maleolelor, gambelor, fetei interne a tibiilor, regiunea lombo-sacrata, fata interna a coapselor, este simetric.
El are un caracter progresiv, apare la eforturi din ce in ce mai mici si apoi devine permanent. La inceput este alb, moale, uneori albastrui datorita cianozei si in stadiile avansate capata aspectul clasic; ferm, roz-cianotic, dureros.
Ulterior invadeaza membrele inferioare, scrotul, abdomenul, regiunea sacro-lombara, membrele superioare, generalizandu-se (cuprinde inclusiv fata si pleoapele). La toate acestea se asociaza cu hidrotorax (revarsat lichidian pleural neinflamator) de obicei drept (pleura dreapta este mai mare, iar bolnavii cardiaci se culca de obicei pe partea dreapta). Dar uneori se instaleaza chiar hidrotorax bilateral. La toate acestea se poate adauga ascita si edemul visceral (care intereseaza de obicei ficatul, plamanul, splina, creierul si rinichiul).
Edemul cardiac coexista cu cianoza, hepatomegalie dureroasa, jugulare turgescente, reflux hepatojugular, submatitate si raluri subcrepitante la baza plamanilor, cresterea presiunii venoase, tahicardie peste 80-90 pe minut, oligurie. Cauza edemului cardiac este cresterea presiunii venoase si a presiunii hidrostatice, cresterea presiunii capilare secundare anoxiei si deficitul de excretie a apei si sodiului. Apare in insuficienta cardiaca globala (congestiva), insuficienta cardiaca dreapta, cordul pulmonar decompensat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu