MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
JOI 9 IANUARIE 2020
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA - ARTE, SFATURI UTILE

Bună dimineața, prieteni!
Sunt în continuare restricționat de Facebook și nu pot prezenta MATERIALE SELECȚIONATE decât în grupurile pe care le administrez. Mai există o posibilitate: aceea prin care oricine este interesat poate intra pe pagina mea de blogger: dicuoctavian.blogspot.com.

ARTE 9 Ianuarie

MUZICĂ 9 Ianuarie

Beautiful Romantic Guitar Love Songs - Best Guitar Instrumental Love Songs

Instrumentales De Oro Del Recuerdo 🎼 🎼 🎼 Las Mejores Canciones En Guitarra Instrumental

Золотой Саксофон*Звёзды светят и днём*Best songs

POEZIE 9 Ianuarie

Ion Al-George, poet şi traducător

Biografie

Ion Al-George

Nascut in 1891, martie in 27, la Sangeorgiul-Roman, judetul Bistrita-Nasaud. Bibliotecar la Biblioteca Fundatiunei Regele Carol I.

A debutat la Convorbiri literare, unde a fost remarcat de Duiliu Zamfirescu.

Opere:

Aquile, poezii, Campina, 1913; ed. II, «H. Steinberg», 1916. - Domus taciturna, elegii, «H. Steinberg», 1916. -Sapho, comedie antica in doua acte, «L. Alcalav».

Colaborare la reviste:

Convorbiri literare. Vapaia, Flacara, Sburatorul, Spicul.
De consultat: C. Sp. Hasnas: Aquile, «Flacara», IV, 9-10, 1914. -Duiliu Zamfirescu: Raport academic despre Aquile, «Analele Academiei Romane» (Dezbateri), S. II. T. 36, 1913-1914. -G. T. [G. TopirceanuJ: Aquile si Domus taciturna, «Viata romaneasca», XI, 4-5, 1916. -T. A. [Tudor Arghezi]: Domus taciturna, Craiova, II, 6l-62, 1916.

Izvoare: Autumnala, «Flacara», VII, 2, 1921.

Floarea varstei Cand prin aerul straveziu ca izvorul de apa se vede paienjenisul de miere al miresmei de tei ; cand prin apa stravezie ca vantul se vede auria pacla de miere a miresmei de tei cand nourii alergatori mustesc jumatate de apa, jumatate de mireasma ; cand nourii buimaci, de pulbere, sunt jumatate nisip, jumatate mireasma de tei — atunci e floarea varstei lui Manimazos. A floare de tei miroase pamantul Traciei — sapat cu sapa de bronz ; a floare de tei miros vitele la jugurile zugravite

In metru antic O, departatele zile de iarna, Zboruri de neguri si jale! Azi au fugit sa s-astearna Tot mai departe Noptile lor picurara zadarnic pe campuri Ploaie de lacrimi desarte. Canta plugare in camp si ara pamantul, Aerul proaspat in inima iti toarna viata Si inspre iarna ce vine, Gheos preasfantul Iti va surade din Alpii de gheata. Alba achantilor piatra plina-i de cuiburi Si-n peristyle columbele-si raura glasul -Plin de lumina isi suie in templul naturii Soarele rosu si cald, iconostasul! Aur si-albastru din zare, Mare de aur si muguri, Zile-nflorite ce scoateti intaiele pluguri, Dulci inchegari de conture aeriane, Toate renasteri! Canta harpe eoliane

Largo

Mergeam de mult spre Delphi, la oracul - Ti-aduci aminte, ori e o parere? Iar ranele deschise, Ca macul infloreau prin subligacul. Ce plin de rani eram si tu si eu! De-atunci e mult O, cate clipe Chronos mai cernu Si cate-o sa mai cearna! Dar nu misca in vasul tau nu, nu! Sa nu tresari cenusa-n urna ta, Dormi lin, dormi dulce-n vasul tau corynthian! iti sta de veghe chipul diafan, Fantasma trista-a spiritului tau - Ce-n veci de veci, tacand, te-o regreta. Cand Pythia din sacru-i trepied Cobea sfarsitul tau apropiat, Mai voluptuos ca Hebe ti-ai turnat Si ai golit o amphora de mied. E mult de-atunci! Viata noastra-ncepe cu sfarsitul, Cum zilele incep cu rasaritul Si-atunci doar dam de-al binelui tezaur, Cand marmora ne-nchide Si cand taria noptilor, deasupra, isi scapara scanteile de aur. E-n miez de noapte; oaste fara steag, Trec apele Propontului Izbite furtunos spre Arhipelag -Si noi aici, pe tarmul solitar! Dormi lin, dormi dulce viata e-n zadar! Fugari se napustesc sub bici chrononic Ai vietii ani si Hades nu te-ntreaba De-ai fost traind un hot, ori om de treaba, in piei de lup, ori chitonul ionic. Dar dormi cenusa, dormi! De morti ne-apropiem cu indoiala Si-ncet ne-apropiem sa nu-i trezim, Iar lumea iarta relele si vina, Caci ei s-au dus si-au stins In urma lor lumina.

Ioana Ieronim (pseudonim pentru Ioana Brînduş), poetă şi traducătoare

Biografie

S-a nascut in Rasnov- Brasov la 9 ianuarie 1947. Este licentiata in litere.

Debuteaza in revista „Luceafarul in 1974, iar editorial in 1979 cu volumul Vara timpurie. 

Poezia sa este facuta cunoscuta peste hotare prin traduceri aparute in diverse antologii, in limbi de circulatie internationala. Este prozatoare, eseista, traducatoare.

Poezia sa se deschide printr-o fervoare a notatiei, blande sau caustice, pusa insa sub semnul acceptului. Criticul literar Dan Cristea ii reliefa o „constrangere a concretului, cu o implicita „neconcordanta intre timpul nostru launtric si cel accelerat-social. Notatia e exacta, sigura, provenita dintr-o inteligenta lucida ce descompune si apoi recompune cotidianul. Ultimele sale volume de poezie inclina spre largirea sferei conotativului, alimentat de un spirit liric ce devine nelinistit reflexiv.

Volume de versuri: Vara timpurie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1979; Proiect de mitologie, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981; Cortina, Bucuresti, Editura Eminescu, 1983; Egloga, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984; Luni dimineata, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1987; Triumful paparudei, Bucuresti, Editura Litera, 1992.

Viata e vis a aparut in volumul Cortina, Bucuresti, Editura Eminescu, 1983. arbore ARBORE a aparut in volumul Luni dimineata, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1987.

REFERINTE

„Doua insusiri oarecum contradictorii formeaza originalitatea tinerei poete si anume, pe de o parte, cultivarea cu tot dinadinsul a starilor, emotiilor, peisajelor normale, () notatia aparent intim-platoare si, pe de alta parte, un desen precis al versului, strunit cu mina sigura. Impresionismul Ioanei Ieronim are o foarte fina taietura intelectuala."
NICOLAE MANOLESCU

Portret de femeie

Poarta o mantie neagra de catifea un acord al tainei de ore tirzii si arcade s-a fardat pe un singur obraz caciula mare trasa pe frunte bratele in fisul etern albastru ivindu-se din faldurile moi cu o mica poseta sacosa cizmele incarcate de noroiul cartierului nou copilul pe linga ea intre tarabele de zarzavaturi flori vopsite rosu, vernil, auriu miere solara cu surisul ferit si stapin, de madona ea stringe intr-un colt de geanta hirtiile scrise azi-noapte le apara de tentaculele umede ale telinei.

Scena de gen

Asa m-ai aflat cu o balanta de bijutier dinainte — ea insasi o magica bijuterie — printre carti, hirtii sl trandafiri salbatici. incercam sa aflu puterea unui suris dimineata, cu hainele abia inflorite si drept ramasese acul, precum sufletul unui zeu. Nu avea teama, am zis n-am sa masor nimic intre noi sint bogata, nu-mi socotesc darul. Si ape-ape luminara micile talgere de victoria surisului meu asupra intunecarii tale.

Lauda

Tot el mai presus trupul, darul si nu lumina de furat lumina care te-a invatat sa taci la umilinta si lovire si batjocura acolo unde trupul, o, cit de frumos ar fi raspuns.

TEATRU/FILM 9 Ianuarie

În regia Ion Cojar

Biografie Ion Cojar

Ion Cojar a fost un celebru regizor român de teatru, profesor de Arta Actorului la UNATC.

Ion Cojar a luptat pentru un sistem de învățământ în care studentul să nu fie învățat, modelat de către profesor, ci-n care mediul de studiu să fie unul de laborator, de cercetare, de autocunoaștere, de despecializare de preconcepțiile dobândite în familie, școală și societate, un mediu în care studentul să-și conștientizeze și să-și utilizeze întregul potențial creator nativ care-l face unic.

Ca pedagog, Ion Cojar a pus bazele școlii românești de metodă în arta actorului ca artă a trăirii scenice, urmărind ca studenții să-și formeze un mod de a gândi specific transformării convențiilor în adevăr de viață.

Ca regizor la Studioul Casandra (UNATC), Ion Cojar a urmărit în ultimii ani de activitate realizarea spectacolului de teatru care în mod paradoxal să nu aibă nimic in comun cu ideea de spectacol, la care spectatorii să nu aibă nicio clipă impresia că asistă la o demonstrație de teatru, ci la o situație autentică de viață cu care să poată să empatizeze total.

Este autorul a peste o sută de spectacole de teatru, dintre care 34 au fost distinse cu premii la festivaluri și concursuri.

Filme cu Ion Cojar

• Ambasadori, căutam Patrie (2003) - Ministrul
• Cuibul de viespi (1987) - Avram Valeriu, marele industriaş
• Salutări de la Agigea (1984)
• Drumuri în cumpănă (1979)
• Mere roșii (1976) - Directorul Mitroi

Filme regizate de Ion Cojar

• Comoara din deal / (1976)
• Când trăiești mai adevărat (1974)

DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE 9 Ianuarie

ATENEUL ROMÂN

Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (în partea nordică a Pieței Revoluției). Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”.

Ateneul Român a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparținea familiei Văcăreștilor. Mulți contemporani au criticat amplasamentul ... căci locul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul orașului și foarte greu de ajuns, mai cu seamă iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat ales acest loc "la marginea orașului"? În 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul Dați un leu pentru Ateneu.

La recomandarea arhitectului francez Charles Garnier, autorul Opéra Garnier din Paris, planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, în așa fel încât să se poată folosi fundația deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”. Clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888.^[1]

Ateneul Român în 1940

În 1935, la inițiativa lui George Enescu, au fost strânse fonduri pentru construcția orgii de concert, amplasată în fundalul scenei. Orga a fost construită de firma E.F. Walcker & Co. Ludwigsburg Württemberg și a fost inaugurată la 22 aprilie 1939 printr-un concert susținut de Franz Schütz, director al Hochschule für Musik din Viena. (Aceeași firmă construise în 1910-1912 orga care este instalată în Biserica Evanghelică C.A. București care se află în apropiere de Ateneu).^[2]

Ateneul a fost consolidat, restaurat și modernizat în perioada 1994-2004 de arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu împreună cu inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman. A fost redeschis în 2005, cu ocazia ediției a XVII-a a Festivalului Internațional George Enescu.

Circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic, Ateneul are aspectul unui templu ionic, cu șase coloane frontale și două laterale. La intrarea principală, cele opt coloane ionice au proporții similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. Împrejurul marii cupole a edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învățați cunoscuți. Printre ele, cel al lui Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu.

Fațada este un peristil cu lățimea de 48 m. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu și Matei Basarab. Înălțimea totală a clădirii până în vârful cupolei este de 41 m.

În interior, sala de concerte, cu un diametru de 28,50 m, și o înălțime de 16 m, are 600 de locuri la partere și 52 de loji (în total aproximativ 794 de locuri).

Ateneul Român - fresca

Ateneul Român - Holul principal

În conferința ținută la 14/26 februarie 1888, Alexandru Odobescu declara: „N-ar fi o adevărată minune a artei picturale feeria de scene din istoria națională cu care dorim a vedea acoperită friza ce înconjoară sala circulară a viitorului nostru ateneu?”^[3]

Câțiva ani după aceea, pe peretele circular al ateneului a fost scris cu literele aurite: „Loc rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei românilor”.^[3]

În anul 1901, pictorul Ștefan Popescu a prezentat prima ofertă pentru înfăptuirea acestei opere de artă. Oferta i-a fost refuzată deoarece suma necesară, cel puțin 80.000 de lei a părut enormă.^[3]

În 1933, după 32 de ani, a început ornamentarea frizei, acceptându-se proiectul elaborat de pictorul Costin Petrescu (1872-1954) din Pitești. Fresca, începută în 1933 și inaugurată în seara zilei de 26 mai 1939, lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena.^[4]Este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României:

1. Împăratul Traian intră în Dacia
2. Legionarii romani colonizează Dacia
3. Formarea poporului daco-roman
4. Straja romană
5. Invazia barbarilor
6. Începuturile poporului român
7. Statornicirea
8. Descălecarea
9. Statul militar
10. Statul administrativ — împărțirea dregătoriilor
11. Cruciada romînească
12. Ștefan cel Mare
13. Epoca de pace și credință
14. Mihai Viteazul
15. Începuturile culturii românești
16. Horia, Cloșca și Crișan
17. 1821 — Revolta lui Tudor Vladimirescu
18. Anul 1848 în Transilvania
19. Anul 1848 în Principate
20. Al.I. Cuza
21. Anul 1859 — Unirea Principatelor
22. Carol I — Războiul de Independență
23. Războiul întregirii naționale 1916-1918
24. Ferdinand I Întregitorul
25. Epoca de consolidare

În volumul București. Ghid istoric și artistic, București, 1938, de Grigore Ionescu, la pagina 56, „episodul XXV“ al frescei e descris astfel: „Carol al II-lea. Epoca de consolidare. Epopeea națională se încheie cu un tablou final, care înfățișează starea actuală a țării și tendințele nouei generații. Pe un fond de oraș modern, Carol al II-lea, regele culturii, însoțit de moștenitorul tronului, Marele Voievod Mihai, coboară în mijlocul poporului său ca să patroneze știința, literatura, arta, munca agricolă și industria“.

Marcă poștală reprezentând scena Carol al II-lea. Epoca de consolidare

Scena

În 1940, Ion Antonescu, care preluase puterea în România, i-a cerut pictorului Costin Petrescu să-l elimine din frescă pe fostul rege Carol al II-lea, devenit indezirabil. În locul fostului rege, Costin Petrescu a pictat alegoria țărăncilor reprezentând provinciile României Mari reunite: Vechiul Regat, Transilvania, Basarabia și Bucovina. Deoarece în pictură apăreau și personaje anonime, simbolice, țărani, copii etc., autoritățile comuniste au ignorat faptul că două din țărăncile alegorice, reprezentând Basarabia și Bucovina, nu mai făceau parte din România și nu au intervenit pentru modificarea picturii.^[5]

În perioada 21-23 februarie 1948, în clădirea Ateneului Român a avut loc Congresul de unificare a PCR cu PSD și formare a PMR.^[6] În pregătirea congresului, fresca de la Ateneu, pictată de Costin Petrescu, a fost acoperită cu catifea roșie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României^[7]. În perioada 1966-1967, în Ateneu au fost executate ample lucrări de introducere a aerului condiționat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, lărgirea avanscenelor etc.^[8] Cu această ocazie a fost îndepărtată și catifeaua roșie care acoperea fresca ce a stat ascunsă privirilor aproape două decenii (1948-1966)^[9].

Tot Costin Petrescu a realizat și mozaicurile exterioare de la Ateneul Român din București.^[10]

Altădată, în Ateneul Român se afla și Pinacoteca Statului. Fondul de tablouri a fost preluat de actualul Muzeu Național de Artă al României.

În perioada antebelică, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu busturile care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artiști români. Din păcate, acestea nu s-au păstrat, pentru că au fost distruse în anii regimului comunist: Mihai Eminescu (de Ion Georgescu), Mihail Kogălniceanu (de W. C. Hegel), P.S. Aurelian(de W. C. Hegel), Ion Ghica (Iordănescu), Traian Demetrescu (de Filip Marin), Dumitru Georgescu-Kiriac (de Oscar Han), Ienăchiță Văcărescu (de W. C. Hegel), Constantin Esarcu (de W. C. Hegel), Gavriil Musicescu (de Milița Petrașcu), C. A. Rosetti (de I. Georgescu), Vasile Urechea-Alexandrescu (de W. C. Hegel), generalul Ioan Emanoil Florescu (de I. Georgescu), Grigore Tocilescu, Gheorghe Dem Theodorescu (de Carol Storck), C. I. Stăncescu (de W. C. Hegel) și Theodor Șerbănescu (de Filip Marin).

După îndepărtarea acestora, în fața Ateneului a fost instalată o singură statuie: „Alergătorii”^[11][12] realizată în 1913 de sculptorul Alfred Boucher (1850-1934^[13]). Actualmente statuia „Alergătorii” este declarată monument istoric cu cod LMI B-III-m-B-20062 și a fost reamplasată din 1950 pe Calea Victoriei 142-146^[14]).

În prezent, în locul acesteia, în Grădina Ateneului este amplasată statuia lui Mihai Eminescu, executată în bronz, în 1963, de sculptorul Gheorghe D. Anghel.

Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, sub cod LMI B-II-m-A-18789, monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare națională și universală.^[16]

Monumentul este protejat și prin Legea nr.5/2000, Lege privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național-PATN, Secțiunea III, Zone protejate, Valori de patrimoniul cultural de interes național, (monumente istorice de valoare națională, excepțională).

În ziua de 21 martie 2007, cu prilejul marcării, în România, a aniversării a 50 de ani de la semnarea, la la 25 martie 1957, a Tratatului de la Roma, care a instituit Comunitatea Economică Europeană, pe zidul Ateneului Român a fost așezată o placă spre a marca includerea acestui monument pe lista Patrimoniului European, aprobată cu ocazia Consiliului informal al miniștrilor culturii din Uniunea Europeană, care a avut loc la Berlin, la 13 februarie 2007

Marea frescă a Ateneului Român - documentar

GÂNDURI PESTE TIMP 9 Ianuarie

SFATURI UTILE 9 Ianuarie

10 trucuri psihologice care te vor ajuta sa cuceresti orice persoana | Eu stiu TV

Terapii moderne în tratarea diabetului