MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MIERCURI 15 IANUARIE 2020
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA - ARTE; GLUME; SFATURI UTILE
MIERCURI 15 IANUARIE 2020
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA - ARTE; GLUME; SFATURI UTILE
Bună dimineața, prieteni!
În fiecare an, pe data de 15 ianuarie, Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești” ajunge la inimile celor care îl omagiază. Anul acesta se împlinesc 170 ani de la nașterea celui mai mare poet român, care, chiar dacă îl trecem cu vederea de-a lungul anului, se face simțit prin poemele cunoscute.
În fiecare an, pe data de 15 ianuarie, Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești” ajunge la inimile celor care îl omagiază. Anul acesta se împlinesc 170 ani de la nașterea celui mai mare poet român, care, chiar dacă îl trecem cu vederea de-a lungul anului, se face simțit prin poemele cunoscute.
Are cel mai lung poem de dragoste, „Luceafărul” și a descris copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești în versuri. Nu este român care la școală nu a învățat măcar o poezie de Eminescu sau vreun îndrăgostit care nu a putut alege vreun poem al poetului, pe care să-l recite iubitei.
Zi de toamnă\'n Caucaz
din revista Gândirea, XXI, nr. 9, noembrie 1942
Adio şi-un cer înstelat
Curge Dunărea de lacrimi
ARTE 15 Ianuarie
INVITAȚIE LA OPERĂ – BALET 15 Ianuarie
Lacul lebedelor de P I Ceaikovski
Lakme de Leo Delibes
"Lakmé" - Opera by Leo Delibes
Coppelia de Leo Delibes
Gioconda de Amilcare Ponchieli
MUZICĂ 15 Ianuarie
Amilcare Ponchielli, compozitor, organist, dirijor şi pedagog italian
Ponchielli: Dansul orelor
Leo Delibes
MUZICĂ PE VERSURI DE MIHAI EMINESCU
Maria Raducanu & Maxim Belciug - Pe langa plopii fara sot (Guilelm Sorban / Mihai Eminescu): https://youtu.be/U6CVjclc5FA?list=PL21A48F3F8013C482;
Mihai Eminescu - Sara pe deal: https://youtu.be/H8stN1fkeCU?list=PLCxong8rIgVmEaBHkPAXiFxUVtnHr7Kww;
Eminescu - Oda in metru antic / Dor de Eminescu - pe Muzica de Alexandru Zarnescu: http://youtu.be/U8GpQczqusA;
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Best Elegant Love Melodies Cocktail - Just For You Collection
F.Couperin: Concert No 4 in E Minor: For you, my friend
Greatest Guitar & Piano Love Songs – Best Piano Instrumental Music 2019 – Relaxing Guitar Solo 2019
Creedence Clearwater Revival Greatest Hits - Best Rock Songs of CCR (HQ)
POEZIE 15 Ianuarie
Mihai Eminescu
Biografie
1850, 15 ianuarie Se naşte la Botoşani, al şaptelea din unsprezece copii zămisliţi de Gheorghe si Răluca Eminovici. Tatăl Gheorghie-ş avea rangul de căminar şi muncise ca vechil pe moşia din Dumbrăveni (spre Suceava).
Mihai îşi petrece copilăria la Botoşanişi, desigur, călătoreşte în trăsura părinţilor la moşia Durneşti.
Familia Eminovici, cumpărase moşia cu 4000 de galbeni, dărăma casa bătrânească şi ridica un conac nou. Mihai era înconjurat de patru fraţi:Şerban, Niculae, Iorgu si Ilie (acesta era prietenul de năzdrăvănii). Surorile Ruxandra şi Maria au murit de copile. Dar, "dulcea mamă" mai naşte patru prunci după Mihai: Aglae, Harieta, Matei şi Vasile, ultimul încetând din viaţă la vârstă fragedă. 1858-1860 După ce învăţase două clase acasă, severul căminar Gheorghieş, îl duce peste hotar, în Bucovina stăpânită atunci de Imperiul austro-ungar, la Cernăuţi. În paşaport, tatăl declara că Mihai de 8 ani are "părul negru, ochii negri, nasul potrivit, faţa smolita".
Clasele a III-a şsi a IV-a le urmează la Şcoala primară greco-orientală numita "Naţional-Hauptschule". Locuieşte la Aron Pumnul (profesor şi revoluţionar paşoptist ardelean), prieten cu tatăl sau. Ceilalţi fraţi sunt la gimnaziu. Mihai învăţa binişor, dar programul milităresc şi dorul de casă îl determina să fugă singur, pe jos, până la Ipoteşti. Biciul usturător al căminarului îl obliga să revină în căpitala Bucovinei. 1860, în septembrie Tatăl îşi duce iarăşi băieţii, prin vama Mihaileni, la Cernăuţi. Mihai e inscris la "K.K. ober-Gymnasium"
1860-1863 Frecventeaza gimnaziul. Rezultate bune în prima clasă ("excelent" la română, "foarte bine" la istorie), dar în clasa a II-a merge ca racul şi, neglijând matematica şi latina, rămâne repetent. Fuge iarăşi la Ipoteşti, peste graniţă, mai simte o data biciul tatălui, care-l duce legat la Cernăuţi. Repetă clasa a II-a gimnazială, dar după Paşti (1863) nu mai e înscris în cataloage.
1864 Atras de teatru, insoţeşte trupa Fanny Tardini-Vladicescu care soseşte la Hotel Moldova din Cernăuţi. Este angajat ca sufleur şi pleacă în turneu cu trupa la Braşov. Era fascinat de frumuseţea actriţei Fanny Tardini. Toamna e copist în administraţia judeţului Botoşani, până în martie 1865.
1865-1866 Mihai mai are o şansă: să-şi continue la Cernăuţi studiile liceale în particular. Are grijă de biblioteca lui Aron Pumnul. Dar în ianuarie, când număra 16 ani, e zguduit de moartea, tocmai lânga el, a profesorului. Plânge în hohote, fiindcă se ştie, spiritul vorbind, fiul adoptiv al ardeleanului. Seara, îi citeşte colegului Stefanelii poema La moartea lui Aron Pumnul, compusă în acea zi. E prima creaţie, publicată în broşura omagiala Lăcrămioarele La Ipoteşti, adolescentul Mihai e copleşit de prima iubire. Se zice că o chema Casandra Elena şi era fiica lui Gheorghe Alupului. Arăta ca floarea albăde cireş. Se plimba prin lunci, prin codru, până la lacul fermecat. E mai mare decât junele amorezat. Mai apoi, fiind departe, Mihai află că fata de 19 ani a fost luatăde zburătorul, rapusă de dropică(hidropizie) ş e inmormântată în tintirim. Trist, o evoca în: De-as avea, Din străinătate, Mortua est (întitulatăla început Elena), Aveam o muză ori Floare albastră. Trimite poezia De-aş avea revistei Familia, condusă de Iosif Vulcan, care o publică imediat (martie 1866), schimbându-i numele din Eminovici in Eminescu. Călătoreşte mai mult pe jos la Blaj ("mica Roma", despre care-i vorbise Pumnul). Cu ghetele rupte şi o traistă în spinare (cu nişte cărţi şi caiete în care adunase folclor), Mihai coboară de pe dealul Hula în "vatra romanismului" - Blaj, încearcă sa-şi dea examenele, dar nu le ia, neavand condiţii de invăţătură. Fară parale, doarme într-un pod de fân, îmbuca din piată prune cu pâine neagra şi se scălda în Târnava (fiind un bun înotător). Citeşte cu nesat cărţile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipoteşti nu-i vin la timp şi pleacă la Sibiu, în căutarea fratelui său Neculai, dar acesta plecase la Timişoara. La vremea strugurilor, este în mizerie, cu picioarele goale. Un teolog îi dă nişte ghete. Paşaportul fiind expirat, este ajutat de Popa Bratu din Răşinari (bunicul dinspre mama al poetului O. Goga) să treaca clandestin graniţa austro-ungară spre ţara sa, România, furişându-se prin munţi. Străbate Oltenia şi Muntenia, atras de Bucureşti.
1867-1869 îl aflăm la Giurgiu - hamal în port. Devine sufleur in trupa ambulanta a lui Iorgu Caragiale şi, apoi, îl cunoaşte pe nepotul acestuia, Ion Luca Caragiale. împreună cu trupa teatrală a lui Mihai Pascaly face un turneu la Lugoj, Sibiu, Arad, Orăviţa, Buziaş. Se angajează, cu ajutorul acestuia, ca "sufleur II şi copist" la Teatrul Naţional din Bucureşti. întreprinde un nou turneu, cu trupa Pascaly, la Galaţi, Iaşi, Cernăuţi şi Botoşani, unde e reţinut de tată său Gheorghieş ş trimis, toamna, la studii în străinătate, în septembrie, purcede cu fratele cel mare Şerban la Praga, incercând să se înscrie la Universitatea Carolina. Îşi face o fotografie, în atelierul pictorului-fotograf Jan Tomas, însă pleacă din acest oraş. La 2 octombrie îl aflăm la Viena.
1869-1872 în capitala Imperiului Habsburgic figurează ca student la Universitate. Neavând diploma de bacalaureat, e inscris ca "audient extraordinar "şi nu ca "student ordinar", precum ceilalţi. Urmeazăcursuri de filosofie, drept, economie politică, limbi romanice, anatomie etc. Scrie mult.
1870 Colaborează la revista Convorbiri literare din Iaşi cu poezia Venere si Madona. Vara, I. Negruzzi îl găseşte la Viena, invitându-l săse stabileasca în Iaşi. O cunoaşte la Viena (martie 1872) pe frumoasa doamnă Veronica Micle, venită la un tratament.
1871, 15 august Participă la sărbătorirea a 400 de ani de la sfinţirea mănăstirii Putna, fiind unul dintre organizatori.
1872-1874 Părăseşte Viena şi vine, prin Botoşani, la Iaşi. La1 septembrie citeşte la şedinţa Junimii poezia Egipetul şi nuvela Sărmanul Dionis. Impresionaţi, membrii societăţii decid sa-i acorde o importanta sumă de bani pentru continuarea studiilor la Berlin. Titu Maiorescu î voia "doctor în filozofie" şi urmaş al său la catedra din Iaşi. Se înscrie la Universitatea Humboldt din Berlin şi frecventează iarăşi cursuri diverse. Maiorescu îi trimite 100 de galbeni, ca să-şi ia doctoratul, insă Eminescu părăseşte brusc Berlinul, renunţând la examene. Călătoreşte cu trenul tocmai la Marea Baltică, la Konigsberg, oraşul marelui filozof Kant, căutând documente din istoria românilor. În plina vara 1874, descinde la Iaşi, fără titlul de doctor în filozofie. Supărarea lui Maiorescu va trece repede. Îi oferăpostul de director al Bibliotecii Centrale, depunând jurământul în faţa rectorului Ştefan Micle, soţul Veronicăi. Este poftit în salonaşul literar al V. Micle, din casa rectorului. Preda germana la Institutul Academic.
1875 Numit de Maiorescu revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Văslui, vizitează multe şcoli şi face rapoarte detaliate. Se împrieteneşte cu Ion Creangă. Dragostea pentru Veronica se amplifică.
1876, 15 august Moare "dulcea mamă" Raluca, înmormântând-o la Ipoteşti. Revenit la Iaşi e, până în 1877, redactor la Curierul de Iaşi (100 de lei lunar).
1876 Părăseşte redacţia, în urma unui conflict cu cei de la "foaia vitelor de pripas". Totodată, pleacă din Iaşi, unde stătuse 4 ani şi crease perlele din ciclul veronian: Făt-Frumos din tei, Călin, Lacul, Dorinţa, Peste vârfuri s.a.
1877-1883 Redactor al ziarului conservator Timpul. Munca epuizantă la articole şi poezii, viaţa intimă dezordonată, firea de boem - toate contribuie la dărămarea sa psihica. Se declanseaza boala, are dureri de cap.
1875-1883 Timpul capodoperelor: Luceafărul, Scrisorile (5 la numar), Doina s.a.
1883 Vara, acasă la Maiorescu, Eminescu îi declară că vrea să înveţe albaneză şi să se călugărească. Altădată, se duce la cafeneaua "Capsa", scoate revolverul şi răcneşte că regele trebuie împuşcat, pentru că-i ţine pe liberali în braţe. Apoi se baricadează într-o baie publică, opt ore, lăsând apa să se reverse peste tot. Gardienii sparg uşa şi-i pun cămaşa de forţă. Ajunge la casa de sănătate a dr. Sutu si Bucureştiul află că "D-l Eminescu a înnebunit". Are 33 de ani şi, panăla moarte, va trăi într-o agonie prelungă, prin spitale şi ospicii, fară a mai putea scrie ceva important. Vieţuieşte din mila publică, apoi din mica pensie viagera (250 lei lunar).
La 2 noiembrie 1883 soseşte la Viena, însoţit de prietenul Chibici-Ravneanu, fiind internat la Sanatoriul Ober-Dobling. Apare prima ediţie a poeziilor lui Eminescu, îngrijită de Maiorescu. 1884-1885 Locuieşte la Iaşi. Călătoreşte ân Italia (cu Chibici).
1886 Este internat la ospiciul de la mănăstirea Neamţ, unde îl vizitează Creangă.
1886-1888 Locuieşte la Botoşani, îngrijit de sora sa paralitică Harieta.
1888, aprilie Pleacă de la Botoşani la Bucureşti, unde Veronica Micleîl ia pentru îngrijiri medicale.
1889, februarie Internat din nou la Sanatoriul dr. Suţu. Pietrele i se par diamante, frunzele bani. Se crede voievodul Matei Basarab.
1889, 15 iunie Pacientul Petrea Poenarul îl loveşte în cap cu o piatră trasă din praştie. Dar moartea e consecinţa unei endocardite vechi. Creierul sau cântăreste 1495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller. Este inmormântat la Bellu, cu onoruri nationale.
Mihai îşi petrece copilăria la Botoşanişi, desigur, călătoreşte în trăsura părinţilor la moşia Durneşti.
Familia Eminovici, cumpărase moşia cu 4000 de galbeni, dărăma casa bătrânească şi ridica un conac nou. Mihai era înconjurat de patru fraţi:Şerban, Niculae, Iorgu si Ilie (acesta era prietenul de năzdrăvănii). Surorile Ruxandra şi Maria au murit de copile. Dar, "dulcea mamă" mai naşte patru prunci după Mihai: Aglae, Harieta, Matei şi Vasile, ultimul încetând din viaţă la vârstă fragedă. 1858-1860 După ce învăţase două clase acasă, severul căminar Gheorghieş, îl duce peste hotar, în Bucovina stăpânită atunci de Imperiul austro-ungar, la Cernăuţi. În paşaport, tatăl declara că Mihai de 8 ani are "părul negru, ochii negri, nasul potrivit, faţa smolita".
Clasele a III-a şsi a IV-a le urmează la Şcoala primară greco-orientală numita "Naţional-Hauptschule". Locuieşte la Aron Pumnul (profesor şi revoluţionar paşoptist ardelean), prieten cu tatăl sau. Ceilalţi fraţi sunt la gimnaziu. Mihai învăţa binişor, dar programul milităresc şi dorul de casă îl determina să fugă singur, pe jos, până la Ipoteşti. Biciul usturător al căminarului îl obliga să revină în căpitala Bucovinei. 1860, în septembrie Tatăl îşi duce iarăşi băieţii, prin vama Mihaileni, la Cernăuţi. Mihai e inscris la "K.K. ober-Gymnasium"
1860-1863 Frecventeaza gimnaziul. Rezultate bune în prima clasă ("excelent" la română, "foarte bine" la istorie), dar în clasa a II-a merge ca racul şi, neglijând matematica şi latina, rămâne repetent. Fuge iarăşi la Ipoteşti, peste graniţă, mai simte o data biciul tatălui, care-l duce legat la Cernăuţi. Repetă clasa a II-a gimnazială, dar după Paşti (1863) nu mai e înscris în cataloage.
1864 Atras de teatru, insoţeşte trupa Fanny Tardini-Vladicescu care soseşte la Hotel Moldova din Cernăuţi. Este angajat ca sufleur şi pleacă în turneu cu trupa la Braşov. Era fascinat de frumuseţea actriţei Fanny Tardini. Toamna e copist în administraţia judeţului Botoşani, până în martie 1865.
1865-1866 Mihai mai are o şansă: să-şi continue la Cernăuţi studiile liceale în particular. Are grijă de biblioteca lui Aron Pumnul. Dar în ianuarie, când număra 16 ani, e zguduit de moartea, tocmai lânga el, a profesorului. Plânge în hohote, fiindcă se ştie, spiritul vorbind, fiul adoptiv al ardeleanului. Seara, îi citeşte colegului Stefanelii poema La moartea lui Aron Pumnul, compusă în acea zi. E prima creaţie, publicată în broşura omagiala Lăcrămioarele La Ipoteşti, adolescentul Mihai e copleşit de prima iubire. Se zice că o chema Casandra Elena şi era fiica lui Gheorghe Alupului. Arăta ca floarea albăde cireş. Se plimba prin lunci, prin codru, până la lacul fermecat. E mai mare decât junele amorezat. Mai apoi, fiind departe, Mihai află că fata de 19 ani a fost luatăde zburătorul, rapusă de dropică(hidropizie) ş e inmormântată în tintirim. Trist, o evoca în: De-as avea, Din străinătate, Mortua est (întitulatăla început Elena), Aveam o muză ori Floare albastră. Trimite poezia De-aş avea revistei Familia, condusă de Iosif Vulcan, care o publică imediat (martie 1866), schimbându-i numele din Eminovici in Eminescu. Călătoreşte mai mult pe jos la Blaj ("mica Roma", despre care-i vorbise Pumnul). Cu ghetele rupte şi o traistă în spinare (cu nişte cărţi şi caiete în care adunase folclor), Mihai coboară de pe dealul Hula în "vatra romanismului" - Blaj, încearcă sa-şi dea examenele, dar nu le ia, neavand condiţii de invăţătură. Fară parale, doarme într-un pod de fân, îmbuca din piată prune cu pâine neagra şi se scălda în Târnava (fiind un bun înotător). Citeşte cu nesat cărţile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipoteşti nu-i vin la timp şi pleacă la Sibiu, în căutarea fratelui său Neculai, dar acesta plecase la Timişoara. La vremea strugurilor, este în mizerie, cu picioarele goale. Un teolog îi dă nişte ghete. Paşaportul fiind expirat, este ajutat de Popa Bratu din Răşinari (bunicul dinspre mama al poetului O. Goga) să treaca clandestin graniţa austro-ungară spre ţara sa, România, furişându-se prin munţi. Străbate Oltenia şi Muntenia, atras de Bucureşti.
1867-1869 îl aflăm la Giurgiu - hamal în port. Devine sufleur in trupa ambulanta a lui Iorgu Caragiale şi, apoi, îl cunoaşte pe nepotul acestuia, Ion Luca Caragiale. împreună cu trupa teatrală a lui Mihai Pascaly face un turneu la Lugoj, Sibiu, Arad, Orăviţa, Buziaş. Se angajează, cu ajutorul acestuia, ca "sufleur II şi copist" la Teatrul Naţional din Bucureşti. întreprinde un nou turneu, cu trupa Pascaly, la Galaţi, Iaşi, Cernăuţi şi Botoşani, unde e reţinut de tată său Gheorghieş ş trimis, toamna, la studii în străinătate, în septembrie, purcede cu fratele cel mare Şerban la Praga, incercând să se înscrie la Universitatea Carolina. Îşi face o fotografie, în atelierul pictorului-fotograf Jan Tomas, însă pleacă din acest oraş. La 2 octombrie îl aflăm la Viena.
1869-1872 în capitala Imperiului Habsburgic figurează ca student la Universitate. Neavând diploma de bacalaureat, e inscris ca "audient extraordinar "şi nu ca "student ordinar", precum ceilalţi. Urmeazăcursuri de filosofie, drept, economie politică, limbi romanice, anatomie etc. Scrie mult.
1870 Colaborează la revista Convorbiri literare din Iaşi cu poezia Venere si Madona. Vara, I. Negruzzi îl găseşte la Viena, invitându-l săse stabileasca în Iaşi. O cunoaşte la Viena (martie 1872) pe frumoasa doamnă Veronica Micle, venită la un tratament.
1871, 15 august Participă la sărbătorirea a 400 de ani de la sfinţirea mănăstirii Putna, fiind unul dintre organizatori.
1872-1874 Părăseşte Viena şi vine, prin Botoşani, la Iaşi. La1 septembrie citeşte la şedinţa Junimii poezia Egipetul şi nuvela Sărmanul Dionis. Impresionaţi, membrii societăţii decid sa-i acorde o importanta sumă de bani pentru continuarea studiilor la Berlin. Titu Maiorescu î voia "doctor în filozofie" şi urmaş al său la catedra din Iaşi. Se înscrie la Universitatea Humboldt din Berlin şi frecventează iarăşi cursuri diverse. Maiorescu îi trimite 100 de galbeni, ca să-şi ia doctoratul, insă Eminescu părăseşte brusc Berlinul, renunţând la examene. Călătoreşte cu trenul tocmai la Marea Baltică, la Konigsberg, oraşul marelui filozof Kant, căutând documente din istoria românilor. În plina vara 1874, descinde la Iaşi, fără titlul de doctor în filozofie. Supărarea lui Maiorescu va trece repede. Îi oferăpostul de director al Bibliotecii Centrale, depunând jurământul în faţa rectorului Ştefan Micle, soţul Veronicăi. Este poftit în salonaşul literar al V. Micle, din casa rectorului. Preda germana la Institutul Academic.
1875 Numit de Maiorescu revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Văslui, vizitează multe şcoli şi face rapoarte detaliate. Se împrieteneşte cu Ion Creangă. Dragostea pentru Veronica se amplifică.
1876, 15 august Moare "dulcea mamă" Raluca, înmormântând-o la Ipoteşti. Revenit la Iaşi e, până în 1877, redactor la Curierul de Iaşi (100 de lei lunar).
1876 Părăseşte redacţia, în urma unui conflict cu cei de la "foaia vitelor de pripas". Totodată, pleacă din Iaşi, unde stătuse 4 ani şi crease perlele din ciclul veronian: Făt-Frumos din tei, Călin, Lacul, Dorinţa, Peste vârfuri s.a.
1877-1883 Redactor al ziarului conservator Timpul. Munca epuizantă la articole şi poezii, viaţa intimă dezordonată, firea de boem - toate contribuie la dărămarea sa psihica. Se declanseaza boala, are dureri de cap.
1875-1883 Timpul capodoperelor: Luceafărul, Scrisorile (5 la numar), Doina s.a.
1883 Vara, acasă la Maiorescu, Eminescu îi declară că vrea să înveţe albaneză şi să se călugărească. Altădată, se duce la cafeneaua "Capsa", scoate revolverul şi răcneşte că regele trebuie împuşcat, pentru că-i ţine pe liberali în braţe. Apoi se baricadează într-o baie publică, opt ore, lăsând apa să se reverse peste tot. Gardienii sparg uşa şi-i pun cămaşa de forţă. Ajunge la casa de sănătate a dr. Sutu si Bucureştiul află că "D-l Eminescu a înnebunit". Are 33 de ani şi, panăla moarte, va trăi într-o agonie prelungă, prin spitale şi ospicii, fară a mai putea scrie ceva important. Vieţuieşte din mila publică, apoi din mica pensie viagera (250 lei lunar).
La 2 noiembrie 1883 soseşte la Viena, însoţit de prietenul Chibici-Ravneanu, fiind internat la Sanatoriul Ober-Dobling. Apare prima ediţie a poeziilor lui Eminescu, îngrijită de Maiorescu. 1884-1885 Locuieşte la Iaşi. Călătoreşte ân Italia (cu Chibici).
1886 Este internat la ospiciul de la mănăstirea Neamţ, unde îl vizitează Creangă.
1886-1888 Locuieşte la Botoşani, îngrijit de sora sa paralitică Harieta.
1888, aprilie Pleacă de la Botoşani la Bucureşti, unde Veronica Micleîl ia pentru îngrijiri medicale.
1889, februarie Internat din nou la Sanatoriul dr. Suţu. Pietrele i se par diamante, frunzele bani. Se crede voievodul Matei Basarab.
1889, 15 iunie Pacientul Petrea Poenarul îl loveşte în cap cu o piatră trasă din praştie. Dar moartea e consecinţa unei endocardite vechi. Creierul sau cântăreste 1495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller. Este inmormântat la Bellu, cu onoruri nationale.
Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima să zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Căci tu - tu esti el.
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima să zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Căci tu - tu esti el.
Iubind in taina
Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.
Luceafarul
A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.
Si era una la părinti
Si mindra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.
Si mindra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.
Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.
Privea în zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.
Il vede azi, il vede mini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata.
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata.
Cum ea pe coate-si razima
Visind ale ei timple
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.
Visind ale ei timple
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.
Si cât de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apara.
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apara.
*
Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesind cu recile-i scântei
O mreaja de vapaie.
Aluneca-n odaie,
Tesind cu recile-i scântei
O mreaja de vapaie.
Si când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Copila să se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.
Ea il privea cu un suris,
El tremura-n oglinda,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prinda.
El tremura-n oglinda,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prinda.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftind din greu suspina:
- "O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!
Oftind din greu suspina:
- "O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!
Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!"
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!"
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;
Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tinar creste.
In cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tinar creste.
Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mâna un toiag
Incununat cu trestii.
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mâna un toiag
Incununat cu trestii.
Parea un tinar voievod
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.
E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.
- "Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.
Ca să-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.
Ca în camara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
Si m-am născut din ape.
Să te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
Si m-am născut din ape.
O, vin'! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.
Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte."
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte."
- "O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;
Strain la vorba si la port,
Lucesti fără de viata,
Căci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau mă-ngheata."
Lucesti fără de viata,
Căci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau mă-ngheata."
*
Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el în somn
Aminte să-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:
Aminte să-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:
- "Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!"
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!"
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;
In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mândru chip se-ncheaga;
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mândru chip se-ncheaga;
Pe negre vitele-i de par
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevar
Scaldat în foc de soare.
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevar
Scaldat în foc de soare.
Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;
Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fără sat
Si pline de-ntuneric.
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fără sat
Si pline de-ntuneric.
- "Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;
Ca să te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;
O, vin', odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.
O, vin', în parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să rasai
Mai mindra decât ele."
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să rasai
Mai mindra decât ele."
- "O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!
Mă dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea ta mă arde."
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea ta mă arde."
- "Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?"
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare?"
- "Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe -
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;
Nici stiu cum as incepe -
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;
Dar daca vrei cu crezamint
Să te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pământ,
Fii muritor ca mine."
Să te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pământ,
Fii muritor ca mine."
- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi să stii asemenea
Cât te iubesc de tare;
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi să stii asemenea
Cât te iubesc de tare;
Da, mă voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege."
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege."
Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
*
In vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la masa,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la masa,
Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar indraznet cu ochii,
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar indraznet cu ochii,
Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la Catalina.
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la Catalina.
Dar ce frumoasa se facu
Si mindra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca să-ti incerci norocul.
Si mindra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca să-ti incerci norocul.
Si-n treacat o cuprinse lin
Intr-un ungher degraba.
- "Da' ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t' de-ti vei de treaba."
Intr-un ungher degraba.
- "Da' ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t' de-ti vei de treaba."
- "Ce voi? As vrea să nu mai stai
Pe ginduri totdeuna,
Să rizi mai bine si să-mi dai
O gura, numai una."
Pe ginduri totdeuna,
Să rizi mai bine si să-mi dai
O gura, numai una."
- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
Da-mi pace, fugi departe -
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte."
Da-mi pace, fugi departe -
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte."
- "Daca nu stii, ti-as arata
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci stai cu binisorul.
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci stai cu binisorul.
Cum vinatoru-ntinde-n cring
La pasarele latul,
Când ti-oi intinde bratul sting
Să mă cuprinzi cu bratul;
La pasarele latul,
Când ti-oi intinde bratul sting
Să mă cuprinzi cu bratul;
Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramiie...
De te inalt de subtiori
Te-nalta din calciie;
Sub ochii mei ramiie...
De te inalt de subtiori
Te-nalta din calciie;
Când fata mea se pleaca-n jos,
In sus ramii cu fata,
Să ne privim nesatios
Si dulce toata viata;
In sus ramii cu fata,
Să ne privim nesatios
Si dulce toata viata;
Si ca să-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Când sarutindu-te mă-nclin,
Tu iarasi mă saruta."
Iubirea cunoscuta,
Când sarutindu-te mă-nclin,
Tu iarasi mă saruta."
Ea-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai se lasa,
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai se lasa,
Si-i zise-ncet: - "Inca de mic
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...
Dar un luceafar, răsărit
Din linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;
Din linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;
Si tainic genele le plec,
Căci mi le imple plinsul
Când ale apei valuri trec
Calatorind spre dinsul;
Căci mi le imple plinsul
Când ale apei valuri trec
Calatorind spre dinsul;
Luceste c-un amor nespus,
Durerea să-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.
Durerea să-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.
Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
In veci il voi iubi si-n veci
Va raminea departe...
Din lumea ce-l desparte...
In veci il voi iubi si-n veci
Va raminea departe...
De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfânt
Ce-l nu mai pot pricepe."
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfânt
Ce-l nu mai pot pricepe."
- "Tu esti copila, asta e...
Hai s-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume.
Hai s-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume.
Căci amindoi vom fi cuminti,
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de părinti
Si visul de luceferi."
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de părinti
Si visul de luceferi."
*
Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.
Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele -
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.
Deasupra-i cer de stele -
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.
Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;
Cum izvorind il inconjor
Ca niste mari, de-a-notul...
El zboara, gând purtat de dor,
Pin' piere totul, totul;
Ca niste mari, de-a-notul...
El zboara, gând purtat de dor,
Pin' piere totul, totul;
Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca în zadar
Din goluri a se naste.
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca în zadar
Din goluri a se naste.
Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe.
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe.
- "De greul negrei vecinicii,
Parinte, mă dezleaga
Si laudat pe veci să fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;
Parinte, mă dezleaga
Si laudat pe veci să fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;
O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Căci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;
Dar da-mi o alta soarte,
Căci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire...
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire...
Din chaos, Doamne,-am aparut
Si m-as intoarce-n chaos...
Si din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos."
Si m-as intoarce-n chaos...
Si din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos."
- "Hyperion, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;
Tu vrei un om să te socoti,
Cu ei să te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.
Cu ei să te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.
Ei numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri -
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;
Deserte idealuri -
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;
Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.
Din sinul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;
Parind pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.
Din urma moartea-l paste,
Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.
Iar tu, Hyperion, ramii
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvintul meu dentii -
Să-ti dau intelepciune?
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvintul meu dentii -
Să-ti dau intelepciune?
Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?
Ca dup-a ei cântare
Să se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?
Vrei poate-n fapta să arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamintul în bucati
Să-l faci imparatie.
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamintul în bucati
Să-l faci imparatie.
Iti dau catarg lângă catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamintu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...
Ostiri spre a strabate
Pamintu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...
Si pentru cine vrei să mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pământ ratacitor
Si vezi ce te asteapta."
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pământ ratacitor
Si vezi ce te asteapta."
*
In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.
Căci este sara-n asfintit
Si noaptea o să-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurind din apa.
Si noaptea o să-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurind din apa.
Si imple cu-ale ei scântei
Cararile din cringuri.
Sub sirul lung de mindri tei
Sedeau doi tineri singuri:
Cararile din cringuri.
Sub sirul lung de mindri tei
Sedeau doi tineri singuri:
- "O, lasa-mi capul meu pe sin,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;
Cu farmecul luminii reci
Gindirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Gindirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Si de asupra mea ramii
Durerea mea de-o curma,
Căci esti iubirea mea dentii
Si visul meu din urma."
Durerea mea de-o curma,
Căci esti iubirea mea dentii
Si visul meu din urma."
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe git i-a pus
Si ea l-a prins în brate...
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe git i-a pus
Si ea l-a prins în brate...
Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.
Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:
- "Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si în gând,
Norocu-mi lumineaza!"
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si în gând,
Norocu-mi lumineaza!"
El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
In mari din tot inaltul:
- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece."
Ovid Caledoniu
Biografie Ovid Caledoniu
Ovid Caledoniu (n. 22 martie 1914, d. 15 ianuarie 1974) a fost un poet român.
A colaborat la revistele "Gândirea", "Iconar", "Sfarmă-Piatră", "Literatura", "Meşterul Manole", "Revista Dobrogeană" etc.
Opere
* Endymion, 1937
* Vrăjitorul apelor, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1942
* Pasărea de foc, Editura Junimea, Iaşi, 1973
În 1943, a apărut la Editura Librăriei Pavel Suru antologia "13 poeţi, 13 poezii de dragoste", coordonată de Ovid Caledoniu împreună cu Ştefan Baciu şi Vintilă Horia, antologie ce mai cuprinde, pe lângă poeziilor coordonatorilor, poezii de Virgil Carianopol, Gherghinescu Vania, Ion Aurel Manolescu, Petre Păulescu, Teodor Scarlat, Ştefan Stănescu, Simion Stolnicu, Gh. Tuleş, E. Ar. Zaharia.
Ovid Caledoniu (n. 22 martie 1914, d. 15 ianuarie 1974) a fost un poet român.
A colaborat la revistele "Gândirea", "Iconar", "Sfarmă-Piatră", "Literatura", "Meşterul Manole", "Revista Dobrogeană" etc.
Opere
* Endymion, 1937
* Vrăjitorul apelor, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1942
* Pasărea de foc, Editura Junimea, Iaşi, 1973
În 1943, a apărut la Editura Librăriei Pavel Suru antologia "13 poeţi, 13 poezii de dragoste", coordonată de Ovid Caledoniu împreună cu Ştefan Baciu şi Vintilă Horia, antologie ce mai cuprinde, pe lângă poeziilor coordonatorilor, poezii de Virgil Carianopol, Gherghinescu Vania, Ion Aurel Manolescu, Petre Păulescu, Teodor Scarlat, Ştefan Stănescu, Simion Stolnicu, Gh. Tuleş, E. Ar. Zaharia.
Zi de toamnă\'n Caucaz
din revista Gândirea, XXI, nr. 9, noembrie 1942
O frunză cade şi altele se-alungă,
Încet, pe-un drum la Răsărit ce creşte.
O, spune-mi inimă, cine să ne-ajungă,
Nu peste toată luna, azi, străluceşte?
Întind, sfios, o mână. O, ce grădini cereşti
De-o nesfârşită-aromă sufletul mi-l umple
Ca o răcoare, calmă, în care simţi că eşti
Singurătate, clară, ce urcă pân' la tâmple.
Printre copaci poetul îşi duce 'ncet povara,
Întoarce vremi cu faţa spre apele mirării,
Ca'ntr'o oglindă-şi vede iubita, lanul, ţara
Şi steaua ce 'ntârzie şi umbra înserării.
Kamensk, Septembrie, 1942
Încet, pe-un drum la Răsărit ce creşte.
O, spune-mi inimă, cine să ne-ajungă,
Nu peste toată luna, azi, străluceşte?
Întind, sfios, o mână. O, ce grădini cereşti
De-o nesfârşită-aromă sufletul mi-l umple
Ca o răcoare, calmă, în care simţi că eşti
Singurătate, clară, ce urcă pân' la tâmple.
Printre copaci poetul îşi duce 'ncet povara,
Întoarce vremi cu faţa spre apele mirării,
Ca'ntr'o oglindă-şi vede iubita, lanul, ţara
Şi steaua ce 'ntârzie şi umbra înserării.
Kamensk, Septembrie, 1942
Damian Ureche
Biografie
Damian Ureche s-a nascut la Rugetu, Slatioara, jud. Valcea la 2 septembrie 1935 si a incetat din viata la Timisoara la 20 septembrie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. Dupa studiile primare savarsite in satul natal, urmeaza Liceul Moise Nicoara din Arad si Liceul C.D.Loga.
Studiile universitare si le desavarseste la Facultatea de Filologie din Timisoara si Facultatea de Ziaristica Bucuresti. Devine corector la publicatiile “Scrisul Banatean” si redactor la revista “Orizont” din Timisoara, seful sectiei poezie. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 1967.
A publicat 21 de carti. Majoritatea volumelor de versuri sunt premiate de Uniunea Scriitorilor din Romania si Asociatia Scriitorilor din Timisoara. Centrul de librarii Timlibris ii decerneaza Marele Premiu de Popularitate in anul 1992. Are onoarea functiei de redactor sef al revistei “Timisoara mon amour”.
Dupa trecerea in eternitate a poetului, ia fiinta Fundatia Literara „Damian Ureche”. Presedintele de onoare al fundatiei este scriitorul Fanus Neagu.
Cu sprijinul Asociatiei Scriitorilor din Timisoara si a confratilor de litere, o librarie din Timisoara poarta numele lui Damian Ureche, iar la scara imobilului din Calea Sagului nr.53, unde a locuit poetul, s-a dezvelit o placa de marmura si o efigie de bronz in memoria lui.
Cu sprijinul consiliului local al comunei Slatioara , al primarului Sorin Romcescu si al maestrului Dinu Sararu, Biblioteca de la Casa de Cultura Taraneasca “Dinu Sararu” si Scoala din satul natal poarta numele lui Damian Ureche. In fiecare an de la trecerea in eternitate a poetului, in septembrie, au fost organizate comemorari, atat la Timisoara cat si in satul Rugetu.
Prin grija domnilor Dinu Sararu si Adrian Paunescu, poeziile lui Damian Ureche mai vad si astazi lumina tiparului in publicatiile "Clipa" lui Dinu Sararu si "Flacara" lui Adrian Paunescu, la rubrici consacrate, „restituiri” sau „reconsiderari necesare”.
Studiile universitare si le desavarseste la Facultatea de Filologie din Timisoara si Facultatea de Ziaristica Bucuresti. Devine corector la publicatiile “Scrisul Banatean” si redactor la revista “Orizont” din Timisoara, seful sectiei poezie. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 1967.
A publicat 21 de carti. Majoritatea volumelor de versuri sunt premiate de Uniunea Scriitorilor din Romania si Asociatia Scriitorilor din Timisoara. Centrul de librarii Timlibris ii decerneaza Marele Premiu de Popularitate in anul 1992. Are onoarea functiei de redactor sef al revistei “Timisoara mon amour”.
Dupa trecerea in eternitate a poetului, ia fiinta Fundatia Literara „Damian Ureche”. Presedintele de onoare al fundatiei este scriitorul Fanus Neagu.
Cu sprijinul Asociatiei Scriitorilor din Timisoara si a confratilor de litere, o librarie din Timisoara poarta numele lui Damian Ureche, iar la scara imobilului din Calea Sagului nr.53, unde a locuit poetul, s-a dezvelit o placa de marmura si o efigie de bronz in memoria lui.
Cu sprijinul consiliului local al comunei Slatioara , al primarului Sorin Romcescu si al maestrului Dinu Sararu, Biblioteca de la Casa de Cultura Taraneasca “Dinu Sararu” si Scoala din satul natal poarta numele lui Damian Ureche. In fiecare an de la trecerea in eternitate a poetului, in septembrie, au fost organizate comemorari, atat la Timisoara cat si in satul Rugetu.
Prin grija domnilor Dinu Sararu si Adrian Paunescu, poeziile lui Damian Ureche mai vad si astazi lumina tiparului in publicatiile "Clipa" lui Dinu Sararu si "Flacara" lui Adrian Paunescu, la rubrici consacrate, „restituiri” sau „reconsiderari necesare”.
Teiule
Teiule, tu nu dai fructe;
Recunoşti: rodirea doare;
Numai tu din toţi copacii
Ştii să te opreşti la floare.
Dar mireasma, dar mireasma,
Care ne-a-mbătat natura?
Sunt şi fructe ce se gustă
Cu-alte simţuri decât gura.
Recunoşti: rodirea doare;
Numai tu din toţi copacii
Ştii să te opreşti la floare.
Dar mireasma, dar mireasma,
Care ne-a-mbătat natura?
Sunt şi fructe ce se gustă
Cu-alte simţuri decât gura.
Adio şi-un cer înstelat
Bongoiorno, srăina mea dragă,
Mai iartă-mi un plâns demodat,
Dar prea te-am pierdut şi sunt singur,
Adio şi-un cer înstelat.
Oraşele mari ale lumii
Cu numele tău s-au fardat,
Eu nu ţi-l mai pot nici atinge,
Adio şi-un cer înstelat.
Inelul de nuntă cu altul
E chiar la Paris comandat,
Ce lesne uităm o iubire,
Adio şi-un cer înstelat.
La nord stau gheţarii de pază,
La tropice plouă turbat,
Cu ceaţă din Londra-n pahare,
Adio şi-un cer înstelat.
Acest animal, suferinţa
Pe veci lângă ea m-a legat,
Tu pleacă în luna de miere,
Adio şi-un cer înstelat.
Mai iartă-mi un plâns demodat,
Dar prea te-am pierdut şi sunt singur,
Adio şi-un cer înstelat.
Oraşele mari ale lumii
Cu numele tău s-au fardat,
Eu nu ţi-l mai pot nici atinge,
Adio şi-un cer înstelat.
Inelul de nuntă cu altul
E chiar la Paris comandat,
Ce lesne uităm o iubire,
Adio şi-un cer înstelat.
La nord stau gheţarii de pază,
La tropice plouă turbat,
Cu ceaţă din Londra-n pahare,
Adio şi-un cer înstelat.
Acest animal, suferinţa
Pe veci lângă ea m-a legat,
Tu pleacă în luna de miere,
Adio şi-un cer înstelat.
Curge Dunărea de lacrimi
Pentru că ne-a luat recolta
Celor douăzeci de toamne,
Cum nu vii să-l scuipi în faţă
Velerim şi Ţepeş Doamne?
Pentru că ne-a luat chiar ţara
Şi nu-i lege să-l condamne,
Cum nu vii să-l tragi în ţeapă
Velerim şi Ţepeş Doamne?
Curge Dunărea de lacrimi
Curg decretele de frică
Nu-i nici Românie mare
Nu-i nici Românie mică.
Şi nici doamna-i nu-nţelege
Sub o mască de ministru
Plâng zadarnic ochii ţării
Fără Tisă, fără Nistru.
Nu mai strălucesc speranţe,
Nu mai srăluceşte luna
23 de milioane
De ostateci plâng întruna,
Nu mai e nici pâine-n sate,
Nici puterea rugăminţii,
Nici bisericile ţării,
Unde se-nchinau părinţii,
Curge Dunărea de lacrimi,
Curg durerile-n balade
De la scripca lui Enescu
Pân'la Mircea Eliade.
Peste lacrimile ţării,
Doamne, să ne-ntinzi o mână
Soarele ce-o să răsară
Pentru naţia română.
1985
Celor douăzeci de toamne,
Cum nu vii să-l scuipi în faţă
Velerim şi Ţepeş Doamne?
Pentru că ne-a luat chiar ţara
Şi nu-i lege să-l condamne,
Cum nu vii să-l tragi în ţeapă
Velerim şi Ţepeş Doamne?
Curge Dunărea de lacrimi
Curg decretele de frică
Nu-i nici Românie mare
Nu-i nici Românie mică.
Şi nici doamna-i nu-nţelege
Sub o mască de ministru
Plâng zadarnic ochii ţării
Fără Tisă, fără Nistru.
Nu mai strălucesc speranţe,
Nu mai srăluceşte luna
23 de milioane
De ostateci plâng întruna,
Nu mai e nici pâine-n sate,
Nici puterea rugăminţii,
Nici bisericile ţării,
Unde se-nchinau părinţii,
Curge Dunărea de lacrimi,
Curg durerile-n balade
De la scripca lui Enescu
Pân'la Mircea Eliade.
Peste lacrimile ţării,
Doamne, să ne-ntinzi o mână
Soarele ce-o să răsară
Pentru naţia română.
1985
TEATRU/FILM 15 Ianuarie
Bolnavul închipuit de Moliere
Tartuffe de Moliere
Scoala bărbaților de Moliere
Insula 1987 Mihail Sebastian
Hortensia Papadat Bengescu - Concert din muzica de Bach (1981)
SFATURI UTILE 15 Ianuarie
CEAIUL DE ROZMARIN TOPEȘTE GRĂSIMEA
Rozmarinul este o plantă aromatică cu proprietăţi uimitoare pentru organism. Se crede că a început să fie folosit pentru aromarea mâncărurilor şi în scop terapeutic cu sute de ani înaintea erei noastre. Cu timpul, rozmarinul a început să fie folosit şi în industria produselor cosmetice, iar de câţiva ani este considerat un duşman al kilogramelor în plus.
Ceaiul de rozmarin este băutură perfectă în dietă, întrucât topeşte stratul adipos şi îţi conferă o energie de invidiat.
Cum prepari ceaiul de rozmarin
Ceaiul de rozmarin are o aromă delicată, însă pentru a beneficia de toate proprietăţile lui este recomandat să ai grijă la modul de preparare. La o cană de apă, trebuie să foloseşti o lingură de frunze de rozmarin.
Apă pe care o foloseşti pentru infuzie nu trebuie să fie clocotită, altfel multe dintre substanţele active vor fi distruse. Adu apă la punctul de fierbere, apoi las-o la răcorit 3-4 minute. Abia după aceea o poţi turna peste frunzele de rozmarin. După alte 5 minute, ceaiul este numai bun pentru a fi consumat.
Vei asimila vitamina A, tiamină (vitamina B1), riboflavină (vitamina B2), niacina (vitamina B3), vitamina B6, vitamina B12 şi vitaminele C, D, E şi K.
Ceaiul de rozmarin este un excelent detoxifiant. Ştii deja că acumularea toxinelor, a grăsimilor şi a altor substanţe nocive în organism nu este deloc benefică pentru sănătatea ta. Pe lângă faptul că îţi încetineşte activitatea rinichilor şi a ficatului, te şi împiedică să slăbeşti. Aici intervine minunatul ceai de rozmarin. Consumat cu regularitate, timp de 7 zile, ceaiul de rozmarin contribuie la eliminarea substanţelor nocive din organism şi la accelerarea metabolismului.
Un alt motiv pentru care ceaiul de rozmarin te ajută să slăbeşti este legat de digestie. Ceaiul de rozmarin îmbunătăţeşte digestia şi contribuie la descompunerea mai rapidă a alimentelor. De acum înainte, nu te vei mai confrunta cu senzaţia de balonare sau cu alte tulburări digestive.
Consumat înaintea meselor principale, ceaiul de rozmarin îţi conferă rapid senzaţia de saţietate şi împiedică absorbţia grăsimilor rele în organism. Astfel, vei reuşi să arzi stratul adipos deja existent, însă vei preveni formarea altuia în loc.
Dietă cu ceai de rozmarin ţine o săptămâna. În cele 7 zile de cură cu ceai de rozmarin vei slabi 3 kilograme, îţi vei tonifia corpul şi vei reduce aspectul celulitei.
Zilnic trebuie să bei 3 căni de ceai de rozmarin, înainte de fiecare masă. Această este varianta optimă, însă dacă nu reuşeşti să respecţi planul, poţi consuma ceaiul de rozmarin dimineaţa, în locul cafelei, apoi între mesele principale.
Cele mai bune rezultate ale ceaiului de rozmarin se observă atunci când alimentaţia este echilibrată şi sănătoasă. Aşadar, uită de junk food, fast food şi produsele de patiserie şi consumă în special legume, fructe, cereale integrale şi alimente bogate în proteine.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 15 Ianuarie
Traian și fiica lui Decebal, întâlnire în Rai
Câteva ziceri adunate de la lume:
GÂNDURI PESTE TIMP 15 Ianuarie
Eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu