vineri, 17 ianuarie 2020

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 18 IANUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE, GLUME, SFATURI UTILE
Bună dimineața, prieteni!
Sunt restricționatîn continuare pe Facebook și nu pot posta decât în grupurile pe care le administrez
precum și la adresa mea blogspot!

ARTE 18 Ianuarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 18 Ianuarie

Gwendoline , Full opera by Emmanuel Chabrier R.Plowright, Patrick Raftery, Jerold Norman




Cu Elena Moșuc








La Traviata

  • Bizet: Carmen - Micaela
  • Bellini: I Puritani - Elvira; La Sonnambula - Amina
  • Délibes: Lakmé - Lakmé
  • Donizetti: Lucia di Lammermoor - Lucia; Linda di Chamounix - Linda; Maria Stuarda - Maria Stuarda; Anna Bolena - Anna Bolena
  • Glinka: Ivan Susanin - Antonida
  • Gounod: Romeo și Julieta - Julieta; Faust - Marguerite
  • Humperdinck: Hänsel und Gretel - Gretel
  • Léhar: Die Lustige Witwe - Hanna Glawari
  • Mozart: Die Entführung aus dem Serail - Konstanze; Die Zauberflöte - Die Königin der Nacht; Don Giovanni - Donna Anna
  • Offenbach: Les Contes D'Hoffmann - Olympia, Antonia, Giulietta, Stella
  • Puccini: La Bohéme - Mimì, Musetta; Turandot - Liù
  • Strauss: Ariadne auf Naxos - Zerbinetta; Die Schweigsame Frau - Aminta
  • Verdi: Rigoletto - Gilda; La Traviata - Violetta; Luisa Miller - Luisa Miller


MUZICĂ 18 Ianuarie

Baubles, Bangles & Beads (Kismet)! [HD] Amazing Romantic Music Video Album! #ProfHowdy



Beautiful Violin Music 2020 🎸 Violin Cover Popular Song 2020 🎸 Best Song Of Violin 2020


Top 20 Saxophone Love Song Instrumental - Best Relaxing Instrumental Music






POEZIE 18 Ianuarie

Nicu Caranica, poet

Biografie Nicu Caranica
Nicu Caranica s-a născut la 18 ianuarie 1911, la Bitolia, în Macedonia. 
Tatăl lui, Ion Caranica, profesor de muzică, dirijor şi compozitor, a fost premiat, la recomandarea academicienilor George Enescu şi Dumitru Caracostea, cu Marele Premiu "Năsturel", pentru lucrarea sa "130 de melodii populare româneşti", apărută în 1937.
Mama sa Sevastia, era sora academicianului Capidan. 
Eta Boeriu, sora poetului a fost ea însăşi poetă, traducătoare remarcabilă din literatura italiană veche şi contemporană.
Nicu Caranica a urmat şcoala primară şi liceul la Turda (1919 - 1928) şi Universitatea la Cluj (1928 - 1932). A urmat un prim an de studii în Franţa, la Universitatea catolică din Lille. Şi-a luat licenţa cu teza "La critique de Baudelaire", în 1932. Între 1935 şi 1936, studiază la Sorbona şi Ecole Normale Superieure, din Paris, lucrând la o teza de doctorat despre critica totală (plastică, muzică literatură) a lui Baudelaire, teză rămasă, din păcate, neterminată, din cauza neprelungirii bursei şi a vicisitudinii vremurilor care au urmat.
A fost, pe rând, profesor în ţară, apoi ataşat de presă la Legaţia Română din Quirinal.
Fiind rechemat din postul de ataşat de presă în ţară, refuză întoarcerea şi optează pentru condiţia de exilat. Timp de zece ani a trăit în Italia, în perioada 1943 - 1945 fiind asistent pe lângă profesorul Ramiro Ortiz, la Institutul de filologie romanică a Universităţii din Padova.
Din 1951 s-a stabilit la Paris, unde a şi murit.

A debutat în presă la 16 ani, în "Propilee literare", dar adevăratul său debut e considerat cel din 1932, din "Gând românesc".
În 1940, a fost numit de Sextil Puşcariu colaborator la Marele Dicţionar al Academiei.
În volum a debutat cu "Poeme şi imnuri", Editura Miron Neagu, Sighişoara, 1940.
A mai publicat volumele "Povestea foamei", Destin, Madrid, 1945, "Naşterea tragediei", Destin, Madrid, 1968 (carte renegată mai btârziu de autor), "Mouvement irreversible", Editura La Pensee Universelle, Paris, 1972, "Anul 1940, Editura Ethos - Ioan Cuşa, Paris, 1981, "La lotta con l'angelo", (traducere din franceză de autor), Editura U.N.U.P.A.D.E.C, Roma, 1992, "Capira Luzi", Roma, 1994.
A colaborat la revistele din ţară "Herald", "Gând românesc", "Abecedar", "Revista Fundaţiilor Regale", "Curentul literar", şi din exil: "Caiete de dor", "Anotimpuri", "Semne", "Destin", "Limite", "Ethos", "Nation Francaise", "Quinta generazione" (Bologna), "La panarie" (Udine) etc.
După 1989, a colaborat la "Steaua" şi "Vatra".
Prezent în antologiile "Tineri poeti ardeleni", a lui Emil Giugiuca, (Editura Fundaţiilkor regale, Bucureşti, 1940) şi în cele două antologii ale lui Horia Vintilă, "Antologia poeţilor români în exil", Buenos Aires, 1950, şi "Poezia românească nouă", Salamanca, 1956.
Membru, din 1950, la "Centre roumain de recherches", Sorbona, Paris.
Referinţe critice: Perpessicius, Virgil Ierunca, Zvonne Rossignon, Vintilă Horia, Vera Passeri Pignoni, George Uscătescu etc.
Publicăm pentru prima oară în România, după stabilirea în străinătate, o carte purtând semnătura lui Nicu Caranica. Dar cred că nu greşesc când afirm că Nicu Caranica a trăit toată viaţa întru limba română, având mereu, după cum îmi mărturisea la freiburg, Germania, "încredere în vitalitatea poporului român, care ştie să trăiască dichterisch.
(Din "În loc de Postfaţă", de Nicolae Băciuţ, la volumul "Noapte şiiar noapte", editura Tipomur, Târgu-Mureş, 1995).

Curge pe lume tristețea

Curge pe lume tristeţea
ca o goană de vânturi albastre,
ca o goană de gânduri albastre,
ca o ceară amară,
ca o seară amară,
curge pe lume tristeţea
pe suflu, pe suflete,
tâmple şi cugete,
curge tristeţea cu reptile de aur,
încolăcinde, nemilos de blânde,
aur trist, aur trist în sânge
curge tristeţea.


Fără să știu

Iubire, sunet argintiu,
lumină-n apă, lunecare,
de unde chemi cântând, din care
aur adânc arzând în mare
mă tot îndemni să vreau, să fiu?

Vie te joci cu multul viu,
iar şi iar la tine lunec,
mă fac auroră, mă-ntunec,
acu-s văpaie, acu fumeg,
fără-ncetare mor şi-nviu.

Cu tine infinit mă-nbiu,
pe toate limbile te laud,
aud ecou şi parcă n-aud,
ci de-mi şoptesc că-n van te caut
te strâng la piept fără să ştiu.


Închinare

Mi-ai făcut să-mi crească frunze tinere
Iar şi iar pe crengile-mi uimite.
Har mi-ai fost, vărsând fără reţinere
Apele luminii nenumite.
Evul nostru fără capăt iată-l,
Liberat ecoul ni-l trimite;
Arde-n tine iară, arde-n Tatăl.

Paris, 7 martie 1985




Haralambie Grămescu, poet

Biografie Haralambie Grămescu
Haralambie Grămescu (18 ianuarie 1926, Plenița, județul Dolj - 2003) este un poet și traducător. Este fiul Elisabetei (născută Odinescu) și al lui Ionel Grămescu, țărani. Frecventează Facultatea de Medicină la Cluj (1945-1949), Școala de Literatură „M. Eminescu\" la București (1950-1952) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1964-1965). Între 1950 și 1972 este, pe rând, referent la Uniunea Scriitorilor, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, „Gazeta literară\" și „Luceafărul\", lector la Editura Minerva. Debutează încă din 1949 în ziarul „Lupta Ardealului\", dar prima carte îi apare abia în 1969, în Elegii și egloge afirmându-se ca un poet matur în expresie și viziune. 

Grămescu urmează o linie neoclasică și parnasiană în formă, dar s-ar spune că e mai degrabă atras de experiența simbolistă prin apetența pentru inefabil și esențe. Multe poeme sunt concepute ca parodii și se intitulează Bacovia, Baudelaire, Rilke, Goethe, Apollinaire, Emil Botta, Nichita Stănescu. Sugerând tonalitatea specifică unui poet sau altuia, nu se uită pe sine, timbrul, spiritul personal al autorului rămânând în fiecare dintre texte. Parodia e doar un simulacru, în realitate numele de poeți sunt ipostazieri - e drept, nu altfel decât le păstrează orice cititor - ale Poetului care tinde spre ideal, dar resimte dureros incapacitatea de a evada din propria individualitate. 

În Don Quijote se regăsește aceeași imagine a spiritului lansat într-un efort spre absolut, care se trezește într-o postură ilară, luptând cu morile de vânt. În Goethe apare motivul romantic al geniului dezrădăcinat, care, asemeni lui Faust, își vinde sufletul lui Mefisto, dar nu pentru a-și potoli setea de cunoaștere, ci în schimbul unui sărut. Ipostaza, până la un punct, este a lui Hyperion din Luceafărul. Multe poezii sunt peisaje și pasteluri în manieră pillatiană, altele sunt dedicate erosului, totdeauna tragic, neîmplinit. Norul lui Magellan (1972) face pereche cu piesele din primul volum, în tehnica versului, ca și în formula poetică, tipic intelectualistă, la care adesea se adaugă ironia, o ironie tristă, provocată de imperfecțiunile speței umane. A tradus din Balzac și, îndeosebi, din literatura maghiară.


Opera literară

• Elegii și egloge, București, 1969; 
• Norul lui Magellan, București, 1972; 
• Prin vântul toamnei, București, 1987; 
• Pactul cu diavolul, Plenița, 1994; 
• Adaptarea la mediu, Craiova, 1997; 
• Năzdrăvăniile lui Făt-Frumos, Craiova, 1997; 
• Palatul fermecat, Craiova, 1997. 

Traduceri

• Pavel Antokolski, Versuri alese, București, 1955; 
• Erik Majtenyi, Versuri alese, București, 1956 (în colaborare cu N. Teică); 
• Arany Janos, Versuri alese, introducerea traducătorului, București, 1957, Mustața, București, 1966; 
• Balade populare maghiare din R.P.R., prefață de Mihai Pop, București, 1960; 
• V. Bill-Beloțerkovski, O cursă înverșunată, București, 1960 (în colaborare cu I. Dumbravă și G. Voropanov); 
• K. Simonov, Fumul patriei, București, 1960 (în colaborare cu E. Silaghi); 
• Valeri Briusov, Eu am crescut în vremea surdă, introducere de Victor Kernbach, București, 1961; 
• Salamon Erno, Cântec pentru urmași, prefață de Szasz Janos, București, 1965 (în colaborare cu Virgil Teodorescu și Veronica Porumbacu); 
• H. Ibsen, Pretendenții la coroană, București, 1966 (în colaborare cu Maria-Alice Botez), Brand, în H. Ibsen, Teatru, I, București, 1966, Rața sălbatică, în H. Ibsen, Teatru, III, București, 1966 (în colaborare cu N. Filipovici); 
• Maria Teresa Leon, Când trecutul se numește ea, București, 1967 (în colaborare cu Dan Nicolescu); 
• Mikszath Kalman, Umbrela sfântului Petru, prefață de N. Balotă, București, 1968 (în colaborare cu Lucia Nasta); 
• Honore de Balzac, Istoria celor treisprezece. 1. Ferragus. 2. Ducesa de Langeais. 3. Fata cu ochii de aur, București, 1969, Șuanii (Scene din viața militară), București, 1971, Femeia de treizeci de ani, prefață de Al. Paleologu, București, 1971, Beatrix (Scene din viața particulară), București, 1972, Beatrix. Eugenie Grandet, București, 1981 (în colaborare cu Cezar Petrescu), Ducesa de Langeais, Craiova, 1992, Femeia de treizeci de ani. Istoria măririi și decăderii lui Cesar Birotteau, Chișinău, 1993 (în colaborare cu Theodosia Ioachimescu); 
• Kanyadi Sandor, Cai verticali, prefață de A.E. Baconsky, București, 1969; 
• Întrecerea florilor. Poezii din folclorul naționalităților conlocuitoare, prefață de Ovidiu Papadima, București, 1971; 
• Szekely Janos, Turnul tăcerii, prefață de Mihai Beniuc, București, 1973; 
• Tompa Laszlo, Lampa lui Diogene, prefața traducătorului, București, 1975; 
• Cartea celor o mie și una de nopți, I-III, București, 1978-1982; 
• Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, București, 1981 (în colaborare cu Dumitru M. Ion și Carolina Ilica); 
• Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul, București, 1977; 
• Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, prefață de Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare cu Victor Tulbure); 
• Aladin și lampa fermecată, București, 1991; 
• Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991.
Când se-ntorc... 


Când se-ntorc primăvara cocorii,
Și turturelele, și lăstarii,
Se frământă sufletul meu ca brațele morii
Pe sub secerea lunii.

Mă laud că sunt neam de plugari
Și mă visez pe ogor după plug.
Liniștea brazdelor mari
Arde în inima mea ca pe rug.

Caut colțul ierbii prin parcuri,
Rătăcesc pe alei...
Sete mi-e de vântul din larguri,
Dor îmi e de oi și de miei.



Poetul Dan Rotaru
Biografie Dan Rotaru

Dan Rotaru (18 ianuarie 1943, Slătioara, judeţul Olt) este un poet. Este fiul Soficăi (născută Anghel) şi al lui Petre Rotam, agricultori. După terminarea Liceului „Radu Greceanu" din Slatina (1960) şi a Şcolii Tehnice de Chimie din Copşa Mică (1962), urmează Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi, obţinând licenţa în filosofie în 1968. Redactor la revista „Argeş" (1968-1992), secretar general de redacţie (1992-1999), devine ulterior redactor-şef la Grupul de Publicaţii şi Editură Cultura din Piteşti. Debutul din „Amfiteatru" (1966) este urmat de apariţia, în „Biblioteca «Argeş»", a grupajului de versuri Teamă de final (1970) şi de volumul Plânsul oglinzilor (1971), premiat de revista „Argeş". Colaborează la „Convorbiri literare", „Argeş", „Astra", „România literară", „Luceafărul", „Tribuna", „Viaţa românească", „Contemporanul", „Fakty" (Torun - Polonia), „Journal des poetes" (Belgia) etc. Culegerea de poezii Sunetul visării (1978) a fost distinsă cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Craiova.

Poet al expresiei elegante, cu o sensibilitate neoromantică, Rotaru scrie versuri suave închinate iubirii, în tonalitate elegiacă, cu frecvente nostalgii de toamnă, transpuse adesea în ritmuri tradiţionale. O constantă ar fi aspectul calofil şi graţios al poemelor, prezent încă din Plânsul oglinzilor. Motivul liric fundamental al cărţii este neliniştea în faţa timpului, care nu e durată calculabilă, ci se contopeşte cu eternitatea: „Este târziu, bătrâne Tom, târziu / cum n-a mai fost în nici o poezie. / Clepsidrele s-au veştejit şi plâng / într-una veşnicie, veşnicie..." (Clepsidrele în năruire), iar în sfera semantică predomină cuvintele cu conotaţii temporale (veşnicie, trecut, reamintire, memorie). Lacrima Laurei (1973) conţine versuri de invocare a fiinţei iubite (aşa cum o arată şi titlul cu rezonanţe petrar-chiene), cu care eul poetic se identifică în încercarea de a-i surprinde şi sugera misterul: „Şi sunt doar umbra unei statui de-a ta, / sufletul tău în mine repetându-l" (Doar umbra).

Rotaru meditează asupra poeziei şi a condiţiei poetului, cuvântul acaparându-i întreaga fiinţă: „Se-aşază şi dorm în sângele meu, / poartă inima mea, / îşi pun văzul meu pe trup, / respiră auzul meu...". Grădina suspendată (1984) este un spaţiu liric dominat de două anotimpuri, toamna şi iarna, alternanţă susţinută de o atmosferă bacoviană. Poezia pare învestită cu o putere cathartică („Să zicem că poemul / e o ploaie în care sufletul ni l-am spălat" - Până când) şi îi oferă creatorului îndrăzneala gestului demiurgic. În Castelul de brumă (1988) tonul devine mai pesimist. Dacă Tratat de iubire (1996) se menţine în linia experienţelor traversate, în Recurs la iubire (1996) se întâlnesc semne ale destructurării motivelor anterioare.

Notele de deznădejde sunt prezente şi în Steaua de rouă (1999), eul liric supravieţuind parcă într-un univers în destrămare, apăsat de ploi şi moarte. În acelaşi timp, se poate sesiza o revenire melancolică în spaţiul altădată animat de cuvinte şi de fiinţa iubitei: „O, ce frumos atunci suna / cuvântul, când te viscolea! / Stăteam şi ascultam nătâng / silabele, trosnind, cum plâng. / Te adunam de prin vocale / cu trupul tău umpleam pocale / şi închinam doar pentru vis, / ştiind că sorb din Paradis"(Închinare). Versurile din Mereu tristeţea (2001) transcriu o regresiune a sentimentelor. Parcurgând o lungă cale de la iubirea adolescentină care anima universul, Rotaru devine prizonierul unui spaţiu liric apăsat de umbrele melancoliei. Tristeţea se transformă într-o prezenţă, iar eul liric este damnat, exilat în mijlocul unei lumi părăsite de privilegiile binelui.

Opera literară

• Plânsul oglinzilor, prefaţă de Gheorghe Tomozei, Bucureşti, 1971;
• Lacrima Laurei, Bucureşti, 1973;
• Mantia de lumină, Bucureşti, 1976;
• Sunetul visării, prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş, Craiova, 1978;
• Mirele zăpezii, Craiova, 1980;
• Grădina suspendată, Bucureşti, 1984;
• Invitaţie la dragoste, Craiova, 1985;
• A iubi, iubire, Bucureşti, 1987;
• Castelul de brumă, Bucureşti, 1988;
• Tratat de iubire (Fondul principal de iubire. Jocuri de dragoste. Să-mi fii Duminică în orice zi), Piteşti, 1996;
• Recurs la iubire, Bucureşti, 1996;
• Durere în doi, Piteşti, 1997;
• Steaua de rouă, Piteşti, 1999;
• Tristeţe, Piteşti, 2001;
• Mereu, tristeţea, Piteşti, 2001;
• Regele mut, Piteşti, 2002;
• Autumnale, Piteşti, 2003.

Alunec prin taceri

Culege-ma cu bratele-amandoua!
M-ai viscolit dupa-ale tale legi.
Alunec prin taceri imaginare
ca un ecou ce nu il intelegi.

De pretutindeni ma cuprinde golul.
Izvoarele prin mine striga iar.
Sunt cascadorul care executa
iubirile ce le primesti in dar. 

 Ruga

A inceput toamna
exact cu mine.
Te rog sa vii s-o iubesti.
Cat de curand
ma voi topi in ea
ca intr-o apa
din cele mai imparatesti

Cat ma mai poti striga,
te rog sa vii,
Cand vei pleca, te rog sa-ti uiti
inima ta la mine in piept. 

Inca o frunza


Iarta-ma, iubito, trec
inca o frunza peste noiembrie!

Sting umbra intr-o tabachera
asemeni celei mai bune tigari
pe care o voi fuma
pana cand aprilie ma va prinde
facand contrabanda cu iarna.







GRIGORE VIERU

Biografie
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, județul interbelic Hotin, Regatul României  - d. 18 ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.
În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.
În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire.[2] Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca.[3] La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.[2]
A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat
Opera
·         1957 - Alarma (versuri pentru copii)
·         1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)
·         1961 - Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
·         1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri, povestiri și cântece).
·         1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
·         1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).
·         1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
·         1968 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
·         1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
·         1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru)
·         1972 - Trei iezi
·         1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
·         1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
·         1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
·         1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecția Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
·         2010 - Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка[16] - еd. Avangardprint, Bulgaria - traducere în bulgară și prefață de Ognean Stamboliev - 100 poezii
Este prezent în:
·         Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Muzică pe versurile lui Vieru
·         Maria Mirabela
·         Dragă Otee
·         Pentru Ea
·         Răsai
·         Eminescu
·         La mănăstirea Căpriana (Clopotul Învierii)
·         Lăsați-ne în legea noastră
·         Două lacrimi gemene (Chișinău și București)
·         O serenadă
·         Melancolie
·         Ultima oră
·         Reaprindeți candela
·         Mi-e dor de tine, mamă
·         Codrul e frumos cu floare

Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu compozitoare Iulia Țibulschi (culegeri "Soare, soare", "Clopoțeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu iubire" ș.a.)

REAPRINDETI CANDELA

Reaprindeti candela-n rascruce
Lânga busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni si la picioare
Se întoarce-acasa Dumnezeu.

Doamne, Cel din slavi crestine
Ce pacate oare-ai savârsit
Ca te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fara de sfârsit ?!

Refren:
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândete mareata
Chiar si pe cei care te-au dus
In Siberii de gheata

Ninge frigul si pustiul ploua
Degerata-mi este inima
Doamne, bine nu ne-a fost nici noua
Fara sfatul si lumina Ta

Doamne, intra si-n a mea chilie
Si-amândoi, raniti si înghetati
Sa ne încalzim cu bucurie
Unul lânga altul ca doi frati.

Refren.
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândete mareata
Chiar si pe cei care te-au dus
In Siberii de gheata. 


Eminescu

La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l fura, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu stiam ca dor mi-era de dânsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa T;ara- Eminescu.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot îmbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mapoate minte.
Bine ai venit în casa noastra,
Neamule, tu, floare mea albastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece! 



ION MONORAN

Biografie Ion Monoran
Ion Monoran este un poet şi publicist, născut în 18 ianuarie 1953, în localitatea Ciacova judeţul Timiş. În 1978, a absolvit Liceul de Filologie-Istorie din Timişoara. A fost membru activ al Cenaclului literar \"Pavel Dan\" al Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara şi fondator al Cotidianului Timişoara şi al Societăţii Timişoara, totodată participant, ca lider, la Revoluţia din Decembrie 1989. Debutează în literatură în 1976, cu versuri, în revista \"Forum studenţesc\" şi colaborează, mai apoi, regulat, la reviste precum \"Orizont\", \"Amfiteatru\", “Echinox\", “Luceafărul”.

Nume de referinţă al generaţiei optzeciste, refuzând orice fel de compromis, Monoran îşi amână debutul editorial până dincolo de limitele vieţii. Cel dintâi volum, Locus periucundus (Ed. Marineasa), vede lumina tiparului în 1994, cuprinzând o serie de poeme scrise în perioada 1975-1989, într-o selecţie realizată de autor însuşi. Etichetată drept “poezie biografică”, de Mircea Cărtărescu (iar autorul ei, drept “model totemic al generaţiei ‘80”, de Marcel Tolcea), lirica impulsivă, abruptă şi adesea contradictorie a lui Monoran, redă experienţa unui spirit liber (“sunt un băiat furtunos”), neînţeles (“dar pun rămăşag/ că nici un redactor nu s-ar încumeta/ să publice un text ca ăsta prin reviste/ cu atât mai puţin ideologii/ cu care odată şi odată tot am să mă răfuiesc eu…”). Al doilea volum, Ca un vagabond într-o flanelă roşie (Ed. Marineasa, 1996), include poeme din perioada 1972-1979 şi continuă aceeaşi litanie/confesiune a unui exclus nostalgic. De un nonconformism menit să spargă orice tipare, capabil să “care” după el mase întregi de oameni, Ion Monoran a fost incomodul prin excelenţă, respins de oficialităţi înainte de Revoluţie, dar şi după (nu degeaba se spune că a murit de inimă rea). Postum, Mircea Cărtărescu, Alexandru Muşina şi alţii îl găzduiesc în antologiile generaţiei optzeciste.

Pentru Ziarul Timişoara, Ion Monoran a fost cel care, în momentele grele de la început, în 1990, a găsit întotdeauna soluţii. El a procurat prima maşină de scris, iar la un moment dat a găzduit în apartamentul său întreaga redacţie a ziarului.

Poetul obţine, în scurtul său destin literar, o serie de premii, printre care: Premiul pentru Poezie al revistei literare Orizont (1987), Premiul “Nichita Stănescu” pentru Poezie Contemporană (1987), Premiul Concursului de Creaţie Literară (Satu-Mare, 1987), Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timiş, pentru volumul Locus periucundus şi este declarat, post-mortem, Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara.

AM CREZUT

Am crezut în tine câmpie arsă de soare

spre seară
ca un vagabond într-o flanelă roşie
ocolind satele
înainte şi-napoi sărind peste Timiş
izbindu-te la tot pasul
de stâlpii de înaltă tensiune
sau de tractoare şi pluguri.

Am crezut în tine cu o dragoste teribilă

Citind ziarele la voia-ntâmplării
nebănuind că gustul epocii ar putea schimba
complet tradiţia
neînţelegând că pentru tine destinul
nu e un abis chiar dacă deschide
o perspectivă asemănătoare
şi că atâta timp cât se vor construi oraşe
şi fabrici, noile generaţii vor fi silite să înţeleagă
că prezentul nu-l va putea schimba nimeni.

Am crezut în tine

Ca un animal de povară mare şi prost
cu ochii blânzi ai linsului de sare
buimăcit că nu mai există distanţe
între satele noastre depărtarea părând a fi
o încăpere pustie până-n albăstrime.



Puţini sunt cei ce se gândesc la copilărie
pe o distanţă mai mare călătorind cu trenul

în timp ce aria sacadată a osiilor
despică aerul cu nesaţ

O casă ca o femeie în ploaie cu trupul fosforescent
şi pragul proaspăt lustruit de soarele
care încă apune,

porcul din avlie
ca un clown printre gâşte şi raţe tolănit în mocirlă,

respiraţia tatei ţinând locul unei nelinişti,

covorul de piatră din jurul fântânii
cumpăna cu voce de cucuvea,

îţi deschid larg pupilele

în timp ce vântul fură noaptea de sub podurile feroviare
şi trenul trece ca o mireasă încercând să evadeze
din albia întunecată a traverselor

alungându-se
între culoarea verde a arborilor
şi toamna lichidă a norilor îndepărtaţi.



Umbrele copacilor peste câmpia verde-cenuşie,
caii lui Franz Marc cu spinările albastre prin ierburi
şi mărul roşu din capătul grădinii
- aspirând la gloria unei băltoace.
Din toate direcţiile vântul înclinând iarba printre pietre.
Un şoarece aleargă într-o pisică printre bârne şi fluturi galbeni.
Un bărbat fumează şi scuipă pe nişte scânduri de brad
împotriva muştelor şi-ncolo-ncoace peste apă.
Ceva mai încolo sub brazii negri, un car ne umple de umbră
şi aer crud.
Buturuga putredă dă sfaturi unei bătrâne vrăjitoare.
Printre trestii broaştele fac trafic de râie.
De aici de unde stau eu se vede cerul
rău de tot.



E vremea ca un ţăran palid
care se întoarce de la cosit
şi seara izbucneşte din coasa lui
El trece printr-o podgorie
de unde vede uşa bisericii
deschizându-se
şi părintele în hainele vechi
întinzând braţele unei văduve durdulii;
îşi vede casa
şi copiii
jucându-se în praful roşu
al ogrăzii.
Când ajunge acasă
ia o foaie de hârtie
şi scrie dragă nevastă
şi nu mai ştiu ce mai scrie
pentru că trebuie
să dea de mâncare
la vaci şi la porci
şi să facă aşternutul
ţâncilor, năzdrăvanilor săi ţânci...

***

M-am gândit că la ţară
sărbătorile şi tradiţia
sunt cu mult mai puternice
(Ruga sau Kirwei-ul nemţesc
din Banat) şi-ncordat
în atmosfera
mai mult decât apăsătoare
a unui astfel de eveniment
mi-am făcut praf stomacul
cu carne de miel şi cu bere
în costumul meu cel mai bun
răsucindu-mă ca o cârtiţă
dacă tot am fost nevoit să joc
neadmiţând nici o privire jignitoare
la adresa pletelor mele
praful ne acoperea la toţi
veşmintele
dar ramoliţii inutili pe margini
îndurau asta
în timp ce, repet, în vârtejuri deasupra
praful năclăia coafurile cele mai elegante.


***


Trece urâtul prin iarba de coasă
şi o bună bucată de vreme
vacile

ca nişte oameni liberi,

crăcănate şi calme-n
seninătatea izlazurilor

şi eu mă simt de-al lor

printre bălării
vorbind cu harbujii din lanul de porumb 

şi în timp ce-mi dezmorţesc mădularele
şi ochii

alergând ca valurile
prin lanuri lungi de vorbe

ca o pisică neagră

trece pe sub mine 
un pod
ameninţat de alge

stârnindu-mi dorinţele

cu chicoteala
unei păsări de apă.


***


De câteva ceasuri prin oraş
iubito ce singur
înfăşor firele de sânge ale unei privelişti
pe după înfrângeri
se întunecă
lumina ce galbenă
se târăşte pe ziduri printre crăpături
înghiţind materia
şi-n plin centru se decolorează
în blândeţea vitrinelor
cu replici între galben şi galbin
peste care năvăleşte
orizontală cheală grizonată
strada
în fond asta nu are nimic cu noi
prin odăi părul tău
ca o cuvertură uzată
ţi se prăvale pe umerii de un
covârşitor respect
şi eu spun
ah, corbii părului tău
iubito, ca un nud
par să învolbure totul
cu muzică lentă
clavirul spune o anecdotă
paharele şi prunele de plastic
pe masă
calmează tăcerea
nu plânge nu plânge ce naiba
e prima dimineaţă de şapte a anului.






TEATRU/FILM 18 Ianuarie

O noapte furtunoasă de I L Caragiale
O noapte furtunoasa HQ:

Cu Carmen Tănase, actriță româncă de teatru și film

Biografie
Carmen Tanase s-a nascut in 18 ianuarie 1961, la Ploiesti, sub zodia Capricorn (cu ascendent in Leu). Carmen a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Ploiesti si, intre anii 1980-1984, pe cele ale Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, sectia Actorie, la clasa Olgai Tudorache. A fost colega de promotie cu Oana Pellea, Radu Duda (devenit intre timp Alteta, principe de Hohenzollern-Veringen), Carmen Ciorcila, Carmen Trocan, Bogdan Gheorghiu, Marina Procopie, Mihai Verbitchi, Adrian Paduraru, Dan Badarau etc. A ramas foarte atasata de profesoara sa din facultate, Olga Tudorache.

Intre 1984 si 1990, Carmen Tanase a fost actrita la Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Iasi, iar din 1990 este actrita la Teatrul Odeon, din Bucuresti.

A fost casatorita cu criticul de teatru Victor Parhon, care s-a stins din viata in anul 2000, dupa o boala grea. Din acest mariaj a rezultat un fiu, Tudor (n. 1989), care vrea sa urmeze regia de film.

Carmen este o mare iubitoare de animale. A avut o catelusa pe nume Pacina, la care a tinut in mod deosebit. In acest moment are trei caini (Brana - primita de la Oana Pellea, Bobita, Ruti), trei pisici (Suspiria Thaisa Calvitia Nosferatu - o pisica egipteana, fara par, Boxi si Acasha), o iguana si o broasca testoasa. Isi doreste sa poata intretine un adapost de animale.

Alaturi de Olga Tudorache, Gina Patrichi figureaza in fruntea listei actritelor preferate ale lui Carmen si dintre actori ii apreciaza foarte mult pe Anthony Quinn si pe Al Pacino. Scriitorul sau preferat este Gabriel Garcia Marquez, iar personajul de fictiune preferat: Donald Duck iar dintre personajele istorice, o fascineaza Cleopatra.
Carmen Tanase a intrat si in lumea telenovelelor.Ea a jucat in "Lacrimi de iubire", "Iubire ca in filme" insa rolul care a consacrat-o in televiziune este cel al Flacarei Potcovaru din "Inima de tigan".

Filme cu Carmen Tanase
  • Fructul oprit, regia Ruxandra Ion, 2018
  • May's Fever, regia Tudor Parhon, 2010
  • State și Flacăra - Vacanță la Nisa, regia Iura Luncașu, 2010
  • State de România - student la Sorbona, regia Iura Luncașu, 2009
  • Regina, 2008
  • Inimã de tigan, 2007
  • Nod, regia Alina Ciocârlie, 2007
  • Prea târziu, regia Adi Sitaru, 2006
  • Legături bolnăvicioase, regia Tudor Giurgiu, 2006
  • Bani de dus, bani de-ntors, regia Alexandru Tocilescu, 2005
  • Dormir avec le diable, regia Yves Boisset, 2001
  • Une femme piégée, regia Laurent Carceles, 2001
  • Im Zeichen der Liebe, regia Kathe Kratz, 1998
  • Passion Mortelle, regia Claude-Michel Rome, 1995
  • Dark Angel: The Ascent, regia Linda Hassani, 1994
  • E pericoloso sporgersi, regia Nae Caranfil, 1994
  • Crucea de piatră - ultimul bordel, regia Andrei Blaier, 1993
  • Înnebunesc și-mi pare rău, regia Ion Gostin, 1992
  • Drumul câinilor, regia Laurențiu Damian, 1991
  • Vinovatul, regia Alexa Visarion, 1991
  • Un bulgăre de humă, regia Nicolae Mărgineanu, 1989
  • Lacrimi de iubire (2005)
  • "Pariu cu viața"-Mara Anghel


Un bulgare de huma HQ

Drumul cainilor 1991






Leopoldina Bălănuţă - Carre de dame


Cu Ion Besoiu
A jucat în multe filme:









GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 18 Ianuarie

Mr Bean travels to AMERICA | Bean Movie | Classic Mr Bean



Am venit cu câteva glume adunate în ultimul timp pe care le ofer tuturor prietenilor spre delectare:































SFATURI UTILE 18 Ianuarie

O REȚETĂ BUNĂ DE DULCE, DAR FĂRĂ CARNE

O mâncărică perfectă pentru toată familia-chiftele din cartofi cu verdeață și usturoi| SavurosTV



CINE NU ARE VOIE SĂ CONSUME GHIMBIR

Ghimbirul este un condiment deosebit de sanatos, plin de nutrienti si substante bioactive necesare pentru intarirea sanatatii fizice si mentale. 

Aceasta planta se foloseste de mii de ani in medicina chineza, iar in prezent proprietatile sale benefice sunt recunoscute si folosite in intreaga lume.

Problema este ca nu totii oamenii se pot bucura de avantajele pe care le ofera ghimbirul.

Nu se recomanda sa consumi ghimbir daca faci parte dintr-una dintre categoriile descrise in continuare....



1. Persoanele subponderale

Ghimbirul este un sprijin important in dietele de slabit urmate de persoanele cu diabet, cu hipoglicemie sau obeze. Este dovedit faptul ca stimuleaza metabolismul, asa ca daca este folosit in alte scopuri, de exemplu, pe post de antiinflamator, pierderea in greutate poate reprezenta un efect secundar nedorit.

Ghimbirul incurajeaza pierderea in greutate prin cresterea pH-ului stomacului si stimularea enzimelor digestive. Stimularea si accelerarea digestiei alimentelor determina o slabire corporala.

Printre complicatiile subponderalitatii se numara deteriorarea tonusului muscular, caderea parului, dereglarile menstruale si deficientele de vitamine.

2. Femeile insarcinate

Stimulentii continuti de ghimbir sunt foarte puternici, asa ca pot chiar induce contractii premature la femeile gravide. Desi poate fi folosit in doze mici in fazele initiale de sarcina pentru calmarea problemelor stomacale si reducerea greturilor, in stadiile mai avansate trebuie ocolit.

Ghimbirul poate si sa interfereze cu absorbtia vitaminelor, o alta chestiune de evitat mai ales pe timpul sarcinii.

3. Persoanele cu boli ale sangelui

Ghimbirul are un efect anticoagulant, asa ca nu este recomandat persoanelor care sufera de boli ale sangelui precum hemofilia, de exemplu. Hemofilia este o boala genetica rara care afecteaza gradul de coagulare a sangelui. In caz de ranire, pacientii risca sa sufere hemoragii abundente cu potential letal.

Pe fondul unei boli ca hemofilia, exista si riscul ca pacientul sa sufere hemoragii interne la consumul de ghimbir in cantitati mari.

4. Persoanele care urmeaza anumite tratamente

Ghimbirul nu este recomandat persoanelor care urmeaza tratament continuu cu beta-blocante, anticoagulante. Intrucat ghimbirul are un efect anticoagulant, acesta poate afecta rata de absorbtie a acestor medicamente.

Daca intri intr-una din aceste categorii si vrei totusi sa te bucuri de efectele ghimbirului, poti alege ca alternativa alte plante cu efect similar precum ardeiul iute cayenne, ardeiul iute rosu, si ardeiul dulce.







GÂNDURI PESTE TIMP 18 Ianuarie

Ion Slavici - Citate:







Rudyard Kipling - Citate:









Anne Bronte - Citate:












la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...