PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE, PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI
Bună dimineața, prieteni!
Sunt restricționat în continuare! Iată adresa unde mă puteți găsi oricând: dicuoctavian.blogspot.com.
ISTORIE PE ZILE 17 Ianuarie
Evenimente
* 395: În urma decesului împăratului Teodosiu I, Imperiul Roman este împărțit definitiv în Imperiul Roman de Răsărit sub Arcadius, și Imperiul Roman de Apus sub Honorius.
* 395: În urma decesului împăratului Teodosiu I, Imperiul Roman este împărțit definitiv în Imperiul Roman de Răsărit sub Arcadius, și Imperiul Roman de Apus sub Honorius.
· 1287: Regele Aragonului Alfonso al III=lea invadeaza insula Minorca eliberand-o de sub dominatia araba. Cea mai mare parte a locuitorilor musulmani ai insulei au fost vanduti ca sclavi
· 1377 – Papa Grigore al XI- lea, (n.11, c. 1329 – d. 27 martie 1378) a mutat sediul papalitatii inapoi la Roma, parasind Avignonul. A fost capul Bisericii Catolice de la 30 decembrie 1370 pana la la moartea sa, fiind al șaptelea și ultimul papa la Avignon.
· 1524: Exploratorul italian Verrazano cauta un drum spre China. Navigatorul şi exploratorul Giovanni da Verrazano incearca sa descopere prin nord-vest,plecand din Europa,drumul spre China cu caravela Dauphine si un echipaj de cincizeci de oameni. Pe 1 martie, el atinge coastele americane in apropiere de Cape Fears si putin mai tarziu ale actualei Carolina de Nord,si apoi coasta americană a Newfoundlandului. A fost un explorator italian aflat în serviciul coroanei franceze. El este renumit datorită faptului că este primul european care a explorat coasta Americii de Nord, între Carolina de Sud si Terra Nova, inclusiv golful New York.
· 1562: În Franta, “Edictul de toleranta de la Saint Germain ” a acordat protestantilor hughenoti libertatea practicarii cultului lor.
· 1595: Regele Henric al IV-lea al Frantei declara razboi Spaniei.
· 1749: Grigore al II-lea Ghica, domnitorul Țării Românești, dă hrisovul prin care stabilește bugetul Academiei Domnești din Bucuresti. Academia domnească de la Bucureşti a fost o instituţie de învăţământ superior, activă de la sfârşitul secolului al 17-lea şi până la începutul secolului al 19-lea. Academia a fost fondată în 1694, la iniţiativa Prinţului Constantin Brâncoveanu. Ea a suferit mai multe reorganizări, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Constantin Mavrocordat, Constantin Racoviţă şi Alexandru Ipsilanti. Limba de studiu a fost greaca, limba universală a culturii în lumea ortodoxă. În cea mai mare parte, profesorii au fost de origine greacă, iar studenţii proveneau din toate colţurile lumii ortodoxe. În 1818 Gheorghe Lazăr a început să predea în limba română, iar in 1821, academia în limba greacă a fost desfinţată şi înlocuită cu o instituţie similară în limba română, Academia Sfântul Sava. Grigore al II-lea Ghica a fost domn al Moldovei de patru ori: 26 septembrie 1726 – 5 aprilie 1733, 16 noiembrie 1735 – 3 septembrie 1739, octombrie 1739 – 13 septembrie 1741 și mai 1747 – aprilie 1748 și al Țării Românești de două ori: 5 aprilie 1733 – 16 noiembrie 1735 și aprilie 1748 – 23 august 1752. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 23 august 1752 (posibil ca urmare a unei supradoze de opium) și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).
· 1821: A fost redactat "Cererile norodului românesc", document cu caracter constituțional. În cele peste 30 de puncte ale acestui act, se evidenția scopul revoluției de la 1821, ca fiind acela de a se pune capăt amestecului puterilor străine în treburile interne ale țării, ca și realizarea unor reforme. Domnul Ţării să nu aducă cu înălţimea sa aicea în ţară mai mulţi boieri greci decât patru, adică un postelnic mare şi un cămăraş şi un portar şi un grămatic mare. Toate scaunele arhiereşti şi toate mănăstirile Ţării să fie apărate cu totul de către călugări greci, rămâind pe sama Ţării, precum este legat şi precum să coprinde în hatişeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din anul 1802. Din şase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să rămâie după aceiaşi legătură socotindu-se pe trei luni, una. Toate câte s-au întocmit şi s-au făcut de către răposat întru fericire domnul Alexandru Şuţu să strice cu totul, şi să rămâie toţi streinii şi toate cumpăniile precum s-au întocmit de către
măria sa domnul Caragea; cum şi toate ludile câte s-au mai adăogat pe la judeţe de către numitul domn Suţu să scază; iar anaforalile şi întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele, în faţa norodului, să arză toate; precum şi oieritul şi dijmăritul şi vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuţ piste legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea. […]Toate dregătoriile Ţării, atât cele politiceşti, cât şi cele bisericeşti, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară. Asemenea şi toate dările preoţeşti să scază, după cuviinţă. Şi preoţi cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic şi unde face trebuinţă. Zapcii prin plăşi să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte unul, şi acela să fie pământean, şi prin chezăşie că nu va face jaf. Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă. Posluşnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al Ţării şi folos al jefuitorilor; precum şi toţi scutelnicii. Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toţi dregătorii şi toţi slujitorii spătăreşti, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare stricăciune Ţării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele spătăreşti. Ţara să fie volnică a-ş face şi a ţinea patru mii de ostaşi panduri cu căpeteniile lor şi două sute arnăuţi, scutiţi de toate dările, şi cu leafă uşoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor. Toate lefile streinilor să lipsească cu totul. Toţi dregători judecătoriilor şi ai calemurilor să împuţineze, rămâind numai precum au fost în vechime; şi lefile să le fie uşoare. Asemenea şi havaetu jălbilor şi cărţilor de judecată să scază. Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voinţa a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să rămâie bună şi să urmeze.
măria sa domnul Caragea; cum şi toate ludile câte s-au mai adăogat pe la judeţe de către numitul domn Suţu să scază; iar anaforalile şi întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele, în faţa norodului, să arză toate; precum şi oieritul şi dijmăritul şi vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuţ piste legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea. […]Toate dregătoriile Ţării, atât cele politiceşti, cât şi cele bisericeşti, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară. Asemenea şi toate dările preoţeşti să scază, după cuviinţă. Şi preoţi cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic şi unde face trebuinţă. Zapcii prin plăşi să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte unul, şi acela să fie pământean, şi prin chezăşie că nu va face jaf. Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă. Posluşnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al Ţării şi folos al jefuitorilor; precum şi toţi scutelnicii. Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toţi dregătorii şi toţi slujitorii spătăreşti, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare stricăciune Ţării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele spătăreşti. Ţara să fie volnică a-ş face şi a ţinea patru mii de ostaşi panduri cu căpeteniile lor şi două sute arnăuţi, scutiţi de toate dările, şi cu leafă uşoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor. Toate lefile streinilor să lipsească cu totul. Toţi dregători judecătoriilor şi ai calemurilor să împuţineze, rămâind numai precum au fost în vechime; şi lefile să le fie uşoare. Asemenea şi havaetu jălbilor şi cărţilor de judecată să scază. Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voinţa a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să rămâie bună şi să urmeze.
· 1834 - S-a încheiat o Convenţie ruso-turcă la Petersburg, prin care Poarta a recunoscut Regulamentul organic potrivit prevederilor Tratatului de la Adrianopol din septembrie 1829. S-a prevăzut ca, în mod excepţional, primii domni ai celor două Principate Române să fie numiţi de cele două puteri semnatare ale Convenţiei
· 1852: Marea Britanie recunoaste independenta statului burilor din Transvaal (Africa de Sud).
· 1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza numeşte primul prim-ministru al Moldovei pe Vasile Sturdza. Vasile Sturdza, (n. 8 noiembrie 1810 - d. ianuarie 1870), este fiul vornicului Constantin Sturza din Bîrlad. A făcut studiile în străinătate şi s-a întors în Moldova în 1833. Pînă în 1849, s-a ocupat mai mult de agricultură. Între 1849 şi 1850 este judecător în Divanul Domnesc din Iaşi, iar în 1850 ajunge Ministru de Lucrări Publice în Moldova. La 1856 este Preşedintele Divanului Domnesc, iar la 1857, Comisar al guvernului pe lîngă Banca Naţională a Moldovei. Între octombrie 1858 şi ianuarie 1859 este membru al căimăcămiei de trei împreună cu Ştefan Catargiu şi Anastasie Panu şi luptă pentru unirea Principatelor Române. La 15 ianuarie 1859 este numit Ministru de Interne şi Preşedinte al Consiliului din Moldova. La 14 februarie 1862, înfiinţându-se Înalta Curte de Casaţie, este numit primul ei preşedinte, până la 19 octombrie 1868, când se retrage din viaţa publică.
· 1879: Guvernul României depune mesajul de revizuire a articolului 7 din Constituția de la 1866, în baza căruia urma să se acorde cetățenia română evreilor pământeni.
· 1893: Comitetul Cetățenesc de Siguranță Publică, condus de Lorrin Thurston, a răsturnat guvernul reginei Liliʻuokalani din Regatul Hawaii. Un asa numit „Comitet Cetățenesc de Siguranță Publică”, condus de Lorrin Thurston lider al coloniştilor albi din Hawaii, au răsturnat-o de la putere pe regina Liliuokalani, dorind anexarea acestui teritoriu la Statele Unite ale Americii. Preşedintele american Harrison a acceptat proiectul, dar a fost învins în alegerile din 1892. La 14 ianuarie 1893, un grup alcătuit din americani și europeni au format un Comitet de Siguranță încercând să răstoarne regatul Hawaii, să o detroneze pe regină și să anexeze Hawaii, la Statele Unite ale Americii. ” Comitetul de siguranță” și-a exprimat îngrijorarea pentru siguranța și proprietatea cetățenilor americani. Ca răspuns, guvernul SUA a trimis o companie de pușcași marini americani din Boston și două companii ale marinei americane pentru a lua poziții in Hawaii. La 17 ianuarie 1893, regina a renunțat la tron anunțând că motivul a fost de a “evita orice coliziune cu forțele armate, și, probabil, pierderile de vieți omenești.” Anexarea oficiala a acestor insule se va produce în cele din urmă în 1898, după semnarea unui acord cu Japonia.
· 1904: Piesa de teatru Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov a fost interpretată în premieră la Moscova.
· 1906: În baza legii asupra brevetelor de invenții, se înființează Oficiul român de invenții, care înregistra atât invenții românești, cât și "brevete de importații".
· 1912: Robert Falcon Scott, capitan în armata britanică, atinge Polul Sud, la o lună după norvegianul Roald Amundsen. Robert Falcon Scott (n. 6 iunie 1868 — d. 29 martie 1912) a fost un ofițer englez, explorator al Antarcticii, cunoscut și datorită faptului că a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen de a ajunge primul la Polul Sud, pierzându-și viața la întoarcere împreună cu cei 4 membri ai expediției. Roald Engelbregt Gravning Amundsen (n. 16 iulie 1872, Fredrikstad, Østfold, – d. 18 iunie 1928) a fost un explorator norvegian al zonelor polare. A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (în 1911). De asemenea, a fost primul navigator care a reușit să traverseze Pasajul de nord-vest. A dispărut în iunie 1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare în Arctica Expediția Terra Nova (1910–1912), oficial numită Expediția Britanică Antarctică 1910, a fost o misiune condusă de Robert Falcon Scott cu obiectivul de a fi primul care ajunge la Polul Sud geografic. Expediția a ajuns la Polul Sud pe 17 ianuarie 1912, însă doar pentru a descoperi că norvegienii conduși de Roald Amundsen atinseseră acest punct cu 33 de zile în urmă. Întreaga echipă a lui Scott a murit pe drumul de întoarcere, unele cadavre, jurnale și fotografii fiind găsite de o echipă de căutare opt luni mai târziu – in imagine, Expediția lui Scott la Polul Sud, 18 ianuarie 1912. De la stânga la dreapta: (în picioare) Oates, Scott, Wilson; (jos) Bowers, Edgar Evans.
. De la stânga la dreapta: (în picioare) Oates, Scott, Wilson; (jos) Bowers, Edgar Evans
· 1913: Raymond Poincaré este ales președinte al Franței. Își va începe mandatul ca cel de-al 10-lea președinte al Franței la 18 februarie. Raymond Poincaré (n. 20 august 1860, Bar-le-Duc, Franța; d. 15 octombrie 1934, Paris) a fost un avocat și om politic francez, prim-ministru al Franței de mai multe ori și președinte între 1913–1920. Era văr primar cu matematicianul Henri Poincaré.
· 1917: SUA plătește Danemarcei 25 de milioane de dolari pentru Insulele Virgine Americane. Insulele Virgine Americane reprezintă un grup de insule în Marea Caraibelor care aparține Statelor Unite ale Americii. Geografic, insulele aparțin de Insulele Virgine și sunt compuse din 4 insule principale și mai multe insule mici. Suprafața totală este de 346,3 km pătrați iar populația era de 108,612 locuitori (2000).
· 1929: A iesit în lume pentru prima oara, Popeye marinarul, unul dintre cele mai iubite personaje de desene animate. Aceasta prima aparitie a avut loc într-o serie de benzi desenate de Elzie Segar, în ziarul «Evening Journal». În 1937, producatorii americani de spanac i-au ridicat lui Popeye o statuie în Crystal City, in semn de recunostinta ca vânzarile crescusera cu 30 %.
· 1933: Noua reducere a salariilor și a pensiilor cu 10-12,5% (a treia "curbă de sacrificiu"), aprobată de Parlament la 13 februarie 1933
· 1946: Consiliul de Securitate al ONU se întrunește pentru prima dată, la Londra, în palatul Westminster, și adoptă principiile de funcționare ale acestui organism internațional.
· 1949: Se încheie, cu 11 condamnări la cîte 5 ani de închisoare, procesul conducerii Partidului Comunist din SUA
· 1966: Se produce gravul incident de la Palomares, in Spania, in care un bombardier american B 57 se ciocneste cu un alt avion si pierde patru bombe nucleare, dintre care una pe fundul marii.Gasirea tuturor dispozitivelor atomice a durat 80 de zile de căutări. Ultima bomba a fost gasita la adâncimea de 880 metri. Echipajul submarinului USS Petrel a reuşit să o aducă în siguranţă la suprafaţă, iar crucişătorul USS Cascade a venit din Napoli pentru a prelua periculoasa încărcătură şi a o trimite înapoi în Statele Unite. La Palomares, solul şi atmosfera au fost contaminate cu plutoniu, principalul element radioactiv dintr-o bombă cu hidrogen.
Comandantul bazei americane din Torrejon, Spania, general-maior Delmar E. Wilson, s-a deplasat urgent la scena accidentului, alături de o echipă specializată pentru astfel de dezastre. Din fericire, prima bombă descoperită era aproape intactă. Printr-o minune şi mai mare, explozibilii convenţionali din ogivele celorlalte două bombe căzute la sol au detonat fără să declanşeze explozia nuclară. Totuşi, explozibilii convenţionali au ars plutoniul piroforic, ceea ce a dus la producerea unui nor radioactiv dispersat în cele din urmă de curenţii de aer de deasupra coastei maritime spaniole.Urmările incidentului nu au fost deloc minore. O suprafaţă de 260 hectare a fost puternic contaminată cu material radioactiv. Suprafaţa în cauză cuprindea ansambluri rezidenţiale, terenuri agricole şi păduri. Oraşul Palomares şi împrejurimile sale au fost evacuate de urgenţă, iar o parte din locuitori au suferit, ulterior, de diferite forme de cancer, unii dintre ei murind la scurt timp de la expunerea lor la radiaţii. Astăzi, localnicii nu mai au în organism urme de substanţe radioactive, dar cercetătorii au descoperit recent că legumele şi animalele domestice din zonă prezintă încă valori nefiresc de mari ale radiaţiilor.
Comandantul bazei americane din Torrejon, Spania, general-maior Delmar E. Wilson, s-a deplasat urgent la scena accidentului, alături de o echipă specializată pentru astfel de dezastre. Din fericire, prima bombă descoperită era aproape intactă. Printr-o minune şi mai mare, explozibilii convenţionali din ogivele celorlalte două bombe căzute la sol au detonat fără să declanşeze explozia nuclară. Totuşi, explozibilii convenţionali au ars plutoniul piroforic, ceea ce a dus la producerea unui nor radioactiv dispersat în cele din urmă de curenţii de aer de deasupra coastei maritime spaniole.Urmările incidentului nu au fost deloc minore. O suprafaţă de 260 hectare a fost puternic contaminată cu material radioactiv. Suprafaţa în cauză cuprindea ansambluri rezidenţiale, terenuri agricole şi păduri. Oraşul Palomares şi împrejurimile sale au fost evacuate de urgenţă, iar o parte din locuitori au suferit, ulterior, de diferite forme de cancer, unii dintre ei murind la scurt timp de la expunerea lor la radiaţii. Astăzi, localnicii nu mai au în organism urme de substanţe radioactive, dar cercetătorii au descoperit recent că legumele şi animalele domestice din zonă prezintă încă valori nefiresc de mari ale radiaţiilor.
· 1966: Simon și Garfunkel lansează al doilea lor album, "Sounds of Silence" Piesa pricipală a albumului este The Sound of Silence.
· 1975: Bob Dylan lansează "Blood on the Tracks", considerat unul dintre cele mai bune albume ale lui.
· 1991: Helmut Kohl este reales în funcția de cancelar de către primul parlament al Germaniei unite.
· 1992: În timpul vizitei din Coreea de Sud, primul ministru japonez, Kiichi Miyazawa, cere scuze pentru forțarea femeilor coreene în sclavie sexuală în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
· 1995: Un cutremur de 7,3 grade pe scara Richter care a avut loc în apropiere de Kobe, Japonia a provocat 6.433 victime umane și a produs pagube materiale.
· 1998: Președintele american Bill Clinton, acuzat de hărțuire sexuală de catre Paula Jones, este audiat sub jurămînt timp de cinci ore. Este pentru prima dată în istoria SUA cînd un președinte în exercițiu depune mărturie în calitate de acuzat, în cadrul unei proceduri judiciare.
· 1999: Ultimatumul greviștilor din Valea Jiului: dacă nu le vor fi satisfăcute cel puțin două dintre revendicări, minerii vor veni la București. Ministrul Industriilor, Radu Berceanu, refuză.
· 2010 – In Haiti, s-a declarat starea de urgenţă. Aproximativ 70.000 de morti au fost îngropati în gropi comune, dupa cutremurul catastrofal care a devastat ţara.
· 2010 – În Nigeria se produc tulburari grave intre grupuri de crestini si musulmani, in urma carora se inregistreaza 200 de morti.
Nașteri
* 1463: Friedrich al III-lea (n. , Castle Hartenfels[*], Germania – d. , Annaburg, Germania), cunoscut drept Frederic cel Înțelept(germană Friedrich der Weise), a fost principe elector de Saxonia din 1486 până la moartea sa. Friedrich a fost fiul lui Ernst, Elector de Saxonia și a soției acestuia, Elisabeta de Bavaria, fiica lui Albert al III-lea, Duce de Bavaria. Este faimos pentru că a fost cel mai puternic susținător timpuriu al lui Martin Luther,[1] al luteranismului și al reformei protestante.
* 1560: Gaspard Bauhin (n. 17 ianuarie 1560, d. 5 decembrie 1624) a fost un botanist, anatomist și medic elvețian. Acesta a fost printre primii botanișticare au încercat să facă o clasificare a plantelor. În lucrarea sa Pinax theatri botanici, Bauhin a folosit un sistem de clasificare pentru a clasifica și a descrie peste 6000 specii de plante. Multe din elementele clasificării lui Bauhin vor fi folosite de Carl Linné la elaborarea clasificării binominale.
Născut la Torgau, el și-a succedat tatăl ca principe elector în 1486. În 1502 a fondat Universitatea din Wittenberg, unde au învățat Martin Luther și Philipp Melanchthon.
Frederic s-a numărat între principii care au susținut nevoia de reformă în fața împăratului Maximilian I, iar în 1500 a devenit președinte al consiliului nou format de regență (Reichsregiment).
Frederic a murit celibatar la un castel de vânătoare în apropiere de Annaburg (la 30 km sud de Wittenberg), în 1525 și a fost înmormântat la Schlosskirche din Wittenberg. A fost succedat ca principe elector de Saxonia de fratele său, Ducele Johann cel Dârz.
· 1504: Papa Pius al V-lea (d. 1572)| Friedrich al III-lea, principe elector de Saxonia | |
 Friedrich într-un portret de Lucas Cranach cel Tânăr | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 ianuarie 1463 Torgau |
| Decedat | (62 de ani) Annaburg |
| Înmormântat | Schlosskirche, Wittenberg |
| Părinți | Ernest of Saxony[*] Elisabeth of Bavaria, Electress of Saxony[*]  |
| Frați și surori | Cristina de Saxonia Margaret of Saxony, Duchess of Brunswick-Lüneburg[*] Ernest II of Saxony[*] Adalbert III of Saxony[*] John, Elector of Saxony[*] |
| Cetățenie |  Germania |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Duce |
| Familie nobiliară | Casa de Wettin |
| Elector de Saxonia | |
| Domnie | 26 august 1483 – 5 mai 1525 |
| Predecesor | Ernst |
| Succesor | Johann |
* 1560: Gaspard Bauhin (n. 17 ianuarie 1560, d. 5 decembrie 1624) a fost un botanist, anatomist și medic elvețian. Acesta a fost printre primii botanișticare au încercat să facă o clasificare a plantelor. În lucrarea sa Pinax theatri botanici, Bauhin a folosit un sistem de clasificare pentru a clasifica și a descrie peste 6000 specii de plante. Multe din elementele clasificării lui Bauhin vor fi folosite de Carl Linné la elaborarea clasificării binominale.
Gaspard Bauhin este cel mai notabil membru a unei familii cu șase generații de medici. Acesta este fratele mai mic al lui Jean Bauhin(1541-1613), medic și botanist, și fiul lui Jean Bauhin (1511-1582), un medic și chirurg protestant, originar din Amiens, Franța, care a emigrat în Elveția în urma persecuțiilor religioase în 1531.
În copilărie acesta a fost învățat de către tatăl său anatomie, iar de către fratele său, botanică. În 1572, Gaspard Bauhin a fost admis la Universitatea din Basel, unde a avut printre profesorii săi pe Felix Platter și Theodor Zwinger, loc unde a studiat botanică, anatomie și medicină. În anul 1575 acesta a fost licențiat în filosofie.
· 1659: S-a nascut compozitorul si violonistul italian Antonio Verracini (d.1745).
* 1679: Karl al III-lea Wilhelm (27 ianuarie 1679[1] – 12 mai 1738) a fost Margraf de Baden-Durlach între 1709 și 1738. El a fost fiul Margrafului Friedrich Magnus de Baden-Durlach și al Augustei Maria de Schleswig-Holstein-Gottorf.
* 1679: Karl al III-lea Wilhelm (27 ianuarie 1679[1] – 12 mai 1738) a fost Margraf de Baden-Durlach între 1709 și 1738. El a fost fiul Margrafului Friedrich Magnus de Baden-Durlach și al Augustei Maria de Schleswig-Holstein-Gottorf.
În 1715, el s-a stabilit la Karlsruhe (traducere: locul de odihnă al lui Karl) unde și-a construit reședința. Karlsruhe s-a dezvoltat devenind un oraș mare. Odată cu consolidarea finanțelor publice și crearea unei administrații de încredere, el a pus bazele pentru politicile de reformă ale nepotul său, Karl Friedrich.
La 27 iunie 1697, Karl al III-lea Wilhelm s-a căsătorit cu Magdalena Wilhelmine de Württemberg (7 noiembrie 1677 – 30 octombrie 1742), fiica lui Wilhelm Ludwig, Duce de Württemberg. Cuplul a avut următorii copii:
- Karl Magnus (21 ianuarie 1701 – 12 ianuarie 1712), Prinț Ereditar de Baden-Durlach
- Frederic (7 octombrie 1703 – 26 martie 1732), Prinț Ereditar de Baden-Durlach
- Auguste Magdalene (13 noiembrie 1706 – 25 august 1709)
Karl Wilhelm a fost cunoscut pentru viața sa extravagantă și pentru numărul de metrese. Soția sa Wilhelmine a ales să rămână la castelul Karlsburg din Durlach și nu s-a mutat niciodată în noul oraș Karlsruhe. La începutul anului 1696, stilul său de viață l-a costat șansa de a obține tronul Suediei. El a fost în vizită la Stockholm, curtea suedeză considerându-l potrivit pentru o căsătorie cu Hedvig Sophia, fiica regelui Carol al XI-lea al Suediei.
Pentru că fiul său Frederic de Baden-Durlach murise în timp ce Karl Wilhelm era încă în viață, nepotul său Karl Frederic i-a succedat. Pentru că nepotul său avea numai 10 ani, s-a stabilit o regență condusă de Karl August de Baden-Durlach.
| Karl al III-lea Wilhelm | |
| Margraf de Baden-Durlach | |
 Margraful Karl al III-lea Wilhelm de Baden-Durlach, 1710, de Johann Rudolf Huber. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 17 ianuarie 1679 Durlach |
| Decedat | (59 de ani) Karlsruhe |
| Înmormântat | Karlsruhe |
| Părinți | Friedrich al VII-lea de Baden-Durlach Augusta Marie de Holstein-Gottorp |
| Frați și surori | Christopher of Baden-Durlach[*] Joanna Elisabeth de Baden-Durlach Albertina Frederica de Baden-Durlach Katharina von Baden-Durlach[*] |
| Căsătorit cu | Magdalena Wilhelmine de Württemberg |
| Copii | Friedrich, Prinț Ereditar de Baden-Durlach |
| Cetățenie | Germania |
| Ocupație | Margraf |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Margraf |
| Familie nobiliară | Zähringen |
| Margraf de Baden-Durlach | |
| Domnie | 1709–1738 |
| Predecesor | Friedrich Magnus |
| Succesor | Karl Friedrich |
· 1705 - S-a născut arhitectul şi urbanistul francez Jacques François Blondel, personalitate a arhitecturii din perioada lui Ludovic al XV-lea (m.09.01.1774).
· 1706: S-a nascut la Boston, Benjamin Franklin,ultimul dintr-o familie cu 17 copii. Benjamin Franklin a fost una dintre cele mai faimoase figuri ale istoriei Americii, un om de ştiinţă şi litere si un mare inventator. Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston – d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic. A organizat prima bibliotecă din America, a fost un inventator care a creat multe obiecte, care sunt indispensabile astăzi, printre care se pot menționa ochelarii bifocali și paratrăsnetul, și i-a uimit pe oamenii de știință din toată lumea cu experimentele sale din domeniul electricității. În vremea sa era extrem de cunoscut și de influent și în Europa. Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi să retragă „Legea timbrului”, respectiv i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea acestora. În Statele Unite, a fost unul din semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane. A fost ambasador în Anglia și apoi în Franța și secretarul Adunării din Pennsylvania. A primit titlul de Doctor în Științe din partea Universității St. Andrews.
Benjamin Franklin s-a născut la Boston pe 17 ianuarie 1706, tatăl său, Josiah, fiind un fabricant de săpun și lumânări, iar mama sa, Abiah, era a doua soție a lui Josiah. Benjamin Franklin era al 15-lea din cei 17 copii.
La vârsta de 10 ani, Benjamin a început să ajute la magazinul de lumânări al tatălui său, tăind lumânări. Deși a studiat la școală doar doi ani, el citea mult în timpul său liber. De asemenea, îi plăcea și să înoate, una din invențiile sale fiind un dispozitiv cu care să înoate mai repede.
La 12 ani, a mers să lucreze ca ucenic la tipografia fratelui său, James. În fiecare noapte, studia scriitorii clasici și pe cei ai timpului său, și de asemenea aritmetica, navigația și gramatica. După un timp a devenit un expert în jurnalistică și tipografie, dar nu era mulțumit de aceasta, un ucenic câștigând puțini bani și fiind forțat să semneze un contract în care promitea să rămână timp de nouă ani.
Când James a lansat săptămânalul numit "The New England Courant", Benjamin a scris în secret o serie de scrisori umoristice pe care le-a trimis la gazetă sub numele de "Mrs. Silence Dogood". În acestea Franklin râdea de studenții de la Harvard College și de poeții netalentați. Aceste scrisori au amuzat pe mulți în Boston și se întrebau cine este autorul. Prin unele articole ale lui, James Franklin i–a supărat pe unii magistrați care i-au interzis să-l mai publice, dar acestea au apărut sub numele lui Benjamin Franklin, iar James a anulat contractul lui pentru ca magistrații să nu spună nimic, dar au semnat alt contract secret. După ce a aflat că a publicat scrisorile lui Ben, James a fost furios, iar după aceea a devenit violent și uneori îl bătea. Profitând de contractul anulat anterior pleacă din oraș. Devine faimos cu publicația “Poor Richard’s Almanac”, care este cunoscută în toată America și în Europa, devenind la fel de populară ca și Biblia. Cumpără “Pennsylvania Gazette” unde este director și redactor. În 1730 s-a căsătorit cu Deborah Read, care i-a dăruit un fiu și o fiică. Tipograf în Philadelphia
Benjamin mai întâi a mers la New York, care atunci era un oraș mai mic decât Boston, și n-a găsit nimic de lucru, iar în octombrie a plecat la Philadelphia. Aici a găsit o slujbă la atelierul tipografic al lui Samuel Keimer, care datorită îndemânării lui l-a plătit bine. Guvernatorul Pennsylvaniei s-a interesat de tânărul Franklin și l-a sfătuit să-și deschidă propria tipografie. L-a trimis la Londra să cumpere o presă pentru tipar, promițând că îi va plăti cheltuielile, dar nu și-a ținut promisiunea și în 1724 Benjamin a ajuns singur în Londra fără bani. S-a angajat ca tipograf, și în 1726, când a strâns destui bani, s-a întors în Philadelphia, unde a fost vânzător într-un magazin și apoi s-a întors la atelierul lui Keimer. În 1728, când Franklin avea 22 de ani, a întemeiat primul său atelier tipografic cu un partener al său, Hugh Meredith, a perfecționat turnatul literelor și a îmbunătățit tehnica gravurii în cupru. Cei doi au publicat un săptămânal numit “The Pennsylvania Gazzette”, iar în 1730, Franklin a cumpărat și acțiunile lui Meredith. Franklin s-a căsătorit cu Deborah Read în 1730, cu care a avut trei copii : Francis Folger, care a murit de variolă, Sarah, care s-a măritat cu un negustor, și William, care a devenit guvernatorul statului New Jersey.
Din 1730 până în 1748, Franklin a lucrat în tipografie, domeniu în care a avut succes, fiind numit tipograf oficial al Pennsylvaniei, mai târziu fiind și al statelor New Jersey și Delaware. În 1731, Benjamin Franklin a fost inițiat francmason în loja Sf. Ioan din Philadelphia. Un an mai târziu, tipărește cea mai cunoscută publicație a lui, “Poor Richard’s Almanack”. Acest almanah era un calendar în care scria predicții meteorologice pentru acel an, povestioare amuzante, glume și proverbe. După câțiva ani a ajuns la un tiraj de peste 10.000 de exemplare. În anul 1734 tipărește prima ediție americană a Constituțiilor lui Anderson din 1723. În același an, 1734, devine Mare Maestru Provincial de Pennsylvania.[13]
În acest timp a învățat câteva limbi, și studia cărți științifice în engleză, franceză și germană. De asemenea a înființat și un club de dezbateri numit Junto, care mai târziu a devenit American Philosophical Society și care avea drept obiectiv răspândirea științei. Cu ajutorul acestui club a întemeiat în 1731, prima bibliotecă publică din America. La insistența lui, în Philadelphia străzile au fost pavate, a fost instalat iluminatul public, înființată prima divizie de pompieri, iar cu ajutorul Gazzettei, a strâns bani pentru organizarea primului spital din America. El credea că materiile predate în școli nu erau actualizate. Franklin era împotriva teologiei, limbilor clasice și voia o școală mai practică, scriind și o carte în acest domeniu "Propuneri pentru educația tinerilor în Pennsylvania", în care cerea crearea unei academii, numită mai târziu Universitatea Pennsylvania.
În 1748, Franklin avea destui bani pentru a părăsi afacerea. A cumpărat o fermă de 300 de acri lângă Burlington, New Jersey, având destul timp pentru știință și servicii publice. Între 1736 și 1751 a fost șeful poștei din Philadelphia. Înainte ca timbrele să fie folosite, o persoană când primea o scrisoare, trebuia să plătească. În 1753, Franklin a fost numit șeful poștei tuturor coloniilor, și a schimbat sistemul de plată prin faptul că prețul trimiterii unei scrisori era în funcție de greutate și distanță. A inventat și un dispozitiv prin care putea să măsoare distanța între două orașe. A mers pe toate drumurile principale cu o căruță plină cu pietre, la fiecare milă, aruncau câte o piatră. Înainte, poșta era transportată de 2 ori iarna, dar Franklin a angajat mai mulți poștași pentru ca poșta să fie transportată în fiecare săptămână. După 4 ani, guvernul Britanic a avut pentru prima dată profit în sistemul de poștă.
Benjamin Franklin a fost inventator toată viața lui. Cea mai faimoasă invenție era soba Franklin, care avea un randament mai mare. Guvernatorul Pennsylvaniei i-a spus să o breveteze, dar Franklin a refuzat.
Când Franklin a auzit că un european a reușit să stocheze electricitate în niște tuburi speciale, a cumpărat niște tuburi din acelea, și-a construit un laborator în casa sa. A realizat multe experimente și a publicat o carte despre electricitate. Pe principiile sale se bazează Teoria Electricității moderne. A trimis rezultatele experimentelor sale unor oameni de știință din Anglia și Franța, care au fost impresionați și a fost ales membru al Royal Society în 1756 și a primit "Copley Medal". În 1773 a fost ales ca unul din cei opt asociați străini ai Academiei Regale de Științe din Paris.
Franklin și-a dat seama că fulgerul este o descărcare electrică din nori. În cartea sa a sugerat un experiment pentru a testa aceasta. Cu ajutorul fiului său William, Franklin a realizat acest experiment în 1752. Cei doi au mers într-un câmp în timpul unei furtuni, au înălțat un zmeu, și au atras sarcina electrică cu ajutorul unei chei. Văzând o scânteie, teoria lui era demonstrată. Franklin era și un om practic pe lângă un bun teoretician, inventând paratrăsnetul (în 1753) pentru a apăra clădirile de fulgere.
Franklin a elaborat prima teorie generală cu privire la fenomenele electrice. A introdus notarea corpurilor electrizate cu + și -, remarcând că există doar două tipuri de sarcini electrice.
O altă invenție a sa o constituie roata electrică, care a semnificat descoperirea posibilității de a transforma, în mod continuu, energia mecanică în energie electrică.
A întocmit un proiect pentru construirea vapoarelor puse în mișcare de aburi.
Certurile între Anglia și Franța au adus războiul în America în anii 1750. Francezii, aliați cu indienii, amenințau Pennsylvania. În 1748, Franklin a avertizat locuitorii Pennsilvaniei de pericolul indienilor, organizând și primele companii de voluntari, plasate pe râul Delaware.
Toți contribuabilii din Pennsylvenia ajutau la costurile războiului, mai puțin proprietarii celei mai mari ferme. Aceștia erau fiii lui William Penn, fondatorul coloniei. Ei trăiau în Londra și nu-i interesau soarta acestora atâta timp cât profiturile le veneau în Londra. În 1757 Franklin a fost trimis în Londra pentru a convinge familia Penn să-și plătească taxele. În Anglia a fost primit cu onoruri din partea Universităților din Edinburgh și Oxford, și a reușit să pună o taxă pe domeniile familiei Penn din colonii. În cei cinci ani cât a stat în Anglia, Franklin a întâlnit mulți politicieni și savanți celebri. S-a întors în Pennsylvania în 1762, iar în 1763, Anglia învinge Franța și capturează Canada. Mulți membri ai consiliului local credeau că colonia trebuia guvernată de Rege decât de familia Penn, și Franklin s-a întors în Anglia în 1764 pentru a-i prezenta o petiție regelui George al III-lea.
În 1765, la puțin timp după ce Franklin a ajuns din nou în Anglia, prin Parlament a trecut "Stamp Act". Era prima dată când Anglia a impus un impozit fără ca reprezentanții coloniilor să poată vota, iar în Colonii au existat proteste, americanii refuzând să cumpere timbre. Franklin a fost chemat în fața Camerei Comunelor, unde a prezentat poziția americană împotriva Legii Timbrului.
În următorii 10 ani Franklin a fost cel mai important reprezentant american în Anglia. Prin unele articole publicate a cerut drepturi egale cu cele ale englezilor, însă englezii au ignorat aceasta.
Iluminist, Franklin a condamnat sclavia și a demonstrat anacronismul ei economic. A fost un erou al luptei pentru independența SUA și un militant pentru pace și progres.
Un alt merit îl constituie negocierea alianței cu Ludovic al XVI-lea al Franței în 1777.
A susținut revolta francezilor în Canada și a înființat miliția voluntarilor americani. A ajutat la pregătirea poporului pentru insurecția care a izbucnit sub conducerea generalului George Washington. În 1776, împreună cu Thomas Jefferson și alți fruntași ai Congresului, au proclamat independența poporului american.
Franklin s-a întors în Philadelphia în 1775, înainte ca bătăliile de la Lexington și Concord să aibă loc. Soția sa murise în 1774. Deși Franklin avea aproape 70 de ani, el a ajutat substanțial la planificarea Revoluției Americane. A fost numit membru al Congresului Continental. În toamna lui 1775 Franklin a mers la Cambridge, Massachusetts, locul unde Washington avea armata pentru a discuta probleme legate de Armata Continentală (Continental Army). Și-a adus un aport important la redactarea Declarației de independență a Uniunii și mai târziu la scrierea Articolelor Confederației, prima constituție a Statelor Unite.
În 1776, Congresul Continental l-a trimis pe Franklin în cea mai importantă misiune a sa, să convingă Franța să ajute coloniile britanice din America de nord în lupta lor pentru independență. Înainte de a pleca, a împrumutat 4.000 de lire Congresului pentru a fonda Armata Continentală.
În Franța a fost parte esențială a primei recunoașteri formale a țării sale în lume, iar pe 6 februarie 1778 a semnat Tratatul de la Paris prin care Franța se alia cu coloniile împotriva Angliei. După acest eveniment, Franklin a rămas în Franța ca reprezentant al noi entități create, Statele Unite ale Americii, fiind primul ambasador al acestora pe "bătrânul continent".
În mai 1779, este ales Maestru Venerabil al celebrei loji Neuf Soeurs din Paris, al cărei membru era și Voltaire. Ca Venerabil, Franklin a incitat loja Neuf Soeurs să susțină prin toate mijloacele cauza americană.
Începând cu anul 1781 a negociat pacea cu Marea Britanie, care s-a finalizat în 1783, el fiind unul din cei care a semnat tratatul de pace încheiat odată cu recunoașterea Statelor Unite de către Marea Britanie, Tratatul de la Paris din 1783. Înainte de plecarea sa înapoi în SUA, Franklin a asistat la zborul primului balon cu aer cald, fără pasageri, al fraților Montgolfier.
Când s-a întors în Philadelphia, pe 14 septembrie 1785, a descoperit că era așteptat de o ceremonie de primire. Deși era bătrân, avea 79 de ani, Franklin a fost președintele Consiliului Local din Pennsylvania, timp de 3 ani, post egal cu acela de guvernator. În acest timp a fost membru al convenției constituției, care uneori nu se înțelegeau, iar Franklin îi calma. Planul său de guvernământ, cu o singură cameră a Parlamentului, a fost respins, dar a fost unul dintre semnatarii Constituției.
Franklin și-a petrecut ultimii cinci ani din viață în Philadelphia. A inventat un dispozitiv prin care să ia cărți de pe rafturile de sus ale bibliotecii, a trimis scrisori prietenilor și liderilor politici : George Washington, Thomas Jefferson, John Adams, James Madison. A scris articole și o autobiografie. Ultimul său act politic a fost de a scrie un memoriu pentru abolirea sclaviei negrilor.
Benjamin Franklin a murit la vârsta de 84 de ani, pe 17 aprilie 1790, fiind înmormântat alături de soția sa în cimitirul Bisericii Creștine din Philadelphia. Benjamin Franklin provenea dintr-o familie săracă de prezbiterieni care au emigrat în America în 1682. B.Franklin a fost un mare savant și gânditor iluminist, preocupat în egală măsură de științele reale, filozofie, istorie, economie, politică, literatură etc., fiind cunoscut departe de hotarele patriei sale. Franklin a rămas fidel idealurilor democrației până la sfârșitul vieții sale. Ultimul său act politic a fost semnarea petiției pentru interzicerea sclaviei.
· 1732: Regele Stanisław August Poniatowski al Poloniei (d. 1798)
* 1755: Petru I sau Petru Frederic Louis de Holstein-Gottorp (germană Peter Friedrich Ludwig von Holstein-Gottorp) (17 ianuarie 1755 – 21 mai 1829) a fost regent al Ducatului de Oldenburg din cauza incapacității vărului său Petru Frederic Wilhelm din 1785 până în 1823, apoi Duce în perioada 1823-1829.
* 1755: Petru I sau Petru Frederic Louis de Holstein-Gottorp (germană Peter Friedrich Ludwig von Holstein-Gottorp) (17 ianuarie 1755 – 21 mai 1829) a fost regent al Ducatului de Oldenburg din cauza incapacității vărului său Petru Frederic Wilhelm din 1785 până în 1823, apoi Duce în perioada 1823-1829.
În perioada 1785-1803 a fost ultimul Prinț-episcop luteran de Lübeck. Fiul său, Augustus, a fost primul Duce de Oldenburg care a folosit titlul de Mare Duce care a fost garantat în 1815
Petru Frederic s-a născut la 17 ianuarie 1755 la Riesenburg. A fost singurul fiu care a supraviețuit al Prințului Georg Ludwig de Holstein-Gottorp și a Sophie Charlotte de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck.[2]
La 6 iunie 1781, s-a căsătorit cu Ducesa Frederica de Württemberg, a doua fiică a lui Frederic al II-lea Eugene, Duce de Württemberg și a soției acestuia, Friederike Dorothea de Brandenburg-Schwedt. Cuplul a avut doi fii: August (născut în 1783) și George (născut în 1784).
Fredericka a murit în urma complicațiilor unui avort la 24 noiembrie 1785 la Viena, Austria. Soțul ei i-a supraviețuit 30 de ani.
Petru Frederic a fost numit regent al ducatului de Oldenburg în anul 1785, din cauza incapacității vărului său, Petru Frederic Wilhelm. După decesul lui Wilhelm în 1823 a devenit Duce de Oldenburg. Deși Ducatul de Oldenburg a fost ridicat la rangul de Mare Ducat în 1815, el nu a folosit titlul de Mare Duce. Fiul său, Augustus, a fost primul Duce de Oldenburg care a folosit titlul de Mare Duce.
* 1779: Maria Cristina de Neapole și Sicilia (Maria Cristina Amelia Teresa; 17 ianuarie 1779 – 11 martie 1849) a fost prințesă de Neaple și Sicilia[1] prin naștere și regină a Sardiniei prin căsătoria cu Carol Felix al Sardiniei.| Petru I | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Peter Friedrich Ludwig |
| Născut | 17 ianuarie 1755 Riesenburg |
| Decedat | (74 de ani) Wiesbaden |
| Părinți | Prince Georg Ludwig of Holstein-Gottorp[*] Sophia Charlotte of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck[*] |
| Căsătorit cu | Ducesa Frederica de Württemberg |
| Copii | Augustus I Ducele George |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Marele Ducat de Oldenburg |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | preot Latifundiar |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Holstein-Gottorp |
| Mare Duce de Oldenburg | |
| Predecesor | Wilhelm I |
| Succesor | Augustus I |
· 1819: S-a născut Nicolae Turnescu, precursor al chirurgiei moderne românești. A fost primul decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, ale carei cursuri s-au deschis pentru prima data pe 22 noiembrie 1869.
· 1820: Anne Brontë (n. 17 ianuarie 1820, Thorton - d. 28 mai 1849, Scarborough) a fost o scriitoare engleză, cea mai mică dintre surorile Brontë.
Anne, mezina familiei Brontë, s-a născut la 17 ianuarie 1820 în Thornton. La numai un an, mama acesteia, Maria Branwell, s-a îmbolnăvit de ceea ce se crede că a fost cancer uterin și a murit pe 15 septembrie 1821. Sora Mariei venise inițial în casa acestora pentru a o îngriji pe sora ei, însa și-a petrecut restul vieții acolo, având grija de copii. Când sora acesteia moare, în 1825, tatăl său o retrage de la școala la care învăța iar pentru următorii 5 ani, aceasta este educată acasă, în special de tatăl și mătușa ei. La 15 ani, Anne se duce în Roe Head, unde stă 2 ani, timp în care se întoarce acasă numai în vacanțe. În decembrie 1837, Anne se îmbolnăvește de gastrită iar sora acesteia, Charlotte, îl convinge pe tatăl lor să o aducă pe Anne acasă. În 1839, aceasta caută să se angajeze ca profesoară și devine guvernantă la familia Ingham la Blake Hall.
Romane:
Anne, mezina familiei Brontë, s-a născut la 17 ianuarie 1820 în Thornton. La numai un an, mama acesteia, Maria Branwell, s-a îmbolnăvit de ceea ce se crede că a fost cancer uterin și a murit pe 15 septembrie 1821. Sora Mariei venise inițial în casa acestora pentru a o îngriji pe sora ei, însa și-a petrecut restul vieții acolo, având grija de copii. Când sora acesteia moare, în 1825, tatăl său o retrage de la școala la care învăța iar pentru următorii 5 ani, aceasta este educată acasă, în special de tatăl și mătușa ei. La 15 ani, Anne se duce în Roe Head, unde stă 2 ani, timp în care se întoarce acasă numai în vacanțe. În decembrie 1837, Anne se îmbolnăvește de gastrită iar sora acesteia, Charlotte, îl convinge pe tatăl lor să o aducă pe Anne acasă. În 1839, aceasta caută să se angajeze ca profesoară și devine guvernantă la familia Ingham la Blake Hall.
Romane:
- Agnes Grey (1847)
- Necunoscuta de la Wildfell Hall (1848)
| Anne Brontë | |
| 200 de ani de la naștere | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 17 ianuarie 1820 Thorton, Yorkshire, Anglia |
| Decedată | 28 mai 1849 Scarborough, Anglia |
| Înmormântată | Scarborough |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (tuberculoză) |
| Părinți | Patrick Brontë[*][2] Maria Branwell[*][2] |
| Frați și surori | Branwell Brontë[*][2] Charlotte Brontë[2] Emily Brontë[2] Elizabeth Brontë[*][2] Maria Brontë[*][2] |
| Naționalitate | engleză (de origine irlandeză) |
| Cetățenie |  Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
| Etnie | englezoaică |
| Religie | anglicanism[*] |
| Ocupație | romancieră, poetă, guvernantă |
| Pseudonim | Acton Bell |
| Limbi | limba engleză[1] |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | realismul englez |
| Operă de debut | Poems, 1846 (volum publicat împreună cu surorile ei) |
| Opere semnificative | Necunoscuta de la Wildfell Hall Agnes Grey |
· 1831: Elisabeta Franziska Maria, Arhiducesă de Austria, Prințesă a Ungariei și Boemiei (17 ianuarie 1831 - 14 februarie 1903), a fost fiica Arhiducelui Joseph, Palatin al Ungariei (1776–1847) și a celei de-a treia soții, Maria Dorothea de Württemberg (1797–1855).
S-a căsătorit la 4 octombrie 1847 la Viena cu Arhiducele Ferdinand Karl Viktor de Austria-Este (1821–1849). El era al doilea fiu al Ducelui de Modena, Francisc al IV-lea și a Mariei Beatrice de Savoia. Elisabeta Franziska și Ferdinand Karl Viktor au avut o fiică, Arhiducesa Maria Theresia de Austria-Este (1849–1919), care s-a căsătorit cu regele Ludwig al III-lea al Bavariei.
A doua ei căsătorie a avut loc la 18 aprilie 1854 la Viena, cu vărul ei primar, Arhiducele Karl Ferdinand de Austria (1818–1874), al doilea fiu al Arhiducelui Karl, Duce de Teschen și a Prințesei Henrietta de Nassau-Weilburg. Elisabeta Franziska și Karl Ferdinand au avut șase copii:
- Arhiducele Franz Joseph de Austria (1855–1855)
- Arhiducele Friedrich de Austria, Duce de Teschen (1856–1936)
- Arhiducesa Maria Christina de Austria (1858–1929), soția regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei
- Arhiducele Charles Stephen de Austria (1860–1933)
- Arhiducele Eugen de Austria (1863–1954)
- Arhiducesa Maria Eleonora de Austria (1864–1864)
Elisabeta a murit de pneumonie în palatul fiilor ei, Albertina din Viena. A fost înmormântată la Baden bei Wien unde o stradă a fost numită după ea.
.svg){kind=small}
_1903-8.jpg)
· 1860: S-a nascut Anton Pavlovici Cehov, scriitor rus (“Doamna cu căţelul”, “Trei surori”, “Livada de vişini”, “Pescăruşul”); (d.02.07.1904). Anton Pavlovici Cehov (n. 17 ianuarie 1860 (S.N. 29 ianuarie), d. 2 iulie 1904 (S.N. 15 iulie)) a fost un medic, prozator și dramaturg rus. De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
* 1856: Ion N. Socolescu (n. 17 ianuarie 1856 Ploiești - d. 1924) a fost un arhitect român. A făcut liceul la Ploiești, apoi ingineria la Școala de Drumuri și Poduri din București, după care a studiat arhitectura la „Școala de Arte frumoase” de la Paris. A mai studiat și la Roma. A pus bazele societății arhitecților români și a fost președintele ei. În 1890 a înființat revista „Analele arhitecturii”. În 1892, împreună cu S. Sterian și pe propria cheltuială, prima școală de arhitectură românească.
* 1856: Ion N. Socolescu (n. 17 ianuarie 1856 Ploiești - d. 1924) a fost un arhitect român. A făcut liceul la Ploiești, apoi ingineria la Școala de Drumuri și Poduri din București, după care a studiat arhitectura la „Școala de Arte frumoase” de la Paris. A mai studiat și la Roma. A pus bazele societății arhitecților români și a fost președintele ei. În 1890 a înființat revista „Analele arhitecturii”. În 1892, împreună cu S. Sterian și pe propria cheltuială, prima școală de arhitectură românească.
Socolescu este unul dintre cei mai buni reprezentanți ai școlii românești de arhitectură modernă. Folosind repertoriul de forme al academismului francez, stilul său se caracterizează prin claritate și monumentalitate, un exemplu în acest sens fiind clădirea fostului Palat de Justiție din Craiova, astăzi sediul central al Universității din Craiova.
* 1860: Douglas Hyde (în irlandeză Dubhghlas de hÍde; n. 17 ianuarie 1860 – d. 12 iulie 1949), denumit și An Craoibhín Aoibhinn („Frumoasa rămurică”), a fost un intelectual de limbă irlandeză care a fost primul președinte al Irlandei între 1938 și 1945. A înființat Gaelic League, una dintre cele mai influente organizații culturale din Irlanda acelei perioade.| Ion N. Socolescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] |
| Decedat | 1924 (67 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | arhitect |
· 1863 - S-a născut K.S.Stanislavski, om de teatru, regizor şi teoretician rus (m.07.08.1938).
· 1863: David Lloyd George (n.17 ianuarie 1863, Lancashire, Anglia – d. 26 martie1945, Caernarfonshire, Țara Galilor) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Primul Război Mondial, între 1916 și 1922.
* 1870: Prințesa Maria Luiza de Bourbon-Parma (17 ianuarie 1870 – 31 ianuarie1899) a fost fiica cea mare a lui Robert I, ultimul Duce monarh de Parma. Ea a devenit prințesă consort a Bulgariei după căsătoria cu Ferdinand al Bulgariei, atunci prinț regent (care a devenit Țar după decesul ei). A fost mama Țarului Boris al III-lea al Bulgariei.
* 1870: Prințesa Maria Luiza de Bourbon-Parma (17 ianuarie 1870 – 31 ianuarie1899) a fost fiica cea mare a lui Robert I, ultimul Duce monarh de Parma. Ea a devenit prințesă consort a Bulgariei după căsătoria cu Ferdinand al Bulgariei, atunci prinț regent (care a devenit Țar după decesul ei). A fost mama Țarului Boris al III-lea al Bulgariei.
Maria Luiza s-a născut la Roma în 1870 ca Maria Luisa Pia Teresa Anna Ferdinanda Francesca Antonietta Margherita Giuseppina Carolina Bianca Lucia Apollonia di Borbone-Parma, fiica cea mare a lui Robert I, Duce de Parma și a primei lui soții, Prințesa Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii. Cuplul a avut 12 copii; câțiva dintre aceștia s-au născut cu o severă retardare mintală. Mai târziu, Ducele Robert s-a recăsătorit și a avut alți 12 copii.
În momentul morții mamei ei, Maria Luiza care avea 12 ani, a fost dusă la Biarritz și în Elveția sub supravegherea unor guvernante britanice. Vorbea fluent cinci limbi și îi plăcea muzica și să picteze.
În 1892, tatăl ei i-a aranjat căsătoria cu pe atunci Prințul Bulgariei, Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha. Negocierile au fost conduse între Ducele Robert și mama lui Ferdinand, Prințesa Clémentine de Orléans.
Logodna a fost celebrată la Castelul Schwartzau, reședința familiei Bourbon-Parma din Austria. Maria Luiza și Ferdinand nu se întâlniseră niciodată înainte de aceea zi. Prințesa Clémentine, care a fost prezentă, a descris-o pe viitoarea ei noră într-o scrisoare către regina Victoria ca "din nefericire nu foarte frumoasă, acesta este singurul lucru care îi lipsește; este fermecătoare, bună, foarte spirituală, inteligentă și foarte simpatică".
Nunta a avut loc la 20 aprilie 1893 la Villa Pianore din Lucca, Italia, reședința Ducelui Robert din Italia. Maria Luiza avea 23 de ani, cu nouă ani mai tânără decât Ferdinand. Nouă luni mai târziu s-a născut primul lor copil, Boris.
.svg){kind=small}
· 1871: S-a născut la Botoșani Nicolae Iorga, savant istoric, critic literar, dramaturg, memorialist, scriitor şi politician român („Oameni cari au fost”, „O viaţă de om”, „Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea”) (d.27 noiembrie 1940). Este considerat pe buna dreptate, un adevarat patriarh al culturii române. In ziua de 27 noiembrie 1940, marele savant roman a fost ridicat de un grup de legionari, (cel mai cunoscut dintre aceștia și conducătorul grupului format din Ion Tucan, secretar general al Institutului Național al Cooperației, Ștefan Cojocaru, consilier la INC, Traian Baicu, director la INC, Ștefan Iacobete , șofer la INC și Tudor Dacu (informator al Poliției Legionare), fiind inginerul agronom Traian Boeru), care l-au ucis lângă localitatea Strejnic, jud.Prahova. Acest act barbar de răzbunare, pus în legătură cu descoperirea și reîngroparea rămășițelor comandatului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, ucis la ordinul regelui Carol al II-lea, a fost făcut de acesti legionari din propria inițiativă, fara stirea conducerii Miscarii Legionare, a generat mari tensiuni între ei și generalul Antonescu, Conducatorul Statului la acea data. Se mai vehiculeaza in randurile unor istorici ,si informatia ca acel Boeru, seful comandoului asasin, ar fi fost de fapt un agent al NKVD-ului sovietic, infiltrat in randurile Miscarii Legionare, cu misiunea demonizarii si decredibilizarii acesteia…Iorga fost un mare istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, fiind cunoscut în intreaga lume ca un inegalabil medievist, bizantinist de marca, filosof al istoriei, slavist si istoric al artelor. Potrivit spuselor criticului George Calinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.
* 1880: Haralamb Vasiliu (n. 17 ianuarie 1880, satul Hoisești, comuna Dumești, județul Iași - d. 3 noiembrie 1953, Iași) a fost un agrochimist român, membru post-mortem al Academiei Române. A studiat influența cupruluiasupra dezvoltării plantelor și a adus numeroase contribuții la metodele de analiză a solului.
După ce a absolvit Liceul Internat din Iași, s-a înscris la secțiile de științe fizico-chimice și matematici ale Universității din Iași, pe care le-a absolvit în 1901 și 1902. Ca urmare a rezultatelor excepționale obținute la învățătură, i s-a acordat o bursă de specializare în Germania, unde a urmat cursurile Academiei Agricole din Hohenheim și apoi ale Universității din Breslau, cu specialitatea agrochimie. La Breslau (azi Wrocław, în Polonia) a susținut și doctoratul, în 1906, după care a revenit în țară
* 1882: Marea Ducesă Elena Vladimirovna a Rusiei (17 ianuarie 1882 – 13 martie 1957), a fost Mare Ducesă a Rusiei, fiica Marelui Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și a Ducesei Marie de Mecklenburg-Schwerin. A fost soția Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei.
Elena și cei trei frați ai săi, Kiril, Boris și Andrei, au avut o guvernantă engleză și prima limbă pe care au învățat-o a fost engleza
După ce a absolvit Liceul Internat din Iași, s-a înscris la secțiile de științe fizico-chimice și matematici ale Universității din Iași, pe care le-a absolvit în 1901 și 1902. Ca urmare a rezultatelor excepționale obținute la învățătură, i s-a acordat o bursă de specializare în Germania, unde a urmat cursurile Academiei Agricole din Hohenheim și apoi ale Universității din Breslau, cu specialitatea agrochimie. La Breslau (azi Wrocław, în Polonia) a susținut și doctoratul, în 1906, după care a revenit în țară
La 26 de ani a devenit profesor suplinitor de chimie agricolă, apoi profesor definitiv (1909) și profesor titular (1916) al Universității din Iași.[1]
A început să facă demersuri pentru organizarea unei Facultăți de Agronomie în Moldova. În 1921 a obținut organizarea unui câmp experimental, unde studenții să efectueze practica agricolă, ulterior, la insistențele sale, a fost ceată o „Secție de științe agricole", pentru ca, în în 1933 să fie întemeiată Facultatea de Agronomie.[1] Haralamb Vasiliu a fost primul decan al Facultății de Științe Agricole din Chișinău (1933-1936;1938-1940).[2]
A devenit la 7 iunie 1942 membru titular al Academiei de Științe din România[3] și a fost ales la 13 noiembrie 1990 membru post-mortem al Academiei Române.
Rezultatele obținute în cercetările sale au fost publicate în peste 50 de lucrări științifice.
- Neue Untersuchungen über die Muttersubstanzen der im Tierkörper erzeugten Hippursäure, 39 p., Meneburg, Druck von F. Slollberg, 1906
Opera principală:
- Chimia agricolă, 1937
| Haralamb Vasiliu | |||
 Haralamb Vasiliu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 17 ianuarie 1880 satul Hoisești, România | ||
| Decedat | 3 noiembrie 1953 (73 de ani) Iași, Republica Populară Română | ||
| Naționalitate |  română | ||
| Cetățenie | .svg){kind=small} România | ||
| Ocupație | chimist | ||
| Activitate | |||
| Rezidență | România | ||
| Domeniu | Agrochimie | ||
| Instituție | Universitatea din Iași | ||
| Organizații | Academia Română Academia de Științe din România | ||
| |||
 Membru al Academiei de Științe din România | |||
Elena și cei trei frați ai săi, Kiril, Boris și Andrei, au avut o guvernantă engleză și prima limbă pe care au învățat-o a fost engleza
Inițial Elena s-a logodit cu Prințul Max de Baden însă Max a rupt logodna. Mama Elenei a fost furioasă iar societatea zvonea că Elena nu-și poate găsi un soț. În 1899, Elena în vârstă de 17 ani a fost logodită cu Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei însă acesta s-a îndrăgostit de contesa Sophie Chotek. [3]
Prințul Nicolae al Greciei a fost propus prima dată în 1900 însă mama Elenei nu a permis fiicei ei căsătoria cu un tânăr fără avere sau cu perspective reale în moștenirea unui tron. În cele din urmă, în 1902, a acceptat ca Elena și Nocolae să se căsătorească după ce a devenit clar că la orizont nu se vedea nici o altă ofertă
Împărăteasa mamă scria despre Elena că „are un ton foarte brusc și arogant care poate șoca oamenii” și că se așteaptă la o căsătorie cu probleme.[4] Temperamentul Elenei a iritat unii oameni de la curte însă mariajul a fost unul fericit.[4]
Prințul și Prințesa Nicolae au avut trei fete:
- Prințesa Olga a Greciei și Danemarcei (1903–1997), mai târziu prințesa Olga a Iugoslaviei
- Prințesa Elisabeta a Greciei și Danemarcei (1904–1955), mai târziu contesă de Toerring-Jettenbach
- Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei (1906–1968), mai târziu prințesa Marina, Ducesă de Kent
| Marea Ducesă Elena Vladimirovna | |
| Prințesă a Greciei și Danemarcei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 17 ianuarie 1882 Tsarskoye Selo, Imperiul Rus |
| Decedată | (75 de ani) Atena |
| Părinți | Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei[1] Maria de Mecklenburg-Schwerin |
| Frați și surori | Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei Marele Duce Andrei Vladimirovici al Rusiei Alexandre Vladimirovitch de Russie[*] |
| Căsătorită cu | Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei |
| Copii | Prințesa Olga Prințesa Elisabeta, Contesă de Toerring-Jettenbach Prințesa Marina, Ducesă de Kent |
| Cetățenie |  Imperiul Rus.svg){kind=small} URSS |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duchess[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Casa Holstein-Gottorp-Romanov 
Prinţesele Olga, Elisabeta şi Marina.
|
· 1895: S-a născut in satul Mahala (azi in Raionul Noua Sulita, Ucraina), Grigore Nandriș, filolog, lingvist și memorialist român, profesor la Cernăuți, București, Cracovia, Londra și Oxford; (d. 2 martie 1968, Kew, Marea Britanie). A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, cu profesorii V. Vondrák (elevul celebrului slavist F. Miklosich) și Paul Kretschmer. Între anii 1920-1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, in Polonia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii Kazimierz Nitsch, Jan Rozwadowski, Jan Łoś, Ignacy Chrzanowski și Stanisław Wędkiewicz. Grigore Nandriș a fost primul profesor de limba română la Cracovia, în cadrul lectoratului înființat în anul 1921 acolo. Doi ani mai târziu, postul său era preluat de ilustrul om de cultură roman, Petre P. Panaitescu. Își ia în 1922 doctoratul în filologie cu teza „Postacie czasownika w Evangeliarium Putnanum” (Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna), lucrare din care va publica mai târziu în primul număr din „Codrul Cosminului”. Grigore Nandriș a devenit membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i se acordă Medalia de Argint a Academiei Poloneze pentru Literatură din Varșovia. S-a aflat în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arata că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea: „Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (…) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică…” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși de origine slavă, referitori la organizarea bisericii în general. În 1940 a fost deputat de Suceava în gruparea liberală. Căsătorit în 1937 cu Mabel W. Farley, fiica reverendului W. J. Farley, profesor la Colegiul Universitar din Londonderry (Irlanda), Grigore Nandriș este trimis în mai 1940 în misiune oficială, pentru a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în 1963.
* 1897: Vespasian V. Pella (n. 4/17 ianuarie 1897, București - d. 24 august 1960, New York) a fost un jurist român, diplomat, membru corespondent al Academiei Române.
Vespasian Pella a fost directorul publicației Revista de Drept penal și știință penitenciară, alături de Iulian Teodorescu, iar începând cu nr.8-9/1936, alături de Ioan Ionescu-Dolj.[1]
A fost înaintat la 15 ianuarie 1942 din postul de ministru plenipotențiar clasa II în cel de ministru plenipotențiar clasa I în Administrația Centrală a Ministerului Afacerilor Străine
· 1899: Alphonse Gabriel „Al” Capone (în italiană Alfonso Capone, n. ,[3][4][5][6] Brooklyn, SUA – d. ,[3][4][5][6] Palm Island[*], SUA) a fost unul din cei mai faimoși gangsteri(d) americani din anii 1920 - 1930 . Fiu al unei familii de imigranți italieni din zona Napoli, Al Capone a dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată („Chicago Outfit”), obținându-și veniturile din afaceri de jocuri de noroc ilegale, din rețele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiției în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice, la care se adăuga extorcarea de bani sub forma taxelor de protecție . Până astăzi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor, Al Capone camuflându-și sursele încasărilor sale, prin unele afaceri aparent banale ca spălătorii, vânzare de mobilă veche și antichități, etc., pe care le prezenta ca fiind ocupația sa oficială.
Deși a reușit multă vreme să se sustragă justiției și să nu fie niciodată găsit vinovat pentru crimele violente comise de «sindicatul crimei » pe care l-a condus, cariera sa de gangster s-a încheiat de fapt în 1931 când guvernul federal a reușit să-l facă judecat și condamnat pentru evaziune fiscală. A petrecut în continuare mai mulți ani în închisori, între care vestita Alcatraz, unde a fost inchis în detenția sa cea mai lungă.
Ultimii ani ai vieții i-a petrecut n Florida, bolnav de neurosifilis. A murit în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 48 ani. Poreclit "Scarface" din cauza cicatricilor de pe față, urme ale unor confruntări violente, și "The Big Fellow" din cauza poziției lui de conducător de bandă, Al Capone a devenit un simbol al gangsterismului american și italo-american.
Al Capone a fost căsătorit din 1918, de la vârsta de 19 ani, cu Mae Josephine, născută Coughlin, de origine irlandeză catolică, cu care a avut un fiu - Albert Francis „Sonny” Capone.
* 1901: Iosif Spădaru (Cardos) (n. 17 ianuarie 1901, Boghiș - d. 3 august 1949, Ribița) a fost un învățător, pedagog, muzician [1] și dirijor român.
S-a născut dintr-o familie de învățători. A întemeiat și condus câteva coruri cum ar fi corurile din Seini, Roșiori, Valea Vinului și Satu Mare. Aici a condus corul C.F.R.-ului până în 1939. După septembrie 1940, s-a refugiat împreună cu fiul său Spădaru Gheorghe Mihaiu, mai întâi la Timișoara, iar mai apoi, după 1944, la Baia de Criș, (Alba). În 1946, ca învățător Gr.I în Hațeg (Regiunea Alba-Iulia, județul Hunedoara), i se acordă Gradația de Merit prin Decret Regal (Monitorul Oficial al României Partea 1B, Nr. 228 din 12 Decembrie 1946, pag.21). Încetează din viață la Ribița la 3 Decembrie 1949
Conform biografilor săi, a fost unul din cei mai mari dirijori pe care i-a avut Sătmarul. Fiul său, împreună cu soția Spădaru Otilia (n. Marinca), au continuat tradiția de dascăli și dirijori de cor, pregătind câteva coruri școlare și sindicale din fosta regiune Baia Mare. Valentin Băințan, cunoscutul dirijor maramureșean, îi menționează într-una din lucrările monografice
* 1909: Ionathan X. Uranus este pseudonimul de artă a lui Marcel Avramescu (n. 17 ianuarie 1909, București - d. 30 august 1984), scriitor avangardist român. A mai folosit și alte pseudonime: Mark Abrams, Ierusalim X Unicornus etc. A fost influențat de scrierile doctrinare ale lui René Guénon, practicând un soi de ezoterism irațional.
· 1911: George Joseph Stigler, economist american, laureat Nobel (d. 1991)
* 1914: Taizo Kawamoto (17 ianuarie 1914 - 20 septembrie 1985) a fost un fotbalistjaponez.
* 1914: Taizo Kawamoto (17 ianuarie 1914 - 20 septembrie 1985) a fost un fotbalistjaponez.
· 1924: S-a născut scriitorul român Radu Theodoru. In timpul regimului comunist a fost distins cu numeroase premii, iar după 1989 și-a orientat convingerile politice spre extrema dreaptă, devenind membru fondator al Partidului Romania Mare. În urma unui conflict cu Corneliu Vadim Tudor, președintele PRM, Radu Theodoru a fost exclus din acest partid.
* 1927: Eartha Mae Kitt (n. 17 ianuarie 1927 – d. 25 decembrie 2008) a fost o actriță americană de film și televiziune.
· 1933 - S-a născut, la Cairo, cântăreaţa de muzică uşoară, Dalida (Jolanda Gigliotti). Stabilită în Franţa (1955), Dalida a avut o carieră de succes (discuri de aur şi de platină) (m. 1987)
* 1937: Alain Badiou (n. 17 ianuarie 1937, Rabat) este un filozof de limbă franceză, cu orientare marxistă respectiv comunistă, matematician, dramaturg și romancier.
* 1937: Alain Badiou (n. 17 ianuarie 1937, Rabat) este un filozof de limbă franceză, cu orientare marxistă respectiv comunistă, matematician, dramaturg și romancier.
El a fost din 1969 până în 1999 profesor la Universitatea Paris VIII(Université Paris-VIII), apoi director al Institutului de Filosofie din cadrul École normale supérieure (ENS) din Paris. Chiar și după pensionare lucrează încă la Collège international de philosophie. Badiou a fost mult timp unul dintre liderii maoismului francez.
· 1940: S-a născut (in satul Trifănești, județul Soroca), Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova (1990–1997). În perioada 1981-1985 a fost prim-secretar al Comitetului Raional Edineț al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). Din anul 1985 și până în anul 1989 deține funcția de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS, a fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a și a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a.La 29 iulie 1989, Mircea Snegur devine Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 , Președinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială și revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia generală compatriotilor sai basarabeni. De la 3 septembrie 1990 va deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi. Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Prin Declarația de Independență se solicită „Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Rep. Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Rep. Moldova”. La data de 3 septembrie 1991, este creată Armata Națională a Republicii Moldova.
· 1942: Muhammad Ali (născut sub numele Cassius Marcellus Clay, Jr., pe 17 ianuarie 1942, în orașul Louisville, Kentucky, SUA - d. 3 iunie 2016, Phoenix, Arizona[1]) a fost un boxer profesionist, campion mondial la box. În anul 1974 a fost ales Sportivul anului din SUA, iar în 1999, Ali a fost desemnat „Sportivul secolului” de revista americană Sports Illustrated. El este considerat cel mai mare campion de box la categoria grea precum și unul din cei mai populari sportivi al tuturor timpurilor. Încă de la începutul carierei profesioniste el își spunea ca fiind The Greatest și ca printr-un miracol, chiar s-a adeverit.[2]
A fost numit după tatăl său, Cassius Marcellus Clay, Sr. Și-a schimbat numele în anul 1964, când s-a convertit la Islam (Sunnism). A început să se antreneze la vârsta de 12 ani, reușind la 22 de ani, în 1964, să câștige pentru prima dată titlul mondial la categoria supergrea într-un meci cu Sonny Liston. A mai câștigat titlul în 1974 și 1978.
În 1967, la trei ani după câștigarea titlului, Ali a refuzat înrolarea în Armata Statelor Unite pe motive religioase, opunându-se și implicării Statelor Unite ale Americii în Războiul din Vietnam. Guvernul american a refuzat să-l considere obiector de conștiință, deoarece Ali a declarat că ar lupta într-un război dacă așa i-ar cere Alah sau mesagerul său (Elijah Muhammad). A fost inițial arestat și găsit vinovat de eschivare de la serviciul militar, pierzându-și în aceeași zi și licența de boxer. Din această cauză nu a mai luptat timp de aproape patru ani, de la 23 la 27 de ani pierzând perioada de maximă performanță din cariera unui sportiv. Apelul său a ajuns până la Curtea Supremă a Statelor Unite, unde în 1971 s-a decis anularea condamnării, deoarece comisia de apel nu a oferit motivele pentru care nu a acceptat refuzul unui obiector de conștiință.[3] Acest lucru l-a făcut pe Ali unul din reprezentații generației contraculturii.[4][5]
Într-o perioadă în care majoritatea luptătorilor își lăsau managerii să vorbească în public, Ali, inspirat de wrestlerul „Gorgeous” George Wagner, capta întreaga atenție, fiind uneori provocator și adesea ironic și distractiv.[6][7][8] A spus despre Frazier că era „prea prost pentru a fi campion”, despre Terrell că era un „Unchi Tom”, despre Patterson că era un „iepure” și despre Liston că îl va biciui „cum obișnuia taică-su să o facă”. Era principala voce a conferințelor de presă și a interviurilor, unde vorbea liber și despre probleme nelegate de box.[9][10] Ali a preluat rolul și imaginea sportivului afro-american din America care își însușește mândria față de rasă, antagonizând albii majoritari.[11][12] Conform scriitorului Joyce Carol Oates, el a fost unul din puținii sportivi care „definesc termenul de reputație publică”.[13]
Despre viața și cariera lui s-au făcut filme, iar el însuși a fost distribuit ca actor în câteva pelicule,[14] fiind portretizat, printre alții, de Will Smith în 2001, rol pentru care a fost nominalizat la Premiul Oscar. Un documentar recent, din 2013, „Procesele lui Muhammad Ali”, redă anii zbuciumați ai lui Ali care au urmat refuzul său de a se înrola în armata Statelor Unite, aflată în plin război cu Vietnamul
· 1947: S-a născut compozitorul român, Anton Şuteu; (13 septembrie 2010). Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966). S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție) si a fost doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România (2005). Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. Este coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1992). A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune si a publicat numeroase articole articole în revista „Muzica”. A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).
· 1947: S-a născut Anton Carpinschi, filosof şi eseist ("Doctrine politice contemporane", "Despre libertate la antici şi moderni").
· 1948: Mick Taylor, muzician britanic (The Rolling Stones).
* 1952: Kevin Hal Reynolds (n. 17 ianuarie 1952, San Antonio, Texas) este un regizor și scenarist american.
* 1952: Rotaru Ion (născut la 17 ianuarie 1952, Viișoara), este actualul primar al comunei Alexandru cel Bun, în mandatul 2008-2012.
* 1952: Kevin Hal Reynolds (n. 17 ianuarie 1952, San Antonio, Texas) este un regizor și scenarist american.
* 1952: Rotaru Ion (născut la 17 ianuarie 1952, Viișoara), este actualul primar al comunei Alexandru cel Bun, în mandatul 2008-2012.
* 1955: Pietro Parolin (n. 17 ianuarie 1955, Schiavon, Vicenza) este un arhiepiscop italian, din 15 octombrie 2013 secretar de stat al Sfântului Scaun. În consistoriul din 22 februarie 2014 a fost ridicat de papa Franciscla demnitatea de cardinal.
· 1956: Paul Young, muzician englez.
* 1957: Broderick Stephen "Steve" Harvey (n. , Welch[*], SUA) este un actor american de film, televiziune, și voce.
* 1957: Broderick Stephen "Steve" Harvey (n. , Welch[*], SUA) este un actor american de film, televiziune, și voce.
· 1964: Michelle LaVaughn Robinson Obama (născută pe 17 ianuarie 1964) este soția celui de-al patruzeci și patrulea președinte al Statelor Unite al Americii, Barack Obama.
Michelle Robinson s-a născut și a crescut sudul orașului Chicago și a absolvit Universitatea Princeton și Facultatea de Drept Harvard. După terminarea facultății, ea a revenit la Chicago unde a acceptat o poziție în firma de avocatură Sidley Austin, înainte de a se căsători cu Barack Obama. Ulterior, doamna Obama a lucrat, ca parte a administrației primarului din Chicago, Richard M. Daley și la Universitatea Chicago. Pe parcursul anilor 2007 și 2008, ea a contribuit la campania electorală a soțului ei pentru alegerile prezidențiale din anul 2008. Ea de asemenea, a susținut un mic discurs în fața Convenției Naționale Democrate din Denver, Colorado, 2008. Doamna Obama este mama a două fiice, Malia și Sasha și este sora lui Craig Robinson, antrenorul echipei de baschet de la Oregon State University.
* 1966: Nobuyuki Kojima (n. 17 ianuarie 1966) este un fost fotbalist japonez.
* 1969: Naveen William Sidney Andrews (n. 17 ianuarie 1969) este un actorbritanic de origine indiană, cunoscut mai ales pentru portretizarea personajului Sayid Jarrah în serialul de televiziune Lost.
* 1969: Tiesto s-a născut în Breda, North Brabant, Olanda pe 17 ianuarie 1969 și a devenit DJ pentru că îi place să împărtașească muzică cu ceilalți oameni. "Când eram mai tânăr, ascultam la radio un show care se numea Soul Show și programul radio mixat de Ben Liebrand; el putea să remixeze, să vină cu o serie de bucăți din alte piese și atunci mi-a venit ideea: "Vreau să fac asta!". Producțiile au apărut ceva mai târziu, prin anul 1995: "Mi-am dorit mult să produc muzică și să o pot include în seturile mele, pentru că asta înseamnă mai multă intensitate, în tot acest proces al mixatului. Mi-am cumpărat câteva sample-uri, câteva programe pe computer și m-am apucat de lucru. Toate aceste achiziții mi-au ușurat munca cu adevărat."
* 1973: Sofia Shinas (n. 17 ianuarie 1973, Windsor, Ontario) este o actriță de film și televiziune, cântăreață și cantautoare canadiană de origine greacă.[1] Ea este cunoscută mai ales pentru hit-ul său, "The Message", dar și pentru rolul lui Shelly Webster în The Crow.
* 1974: Edvin Marton (adevăratul său nume fiind Lajos Edvin Csűry; n. , Vîlok, Ucraina) este un compozitor și violonist maghiar. El a devenit cunoscut ca violonist pentru patinatori, devenind cunoscut prin colaborarea cu patinatori precum Evgeni Plushenko și Stephane Lambiel.
* 1976: Mircea Muraru (n. 17 ianuarie 1976, Brașov) este un jucător profesionist de handbal ce evoluează pe postul de Inter-Stânga. Acesta a jucat la echipe precum Steaua București, ABC Braga (Portugalia), Toulouse Union HB (Franța), HCM Constanța, Riihimaen Cocks (Finlanda), HC Conversano (Italia), dar și la echipa națională.
* 1976: Constantin Rădulescu (n. 17 ianuarie 1976) este un deputat român, ales în legislatura 2012-2016 din partea PSD.
* 1980: Zooey Claire Deschanel (pronunțat în engleză /ˈzoʊ.iː ˌdeɪʃəˈnɛl/; n. 17 ianuarie 1980) este o actriță și cantautoare americană. În 1999 și-a făcut debutul în cinematografie în filmul Mumford. Rolul care a consacrat-o însă a fost cel din Almost Famous, filmul semi-autobiografic regizat de Cameron Crowe, în care a jucat rolul Anitei. Au urmat filme precum Elf din 2003, The Hitchhiker's Guide to the Galaxy din 2005 și Cum să dai afară din casă un burlac de 30 de ani din 2006. Au urmat și rolurile principale în filmele Yes Man din 2008 sau (500) Days of Summer din 2009.[1][2]
Michelle Robinson s-a născut și a crescut sudul orașului Chicago și a absolvit Universitatea Princeton și Facultatea de Drept Harvard. După terminarea facultății, ea a revenit la Chicago unde a acceptat o poziție în firma de avocatură Sidley Austin, înainte de a se căsători cu Barack Obama. Ulterior, doamna Obama a lucrat, ca parte a administrației primarului din Chicago, Richard M. Daley și la Universitatea Chicago. Pe parcursul anilor 2007 și 2008, ea a contribuit la campania electorală a soțului ei pentru alegerile prezidențiale din anul 2008. Ea de asemenea, a susținut un mic discurs în fața Convenției Naționale Democrate din Denver, Colorado, 2008. Doamna Obama este mama a două fiice, Malia și Sasha și este sora lui Craig Robinson, antrenorul echipei de baschet de la Oregon State University.
* 1966: Nobuyuki Kojima (n. 17 ianuarie 1966) este un fost fotbalist japonez.
* 1969: Naveen William Sidney Andrews (n. 17 ianuarie 1969) este un actorbritanic de origine indiană, cunoscut mai ales pentru portretizarea personajului Sayid Jarrah în serialul de televiziune Lost.
* 1969: Tiesto s-a născut în Breda, North Brabant, Olanda pe 17 ianuarie 1969 și a devenit DJ pentru că îi place să împărtașească muzică cu ceilalți oameni. "Când eram mai tânăr, ascultam la radio un show care se numea Soul Show și programul radio mixat de Ben Liebrand; el putea să remixeze, să vină cu o serie de bucăți din alte piese și atunci mi-a venit ideea: "Vreau să fac asta!". Producțiile au apărut ceva mai târziu, prin anul 1995: "Mi-am dorit mult să produc muzică și să o pot include în seturile mele, pentru că asta înseamnă mai multă intensitate, în tot acest proces al mixatului. Mi-am cumpărat câteva sample-uri, câteva programe pe computer și m-am apucat de lucru. Toate aceste achiziții mi-au ușurat munca cu adevărat."
În anul 1997, împreună cu Arny Bink a creat casa de discuri Black Hole Recordings, renumită azi pentru promovarea muzicii dance de calitate. La Black Hole, Tiësto a lansat seriile de compilații Magik, Nyana și In Search of Sunrise.
* 1970: Cristi Borcea (n. 17 ianuarie 1970), este un om de afaceri român, fost acționar și președinte executiv al clubului Dinamo București (1995-2012). Borcea și-a făcut averea în afacerile cu gaz lichefiat, prin firma Petrom LPG. A fost căsătorit cu Mihaela Borcea cu care are trei copii, doi baieți (Patrick și Mihai Angelo) și o fată (Antonia Melissa).
Pe 4 martie 2014, Cristi Borcea a fost condamnat la șase ani și patru luni de închisoare cu executare în Dosarul Transferurilor
* 1970: Genndy Tartakovsky (n. Gennady Borisovich Tartakovsky, rusăГеннадий Борисович Тартаковский;[2] 17 ianuarie 1970) este un regizor, producător și animator ruso-american. Este creatorul mai multor seriale de animație difuzate de Cartoon Network: Laboratorul lui Dexter, Samurai Jackși Războiul Stelelor: Războiul clonelor. În 2011, Tartakovsky a fost angajat de Sony Pictures Animation, unde a regizat primul său film de lung metraj, Hotel Transilvania,[3] urmat de Hotel Transilvania 2.[4]
Deși numele său în rusă, primit la naștere, este Геннадий (Ghenadie),[5] și-a schimbat numele în Genndy după ce s-a mutat în Statele Unite
* 1971: Jonathan Smith (n. 17 ianuarie 1971),[1][2][3] cunoscut mai bine după numele scenic Lil Jon, este un rapper, producător muzical, DJ și antreprenor american. Este considerat creatorul subgenului hip-hop crunk.
Lil Jon s-a născut și a crescut în Atlanta, Georgia și a absolvit Douglass High School în 1989. A lucrat pentru So So Def între anii 1993 și 2000. În 2013 Lil Jon a colaborat pentru prima dată cu un muzician român, cu DJ Hidrro pentru piesa "Electric Vodka". Pe data de 7 octombrie 2014 lansează o nouă colaborare alături de producătorul muzical DJ Hidrro intitulată "Middle Finger (Down Low)". În anul 2016 pe data de 1 februarie lansează primul single oficial făcut împreună cu producătorul român DJ Hidrro intitulat "#GFU" (Get Fucked Up).
* 1973: Cuauhtémoc Blanco Bravo (n. 17 ianuarie 1973) este un jucător de fotbalmexican, care joacă pentru Veracruz și pentru Echipa națională de fotbal a Mexicului.* 1973: Sofia Shinas (n. 17 ianuarie 1973, Windsor, Ontario) este o actriță de film și televiziune, cântăreață și cantautoare canadiană de origine greacă.[1] Ea este cunoscută mai ales pentru hit-ul său, "The Message", dar și pentru rolul lui Shelly Webster în The Crow.
* 1974: Edvin Marton (adevăratul său nume fiind Lajos Edvin Csűry; n. , Vîlok, Ucraina) este un compozitor și violonist maghiar. El a devenit cunoscut ca violonist pentru patinatori, devenind cunoscut prin colaborarea cu patinatori precum Evgeni Plushenko și Stephane Lambiel.
| Edvin Marton | |
 Edvin Marton | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Csűry Lajos Edvin |
| Născut | (45 de ani) Uileacu Tisei, Ucraina |
| Căsătorit cu | Adrienn Gombosi[*] |
| Cetățenie |  Ungaria |
| Ocupație | violonist |
| Activitate | |
| Studii | Franz Liszt Academy of Music[*] |
| Instrument(e) | vioară |
| Prezență online | |
| site web oficial Internet Movie Database | |
* 1976: Constantin Rădulescu (n. 17 ianuarie 1976) este un deputat român, ales în legislatura 2012-2016 din partea PSD.
* 1980: Zooey Claire Deschanel (pronunțat în engleză /ˈzoʊ.iː ˌdeɪʃəˈnɛl/; n. 17 ianuarie 1980) este o actriță și cantautoare americană. În 1999 și-a făcut debutul în cinematografie în filmul Mumford. Rolul care a consacrat-o însă a fost cel din Almost Famous, filmul semi-autobiografic regizat de Cameron Crowe, în care a jucat rolul Anitei. Au urmat filme precum Elf din 2003, The Hitchhiker's Guide to the Galaxy din 2005 și Cum să dai afară din casă un burlac de 30 de ani din 2006. Au urmat și rolurile principale în filmele Yes Man din 2008 sau (500) Days of Summer din 2009.[1][2]
Pentru câțiva ani, din 2001, Deschanel a jucat în cabaretul If All the Stars Were Pretty Babies alături de actrița Samantha Shelton.[3] A făcut echipă cu M. Ward alături de care a scos un album de debut, Volume One. Al doilea album, Volume Two, a fost lansat în martie 2010.
* 1980: Grigore Petrenco (în rusă Григорий Владимирович Петренко; n. 17 ianuarie 1980) este un politician de stânga din Republica Moldova, care din 2005 până în 2014 a deținut funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pe listele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.
* 1982: Dwyane Tyrone Wade, Jr. (n. 17 ianuarie 1982, Chicago, Illinois), poreclit Flash sau D-Wade, este un jucător profesionist american de baschet care evoluează pentru echipa Miami Heat din National Basketball Association (NBA).
* 1983: Álvaro Arbeloa Coca (n. 17 ianuarie1983, Salamanca, Spania) este un fost fotbalist spaniol.
* 1983: Lukas Magera (n. 17 ianuarie 1983, Ostrava, Cehoslovacia, astăzi în Cehia) este un fotbalist ceh, care joacă pe post de atacant pentru echipa de fotbal FK Mladá Boleslav. A debutat la naționala Cehiei pe 5 iunie 2009într-un meci amical împotriva Maltei.
* 1983: Ionuț Cristian Stancu (n. , Craiova, România) este un jucător român de fotbal retras din activitate.
În martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006
* 1984: Adam Richard Wiles (n. 17 ianuarie 1984), cunoscut mai mult după numele de scenă Calvin Harris, este un DJ, cântăreț, cantautor și producător muzical scoțian. El deține casa de discuri Fly Eye Records. Albumul său de debut, I Created Disco, lansat în 2007, a fost certificat cu aur de către British Phonographic Industry, și conținte single-urile de top 10 "Acceptable in the 80s" și "The Girls". Cel de-al doilea său album de studio, Ready for the Weekend (2009), a atins poziția #1 în UK Album Chart și include piesa "I'm Not Alone", care a debutat pe poziția #1 în UK Singles Chart, hitul de top 5 "Ready for the Weekend", și single-urile "Flashback" și "You Used to Hold Me".
Un album remix intitulat L.E.D. Festival din iulie 2010, a fost lansat ca album liber în ediția din august a Mixmag. În octombrie 2012, Harris a lansat cel de-al treilea său album de studio, 18 Months, care conține single-urile "Bounce", "Feel So Close", "Let's Go", "We'll Be Coming Back", "Sweet Nothing", "Drinking from the Bottle", "I Need Your Love", și "Thinking About You", fiecare din ele intrând în UK Top 10. Calvin Harris a scris și a produs piese și pentru alți artiști, printre care Kylie Minogue, Sophie Ellis-Bextor, Dizzee Rascal, Cheryl Cole, Example și Rihanna — "We Found Love", un succes internațional și unul din cele mai bine vândute single-uri din toate timpurile.
Harris deține recordul pentru cele mai multe hituri de top 10 în UK Singles Chart de pe un singur album de studio, cu nouă hituri, surclasându-l pe Michael Jackson.[1] Conform Forbes, Calvin Harris a fost cel mai bine plătit DJ în 2013, încasând aproximativ 46 de milioane $.
* 1985: Karolina Kudłacz (n. 17 ianuarie 1985, în Wąbrzeźno)[1] este o handbalistăpoloneză care joacă pentru clubul german SG BBM Bietigheim și echipa națională a Poloniei.
* 1985: Simone Simons (n. 17 ianuarie 1985, Hoensbroek) este o cântăreață mezzo-soprană olandeză,[2] vocalista formației symphonic metal Epica.
* 1988: Héctor Alfredo Moreno Herrera (născut pe 17 ianuarie 1988) este un fotbalist mexican profesionist care joacă pentru clubul spaniol Real Sociedad și Echipa națională de fotbal a Mexicului ca fundaș central.
Moreno a fost un membru al Mexic (selecționata de fotbal sub 17) care a câștigat Campionatul Mondial 2005 ce a avut loc în Peru. El a reprezentat, de asemenea, Mexic în 2010 și 2014 la Campionatul Mondial de Fotbal, precum și 2011 CONCACAF Gold Cup și 2013 Cupa Confederațiilor FIFA.
* 1991: Esmir Ahmetović (n. 17 ianuarie 1991, Srebrenica, Iugoslavia) este un fotbalist bosniac, care evoluează pe postul de mijlocaș stânga la clubul din țara sa natală, Bratstvo Gračanica.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu