MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ12 IANUARIE 2020
PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA - ARTE, SFATURI UTILE, GLUME
Bună dimineața, prieteni!
ARTE 12 Ianuarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 12 Ianuarie
Haricleea Darclee
Biografie
Hariclea Darclee s-a nascut la Braila, pe 10 iunie 1860, intr-o familie cu radacini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, nascuta Aslan, nepoata directa a domniei Mavrocordat, pastra in totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatal, Ion Haricli, era mare proprietar in Teleorman.
Debuteaza intr-un recital de canto in 1881 pe scena teatrului din Braila, oraul sau natal. Pleaca la Paris unde este remarcata de Charles Gounod, care ii incredineaza rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care ii face debutul pe scena Operei, in anul 1888.
La Scala din Milano, scena consacrarii sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet. A cantat pana in 1918 inca in deplinatatea mijloacelor sale vocale.
Hariclea Darclée a susinut crearea Operei Romane din Bucureti in 1921.
Debuteaza intr-un recital de canto in 1881 pe scena teatrului din Braila, oraul sau natal. Pleaca la Paris unde este remarcata de Charles Gounod, care ii incredineaza rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care ii face debutul pe scena Operei, in anul 1888.
La Scala din Milano, scena consacrarii sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet. A cantat pana in 1918 inca in deplinatatea mijloacelor sale vocale.
Hariclea Darclée a susinut crearea Operei Romane din Bucureti in 1921.
Repertoriu:
Daniel Auber La Muette de Portici (Luisa);
Georges Bizet Carmen (Carmen);
Arrigo Boito Mefistofele (Margherita);
Alfredo Catalani La Wally (Wally) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro alla Scala din Milano la 20 ianuarie 1892;
Alexis Catargi Enoch Arden (Ammie Lee) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premniera absoluta la Teatrul Naional din Bucureti in 1904;
Isidore De Lara Amy Robsard (Amy Robsard) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Opera din Montecarlo in aprilie 1897;
Gaetano Donizetti Don Pasquale (Norina);
Gaetano Donizetti L’elisir d’amore (Adina);
Gaetano Donizetti Linda di Chamounix (Linda);
Gaetano Donizetti Lucrezia Borgia (Lucrezia);
Gaetano Donizetti Maria di Rohan (Maria);
Alberto Franchetti Cristoforo Colombo (Isabella di Aragona, Ikuamota) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Genova, la 6 octombrie 1892;
Michail Glinka Ivan Susanin (Vania) – opera interpretata in premiera pentru Frana, la Nisa, in 1890;
Carlos Gomes Condor (Odalea) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro alla Scala din Milano la 21 februarie 1891;
Carlos Gomes I Guarany (Cecilia);
Charles Gounod Faust (Marguérite);
Charles Gounod Roméo et Juliette (Juliette);
Jacques Halévy La Juive (Rachèle);
Ruggero Leoncavallo I Pagliacci (Nedda) – opera interpretata in premiera pentru Romania, la Bucureti in 1903;
Ruggero Leoncavallo Zaza (Zaza);
Luigi Mancinelli Hero e Lenadro (Hero) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Madrid, in 1897;
Pietro Mascagni Cavalleria rusticana (Santuzza) – opera interpretata in premiera pentru Romania, la Bucureti in 1891;
Pietro Mascagni L’amico Fritz (Suzel) – opera interpretata in premiera pentru Teatro Della Pergola din Florena in 1891 i in premiera la Bucureti in 1910;
Pietro Mascagni Iris (Iris) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro dell’Opera din Roma, la 22 ianuarie 1898, in premiera pentru Teatro alla Scala din Milano la 19 ianuarie 1899 i in premiera la Bucureti in 1908;
Pietro Mascagni I Rantzau (Luisa) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro della Pergola din Florena la 10 noiembrie 1892 i in premiera la Teatro dell’Opera din Roma la 26 noiembrie 1892;
Jules Massenet Le Cide (Chimène) – debutul in Italia i premiera pentru Teatro alla Scala din Milano la 26 decembrie 1890;
Jules Massenet Manon (Manon);
Jules Massenet Thaïs (Thaïs);
Giacomo Meyerbeer L’Africaine (Selika);
Giacomo Meyerbeer Les Huguénots (Regina, Valentine) – in premiera pentru Romania, la Bucureti, in 1897;
Wolfgang Amadeus Mozart Don Giovanni (Zerlina);
Giovanni Pacini Saffo (Saffo) – premiera pentru Teatro dell’Opera din Roma la 28 octombrie 1911;
Ubaldo Pacchierotti Eidelberga mia (Catina) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro Colon din Buenos Aires, in 1909;
Ettore Panizza Aurora (Aurora) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro Colon din Buenos Aires, in 1909;
Giacomo Puccini Manon Lescaut (Manon Lescaut) – opera compusa pentru vocea sa i intepretata in premiera pentru Teatro alla Scala din Milano la 27 martie 1897;
Giacomo Puccini La Bohème (Mimì) – opera interpretata la premiera pentru America la Teatro Colon din Buenos Aires, in 1896 i in premiera pentru Romania la Bucureti, la 15 ianuarie 1903;
Giacomo Puccini Tosca (Floria Tosca) – opera compusa pentru vocea sa i in cadrul careia, aria sopranei, Vissi d’arte, a fost scrisa la sugestia artistei pe baza indicaiilor sale muzicale; a fost interpretata la premiera absoluta de la Teatro dell’Opera din Roma de la 14 ianuarie 1900 i la premiera pentru Teatro Regio din Torino la 20 februarie 1900, Teatro alla Scala din Milano la 17 martie 1900, Lisabona la 19 ianuarie 1901, Bucureti 18 ianuarie 1902 i Montecarlo 28 martie 1903;
Luigi & Federico Ricci Crispino e la Comare (La Comare);
Gioacchino Rossini Guglielmo Tell (Matilde d’Absburgo);
Gioacchino Rossini Stabat Mater (Soprano);
Anton Rubinstein Demonul (Tamara);
Camille Saint-Saëns Proserpina (Proserpina);
Richard Strauss Der Rosenkavalier (Marschalin) – premiera pentru Italia la Teatro dell’Opera di Roma, la 14 noiembrie 1911;
Ambroise Thomas Hamlet (Ofélie);
Ambroise Thomas Mignon (Mignon);
Pietro Vallini Il Voto (Maria) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro dell’Opera di Roma, la 27 noiembrie 1894;
Giuseppe Verdi Aida (Aida);
Giuseppe Verdi Un ballo in maschera (Amelia);
Giuseppe Verdi Otello (Desdemona);
Giuseppe Verdi Rigoletto (Gilda);
Giuseppe Verdi Simon Boccanegra (Amelia-Maria) – premiera pentru Teatro dell’Opera din Roma, la 17 mai 1892;
Giuseppe Verdi La Traviata (Violetta Valery);
Giuseppe Verdi Il Trovatore (Leonora);
Richard Wagner Die Meistersänger (Eva);
Richard Wagner Lohengrin (Elsa);
Richard Wagner Tannhäuser (Elisabeth) – premiera pentru Teatro alla Scala din Milano la 29 decembrie 1891 i pentru Teatro Colon din Buenos Aires in 1897;
HARICLEA DARCLEE
MUZICĂ 12 Ianuarie
4 horas maior saxofone amor canções
Leo Rojas Best Of All Time ♥ Leo Rojas Full Album 2019 - 2020 ♫♥♫ Leo Rojas Beautiful Relaxing Music
Top 50 Guitar Love Songs Instrumental - Soft Romantic Love Songs Violin, Sax, Piano, Guitar
POEZIE 12 Ianuarie
Aura Christi
Biografie
Aura Christi, poet, romancier, eseist. S-a născut la Chişinău, la 12 ianuarie 1967. Poemele sale au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Belgia, Italia, Suedia, Rusia, S.U.A, Bulgaria, Albania. Este redactor-șef al revistei Contemporanul. În 2003, înfiinţează – împreună cu Andrei Potlog, editorul și fratele Aurei Christi – Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi Editura Ideea Europeană; este unul dintre inţiatorii Asociaţiei EuroPress şi al Editurii EuroPress – instituţii de un real prestigiu naţional, care au menţinut în peisajul literar revista Contemporanul. (2003 – 2010)
Este unul dintre fondatorii Asociaţiei Contemporanul. (2010)
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al PEN-Clubului.
Aura Christi are în actele civile numele de Aurelia Potlog. Este fiica lui Semion Potlog, ofițer în trupele de elită ale aviației, născut la 14 noiembrie 1933 în satul Zgărdești (Telenești). Tatăl vine dintr-o familie de profesori și juriști, originari din teritorii aparținătoare Monarhiei Austro-Ungare; este absolvent al Școlii Înalte de Aviație Militară din orașul Dvinsk. În urma unui dramatic accident, este nevoit să renunțe prematur la cariera de militar, devenind la 28 de ani invalid pe viață și fiind pensionat. În urma unei prelungite suferinţe, Semion se stinge din viaţă la 27 februarie 1997. Mama scriitoarei, Liuba Potlog, născută Karaman (24 mai 1945), provine dintr-o înstărită familie din Nordul Moldovei. În 1970 se naște fratele scriitoarei, Andrei (31 ianuarie), căruia în familie și printre prieteni i se spune Andy. Andrei este absolvent al Colegiului de Coregrafie și Muzică „Șt.Neaga”, fiind dansator profesionist, pentru ca în urma unui accident să-și schimbe meseria. Urmează cursurile Facultăţii de management a Universitaţii „D. Cantemir” din Bucureşti, devenind editor.
Aura Christi este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Din anul 1993 – anul debutului editorial cu volumul de poeme Ecce Homo – se stabileşte la Bucureşti. Iar din vara anului 2009 se mută cu familia la Mogoşoaia, dedicându-se exclusiv scrisului.
Închide ochii si pleaca
Închide ochii si pleaca
în luminisurile interioare,
supravegheate în absenta ta
de o zeitate devoratoare.
Retrage-te, a venit ceasul
sa iei cu tine lumea
si nelinistile ei de a fi
care în antichitatea ta
se vor trezi,
daruindu-ti puterea si farmecul
celor fideli lor însisi
pâna la degradare,
pâna la întelepciunea oarba
de a înainta tot mai mult înauntru,
tot mai putin în afara.
Dupa usile negre
|
In orele de varf ale golului
|
Tudor George
Biografie Tudor George
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.
Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.
Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).
Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.
Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.
Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.
Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.
Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).
Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.
Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.
Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990
Balada Cavalerului Mărgărit
O clipă numai, dacă s-ar putea
Cu mâini de forceps care pruncu-l naşte
În palmă, ferm, să prind gândirea mea –
Ca prinsă-n ţest zvâcnirea unei broaşte,
O clipă, numai, dacă-n cer privind
Văd norii fermi – măcar de se destramă –
În ochiul minţii, copleşit de jind,
Râvnesc să prind cugetătoarea flamă !
Un Michelangelo dac-aş fi, şi-atunci
Tot n-aş putea în pumnul meu încape
Ameoba cugetării prinsă-n stânci
Meduza prinsă-n dantelări de ape !
Dar eu, acesta, micul bard hazliu,
Eu, bulevardierul Tudor George, –
Ahoe – chiuitul prea târziu
Al unei triste şi vetuste orge !
Dar eu, acest romantic hătrănit –
Relicvă sumbră într-un veac atomic –
Cum aş putea pe Ghiţă Mărgărit
Să-l cânt, decât în tonul jalnic-comic ?!
Nici unei muze ajutor nu-i cer,
Căci muzele-s vedenii de-ale noastre,
Iar Ghiţă – cuviosul cavaler –
E staroste-al singaporenei castre !
Or, care ochi de Argus sau de zeu
Cu geana mai vulcanic flăcărată,
L-a cunoscut mai viu cât îl ştiu eu
Şi l-a-ndrăgit mai pătimaş vreodată ?
Rămâie-aşa de simplu, de firesc –
Contur neclar ca scrijelat pe-o cretă –
Cum în pupila mea mi-l amintesc –
Efigie-ntr-o antică monetă.
Târziu de tot, vreun meşter numismat
De-o pipăi pupila mea cu mâna
Te-o regăsi, aşa cum te-am păstrat –
Prietenul meu drag din totdeauna !
Rugini vor trece şi cocleli, oxizi,
Ce viaţa noastră, timpul, îl devoră –
Te voi păstra în ochii suferinzi
Nealterat, frumos ca-n prima oră !
Pe lumea asta, o, de-aş fi atât,
Nimicnic preţ, şi toată viaţa-mi fie-i
Medalionu-mbrăţişat la gât,
Bănuţul sterp, podoaba prieteniei !
Căci nu cunosc alt ban şi nici alt preţ –
Pe lumea asta-n care regi sunt banii -
Doar lacrima distinsei frumuseţi
Şi soarele ce-l poartă-n ochi golanii !
Să fie soare, soare mult, ciclop
De aur, de căldură, de lumină !
Eu în haznaua cerului mi-ngrop
Bănuţul sterp şi rânceda rugină !
Curând se face noapte ! Facă-se !
Totală renunţare să se facă !
S-o stinge-atunci cu mine tot ce e
Şi amintirea ta sub promoroacă !
Am ars puţin, măcar cât un chibrit –
Deşi puteam să fiu un cer în flăcări –
Dar l-am cântat pe Ghiţă Mărgărit,
Făr’ să-mi ordone el, ca marii macări !
Căci tot pe lumea asta ce-am făcut,
Dac-ar fi fost şi brambura, prin stele,
Nu m-am purtat în frâu, nici abătut,
Decât la voia nebuniei mele !
Să-ţi fie voia liberă ! Să fii
Cântat de-o strună liberă ca vântul
Şi imnu-nflăcăratei bucurii
Coral să-l cânte stelele de-a rândul !
O, te-aş cânta aşa, de-ar fi să pot –
Căci nu-mi doresc o daurită liră ! –
Cum arborii cu alungitul ciot
Pe lira lunii braţele-şi deşiră !
Dar e ceva ce mi te-a-ngemănat
Cu norii palizi şi cu nimbul lunii !
E, poate, ochiul tău străfulgerat
Privind printre alcooluri, ca nebunii...
E, poate, buza ta ce-mi aminti
Zambila mortuară, poate crinul
Cu miere grea prelinsă prin gingii
Pe unde-a şiroit cândva veninul ?!
E poate-un Quasimodo ce-l văzum
Săltat în cupă, prăbuşit în cupă,
Când clopotele tălăngănau duium
Deasupra noastră, bolţile să rupă !...
E, poate, ceasul liniştii de-atunci
Când dalb erai şi pur la strai, ca mortul,
Cu crinul mâinii fin crispat, s-arunci
De sus, din treapta ta, lui Haron ortul ...
Mai stăruie, mai stăruie, etern
Clorotica prezenţă peste ere,
Prin ningerile dese ce s-aştern
Te-nchiegi mai dens şi stărui cu putere !
Prea mare voce-n pieptul tău de melc
În crusta cea de trup, ne-ncăpătoare,
Prea patos mult în nemilosul cerc
Şi-n fragedul cuptor – cumplit, dogoare !
Prea straşnic vânt olaltă zălogit
În foalele de rumenă hârtie,
Prea multe-albine stupul ceruit
Să nu-l sufoce sau să nu-l sfâşie !
Nu-i boală, deci, tuberculoza, nu-i !
ci-i foc mărturisit şi-aprinsă pară,
Ce nu se-aprinde-n pieptul nimănui
Cât n-are-atâta foc, să dea pe-afară !
Fii memorat, slăvite bard, John Keats,
Cu torţe-n piept, incinerat Jan Huss,
Voi, toţi, ce-aţi ars pe rug, slăviţi să fiţi
Cu Ghiţa Mărgărit cel mai presus !
Cine-ar putea vorbi despre atleţi,
Ce prăbuşiţi îi văd sub prima rază,
Când flacăra firavei tale vieţi
Ca un opaiţ încă luminează ?!
Stă scris acestor fragede făpturi
Să-ngemăneze dragostea şi ura,
Cu zâmbete crispate pe figuri
Privind sarcastic viaţa şi natura !
Stă scris ca o sămânţă rost să dea
Şi bradul rădăcini s-agaţe-n stâncă,
Ci sufletele mari, aşijderea,
Se prind de viaţă cu putere, încă !
Aşa a fost şi bardul Mărgărit –
Pădure-n flăcări, torţă de răşină –
Cenuşa, ca un zbor l-a troienit,
Dar în străfund, tot jar e şi-i lumină !
Ca şerpii traşi înspre bârlogul lor,
Cuvintele se trag şi pielea-şi schimbă,
Dar l-am văzut în slăvi şerpuitor
Cu şerpi de foc şi-nflăcărată limbă !
Eu am văzut supremul lui lasou
Pletind copacul cerului prin bolte
Şi scrâşnete astrale dând ecou
Sub şerpii-nflăcăratelor revolte ...
Eu am văzut cum cerul, clătinat,
Ca un copac se prăbuşea-n furtună,
Cuvântul lui, prin vămi cătându-şi vad,
Se prăbuşea cu boltele-mpreună !
Şi nu-i păsa de zei în nici un fel,
Cu orice liftă măsurându-şi flama –
S-o fi teşit, de-atâta foc şi zel,
S-o fi topit ca lumânarea lama !
Pumnal dac-ar fi fost, or spadă grea –
O spadă de Toledo, princiară –
Şi pân’la urmă încă se topea
De-atâtea bătălii şi-atâta pară !
Dar biata limbă-a unui cavaler ? –
Chiar Ghiţă Mărgărit fiind cavalerul ! –
Măcar că mulţi trimise-n iad şi-n cer,
Până la urmă, s-a teşit ca fierul !
O limbă de-ar fi fost, de clopot, chiar,
Încă şi-atunci, zbătând atâta vreme,
S-ar fi topit, dar glasul princiar
Al lui – deprins cu ode şi blesteme ?!
Un clopot surd, dogit, răsună-acum
Ca un potir ce stăruie-n ecouri
Şi farmecul străvechiului parfum
Noi îl vedem şi-l auzim prin nouri...
Pluteşte-n cer, iubite Cavaler !
plămânii tăi îi văd arzând pe-o criptă
Iar limba ta, ca fulgerul, prin cer
O văd răzbătătoare şi înfiptă !...
Acestea de la tine au rămas
Şi altor generaţii ce-or să vie:
O torţă şi o spadă fără glas
Ce-aşteaptă sub cenuşă să învie !
Nu-i stinsă torţa ! Torţa nu s-a stins !
N-o să se stingă torţa niciodată !
Iar spada ta, – săltată de vreun ins –
O să despice vremea ce s-arată !
Cu mâini de forceps care pruncu-l naşte
În palmă, ferm, să prind gândirea mea –
Ca prinsă-n ţest zvâcnirea unei broaşte,
O clipă, numai, dacă-n cer privind
Văd norii fermi – măcar de se destramă –
În ochiul minţii, copleşit de jind,
Râvnesc să prind cugetătoarea flamă !
Un Michelangelo dac-aş fi, şi-atunci
Tot n-aş putea în pumnul meu încape
Ameoba cugetării prinsă-n stânci
Meduza prinsă-n dantelări de ape !
Dar eu, acesta, micul bard hazliu,
Eu, bulevardierul Tudor George, –
Ahoe – chiuitul prea târziu
Al unei triste şi vetuste orge !
Dar eu, acest romantic hătrănit –
Relicvă sumbră într-un veac atomic –
Cum aş putea pe Ghiţă Mărgărit
Să-l cânt, decât în tonul jalnic-comic ?!
Nici unei muze ajutor nu-i cer,
Căci muzele-s vedenii de-ale noastre,
Iar Ghiţă – cuviosul cavaler –
E staroste-al singaporenei castre !
Or, care ochi de Argus sau de zeu
Cu geana mai vulcanic flăcărată,
L-a cunoscut mai viu cât îl ştiu eu
Şi l-a-ndrăgit mai pătimaş vreodată ?
Rămâie-aşa de simplu, de firesc –
Contur neclar ca scrijelat pe-o cretă –
Cum în pupila mea mi-l amintesc –
Efigie-ntr-o antică monetă.
Târziu de tot, vreun meşter numismat
De-o pipăi pupila mea cu mâna
Te-o regăsi, aşa cum te-am păstrat –
Prietenul meu drag din totdeauna !
Rugini vor trece şi cocleli, oxizi,
Ce viaţa noastră, timpul, îl devoră –
Te voi păstra în ochii suferinzi
Nealterat, frumos ca-n prima oră !
Pe lumea asta, o, de-aş fi atât,
Nimicnic preţ, şi toată viaţa-mi fie-i
Medalionu-mbrăţişat la gât,
Bănuţul sterp, podoaba prieteniei !
Căci nu cunosc alt ban şi nici alt preţ –
Pe lumea asta-n care regi sunt banii -
Doar lacrima distinsei frumuseţi
Şi soarele ce-l poartă-n ochi golanii !
Să fie soare, soare mult, ciclop
De aur, de căldură, de lumină !
Eu în haznaua cerului mi-ngrop
Bănuţul sterp şi rânceda rugină !
Curând se face noapte ! Facă-se !
Totală renunţare să se facă !
S-o stinge-atunci cu mine tot ce e
Şi amintirea ta sub promoroacă !
Am ars puţin, măcar cât un chibrit –
Deşi puteam să fiu un cer în flăcări –
Dar l-am cântat pe Ghiţă Mărgărit,
Făr’ să-mi ordone el, ca marii macări !
Căci tot pe lumea asta ce-am făcut,
Dac-ar fi fost şi brambura, prin stele,
Nu m-am purtat în frâu, nici abătut,
Decât la voia nebuniei mele !
Să-ţi fie voia liberă ! Să fii
Cântat de-o strună liberă ca vântul
Şi imnu-nflăcăratei bucurii
Coral să-l cânte stelele de-a rândul !
O, te-aş cânta aşa, de-ar fi să pot –
Căci nu-mi doresc o daurită liră ! –
Cum arborii cu alungitul ciot
Pe lira lunii braţele-şi deşiră !
Dar e ceva ce mi te-a-ngemănat
Cu norii palizi şi cu nimbul lunii !
E, poate, ochiul tău străfulgerat
Privind printre alcooluri, ca nebunii...
E, poate, buza ta ce-mi aminti
Zambila mortuară, poate crinul
Cu miere grea prelinsă prin gingii
Pe unde-a şiroit cândva veninul ?!
E poate-un Quasimodo ce-l văzum
Săltat în cupă, prăbuşit în cupă,
Când clopotele tălăngănau duium
Deasupra noastră, bolţile să rupă !...
E, poate, ceasul liniştii de-atunci
Când dalb erai şi pur la strai, ca mortul,
Cu crinul mâinii fin crispat, s-arunci
De sus, din treapta ta, lui Haron ortul ...
Mai stăruie, mai stăruie, etern
Clorotica prezenţă peste ere,
Prin ningerile dese ce s-aştern
Te-nchiegi mai dens şi stărui cu putere !
Prea mare voce-n pieptul tău de melc
În crusta cea de trup, ne-ncăpătoare,
Prea patos mult în nemilosul cerc
Şi-n fragedul cuptor – cumplit, dogoare !
Prea straşnic vânt olaltă zălogit
În foalele de rumenă hârtie,
Prea multe-albine stupul ceruit
Să nu-l sufoce sau să nu-l sfâşie !
Nu-i boală, deci, tuberculoza, nu-i !
ci-i foc mărturisit şi-aprinsă pară,
Ce nu se-aprinde-n pieptul nimănui
Cât n-are-atâta foc, să dea pe-afară !
Fii memorat, slăvite bard, John Keats,
Cu torţe-n piept, incinerat Jan Huss,
Voi, toţi, ce-aţi ars pe rug, slăviţi să fiţi
Cu Ghiţa Mărgărit cel mai presus !
Cine-ar putea vorbi despre atleţi,
Ce prăbuşiţi îi văd sub prima rază,
Când flacăra firavei tale vieţi
Ca un opaiţ încă luminează ?!
Stă scris acestor fragede făpturi
Să-ngemăneze dragostea şi ura,
Cu zâmbete crispate pe figuri
Privind sarcastic viaţa şi natura !
Stă scris ca o sămânţă rost să dea
Şi bradul rădăcini s-agaţe-n stâncă,
Ci sufletele mari, aşijderea,
Se prind de viaţă cu putere, încă !
Aşa a fost şi bardul Mărgărit –
Pădure-n flăcări, torţă de răşină –
Cenuşa, ca un zbor l-a troienit,
Dar în străfund, tot jar e şi-i lumină !
Ca şerpii traşi înspre bârlogul lor,
Cuvintele se trag şi pielea-şi schimbă,
Dar l-am văzut în slăvi şerpuitor
Cu şerpi de foc şi-nflăcărată limbă !
Eu am văzut supremul lui lasou
Pletind copacul cerului prin bolte
Şi scrâşnete astrale dând ecou
Sub şerpii-nflăcăratelor revolte ...
Eu am văzut cum cerul, clătinat,
Ca un copac se prăbuşea-n furtună,
Cuvântul lui, prin vămi cătându-şi vad,
Se prăbuşea cu boltele-mpreună !
Şi nu-i păsa de zei în nici un fel,
Cu orice liftă măsurându-şi flama –
S-o fi teşit, de-atâta foc şi zel,
S-o fi topit ca lumânarea lama !
Pumnal dac-ar fi fost, or spadă grea –
O spadă de Toledo, princiară –
Şi pân’la urmă încă se topea
De-atâtea bătălii şi-atâta pară !
Dar biata limbă-a unui cavaler ? –
Chiar Ghiţă Mărgărit fiind cavalerul ! –
Măcar că mulţi trimise-n iad şi-n cer,
Până la urmă, s-a teşit ca fierul !
O limbă de-ar fi fost, de clopot, chiar,
Încă şi-atunci, zbătând atâta vreme,
S-ar fi topit, dar glasul princiar
Al lui – deprins cu ode şi blesteme ?!
Un clopot surd, dogit, răsună-acum
Ca un potir ce stăruie-n ecouri
Şi farmecul străvechiului parfum
Noi îl vedem şi-l auzim prin nouri...
Pluteşte-n cer, iubite Cavaler !
plămânii tăi îi văd arzând pe-o criptă
Iar limba ta, ca fulgerul, prin cer
O văd răzbătătoare şi înfiptă !...
Acestea de la tine au rămas
Şi altor generaţii ce-or să vie:
O torţă şi o spadă fără glas
Ce-aşteaptă sub cenuşă să învie !
Nu-i stinsă torţa ! Torţa nu s-a stins !
N-o să se stingă torţa niciodată !
Iar spada ta, – săltată de vreun ins –
O să despice vremea ce s-arată !
Stăpânul vorbelor
Al vorbelor trufaş sunt suveran
Şi gândul meu e pentru toate lege,
Se-aşază-n jur cu gestul diafan
Al curtezanelor de lângă rege,
Zâmbesc suav, se-apleacă-n preajma mea
Boltind spinări şi umere golaşe:
Ci, doar clipind din pleoapă, aş putea
S-aleg dulci favorite ca un paşe!
Cu pas plutit alunecă prin jur
Ca flori de lotuşi mari pe ape line,
Nemărginit de dragi, fără cusur,
Cu tandre reverenţe, lungi feline,
Flambând din braţe danţă valuri dulci
Şi văluri nevăzute înfioară,
Pe-a căror pânză firavă să-ţi culci
Sufletul proaspăt, inima uşoară,
Pe fire delicate de paingi
Îţi ţes în jur meşteşugită plasă
A cărei boare numai de-o atingi
Că-ţi şi vrăjeşte pleoapa somnoroasă.
De farmec mult, se-nceaţă ochiul greu
Şi de acele danţuri nu mai scapă
Sub bolte de cristal, precum Nereu,
Te prăbuşeşti sub fastuoasa apă.
Al braţelor şi-al pulpelor alint
Şi-a rozelor satenuri şi mătăsuri,
Un farmec de beteală şi argint
Desfăşură-n timpane şi pe văzuri,
Sub volbura acestor nimfe moi
Şi palide meduze răvăşite
Din ranguri, flasc, te-afunzi ca un moroi
Şi dansul lor copleşitor te-nghite...
Curând pe creştet îţi va sta un crab
– Ca o coroană ce se ofilise-
Şi ochiul tău de visător nabab
Se vor topi ca scoicile deschise.
Vei rătăci prin magicul polip
Prin negura de ape şi meduze,
Prin pătimaşe nimburi de nisip
Ca stridia, cu perlele pe buze.
Iar mâna ta
– neptunian trident –
Târziu de sub uitări, tânjind să scape,
va flutura prin tot oceanul lent
ca o eşarfă de mărgean,
sub ape...
Şi gândul meu e pentru toate lege,
Se-aşază-n jur cu gestul diafan
Al curtezanelor de lângă rege,
Zâmbesc suav, se-apleacă-n preajma mea
Boltind spinări şi umere golaşe:
Ci, doar clipind din pleoapă, aş putea
S-aleg dulci favorite ca un paşe!
Cu pas plutit alunecă prin jur
Ca flori de lotuşi mari pe ape line,
Nemărginit de dragi, fără cusur,
Cu tandre reverenţe, lungi feline,
Flambând din braţe danţă valuri dulci
Şi văluri nevăzute înfioară,
Pe-a căror pânză firavă să-ţi culci
Sufletul proaspăt, inima uşoară,
Pe fire delicate de paingi
Îţi ţes în jur meşteşugită plasă
A cărei boare numai de-o atingi
Că-ţi şi vrăjeşte pleoapa somnoroasă.
De farmec mult, se-nceaţă ochiul greu
Şi de acele danţuri nu mai scapă
Sub bolte de cristal, precum Nereu,
Te prăbuşeşti sub fastuoasa apă.
Al braţelor şi-al pulpelor alint
Şi-a rozelor satenuri şi mătăsuri,
Un farmec de beteală şi argint
Desfăşură-n timpane şi pe văzuri,
Sub volbura acestor nimfe moi
Şi palide meduze răvăşite
Din ranguri, flasc, te-afunzi ca un moroi
Şi dansul lor copleşitor te-nghite...
Curând pe creştet îţi va sta un crab
– Ca o coroană ce se ofilise-
Şi ochiul tău de visător nabab
Se vor topi ca scoicile deschise.
Vei rătăci prin magicul polip
Prin negura de ape şi meduze,
Prin pătimaşe nimburi de nisip
Ca stridia, cu perlele pe buze.
Iar mâna ta
– neptunian trident –
Târziu de sub uitări, tânjind să scape,
va flutura prin tot oceanul lent
ca o eşarfă de mărgean,
sub ape...
Sub scutul lui Hercule
Orgolii stepe mintea nu-mi devoră,
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!
Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!
Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!
Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!
Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!
Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!
Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!
Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!
Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!
TEATRU/FILM 12 Ianuarie
În regia Horea Popescu
Biografie
Regizorul Horea Popescu s-a născut la 17 decembrie 1925, in comuna Putineiul din judeţul Ilfov.
A studiat simultan la Facultatea de Drept din Bucureşti si la Institutul de Teatru, pe ambele le-a absolvit in 1953, apoi s-a specializat in regie pentru cinema la Institutul de Inalte Studii Cinematografice din Paris.
A început sa regizeze spectacole de teatrul Giulesti, apoi la Teatrul Naţional. Printre realizări se numara ,,Moştenirea" de Titus Popovici, ,,Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, ,,Domnisoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, ,,Rivalii" de Richard Sheridan, ,,Taramul celalalt" de Dusan Kovacevic, ,,Moartea lui Tarelkin" de Suhovo Kobilin, ,,Cabala Bigotilor” de A. Bulgakov, ,,Doamna ministru” de Branislav Nuşici, ,,Danton” de Camil Petrescu, ,,Caligula” de Albert Camus, ,,Generoasa Fundatie’’ de A. Buerro Valejo, ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci’’ dupa Dale Wasserman, ,,Baia si Plosnita’’ de V. Maiakovski, ,,Richard al III-lea’’ de W. Shakespeare, ,,Becket" de J. Anouilh, ,,Titanic vals’’ de Tudor Musatescu, ,,Coana Chirita’’ dupa V. Alecsandri, ,,Tache, Ianke şi Cadâr" de Victor Ion Popa, ,,Castiliana” de Lope de Vega etc., precum si spectacole de opereta ca ,,Fantana Blanduziei" de C.Trailescu la Teatrul National de Opereta Ion Dacian din Bucuresti.
A regizat filmele 1989- Moartea unui artist, 1987- Cuibul de viespi, 1967- De trei ori Bucuresti, 1963- O dragoste lunga de-o seara, a scris scenariile filmelor De trei ori Bucuresti, Cuibul de viespi, si Moartea unui artist.
A aparut ca actor in filmele Maiorul si moartea (1967), Rautaciosul adolescent (1968), Realitatea ilustrata - serial tv (1969), Dimitrie Cantemi" (1973), Comedie fantastica (1975), Actorul si salbaticii (1975), Crucea de piatra (1994). Horea Popescu a murit la 24 ianuarie 2010.
Pe scurt despre Horea Popescu:
Nume: Horea Popescu
Ocupatia: Regizor, scenarist
Data nasterii: 17 decembrie 1925
Zodia: Sagetator
Locul nasterii: Putineiul, judeţul Ilfov, România
Naţionalitate: româna
Data si locul decesului: 24 ianuarie 2010, Bucureşti
De ce este faimos Horea Popescu?
A fost director artistic la Teatrul Naţional din capitala, a regizat spectacole de teatru, de opera, filme, a scris scenarii de film.
De ce ne place Horea Popescu?
A regizat cunoscutul film Cuibul de viespi, realizat după piesa de teatru Gaiţele de Alexandru Kiriţescu.
A studiat simultan la Facultatea de Drept din Bucureşti si la Institutul de Teatru, pe ambele le-a absolvit in 1953, apoi s-a specializat in regie pentru cinema la Institutul de Inalte Studii Cinematografice din Paris.
A început sa regizeze spectacole de teatrul Giulesti, apoi la Teatrul Naţional. Printre realizări se numara ,,Moştenirea" de Titus Popovici, ,,Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, ,,Domnisoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, ,,Rivalii" de Richard Sheridan, ,,Taramul celalalt" de Dusan Kovacevic, ,,Moartea lui Tarelkin" de Suhovo Kobilin, ,,Cabala Bigotilor” de A. Bulgakov, ,,Doamna ministru” de Branislav Nuşici, ,,Danton” de Camil Petrescu, ,,Caligula” de Albert Camus, ,,Generoasa Fundatie’’ de A. Buerro Valejo, ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci’’ dupa Dale Wasserman, ,,Baia si Plosnita’’ de V. Maiakovski, ,,Richard al III-lea’’ de W. Shakespeare, ,,Becket" de J. Anouilh, ,,Titanic vals’’ de Tudor Musatescu, ,,Coana Chirita’’ dupa V. Alecsandri, ,,Tache, Ianke şi Cadâr" de Victor Ion Popa, ,,Castiliana” de Lope de Vega etc., precum si spectacole de opereta ca ,,Fantana Blanduziei" de C.Trailescu la Teatrul National de Opereta Ion Dacian din Bucuresti.
A regizat filmele 1989- Moartea unui artist, 1987- Cuibul de viespi, 1967- De trei ori Bucuresti, 1963- O dragoste lunga de-o seara, a scris scenariile filmelor De trei ori Bucuresti, Cuibul de viespi, si Moartea unui artist.
A aparut ca actor in filmele Maiorul si moartea (1967), Rautaciosul adolescent (1968), Realitatea ilustrata - serial tv (1969), Dimitrie Cantemi" (1973), Comedie fantastica (1975), Actorul si salbaticii (1975), Crucea de piatra (1994). Horea Popescu a murit la 24 ianuarie 2010.
Pe scurt despre Horea Popescu:
Nume: Horea Popescu
Ocupatia: Regizor, scenarist
Data nasterii: 17 decembrie 1925
Zodia: Sagetator
Locul nasterii: Putineiul, judeţul Ilfov, România
Naţionalitate: româna
Data si locul decesului: 24 ianuarie 2010, Bucureşti
De ce este faimos Horea Popescu?
A fost director artistic la Teatrul Naţional din capitala, a regizat spectacole de teatru, de opera, filme, a scris scenarii de film.
De ce ne place Horea Popescu?
A regizat cunoscutul film Cuibul de viespi, realizat după piesa de teatru Gaiţele de Alexandru Kiriţescu.
- Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel (1994)
- Actorul și sălbaticii (1975) - medic
- Comedie fantastica / Comedie fantastică (1975) - Directorul
- Dimitrie Cantemir (1973) - Cneazul Tolstoi
- Sfânta Tereza și diavolii (1972)
- Răutăciosul adolescent (1969) - Farmacistul
- Realitatea ilustrata (1969)
- Maiorul și moartea (1967) - turist
- Moartea unui artist (1991)
- Cuibul de viespi (1987)
- Balcescu / (1974)
- De trei ori Bucuresti (1968) - regizor
- O dragoste lungă de-o seară (1963)
- Omul de lângă tine (1961)
Filmografie - scenarist
- Moartea unui artist (1991)
- Cuibul de viespi (1987)
- De trei ori Bucuresti (1968) - scenarist
Cuibul de viespi HQ:
Cu Rodica Tapalagă
Biografie
Pe data de 2 Noiembrie 1996, Rodica Tapalagă a fost invitată în cadrul celebrei emisiuni "Profesioniştii" (TVR1), realizată de Eugenia Vodă. Artista a oferit un amplu interviu despre viaţa şi cariera ei
De asemenea, puteti citi importante interviuri cu Rodica Tapalagă la secţiunea Media a acestui site.
Iată o mică biografie a artistei.
Rodica Tapalagă s-a născut la Dorohoi pe 12 ianuarie 1939. Fratelei ei mai mare a fost cunoscutul actor Ştefan Tapalagă (n. 4 aprilie 1933 – d. 21 mai 1994). În Dorohoi familia actriţei a locuit pe aceeaşi stradă cu celebrul actor Octavian Cotescu. La vârsta de numai 3 luni, Rodica Tapalagă s-a mutat cu familia la Bucureşti, unde tatăl său primise un post de funcţionar la Banca Naţională a României.
Artista a fost profund marcată de cel de-al doilea război mondial. Într-un interviu acordat Eugeniei Vodă în anul 1996, artista a vorbit despre amintirile sale legate de bombardamentului de pe 4 aprilie 1944, precum şi despre peripeţiile sale de la Ţintea, o localitate din
DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE 12 Ianuarie
CASCADE ÎNGHEȚATE IARNA
Folosite pentru uz extern, frunzele de varza actioneaza precum un magnet: iti iau durerea cu mana! Varza este un aliment deosebit, dar are si numeroase aplicatii terapeutice:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 12 Ianuarie
espre amintirile sale legate de bombardamentului de pe 4 aprilie 1944, precum şi despre peripeţiile sale de la Ţintea, o localitate din Prahova unde se refugiase cu familia.
De pe la vârsta de 5 ani, Rodica Tapalagă a început să recite versuri într-o echipă sindicală a Bancii Nationale din Bucureşti, unde tatăl ei era angajat. Din această echipă au făcut parte mari artişti lirici precum: Mircea Buciu, Virginia Leu, Zenaida Pally. Cu această echipă sindicală, Rodica Tapalagă a susţinut numeroase spectacole şi turnee în Bucureşti şi în ţară. Iniţial a recitat poezii de Eminescu apoi, după instaurarea regimului comunist, a recitat poezii de propagandă scrise de Maria Banuş, Dan Deşliu, Veronica Porumbacu sauAlexandru Toma. Cu echipa sindicală de artişti, Rodica Tapalagă, însoţită de mama ei, a efectuat spectacole şi în penitenciare precum Poarta Albă sau la Bicaz. Tot în interviul acordat Eugeniei Vodă, artista a mărturisit că, la vârsta de 11 ani, s-a retras deliberat din această echipă sindicală, deoarece începuse să citească mult şi să-şi dea seama că “propaganda nu stă bine alături de actul artistic”. Acesta a fost şi unul din motivele pentru care, mai târziu, Rodica Tapalagă a refuzat să recite poezie de porpagandă.
Rodica Tapalagă a urmat cursurile primare la şcoala “Romanescu”, aflată în dealul Uranus din Bucureşti, apoi a învăţat la prestigiosul Liceu Gheorghe Lazăr. În timpul liceului a fost fascinată de profesoarele sale (unele dintre ele fiind chiar doctori la Sorbona), pe care le-a luat drept model. A absolvit liceul cu 10 clase (aşa cum se obişnuia în anii’50) în anul 1955.
Iniţial, Rodica Tapalagă a vrut să se facă chimistă dar, la o agapă de bacalaureat, în timp ce a recitat “Scrisoarea III” de Eminescu, a fost remarcată de câteva actriţe aflate în asistenţă (printre care Eugenia Popovici şi Fifi Mihailovici, soţia lui Ion Finteşteanu) care au sfătuit-o să dea la teatru.
În toamna anului 1955, la numai 16 ani, Rodica Tapalagă a fost admisă din prima probă la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti (ATF). Din comisia de profesori au făcut parte Nicolae Băltăţeanu (şeful comisiei) şiAura Buzescu. După admitere, Rodica Tapalagă devine studenta lui Ion Şahighian. Asistentul lui Şahighian era David Esrig. Pe atunci ATF îşi avea sediul deasupra prestigiosului Teatru Bulandra (pe atunci se numea Teatrul Municipal).
În anul 1958, în timp ce era studentă la ATF, Rodica Tapalagă îşi face debutul în cinema. Fiind una dintre studentele cele mai bune, Rodica Tapalagă a fost chemată la probe pentru filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, în regia lui Andrei Călăraşu. Fiind imediat acceptată, artista a debutat alături de Iurie Darie, Stela Popescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ştefan Bănică şi fratele său, Ştefan Tapalagă. Acesta a fost începutul colaborării profesionale a fraţilor Tapalagă. În anii’ 60 şi ’70, Rodica şi Ştefan Tapalagă au jucat, cu mare succes, în numeroase spectacole de varietăţi TV. Multe din aceste spectacole au fost regizate de Alexandru Bocăneţ şiSanda Manu, soţia lui Ştefan Tapalagă.
În 1959, după absolvirea ATF-ului, Rodica Tapalagă a fost repartizată la Teatrul Naţional din Craiova pe scena căruia a jucat timp de doi ani. Primul mare succes pe scena craioveană a fost cel al Elizei Doolitle din“Pygmalion”, în regia apreciatului Vlad Mugur.
La Craiova, Rodica Tapalagă a jucat în piese precum “Celebrul 702”, “Poveste din Irkutsk”, “Passacaglia”sau “Tânara gardă” pentru care a obţinut Premiul II de interpretare la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-III-a.
Tot în prima parte a anilor’60, după succesul avut cu filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Aproape de soare” (regia: Savel Stiopul, 1961).
În 1961, doamna Lucia Sturza Bulandra a văzut-o jucând în “Tânara gardă” şi s-a decis s-o angajeze laprestigiosul Teatrul Bulandra din Bucureşti (pe atunci se numea Teatrul Municipal). Pentru a fi angajată, Rodica Tapalagă a trebuit să dea un concurs în vara anului 1961. Piesa cu care a dat concursul la Bulandra a fost“Pygmalion”. Întrucât partenerul său de scenă din “Pygmalion” nu a putut veni, Ştefan Tapalagă a fost actorul care i-a dat replicile. Doamna Bulandra a fost profund impresionată atât de Rodica cât şi de Ştefan Tapalagă.Rodica Tapalagă a fost ultimul actor angajat personal de doamna Bulandra (acesta s-a stins din viaţă pe 19 septembrie 1961). În interviul Eugeniei Vodă, artista a declarat că doamna Bulandra i-a spus: “cred că eşti ultimul meu angajat şi, draga mea, am să apuc să mor”.
Aşa a început lunga şi frumoasa colaborare a Rodicăi Tapalagă cu Teatrul “Bulandra”, teatru ce o fascinase încă de cînd era eleva liceului “Gheorge Lazăr”. Clody Berthola, Tanţi Cocea, Fory Etterle sau Ileana Predescusunt doar câţiva din marii actori care jucau la acea vreme pe scena de la Bulandra. “Copii soarelui” este primul spectacol în care a jucat la Bulandra, spectacol ce a avut premiera pe data de 23 decembrie 1961. Artista a jucat rolul Fimei, un rol pe care l-a îndrăgit foarte mult. Cei mai importanţi regizori cu care a lucrat în prima sa perioadă la Bulandra au fost Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie.
În 1962 Rodica Tapalagă debutează la Radio. Mihai Zirra a fost cel care a invitat-o la radio. Artista şi-a făcut debutul radiofonic în piesa "Şcoala femeilor" de Moliere. Până în 1985, Rodica Tapalagă a fost o prezenţă frecventă a teatrului naţional radiofonic. Artista a jucat în peste 100 de piese de teatru radiofonic.
În 1963, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Cinci oameni la drum” (regia: Gabriel Barta).
În anul 1964 are o apariţie memorabilă în celebrul film de scurt metraj “Politica şi... delicatese”, după schiţa lui I.L. Caragiale şi în regia lui Haralambie Boroş. A jucat alături de Dem Rădulescu şi Ştefan Mihăilescu Brăila. Filmul a obţinut premiul Diploma de Onoare şi Placa de ceramică la al VI-lea Festival Internaţional al Filmului Vesel de la Viena
Tot în anii’60, Rodica Tapalagă îşi face debutul la Televiziunea Română devenind, în timp, una din cele mai populare artiste de divertisment şi teatru tv. Rodica Tapalagă este o apariţie frecventă în spectacolele de varietăţi (în special în cele regizate de Alexandru Bocăneţ). În anii '60, '70 şi '80, actriţa joacă în peste 30 de filme de teatru TVprecum: Ceasul de aur (1967), Maior Barbara (1969), Gaiţele (1969), Sfântul (1973) , Rivalii (1976), Surorile Boga (1977), Picnic pe câmpul de luptă (1979), Tren de plăcere (1979), Actorul din Hamlet(1979), Unchiul Vania (1980), O afacere neobişnuită (1981), Steaua fără nume (1983), Fotoliul fermecat (1985), Dimineaţa pierdută (1990), Cui i-e frică de Virginia Woolf? (1995).
Cele mai importante spectacole în care a jucat la Bulandra în anii’60 au fost: “Proştii sub clar de lună” (regiaLucian Pintilie) - rol pentru care a primit Premiul I pentru interpretare feminină la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-IV-a, Bucureşti , “Comedia erorilor”(regia: Lucian Giurchescu, peste 600 de reprezentaţii), “Opera de trei parale” (regia Liviu Ciulei, peste 400 de reprezentaţii), “Nu sunt Turnul Eiffel” (regia Valeriu Moisescu), “D-ale Carnavalului” (regia: Lucian Pintilie) şi “Melodie Varşoviană” (regia Ivan Helmer, rol foarte îndrăgit de artistă). În 1965 regizoarea Sanda Manu îi oferă rolul principal în piesa “Colombe” care s-a jucat la Teatrul Nottara.
În anii'60, odată cu spectacolul “D-ale Carnavalului” (1966), şi mai târziu cu “O scrisoare pierdută” care a avut premiera în (1972), Rodica Tapalagă începe, alături de întregul colectiv al Teatrului Bulandra, seria turneelor peste hotare. Alături de colectivul de la Bulandra, Rodica Tapalagă a vizitat Franţa, Germania, Italia, Iugoslavia, Marea Britanie, Olanda, Ungaria, U.R.S.S., etc. Piesa “D-ale Carnavalului” a avut 296 de reprezentaţii.
Anii'70 au reprezentat pentru Rodica Tapalagă mari satisfacţii artistice. Pe 4 iulie 1970, artista devine mamă.
La Teatrul Bulandra, Rodica Tapalgă joacă în două spectacole extraordinare în regia lui Liviu Ciulei: “O scrisoare pierdută” (1972) de Caragiale (unii critici au afirmat că a fost cea mai reuşită Zoe) şi “Azilul de noapte” (1975)de Gorki.
După o absenţă de 12 ani, Rodica Tapalagă revine în film. Artista obţine Premiul ACIN pentru interpretarea rolul lui Aglae din “Tănase Scatiu” (1976). Alte filme importante în care a jucat în această decadă au fost: "Între oglinzi paralele" (1979), “Vis de ianuarie” (1979), “Clipa” (1979) şi “Ora zero” (1979). Criticul de film Eva Sîrbu a afirmat au că Dan Piţa şi Mircea Veroiu au fost regizorii care "au folosit-o aproape de posibilităţile ei".
În 1977, după cenzurarea (de către comisia de vizionare a PCR) rolului din piesa "Interviu" de Ecaterina Oproiu şi aîntreruprerii spectacolului “O scrisoare pierdută” (din cauza tragicei dispariţii a lui Toma Caragiu la cutremurul din 4 martie), Rodica Tapalagă părăseşte Teatrul Bulandra şi se transferă la Teatrul Mic.
Pe scena Teatrului Mic, Rodica Tapalagă joacă în mari spectacole precum: “Unchiul Vania” (1978, un rol foarte îndrăgit de artistă), “Nebuna din Chaillot” (1978) sau “Pluralul Englezesc” (1979, un spectacol cu viaţă lungă), şi “Copii lui Kennedy" (1980, Teatrul Foarte Mic). Cu toate că aceste spectacole au avut un mare succes atât la public, cât şi la critici, Rodica Tapalagă nu a fost pe deplin mulţumită de periplul său de la Teatrul Mic. Artista va declara că perioada petrecută la Teatrul Mic a fost "o rătăcire".
În anii’80 Rodica Tapalgă continuă seria apariţiilor la televiziune, în film şi în radio.
Artista apare in filmele “Artista, dolarii şi ardelenii” (1980), “De dragul tău, Anca” (1983), “Dragostea şi revoluţia” (1983), “Vreau să ştiu de ce am aripi?” (1984).
În toamna anului 1982, Rodica Tapalagă revine pe scena Teatrului Bulandra în spectacolul “Tartuffe/Cabala bigoţilor” (regia Alexandru Tocilescu).
Revenită definitv la Bulandra, Rodica Tapalagă joacă în spectacolele “Rezervaţia de pelicani” (1983), “Unchiul Vania” (1985, din nou în rolul Elena Andreevna), “Trenurile mele” (1985).
Pe data de 3 decembrie 1986 are loc, la Teatrul Bulandra, premiera piesei “Dimineaţa pierdută” în regiaCătălinei Buzoianu, după romanul cu acelaşi titlu de Gabriela Adameşteanu. În această piesă, Rodica Tapalagă a făcut o creaţie memorabilă în rolul lui Sophie Ioaniu. Iată ce a declarat Cătălina Buzoianu pentru ziarul România Liberă: “La Teatrul Bulandra erau mari, foarte mari actriţe şi fiecare şi-a găsit un rol în acel spectacol. Erau Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Irina Petrescu şi mai ales Rodica Tapalagă, care juca în acea montare o femeie la trei vârste, de la tinereţe la maturitate, la bătrâneţe şi moarte, iar interpretarea ei nu avea egal. Şi unde mai pui că făcea tot acest rol uriaş aproape fără machiaj. În plus, Rodica era un extraordinar om de echipă. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de această trupă nebună de la Bulandra, cu actorii care nu jucau pur şi simplu, ci se dăruiau complet. Era un spectacol greu, care a avut de înfruntat din plin cenzura comunistă. Oriunde ne duceam cu el prin ţară făcea săli arhipline. Şi chiar Rodica mi-a spus după întoarcerea dintr-un turneu: "Cătălina, nu a fost spectacol, a fost revoluţie!..."
În perioada 1986-1990, "Dimineaţa pierdută" a avut 89 de reprezentaţii pe scena sălii "Toma Caragiu" a Teatrului "Bulandra".
În 1988 Rodica Tapalagă este vocea lui Miaulady în desenul animat de mare succes “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor” (regia Victor Antonescu).
După căderea regimului comunist, în februarie 1990, piesa “Dimineaţa pierdută” este difuzată la televiziune. Piesa, difuzată pentru prima dată cu replicile necenzurate, a avut o audienţă record.
În anul 1991, după întruperea piesei “Dimineaţă pierdută”, la doar 52 de ani, Rodica Tapalagă se pensionează la cerere. A urmat o perioadă de cinci-şase ani în care artista s-a retras din lumea artistică.
Pe 21 mai 1994 se stinge din viaţă Ştefan Tapapalgă, fratele artistei.
Rodica Tapalagă revine la actorie în anul 1995. Artista a jucat memorabil, alături de Radu Beligan, în filmul de televiziune “Cui îi e frică de Virginia Woolf?” în regia Olimpiei Arghir. De asemenea, după absenţă de 10 ani, actriţa revine la Teatrul Radiofonic, cu piesa "Calul leşinat" de Francoise Sagan.
Pe 3 noiembrie 1996, Rodica Tapalagă este invitata doamnei Eugenia Vodă în cadrul emisiunii“Profesioniştii”. La scurt timp după acest eveniment, Rodica Tapalagă revine în Teatrul Bulandra. Marea actriţă Ileana Predescu, care intepreta la acel moment rolul Dădacei din piesa “Trei surori” de Cehov, a decedat pe data de 12 noiembrie 1996. La rugămintea regizorului Alexandru Darie, Rodica Tapalagă o înlocuieşte peIleana Predescu în rolul Dădacei. “După o singură zi de repetiţii, a intrat în spectacol şi am avut premiera la Cracovia, Polonia (la cea de-a V-a ediţie a Festivalului UTE). A fost aşa de bună încât Andrzej Wajda, marele regizor polonez, a venit să le sărute mâinile actriţelor după terminarea piesei", a povestit Alexandru Darie.
Pe 1 iunie 1997, Rodica Tapalagă a avut o nouă premieră la Bulandra. Actriţa a interpretat magistral rolul doamnei Toothe din piesa “Totul în grădină” (regia Tudor Mărăscu). Pentru acest rol, Rodica Tapalagă a fostnominalizată la premiile UNITER.
Pe data de 1 decembrie 2000, Rodica Tapalagă este distinsă cu Ordinul Naţional Pentru Merit în Grad de Ofiţer. Distincţia a fost oferită de preşedintele României, Emil Constantinescu.
Pe 2 aprilie 2001, cariera acriţei Rodica Tapalagă a fost încununată cu Premiul UNITER pentru Întreaga Activitate, decernat în cadrul celei de-a IX-a ediţii a premiilor UNITER.
În anul 2003, după o altă pauză de câţiva ani, Rodica Tapalagă revine în viaţa artistică. Artista a jucat în apreciate piese de teatru radiofonic precum: "Domnişoara din Tacna" (2004) de Mario Vargas Llosa, "Dimineaţă pierdută" (2004) de Gabriela Adameşteanu sau "Un duel în ziua nunţii" (2004) de A.P. Cehov (spectacol distins cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic).
Pe 26 iunie 2004, după o perioadă lungă de repetiţii, Rodica Tapalagă are o nouă premieră la Bulandra. Artista joacă, alături de Mircea Albulescu, în piesa “Nebunia Regelui George” (regia Petre Bokor).
De asemenea, în octombrie 2004, joacă în spectacolul lectură "Girl Power" de la Teatrul Act.
În anul 2005, Rodica Tapalagă şi-a mai împlinit un vis. A jucat un rol principal într-un film de autor. Cel mai mare rol al său în cinematografie a fost cel din filmul "Sistemul Nervos" (2005), în regia lui Mircea Daneliuc. În acest film Rodica Tapalagă a făcut o creaţie remarcabilă în rolul Niculinei Puică, o bătrânică olteancă care ţine o pensiune rurală. Niculina se îndrăgosteşte de un crainic de televiziune (interpretat de Mircea Radu) şi vine la Bucureşti pentru al cunoaşte. Pentru acest rol Rodica Tapalagă a fost distinsă cu Premiul "Cuvântul", în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Anteneul Român, pe 10 ianuarie 2006.
În 2006, la sfârşitul stagiunii teatrale, piesa "Nebunia Regelui George" se întrerupe, din cauza stării de sănătate a Rodicăi Tapalagă.
În decembrie 2009, Rodica Tapalagă este distinsă cu un Premiu în cadrul Galei Premiilor Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură - secţiunea Artele Spectacolului.
Pe 18 decembrie 2010, în jurul orei 12:00, Rodica Tapalagă a plecat dintre noi la vârsta de 72 de ani. În ultimii 4 ani de viaţă, Rodica Tapalagă se retrăsese din viaţa publică şi artistică. Artista suferea de colagenoză (boală metabolică caracterizată prin proliferarea colagenului în ţesutul conjunctiv), boală care se agravase brusc în ultimele două luni. Actrita a fost spitalizata timp de trei săptămâni, dar boala i-a afectat iremediabil plămânii şi rinichii, iar tratamentul nu a mai avut efect. Artista a decedat în locuinţa sa din Bucureşti (pe strada Nicolae Filipescu, în zona fostei Ambasade Americane) după ce, cu o săptămână înainte, fusese externată. Artista a fost înmormântată pe 21 decembrie 2010 la cimitirul “Străuleşti” din Bucureşti.
Timp de aproape jumătate de secol, a fost căsătorită cu regretatul scenograf Ioan Popescu Udrişte şi a avut un băiat, Barbu (n. 4 iulie 1970).
Rodica Tapalagă a urmat cursurile primare la şcoala “Romanescu”, aflată în dealul Uranus din Bucureşti, apoi a învăţat la prestigiosul Liceu Gheorghe Lazăr. În timpul liceului a fost fascinată de profesoarele sale (unele dintre ele fiind chiar doctori la Sorbona), pe care le-a luat drept model. A absolvit liceul cu 10 clase (aşa cum se obişnuia în anii’50) în anul 1955.
Iniţial, Rodica Tapalagă a vrut să se facă chimistă dar, la o agapă de bacalaureat, în timp ce a recitat “Scrisoarea III” de Eminescu, a fost remarcată de câteva actriţe aflate în asistenţă (printre care Eugenia Popovici şi Fifi Mihailovici, soţia lui Ion Finteşteanu) care au sfătuit-o să dea la teatru.
În toamna anului 1955, la numai 16 ani, Rodica Tapalagă a fost admisă din prima probă la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti (ATF). Din comisia de profesori au făcut parte Nicolae Băltăţeanu (şeful comisiei) şiAura Buzescu. După admitere, Rodica Tapalagă devine studenta lui Ion Şahighian. Asistentul lui Şahighian era David Esrig. Pe atunci ATF îşi avea sediul deasupra prestigiosului Teatru Bulandra (pe atunci se numea Teatrul Municipal).
În anul 1958, în timp ce era studentă la ATF, Rodica Tapalagă îşi face debutul în cinema. Fiind una dintre studentele cele mai bune, Rodica Tapalagă a fost chemată la probe pentru filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, în regia lui Andrei Călăraşu. Fiind imediat acceptată, artista a debutat alături de Iurie Darie, Stela Popescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ştefan Bănică şi fratele său, Ştefan Tapalagă. Acesta a fost începutul colaborării profesionale a fraţilor Tapalagă. În anii’ 60 şi ’70, Rodica şi Ştefan Tapalagă au jucat, cu mare succes, în numeroase spectacole de varietăţi TV. Multe din aceste spectacole au fost regizate de Alexandru Bocăneţ şiSanda Manu, soţia lui Ştefan Tapalagă.
În 1959, după absolvirea ATF-ului, Rodica Tapalagă a fost repartizată la Teatrul Naţional din Craiova pe scena căruia a jucat timp de doi ani. Primul mare succes pe scena craioveană a fost cel al Elizei Doolitle din“Pygmalion”, în regia apreciatului Vlad Mugur.
La Craiova, Rodica Tapalagă a jucat în piese precum “Celebrul 702”, “Poveste din Irkutsk”, “Passacaglia”sau “Tânara gardă” pentru care a obţinut Premiul II de interpretare la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-III-a.
Tot în prima parte a anilor’60, după succesul avut cu filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Aproape de soare” (regia: Savel Stiopul, 1961).
În 1961, doamna Lucia Sturza Bulandra a văzut-o jucând în “Tânara gardă” şi s-a decis s-o angajeze laprestigiosul Teatrul Bulandra din Bucureşti (pe atunci se numea Teatrul Municipal). Pentru a fi angajată, Rodica Tapalagă a trebuit să dea un concurs în vara anului 1961. Piesa cu care a dat concursul la Bulandra a fost“Pygmalion”. Întrucât partenerul său de scenă din “Pygmalion” nu a putut veni, Ştefan Tapalagă a fost actorul care i-a dat replicile. Doamna Bulandra a fost profund impresionată atât de Rodica cât şi de Ştefan Tapalagă.Rodica Tapalagă a fost ultimul actor angajat personal de doamna Bulandra (acesta s-a stins din viaţă pe 19 septembrie 1961). În interviul Eugeniei Vodă, artista a declarat că doamna Bulandra i-a spus: “cred că eşti ultimul meu angajat şi, draga mea, am să apuc să mor”.
Aşa a început lunga şi frumoasa colaborare a Rodicăi Tapalagă cu Teatrul “Bulandra”, teatru ce o fascinase încă de cînd era eleva liceului “Gheorge Lazăr”. Clody Berthola, Tanţi Cocea, Fory Etterle sau Ileana Predescusunt doar câţiva din marii actori care jucau la acea vreme pe scena de la Bulandra. “Copii soarelui” este primul spectacol în care a jucat la Bulandra, spectacol ce a avut premiera pe data de 23 decembrie 1961. Artista a jucat rolul Fimei, un rol pe care l-a îndrăgit foarte mult. Cei mai importanţi regizori cu care a lucrat în prima sa perioadă la Bulandra au fost Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie.
În 1962 Rodica Tapalagă debutează la Radio. Mihai Zirra a fost cel care a invitat-o la radio. Artista şi-a făcut debutul radiofonic în piesa "Şcoala femeilor" de Moliere. Până în 1985, Rodica Tapalagă a fost o prezenţă frecventă a teatrului naţional radiofonic. Artista a jucat în peste 100 de piese de teatru radiofonic.
În 1963, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Cinci oameni la drum” (regia: Gabriel Barta).
În anul 1964 are o apariţie memorabilă în celebrul film de scurt metraj “Politica şi... delicatese”, după schiţa lui I.L. Caragiale şi în regia lui Haralambie Boroş. A jucat alături de Dem Rădulescu şi Ştefan Mihăilescu Brăila. Filmul a obţinut premiul Diploma de Onoare şi Placa de ceramică la al VI-lea Festival Internaţional al Filmului Vesel de la Viena
Tot în anii’60, Rodica Tapalagă îşi face debutul la Televiziunea Română devenind, în timp, una din cele mai populare artiste de divertisment şi teatru tv. Rodica Tapalagă este o apariţie frecventă în spectacolele de varietăţi (în special în cele regizate de Alexandru Bocăneţ). În anii '60, '70 şi '80, actriţa joacă în peste 30 de filme de teatru TVprecum: Ceasul de aur (1967), Maior Barbara (1969), Gaiţele (1969), Sfântul (1973) , Rivalii (1976), Surorile Boga (1977), Picnic pe câmpul de luptă (1979), Tren de plăcere (1979), Actorul din Hamlet(1979), Unchiul Vania (1980), O afacere neobişnuită (1981), Steaua fără nume (1983), Fotoliul fermecat (1985), Dimineaţa pierdută (1990), Cui i-e frică de Virginia Woolf? (1995).
Cele mai importante spectacole în care a jucat la Bulandra în anii’60 au fost: “Proştii sub clar de lună” (regiaLucian Pintilie) - rol pentru care a primit Premiul I pentru interpretare feminină la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-IV-a, Bucureşti , “Comedia erorilor”(regia: Lucian Giurchescu, peste 600 de reprezentaţii), “Opera de trei parale” (regia Liviu Ciulei, peste 400 de reprezentaţii), “Nu sunt Turnul Eiffel” (regia Valeriu Moisescu), “D-ale Carnavalului” (regia: Lucian Pintilie) şi “Melodie Varşoviană” (regia Ivan Helmer, rol foarte îndrăgit de artistă). În 1965 regizoarea Sanda Manu îi oferă rolul principal în piesa “Colombe” care s-a jucat la Teatrul Nottara.
În anii'60, odată cu spectacolul “D-ale Carnavalului” (1966), şi mai târziu cu “O scrisoare pierdută” care a avut premiera în (1972), Rodica Tapalagă începe, alături de întregul colectiv al Teatrului Bulandra, seria turneelor peste hotare. Alături de colectivul de la Bulandra, Rodica Tapalagă a vizitat Franţa, Germania, Italia, Iugoslavia, Marea Britanie, Olanda, Ungaria, U.R.S.S., etc. Piesa “D-ale Carnavalului” a avut 296 de reprezentaţii.
Anii'70 au reprezentat pentru Rodica Tapalagă mari satisfacţii artistice. Pe 4 iulie 1970, artista devine mamă.
La Teatrul Bulandra, Rodica Tapalgă joacă în două spectacole extraordinare în regia lui Liviu Ciulei: “O scrisoare pierdută” (1972) de Caragiale (unii critici au afirmat că a fost cea mai reuşită Zoe) şi “Azilul de noapte” (1975)de Gorki.
După o absenţă de 12 ani, Rodica Tapalagă revine în film. Artista obţine Premiul ACIN pentru interpretarea rolul lui Aglae din “Tănase Scatiu” (1976). Alte filme importante în care a jucat în această decadă au fost: "Între oglinzi paralele" (1979), “Vis de ianuarie” (1979), “Clipa” (1979) şi “Ora zero” (1979). Criticul de film Eva Sîrbu a afirmat au că Dan Piţa şi Mircea Veroiu au fost regizorii care "au folosit-o aproape de posibilităţile ei".
În 1977, după cenzurarea (de către comisia de vizionare a PCR) rolului din piesa "Interviu" de Ecaterina Oproiu şi aîntreruprerii spectacolului “O scrisoare pierdută” (din cauza tragicei dispariţii a lui Toma Caragiu la cutremurul din 4 martie), Rodica Tapalagă părăseşte Teatrul Bulandra şi se transferă la Teatrul Mic.
Pe scena Teatrului Mic, Rodica Tapalagă joacă în mari spectacole precum: “Unchiul Vania” (1978, un rol foarte îndrăgit de artistă), “Nebuna din Chaillot” (1978) sau “Pluralul Englezesc” (1979, un spectacol cu viaţă lungă), şi “Copii lui Kennedy" (1980, Teatrul Foarte Mic). Cu toate că aceste spectacole au avut un mare succes atât la public, cât şi la critici, Rodica Tapalagă nu a fost pe deplin mulţumită de periplul său de la Teatrul Mic. Artista va declara că perioada petrecută la Teatrul Mic a fost "o rătăcire".
În anii’80 Rodica Tapalgă continuă seria apariţiilor la televiziune, în film şi în radio.
Artista apare in filmele “Artista, dolarii şi ardelenii” (1980), “De dragul tău, Anca” (1983), “Dragostea şi revoluţia” (1983), “Vreau să ştiu de ce am aripi?” (1984).
În toamna anului 1982, Rodica Tapalagă revine pe scena Teatrului Bulandra în spectacolul “Tartuffe/Cabala bigoţilor” (regia Alexandru Tocilescu).
Revenită definitv la Bulandra, Rodica Tapalagă joacă în spectacolele “Rezervaţia de pelicani” (1983), “Unchiul Vania” (1985, din nou în rolul Elena Andreevna), “Trenurile mele” (1985).
Pe data de 3 decembrie 1986 are loc, la Teatrul Bulandra, premiera piesei “Dimineaţa pierdută” în regiaCătălinei Buzoianu, după romanul cu acelaşi titlu de Gabriela Adameşteanu. În această piesă, Rodica Tapalagă a făcut o creaţie memorabilă în rolul lui Sophie Ioaniu. Iată ce a declarat Cătălina Buzoianu pentru ziarul România Liberă: “La Teatrul Bulandra erau mari, foarte mari actriţe şi fiecare şi-a găsit un rol în acel spectacol. Erau Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Irina Petrescu şi mai ales Rodica Tapalagă, care juca în acea montare o femeie la trei vârste, de la tinereţe la maturitate, la bătrâneţe şi moarte, iar interpretarea ei nu avea egal. Şi unde mai pui că făcea tot acest rol uriaş aproape fără machiaj. În plus, Rodica era un extraordinar om de echipă. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de această trupă nebună de la Bulandra, cu actorii care nu jucau pur şi simplu, ci se dăruiau complet. Era un spectacol greu, care a avut de înfruntat din plin cenzura comunistă. Oriunde ne duceam cu el prin ţară făcea săli arhipline. Şi chiar Rodica mi-a spus după întoarcerea dintr-un turneu: "Cătălina, nu a fost spectacol, a fost revoluţie!..."
În perioada 1986-1990, "Dimineaţa pierdută" a avut 89 de reprezentaţii pe scena sălii "Toma Caragiu" a Teatrului "Bulandra".
În 1988 Rodica Tapalagă este vocea lui Miaulady în desenul animat de mare succes “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor” (regia Victor Antonescu).
După căderea regimului comunist, în februarie 1990, piesa “Dimineaţa pierdută” este difuzată la televiziune. Piesa, difuzată pentru prima dată cu replicile necenzurate, a avut o audienţă record.
În anul 1991, după întruperea piesei “Dimineaţă pierdută”, la doar 52 de ani, Rodica Tapalagă se pensionează la cerere. A urmat o perioadă de cinci-şase ani în care artista s-a retras din lumea artistică.
Pe 21 mai 1994 se stinge din viaţă Ştefan Tapapalgă, fratele artistei.
Rodica Tapalagă revine la actorie în anul 1995. Artista a jucat memorabil, alături de Radu Beligan, în filmul de televiziune “Cui îi e frică de Virginia Woolf?” în regia Olimpiei Arghir. De asemenea, după absenţă de 10 ani, actriţa revine la Teatrul Radiofonic, cu piesa "Calul leşinat" de Francoise Sagan.
Pe 3 noiembrie 1996, Rodica Tapalagă este invitata doamnei Eugenia Vodă în cadrul emisiunii“Profesioniştii”. La scurt timp după acest eveniment, Rodica Tapalagă revine în Teatrul Bulandra. Marea actriţă Ileana Predescu, care intepreta la acel moment rolul Dădacei din piesa “Trei surori” de Cehov, a decedat pe data de 12 noiembrie 1996. La rugămintea regizorului Alexandru Darie, Rodica Tapalagă o înlocuieşte peIleana Predescu în rolul Dădacei. “După o singură zi de repetiţii, a intrat în spectacol şi am avut premiera la Cracovia, Polonia (la cea de-a V-a ediţie a Festivalului UTE). A fost aşa de bună încât Andrzej Wajda, marele regizor polonez, a venit să le sărute mâinile actriţelor după terminarea piesei", a povestit Alexandru Darie.
Pe 1 iunie 1997, Rodica Tapalagă a avut o nouă premieră la Bulandra. Actriţa a interpretat magistral rolul doamnei Toothe din piesa “Totul în grădină” (regia Tudor Mărăscu). Pentru acest rol, Rodica Tapalagă a fostnominalizată la premiile UNITER.
Pe data de 1 decembrie 2000, Rodica Tapalagă este distinsă cu Ordinul Naţional Pentru Merit în Grad de Ofiţer. Distincţia a fost oferită de preşedintele României, Emil Constantinescu.
Pe 2 aprilie 2001, cariera acriţei Rodica Tapalagă a fost încununată cu Premiul UNITER pentru Întreaga Activitate, decernat în cadrul celei de-a IX-a ediţii a premiilor UNITER.
În anul 2003, după o altă pauză de câţiva ani, Rodica Tapalagă revine în viaţa artistică. Artista a jucat în apreciate piese de teatru radiofonic precum: "Domnişoara din Tacna" (2004) de Mario Vargas Llosa, "Dimineaţă pierdută" (2004) de Gabriela Adameşteanu sau "Un duel în ziua nunţii" (2004) de A.P. Cehov (spectacol distins cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic).
Pe 26 iunie 2004, după o perioadă lungă de repetiţii, Rodica Tapalagă are o nouă premieră la Bulandra. Artista joacă, alături de Mircea Albulescu, în piesa “Nebunia Regelui George” (regia Petre Bokor).
De asemenea, în octombrie 2004, joacă în spectacolul lectură "Girl Power" de la Teatrul Act.
În anul 2005, Rodica Tapalagă şi-a mai împlinit un vis. A jucat un rol principal într-un film de autor. Cel mai mare rol al său în cinematografie a fost cel din filmul "Sistemul Nervos" (2005), în regia lui Mircea Daneliuc. În acest film Rodica Tapalagă a făcut o creaţie remarcabilă în rolul Niculinei Puică, o bătrânică olteancă care ţine o pensiune rurală. Niculina se îndrăgosteşte de un crainic de televiziune (interpretat de Mircea Radu) şi vine la Bucureşti pentru al cunoaşte. Pentru acest rol Rodica Tapalagă a fost distinsă cu Premiul "Cuvântul", în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Anteneul Român, pe 10 ianuarie 2006.
În 2006, la sfârşitul stagiunii teatrale, piesa "Nebunia Regelui George" se întrerupe, din cauza stării de sănătate a Rodicăi Tapalagă.
În decembrie 2009, Rodica Tapalagă este distinsă cu un Premiu în cadrul Galei Premiilor Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură - secţiunea Artele Spectacolului.
Pe 18 decembrie 2010, în jurul orei 12:00, Rodica Tapalagă a plecat dintre noi la vârsta de 72 de ani. În ultimii 4 ani de viaţă, Rodica Tapalagă se retrăsese din viaţa publică şi artistică. Artista suferea de colagenoză (boală metabolică caracterizată prin proliferarea colagenului în ţesutul conjunctiv), boală care se agravase brusc în ultimele două luni. Actrita a fost spitalizata timp de trei săptămâni, dar boala i-a afectat iremediabil plămânii şi rinichii, iar tratamentul nu a mai avut efect. Artista a decedat în locuinţa sa din Bucureşti (pe strada Nicolae Filipescu, în zona fostei Ambasade Americane) după ce, cu o săptămână înainte, fusese externată. Artista a fost înmormântată pe 21 decembrie 2010 la cimitirul “Străuleşti” din Bucureşti.
Timp de aproape jumătate de secol, a fost căsătorită cu regretatul scenograf Ioan Popescu Udrişte şi a avut un băiat, Barbu (n. 4 iulie 1970).
- Sistemul nervos (2005) - Nica
- Cui i-e frica de Virginia Woolf? (1995) - Martha
- Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987) - (voce)
- Vreau sa stiu de ce am aripi (1984)
- De dragul tău, Anca! (1983)
- Dragostea și revoluția (1983)
- Artista, dolarii și ardelenii (1980) - Annabel Lee
- Clipa (1979)
- Vis de ianuarie (1979) - Anuta Bals, sotia boierului Bals
- Între oglinzi paralele (1978)
- Rivalii / (1976)
- Tănase Scatiu (1976) - Aglaia
- Balcescu / (1974)
- Antinevralgicul (1970)
- Sectia corectionala (1970)
- Un nasture sau absolutul / (1970)
- Starea de lesin (1969)
- Politică cu... delicatese (1963)
- Cinci oameni la drum (1962)
- Aproape de soare (1961)
- Alo? Ati gresit numarul! / Alo? Ați greșit numărul! (1958) - stundenta Mariana Visan
- Momente "Caragiale" - Tren de placere / (1958) - Mita Georgescu
Cu Jorj Voicu
Biografie
Nume real: Voicu Jorj · Locul naşterii: Cluj-Napoca · Data naşterii:12.07.1938 · Data decesului: 12.01.1991 · Ocupaţie: Actor · Zodia: Rac
Actorul Jorj Voicu s-a născut la 12 iulie 1938, in orașul Cluj. Numele este Jorj, prenumele Voicu.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1961, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, a studiat la Paris pantomima cu Jacque Lecqoc.
A jucat la Teatrul Municipal din Turda, la teatrele Barbu Delavrancea, Tandatica si Odeon din capitala. Printre spectacolele in care a fost distribuit: O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, Visul unei nopți de vară, Poveste...
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1961, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, a studiat la Paris pantomima cu Jacque Lecqoc.
A jucat la Teatrul Municipal din Turda, la teatrele Barbu Delavrancea, Tandatica si Odeon din capitala. Printre spectacolele in care a fost distribuit: O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, Visul unei nopți de vară, Poveste...
Au contribuit la această pagină: bogdi_07_yo, lilianasnd, DeceoareContribuie la această pagină şi câştigă DVD-uri!
Maria, Mirabela in Tranzistoria HQ
Cu Melania Ursu
Cu Melania Ursu
Melania Ursu (n. 16 iunie 1940, Sibiu[2] – d. 12 ianuarie 2016, Cluj-Napoca[3]) a fost o actriță română. A absolvit IATC I.L. Caragiale" București, promoția 1961, în clasa prof. univ. Moni Ghelerter[4].
Între 1977 și 1979 a jucat la teatrul din Târgu-Mureș[5].
În perioada 1968-1970 a fost profesor de actorie la Liceul de coregrafie Cluj, apoi în 1976-1978 a fost profesor asociat la catedra de arta actorului - Institutul de teatru Tg.Mureș. A continuat în perioada 1988-1991 ca profesor asociat la cursurile de actorie, mișcare scenică, machiaj, Secția canto la Conservatorul "Gh. Dima"[4].
Melania Ursu a fost actriță a Teatrului Național din Cluj și cadru didactic la secția de actorie a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică "Octavian Stroia"[6], A predat cursuri de actorie și la Facultatea de Teatru și Televiziune a universității clujene[5].
A jucat în filme:
- Misterul lui Herodot (1976)
- Mere roșii (1976)
- Iarba verde de acasă (1977)
- Vis de ianuarie (1979)
- Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)
- Munții în flăcări (1980) - Pelaghia Roșu
- Dragostea mea călătoare (1980)
- Pădureanca (1986)
- Flăcări pe comori (1987)
- Meditație lacustră (1995)
- Feedback (2006)
- Caravana cinematografică (2009)
A interpretat roluri în teatru:
- Tudor Mușatescu - Geamandura ca Luna
- Henrik Ibsen - Constructorul Solness - Kaja Fosli[7]
- Ifigenia în Aulis de Euripide - Corifeea
- "Un vis în noaptea miezului de vară" după Shakespeare, de Vlad Mugur
- "Vara imposibilei iubiri" de Dumitru Radu Popescu
- "Rochia" de Dumitru Radu Popescu
- "O femeie fără importanță" de Oscar Wilde
- "Evantaiul doamnei Windermere" de Oscar Wilde
- "Avram Iancu" de Alexandru Voitin
COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 12 Ianuarie
DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE 12 Ianuarie
CASCADE ÎNGHEȚATE IARNA
Dacă mai aveţi zile libere puteţi vizita, în această perioadă, cascadele din România. Spectaculoase și impunătoare, șuvoaiele de apă care se scurg din munți pe stânci, au înghețat, și oferă o priveliște fascinantă.
Iarna, cascada de la Vidra, judeţul Alba, se transforma spectaculos într-un şuvoi de cleştar, înalt de 18 metri.
Cascada Pisoaia com.Vidra jud.Alba
O altă comoară a naturii triumfă acum în gheaţă în Munţii Apuseni. Legenda spune că o mireasă a căzut de pe stânci, chiar în ziua nunţii, iar invitaţii au plâns atât de mult, încât aici s-a format o cascadă, care poartă numele Vălul Miresei.
Turiştii care vor să ajungă la cascada Valul Miresei trebuie să parcurgă un kilometru pe jos, pentru că nu există drum public pentru a ajunge cu maşinile acolo, dar odată ajunşi aici descoperă un peisaj idilic, pentru că apa care curge de la zeci de metri înălţime a început să îngheţe pe stânci.
Cascada Valul Miresei, Rachitele (prezentare)
Ape curgătoare îngheţate sunt şi în Maramureş. Cascada Cailor, de lângă staţiunea Borsha, are 90 de metri înălţime.
România cea Frumoasă - Cascada Cailor, Borșa, Maramureș
La aproape două ore distanţă, găsim Cascada Mara.
Cascada Mara
SFATURI UTILE 12 Ianuarie
APLICAREA FOILOR DE VARZĂ
Folosite pentru uz extern, frunzele de varza actioneaza precum un magnet: iti iau durerea cu mana! Varza este un aliment deosebit, dar are si numeroase aplicatii terapeutice:
Umflaturile si edemele datorate traumelor
Daca te lovesti la mana sau la picior si locul lezat incepe sa se umfle, infasoara zona cu foi de varza proaspete si infasoara-te strans cu un bandaj. Acelasi procedeu se recomanda pentru loviturile la glezna sau pentru calmarea umflaturilor picioarelor. Pentru rezultate optime, mentine impachetarile peste noapte.
Glanda tiroida
Hormonii produsi de glanda tiroida sustin si regleaza cresterea celulara, functionarea metabolismului si functionarea organelor de digestie. Pentru restabilirea functiei normale a unei glande tiroide bolnave, se recomanda sa faci impachetari cu foi de varza in jurul gatului. Aplica foile imprejurul gatului si infasoara-le cu un bandaj sau cu o esarfa. Lasa-le sa actioneze peste noapte si indeparteaza-le dimineata la trezire.
Durerile de cap
Daca suferi de dureri de cap insuportabile, nu este exclus ca ele sa se datoreze unor afectiuni oculare. Totusi, de cele mai multe ori durerile de cap sunt o consecinta a stresului si a oboselii, caz in care aplicarea de foi de varza pe tample si pe crestetul capului poate face adevarate minuni. Pune pe cap o sapca sau o caciula pentru a fixa frunzele pe pozitie.
Durerile de la alaptare
Pentru femeile care alapteaza, aplicarea de foi de varza pe sanii durerosi poate calma rapid problemele. Aplicatiile se recomanda atat pe timpul zilei, cat si pe timpul noptii.
GÂNDURI PESTE TIMP 12 Ianuarie
Câteva citate:
Câteva citate:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 12 Ianuarie
Am strâns pentru Dumneavoastră câteva vorbe de duh! Sper să le apreciați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu