MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 23 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUME
DUMINICĂ 23 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUME
Bună dimineața!
Clic pe imagine și se va deschide articolul să-l puteți citi!
Clic pe imagine și se va deschide articolul să-l puteți citi!
ARTE 23 Februarie
MUZICĂ 23 Februarie
Невыразимо красивая романтическая музыка*SAX
Best Of André Rieu ♫♫ André Rieu Greatest Hits 2020 ♫♫ André Rieu Instrumental Violin
POEZIE 23 Februarie
Mihail Săulescu
Biografie
n. 23 febr. 1888, Bucuresti - m. 30(?) sept. 1916, pe front, in apropiere de Predeal.
Poet si dramaturg.
Al patrulea copil (dintr-un sir de 17, din care au ramas in viata 9) al capitanului Nicolae Saulescu ("pictor oficial al armatei") si al Ecaterinei (n. Gaist). Studii la Liceele "Sf. Sava" si "Matei Basarab" din Bucuresti (1898-1903), apoi la Conservatorul de Arta Dramatica din acelasi oras, unde renunta dupa primul an. Paraseste Bucurestiul, este instiftitor in Gorj (1907), invatator suplinitor la Posada (jud. Prahova, 1908), redactor la rev. Luceafarulde la Sibiu (1911) dupa care revine in capitala si lucreaza succesiv ca redactor la Rampa (1911-1912), bibliotecar la Biblioteca populara "Socec" (1912-1913), functionar la Ministerul Instructiunii Publice, impiegat la "Casa Scoalelor"(1913), redactor la Rampa noua ilustrata (1914), Membru fondator al SSR (1908). Debuteaza cu versuri in rev. Samanatorul (1906), fara ca aceasta sa insemne si apartenenta la grupare, in acelasi an, publica la Bucuresti voi. Versuri, de care ulterior se dezice, ordonand distrugerea intregului tiraj. Pana acum nu s-a putut face dovada existentei nici unui exemplar. Unele dintre poeziile din acest volum vor fi incluse in cele doua volume care vor urma: Departe (1914) si Viata (1916). Colaboreaza la Samanatorul, Convorbiri critice (al carei cenaclu, condus de M. Dragomirescu il si frecventeaza), Seara, Universul literar, Noua revista romana. Rampa, Rampa noua ilustrata. Interventionist aprins, insista, la intrarea Romaniei in razboi, sa fie primit voluntar, fiind integrat unei "divizii mobile" destinate interventiilor rapide. Moare pe frontul de la Predeal, lasand in ms voi. de versuri Cultul mortilor (ce urma sa apara in toamna lui 1916), un poem de mari dimensiuni intitulat Calatorii (avand ca modelMemento mori al lui Eminescu) si doua piese de teatru. Postum, in stagiunea 1921-1922, Victor Eftimiu ii monteaza pe scena Teatrului National din Bucuresti piesa intr-un act Saptamana luminata (scrisa in 1913, "intr-o singura noapte", publicata in 1922), care obtine un deosebit succes, unii critici nepregetand s-o situeze ca valoare deasupra Napastei lui I. L. Caragiale. O piesa de sorginte ibseniana. In fata marii (scrisa, dupa toate aparentele, in perioada 1911-1912), va fi publicata abia in 1973.
Poet si dramaturg.
Al patrulea copil (dintr-un sir de 17, din care au ramas in viata 9) al capitanului Nicolae Saulescu ("pictor oficial al armatei") si al Ecaterinei (n. Gaist). Studii la Liceele "Sf. Sava" si "Matei Basarab" din Bucuresti (1898-1903), apoi la Conservatorul de Arta Dramatica din acelasi oras, unde renunta dupa primul an. Paraseste Bucurestiul, este instiftitor in Gorj (1907), invatator suplinitor la Posada (jud. Prahova, 1908), redactor la rev. Luceafarulde la Sibiu (1911) dupa care revine in capitala si lucreaza succesiv ca redactor la Rampa (1911-1912), bibliotecar la Biblioteca populara "Socec" (1912-1913), functionar la Ministerul Instructiunii Publice, impiegat la "Casa Scoalelor"(1913), redactor la Rampa noua ilustrata (1914), Membru fondator al SSR (1908). Debuteaza cu versuri in rev. Samanatorul (1906), fara ca aceasta sa insemne si apartenenta la grupare, in acelasi an, publica la Bucuresti voi. Versuri, de care ulterior se dezice, ordonand distrugerea intregului tiraj. Pana acum nu s-a putut face dovada existentei nici unui exemplar. Unele dintre poeziile din acest volum vor fi incluse in cele doua volume care vor urma: Departe (1914) si Viata (1916). Colaboreaza la Samanatorul, Convorbiri critice (al carei cenaclu, condus de M. Dragomirescu il si frecventeaza), Seara, Universul literar, Noua revista romana. Rampa, Rampa noua ilustrata. Interventionist aprins, insista, la intrarea Romaniei in razboi, sa fie primit voluntar, fiind integrat unei "divizii mobile" destinate interventiilor rapide. Moare pe frontul de la Predeal, lasand in ms voi. de versuri Cultul mortilor (ce urma sa apara in toamna lui 1916), un poem de mari dimensiuni intitulat Calatorii (avand ca modelMemento mori al lui Eminescu) si doua piese de teatru. Postum, in stagiunea 1921-1922, Victor Eftimiu ii monteaza pe scena Teatrului National din Bucuresti piesa intr-un act Saptamana luminata (scrisa in 1913, "intr-o singura noapte", publicata in 1922), care obtine un deosebit succes, unii critici nepregetand s-o situeze ca valoare deasupra Napastei lui I. L. Caragiale. O piesa de sorginte ibseniana. In fata marii (scrisa, dupa toate aparentele, in perioada 1911-1912), va fi publicata abia in 1973.
Doua tendinte principale de interpretare se pot desprinde din lectura exegezei critice a operei lui SAULESCU Prima dintre ele acrediteaza ideea poeziei cunoasterii, a cautarii absolutului si a nelinistii metafizice. Acestei tendinte i se integreaza trei dintre exegetii sai cei mai autorizati: Mihail Sorbul (fidel prieten si admirator, statornic recenzent al lucrarilor antume), Mihail Dragomirescu, care-1 include pe poet in categoria celor "mistici si profunzi" si E. Lovi-nescu, care in Istoria sa il trateaza in capitolul dedicat "poeziei de nelinisti metafizice sau religioase". Inaugurata de catre O. Densusianu, cea de-a doua tendinta este mult mai "tehnica" si, fiind adoptata de marea majoritate a criticilor din zilele noastre, ea exprima, in ultima instanta, imaginea sub care SAULESCU este cunoscut si receptat astazi. In esenta, noua perspectiva de interpretare insista asupra integrarii operei sale in universul de valori al simbolismului romanesc. Asa procedeaza, continuandu-1 pe O. Densusianu, G. Calinescu, D. Micu, C. Ciopraga sau Lidia Bote. Departe de a se exclude, in realitate aceste doua tendinte (sintetizand doua moduri fundamentale de a concepe lectura poeziei) nu fac decat sa se completeze reciproc: "Punctul fundamental al simbolismului (inteles bine doar de Gide) - nota G. Calinescu in 1941 - era inlaturarea tabloului, a picturalului, adica a universului obiectiv si deci relativ ce alcatuia materia obisnuita a parnasianismului. Urmarind muzicalul, simbolismul tindea, pe urmele lui Baudelaire, sa intre in metafizic, in structura oculta a inefabilului, adica sa faca poezie de cunoastere". Apartenenta poetului la universul specific al poeziei simboliste este un fapt incontestabil. Spirit cu adevarat citadin, el impartaseste nevrozele unor St. Petica,I. Minulescu sau D. Iacobescu ("e-o tristete adanca ce creste din pamant", scrie SAULESCU undeva), cultivand cu fervoare misterul abstract, elanurile spre un "Excelsior" de nimeni cunoscut, nuantele savante ale nelinistii sau tristetea fara o cauza anume, aceasta din urma fiind resimtita, ca la Bacovia, drept un remediu ontologic al fiintei. Tulburatoare este insa experienta umana care se ascunde in spatele acestei recuzite conventionale, si anume zbuciumul sufletesc al unui nelinistit, silit sa descopere, cu mult timp inaintea lui Arghezi, tragica absenta a divinitatii. Transcrisa in Departe, deceptia atinge granitele sublimului: "Te-am cautat in templu, si gol era in el/Iar pasii mei pe piatra atat de trist sunau/Si-am vrut s-aprind iar focul si n-am putut defel/Caci unt-delemne sfinte din amfore lipseau/Si am iesit din templul uitat, ursit sa piara/Si tot gandind la tine, ma coboram pe scara;/Dar jos priveam cum marea in valuri se framan-ta/Si-acelasi cant de veacuri neadormita canta". Nu a disparut doar un simplu zeu, ci ratiunea insasi a firii sau, ca sa pastram terminologia preferata a poetului, Gandirea (imaginatia demiurgica) din care se va naste apoi Cuvantul care va crea lumea. Drama escatologica este, ca si la Holderlin sau Eminescu, o apocalipsa a Gandirii. Poezia, ea insasi nu mai este receptata de catre SAULESCU ca un simplu instrument al sensibilitatii (ca in romantismul minor) ci ca un mod, unicul de altfel, al manifestarii de sine a Gandirii. Drumul de la Eminescu la IonBarbu" class="navg">Ion Barbu trece pe aici. Volumul Departe mai este important si pentru ca dezvaluie un alt element definitoriu al liricii lui S.: acela de a fi o autentica poezie a tacerii. Cel de al doilea volum, Viata, debuteaza intr-o tonalitate inedita. Imperativele vremii patrund pfm "storurile de matasa ale ferestrelor", si ele sunt departe de a-1 gasi nepregatit pe poet: "Sa coboram, in strada!/Si sufletele noastre sa le lasam sa vada!" Experienta de acum apartine unui extrovertit, fascinat de iminenta Actiunii, inteleasa ca "forma stihiala a vointei". Din curgerea tumultuoasa a evenimentelor, poetul desprinde, exaltat, arhetipurile culturale ale revoltei; pe Prometeu, titanul care a nesocotit interdictia impusa de zei, si, intr-un alt spatiu cultural, pe constructorii turnului Babei, "intaii visatori" (de remarcat engra-ma visului, care reprezinta o forma stihiala a Gandirii), plecati in cele patru zari pentru a propovadui profana credinta a razvratirii si a "sperantei". Admirabil realizata din punct de vedere artistic, piesa intr-un act Saptamana luminata este drama unei viziuni populare arhaice. Ranit de moarte, Constantin, om cu multe si grele pacate (omucidere, pruncucidere, furt etc.) este vegheat de catre doua femei. Totul se petrece in ultimele ore ale "saptamanii luminate", cand "vamile vazduhului sunt inchise, si nu mai e judecata[] inchise sunt si portile iadului, de nu mai intra nimeni in iad in saptamana luminata[] Numai raiul e deschis tuturora". Femeile au nervii incordati la maximum, urmaresc hipnotizate fiecare gest al muribundului, cautand semnele mortii care intarzie sa vina. Teama se prelungeste in viziuni halucinante si, cu ultimele ei puteri, Femeia il sugruma in cele din urma pe muribund pentru a-i netezi in acest fel accesul spre "imparatia de lumina a raiului". De o extraordinara concentrare tensionala, drama cuprinde si anumite vagi elemente expresioniste.
OPERA
Viersuri, cu o coperta de pictorul Eduard Saulescu, fratele poetului. Bucuresti, 1906 (tiraj distrus in intregime); Departe, poezii. Bucuresti, 1914; Viata, poeme, Bucuresti, 1916; Saptamana luminata, drama intr-un act, Bucuresti, 1922; Opere, ed. ingrijita de E. Jebeleanu, cu o pref., o prezentare a vietii si operei poetului si 8 planse afara de text, Bucuresti, 1947; in fata marii, drama, in Manuscriptum, nr. 1, 1973; Versuri. Teatru. Articole, ed. ingrijita, tabel cronologic, note si bibliografie de Elena Gronov-Marinescu, pref. de C. Ciopraga, Bucuresti, 1974; Pagini alese, pref. de C. Ciopraga, Bucuresti, 1988.
REFERINTE CRITICECamil Petrescu, in Flacara, nr. 3, 1921; N. Davidescu, Aspecte II, G. Calinescu, Istoria,Perpessicius, Opere, II, 1967; C. Ciopraga, Literatura; Elena Gronov, Mihail Saulescu, 1970; M. N. Rusu, in Romania literara, nr. 39, 1972; E. Lovinescu, Scrieri, IV, 1973; M. N. Rusu, in Manuscriptum, nr. 1, 1973; I. Vartic, Spectacol interior, 1977; R. Diaconescu, in Ramuri, nr. 7, 1980.
Celei aşteptate
Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe — si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti —
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez — si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez — si visul din nou mai mult s'aprinde,
— Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, — dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe — si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti —
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez — si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez — si visul din nou mai mult s'aprinde,
— Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, — dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
Fără nume
Mi-e dor de-o strada linistita,
In care lumea-ntreaga tace-
Sa-mi lase mintea obosita
Si toate gandurile-n pace...
Mi-e dor de-o noapte nesfarsita,
O noapte trista si adanca-
In strada asta linistita;
S-o faca mai tacuta inca...
Mi-e dor mereu de-un lucru mare
Sa nici nu-ncapa intr-un vis...
Mi-e dor de lucrurile care
Sa nu le intalnesc e scris!...
In care lumea-ntreaga tace-
Sa-mi lase mintea obosita
Si toate gandurile-n pace...
Mi-e dor de-o noapte nesfarsita,
O noapte trista si adanca-
In strada asta linistita;
S-o faca mai tacuta inca...
Mi-e dor mereu de-un lucru mare
Sa nici nu-ncapa intr-un vis...
Mi-e dor de lucrurile care
Sa nu le intalnesc e scris!...
Unei trecătoare
Nu te-apropia, ramai mereu departe,
Dar zambetul acesta sa-l pastrezi;
Vrei sa cladim cu visele desarte
O lume-n care maine n-ai sa crezi?...
Ramai, ramai asa cum esti acuma,
Fii o parere-a sufletului meu;
Mai bine e sa nu se para numa,
Decat sa ne incredintam mereu.
Doar sa visam c-am fi putut odata,
Sa mergem poate pe acelasi drum,
Eu visator, tu blanda si curata,
Asa cum esti, asa cum pari acum.
De ce te-ai opri si mi-ai intinde-o mana,
Cand visul meu e-n stralucirea ta
Din tot ce-i azi, nimic n-o sa ramana.
Si maine, din nou, nu te-as mai cauta.
Dar zambetul acesta sa-l pastrezi;
Vrei sa cladim cu visele desarte
O lume-n care maine n-ai sa crezi?...
Ramai, ramai asa cum esti acuma,
Fii o parere-a sufletului meu;
Mai bine e sa nu se para numa,
Decat sa ne incredintam mereu.
Doar sa visam c-am fi putut odata,
Sa mergem poate pe acelasi drum,
Eu visator, tu blanda si curata,
Asa cum esti, asa cum pari acum.
De ce te-ai opri si mi-ai intinde-o mana,
Cand visul meu e-n stralucirea ta
Din tot ce-i azi, nimic n-o sa ramana.
Si maine, din nou, nu te-as mai cauta.
Ioan S. Neniţescu
Biografie
Poet clasic, membru corespondent al Academiei Romane, unul dintre cei mai mari patrioti ai tarii.
1854 — La 11 aprilie se naste la Galati Ioan S. Vasiliu.
Tatal sau este Stefan Vasiliu, negustor, mama sa este Elisabeta, fiica lui Zaharia Rachieriu.
Tatal sau este Stefan Vasiliu, negustor, mama sa este Elisabeta, fiica lui Zaharia Rachieriu.
La sugestia invatatorului sau isi ia numele de Nenitescu de la unchiul sau, Ilarion Nenita, monah. Toata familia l-a urmat in aceasta decizie.
Urmeaza Scoala Comerciala din Galati.
Urmeaza liceul la Iasi.
Urmeaza Scoala Comerciala din Galati.
Urmeaza liceul la Iasi.
1874 — In august debuteaza cu articole in "Gardistul civic" din Galati.
1875 — La 16 octombrie se inscrie audient la Facultatea de Litere din Iasi.
In aceasta perioada frecventeaza "Junimea".
In aceasta perioada frecventeaza "Junimea".
1877 — Se inscrie voluntar in Razboiul de Independenta pe 18 august.
Este sublocotenent in Regimentul 13 Dorobanti. Este ranit in asediul redutelor Grivita. Este adus in tara si internat la un spital din Slatina. Este decorat cu Steaua Romaniei si Virtutea Militara.
Este sublocotenent in Regimentul 13 Dorobanti. Este ranit in asediul redutelor Grivita. Este adus in tara si internat la un spital din Slatina. Este decorat cu Steaua Romaniei si Virtutea Militara.
1878 — Studiaza la Berlin, la Facultatea de Filosofie si Arte.
Colaboreaza la "Convorbiri literare" cu poezii erotice si pasteluri. Acesta este debutul sau literar, cu poeziile Sfarsitul toamnei, Cand ceata, Viorica.
Colaboreaza la "Convorbiri literare" cu poezii erotice si pasteluri. Acesta este debutul sau literar, cu poeziile Sfarsitul toamnei, Cand ceata, Viorica.
1880 — Scoate la Berlin volumul de debut Flori de primavara. Editia a doua o va scoate la Bucuresti in 1889.
1882 — Scrie poemul Soimii de la Razboieni.
Citeste la "Junimea" piesa istorica Vlad Tepes, dar care nu a fost bine primita.
Citeste la "Junimea" piesa istorica Vlad Tepes, dar care nu a fost bine primita.
1884-1888 — La 1 februarie editeaza la Bucuresti revista "Tara noua", publicatie literara, politica, stiintifica si economica. Publica aici poezii, articole de sociologie si pedagogie.
1886 — Isi da doctoratul la Leipzig cu o teza despre Spinoza, Die Affectenlehre Spinoza’s.
Colaboreaza la "Albina" si face parte din comitetul de conducere.
Colaboreaza la "Revista noua" cu poeme de inspiratie istorica, la "Romanul literar".
Colaboreaza la "Revista noua" cu poeme de inspiratie istorica, la "Romanul literar".
1887 — Este profesor de filosofie si pedagogie la Scoala Normala de Institutori din Bucuresti.
1888 — Este deputat de Covurlui din aprtea Partidului Liberal.
La 28 februarie este ales secretar al Camerei legiuitoare.
Este prefect de Constanta.
La 28 februarie este ales secretar al Camerei legiuitoare.
Este prefect de Constanta.
1889 — Se casatoreste cu Elena Vasile Stefan din Brasov. Vor avea trei copii, Mircea, Stefan si Irina.
1891 — Apare volumul de poezii patriotice Pui de lei.
1892 — Face o calatorie in Peninsula Balcanica pentru a studia viata si obiceiurile romanilor de acolo.
Este inspector scolar la Bucuresti.
Este inspector scolar la Bucuresti.
1894 — Scoate volumul Tatal nostru in cateva istorioare pe intelesul tuturor.
1895 — Publica De la romanii din Turcia Europeana, un studiu etnografic despre aromani. Pentru acest studiu primeste Premiul "Nasturel Herescu" dat de Academia Romana.
1896 — La 18 martie este ales membru corespondent al Academiei Romane.
1897 — Apare la Bucuresti drama istorica Radu de la Afumati, care se joaca la Teatrul National din Bucuresti la 30 martie.
Tot acuma i se joaca la Teatrul National din Bucuresti comedia O singura iubire.
Se naste fiul sau Stefan I. Nenitescu, la 8 octombrie, in Bucuresti. Acesta va fi la randul sau poet si traducator.
Este numit prefect de Tulcea.
Tot acuma i se joaca la Teatrul National din Bucuresti comedia O singura iubire.
Se naste fiul sau Stefan I. Nenitescu, la 8 octombrie, in Bucuresti. Acesta va fi la randul sau poet si traducator.
Este numit prefect de Tulcea.
1901 — La 23 februarie moare la Buzau Ioan S. Nenitescu.
Țara mea
Acolo unde-s nalţi stejari
Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;
Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;
Acolo unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;
Acolo unde-i cer senin
Şi ca seninul cer zâmbesc
Femei, ce poartă l-al lor sân
Copii ce pentru lupte cresc,
Şi ca seninul cer zâmbesc
Femei, ce poartă l-al lor sân
Copii ce pentru lupte cresc,
Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;
Şi unde vezi mii de mormane,
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;
Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat,
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat,
Întotdeauna drept a stat,
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat,
Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
Pui de lei
Eroi au fost, eroi sunt încă
Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii ori şi unde cresc.
E viaţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
Cu minţi deştepte, inimi mari.
Şi unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.
Şi din aşa părinţi de seamă
În veci s-or naşte luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori.
Au fost eroi şi-or să mai fie,
Ce-or frânge duşmanii cei răi,
Din coapsa Daciei şi-a Romei.
În veci s-or naşte pui de lei!
Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii ori şi unde cresc.
E viaţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
Cu minţi deştepte, inimi mari.
Şi unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.
Şi din aşa părinţi de seamă
În veci s-or naşte luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori.
Au fost eroi şi-or să mai fie,
Ce-or frânge duşmanii cei răi,
Din coapsa Daciei şi-a Romei.
În veci s-or naşte pui de lei!
Voința neamului
În ţara noastră românească vrem înşine stăpâni să fim
Şi stăpânirea ţării noastre cu nimenea n-o împărţim.
Şi stăpânirea ţării noastre cu nimenea n-o împărţim.
Şi nu vrem, noi românii, fruntea-n veci la nimeni s-o plecăm
Şi din moşie nici o palmă, o unghie n-o să lăsăm.
Şi din moşie nici o palmă, o unghie n-o să lăsăm.
Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc,
Ci să trăim din viaţa noastră şi dreptul nostru strămoşesc.
Ci să trăim din viaţa noastră şi dreptul nostru strămoşesc.
Nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai acelui ce-a-ndrăzni
Ştirbiri moşiei a ne face, el cu viaţa va plăti!
Ştirbiri moşiei a ne face, el cu viaţa va plăti!
Căci pe moşia cea străbună vrem înşine stăpâni să fim
Şi stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărţim!
Şi stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărţim!
Poeta Alexandrina Isac
Biografie
Alexandrina ISAC s-a născut în anul 1911, din părinţi (Petrescu) învăţători în comuna Prisăcani, Iaşi.
După bacalaureat, a studiat chimia industrială la Iaşi. Înainte şi in timpul razboiului, a lucrat ca inginer chimist la uzinele de avioane IAR din Brasov, iar după aceea, la uzinele "Steagul Roşu".
A debutat în perioada interbelică cu proză şi versuri la diferite publicaţii din Iaşi, sub pseudonimul Anda Nadir.
A scris un prim roman "Nufărul", elogiat de Demostene Botez, pe care n-a reuşit să-l tipărească.
În timpul războiului părăseşte Iaşul şi se stabileşte la Bucuresti. Un al doilea volum îl distruge, în urma ocupaţiei sovietice. A consfinţit să nu mai publice.
A fost arestată pentru că a înlesnit angajarea ca laborant la uzinele "Steagul Roşu", a unei persoane care încercase să fugă peste frontieră.
În 1979, cu ocazia unei vizite, împreună cu soţul, în Statele Unite la cei doi copii, care erau stabiliţi acolo, cere azil politic.
A publicat volumele de poezii „Pribegie şi dor”, Ed. Coresi, Freiburg, 1985 şi „Bucium”, 1988.
A locuit la New York, USA.
După bacalaureat, a studiat chimia industrială la Iaşi. Înainte şi in timpul razboiului, a lucrat ca inginer chimist la uzinele de avioane IAR din Brasov, iar după aceea, la uzinele "Steagul Roşu".
A debutat în perioada interbelică cu proză şi versuri la diferite publicaţii din Iaşi, sub pseudonimul Anda Nadir.
A scris un prim roman "Nufărul", elogiat de Demostene Botez, pe care n-a reuşit să-l tipărească.
În timpul războiului părăseşte Iaşul şi se stabileşte la Bucuresti. Un al doilea volum îl distruge, în urma ocupaţiei sovietice. A consfinţit să nu mai publice.
A fost arestată pentru că a înlesnit angajarea ca laborant la uzinele "Steagul Roşu", a unei persoane care încercase să fugă peste frontieră.
În 1979, cu ocazia unei vizite, împreună cu soţul, în Statele Unite la cei doi copii, care erau stabiliţi acolo, cere azil politic.
A publicat volumele de poezii „Pribegie şi dor”, Ed. Coresi, Freiburg, 1985 şi „Bucium”, 1988.
A locuit la New York, USA.
ÎN TAINĂ
Când cineva te-ntreabă dacă
Vreo-dată-n viaţă ai iubit,
De ce să spui? Iubirea sacră
Are-nceput, dar nu sfârşit.
Vreo-dată-n viaţă ai iubit,
De ce să spui? Iubirea sacră
Are-nceput, dar nu sfârşit.
Şi s-o expui ca pe-o pictură
În rama vieţii tale-ar fi
Cum ai canta o uvertură
Unor afoni. I-ai pIictisi.
În rama vieţii tale-ar fi
Cum ai canta o uvertură
Unor afoni. I-ai pIictisi.
N-ai aripi s-o ridici pe creste?
Zadarnic inima-ţi frămânţi.
Iubirea-i flacară - şi este
Un cor de îngeri, când o cânţi.
Zadarnic inima-ţi frămânţi.
Iubirea-i flacară - şi este
Un cor de îngeri, când o cânţi.
Este comoara cea mai sfântă,
Şi-i bine s-o adăposteşti
În tainic gând, ce te frământă,
Ca taina bolţilor cereşti.
Şi-i bine s-o adăposteşti
În tainic gând, ce te frământă,
Ca taina bolţilor cereşti.
MI-E DOR
Mi-e dor de tine, ţară dragă,
Mi-e dor, un dor amar şi trist;
Doar tu mi-ai fost o viaţă-ntreagă
Lumina şi Credinţa-n Crist.
Mi-e dor, un dor amar şi trist;
Doar tu mi-ai fost o viaţă-ntreagă
Lumina şi Credinţa-n Crist.
Eu ştiu că sângerezi acuma,
Cum săngera Isus pe Cruce;
Şi că ţi-au pus duşmani cununa
De spini, pe fruntea ta cea dulce.
Cum săngera Isus pe Cruce;
Şi că ţi-au pus duşmani cununa
De spini, pe fruntea ta cea dulce.
Mi-e dor săţ-i mângâi glia caldă
Şi să-ţi sărut pământul sfânt.
În lacrimi ochii mi se scaldă,
La sânul tău, că nu mai sânt.
Şi să-ţi sărut pământul sfânt.
În lacrimi ochii mi se scaldă,
La sânul tău, că nu mai sânt.
Şi rătăcind prin ţări străine
Tot mai adanc te îndrăgesc;
Căci nu-i niciun-aşa ca tine,
Cu frumuseţi care uimesc.
Tot mai adanc te îndrăgesc;
Căci nu-i niciun-aşa ca tine,
Cu frumuseţi care uimesc.
Care-s la feI de-o vşnicie,
Neîntinate-n faima lor,
Trecând prin falsa erezie,
Eşti mândră, ca şi-al tău popor.
Neîntinate-n faima lor,
Trecând prin falsa erezie,
Eşti mândră, ca şi-al tău popor.
Mi-e dor de tine, ţară dragă,
Şi îţi închin tot crezul meu
Căre spre tine azi aleargă,
Sperând în viitor mereu.
Şi îţi închin tot crezul meu
Căre spre tine azi aleargă,
Sperând în viitor mereu.
NOSTALGIE
Cum să nu mă-nchin la tine
Cruce grea de suferinţă
Când apare pe coline
Promoroacă de căinţă?
Cruce grea de suferinţă
Când apare pe coline
Promoroacă de căinţă?
De tristeţi din torsul firii,
Caer din aI vieţii curs,
Ce cu ţepi, ca trandafirii
În parfum de timpul scurs.
Caer din aI vieţii curs,
Ce cu ţepi, ca trandafirii
În parfum de timpul scurs.
Ţese dorul meu de ţară,
Pripăşit pe plaiuri noi
Amintiri ce mă-nconjoară
Despre toţi de pe la noi.
Pripăşit pe plaiuri noi
Amintiri ce mă-nconjoară
Despre toţi de pe la noi.
Colo-n câmpul cu trifoi
Stau bătrânii mei şi cată
Sus pe cer cu soare-n toi
"Unde-o fi copilul, tată?"
Stau bătrânii mei şi cată
Sus pe cer cu soare-n toi
"Unde-o fi copilul, tată?"
John Keats
Simţire
Simtirea,
pare-se-mi sa se fi vindecat"
sau opiu în mine sa fi turnat."
În urma cu-n minut
în Lethe m-am scufundat"
Nu din invidie pe-al tau noroc fericit,
Ci fiind prea fericita-n fericirea ta, "
Tu, nimfa a padurii cu aripile usoare"
În mijlocul naturii melodioase"
Cu fagi verzi si umbre nenumarate, "
Cânti vara-n voia inimii...
Pentru recolta vitei de vie
care a fost"
Un veac racita adânc
în tarâna"
Cu gust de fauna si verdeata gliei,
Dans, cântece provensale,
Arsuri de soare si bucurie!"
Sau pentr-o cupa-n care sudul dogoreste"
Prea plinul adevar, rumenul Hippocrene"
Cu stropii clipocind pe margini"
Si gura-n rosu-nchis pictata
Din care as putea sorbi,
lasând lumea nevazuta
Estompându-ma cu tine-n vagul padurii
Estompându-ma departe, dizolvându-ma
si chiar uitând
Ce printre frunze n-ai stiut nicicând
Istovirea, fierbinteala si angoasa
Aici, unde oamenii stau
si gemetele-si asculta
Unde boala le zdruncina unora,
Trist, ultimele fire grizonate...
Unde tineretea paleste, chipul se subtiaza
si moare
Unde a gândi înseamna a te umple
de-ntristare
Si ochiu-ncercanat dispera
Unde frumusetea nu-si mai poate
pastra licarul din privire
Iar proaspata iubirea i-l tânjeste
Dintr-o alta lume mâine.
Departe! Departe! Spre tine voi zbura
Nu condus de Bacchus si-ai sai cavaleri,
Ci purtat de nevazutele aripi
ce le are poezia.
Printre mintile-ncurcate,
ce au întârzieri,
Fi-voi deja cu tine! Noaptea-i îmbietoare
Si-ntâmplator, Regina Luna e pe tronu-i"
Învaluita de toate stelele-i ce pâlpâie
Însa aici nicio lumina nu-i...
Pastreaza ce din ceruri
e trimis prin adiere...
Prin semi-ntunericul verdetii si-a
sinuaselor carari acoperite cu licheni"
Nu pot zari ce flori am la picioare, "
Nici tamâia fina ce-atârna din ramuri"
Însa îmbalsamat în întuneric
ghicesc placutul
Cu care luna a-nzestrat sezonul,
Iarba, tufisurile
si fructele salbatice,
Paducelul alb si pastoralul maces,
Violete de timpuriu vestejite
si-acoperite cu frunze
Si copilul cel mare
al jumatatii lunii mai"
Trandafirul moscat, înrourat cu vin
Si zumzetul mustelor cutreierând
ajunul verii.
Obscurul îl ascult
si pentru a nenumarata oara,
M-am îndragostit pe jumatate
de alinatoarea Moarte".
I-am dat nume de alint
în multele-mi meditative rime..."
Sa-mi poarte spre eter
rasuflarea duioasa..."
Acum, mai mult ca niciodata,
pare un lux sa mori,
Sa se sfârseasca-n miezul noptii
fara de durere, "
În timp ce sufletul ti se revarsa
în afara, "
Într-un asemenea extaz!
Cu toate acestea vei cânta,
iar eu asculta-voi în zadar"
Pe ea recviemul o transforma-n planta.
N-ai fost nascuta spre-a muri,
pasare nemuritoare!
Flamânde generatii n-o vor rapune.
Vocea ce-ascult în asta noapte trecatoare
a fost ascultata
În zilele de demult de împarat si clovn
Poate c-acelasi tril îsi facu cale
Spre-ndurerata inima a lui Ruth,
Când fiindu-i dor de casa sa,
În lanul de porumb
lacrimi varsa.
Acelasi care altadata-i daruia
Ferestre magice, fermecate,
deschise înspre înspumate
Mari primejdioase,
a magicului tarâm abandonat.
Abandonat! Însusi cuvântul pare clopot
Ce bate din ea spre-a reveni în mine tot.
Adio! Fantezia nu poate pacali
Asa cum îi e faima, înselând spiridusul...
Adio! Adio! Sfâsietoarea oda abia se aude
Trecând pajistile din apropiere,
peste pârâul potolit,
Suind dealul;
si-acum e îngropat adânc
În valea urmatoare, în poiana.
A fost o viziune
sau vis cu ochii deschisi?
Trilul s-a dus.
Sa ma trezesc sau sa dorm?
pare-se-mi sa se fi vindecat"
sau opiu în mine sa fi turnat."
În urma cu-n minut
în Lethe m-am scufundat"
Nu din invidie pe-al tau noroc fericit,
Ci fiind prea fericita-n fericirea ta, "
Tu, nimfa a padurii cu aripile usoare"
În mijlocul naturii melodioase"
Cu fagi verzi si umbre nenumarate, "
Cânti vara-n voia inimii...
Pentru recolta vitei de vie
care a fost"
Un veac racita adânc
în tarâna"
Cu gust de fauna si verdeata gliei,
Dans, cântece provensale,
Arsuri de soare si bucurie!"
Sau pentr-o cupa-n care sudul dogoreste"
Prea plinul adevar, rumenul Hippocrene"
Cu stropii clipocind pe margini"
Si gura-n rosu-nchis pictata
Din care as putea sorbi,
lasând lumea nevazuta
Estompându-ma cu tine-n vagul padurii
Estompându-ma departe, dizolvându-ma
si chiar uitând
Ce printre frunze n-ai stiut nicicând
Istovirea, fierbinteala si angoasa
Aici, unde oamenii stau
si gemetele-si asculta
Unde boala le zdruncina unora,
Trist, ultimele fire grizonate...
Unde tineretea paleste, chipul se subtiaza
si moare
Unde a gândi înseamna a te umple
de-ntristare
Si ochiu-ncercanat dispera
Unde frumusetea nu-si mai poate
pastra licarul din privire
Iar proaspata iubirea i-l tânjeste
Dintr-o alta lume mâine.
Departe! Departe! Spre tine voi zbura
Nu condus de Bacchus si-ai sai cavaleri,
Ci purtat de nevazutele aripi
ce le are poezia.
Printre mintile-ncurcate,
ce au întârzieri,
Fi-voi deja cu tine! Noaptea-i îmbietoare
Si-ntâmplator, Regina Luna e pe tronu-i"
Învaluita de toate stelele-i ce pâlpâie
Însa aici nicio lumina nu-i...
Pastreaza ce din ceruri
e trimis prin adiere...
Prin semi-ntunericul verdetii si-a
sinuaselor carari acoperite cu licheni"
Nu pot zari ce flori am la picioare, "
Nici tamâia fina ce-atârna din ramuri"
Însa îmbalsamat în întuneric
ghicesc placutul
Cu care luna a-nzestrat sezonul,
Iarba, tufisurile
si fructele salbatice,
Paducelul alb si pastoralul maces,
Violete de timpuriu vestejite
si-acoperite cu frunze
Si copilul cel mare
al jumatatii lunii mai"
Trandafirul moscat, înrourat cu vin
Si zumzetul mustelor cutreierând
ajunul verii.
Obscurul îl ascult
si pentru a nenumarata oara,
M-am îndragostit pe jumatate
de alinatoarea Moarte".
I-am dat nume de alint
în multele-mi meditative rime..."
Sa-mi poarte spre eter
rasuflarea duioasa..."
Acum, mai mult ca niciodata,
pare un lux sa mori,
Sa se sfârseasca-n miezul noptii
fara de durere, "
În timp ce sufletul ti se revarsa
în afara, "
Într-un asemenea extaz!
Cu toate acestea vei cânta,
iar eu asculta-voi în zadar"
Pe ea recviemul o transforma-n planta.
N-ai fost nascuta spre-a muri,
pasare nemuritoare!
Flamânde generatii n-o vor rapune.
Vocea ce-ascult în asta noapte trecatoare
a fost ascultata
În zilele de demult de împarat si clovn
Poate c-acelasi tril îsi facu cale
Spre-ndurerata inima a lui Ruth,
Când fiindu-i dor de casa sa,
În lanul de porumb
lacrimi varsa.
Acelasi care altadata-i daruia
Ferestre magice, fermecate,
deschise înspre înspumate
Mari primejdioase,
a magicului tarâm abandonat.
Abandonat! Însusi cuvântul pare clopot
Ce bate din ea spre-a reveni în mine tot.
Adio! Fantezia nu poate pacali
Asa cum îi e faima, înselând spiridusul...
Adio! Adio! Sfâsietoarea oda abia se aude
Trecând pajistile din apropiere,
peste pârâul potolit,
Suind dealul;
si-acum e îngropat adânc
În valea urmatoare, în poiana.
A fost o viziune
sau vis cu ochii deschisi?
Trilul s-a dus.
Sa ma trezesc sau sa dorm?
Eta Boeriu, traducătoare şi poetă
Biografie Eta Boeriu
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română.
S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica.
A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu.
Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile.
Poezii
Ce vânăt crâng, 1971
Dezordine de umbre, 1973
Risipă de iubire, 1976
Miere de întuneric, 1980
La capătul meu de înserare, postume, 1985
Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999
Traduceri
Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957
Cesare Pavese, Tovarășul, 1960
Giovanni Verga, Mastro don Gesualdo, 1964
Alberto Moravia, Indiferenții, 1965
Dante Alighieri, Divina Comedie, 1965
Baldassare Castiglione, Curteanul, 1967
Elio Vittorini, Erica și frații săi, 1970
Francesco Petrarca, Rime, 1970
Francesco Petrarca, Canțonierul lui messer Francesco Petrarca, 1974
Michelangelo Buonarroti, Rime, 1975
Comedia Renașterii italiene. Teatru, antologie, prefață și note de Eta Boeriu, 1979
Antologia poeziei italiene. Secolele XIII-XIX, 1980
Giacomo Leopardi, Canti – Cînturi, 1981
Trinacria: Poeți sicilieni contemporani, 1984
Premii și distincții
Premiul Uniunii Scriitorilor din România 1966, 1974, 1980
Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine pentru traducerea lui Dante, 1970
Medalia Fundației Cini, Monselice, 1974
Premiul "Floarea Laurei" al Centrului Internațional de Studii asupra lui Petrarca, Fontaine-de-Vaucluse, Franța 1978
Titlul de Cavaliere Ufficiale dell’Ordine Al Merito della Repubblica Italiana, pentru întreaga sa carieră, 1979
Premiul Întîlnirii dintre Popoarele Mediteraneene, Mazara del Vallo, Sicilia, 1984
I s-a decenat, post mortem, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Turda, o dată cu decernarea aceluiași titlu, post mortem, tatălui său.
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română.
S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica.
A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu.
Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile.
Poezii
Ce vânăt crâng, 1971
Dezordine de umbre, 1973
Risipă de iubire, 1976
Miere de întuneric, 1980
La capătul meu de înserare, postume, 1985
Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999
Traduceri
Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957
Cesare Pavese, Tovarășul, 1960
Giovanni Verga, Mastro don Gesualdo, 1964
Alberto Moravia, Indiferenții, 1965
Dante Alighieri, Divina Comedie, 1965
Baldassare Castiglione, Curteanul, 1967
Elio Vittorini, Erica și frații săi, 1970
Francesco Petrarca, Rime, 1970
Francesco Petrarca, Canțonierul lui messer Francesco Petrarca, 1974
Michelangelo Buonarroti, Rime, 1975
Comedia Renașterii italiene. Teatru, antologie, prefață și note de Eta Boeriu, 1979
Antologia poeziei italiene. Secolele XIII-XIX, 1980
Giacomo Leopardi, Canti – Cînturi, 1981
Trinacria: Poeți sicilieni contemporani, 1984
Premii și distincții
Premiul Uniunii Scriitorilor din România 1966, 1974, 1980
Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine pentru traducerea lui Dante, 1970
Medalia Fundației Cini, Monselice, 1974
Premiul "Floarea Laurei" al Centrului Internațional de Studii asupra lui Petrarca, Fontaine-de-Vaucluse, Franța 1978
Titlul de Cavaliere Ufficiale dell’Ordine Al Merito della Repubblica Italiana, pentru întreaga sa carieră, 1979
Premiul Întîlnirii dintre Popoarele Mediteraneene, Mazara del Vallo, Sicilia, 1984
I s-a decenat, post mortem, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Turda, o dată cu decernarea aceluiași titlu, post mortem, tatălui său.
La oglindă
Pe umeri pletele-mi curg râu,
şuviţele Gorgonei împletite
cu şerpi, a mele răsucind verzui
la tâmple şi pe gâtul ca de sticlă
cuvinte-şerpi, inele gâtuind
lucios tulburătoarele podoabe
ce mă răsfrâng şi cele ce pălesc
răsfrântele în sinea mea de pâclă
din creştet lung şuvoi gâlgâietor,
şuviţele Gorgonei mătăsoase,
şi ochiul fără noimă împietrind
zulufi, inele, bucle veninoase.
şuviţele Gorgonei împletite
cu şerpi, a mele răsucind verzui
la tâmple şi pe gâtul ca de sticlă
cuvinte-şerpi, inele gâtuind
lucios tulburătoarele podoabe
ce mă răsfrâng şi cele ce pălesc
răsfrântele în sinea mea de pâclă
din creştet lung şuvoi gâlgâietor,
şuviţele Gorgonei mătăsoase,
şi ochiul fără noimă împietrind
zulufi, inele, bucle veninoase.
Era un loc
Era un loc umil, ca printre resturi
de vară şi pubele răsturnate,
la margine pe-un mal de lut şi lutul
ce galben răspundea din mal luminii,
la margini de oraş printre molozuri
şi tinichele tremurând în apă
cu frunze din pe vremuri pomi şi totuşi
răscumpărând rugina timpurie,
cu melci uscaţi şi vreascuri pe sub iarbă
şi iarba ca o carne peste oase,
era un loc umil ca printre resturi
de bucurii şi ape curgătoare,
cu praf subţire-nfăşurat pe glezne
mai gros şi chiar mai cald decât o lână,
dar mai ales cu trâmbe de lumină
şi cu noi doi ca două lungi şopârle
trecute, gudurându-ne la soare.
de vară şi pubele răsturnate,
la margine pe-un mal de lut şi lutul
ce galben răspundea din mal luminii,
la margini de oraş printre molozuri
şi tinichele tremurând în apă
cu frunze din pe vremuri pomi şi totuşi
răscumpărând rugina timpurie,
cu melci uscaţi şi vreascuri pe sub iarbă
şi iarba ca o carne peste oase,
era un loc umil ca printre resturi
de bucurii şi ape curgătoare,
cu praf subţire-nfăşurat pe glezne
mai gros şi chiar mai cald decât o lână,
dar mai ales cu trâmbe de lumină
şi cu noi doi ca două lungi şopârle
trecute, gudurându-ne la soare.
Orașului de fiecare clipă
E-acesta cel de fiecare clipă
oraş al meu şi pâinea mea de toate
aceste zile ce se scurg în pripă
şi nopţi prelungi în care-ascult cum bate
sub căptuşită pleoapa mea cu zgură
lumina lui, culorile-n şuvoaie,
un puls mai rar şi mie pe măsură
ce mă cuprinde-n propria lui bătaie,
un schimb secret de bucurii, noptatec
răspuns îmbrăţişărilor diurne
când mi se lasă ochilor ostatic,
acestor două-adânci şi negre urne
ce se golesc văzându-l de cenuşă
şi dulce timp petrec cu el sub ziduri,
şi stăruie-n plăceri din uşă-n uşă,
şi-i mângâie pereţii supţi de riduri
şi rănile şi cerul tras în schele
şi câte-un smoc din loc în loc de iarbă
crescut din mila unui pumn de stele,
acestor ochi ce s-au deprins să-i soarbă
din mers câte-o fereastră, câte-o casă,
din el să bea, din el să se hrănească,
s-asculte frunze cum încep să-i iasă
şi mierlele cum prind să se-nmulţească
în el, acestor ochi, acestor sute
de ochi ai mei ce-i mângâie tărâmul,
acestor paşi ce-nvaţă să-i sărute
în mers uşori ca frunza caldarâmul.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 23 Februarie
oraş al meu şi pâinea mea de toate
aceste zile ce se scurg în pripă
şi nopţi prelungi în care-ascult cum bate
sub căptuşită pleoapa mea cu zgură
lumina lui, culorile-n şuvoaie,
un puls mai rar şi mie pe măsură
ce mă cuprinde-n propria lui bătaie,
un schimb secret de bucurii, noptatec
răspuns îmbrăţişărilor diurne
când mi se lasă ochilor ostatic,
acestor două-adânci şi negre urne
ce se golesc văzându-l de cenuşă
şi dulce timp petrec cu el sub ziduri,
şi stăruie-n plăceri din uşă-n uşă,
şi-i mângâie pereţii supţi de riduri
şi rănile şi cerul tras în schele
şi câte-un smoc din loc în loc de iarbă
crescut din mila unui pumn de stele,
acestor ochi ce s-au deprins să-i soarbă
din mers câte-o fereastră, câte-o casă,
din el să bea, din el să se hrănească,
s-asculte frunze cum încep să-i iasă
şi mierlele cum prind să se-nmulţească
în el, acestor ochi, acestor sute
de ochi ai mei ce-i mângâie tărâmul,
acestor paşi ce-nvaţă să-i sărute
în mers uşori ca frunza caldarâmul.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 23 Februarie
Wrong Number Mr Bean! | Mr Bean's Holiday Movie Clip | Classic Mr Bean
TEATRU/FILM 23 Februarie
Praf in ochi - Eugene Labiche
Pe aripile vantului - Margaret Mitchell
Teatru Radiofonic Subtitrat
Ramane In Familie - Alexander Ostrovsky
COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 23 Februarie
Zona Oltenia
Zona Oltenia
SFATURI UTILE 23 Februarie
NU FACE ACESTE COMBINAȚII
Și eu făceam asta până acum, puneam în salată tot felul de ingrediente pentru a fi cât mai gustoasă. Ei bine, de curând am aflat că o salată nu se prepară chiar așa, deoarece anumite alimente nu trebuie consumate împreună cu altele.
Cele mai des folosite legume, de exemplu, sunt roșiile și castraveții, însă acestea două, nu prea sunt recomandate spre a fi consumate în același timp, deoarece au durate de digerare diferite.
Asocierea alimentelor care au durate diferite de digestie duce la apariția fermentării, făcând digestia să fie îngreunată. Fermentarea duce la apariția simptomelor precum balonare sau flatulență.
Un alt aspect demn de luat în seamă este că roșiile sunt alimente acidifiante în timp ce castraveții sunt alimente alcaline (recomandate pentru tratamentul aciditatii din stomac). Dacă sunt combinate, corpul tău se va umple de săruri, pentru că împreună formează o serie de săruri minerale ce îngreunează digestia si cer multe lichide, uneori păcălind creierul și solicitându-i băuturi în exces.
Așadar, castravetele și roșia nu sunt compatibile, de aceea nu ar trebui să fie consumate împreună. După ce au fost ingerate și au ajuns în stomac, începe să apară fermentația.
Iată și alte alimente ce nu trebuie consumate împreună:
1. Fructele nu se consumă imediat după masă, deoarece acestea necesită mai mult timp pentru a fi digerate. Consumându-le imediat după ce ai ingerat alte alimente, vei provoca o reacție asemănătoare fermentării vinului.
2. Pește și brânză
Deși este destul de consumată această asociere de alimente, nu este deloc una sănătoasă. Aceste două proteine prezintă durate de digerare diferite, ducând și la apariția fermentării.
3. Omletă cu carne
Deși sună destul de gustos, nu prea este sănătos! Alege doar un tip de proteină!
4. Pâine sau paste cu suc de fructe
Asociindu-le vei distruge enzimele răspunzătoare cu producerea digestiei.
5. Nu asocia legumele cu brânză!
6. Nu asocia pepenele roșu cu cel galben!
7. Nu consuma banană cu lapte!
8. Nu consuma fructe cu iaurt, vei duce la îngreunarea digestiei și la distrugerea florei intestinale!
5 semne ale pisicii, care vorbesc despre energia negativă din preajmă | Eu stiu TV
GÂNDURI PESTE TIMP 23 Februarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu