MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 3 FEBRUARIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE - PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

Bună dimineața și o săptămână minunată, tuturor1

ISTORIE PE ZILE 3 Februarie

Evenimente

• 1377  –  Mai mult de 2.000 de  locuitori ai orasului italian Cessena  sunt ucisi  de trupele papale (baia de sange de la Cessena). A fost un război între fortele papei Grigore al XI-lea   și o coaliție a  orașelor-state italiene, condusa de Florenta. 
• 1395: Prima mențiune documentară a Cetății Neamț. Cetatea se află la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României), pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății). De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania, făcand parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de domnul Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.  După cum relatează cronicarul Ion Neculce, „lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot”.
• 
  

·         1451: După moartea sultanului Murad al II-lea, fiul său, Mehmed al II-lea îi succede.

·         1509 –  Are loc Bătălia de la Diu, in apropierea coastelor Indiei,  un război naval  in care s-au confruntat flota portugheza condusa de Francisco de Almeida cu cea a mamelucilor si otomanilor. Victoria portughezilor  a dus la  hegemonia  europenilor in Oceanul Indian.

·         1653: Cardinalul Mazarin se întoarce la Paris după exilul în care fusese nevoit să plece ca urmare a Frondei (1650 - 1652).

·         1690 – Colonia engleza Massachusetts   emite primii bani de hartie din America de Nord.

·         1783 – Spania recunoaste independenta Statelor Unite ale Americii fata de Marea Britanie.

·         1813 –  Fortele indepedentiste argentiniene conduse de generalul Jose de San Martin înving o armată regalista spaniola in Batalia de la San Lorenzo.

·         1815:  A fost fondată prima fabrică pentru producția de brânză, în vederea comercializării (Elveția).

·         1830-Sultanul turc Mahmud al-II-lea  semneaza Tratatul de la Londra care recunoaste independenta Greciei si ii defineste hotarele. În urma unei lupte sângeroase pentru independenţă (1821-1829), Grecia îşi castiga suveranitatea.  Este sfârşitul a patru secole de dominatie otomana. Noua Grecie este compus din Peloponez, regiunea Atena şi insulele Ciclade. Europa a impus o monarhie şi a stabilit ca printul Otho de Bavaria sa fie noul rege al Greciei.

·         1867 – Urca pe tron  Împăratul Meiji, al 122-lea împărat al Japoniei; ( n.3 noiembrie  1852 – d.30 iulie 1912).

·         1876: A fost semnat tratatul de pace care a pus capăt războiului dintre Argentina și Paraguay.

·         1880: are loc constituirea în mod oficial a Partidului Conservator în România, sub conducerea lui Manolache Costache Epureanu, prin fuziunea mai multor grupări conservatoare: conservatori moderaţi, conservatori democraţi, conservatori progresişti, conservatori junimişti. Ca formaţiune politică de sine stătătoare, Partidul Conservator există încă din perioada Unirii Principatelor Moldovei şi Valahiei, participînd la toate evenimentele care au avut loc în perioada modernă din Istoria României. Între 1871 şi 1876, conservatorii formează guvernul româniei condus de Lascăr Catargiu. Datorită componenţei sale eterogene - marii proprietari de pămînt, burghezia comercială şi administrativă, precum şi o parte din intelectuali - în cadrul Partidului Conservator se manifestă disensiuni şi fărîmiţări care vor da naştere unor disidenţe, dintre care cea mai importantă a fost gruparea "Junimistă ", condusă de Petre Carp şi Titu Maiorescu. După guvernarea conservatoare din 1888-1895, divergenţele continuă. În februarie 1908, elementele burgheze şi o parte a celor moşiereşti au părăsit Partidul Conservator, întemeind Partidul Conservator Democrat, în frunte cu Take Ionescu. În 1915, vechiul Partid Conservator s-a scindat în gruparea condusă de Nicolae Filipescu şi în gruparea condusă de Alexandru Marghiloman. În 1916, Partidul Conservator Democrat a fuzionat cu aripa conservatoare condusă de Nicolae Filipescu, sub denumirea de Partidul Conservator Naţionalist. După 1918, Partidul Conservator încearcă să se reorganizeze sub denumirea de Partidul Conservator Progresist condus de Alexandru Marghiloman. Încercarea rămîne însă fără rezultat. Primul preşedinte, Emanoil (Manolache) Costache Epureanu, urmat de Lascar Catargiu (1880-1899), George Grigore Cantacuzino (1899-1907), Petre Carp (1907-1913), Titu Maiorescu (1913-1914), Alexandru Marghiloman (1914-1925). Partidul Conservator editează urmăoarele publicaţii: "Timpul " (1876-1884; 1889-1900), "Epoca" (1885-1889; 1895-1916; sept.-dec. 1918), "Conservatorul " (1900-1914), "Steagul " (1914-1922), "Timpul " (1923-1924), "Le Progres" (1918-1925). Partidul şi-a încetat existenţa în 1922.

·         1890 – Are loc premiera piesei “Năpasta” de I.L.Caragiale, cu artistii Grigore Manolescu, Constantin Nottara, Aristizza Romanescu.

·         1907: are loc un incident în satul Flămînzi, judeţul Botoşani, România, care marchează începutul marii răscoale a ţăranilor, desfăşurată sub lozinca "Vrem pămînt ".

·         1908 – Se constituie Partidul Conservator Democrat, sub conducerea omului politic Take Ionescu (3/16).

·         1911 - A fost prezentat Manifestul-program electoral al Partidului Social-Democrat din România (PSDR).

·         1917: SUA au rupt relațiile diplomatice cu Germania.

·         1918 – La Chişinău in  Republica Democratică Moldovenească, este înfiinţată Societeatea Cultural-Iluministă “Flacăra”.

·         1923 - A avut loc conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care participă 63 de state, inclusiv România.

·         1929 - A avut loc premiera filmului "Iancu Jianu" de Horia Igiroşanu, primul din seria dedicată haiducilor.

·         1932 – Are loc Conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care participă 63 de state, inclusiv România.

·         1947: Miron Radu Paraschivescu publică în ziarul "Scânteia" (al PCR) atacuri violente contra lui Tudor Arghezi, acuzat de atitudini politice reacționare.

·         1950 - Au fost stabilite primele relaţii diplomatice la nivel de ambasadă între România şi Vietnam.

·         1953 - Oceanograful francez Jacques-Yves Cousteau a publicat ultima sa lucrare "The Silent World" ("Lumea tăcută").

·         1957: Poetul Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat și condamnat de regimul comunist la un an închisoare sub acuzația de „omisiune de denunț”; a fost eliberat la 5 februarie 1958.

·         1957 – S-a infiintat, la Bucureşti, Arhiva Naţională de Filme. Arhiva de filme, cunoscută și sub denumirea de cinematecă, este o instituție specializată să asigure conservarea patrimoniului cinematografic național și internațional de filme. De asemeni este instituția care are și menirea răspândirii culturii cinematografice în masa cinefililor prin organizarea de spectacole în săli de proiecție distincte de cele obișnuite, cinematografele, cunoscute ca săli de cinematecă.

·         1959: Un avion charter care transportă muzicienii Buddy Holly, Ritchie Valens și Bopper Big cade în condiții de ceață în apropiere de Clear Lake, Iowa, ucigând toți cei 4 pasageri la bord, inclusiv pilotul. Mai târziu, tragedia este numită "Ziua când muzica a murit", popularizată în piesa "American Pie" a lui Don McLean în 1972.

·         1961 – A debutat cantaretul si chitaristul american Bob Dylan.

·         1962: SUA instituie blocada economică asupra Cubei.

·         1966: Stația rusească automată "Luna 9", lansată la 31 ianuarie 1966, a realizat prima aselenizare și a transmis imagini ale suprafeței lunare.

·         1972: Primele Jocuri Olimpice de Iarnă care s-au ținut în Asia s-au deschis la Sapporo, Japonia.

·         1983: Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat noul drept canonic.

·         1989 – O lovitură de stat militară il răstoarnă pe dictatorul paraguayan Alfredo Stroessner aflat la conducerea tarii din anul 1954.

·         1992 - S-a parafat "Declaraţia asupra cooperării economice în Marea Neagră". România a fost fondatoare a noului acord economic.

·         1994 – Presedintele SUA., Bill Clinton, a anuntat ridicarea embargoului comercial vechi de 19 ani impus Vietnamului. Unul din argumentele aduse in favoarea acestei decizii a fost sprijinul acordat de autoritatile acestei tari pentru gasirea celor 2 238 de americani disparuti in timpul razboiului din Vietnam.

·         1994: Este lansată naveta spațială „Discovery„, pentru o misiune de opt zile. La bord s–a aflat cosmonautul Serghei Krikaliov, alături de alți 5 astronauți americani. A fost prima misiune comună americano–rusă din 1975, când a avut loc istorica întâlnire în cosmos dintre stația americană „Apollo” și cea sovietică „Soiuz„. Naveta Spațială Discovery a fost una din cele trei navete rămase operaționale în flota navetelor spațiale ale NASA. Zburând pentru prima oară în 1984, Discovery a fost cea de-a treia Navetă Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu. Discovery a efectuat misiuni de cercetare, dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale. Naveta își trage numele de la vasul de explorare Discovery, care l-a însoțit pe exploratorul James Cook în timpul ultimei sale călătorii importante. Discovery a fost naveta care a lansat Telescopul spațial Hubble. Misiunile a doua și a treia de întreținere a Hubble au fost conduse, de asemenea, de Discovery. Este programată și a cincea misiune de întreținere, tot cu ajutorul navei Discovery. Naveta a lansat sonda Ulysses și trei sateliți TDRS. Discovery a fost aleasă de două ori ca vehicul pentru reîntoarcerea la zbor, prima dată în 1986, după dezastrul navetei Challenger în 1984, dar și în cele două misiuni din iulie 2005 și iulie 2006, după dezastrul navetei Columbia, din 2003. Discovery a fost prima navetă operațională care a fost scoasă din uz, fiind urmată de Endeavour. A făcut 39 zboruri, petrecând 365 zile în spațiu, completând 5.830 orbite. A parcurs 238.539.663 km. Discovery a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă navetă spațială în istorie. A efectuat și misiunile de „întoarcere la zbor” după dezastrele navetelor Challenger și Columbia : STS-26 în 1988, STS-114 în 2005 și STS-121 în 2006

·         1998 – Un avion militar al SUA provoacă moartea a 20 de persoane, atunci când   taie accidental cablul  unei telecabine  lângă Trento, in Italia. 

·         2003 -  Scriitorul Vaclav Havel, erou al luptei anticomuniste, şi-a încheiat cel de-al doilea mandat şi ultimul, ca preşedinte al Republicii Cehia.

·         2006: Feribotul egiptean Al Salam Boccaccio 98 s-a scufundat în Marea Roșie în drumul de la Duba, Arabia Saudită, la Safaga, în sudul Egiptului. Nava transporta 1312 de pasageri și 96 membri ai echipajului la momentul dezastrului. Doar 388 de persoane au supraviețuit.

·         2009 – Curtea de la Haga a dat castig de cauza Romaniei in procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagra si Insula Serpilor. Curtea a acordat Romaniei 9700 de kilometri patrati de zona economica exclusiva si platou continental, reprezentand 79,34% din totalul suprafetei in disputa. Se estimeaza ca zona contine circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze si 12 milioane de tone de petrol.

·         2009 – Este lansat in spatiu primul satelit iranian. Satelitul Omid, însemnând “Speranta”s-a inscris pe orbita  cu ajutorul unei rachete purtatoare  Safir-2 si a fost primul  lansat de  Iran. A ars la revenirea în atmosferă pe 25 aprilie 2009. Lansarea a coincis cu aniversarea a 30 de ani de la revoluţa iraniana şi a fost urmarita de către preşedintele Mahmoud Ahmadinejad. Manouchehr Mottaki, ministrul de externe, a declarat că satelitul a fost lansat pentru a “satisface nevoile ţării” şi a fost efectuata “pur în scopuri paşnice.” Urmare a acestui eveniment, Iranul devine un nou membru al clubului cosmic, fiind capabil  sa trimita în spaţiu proprii săi sateliti artificiali.

Nașteri

·         1338: Ioana de Bourbon, soția regelui Carol al V-lea al Franței (d. 1378)
* 1641: Christian Albert (3 februarie 1641 – 6 ianuarie 1695) a fost duce de Holstein-Gottorp și episcop de Lübeck. A fost fiu al lui Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp și a soției sale, Maria Elisabeta de Saxonia.

Christian Albert a devenit duce atunci când tatăl său a murit la Castelul Tönning, asediat de regele Christian al V-lea al Danemarcei. Christian Albert a fost forțat să fugă și restul vieții lui a fost caracterizat prin lupta sa cu Danemarca. Chiar și căsătoria cu fiica regelui Frederic al III-lea al Danemarcei a fost aranjată în speranța stabilirii păcii, însă nu s-a schimbat nimic.

În timpul domniei lui Christian Albert, legătura cu Suedia, care a fost inițiată de către tatăl său, a fost consolidată, lucru care i-a oferit o oarecare protecție. Cu toate acestea, acest lucru a condus ca ducatul să fie atras în toate conflictele din Suedia, inclusiv Marele Război al Nordului și mai multe războaie cu Danemarca.

Din 1675 până în 1689, Christian Albert a trăit în exil la Hamburg. Cu ajutorul Sfântului Împărat Roman și a aliaților europeni, el a reușit să-l forțeze pe regele danez să semneze așa-numitul Vergleich Altonaer, care i-a permis să-și recâștige fosta sa poziție.

La 5 octombrie 1665 a fondat Universitatea din Kiel.

Christian Albert s-a căsătorit la 24 octombrie 1667, la Castelul Glücksburg, cu Prințesa Frederica Amalia a Danemarcei, fiica regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și a reginei Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg, ca parte a unui tratat de pace între Danemarca și Holstein-Gottorp, însă părțile ostile au continuat să se lupte. Mariajul a fost unul nefericit, Frederica Amalia fiind chinuită de frecventele neînțelegeri dintre fratele ei, Christian al V-lea al Danemarcei, și soțul ei. Era bine cunoscut în epocă că a fost tratată rău de Christian Albrecht, în timp ce familia regală daneză i-a dat tot felul de privilegii personale și dovezi de afecțiune.

Christian Albert și Frederica Amalia au avut patru copii:

• Sofia Amalia (19 ianuarie 1670 – 27 februarie 1710), căsătorită la 7 iulie 1695 cu Prințul Augustus Wilhelm, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel.
• Ducele Frederic al IV-lea de Holstein-Gottorp (18 octombrie 1671 – 19 iulie 1702).
• Ducele Christian August de Holstein-Gottorp (11 ianuarie 1673 – 24 aprilie 1726).
• Maria Elisabeta (21 martie 1678 – 17 iulie 1755), stareță la Quedlinburg.

El a fost străbunicul Ecaterinei cea Mare, împărăteasă a Rusiei, prin fiul lui Christian August, și, de asemenea, a fost străbunicul soțului Ecaterinei, Petru al III-lea al Rusiei, prin fiul lui Frederic. În plus, el a fost bunicul patern al regelui Adolf Frederic al Suediei.

·         1772: Pierre Claude Pajol, general francez (d. 1844)
* 1808: Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (3 februarie 1808 - 18 ianuarie 1877) a fost fiica lui Carol Frederic, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach și a Marii Ducese Maria Pavlovna a Rusiei.

Prințesa Maria a fost fiica cea mare a Prințului și mai târziu a Mareleui Duce Carol Frederic de Saxa-Weimar-Eisenach și a soției acestuia, Maria Pavlovna a Rusiei, care era sora Țarului Alexandru I al Rusiei. Tatăl ei era un bărbat timid, ale cărui lecturi favorite au fost poveștile până la sfârșitul vieții. În contrast, mama ei era "una dintre cele mai importante femei ale timpului ei", conform poetului Johann Wolfgang von Goethe. Maria și sora ei cu trei ani mai mică, Augusta, au primit o educație vastă concentrată pe îndatoririle ceremoniale de la curte. Această educație a inclus lecții de pictură de la pictorița curții, Louise Seidler, și lecții de muzică de la compozitorul curții, Johann Nepomuk Hummel.

Maria a crescut la curtea de la Weimar, care era considerată una din cele mai liberale din Germania. Saxa-Weimar-Eisenach a adoptat o constituție în 1816. Curtea era foarte receptivă la literatură și alte forme de artă, grație influenței Ducesei Anna Amalia, care a murit în 1807. Goethe a condus teatrul de la curtea din Weimar până în 1817 și ulterior a rămas un oaspete binevenit la curtea ducală.

Bunicul Mariei, Ducele Karl August, a fost ridicat la rang de Mare Duce în 1815 datorită influenței țarului și a propriei atitudini la Congresul de la Viena. În urma Congresului, Saxa-Weimar-Eisenach a obținut o considerabilă expansiune teritorială.

Portret al Prințesei Maria de Saxa-Weimar-Eisenach, 1838.

Maria avea 16 ani când și-a întâlnit prima dată viitorul soț, Prințul Carol al Prusiei, la Frankfurt an der Oder în 1824. El avea 23 de ani și era al treilea fiu al regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei și a Louise de Mecklenburg-Strelitz. Marea Ducesă Maria Pavlovna și cele două fiice ale ei călătoreau spre Rusia și aranjase să se întâlnească la Frankfurt cu fratele ei, Marele Duce (viitorul Țar Nicolae I al Rusiei) și cu soția acestuia. Când ei au ajuns la Frankfurt au fost întâmpinați de Prințul Carol și fratele său Wilhelm (viitorul împărat Wilhelm I). La acel moment William era îndrăgostit de prințesa poloneză Elisa Radziwill.

Regele Frederic Wilhelm al III-lea era în favoarea unei căsătorii între Carol și Maria și imediat a contactat curțile din Sankt Petersburg și Weimar pentru a începe negocierile. Însă atât mama Țarului, Maria Feodorovna, care deținea autoritatea în treburile de familie, cât și Marea Ducesă Maria Pavlovna nu i-au dat răspunsul pe care regele Prusiei îl aștepta. Ambele curți sperau ca Maria să se căsătorească cu un prinț moștenitor; al treilea fiu al regelui nu reprezenta chiar speranțele lor.

Rușii au propus ca Maria să se căsătorească cu Wilhelm (care era al doilea fiu al regelui) și Carol cu sora Mariei, Augusta. Acest lucru ar fi mulțumit curtea de la Weimar și Wilhelm o plăcea mai mult pe Maria decât pe Augusta. Lucrurile erau însă complicate de dragostea lui Wilhelm pentru Elisa Radziwiłł. Marea Ducesă Maria Pavlovna nu a vrut să bazeze căsătoria fiicei ei pe nefericirea lui Wilhelm. Ea a sperat că Wilhelm se va căsători morganatic cu Elisa și în acest fel tronul Prusiei urma să fie moștenit de fiul Mariei și al lui Carol.

La 26 mai 1827 Prințesa Maria s-a căsătorit cu Prințul Carol al Prusiei la Charlottenburg (astăzi parte din Berlin). Fiul lor Friedrich Karl s-a născut 10 luni mai târziu. Augusta s-a căsătorit cu Wilhelm doi ani mai târziu însă mariajul lor nu a fost unul fericit. Wilhelm și-a considerat soția ca o "personalitate remarcabilă" dar și cu mai puțin farmec decât sora ei mai mare. El a scris "prințesa este frumoasă și inteligentă dar mă lasă rece".

Maria și Carol au avut trei copii:

• Prințul Friedrich Karl (1828–1885); s-a căsătorit cu Prințesa Maria Anna de Anhalt-Dessau
• Louise de Hesse-Philippsthal-Barchfeld (1829-1901); s-a căsătorit cu Alexis, Landgraf de Hesse-Philippsthal-Barchfeld (1828–1905)
• Ana, Prințesă Friedrich Wilhelm de Hesse-Kassel (1836–1918); s-a căsătorit cu Frederic Wilhelm, Landgraf de Hesse-Kassel

După căsătoria Augustei cu Prințul Moștenitor Wilhelm al Prusiei, statutul Mariei a devenit mai scăzut la Curte.^[1] Ea și soțul ei au avut o poziție inferioară și în timp ce Carol și-a exprimat frustrările prin reputația de afemeiat și prin schemele politice, Maria s-a întrecut cu Augusta pe haine, peruci și bijuterii. Carol și Maria au deținut o casă la modă, înconjurată cu înalta societate, spre deosebire de sobrul Wilhelm și intelectuala Augusta.^[1]

Maria nu și-a putut suferi nici sora nici succesoarea acesteia, Victoria, căsătorită pe atunci cu Prințul Moștenitor Frederic. Cum Victoria era britanică (era fiica cea mare a reginei Victoria), cea mai mare parte a Curții anti-britanice o aproba pe Maria care spunea că ar fi fost mai bine ca această căsătorie să nu fi avut loc. Într-o scrisoare, Victoria a scris mama sale declarând că a auzit-o pe Maria spunându-i cumnatei ei, Marii Ducese de Mecklenburg-Schwerin, că "ea nu a încetat niciodată să regrete faptul că există o englezoaică în familie".^[2]

Maria a murit la 18 ianuarie 1877 la Berlin, la vârsta de 69 de ani. Soțul ei i-a supraviețuit șase ani.

·         1809 – Se naste Felix Mendelssohn Bartholdy, compozitor, dirijor și pianist german ; (d.04.12.1847).

·         1828 - S-a născut scriitoarea Elena Ghica, cunoscută sub numele de Dora D'Istria (m.1888).

·         1859 – S-a nascut Hugo Junkers, celebru constructor german de avioane; (d. 1935). A revolutionat industria aviaţiei prin fabricarea primului avion în totalitate din metal, Junkers J1 şi a aeronavei, W33 Junkers.
* 1882: James Augustine Aloysius Joyce (n. 2 februarie 1882 – d. 13 ianuarie1941) a fost un prozator și poet irlandez, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru romanele Portret al artistului în tinerețe (1916), Ulise (1922) și Veghea lui Finnegan (1939). A mai scris nuvele (Oameni din Dublin, 1914), poezii (Muzică de cameră, 1907, și Poezii de doi bani fiecare, 1927) și o piesă de teatru (Exilați, 1918). Criticii îl așează astăzi în fruntea modernismuluianglo-saxon, alături de T. S. Eliot, Virginia Woolf și Ezra Pound.

Primul copil al lui John Stanislaus Joyce și al lui Mary Jane Murray, Joyce a fost educat în spiritul religiei catolice la colegiile iezuite Clongowes Wood (Comitatul Kildare) și Belvedere (Dublin), unde a deprins latina și catehismul. La University College Dublin, a studiat limba și literatura engleză precum și limbi străine ca franceza, italiana și, individual, norvegiana. James Joyce a devenit încă din tinerețe un apostat al Bisericii. S-a mutat la Paris în 1902 pentru a studia medicina, dar a renunțat în scurt timp și a revenit în Dublin. În 1904 a cunoscut-o pe Nora Barnacle, cu care a trăit în concubinaj și care i-a dăruit doi copii: Giorgio (1905-1976) și Lucia (1907-1982). Cuplul, unit prin căsătorie abia în 1931, a trăit departe de Irlanda pentru aproape treizeci și cinci de ani, în orașele Triest, Zürich și Paris. Joyce a lucrat ca profesor de limba engleză, a dat lecții în particular și a publicat articole culturale sau politice în diverse ziare și reviste. Cariera lui literară a fost stingherită în mod constant de lipsurile materiale, deficiențele de vedere tot mai supărătoare sau de boala mintală a fiicei sale, Lucia.

Cu un pronunțat caracter autobiografic, proza lui Joyce revine obsesiv asupra lumii irlandeze, mai ales a Dublinului, în care scriitorul și-a petrecut primii ani de viață. Portret al artistului în tinerețe surprinde conflictele interioare ale unui alter-ego al scriitorului, Stephen Dedalus, distanțarea lui de religie și descoperirea vocației literare. Romanul Ulise, considerat o capodoperă a literaturii engleze, prezintă o zi din viața evreului Leopold Bloom, pe măsură ce acesta își croiește drumul printr-un Dublin arhetipal, labirintic, haotic și eterogen, care se identifică cu propria conștiință a autorului. Joyce afirma: „[...] scriu mereu despre Dublin, pentru că dacă pătrund în inima Dublinului, pătrund în inima tuturor orașelor lumii. În particularități stă universalitatea^[18]”. James Joyce a fost un maestru al tehnicilor literare și a perfecționat mai ales monologul interior (fluxul conștiinței) și muzicalitatea prozei. În romanul Veghea lui Finnegan, scriitorul și-a împins experimentul artistic la extrem și a creat astfel una din cele mai încifrate creații literare scrise vreodată, unde sensul se ascunde cu obstinație în spatele cuvintelor portmanteau, al importurilor lingvistice din zeci de limbi străine și al unei idioglosiisimulate. Întrebat de Max Eastman, un combatant vehement al Cultului Artei Neinteligibile (the Cult of Unintelligibility), de ce a ales un stil atât de anevoios, Joyce ar fi răspuns: „Ca să le dau de lucru criticilor pentru următorii trei sute de ani”. Vladimir Nabokov spunea: „Joyce a creat modernismul, și tot Joyce l-a distrus”, iar Edmund Wilson îl numea „marele poet al unei noi etape a conștiinței umane”^[19].

James Joyce este comemorat de comunitatea anglofonă în fiecare an la 16 iunie (Bloomsday), ziua în care a fost plasată acțiunea romanului Ulise. Opera lui a influențat autori ca Samuel Beckett (care i-a fost discipol), William Faulkner, Eugene O'Neill^[20], Djuna Barnes, Jorge Luis Borges sau Umberto Eco

·         1887 - S–a născut poetul austriac Georg Trakl, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului expresionist timpuriu. Lirica sa fantastico–metaforică este marcată de tristeţe şi melancolie (“Cerul furat”, “Cântecul Bernadettei”, “Steaua celor nenăscuţi”) (m.03.11.1914).

·         1890: Paul Scherrer, fizician elvețian (d. 1969)

·         1892 – S-a nascut omul politic roman Gheorghe I. Bratianu ; (d. 1953).

·         1894: Norman Percevel Rockwell, desenator, ilustrator și pictor american (d. 1978)

·         1898: Hugo Henrik Alvar Aalto, cunoscut mai ales ca Alvar Aalto (n.3 februarie 1898 - d.11 mai 1976), a fost un arhitect finlandez și un designer de obiecte casnice și mobilă extrem de influent al secolului 20, uneori numit Părintele modernismului în țările nordice. Născut în Kuortane, în Marele Ducat al Finlandei, parte a Imperiului rus, Aalto a fost unul din cei mai importanți arhitecți (maestru) ai mișcării modernescandinave în arhitectură și design, contibuind decisiv la afirmarea identității naționale a unei Finlande suverane.

·         1901: Ramon J. Sender, scriitor spaniol (d. 16 ianuarie 1982)

·         1909: André Cayatte, regizor francez. În 1952, primește "Premiul special al Juriului", la Cannes, pentru filmul "Toți suntem asasini".

·   1912: Constantin N. Arseni (n. 3 februarie 1912, Dolhasca, județul Baia - d. 5 iulie 1994, București) a fost un medic neurochirurg român, profesor universitar și director al clinicii de Neurochirurgie a facultății de medicinădin București, discipol și continuator al lui Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești. A fost Membru titular al Academiei Române (1991).

Arseni s-a născut la 3 februarie 1912 în Dolhasca, județul Baia. După absolvirea liceului din Bacău în 1929, se înscrie la facultatea de medicină din Cluj. În 1935 termină studiile universitare și obține titlul de Doctor în Medicină cu teza "Neurotomia juxtaprotuberanțială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen" (1936). Ca student a lucrat în clinica de boli interne sub conducerea profesorului Iuliu Hațieganu, fiind fascinat de simțul clinic și erudiția acestui medic, dar pe tânărul Arseni îl atrăgea chirurgia creierului, după ce a asistat la o operație efectuată de Dimitrie Bagdasar în spitalul de Urgență din București. Astfel că la vârsta de 23 de ani își începe ucenicia în domeniul neurochirurgiei, sub conducerea și îndrumarea lui Bagdasar, proaspăt întors din America. În același timp lucrează ca preparator, apoi ca asistent la catedra de Histologie condusă de Ion T. Niculescu, unde învață tehnica examenului microscopic al organelor și țesuturilor. Fragmentele de tumori cerebrale extirpate operativ erau studiate apoi la microscop, convins de puterea pe care o dă clinicianului cunoașterea anatomiei patologice.

Constantin Arseni muncește neobosit, își extinde și perfecționează tehnica chirurgicală. În 1946, Dimitrie Bagdasarîncetează din viață pe neașteptate. Arseni rămâne cu răspunderea conducerii serviciului de neurochirurgie, la vârsta de numai 34 de ani. Oficialitățile nu-i ușurează această sarcină, dimpotrivă. Cunoscut ca un non-conformist incorigibil, care spune totdeauna ceea ce gândește, nu era tocmai pe placul regimului totalitar comunist. Forurile de răspundere în domeniul medicinei trimit la Moscova pentru a se specializa în neurochirurgie pe doctorul Nicolae Marcovici, cu scopul de a-l înlocui pe Arseni. La întoarcere, cu titlul de Candidat în Științe Medicale, după modelul sovietic, Marcovici este numit în 1955 conferențiar universitar, cum se obișnuia cu toți cei veniți cu o calificare din Uniunea Sovietică, și primește conducerea a jumătate din clinica de neurochirurgie din București. Marcovici, un om corect și cu mult bun simț, recunoaște calitățile profesionale deosebite ale lui Arseni și, după scurt timp, renunță la funcția primită și se subordonează acestuia. Între timp Arseni devine el însuși conferențiar, iar în 1963 profesor titular de neurochirurgie la facultatea de medicină.

Se trece la reorganizarea clinicii pe servicii, cu împărțirea responsabilităților la colaboratori, ce căpătaseră ei înșiși experiență și calificare superioară: Tumori cerebrale adulți (Sofia Ionescu, Mihai Maretsis, Nicolae Nicola, Mircea Ghițescu), Tumori cerebrale copii (Lenke Horvarth), Afecțiuni vertebro-medulare (Ion Ionescu și Gheorghe Panoza), Traumatisme cranio-cerebrale (Ion Oprescu și Alexandru Constantinovici), Anestezie, reanimare și terapie intensivă (Șerban Munteanu, Lelia Gonțea-Arseni), mai târziu și o secție de reabilitare și recuperare motorie (Ion Tudor). La acestea se adaugă servicii auxiliare și de investigații: Diagnostic preoperator (Constantin Crețan și Ion N. Petrovici), Neuroradiologie (Nicolae Mihăilescu și Nicolae Simionescu), Electrofiziologie (K. Cristian și I. Roman), Laborator clinic (Elena Nicola), Neuromorfopatologie (Nicolae Carp). Domeniile de activitate se extind, se trece la chirurgia anevrismelor și malformațiilor vasculare intracraniene (Frank Nass și Leon Dănăilă) și la neurochirurgia funcțională, cum sunt operațiile stereotaxice în cazul unor afecțiuni extrapiramidale și chirurgia funcțională a epilepsiei (Mircea Simionescu, Mircea Iacob, N. Nicola). În 1975, se inaugurează noua clădire a clinicii de neurochirurgie, concepută și organizată după planurile sale. În timpul cât a fost construită, Arseni devenise om de șantier.

Constantin Arseni și-a continuat cu ardoare activitatea până la o vârstă înaintată, neputându-se despărți de ceea ce a însemnat menirea vieții sale: neurochirugia. S-a stins din viață în 1994.

·         1914: Florin Dimitriu, compozitor și violonist român

* 1924: Frederic Wilhelm, Prinț de Hohenzollern (Friedrich Wilhelm Ferdinand Joseph Maria Manuel Georg Meinrad Fidelis Benedikt Michael Hubert von Hohenzollern-Sigmaringen) (n. 3 februarie 1924, Castelul Umkirch ^[2], lângă Freiburg im Breisgau - d. 16 septembrie 2010 ^[3], Sigmaringen) a fost șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen din Germania. A fost urmat la șefia Casei de Hohenzollern de fiul lui, Karl Friedrich, Prinț de Hohenzollern.

Prințul Frederic Wilhelm s-a născut la castelul Umkirch.^[4][5] A fost fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Hohenzollern (1891–1965) și a soției acestuia, Prințesa Margareta Karola de Saxonia (1900–1962), fiica ultimului rege al Saxoniei, Frederick Augustus al III-lea.^[4][5] A devenit șeful Casei de Hohenzollern la 6 februarie 1965 în urma decesului tatălui său Prințul Friedrich.

În conformitate cu legea românească de succesiune din 1923, urma ca după decesul regelui Mihai, care avea numai fete, descendenții lui Friedric Wilhelm să pretindă tronul României. În 2006 prințul a declarat public că Hohenzzolern a avut "nici un interes în tronul românesc", iar regele Mihai a proclamat o actualizare a liniei de succesiune, desemnând-o pe fiica sa cea mare "Prințesă Moștenitoare".

Prințul Frederic de Hohenzollern s-a căsătorit ^[2] pe 5 ianuarie 1951, la Sigmaringen cu Margarita Ileana Viktoria Alexandra, Prințesă de Leiningen (1932-1996) și a avut trei copii:

• Carol Frederic Emich Meinrad Benedikt Fidelis Maria Michael Gerold^[2], Prinț de Hohenzollern (n. 20 aprilie 1952, Sigmaringen). El s-a căsătorit la 17 mai 1985 cu Alexandra Petra Sophie Schenk, Contesă de Stauffenberg ^[6] (n. 25 mai 1960), cu care are patru copii. Cuplul a divorțat în 2010 și Carol Frederic s-a recăsătorit în 2010 cu Nina de Zome.
• Albert Johannes Hermann Meinrad Stephan ^[2] (n. 3 august 1954, Umkirch) s-a căsătorit la 8 septembrie 2001, la Roma, cu Nathalie Rocabado de Viets (n. 10 noiembrie 1970, Hamburg), cu care are copii.
• Ferdinand Maria Fidelis Leopold Meinrad Valentin ^[2] (n. 14 februarie 1960, Sigmaringen); el s-a căsătorit la 3 august1996 la Číčov, în Slovacia, cu Contesa Ilona Kálnoky de Köröspatak (n. 9 martie 1968, Bruck an der Mur), cu care are urmași.

·         1925- S-a nascut popularul actor roman de teatru și film Ștefan Mihailescu-Braila; (d. 1996).

·         1926 - S-a născut Tudor George, poet şi traducător (m.12.01.1992).

·         1928 - S-a născut Val (Michael Valentine) Doonican, cântăreţ şi chitarist irlandez.

·         1928 - S-a născut Frankie Vaughan (Frank Abelson), cântăreţ american.

·         1928 - S-a născut Russell Arms, cântăreţ american.

·         1935 - S-a născut Johnny Guitar Watson, chitarist, cântăreţ şi compozitor american.

·         1936: Constantin Virgil Negoiță (n. 3 februarie 1936, București) este un om de știință și prozator român, stabilit în Statele Unite ale Americii.

·         1939 - S-a născut poetul Ilie Constantin.

* 1939: Michael Cimino (n. 3 februarie 1939, New York City - d. 2 iulie 2016, Los Angeles) a fost un regizor de film american. A fost laureat al Premiului Oscar pentru regia filmului Vânătorul de cerbi.

·         1941- S-a nascut la Calafat, marele actor roman de teatru și film, Ștefan Iordache; (“Cel mai iubit dintre pămînteni”, “Oglinda”, “Glissando”, “Ciuleandra”, “De ce trag clopotele, Mitică?”, “Pruncul, petrolul şi ardelenii”, “Înghiţitorii de săbii”, “Bietul Ioanide”); (d.14 septembrie 2008).

* 1942; Dory Funk, Jr. (născut Dorrance Earnest Funk Jr.^[3] pe 3 februarie1942) este un fost wrestler american, actualmente antrenor de wrestling. Se află pe locul doi într-un top al wrestlerilor care au deținut cel mai mult timp centura NWA World Heavyweight Championship, Funk deținând acest titlu timp de 4 ani.

El este fiul lui Dory Funk și fratele lui Terry Funk.

·         1944 - S-a născut Petre Anghel, poet, prozator şi eseist.

·         1945 - S-a născut Johnny Cymbal, cântăreţ, compozitor şi producător britanic (Derek).

·         1946 - S-a născut Stan Webb, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Chicken Shack).

·         1947 - S-a născut Dave Davies, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Kinks).

·         1947 - S-a născut John Handy, muzician american de jazz.

·         1947: Andrei-Gheorghe Király, politician român
* 1948: Oazu Nantoi (n. 3 februarie 1948, Vancicăuți) este un politician și analist politic din Republica Moldova.

* 1950: Morgan Fairchild (născută Patsy Ann McClenny, pe 3 februarie 1950) este o actriță americană.

Pentru rolul său din serialul Flamingo Road din 1980, a fost nominalizată la Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-un serial de televiziune dramatic.

·         1950: Alvaro Vitali, actor italian

·         1951: Blaise Compaoré, șeful statului Burkina Faso

·         1951: Eugenia Maci, actriță româncă de teatru și film

·         1954 - S-a născut Paul Nancă, producător şi promotor muzical.

·         1956 - S-a născut Alf Klimek, cântăreţ şi compozitor australian (The Other Ones).
* 1958: Massimo Pedrazzini (n. 3 februarie 1958, Milano, Italia) este un fost fotbalist.
* 1958: Octavio Zambrano (n. 3 februarie 1958 în Guayaquil) este un antrenor ecuadorian de fotbal, fost fotbalist. El este unul din cei mai de succes antrenori din Major League Soccer (MLS).

·         1959 - S-a născut Laurence Tolhurst, solist al grupului britanic "The Cure".
* 1960: Joachim „Jogi” Löw (n. 3 februarie 1960, Schönau im Schwarzwald, Baden-Württemberg, RFG) este un fost jucător german de fotbal. Din 2006 este antrenorul echipei naționale de fotbal a Germaniei.
* 1961: Alexandru Chiculiță (n. 3 februarie 1961) este un scrimer român specializat pe sabie laureat cu bronz la Los Angeles 1984. În prezent este antrenor la CS Dinamo București.
* 1963: George Lazăr (n. 3 februarie 1963, Vatra Dornei, Suceava) este un scriitor și publicist român contemporan de science fiction și thriller. În 1987 a absolvit Facultatea de Automatică, secția Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic din Iași. Este membru al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
* 1964: Dr. Wargha Enayati (n. 3 februarie 1964) este un medic cardiolog și healthcare business innovator, cunoscut publicului larg ca fondatorul Rețelei private de sănătate Regina Maria In anul 1995 a fondat ceea ce urma să devină Centrul Medical Unirea, apoi rețeaua de servicii de sănătate Regina Maria. În 2007, a vândut un pachet minoritar din acțiunile CMU către fondul de investiții 3i. În 2010, o a doua tranzacție a adus în acționariat fondul Advent. Centrul Medical Unirea a devenit Regina Maria. În 2010, alături de soția sa Mitra Enayati a înființat Fundația Regina Maria, dedicată acordării de servicii medicale și educație unor categorii defavorizate de persoane: fără venituri, asigurări, copii. În 2015 se retrage din acționariatul rețelei Regina Maria. În 2016 reintră pe piața serviciilor medicale devenind acționar principal la Intermedicas, o companie de concierge medical și second opinion, la MedicHub – companie de comunicare medicală. În 2017 achiziționează pentru MedicHub si revista Viața Medicală – cea mai importantă publicatie de profil din România și lansează Revera – primul centru de specialitate pentru vârstnici.

În 2018 intră în acționariatul Docbook (prima aplicatie de programari  la medic) si al platformei de recrutare medicala Medijobs si așează totul sub o umbrelă, luând  astfel naștere Enayati Group - impreună pentru sănătatea României. In luna iunie 2018 devine vicepresedinte Camerei de Comerț Româno-Germană http://rumaenien.ahk.de/ro/ și președintele Task-Force Sanatate a Coaliției pentru Dezvoltarea României.

* 1969: Matt Johnson (născut pe 3 februarie 1969 în Bournemouth, Anglia) este un claviaturist care cântă pentru trupa de jazz alternativ, Jamiroquai.

* 1972: Mart Poom (n. 3 februarie 1972,^[1], Tallinn) este un fotbalist eston actualmente retras din activitate.^[2] A evoluat pe postul de portar.

* 1975: Boris Cebotari (n. 3 februarie 1975 – d. 15 iulie 2012) a fost un fotbalistdin Republica Moldova, care a jucat pe postul de mijlocaș central. S-a consacrat prin evoluția la echipa FC Zimbru Chișinău, fiind considerat o legendă a clubului.

·         1976: Cătălin George Hîldan (n. 3 februarie 1976, Brănești, Ilfov – d. 5 octombrie 2000, Oltenița) a fost un fotbalist român care s-a afirmat la Dinamo București.

A început să joace fotbal la vârsta de 10 ani în cadrul clubului Dinamo. Sub comanda primului său antrenor Ionuț Chirilă a câștigat titlurile naționale la toate categoriile de vârstă: pitici, cadeți, juniori, mai puțin la juniorii republicani. Mijlocaș dotat cu calități a debutat în Divizia A pe 2 octombrie 1994 într-un meci cu Steaua (Steaua 2-0 Dinamo). A urmat o perioadă în care a evoluat la FC Chindia Târgoviște, unde a cunoscut bucuria promovării consecutive din Divizia C în B și din B în A. După această perioadă Cornel Dinu l-a adus înapoi la Dinamo (1994 - 2000), de unde nu a mai plecat niciodată. A câștigat cu Dinamo un titlu de campion (1999-2000) și o cupă a României (2000), cifrele carierei sale fiind 131 de jocuri/ 6 goluri în Divizia A, 5/1 în echipa națională, 5/0 în cupele europene, 17/0 la alte loturi naționale. A fost căpitanul echipei dinamoviste, stingându-se din viață în urma unui atac de cord la 5 octombrie 2000 în timpul unui amical pe stadionul din Oltenița.

A jucat pe postul de mijlocaș, având numărul 11 pe tricou. De la debutul său în Divizia A, pe 2 octombrie 1994, a jucat 138 de meciuri, marcând 6 goluri.

Este supranumit de fani „Unicul Căpitan” datorită devotamentului pe care l-a arătat față de culorile clubului Dinamo. În memoria sa, una din peluzele Stadionului Dinamo a primit denumirea de „Peluza Cătălin Hîldan”, iar tricoul cu numărul 11 a fost retras pentru totdeauna.

* 1976: Isla Fisher (n. 3 februarie 1976) este o actriță și autoare cu origini scoțiene și australiene.
S-a născut pe 3 februarie 1976 în Oman, având ambii părinți scoțieni.^[1]Tatăl său, Brian, era bancher la Națiunile Unite, care l-a trimis în Oman, iar întreaga familie a trebuit să îl urmeze atunci când a fost nevoit să își mute reședința.^[2] Numele i-a fost dat după insula scoțiană Islay^[3] și mai are încă patru frați.^[4] Încă din școală și-a dezvăluit pasiunea pentru teatru, atunci când a jucat în trupele de la liceul de fete, acolo unde și-a făcut studiile. Încă de la nouă ani a apărut în reclame care au fost difuzate la televiziunea australiană, deci s-a acomodat cu camera încă de mică. A câștigat apoi roluri în serialele celebre pentru copii Bay City și Paradise Beach. A debutat în film la televiziunea publică australiană, în soap-opera Paradise Beach. A urmat tot un soap-opera, Home and Away. La vârsta de 21 de ani a studiat la L'École Internationale de Théâtre Jacques Lecoq din Paris, unde a învățat pantomimă, clown și comedia dell'arte.^[5] Și și-a definitivat studiile în pantomimă și la Londra. Încă de atunci este cunoscută pentru rolurile de comedie pe care le-a făcut, în filme precum Wedding Crashers în 2005, Hot Rod în 2007, Definitely, Maybe în 2008 sau Confessions of a Shopaholic din anul 2009. Întreaga familie s-a mutat însă în scurt timp la Perth, în vestul Australiei. La vârsta de 18 ani, cu ajutorul mamei sale, a publicat două romane, Bewitched și Seduced by Fame.^[6] Din 1994 și până în 1997 a jucat în serialul de televiziune Home and Away, în rolul lui Shannon Reed. În 1996 a fost nominalizată la Premiul pentru Cea mai populară actriță pentru acest rol.
* 1976: Stoian Kolev (Limba bulgară:Стоян Колев) (n. 3 februarie 1976) este un fotbalist bulgar, care joacă pentru clubul de fotbal PFC Cernomoreț Burgas pe postul de portar.
* 1976: Vitali Maevici (n. 3 februarie 1976) este un fost fotbalist internațional moldovean care a jucat pe postul de fundaș
* 1977: Ramón Luis Ayala Rodríguez (n. 3 februarie 1977, cunoscut după numele de scenă Daddy Yankee, este un cântăreț, actor, producător de înregistrări, crainic radio [12] și om de afaceri portorican, Ramon Ayala s-a născut în Río Piedras, San Juan, Puerto Rico și a crescut în cartierul social Villa Kennedy Housing Projects.^[6]El devine renumit în 2017, cu colaborarea sa cu tubul global Despacito Luis Fonsi.

Ayala a vrut să devină jucător profesionist de baseball și a dat probe la Seattle Mariners, care face parte din Major League Baseball. Înainte de a semna contractul a fost lovit de un glonț rătăcit tras dintr-o pușcă AK-47 în timp ce lua o pauză de la o sesiune de înregistrări pe care o avea cu DJ Playero. Ayala a avut o perioadă de recuperare de un an și jumătate; glonțul nu a fost scos din șoldul său nici acum, iar el spune că își datorează cariera muzicală acelui incident, care i-a permis să se concentreze pe cariera muzicală în totalitate. De atunci a vândut peste 18 milioane de albume

* 1978: Marian Aliuță (n. 4 februarie 1978 în București) este un fotbalist român retras din activitate.
* 1978: Joan Capdevila Méndez (n. 3 februarie 1978 în Tàrrega, Lleida, Catalonia) este un fotbalist spaniol legitimat la echipa spaniolă FC Santa Coloma, și fost component al echipei naționale a Spaniei.
* 1980: George Cristian Ogăraru (n. 3 februarie 1980, București) este un fotbalist român retras din activitate,^[1] care a jucat în trecut pentru FC Steaua București. În prezent este antrenorul lui U Cluj.

Copilăria și-a petrecut-o, în satul Grămești. La 6 ani se întoarce în București, pentru a începe școala, iar la 9 ani, mai exact pe 11 octombrie 1989 merge la selecția organizată de clubul Steaua București. Este ochit de Radu Troi, antrenorul care îi prevede un viitor mare, făcând trimitere la condiția materială modestă a părinților săi. A făcut liceul la "Mircea Eliade", unde face cunoștință cu antrenorul Ioan Toma și participă la Cupa Liceelor, prima sa competiție cu public.

Înainte de a se alătura lui Sion, în vara anului 2010, Ogăraru a jucat pentru Steaua București între anii 1998–2000 și din nou între 2002 și 2006, dar și pentru CSM Reșița între 2000 și 2001 și Oțelul Galați între 2001 și 2002 unde a fost împrumutat de la Steaua, iar în străinătate a evoluat la Ajax Amsterdam între 2006 și 2010.

La 17 ani are ocazia să se transfere în Italia, la Sangiovanesse, însă cei de la Steaua nu sunt de acord, pentru ca peste un an să semneze primul său contract de profesionist. Ogăraru a debutat în prima echipă a Stelei într-un meci cu Olimpia Satu Mare, în 1998, sub comanda lui Emeric Jenei și Mihai Stoichiță. Nereușind să se impună, este împrumutat în 2000 la CSM Reșița, iar apoi în 2001 la Oțelul Galați, unde fusese cerut de Mihai Stoica. Sezonul de la Oțelul Galați a fost unul foarte reușit pentru George, echipa reușind, sub comanda lui Marius Lăcătuș să se lupte cu șanse reale la unul dintre primele locuri și încheind pe locul 5. Evoluțiile de la Galați îl readuc pe Ogăraru la Steaua, unde începe să se impună în prima echipă, după ce începuse ca rezervă a lui Florentin Dumitru.

Odată devenit titular cert, sub comanda lui Walter Zenga, Ogăraru are evoluții din ce în ce mai apreciate, impresionând mai ales în cupa UEFA, evoluții ce atrag atenția celor de la Ajax Amsterdam. Tot datorită evoluțiilor sale este convocat la prima reprezentativă, debutând ca titular pe 26 martie 2005, împotriva Olandei, meci pierdut în Giulești cu 2-0 de România. Timp de doi ani, acest meci a rămas și singurul sub tricolor al lui George.

Pe 29 martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, pentru că a făcut parte din lotul echipei FC Steaua București care obținuse până la acea dată calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006.^[2] În martie 2008 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu 2 barete, tot din partea președintelui României Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din reprezentativa României care a obținut calificarea la Campionatul European din 2008.^[3][4]

În vara anului 2006 aduce transferul lui George Ogăraru la Ajax Amsterdam, care a plătit 3,3 milioane de dolari pentru semnătura lui Ogăraru, materializând unul dintre cele mai costisitoare transferuri de la un club românesc de fotbal. Debutează pe 13 august 2006 în Supercupa Olandei, câștigând astfel și primul trofeu din Olanda, împotriva celor de la PSV Eindhoven. Evoluează constant la echipa de club, generând un conflict în țară, unde Victor Pițurcă refuza să-l convoace la echipa națională în ciuda presiunii fanilor și a mass-mediei, preferând să meargă pe mâna lui Cosmin Contra, Valentin Bădoi și Petre Marin. Cu toate acestea, revenirea sa în prima reprezentativă se produce în 2007, împotriva aceleiași naționale a Olandei, pentru ca apoi să fie convocat constant la celelalte meciuri ale României, contribuind astfel la calificarea echipei la Euro 2008. În septembrie 2008, după doi ani de contract cu Ajax, Ogăraru a fost împrumutat înapoi clubului Steaua pentru un an și jumătate pentru suma de 275.000 de euro.^[5] Este cunoscut pentru aruncările lungi de la margine

* 1982: Won Woo-young (în coreeană 원우녕; n. 3 februarie 1982, Seul) este un scrimer sud-coreean specializat pe sabie.

* 1984: Elizabeth Anne Holmes (n. 3 februarie 1984,^[1] Washington, SUA) este o antreprenoare americană, fondatoarea și conducătoarea firmei Theranos din Palo Alto, California, care avea ca domeniu de activitate analiza probelor sanguine.

La 19 ani, a renunțat la studiile pe care le urma la Universitatea Stanfordpentru a-și lansa propria afacere, punând bazele companiei Theranos. A susținut că a reușit să introducă o nouă metodă, mult simplificată, de efectuare a analizelor sanguine.

În 2015, revista "Forbes" a declarat-o ca fiind cea mai tânără femeie miliardar din lume. De asemenea, în același an, "Time" a inclus-o pe lista celor mai puternice 100 persoane influente ale planetei. Tot în 2015 a primit premiul Horatio Alger Award, fiind cel mai tânăr laureat cu o astfel de distincție. Revista Glamour i-a acordat titlul de "Femeia Anului".

In 2018 compania pe care o conducea a fost declarată falimentară, iar Elizabeth Holmes a fost anchetată pentru înșelăciune.^[4] Aparatele de analiză a sângelui promise de companie nu au fost niciodată dezvoltate. Holmes a fost amendată cu 500.000 de dolari și i s-a interzis să conducă o companie americană timp de 10 ani

* 1984: Aleksejs Višņakovs (n. 3 februarie 1984, Riga, RSS Letonă) este un fotbalist leton care în prezent evoluează la clubul Skonto Rīga și la echipa națională de fotbal a Letoniei pe postul de mijlocaș.

* 1985: Andrei Vițelaru (n. 3 februarie 1985) este un jucător român de fotbalcare evoluează la clubul CS Buftea.

* 1988: Gregory Kurtley van der Wiel (pronunție în limba olandeză ˈɣrɛɣɔri vɐn dər ˈʋil; n. 3 februarie 1988 în Amsterdam) este un jucător olandez de fotbal care joacă în prezent la echipa turcă Fenerbahçe și la Echipa națională de fotbal a Olandei.

* 1989: Vlad Alin Bujor (n. 3 februarie 1989, Satu Mare) este un jucător român de fotbal care în prezent evoluează la echipa Sepsi OSK Sfântu Gheorghe
* 1989: David Manga Lembe (n. 3 februarie 1989, Paris) este un fotbalist centrafrican, care evoluează pe postul de aripă stânga la clubul din Liga I, ASA Târgu Mureș.

* 1990: Alin Alexuc-Ciurariu (n. 3 februarie 1990, Botoșani) este un luptătorromân specializat în lupte greco-romane.
* 1993: András Szatmári (n. 3 februarie 1993, Budapesta) este un scrimermaghiar, specializat pe sabie. A fost vicecampion laureat cu argint pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2016.

Decese

·         1014: Svend I, rege al Angliei, Danemarcei și Norvegiei

·         1116 – A decedat Coloman I Cărturarul (maghiara Kálmán), n.cca. 1074, rege al Ungariei  (1095–1116) și al Croatiei (din 1108). Titlul sau regal complet a fost „Rege al Ungariei, Slavoniei, Croației și Dalmației”. A trebuit să se lupte pentru tron cu fratele lui mai tânăr, Álmos, iar  Coloman a luat decizia crudă să își orbească fratele mai  mic  și pe fiul său minor, viitorul rege Bela al II-lea. Pe de altă parte, Coloman a fost unul dintre cei mai învățați monarhi, cronicarul polonez Gallus Anonymus  descriindu-l ca fiind „mai educat în științețe literare decât orice rege care trăia în vremea sa”.
* 1134: Robert Curthose, cunoscut ca și Robert al II-lea (n. aprox. 1054 - d. 3 februarie 1134) a fost duce al Normandiei în perioada anilor 1087 - 1106, fiul cel mare al lui Wilhelm Cuceritorul, pretendent repetat pentru tronul Angliei și unul dintre conducǎtorii Primei Cruciade.

Robert a fost cel mai mare fiu al lui William Cuceritorul, rege al Angliei și duce al Normandiei și a Matildei de Flandra. Se presupune cǎ Robert sa născut în 1054, însă este posibil ca s-ar fi născut mai degrabǎ în 1051. Din cauza staturii mici, Robert a fost poreclit Curthose ("Pantaloni scurți"). William de Malmesbury^[1] și Ordericus Vitalis^[2] menționeazǎ în cronicile sale, că tatăl sǎu îl numea Robert «brevis-ocrea» ("Cizme scurte").

Dupǎ cucerirea de cǎtre Wilhelm a orașului Le Mans și a regiunii Mayenne^[3] care se rǎsculase anterior, duce de Maine în 1163 a fost numit Robert, dupǎ asigurarea hotarului de sud a țǎrii, Wilhelm a început invazia în Anglia din 1066.

Robert a avut relații destul de tensionate cu tatǎl sǎu, fiind urmașul statului anglo-saxon, unul din cele mai puternice state din Europa de vest, Robert nu a deținut o putere realǎ în stat, William ne permițînd-ui fiului său sǎ domneascǎ chiar și în Maine, fiind supravegheate toate aspectele legate de sistemele statului. Acest lucru i-a trezit nemulțumiri lui Curthose. În 1078 în timpul campaniei supunere a unui baron în Normandia a izbucnit un conflictului între Robert și a frații lui mai mici William și Henric. Tatăl sǎu a luat partea fraților săi. Insultat, Robert a părăsit armata și a încercat singur să cucereascǎ orașul Rouen. După ce asaltul a eșuat, a fugit în Flandra, la unchiul său matern Robert de Flandra. Ajutor în lupta împotriva tatălui sǎu, lui Curthose i-a sugerat-o regele Franței, Filip I. Până la sfârșitul anului 1078, forțele lui Robert, susținute de trupe franceze s-au concentrat în castelul Gerberoy la frontiera de est a Normandiei. Ca răspuns, castelul a fost asediat de o numeroasǎ armatǎ anglo-normandǎ a lui William Cuceritorul. Deși inițial Wilhelm a fost învins, și potrivit legendei el a fost rănit chiar de fiul său, Wilhelm a fost capabil să rupă alianța dintre Filip și Robert, atrǎgând de partea sa regele francez. În 1079Gerberoy a căzut și Robert din nou a fugit în Flandra, aici fiind de acord să accepte împăcǎciunea cu tatăl său. Un rolul mare în reconcilierea dintre Robert și Wilhelm, l-a jucat mama sa, Matilda de Flandra care pe ascuns a oferit ajutor fiului său.

Vestea morții fratelui său, Robert Curthose a prins-o în Salerno, unde se recupera de la rănile primite în cruciadă. Robert imediat sa declarat rege al Angliei, cu toate acestea tronul a fost preluat de către fratele său mai mic Henric I, care deja pe 5 august 1100, a fost încoronat la Westminster, Robert ne avînd timp să-și revendice drepturile la tron. Ajungând în septembrieîn Normandia, Robert a început pregătirile pentru o invazie în Anglia. Revendicǎrile lui Curthose au fost sprijinite de unii baroni englezi, care sau răzvrătit împotriva lui Henric. Pe 21 iulie 1101 Armata lui Robert a debarcat la Portsmouth și a început să avanseze spre Londra. Cu toate acestea, Henric a reușit sǎ-i învingǎ pe rebelii, izolând-ui și reușind sǎ atragǎ de partea sa clerul englez și straturile inferioare ale populației. Lângǎ Alton trupele lui Robert și Henric s-au întâlnit. Temându-se de înfrângere, Curthose a recurs la negocieri. În conformitate cu acordul încheiat, Robert a refuzat să pretindă la tronul englez, în schimbul unei plăți anuale din partea lui Henric I de 3000 de mǎrci. Henric I de asemenea, i-a reîntors lui Robert toate posesiunile lui din Normandia, cu excepția a cetății Domfront.

Deși susținǎtorii lui Robert au fost amnistiați, în următorii doi ani, Henric treptat a exilat și confiscat bunurile acestora. Între timp rǎzboiul s-a reînceput în Normandia, între Robert și baronii, care erau conduși de Robert de Bellême. Ducele a fost înfrînt și în ducat sa reîntors anarhia feudală. Aceasta a favorizat planurile regelui englez. Henric a reușit să creeze o partidǎ pro-britanicǎ în ducat. El a semnat de asemenea, un tratat de alianță cu țările vecine - Flandra, Anjou, Bretania și Regatul Franței. Robert Curthose a rǎmas izolat și nu a mai putut recruta cavaleri în armata sa. De partea ducelui au rǎmas doar câțiva baroni (Robert de Bellême, William de Morten și contele de Maine. În 1104 Henric a debarcat în Domfront și l-a forțat pe fratele său să-i dea Comitatul Evreux. În anul următor, englezii au capturat Cotentin, au distrus orașul Bayeux și au cucerit Caenul. Încercările de reconciliere ale lui Robert cu Henric au eșuat.

În vara anului 1106 trupele lui Henric I, susținute de mercenari din Anjou și Bretania au asediat cetatea Tinchebray la est de Avranches. În ajutorul cetǎții a venit armata principalǎ a ducelui Robert, care a decis să dea o bătălie decisivă. Pe 28 septembrie 1106 armata ducelui inferioarǎ numeric a fost practic anihilatǎ de armata regelui Angliei. Cei mai mulți susținători ai ducelui au murit, iar Robert, Edgar Ætheling și William de Morten au fost capturați. Victoria decisivǎ de la Tinchebray a pus capǎt îndelungatei lupte pentru moștenirea lui William Cuceritorul: Normandia a fost cucerit de englezi și unitatea monarhiei anglo-normande a fost restaurată^[4].

Urmǎtorii 27 de ani Robert i-a petrecut în captivitate.

Robert Curthose a murit la 3 februarie 1134. A fost înmormîntat în biserica mănăstirii Sf. Petru din Gloucester, în prezent Catedrala Gloucester.

·         1377 – Mai mult de 2.000 de locuitori ai orasului italian Cessena sunt ucisi de trupele papale (baia de sange de la Cessena), in timpul războiului dus de fortele papei Grigorea al XI-lea și o coaliție a orașelor-state italiene, condusa de Florenta.

·         1399: John de Gaunt, Duce de Lancaster (6 martie 1340 – 3 februarie 1399) a fost membru al Casei Plantagenet, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a Filipei de Hainault. A fost numit "John de Gaunt" deoarece s-a născut la Ghent, intrat în engleză ca Gaunt. Când mai târziu a devenit nepopular, au circulat zvonuri macabre că el ar fi fost de fapt fiul unui măcelar Gent, probabil din cauză că Eduard al III-lea nu a fost prezent la naștere. Această poveste întotdeauna l-a înfuriat

·         1451- A murit  Murad al II-lea, sultan al Imperiului Otoman (n. 1404). Ii succede la tron fiul sau Mehmed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolului. Murad al II-lea (iunie 1404, Amasya – 03 februarie 1451, Edirne), a fost sultanul Imperiului Otoman 1421-1451 (cu excepția unei perioade 1444-1446, atunci când fiul său Mehmed al II-lea domnit). Domnia lui Murad a fost marcată de un lung război împotriva principatelor creștine din Balcani și a emiratelor turcești în Anatolia, un conflict care a durat 25 de ani.

·         1468 – A murit Johann Gutenberg, inventatorul tiparului. Împreuna cu J. Fust imprima, în anul 1448, celebra “Biblie cu 42 de rânduri”; ( n.1398 ). Johannes Gensfleisch, tipograful german mai bine cunoscut sub numele de Gutenberg, s-a născut probabil în Mainz in 1400. Datorita lui, reproducerea manuscriselor devine mult mai rapida,tiparul inventat de el revolutionand raspandirea cartilor si odata cu ele stiinta si cultura in randurile publicului larg.
* 1581: Sultana Mahidevran (n. 1498 - d. 3 februarie 1581) a fost una dintre cadânele sultanului Soliman I. Au avut doi copii, Șehzade Mustafa(1515-1553) și Șehzade Ahmed (care a murit în copilărie).

Sultana Mahidevran s-a născut în 1500 în Bosphorus. Unii susțin că era de origine albaneză, alții că de origine greacă. În 1515 l-a născut pe Prințul Mustafa, fiul ei și al lui Soliman, care încă guverna la Manisa. După moartea lui Selim I, Soliman a devenit sultan și s-a mutat cu familia sa în palatul Topkapi.

În harem, Mahidevran a avut un rival foarte influent, pe sultana Hurrem (Roxelana), care s-a dovedit a fi favorita sultanului și după câțiva ani a devenit soția lui. Ambițiile celor două femei erau ținute în frâu de către Valide Sultan Hafsa, dar după moartea acesteia, în 1534, rivalitatea a atins cote maxime. Situația se agravează atunci când între cele două se pornește o luptă, iar Hurrem este bătută.

Soliman înfuriat o trimite pe Mahidevran să trăiască împreună cu fiul său, . La sfârșitul domniei lui Soliman, , atât Hurrem cât și vizirul Rustem Pasa s-au întors împotriva lui Mustafa, . Mustafa a fost acuzat că a colaborat cu dușmanii, iar din această cauză Soliman a ordonat execuția lui, în anul 1553.

După mulți ani de la execuția fiului să , Mahidevran s-a stabilit în Burs , unde a trăit în sărăcie pentru că nu avea nici un venit. Noul sulta , Selim al II-lea i-a asigurat totuși lui Mahidevran un venit. Mahidevran murit în 3 februarie 1581, la vârsta de 81 ani.

·         1737: Tommaso Ceva, matematician italian (n. 1648)

·         1820: Împăratul Gia Long fondatorul dinastiei Nguyễn, ultimas dinastie vietnameză (n. 1762)

·         1862: Jean-Baptiste Biot, fizician francez (n. 1774)

·         1866: François-Xavier Garneau, poet și istoric canadian (n. 1809)

·         1870 - A murit, la Budapesta, Emanoil Gojdu, avocat şi om politic, care a reprezentat interesele comunităţii româneşti din Transilvania şi Ungaria (n. 1802). Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), Academia de Drept din Bratislava (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de „notar cambial”. În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Prin tot ceea ce a făcut, a demonstrat, atât prin acțiunile întreprinse cât și prin declarațiile politice că nu a uitat de originile sale românești și nici nu a ascuns faptul că se trăgea dintr-o familie modestă. La locuința sa, obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților”. „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii”. Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, și-a lăsat averea numai „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților.În acest sens a fost constituită o fundațiecare  a funcționat între 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1945 „Fundația Gojdu” a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Una dintre puținele clădiri care au rămas statului român este cea a Colegiului Național Emanuil Gojdu din Oradea. În octombrie 2005 prim-ministrul Tăriceanu și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu, au semnat cu guvernul maghiar un controversat acord care prevedea înființarea – conform legislației ungare- a unei fundați publice româno-ungare „Gojdu”. Criticii acestui acord – promovat legislativ printr-o ordonanță, au susținut ideea că ca prin adoptarea acesteia România s-ar afla în situția în care practic ar ceda gratuit patrimoniul „Fundației Gojdu”, în favoarea statului maghiar. Parlamentul Romaniei a refuzat sa aprobe acel acord, iar in martie 2008 Președinția României a semnatdecretul pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului 183/2005 pentru ratificarea Acordului romano- maghiar, privind înființarea Fundației Gojdu.

* 1881: John Gould (n. 14 septembrie 1804 – 3 februarie 1881) a fost un naturalist și ornitolog englez. Este cunoscut pentru ilustrarea unui număr mare de specii de păsări.

Gould a identificat unele specii de păsări din genul Fringilla, ceea ce a reprezentat punctul de plecare pentru teoria originii speciilor a lui Charles Darwin.

* 1907: Vincențiu Babeș (n. 21 ianuarie 1821, Hodoni - d. 3 februarie 1907, Budapesta) a fost un avocat, profesor, ziarist, și om politic român din Banat, unul din membrii fondatori ai Academiei Române.
Vincențiu a fost fiul lui Gheorghe Crâșmarul, țăran gospodar din Moșnița, care a murit pe când băiatul era încă mic. Bunicul său, Mitra Babeș, neavând copii, l-a adoptat și i-a dat numele său.^[1] Mitra Babeș era un cărturar cunoscut și avea legături cu Dimitrie Țichindeal. A avut gândul de a-l face preot. După sfârșirea cursurilor primare Vincențiu a vizitat liceul cu predare în limba germană întâi în Timișoara, apoi în Szeged, unde a luat bacalaureatul în 1841. După aceea a urmat cursurile de teologie la Carloviț și la Seminarul din Arad. Pe când se apropia de devenirea sa ca preot, Vincențiu Babeș renunță la această cale și se îndreaptă către studiul dreptului, pentru care se înscrie la Facultatea de Drept din Budapesta.

Babeș s-a căsătorit în anul 1851 la Viena cu Sophia Goldschneider (după alții: Zuckor)^[8]. Cei doi au avut nouă copii. Cel mai renumit fiu al lor a fost bacteriologulși morfopatologul român, membru al Academiei Române, Victor Babeș (1854-1926).^[9]. Primul lor copil a fost chimistul Aurel (n. 1853, Viena), care a semnat mai multe lucrări de specialitate. Fiul acestuia, Aurel Alexandru (1886-1962), nepotul lui Vincențiu, a fost și el un chimist cunoscut care a contribuit în mod important la descoperirea testului pentru detecția și prevenirea cancerului cervicalși a altor boli ale aparatului reproducător feminin, care acum se numește Papanicolau. În România se vinde sub numele Babeș-Papanicolau.^[10]

Liceul nr. 21 din Timișoara poartă numele marelui patriot în memoria lui.

* 1919: Maria Theresa Henriette Dorothee de Austria-Este (2 iulie 1849 – 3 februarie 1919) a fost regină a Bavariei și pretendent iacobit la tronul Angliei. A fost fiica și singurul copil al Arhiducelui Ferdinand de Austria-Este și a soției lui, Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria.

Maria Theresa s-a născut la Brünn în Moravia, astăzi Brno în Cehia. La 15 decembrie 1849, când avea numai cinci luni, tatăl ei Arhiducele Ferdinand a murit de febră tifoidă. Maria Theresa a fost crescută de mama ei, Arhiducesa Elisabeta.

La 20 februarie 1868, la biserica Sf. Augustine din Viena, Maria Theresa s-a căsătorit cu Prințul Ludwig, fiul cel mare al Prințului Regent al Bvariei, Luitpold. Deși au menținut ca reședință Palatul Leuchtenberg din München, Ludwig și Maria Theresa au trăit în cea mai mare parte la Leutstetten. Au fost foarte fericiți și devotați iar din căsnicie au rezultat 13 copii:

• Rupprecht, Prinț Moștenitor al Bavariei (1869–1955)
• Adelgunde Marie Auguste Therese, Prințesă de Bavaria (1870–1958). Căsătorită cu Prințul Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen(1864–1927).
• Maria Ludwiga Theresia, Prințesă de Bavaria (1872–1954). Căsătorită cu Ferdinando, Duce de Calabria (1869–1960); au avut copii.
• Karl Maria Luitpold, Prinț de Bavaria (1874–1927).
• Franz Maria Luitpold, Prinț de Bavaria (1875–1957). Căsătorit cu Isabella Prințesă von Croÿ (1890–1982); au avut copii.
• Mathilde Marie Theresia Henriette Christine Luitpolda, Prințesă de Bavaria (1877–1906). Căsătorită cu Prințul Ludwig de Saxa-Coburg-Kohary.
• Wolfgang Maria Leopold, Prinț de Bavaria (1879–1895)
• Hildegarde Maria Christina Therese, Prințesă de Bavaria (1881–1948)
• Notburga Karolina Maria Theresia, Prințesă de Bavaria (1883, a trăit doar câteva zile)
• Wiltrud Marie Alix, Prințesă de Bavaria (1884–1975). Căsătorită cu Wilhelm, Duce de Urach (1864–1928).
• Helmtrud Marie Amalie, Prințesă de Bavaria (1886–1977).
• Dietlinde Maria Theresia, Josepha Adelgunde Prințesă de Bavaria (1888–1889)
• Gundelinde Maria Josepha, Prințesă de Bavaria (1891–1983). Căsătorită cu Johann Georg Conte von Preysing-Lichtenegg-Moos (1887–1924); au avut copii

Maria Theresa de Austria-Este

După căsătorie, Maria Theresa și-a petrecut cea mai mare parte a timpului crescându=și copiii. Ea a devenit regină consort a Bavariei în 1913, când soțul ei a fost proclamat regele Ludwig ak III-le al Bavariei în locul vărului său nebun, regele Otto. Ea a devenit prima regină catolică a Bavariei, de când Bavaria a fost întemeiată ca regat, din 1806. Vorbea germană, maghiară, cehă, franceză și italiană. În 1914, ea a fost gazda unor mari festivități în jurul jubileului regal bavarez și a apărut împreună cu soțul ei pentru a anunța intarea în război. În timpul Primului Război Mondial, ea a fost o mare patrioată și a sprijinit, de asemenea, monarhia habsburgică. A încurajat femeile din Bavaria să sprijine soldații prin furnizarea de alimente și haine.

La 7 noiembrie 1918, Ludwig al III-lea a trebuit să abdice de pe tronul Bavariei și Maria Theresa împreună cu familia a plecat la Castelul Wildenwart în apropiere de Wildenwart, pentru a scăpa de bolșevici. Sănătatea reginei s-a deteriorat și a murit la 3 februarie 1919. La 5 octombrie 1921, rămășițele ei au fost transferate la catedrala din Munchen împreună cu cele ale soțului ei, care a murit cu mai puțin de o lună înaintea ei.

Maria Theresa a fost nepoata și moștenitoarea lui Francisc al V-lea, Duce de Modena, care a murit fără copii. La momentul decesului lui, el era moștenitor general iacobit al tronului Angliei, Scoției și Irlandei. După decesul ei, în 1919, fiul ei Rupprecht a moștenit pretenția iacobită însă, la fel ca mama lui, el și urmașii lui s-au abținut de la presiuni asupra pretențiilor la tronul britanic.

·         1924 – A murit Thomas Woodrow Wilson, al 28-lea presedinte al SUA, la varsta de 67 de ani, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1919. A scos din starea de neutralitate S.U.A. în timpul Primului Război Mondial si a declarat război Germaniei;(n. 28 decembrie 1856).

* 1925: Oliver Heaviside (n. 18 mai 1850 – d. 3 februarie 1925) a fost un inginer electrician, matematician și fizician autodidact, care a adaptat numerele complexe pentru calculul circuitelor electrice, a inventat metode matematice pentru rezolvarea ecuațiilor diferențiale, a reformulat Ecuațiile lui Maxwell și în mod independent de Josiah Willard Gibbs a descoperit calculul vectorial.

·         1935: Hugo Junkers, inginer german (n. 1859)

·         1936: Prințesa Sofia de Schönburg-Waldenburg, soția lui Wilhelm de Wied, Prinț al Albaniei (n.1885)

·         1945: Roland Freisler, lider nazist (n. 1893)
* 1947: Marc Andrew "Pete" Mitscher (n. 26 ianuarie 1887 – d. 3 februarie1947) a fost un amiral american, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cunoscut în special despre faptul că a comandat în Pacific Forța Operativă Rapidă de Portavioane (Fast Carrier Task Force), iar în Bătălia de la Midway a comandat portavionul USS Hornet (CV-8). A comandat de asemenea atacurile de pe portavioane în bătăliile din Marea Filipinelor, Bătălia din Golful Leyte, Bătălia de la Iwo Jima și Bătălia de la Okinawa

·         1954 – A murit scriitorul Ionel Teodoreanu; (“La Medeleni”, “Uliţa copilăriei”; “Loreley”, “Masa umbrelor”); (n.06.01.1897).

·         1956: Émile Borel, matematician francez (n. 1871)

·         1959 - A murit Ritchie Valens (Richard Valenzuela), cântăreţ, chitarist şi compozitor american (n.13.05.1941).

·         1959: The Day the Music Died

·        1959:  Buddy Holly, cântăreț american (n. 1936)

·       1959:   J.P. "The Big Bopper" Richardson, cântăreț american (n. 1930)
* 1959: Herbert Greenwald (n. 16 august 1915 – d. 3 februarie 1959) a fost un dezvoltator imobiliar din Chicago, care a construit multe din clădirileproiectate de Ludwig Mies van der Rohe, dintre care multe reprezintă adevărate puncte de reper în arhitectura orașului.
* 1959: 
* 1964: Infantele Alfonso al Spaniei, Prinț al celor Două Sicilii, Duce de Calabria (30 noiembrie 1901, Madrid^[1] – 3 februarie 1964, Madrid^[1]) a fost unul din cei doi pretendenți la șefia Casei de Bourbon-Două Sicilii din 1960 până la moartea sa în 1964. Alfonso a fost fiul Prințului Carlos de Bourbon-Două Sicilii (1870–1949) și a soției acestuia, Mercedes, Prințesă de Asturia (1880–1904)
Mama lui Alfonso a murit de peritonită, după nașterea celui de-al treilea copi, în 1904, când Alfonso avea aproape 3 ani. Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei era necăsătorit în în acel timp așa încât fiul cel mare al Prințesei de Asturia, Alfonso, a devenit moștenitorul prezumptiv al tronului Spaniei, deși, spre deosebire de mama sa, el nu a deținut niciodată titlul de Prinț de Asturia.^[2] A fost moștenitor prezumptiv până la nașterea vărului său, Alfonso, fiul regelui Alfonso al XIII-lea și al reginei Victoria Eugenie.

La 16 aprilie 1936, la Viena, Alfonso s-a căsătorit cu Prințesa Alicia de Bourbon-Parma (n. 1917), verișoară de-a doua, fiica Ducelui Elias de Bourbon-Parma și a Arhiducesei Maria Anna de Austria.^[1] Alfonso și Alicia au trei copii:

• Prințesa Teresa de Bourbon-Două Sicilii (n. 6 februarie 1937), căsătorită cu Inigo Moreno y Artega, marchiz de Laula la 16 aprilie 1961 la Madrid, Spania; au șapte copii
• Infantele Carlos, Duce de Calabria (n. 16 ianuarie 1938), căsătorit cu Prințesa Anne de Orléans la 12 mai 1965 la Dreux, Franța; au cinci copii
• Prințesa Inés Maria de Bourbon-Două Sicilii (n. 18 februarie 1940), căsătorită cu Don Luis de Morales y Aguado la 21 ianuarie 1965 la Madrid, Spania; au cinci copii

·         1968: Traian Gheorghiu, academician român (n. 1887)

* 1968: Gherman Pântea (n. 13 mai 1894 Zăicani, județul Bălți – d. 3 februarie1968, București) a fost un autor, director general (ministru) al apărării în Guvernul Basarabiei, licențiat în drept, militar și om politic român din Basarabia, membru al Sfatului Țării, primar al orașului Chișinău (de trei ori) și primar general al Odesei.

·         1985 – A murit fizicianul american Frank Oppenheimer; (n. 1912). A avut o contributie importanta la dezvoltarea programului nuclear american.
* 1986: Liviu Oros (n. 26 martie 1931, satul Tîmpa, comuna Bacia, județul Hunedoara - d. 3 februarie 1986) a fost un arhitect, actor, decorator de interioare, instructor artistic și scenograf român, decedat tragic într-un accident rutier în 1986
Nascut la 26 martie 1931, în satul Tîmpa, comuna Bacia, județul Hunedoara. Studii la Liceul “Decebal“ din Deva, promoția 1950. Absolvent al Institutului de Arhitectură “Ion Mincu“ București (1956). Încă din timpul studenției este membru al Ansamblului Artistic al Sfatului Popular al Capitalei (“ Perinita“), precum și în Ansamblul Artistic al C.C. al U.T.C. Bucuresti (“Cununa Carpaților“). A fost îndrumat și pregătit profesional de o serie de maeștrii ai scenei sau ai artei coregrafice românești: Tita Sever, Nicolae Sever, Aurelia Sauteanu, Gheorghe Baciu, Gelu Matei, Vladimir Bodea, Marin Constantin, Sndu Feier, Nicolae Frunzeti și alții.A participat la trei Festivaluri Mondiale ale Tineretului și Studentilor: București(1953), Varsovia(1955 ), Moscova(1957),unde a obținut alături de colegii de ansamblu.
* 1989: John Nicholas Cassavetes, cunoscut mai ales ca John Cassavetes, (n. 9 decembrie 1929 – d. 3 februarie 1989) a fost un regizor, actor, producător, monteur și scenarist american. Cassavetes a apărut în multe filme realizate la Hollywood, dar este cel mai cunoscut pentru a fi fost un pionier al filmului independent. Deși a utilizat cel mai adesea tehnica filmării din mână și stilul cinematografic cunoscut ca cinema-vérité, filmele sale aveau întotdeauna un scenariu, erau ficționale și foloseau actori profesioniști. Ultima importantă recunoaștere a valorii sale ca regizor, secnarist și actor a fost Premiul Ursul de Aur dobândit la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în 1984 pentru pelicula "Urmele Dragostei", Love Streams în original

·         1997 - A murit Bohumil Hrabal, prozator ceh („Trenuri strict pazite”, „L-am servit pe regele Angliei”, „Acest oras este în grija comuna a locuitorilor sai”).

·         2000 - A încetat din viaţă poeta Florenţa Albu (n. 1 decembrie 1934).

* 2003: Venanzo Crocetti (n. 4 august 1913, Giulianova - d. 3 februarie 2003, Roma) a fost un sculptor italian.

În 1938 Venanzo Crocetti a caștigat Marele Premiu la a XXI-a Bienalǎ de la Veneția. Dintre operele sale cu caracter religios, „Poarta Sacramentelor” (1965) a Bazilicii Sfântul Petru din Roma este cea mai importantǎ. În 1966 a fost premiat cu Medalia de Aur de Ministrul Educației. În 1972 a fost numit președinte al Academiei Naționale San Luca.

Muzeul Venanzo Crocetti, cu sediul ȋn Roma, este dedicat activitǎții artistice a sculptorului.

* 2005: Corrado Bafile (n. 4 iulie 1903 - d. 3 februarie 2005, Roma) a fost cel mai în vârstă cardinal al Bisericii Catolice din timpurile moderne.

S-a născut în arhidieceza de L'Aquila, Italia, a fost hirotonit preot la Roma în 1936și a lucrat acolo până în 1960.

În 1960 a fost consacrat episcop de către papa Ioan al XXIII-lea și a fost numit nunțiu apostolic în Germania. A rămas în acest post până în 1975 când papa Paul al VI-lea la numit șeful Congregației pentru cauzele sfinților devenind cardinal în consistoriul din 1976.

S-a retras în 1980 din curie și a atins limita de vârstă pentru alegerile papale în 1983; Starea sănătății sale a fost bună și astfel a fost primit de papa Ioan Paul al II-lea la cea de 100-a aniversare a sa în 2003. A murit în 2005 la vârsta de 101 ani.

* 2005: Ioan Flora, (n. 20 decembrie 1950, în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum în Serbia - d. 3 februarie 2005, la București^[1]) a fost un om de cultură, filolog, poet și traducător român originar din Serbia. Ioan Flora a studiat la București și a locuit aici din 1993. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu din București.

Liceul absolvit la Vârșeț, ulterior a absolvit Facultatea de Litere din Bucureștiîn anul 1973. Membru și secretar al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din Serbia. A predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea și la revista Lumina, iar apoi între 1991-1993 a devenit redactor șef la Ediția Libertatea la Pancevo/Novi Sad. În 1993 se stabilește cu familia la București.

* 2005: Mihail Nemeș (n. la 12 noiembrie 1944, Siliștea Crucii, Dolj - d. 3 februarie 2005, Mureni, Mureș) a fost un traducător român, din literaturile franceză și germană. Mihail Nemeș s-a născut la 12 noiembrie 1944, în localitatea Siliștea Crucii, județul Dolj, fiind fiul Ioanei și al lui Gheorghe Nemeș, morar.Mihail Nemeș a urmat școala generală în satul natal, apoi școala profesională a Grupului Școlar Electroputere din Craiova (1958-1962), calificându-se ca matrițer-sculer, meserie pe care a practicat-o (cu o întrerupere pentru satisfacerea serviciului militar) paralel cu frecventarea cursurilor liceale la Școala Medie nr. 3 din Craiova (1962-1964, 1966-1968).

Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București în perioada 1968-1972, funcționând după licență ca profesor de limba franceză la liceul din Baia de Arieș, în perioada 1972-1978.

Spirit nonconformist, renunță la catedră și, retras în satul natal, se dedică exclusiv tălmăcirii unor mari poeți de expresie germană și franceză. Viața îi este marcată de alternanța între activitățile neintelectuale - va fi miner la Baia Borșa (1984-1985), matrițer la Băilești (1985-1987), morar la Siliștea Crucii (1994-1999) - și încercarea de revenire la profesia sa de bibliotecar la Întreprinderea „Nicovala” din Sighișoara (1987-1991), profesor de franceză și română la școlile generale din Albești (1991-1993) și Archita (1993-1994, din 1999 până la moarte) în județul Mureș -, preocuparea permanentă rămănând, în tot acest timp, activitatea de traducător. Mihail Nemeș s-a stins din viață la data de 3 februarie 2005, în localitatea Mureni, din comuna Vânători, județul Mureș.

·         2009 - A încetat din viaţă pictorul Virgil Almăşanu, fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (n. 28 februarie 1926)

·         2010: Prințesa Regina de Saxa-Meiningen, soția lui Otto von Habsburg (n. 1925)

·         2012: Ben Gazzara, actor american (n. 1930)
* 2012: Jacob Salatun (n. 29 mai 1927, Banyumas -d. 3 februarie 2012, Jakarta) a fost un general maior indonezian, ufolog și politician. A fost ministrul industriei în Guvernul Dwikora III în timpul președintelui Achmed Sukarno. Salatun este cunoscut ca fondator în 1963 al Lembaga Penerbangan dan Antariksa Nasional/LAPAN (Institutul Național Indonezian al Aeronauticii și al Spațiului Cosmic).

Jacob Salatun este pionier al ufologiei în Indonezia.^[2] A studiat fenomenul OZN din 1974.

Două dintre cărțile sale celebre sunt "Menjingkap Rahasia piring terbang" (cu sensul de Dezvăluind secretul farfuriei zburătoare, 1960) și "UFO: Salah Satu Masalah Dunia Masa Kini". (OZN, o ghicitoare a prezentului, 1982). El a fondat SUFOI (o organizație indoneziană de studii OZN) în 1980. Într-o scrisoare publicată din 1974 a afirmat că este "convins că trebuie să studiem serios problema OZN-urilor din motive de sociologie, de tehnologie și de securitate."

* 2012: Grigore Man (n. 12 aprilie 1941, Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 3 februarie 2012, Suciu de Sus, județul Maramureș) a fost un om de cultură și scriitor român, director al Muzeului Județean de Istorie Maramureș (2002-2006).^[1]

Grigore Man a făcut școala generală în localitatea Zagra după care a urmat cursurile Liceului "George Coșbuc" din Năsăud. Bacalaureatul l-a susținut în Gherla la Liceul „Petru Maior”.

În anul 1963 a devenit profesor după absolvirea Facultății de Literatura Română din Cadrul Universității București. Până în anul 1973, Grigore Man a fost directorul Școlii Generale din Tăuții de Sus, după care a ocupat postul de profesor și director educativ la Grupul Școlar Auto din Baia Sprie.

Din anul 1990 a fost inspector școlar în cadrul ISJ Maramureș, după care inspector general. În anul 1996, Grigore Man a absolvit specialitatea management educațional la Academia Dillingen din Germania. Din anul 2001, pentru o perioadă de șase ani a fost directorul general al Muzeului Județean de Istorie Maramureș.

Pasiunea pentru scris a avut-o încă din adolescență, dar prima carte a publicat-o abia în anul 2005: "Simboluri sacre și profane". Alte cărți publicate de Grigore Man sunt "Biserici de lemn din Maramureș", Proema - 2005, "Săpânța", Proema, anul 2006 și " Litiera cu muze", Eurotip în 2010.

Scriitorul Grigore Man s-a stins din viață pe 3 februarie 2012 în urma unei explozii la centrala cu lemne a casei din localitatea maramureșeană Suciu de Sus, județul Maramureș.

* 2015: Ion Nunweiller (1936-2015) a fost un fotbalist român, care a jucat la Echipa națională de fotbal a României.

La vârsta de 14 ani, în 1950, juca la Progresul ICAS București.

Din 1951 a trecut la Dinamo București (debut în Divizia A pe 12 august 1956, Dinamo Buc. - Dinamo Bacău 2 - 1), unde a activat întreagă carieră până în 1972, cu două perioade de întrerupere: în 1956 la Dinamo și 1968-1970 la Fenerbahce, în Turcia, unde în 1970 a cucerit eventul campionat-cupă. Înzestrat cu deosebite calități fizice și morale a reprezentat tipul apărătorului-luptător, bun acroșer, excelent la jocul de cap, sigur în deposedarea adversarului, ambițios și tenace.

De la el și de la fratele său Lică provine porecla "câinele roșu", preluată mai târziu de clubul dinamovist. A fost un veritabil stâlp al apărării dinamoviste și al naționalei în cele 40 de meciuri în care a îmbrăcat tricoul cu nr. 3. printre marile sale performanțe, a jucător, se înscriu 5 titluri și 3 cupe (279 jocuri/19 goluri în prima noastră divizie, 26/3 în cupele europene).

Ca antrenor s-a afirmat relativ repede, reușind chiar în primul an la conducerea tehnică a lui Dinamo, în 1972-1973, să câștige titlul. În continuare a activat în cuplu cu Nicușor, tot la Dinamo, cistigand în următorii doi ani, încă un titlu, performanță pe care a repetat-o și în 1977, ca antrenor principal la Dinamo. Din 1979 a lucrat la echipele naționale de juniori din cadrul F.C. Luceafărul contribuind la formarea unor valoroase promoții de jucători. După câteva escale fără ecou la Gloria Bistrița (1981-1983), Corvinul (1984-1986), Flacăra Moreni (1986-1989 unde a antrenat echipa mare în timp ce fratele său, Victor Nunweiller, a antrenat echipa mică) și F.C. Argeș (1990-1991),a ajuns pe banca echipei turce Bursaspor. A urmat apoi Ceahlăul, pe care, în 1993, a promovat-o în prima divizie.

După o scurtă retragere a preluat echipa feminină (1996-1998), iar în 1998, F.C. Baia Mare. După 1999 s-a retras, devenind consilier la Dinamo.

Pe 25 martie 2008 a fost decorat de președintele României, Traian Băsescu pentru toată activitatea și pentru „formarea tinerelor generații de viitori campioni” cu „Meritul sportiv Clasa a III-a”

* 2017: Dritëro Agolli (n. 13 octombrie 1931,^[1][2] Districtul Devoll, Albania – d. 3 februarie 2017,^[3][2] Tirana, Albania^[4][3]) a fost un scriitor și ziarist albanez.

Operele lui, atât poezia cât , povestiri scurte și romane, idealizează sistemul comunist și cântă așa numitul om nou, pe care comuniștii albanezi îl aveau ca ideal.

Sărbători

·         Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sf. Proorocița Ana (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Blasiu, episcop martir; Sf. Oscar, episcop. Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (d. cca. 316) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă. Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză si croată numele înseamnă Valahul. Moaștele sale au fost aduse în anul 855 în Sfântul Imperiu Roman și așezate în mănăstirea care a dat ulterior numele orașului Sankt Blasien din Baden-Württemberg. Blasiu/Valahul este de asemenea patron al orașului Dubrovnik. În localitatea L’Hôpital-Saint-Blaise din Munții Pirinei există o biserică monument istoric din secolul al XII-lea, înscrisă pe lista patrimoniului UNESCO. Vechiul han medieval pentru pelerini, adiacent mănăstirii, a fost demolat ca urmare a Revoluției Franceze. Numele municipiului Blaj este atestat din anul 1313 sub forma villa Blasii, satul lui Blasiu, în maghiară Balázsfalva. Oscar (Ansgarius) (n. 801, Galia — d. 865, Bremen) a fost un călugăr benedictin, arhiepiscop de Hamburg și ulterior sfânt. El este cunoscut și sub numele de Apostolul Nordului. Sărbătorit în Biserica catolică la 3 februarie. S-a născut în Galia la începutul secolului al IX-lea și a primit educația în mănăstirea de la Corbia, devenind călugăr benedictin. În anul 826 propovăduiește credința în Danemarca, dar fără multe roade; totuși a avut rezultate mai bune în misiunea din Suedia din anul 829, convertindu-l la creștinism pe regele Olaf. A fost ales episcop de Hamburg și confirmat de papa Grigore al IV-lea, apoi a devenit arhiepiscop, având influență și peste Bremen, iar apoi a fost trimis ca reprezentant papal în Danemarca și Suedia. A avut de întâmpinat multe greutăți în lucrarea de evanghelizare, însă le-a depășit cu tărie. (calendar romano-catolic)

·         Sf. și dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu și profetesa Ana (calendar greco-catolic)

VA URMA