MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
LUNI 3 FEBRUARIE 2020
PARTEA A DOUA - RELIGIE ORTODOXĂ

Bună dimineața, prieteni!

RELIGIE ORTODOXĂ 3 Februarie

Sf și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sf Prorociță Ana

Simeon, batranul, dupa marturia Sfintei Evanghelii, era un om drept si credincios, asteptand mangaierea lui Israil, iar Duhul Sfant era peste dansul. Aceluia i s-a facut stire de la Dumnezeu despre venirea ce degraba era sa fie in lume, a adevaratului Mesia. Si i s-a facut stire, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Cand, dupa porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se talmacea Legea lui Moise si toate proorociile din limba evreiasca in cea elineasca, pentru care lucru erau alesi oameni intelepti din Israil, saptezeci la numar. Intre acestia era si Sfantul Simeon, ca un intelept si iscusit intru dumnezeiasca Scriptura. Atunci el, talmacind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul si, ajungand la cuvintele: Iata fecioara in pantece va zamisli si va naste fiu, s-a indoit, zicand ca nu este cu putinta ca o fecioara, nestiind de barbat, sa poata naste si, luand cutitul, a voit sa rada cuvintele acelea.

Dar ingerul Domnului i s-a aratat si i-a tinut mana, zicand: "Nu fi necredincios fata de cele scrise, si a caror implinire singur o vei vedea. Pentru ca nu vei gusta moartea pana ce nu vei vedea pe Cel ce se va naste din Curata Fecioara, Hristos Domnul".

Deci el, crezand cuvintele ingeresti si proorocesti, astepta cu dor venirea lui Hristos in lume. Si era drept cu viata si fara prihana, ferindu-se de tot raul, sezand langa biserica si rugandu-se lui Dumnezeu sa miluiasca lumea Sa si sa izbaveasca pe oameni de diavolul cel viclean.

Nascandu-se Domnul nostru Iisus Hristos si implinindu-se patruzeci de zile, iar dupa obiceiul legii fiind adus in biserica de mainile Preacuratei Sale Maici, atunci si Sfantul Simeon indemnat de Duhul a venit in biserica si, cautand spre Pruncul cel mai inainte de veci cum si la Fecioara cea fara de prihana care Il nascuse, L-a cunoscut ca Acela este Mesia cel fagaduit si ca aceea este Fecioara prin care avea sa se implineasca proorocia Isaia. De aceea, i s-a inchinat, vazand-o inconjurata de lumina cereasca si fiind stralucita cu dumnezeiestile raze.

Deci, cu frica si cu bucurie apropiindu-se de dansa, a luat in mainile sale pe Domnul si a zis: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos si despre rastignirea Lui, spunand ca va trece prin sufletul Nascatoarei de Dumnezeu sabia mahnirii si a necazului, cand va vedea pe Fiul sau rastignit pe Cruce. Si asa, multumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adanci batraneti, pentru ca se scrie despre dansul ca a trait 360 de ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viata - ca sa ajunga vremea cea din toti vecii dorita, in care Fiul cel fara de ani S-a nascut din Sfanta Fecioara, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Despre acest Sfant Simeon, care a primit in mainile sale pe pruncul Iisus, cel dus in biserica si care a binecuvantat pe Nascatoarea de Dumnezeu, Maria si pe Iosif, multi inteleg ca a fost preot, precum era preot si Zaharia, cel ce a primit mai inainte pe Maria, fiind dusa atunci prunca in biserica si care avea sa fie maica lui Iisus. Intre cei ce inteleg astfel, este Sfantul Atanasie cel Mare, in cartea sa "Despre aceeasi fire a Tatalui si a Fiului", apoi Sfantul Chiril din Ierusalim, in "Cuvantul de la Intampinarea Domnului", si Sfantul Epifanie, in "Invatatura despre parintii Legii Vechi si ceilalti". Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc - caci nu se pomeneste despre aceasta in Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici in cuvantul acesta.

In aceasta zi se mai face si pomenirea Sfintei Ana, proorocita, de care se pomeneste in Evanghelie, si care cu Sfantul Simeon primitorul de Dumnezeu intampinand pe Domnul nostru Iisus Hristos in biserica, graia despre Dansul tuturor celor ce asteptau izbavirea in Ierusalim, cum ca Acela este Mesia cel asteptat. Totdeauna se face si pomenirea Sfantului prooroc Azaria, de care se scrie in cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfintilor mucenici Adrian si Euvul, care au patimit pentru Hristos in Cezareea, de la Firmilian ighemonul. Si a Sfintilor mucenici Papia, Diodor si Claudian, care s-au chinuit pentru Hristos in vremea lui Deciu, imparatul, de catre Paulin, boierul Pamfiliei. Cum si a Sfantului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei, care era pastor si fiind muncit nu s-a lepadat de Hristos, ci pe multi i-a adus la credinta, iar pe ighemon l-a omorat. Apoi, rugandu-se lui Dumnezeu, si-a dat duhul in mainile Lui si era vazuta o porumbita, in chipul luminii, zburand deasupra trupului lui. Toiagul lui pastoresc, infigandu-l in pamant, a odraslit si a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidita peste moastele lui.

Sfânta Prorociţa Ana (sec. I) – Era fata lui Fanuil din neamul lui Asir. După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acesta a trecut la cele veşnice, iar ea a rămas la Templu toată viaţa, stăruind în post şi rugăciune, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Ţinând acest mod de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de Preasfânta Lui Maică şi de dreptul Iosif.

0:05 / 2:58

Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sfânta Prorociță Ana - 3 februarie

Sfânta Prorociță Ana

În această zi se mai face şi pomenirea Sfintei Ana, prorociţa, de care se pomeneşte în Evanghelie, şi care cu Sfântul Simeon primitorul de Dumnezeu întimpinând pe Domnul nostru Iisus Hristos în biserică, grăia despre Dânsul tuturor celor ce aşteptau izbăvirea în Ierusalim, cum că Acela este Mesia cel aşteptat.

Sfânta Ana prorociţa era fata lui Fanuil, din neamul lui Aşer. După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea a rămas la Templu toată viaţa ei, zăbovind cu rugăciunea şi cu postul. Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de Preasfânta Lui Maică şi de dreptul Iosif. Şi mulţumind lui Dumnezeu, Ana a prorocit despre Dânsul, către toţi cei ce se aflau în Templu (Luca 2, 38).

Deci, făcându-se acesteia astăzi pomenire, însemnăm şi propovăduim pogorârea şi iubirea de oameni pe care a făcut-o pentru noi Dumnezeu.

   Simeon, bătrânul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept şi credincios, aşteptând mângâierea lui Israil, iar Duhul Sfânt era peste dânsul. Aceluia i s-a făcut ştire de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Şi i s-a făcut ştire, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

    Când, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise şi toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleşi oameni înţelepţi din Israil, şaptezeci la număr. Între aceştia era şi Sfântul Simeon, ca un înţelept şi iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul şi, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli şi va naşte fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putinţă ca o fecioară, neştiind de bărbat, să poată naşte şi, luând cuţitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a ţinut mâna, zicând: "Nu fi necredincios faţă de cele scrise, şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul".

    Deci el, crezând cuvintele îngereşti şi prooroceşti, aştepta cu dor venirea lui Hristos în lume. Şi era drept cu viaţa şi fără prihană, ferindu-se de tot răul, şezând lângă biserică şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Să şi să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.

    Născându-se Domnul nostru Iisus Hristos şi împlinindu-se patruzeci de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mâinile Preacuratei Sale Maici, atunci şi Sfântul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică şi, căutând spre Pruncul cel mai înainte de veci cum şi la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit şi că aceea este Fecioară prin care avea să se împlinească proorocia Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzând-o înconjurată de lumină cerească şi fiind strălucită cu dumnezeieştile raze.

    Deci, cu frică şi cu bucurie apropiindu-se de dânsa, a luat în mâinile sale pe Domnul şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos şi despre răstignirea Lui, spunând că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii şi a necazului, când va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Şi aşa, mulţumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adânci bătrâneţi, pentru că se scrie despre dânsul că a trăit 360 de ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viaţa - ca să ajungă vremea cea din toţi vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

    Despre acest Sfânt Simeon, care a primit în mâinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în biserică şi care a binecuvântat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria şi pe Iosif, mulţi înţeleg că a fost preot, precum era preot şi Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în biserică şi care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înţeleg astfel, este Sfântul Atanasie cel Mare, în cartea sa "Despre aceeaşi fire a Tatălui şi a Fiului", apoi Sfântul Chiril din Ierusalim, în "Cuvântul de la Întimpinarea Domnului", şi Sfântul Epifanie, în "Învăţătura despre părinţii Legii Vechi şi ceilalţi". Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc - căci nu se pomeneşte despre aceasta în Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici în cuvântul acesta.

VA URMA