PARTEA A TREIA - ARTE, GÂNDURI PESTE TIMP, GLUME, SFATURI UTILE
Bună dimineața!
ARTE 3 Februarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 3 Februarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 3 Februarie
LA BOHÈME Puccini
MUZICĂ 3 Februarie
Schubert: String Quartets Vol 4
SWEET MEMORIES, BEAUTIFUL LOVE SONGS OLD SONGS 70s 80s 90s
Instrumentales De Oro Del Recuerdo - Las Mejores Canciones En Guitarra Instrumental
Волшебная музыка Севера*Красивейшие пейзажи под музыку
Various – Nice 'n' Easy Volume 5 GMB
Alfred Hause - Tangos Der Welt
POEZII 3 Februarie
Georg Trakl
Biografie
Poet austriac, născut la 3 februarie 1887 (la exact 5 ani de la naşterea lui James Joyce) în Salzburg, ca fiu al lui Tobias Trakl, comerciant şvab de provenienţă bănăţeană, şi al Mariei Trakl; gimnaziul şi liceul la Salzburg, cu două clase repetate; fire hipersensibilă, maladivă, citeşte mult, fiind impresionat mai cu seamă de Baudelaire şi Dostoievski; încă din adolescenţă vădeşte înclinaţii spre alcool şi droguri, nutrind şi un puternic sentiment de dragoste pentru una dintre surori, Grete; la terminarea şcolii intră practicant la o farmacie (1904-1908), în timpul liber complăcându-se într-o boemă obositoare, dar fondând şi un club literar, lăsându-se antrenat în escapade nocturne, dar găsind şi răgazul de a scrie poezie şi teatru; în 1908 se înscrie la Universitatea din Viena unde obţine, în 1910, diploma de farmacist; în 1911 îl cunoaşte pe Ludwig von Ficker, editorul unei publicaţii de prestigiu, „Der Brenner”, la Innsbruck, care, intuind valoarea poetului şi înţelegându-i psihologia suferindă, îl ajută nu numai tipărindu-i poezii, dar şi găzduindu-l; se împrieteneşte cu Karl Kraus şi arhitectul Adolf Loos şi face împreună cu ei o călătorie la Veneţia (1913); în iulie 1914 Ficker îi procură o bursă consistentă pe care o refuză, plecând cu o coloană sanitară pe frontul de răsărit; ia parte la bătălia de la Grodek (în Galiţia) unde, ca locotenent farmacist, îngrijeşte aproape o sută de mutilaţi; tulburat de ororile văzute, încearcă să se sinucidă, dar e dezarmat la timp; este internat într-un ospiciu din Cracovia; aici scrie, între altele, capodopera sa lirică, poemul „Grodek”; în noaptea de 3 spre 4 noiembrie 1914 îşi pune capăt zilelor, otrăvindu-se cu o doză mare de cocaină.
„Gedichte” (Poezii) - 1913; „Sebastian în vis” (versuri) - 1915; „Dichtungen”, ediţia completă a poeziilor - 1919.
„Gedichte” (Poezii) - 1913; „Sebastian în vis” (versuri) - 1915; „Dichtungen”, ediţia completă a poeziilor - 1919.
Cântec de noapte
Răsuflarea Neclintirii. Un chip de animal
Încremeneşte în faţa albăstrimii, a sfinţeniei sale.
Straşnică-i tăcerea în piatră.
Încremeneşte în faţa albăstrimii, a sfinţeniei sale.
Straşnică-i tăcerea în piatră.
Masca unei păsări noptatice. Suave acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.
O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeş,
Se arată reflexul îngerului căzut.
La tâmpla solitarului, de fildeş,
Se arată reflexul îngerului căzut.
În răsărit
Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.
Cu sprâncenele strivite şi braţe de argint
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.
Pustietate de spini încinge oraşul.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năputit pe poartă.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năputit pe poartă.
Cântec de seară
Seara, când umblăm pe cărări întunecate
Ne răsar în faţa palidele noastre făpturi.
Ne răsar în faţa palidele noastre făpturi.
Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.
Răposaţi, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescăruşii suri.
Privim pescăruşii suri.
Nori de primăvară cresc peste oraşul sumbru,
Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.
Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.
Când îţi prindeam mâinile subţiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.
Totuşi, când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.
Apari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.
Tudor George, poet şi traducător
Biografie Tudor George
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.
Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.
Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).
Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.
Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.
Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.
Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.
Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).
Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.
Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.
Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990
Balada cuviosului bard Pâcă
Copil de bulevard era
Vestitul bard pre numele lui PÂCĂ
Ce-l mirui singaporeana stea
Prea vrednic la libaţii, bun de râcă !
Parcă-l şi văd în pragul cârciumei
Târând beţivii-n urmă – toată gloata:
Avea priviri de foc şi pumnii grei
Şi muşchii pe ciolane cu lopata !
Avea un hoit atletic, temerar,
Cu trecere la târfe şi cucoane,
Părea conquistador sau marinar –
Şerpos la vână: tot numai odgoane !
Şi-o mustăcioară – mustăcioara lui
Pe care-o botezase „samuraşul” ! –
Părea să nu dea sama nimănui,
Cât mi-l ştia de spaimă tot oraşul !
Şi-avea un gest cu palma trăgând greu
Curburile mustăţii pe sub barbă
De s-ar fi spăriat şi Dumnezeu
Când s-aşeza lângă pahar să-l soarbă !...
Iar – peste barba-mpădurită-n jos,
Prinzându-i maxilarele ca-n cleşte –
Sus – peste nasul cârn şi bătăios –
Sprâncenele-arcuite vultureşte !
Când s-aşterna cu ăilalţi la băut –
Da’ când era o zi să nu s-aştearnă ?! –
Nu pridideau să-i dea pahar umplut
Trei chelneri vrednici ce-i turnau pe goarnă ...
Şi nici o ştoarfă nu l-ar fi clintit
Din zeama lui – c-o şi pocnea la zlotcă;
Decât al târfei zâmbet înăcrit ,
Mai drag se săruta c-un ţoi de votcă !
Părea urmaşul unui han-tătar –
Han fioros, muşcând hangeru-n gură –
Când aşternându-şi buza pe pahar
Îl şi da duşcă – dintr-o sorbitură...
Se prelingeau pe pieptul lui vânjos
Din cumpăna mustăţilor prelunge
Vânoşii şerpi de zaibăr tămâios
Ca văngile de cnut plesnind a sânge ...
Dar – cât de fioros şi han, –
Când se pornea să cânte el de jale,
De lacrimi – ochii, pungile – de bani
Le deşărta cu cânticele sale !
De-atâta dor şi căşunat frământ
Credeai că-n două inima lui sparge-şi !
Ci crâşma-ntreagă tremura de cânt:
Bocea ca pe la Jii, doinea ca-n Argeş ...
Să-l fi văzut când inima-i da ghes
Să-nşire versuri, poezii să spună !
Era frumos ! Vorbea cu gest ales !
Se zbuciuma ca arborii-n furtună !
Cu halbele – sleite torţi de seu –
Înmărmureau şi chelnerii pe trepte,
Iar cei de primprejur, ca unui zeu,
Îi urmăreau fantasma mâinii drepte !...
Ştia pe Lermontov d-a fir-a-păr...
O, „Demonul !” Cumplită poezie ! –
Când recita, părea, într-adevăr
Un tragic demon Însuş-El să fie !
Păreau pumnale ce-au tâşnit din teci
Aprinşii ochi – fantastice comete –
Când printre constelaţii de cincizeci
Ca un bolid se prăbuşea cu sete !
Cu niscai ochi de lup or guri de puşti
Îl aţinteau sticloanţele din rafturi
Cu sânge de balaur – doar să-l guşti,
Să-ţi puie foc în vine, dor de cafturi !...
De mare „ocnă” l-au bunghit curând
„Presarii”, care-aşteaptă doar atâta :
Să nu te-arăţi ca oamenii de rând,
Că – gata – ţi-ngenunche-n glod cornuta !
Da’ numa’ că pe el l-a-ngenuncheat
Nu cârdăşia ce-i lingea pe urme,
Ci duhul lui înnegurat
Şi păcătoasa-i viaţă vrând s-o curme !
Că – de-ar fi fost altfel, cu forţa doar
Un reghiment ar fi putut să-l prindă,
Pe câţi nu-i proiecta-n vreun galantar,
Or nu-i pălea prin părţi rotind vreo grindă ?!
Dar singur el, sătul şi de alcool,
Răpus şi de-o tristeţe grea ce-l roade,
Când opintit pe-un colţ privea în gol,
Tânjea să fie iar „om cumsecade” !
Ba la „pârnaie” singur-el s-a dus –
Că nu era borfaş nici laş, din fire ! –
Ba, pot să zic, chiar demn, cu capul sus,
Ca un monah spăşit la mânăstire !
Doar, lapte, n-a băut în viaţa lui,
Dar a şutit din colţ un kil de lapte,
Pentr-un copil ce lâncezea, verzui,
Într-un cotlon unde-a-nnoptat az-noapte !
Patetică – zău – viaţa nu-i de loc
Şi chiar de-ar fi, de loc nu-i pasă legii:
Ea macină şi bagă la un loc
Borfaşii lumii-alăturea cu regii !
La trebunal, trei luni – atât i-au dat.
Iar Pâcă-a zis proptindu-se la bară:
E prea puţin ! Nu-i drept ! Ar fi păcat !
Să-mi daţi cinci luni, să ies în primăvară !
„Sficheşte-afară ! ... Vine iarna grea ! ...
Cocioabă n-am şi nici sub cap ce-aşterne !
Şi-n crâşmă nu-i nici pat nu-i nici saltea !
Iar băncile din parc sunt fără perne ! ... ”
Cu perne, fără perne, tot un of !
Că-i tot un drac şi capra ca şi ţapul !
Dar nu da-n patarama lui Rutebeuf –
Hazliu truver – ăl de-şi pierduse capul ! ...
Mult i-am iubit pe oamenii cei duri
La fel ca el, dând Morţii cu piciorul,
Ce nu se dovediră murături
Şi-n ceasul greu nu şi-au pierdut humorul !...
Se duse bardul Pâcă dintre noi
De bună voie, ca la Purgatoriu,
Dar va să se întoarcă înapoi
Din monahatu-acesta provizoriu !
Eu nu ştiu dacă-n lume e ceva
O forţă într-atâta de sus şi tare
Să poată-asemeni fire-a o schimba –
O fire ca a lui – neschimbătoare !
Dar chiar de-ar fi o forţă într-atât
Să schimbe-asemeni om, de azi pe mâine
Acel cu care anii mi-am băut
În mintea mea neschimbător rămâne !
Afară-i viscol ! Pâcă n-are bai !
Petrece-n sinea lui, duhnind ca grofii...
Ieri şi-a băut cămaşa, azi, încai,
Şi-o bea izmana, mâine-şi bea pantofii...
E-o vorbă abitiră-ntre borfaşi
Că mă-ta te-a fătat în pelea goală,
Tot ce-i pe noi e başca, copilaş !
Din tot ce crezi c-apuci, nici-o scofală !
Beţivule, -ţi curg trenţele ! Dar las’
Că am să-ţi fac costum la două rânduri,
Să te-nţolesc în trenţe de pripas
Şi-ţi fac şi monament din patru scânduri !...
Avea dreptate bardul cel proscris,
El – Pâcă cel Frumos – Eclesiastul !
Din tot ce va fi fost, atât stă scris
Ca amintire : Vocea lui şi şvastul !
Şi-am scris aici cuvânt d-adevărat,
Ca pretutindeni buhul să se ducă :
De-a pururi fie binecuvântat
Ăst staroste-al beţiei – Bardul Pâcă !
Vestitul bard pre numele lui PÂCĂ
Ce-l mirui singaporeana stea
Prea vrednic la libaţii, bun de râcă !
Parcă-l şi văd în pragul cârciumei
Târând beţivii-n urmă – toată gloata:
Avea priviri de foc şi pumnii grei
Şi muşchii pe ciolane cu lopata !
Avea un hoit atletic, temerar,
Cu trecere la târfe şi cucoane,
Părea conquistador sau marinar –
Şerpos la vână: tot numai odgoane !
Şi-o mustăcioară – mustăcioara lui
Pe care-o botezase „samuraşul” ! –
Părea să nu dea sama nimănui,
Cât mi-l ştia de spaimă tot oraşul !
Şi-avea un gest cu palma trăgând greu
Curburile mustăţii pe sub barbă
De s-ar fi spăriat şi Dumnezeu
Când s-aşeza lângă pahar să-l soarbă !...
Iar – peste barba-mpădurită-n jos,
Prinzându-i maxilarele ca-n cleşte –
Sus – peste nasul cârn şi bătăios –
Sprâncenele-arcuite vultureşte !
Când s-aşterna cu ăilalţi la băut –
Da’ când era o zi să nu s-aştearnă ?! –
Nu pridideau să-i dea pahar umplut
Trei chelneri vrednici ce-i turnau pe goarnă ...
Şi nici o ştoarfă nu l-ar fi clintit
Din zeama lui – c-o şi pocnea la zlotcă;
Decât al târfei zâmbet înăcrit ,
Mai drag se săruta c-un ţoi de votcă !
Părea urmaşul unui han-tătar –
Han fioros, muşcând hangeru-n gură –
Când aşternându-şi buza pe pahar
Îl şi da duşcă – dintr-o sorbitură...
Se prelingeau pe pieptul lui vânjos
Din cumpăna mustăţilor prelunge
Vânoşii şerpi de zaibăr tămâios
Ca văngile de cnut plesnind a sânge ...
Dar – cât de fioros şi han, –
Când se pornea să cânte el de jale,
De lacrimi – ochii, pungile – de bani
Le deşărta cu cânticele sale !
De-atâta dor şi căşunat frământ
Credeai că-n două inima lui sparge-şi !
Ci crâşma-ntreagă tremura de cânt:
Bocea ca pe la Jii, doinea ca-n Argeş ...
Să-l fi văzut când inima-i da ghes
Să-nşire versuri, poezii să spună !
Era frumos ! Vorbea cu gest ales !
Se zbuciuma ca arborii-n furtună !
Cu halbele – sleite torţi de seu –
Înmărmureau şi chelnerii pe trepte,
Iar cei de primprejur, ca unui zeu,
Îi urmăreau fantasma mâinii drepte !...
Ştia pe Lermontov d-a fir-a-păr...
O, „Demonul !” Cumplită poezie ! –
Când recita, părea, într-adevăr
Un tragic demon Însuş-El să fie !
Păreau pumnale ce-au tâşnit din teci
Aprinşii ochi – fantastice comete –
Când printre constelaţii de cincizeci
Ca un bolid se prăbuşea cu sete !
Cu niscai ochi de lup or guri de puşti
Îl aţinteau sticloanţele din rafturi
Cu sânge de balaur – doar să-l guşti,
Să-ţi puie foc în vine, dor de cafturi !...
De mare „ocnă” l-au bunghit curând
„Presarii”, care-aşteaptă doar atâta :
Să nu te-arăţi ca oamenii de rând,
Că – gata – ţi-ngenunche-n glod cornuta !
Da’ numa’ că pe el l-a-ngenuncheat
Nu cârdăşia ce-i lingea pe urme,
Ci duhul lui înnegurat
Şi păcătoasa-i viaţă vrând s-o curme !
Că – de-ar fi fost altfel, cu forţa doar
Un reghiment ar fi putut să-l prindă,
Pe câţi nu-i proiecta-n vreun galantar,
Or nu-i pălea prin părţi rotind vreo grindă ?!
Dar singur el, sătul şi de alcool,
Răpus şi de-o tristeţe grea ce-l roade,
Când opintit pe-un colţ privea în gol,
Tânjea să fie iar „om cumsecade” !
Ba la „pârnaie” singur-el s-a dus –
Că nu era borfaş nici laş, din fire ! –
Ba, pot să zic, chiar demn, cu capul sus,
Ca un monah spăşit la mânăstire !
Doar, lapte, n-a băut în viaţa lui,
Dar a şutit din colţ un kil de lapte,
Pentr-un copil ce lâncezea, verzui,
Într-un cotlon unde-a-nnoptat az-noapte !
Patetică – zău – viaţa nu-i de loc
Şi chiar de-ar fi, de loc nu-i pasă legii:
Ea macină şi bagă la un loc
Borfaşii lumii-alăturea cu regii !
La trebunal, trei luni – atât i-au dat.
Iar Pâcă-a zis proptindu-se la bară:
E prea puţin ! Nu-i drept ! Ar fi păcat !
Să-mi daţi cinci luni, să ies în primăvară !
„Sficheşte-afară ! ... Vine iarna grea ! ...
Cocioabă n-am şi nici sub cap ce-aşterne !
Şi-n crâşmă nu-i nici pat nu-i nici saltea !
Iar băncile din parc sunt fără perne ! ... ”
Cu perne, fără perne, tot un of !
Că-i tot un drac şi capra ca şi ţapul !
Dar nu da-n patarama lui Rutebeuf –
Hazliu truver – ăl de-şi pierduse capul ! ...
Mult i-am iubit pe oamenii cei duri
La fel ca el, dând Morţii cu piciorul,
Ce nu se dovediră murături
Şi-n ceasul greu nu şi-au pierdut humorul !...
Se duse bardul Pâcă dintre noi
De bună voie, ca la Purgatoriu,
Dar va să se întoarcă înapoi
Din monahatu-acesta provizoriu !
Eu nu ştiu dacă-n lume e ceva
O forţă într-atâta de sus şi tare
Să poată-asemeni fire-a o schimba –
O fire ca a lui – neschimbătoare !
Dar chiar de-ar fi o forţă într-atât
Să schimbe-asemeni om, de azi pe mâine
Acel cu care anii mi-am băut
În mintea mea neschimbător rămâne !
Afară-i viscol ! Pâcă n-are bai !
Petrece-n sinea lui, duhnind ca grofii...
Ieri şi-a băut cămaşa, azi, încai,
Şi-o bea izmana, mâine-şi bea pantofii...
E-o vorbă abitiră-ntre borfaşi
Că mă-ta te-a fătat în pelea goală,
Tot ce-i pe noi e başca, copilaş !
Din tot ce crezi c-apuci, nici-o scofală !
Beţivule, -ţi curg trenţele ! Dar las’
Că am să-ţi fac costum la două rânduri,
Să te-nţolesc în trenţe de pripas
Şi-ţi fac şi monament din patru scânduri !...
Avea dreptate bardul cel proscris,
El – Pâcă cel Frumos – Eclesiastul !
Din tot ce va fi fost, atât stă scris
Ca amintire : Vocea lui şi şvastul !
Şi-am scris aici cuvânt d-adevărat,
Ca pretutindeni buhul să se ducă :
De-a pururi fie binecuvântat
Ăst staroste-al beţiei – Bardul Pâcă !
Sub scutul lui Hercule
Orgolii stepe mintea nu-mi devoră,
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!
Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!
Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!
Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!
Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!
Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!
Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!
Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!
Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!
La ce ?
Lui Mitea Stelaru
Lui Mitea Stelaru
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
La ce bun să mai treci printre lucruri
Pe-aceste scălâmbe ciurucuri
Peste mutrele voastre cu ciucuri ?...
La ce bun să mai plângi, să te bucuri,
Să fumezi o ţigare din mucuri
Şi ca ea să expii în văzduhuri
Or ca planta-n afundele sucuri
La ce bun exaltări or buclucuri,
Închisori, panorămi, balamucuri,
Schivnicii, la ce bun, crailâcuri,
Şi războaie, domnii şi bâzdâcuri,
Şi cocioabe-n chirpici şi fliuştiucuri
Lângă blocuri, palate de ştiucuri
Şi statui, găinaţ, guguştiucuri
Şi justiţii şi vorbe şi trucuri
Şi averi şi cirezi şi bulucuri
Şi-n exod printre astre-ciubucuri ...
La ce să mai treci peste lucruri
La ce bun să mai plângi, să te bucuri
La ce bun o ţigare din mucuri
Şi ca ea să expii în văzduhuri ?..
La ce bun să mai treci printre lucruri
Pe-aceste scălâmbe ciurucuri
Peste mutrele voastre cu ciucuri ?...
La ce bun să mai plângi, să te bucuri,
Să fumezi o ţigare din mucuri
Şi ca ea să expii în văzduhuri
Or ca planta-n afundele sucuri
La ce bun exaltări or buclucuri,
Închisori, panorămi, balamucuri,
Schivnicii, la ce bun, crailâcuri,
Şi războaie, domnii şi bâzdâcuri,
Şi cocioabe-n chirpici şi fliuştiucuri
Lângă blocuri, palate de ştiucuri
Şi statui, găinaţ, guguştiucuri
Şi justiţii şi vorbe şi trucuri
Şi averi şi cirezi şi bulucuri
Şi-n exod printre astre-ciubucuri ...
La ce să mai treci peste lucruri
La ce bun să mai plângi, să te bucuri
La ce bun o ţigare din mucuri
Şi ca ea să expii în văzduhuri ?..
Ilie Constantin
Biografie Ilie Constantin
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în Bucureşti), fiul textilistului Stan Constantin şi al „taxatoarei de tramvai“, Raliţa Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist şi tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generaţiei resurecţionale şi a paradoxismului.
Studiază la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti, între anii 1953 şi 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din Bucureşti (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenţie are loc şi debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenţie, 1960, alături de Nichita Stănescu şi de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefaţată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcţionează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 şi până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 şi până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic Bucureşti; îl aflăm apoi într-un post de redactor, dar de data asta la o revistă de literatură, Luceafărul, din 1967 şi până în 1973, an în care ia hotărârea autoexilării la Paris. În Franţa anului 1991, Ilie Constantin, în urma susţinerii tezei Complicitatea fertilă – poeţi români, 1951 – 1973 (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951 – 1973), la Institutul Naţional de Civilizaţii şi Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie.
Debutului editorial – cu Vântul cutreieră apele – îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curţi poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeţi pe care i-a tâlmăcit în româneşte şi Ilie Constantin):
Desprinderea de ţărm (1964; 1995),
Clepsidra (1966),
Bunavestire (1968),
Coline cu demoni (1971),
Celălalt (1972),
Neguţătorul de săbii / Le marchand de sabres (1997),
Plata luntraşului (1998),
Limba imperiului / La langue de l'empire (2000)
Entuziasmul melancolic, Editura EuroPress ˇ Ideea Europeană, 2007 etc.
Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul Tinerii noştri bunici (1967), prin volumul de povestiri Câinele înlăcrimat (1970) etc.
Ilie Constantin este şi un remarcabil recenzent / cronicar literar, eseist, ca în volumele: Despre poeţi (1971), A doua carte despre poeţi (1972) etc.
Ca tâlmăcitor de mare rafinament, din limba italiană, Ilie Constantin s-a evidenţiat mai întâi, printr-o antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din Bucureşti), în colecţia „Cele mai frumoase poezii“, apoi, prin secunda, din poemele lui Umberto Saba, apărută în 1970.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (pentru poezie, în 1971).
Grand Prix de la Jeunesse de la Société des Gens des Lettres de France (pentru proză, La chute dans le zénith, în 1989).
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în Bucureşti), fiul textilistului Stan Constantin şi al „taxatoarei de tramvai“, Raliţa Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist şi tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generaţiei resurecţionale şi a paradoxismului.
Studiază la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti, între anii 1953 şi 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din Bucureşti (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenţie are loc şi debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenţie, 1960, alături de Nichita Stănescu şi de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefaţată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcţionează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 şi până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 şi până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic Bucureşti; îl aflăm apoi într-un post de redactor, dar de data asta la o revistă de literatură, Luceafărul, din 1967 şi până în 1973, an în care ia hotărârea autoexilării la Paris. În Franţa anului 1991, Ilie Constantin, în urma susţinerii tezei Complicitatea fertilă – poeţi români, 1951 – 1973 (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951 – 1973), la Institutul Naţional de Civilizaţii şi Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie.
Debutului editorial – cu Vântul cutreieră apele – îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curţi poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeţi pe care i-a tâlmăcit în româneşte şi Ilie Constantin):
Desprinderea de ţărm (1964; 1995),
Clepsidra (1966),
Bunavestire (1968),
Coline cu demoni (1971),
Celălalt (1972),
Neguţătorul de săbii / Le marchand de sabres (1997),
Plata luntraşului (1998),
Limba imperiului / La langue de l'empire (2000)
Entuziasmul melancolic, Editura EuroPress ˇ Ideea Europeană, 2007 etc.
Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul Tinerii noştri bunici (1967), prin volumul de povestiri Câinele înlăcrimat (1970) etc.
Ilie Constantin este şi un remarcabil recenzent / cronicar literar, eseist, ca în volumele: Despre poeţi (1971), A doua carte despre poeţi (1972) etc.
Ca tâlmăcitor de mare rafinament, din limba italiană, Ilie Constantin s-a evidenţiat mai întâi, printr-o antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din Bucureşti), în colecţia „Cele mai frumoase poezii“, apoi, prin secunda, din poemele lui Umberto Saba, apărută în 1970.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (pentru poezie, în 1971).
Grand Prix de la Jeunesse de la Société des Gens des Lettres de France (pentru proză, La chute dans le zénith, în 1989).
De peste lacrimi
De peste lacrimi te căutam,
de prin memorie,
Doamne, din amintire, şi-mi gâlgâia
inima în piept şi de o năprasnică
trecere mă istoveam.
Cine se află în lume de-a binelea?
Cui îi răspunde
bolta profundă a norilor încuviinţând?
De peste lacrimi, de prin memorie
viaţa mea vine, viaţa mea, viaţa.
CINE SE AFLĂ ÎN LUME DE-A BINELEA?
(preluată din "Înaltăparte" ed.Vinea/2000)
de prin memorie,
Doamne, din amintire, şi-mi gâlgâia
inima în piept şi de o năprasnică
trecere mă istoveam.
Cine se află în lume de-a binelea?
Cui îi răspunde
bolta profundă a norilor încuviinţând?
De peste lacrimi, de prin memorie
viaţa mea vine, viaţa mea, viaţa.
CINE SE AFLĂ ÎN LUME DE-A BINELEA?
(preluată din "Înaltăparte" ed.Vinea/2000)
Şlepuri
În limpezimea de februarie
şlepurile Senei deşteptate
suferă inspecţia solară.
Năucit de claritatea nouă
pe când iese din cezura umbrei
la Pont de l’Alma, un marinar
lung scrutează Malul Drept, vrând parcă
deselor închipuiri să-l smulgă.
Arbori şi firave stoluri, roţi
şi picioare, ritmuri anonime:
ignorat şi fericit, mi-arunc
ancora în malul de mulţime.
şlepurile Senei deşteptate
suferă inspecţia solară.
Năucit de claritatea nouă
pe când iese din cezura umbrei
la Pont de l’Alma, un marinar
lung scrutează Malul Drept, vrând parcă
deselor închipuiri să-l smulgă.
Arbori şi firave stoluri, roţi
şi picioare, ritmuri anonime:
ignorat şi fericit, mi-arunc
ancora în malul de mulţime.
Scris pe dosul unei hărţi
„Sprijină-te pe solul ferm al ne-obiectivităţii lucrurilor.”
(Milarepa)
Scriu vorbe de dragoste pe dosul unei hărţi
- dar harta nu e teritoriu –
scriu pe nori şi pe izvoare.
E ca şi cum ai fi de faţă iar, ivită
Din improbabil şi din imposibil,
ca şi cum totul ar putea regăsi
un trup, un chip, un peisaj.
De parcă hârtia ar învia
brusc adâncită şi îmbătătoare,
de parcă ai fi tu şi, la picioarele
tale, eu – umbra ta pierdută.
Scriu pe dosul beznelor compacte
înainte ca furtuna să le spulbere,
mângâi unicornul ce păştea
o frunză în mâna fecioarei.
Ai existat vreodată? Te afli oare
şi-n altă parte decât în inconstanţă?
Pe totdeauna mă încleştez de statornica
irealitate a lucrurilor în Fiinţă.
(Milarepa)
Scriu vorbe de dragoste pe dosul unei hărţi
- dar harta nu e teritoriu –
scriu pe nori şi pe izvoare.
E ca şi cum ai fi de faţă iar, ivită
Din improbabil şi din imposibil,
ca şi cum totul ar putea regăsi
un trup, un chip, un peisaj.
De parcă hârtia ar învia
brusc adâncită şi îmbătătoare,
de parcă ai fi tu şi, la picioarele
tale, eu – umbra ta pierdută.
Scriu pe dosul beznelor compacte
înainte ca furtuna să le spulbere,
mângâi unicornul ce păştea
o frunză în mâna fecioarei.
Ai existat vreodată? Te afli oare
şi-n altă parte decât în inconstanţă?
Pe totdeauna mă încleştez de statornica
irealitate a lucrurilor în Fiinţă.
Petre Anghel, poet, prozator şi eseist
Biografie Petre Anghel
Experienţă profesional-didactică: Experienţă profesională:
• redactor la revista Flacara (1969-1972)
• redactor principal la revista Tribuna Romaniei (1972-1974)
• redactor de rubrica la Radioteleviziunea romana (1974-1989
• director al revistei Avanpost (1990-1998)
• profesor asociat la Universitatea Independentă Titu Maiorescu (1990-1995),
• lector la Institutul Teologic Adventist (1998-2000),
• conferenţiar la Institutul Teologic Baptist (2001-2003)
• conferenţiar la Facultatea de sociologie si asistenta sociala
• profesor la Facultatea de sociologie si asistenta sociala (2003-prezent).
Cursuri predate:
• Stilistica limbii romane
• Sociolingvistica romana
• Antropologie culturala
• Stiluri si metode de comunicare
• Tehnici de redactare
• Comunicare si negociere.
Contribuţii la domeniul asistenţei sociale:
• Comunicarea in asistenta sociala
Titluri academice: • Doctor in filologie (1978)
• Doctor in teologie (2003).
Specializări ştiinţifice: • Certified Seminar Leader, ASLA California (1998).
• Master Acttion Coach, California (2002)
Stagii de documentare: • Universitatea La Siera, USA (1999).
• Sorbona, Paris (1980).
• Newbold College Bracknell, Berkshire, England (1998).
Participări la manifestări ştiinţifice: Manifestări ştiinţifice naţionale:
• Cultura, dezvoltare, identitate. Perspective actuale – Oradea 2006.
• Comunicarea intre reusita si nereusita: stiluri de comunicare – Craiova, 2004.
Manifestări ştiinţifice internaţionale:
• Andrews University Berrien Springs, Michigan, USA (1998)
• La Sierra University Riverside, California (2000).
• 20th Annual Conference of the Association of Seventh-day Adventist Librarians, July 9-16, 2000 Andrews University
Berrien Springs, Michigan, USA.
• International Conference on the S.D.A. Philosophy of Education, Toronto (2001)
• The University and the Promotion of Communitz Justice, septembrie 2001.
Cercetare ştiinţifică academică: Programe de cercetare academică:
• Institutional Support to the Ministry of Labour and Social Solidarity.
• Establishing an European Centre for the Integration of Institutionalized Children. Promoter: Save the Children Romania.
Lucrări publicate: • Mihai Ralea, studiu critic (1973)
• Cuvântul şi pietrele (1990).
• Cuvântul şi cuvintele, (1998)
• Stilistica limbii române, (1999)
• Etic si estetic, Bucureşti ( 2000)
• Creştinism şi culturi populare (2001).
• Sociolingvistică română (2001).
• Institutional Support to the Ministry of Labour and Social Solidarity, in colaborare cu Jess Price, Angela Taylor (2001).
• Comunicare sapienţială (2002).
• Stiluri şi metode de comunicare (2003).
• Comunicare transculturală (2003).
• Instituţii europene şi tehnici de negociere în procesul integrării, 2003.
• Communication and Teaching, Pasadena, America Seminar Leaders Association, 2004.
• Tehnici de redactare, Bucureşti (2005).
• Strategii eficiente de comunicare ( 2005).
Alte informaţii: • Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Fratele nostru Emanuel.
• Premiul revistei Avanpost
• Prezent cu 14 volume in Library of Congress American şi James White Library Catalog
• Autorul volumelor:
Duhul Pământului, Cartea Romanească. 1971.
Fratele nostru Emanuel, Editura Cartea Românească, 1976.
Prindeţi vulpile, Editura. Eminescu, 1978
Şcoala Pedepselor, Editura Junimea, 1978
Sita lui Mamona, Editura Cartea Românească, 1980
Dincolo de iubire, Editura Junimea, 1978.
Întoarcerea fiilor risipitori, Editura Cartea Românească,1982.
Moştenitorul, Editura Cartea Românească, 1986.
Dealul Viilor, Cartea Românească,1988
Zodia vărsătorului de plumbi, Ed. Militară, 1989.
Davidiada, Editura Viaţă şi Sănătate, 1998.
Umbra lui Ionatan, Editura Omega-Ideal, 2005.
Pe prag de seceră, Editura Graphe, 2006.
Carraria, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2009.
• Lucrari de pictura prezente in colectii particulare din Romania si alte tari din Europa sau U.S.A.
• Preşedinte al Asociaţiei Societatea de Mâine
• Reprezentantul în România al American Seminar Leaders Association
• Prezent in Enciclopedia personalitatilor din Romania, Who is Who.
• Prezentat in diverse istorii ale literaturii.
• Referent stiintific al revistei Sociologie românească
• Directorul editurii Omega Ideal.
Biografie Petre Anghel
Experienţă profesional-didactică: Experienţă profesională:
• redactor la revista Flacara (1969-1972)
• redactor principal la revista Tribuna Romaniei (1972-1974)
• redactor de rubrica la Radioteleviziunea romana (1974-1989
• director al revistei Avanpost (1990-1998)
• profesor asociat la Universitatea Independentă Titu Maiorescu (1990-1995),
• lector la Institutul Teologic Adventist (1998-2000),
• conferenţiar la Institutul Teologic Baptist (2001-2003)
• conferenţiar la Facultatea de sociologie si asistenta sociala
• profesor la Facultatea de sociologie si asistenta sociala (2003-prezent).
Cursuri predate:
• Stilistica limbii romane
• Sociolingvistica romana
• Antropologie culturala
• Stiluri si metode de comunicare
• Tehnici de redactare
• Comunicare si negociere.
Contribuţii la domeniul asistenţei sociale:
• Comunicarea in asistenta sociala
Titluri academice: • Doctor in filologie (1978)
• Doctor in teologie (2003).
Specializări ştiinţifice: • Certified Seminar Leader, ASLA California (1998).
• Master Acttion Coach, California (2002)
Stagii de documentare: • Universitatea La Siera, USA (1999).
• Sorbona, Paris (1980).
• Newbold College Bracknell, Berkshire, England (1998).
Participări la manifestări ştiinţifice: Manifestări ştiinţifice naţionale:
• Cultura, dezvoltare, identitate. Perspective actuale – Oradea 2006.
• Comunicarea intre reusita si nereusita: stiluri de comunicare – Craiova, 2004.
Manifestări ştiinţifice internaţionale:
• Andrews University Berrien Springs, Michigan, USA (1998)
• La Sierra University Riverside, California (2000).
• 20th Annual Conference of the Association of Seventh-day Adventist Librarians, July 9-16, 2000 Andrews University
Berrien Springs, Michigan, USA.
• International Conference on the S.D.A. Philosophy of Education, Toronto (2001)
• The University and the Promotion of Communitz Justice, septembrie 2001.
Cercetare ştiinţifică academică: Programe de cercetare academică:
• Institutional Support to the Ministry of Labour and Social Solidarity.
• Establishing an European Centre for the Integration of Institutionalized Children. Promoter: Save the Children Romania.
Lucrări publicate: • Mihai Ralea, studiu critic (1973)
• Cuvântul şi pietrele (1990).
• Cuvântul şi cuvintele, (1998)
• Stilistica limbii române, (1999)
• Etic si estetic, Bucureşti ( 2000)
• Creştinism şi culturi populare (2001).
• Sociolingvistică română (2001).
• Institutional Support to the Ministry of Labour and Social Solidarity, in colaborare cu Jess Price, Angela Taylor (2001).
• Comunicare sapienţială (2002).
• Stiluri şi metode de comunicare (2003).
• Comunicare transculturală (2003).
• Instituţii europene şi tehnici de negociere în procesul integrării, 2003.
• Communication and Teaching, Pasadena, America Seminar Leaders Association, 2004.
• Tehnici de redactare, Bucureşti (2005).
• Strategii eficiente de comunicare ( 2005).
Alte informaţii: • Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Fratele nostru Emanuel.
• Premiul revistei Avanpost
• Prezent cu 14 volume in Library of Congress American şi James White Library Catalog
• Autorul volumelor:
Duhul Pământului, Cartea Romanească. 1971.
Fratele nostru Emanuel, Editura Cartea Românească, 1976.
Prindeţi vulpile, Editura. Eminescu, 1978
Şcoala Pedepselor, Editura Junimea, 1978
Sita lui Mamona, Editura Cartea Românească, 1980
Dincolo de iubire, Editura Junimea, 1978.
Întoarcerea fiilor risipitori, Editura Cartea Românească,1982.
Moştenitorul, Editura Cartea Românească, 1986.
Dealul Viilor, Cartea Românească,1988
Zodia vărsătorului de plumbi, Ed. Militară, 1989.
Davidiada, Editura Viaţă şi Sănătate, 1998.
Umbra lui Ionatan, Editura Omega-Ideal, 2005.
Pe prag de seceră, Editura Graphe, 2006.
Carraria, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2009.
• Lucrari de pictura prezente in colectii particulare din Romania si alte tari din Europa sau U.S.A.
• Preşedinte al Asociaţiei Societatea de Mâine
• Reprezentantul în România al American Seminar Leaders Association
• Prezent in Enciclopedia personalitatilor din Romania, Who is Who.
• Prezentat in diverse istorii ale literaturii.
• Referent stiintific al revistei Sociologie românească
• Directorul editurii Omega Ideal.
Drum spre cetate
În față cetatea
Îmbâcsită de daruri şi fum
Ca şi când trupul
Şi cuvântul
Nu ar fi de ajuns.
În spate
Marginea pământului
Gata să se piardă în ea
Din lipsă de cer.
Eu sunt calea şi adevărul,
Ascultă chemarea.
Privesc urmele
Şi încerc să-ţi urmez
Şi să ajung în cetate
Dar talpa mea
E mai întinsă
Decăt urma săpată în drum.
Şi fiecare pas săngereaza.
(din volumul ”Duhul Pământului”, Editura Cartea Românească, 1971)
Chemări din testament
Strigă din vârf de munte
Văzduhul:
Numai coatele şi genunchii
Te dor
Dacă urci pân-la cer.
Tălpile se vor face
Una cu nisipul şi cu gândul
Chipul ţi-l voi prinde
Ca într-o carte
Dacă jumătate val, jumătate apă
Vei fi,
Spune murmurul de la Marea cea Mare.
Între braţele mele de somn
Și de dor
Sufletul tău se va culca
Fără întrebare, iubitule,
Vremea vei uita s-o întorci
Vorbele se vor deschide ca un mugur,
Numai numele tău scrie-l alături.
Lasă-mi răspunsul
La primul izvor,
Spune-mi de rostul meu printre vii,
Cine mi-a hotărât neodihna
Cui am să seamăn fără să vrei
Cine-o să-mi urmeze pe poteci?
Numai atât să-mi leşi, părinte
Şi te slobod de testament.
Şi din adânc:
Cine sunt eu.
Poem între aici si acolo
Doar drumul elefantului
Care caută începutul
Sau
Mai aproape de noi o familie de păstrăvi
care soț, care soți –
în alunecuși molcom spre stăvilar să lase pescarilor hrană.
Adică:
Între eu și tu, eu și eu
Nu exista cunoașterea lui Socrate
Ci doar setea pământului din câmpii
După o ploaie în care să se-înece.
Pământul a fost scos din apă,
Apa văduva l-a făcut piatră,
Numai eu,
Poet fără muză
Aștept Mediterane,
Oceane
Când povestesc altora.
Lie, Lea, Lea, Li,
Pot să-ți spun
La ureche -
În geamat de plâns –
m-aș multumi și cu un fir de narcisă ruptă în două.
Pentru mine rădăcina
Și pentru tine
Petalele.
Care caută începutul
Sau
Mai aproape de noi o familie de păstrăvi
care soț, care soți –
în alunecuși molcom spre stăvilar să lase pescarilor hrană.
Adică:
Între eu și tu, eu și eu
Nu exista cunoașterea lui Socrate
Ci doar setea pământului din câmpii
După o ploaie în care să se-înece.
Pământul a fost scos din apă,
Apa văduva l-a făcut piatră,
Numai eu,
Poet fără muză
Aștept Mediterane,
Oceane
Când povestesc altora.
Lie, Lea, Lea, Li,
Pot să-ți spun
La ureche -
În geamat de plâns –
m-aș multumi și cu un fir de narcisă ruptă în două.
Pentru mine rădăcina
Și pentru tine
Petalele.
Ionel Teodoreanu
Biografie
Ionel Teodoreanu (n. 6 ianuarie 1897, Iași - d. 3 februarie 1954, București) a fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței.
Ionel Teodoreanu s-a născut în Iași la 6 ianuarie 1897, în casa părinților săi de pe strada Ștefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii săi sunt, dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) și Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului și conducătorul corului mitropoliei) și Ștefania Musicescu. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918.
Primii doi ani de școală primară (1904-1906) i-a urmat la școala primară germană „Pitar-Moș” din București, după care a revenit la Iași. Între 1908 și 1912 este elev al Liceului Internat din Iași (astăzi Colegiul Național „Costache Negruzzi”). Clasele superioare a V-a și a VI-a de liceu le continuă la Liceul Internat, după care se transferă la Liceul Național (astăzi Colegiul Național), urmând clasele a VII-a și a VIII-a, secția modernă, pe care le termină în 1916.
Spre sfârșitul anului 1918, tânărul Ionel Teodoreanu a întâlnit-o pe viitoarea lui soție, Maria Ștefana Lupașcu, Lily. S-au cunoscut la Iași, în împrejurările tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tînăra Lilly era rudă apropiată. La rândul lor, fiicele lui Delavrancea frecventau aceleași medii ieșene pe care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât și în înclinația pentru scris.
La doi ani după terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promovează, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept de la Universitatea din Iași. În 1920 i se eliberează diploma de licențiat în drept, în baza examenului pe care îl trece cu un succes deosebit. În același an se căsătorește cu Ștefana Lupașcu (scriitoarea Ștefana Velisar Teodoreanu), ceremonia având loc în casa familiei Teodoreanu, de pe strada Kogălniceanu, în Iași. Un an mai târziu, la 3 februarie 1921 s-au născut cei doi fii gemeni, Ștefan și Osvald- Cezar.
Ionel Teodoreanu a debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Ulița copilăriei” (1923). Este legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieșean aparține lui Demostene Botez. Pe acesta, Ionel Teodoreanu îl cunoștea încă din anii de liceu. Fiind unul din animatorii Însemnărilor literare – de sub conducerea directă a lui Mihail Sadoveanu și George Topârceanu – și deja colaborator al lui Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez îl prezintă marelui critic pe mai tânărul său prieten. Tenacitatea lui Garabet Ibrăileanu de a-l susține pe Ionel Teodoreanu, în care vedea un membru al grupării de la Viața Românească cu drepturi egale față de ceilalți, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor pentru Lily”, cât pe speranțele mari pe care și le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranțele criticului nu sunt înșelate, și încă din primul an al noii ei apariții Viața românească începe să aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi și mai de valoare.
Anii 1920, 1921, 1922 și 1923 nu sunt deosebit de productivi, căci în acest răstimp scriitorul publică destul de puțin: povestirile ce vor intra în volumul „Ulița copilăriei” și alte câteva ce nu vor rămâne decât în paginile revistei Viața românească, la care se adaugă traducerea articolului „Amintiri despre Tolstoi” al lui Maxim Gorki.
Începând cu anul 1924 însă, Ionel Teodoreanu începe lucrul la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, părți ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospețimea condeiului său în evocarea copilăriei și a adolescenței exuberante. Criticul literar George Călinescu îi ironiza stilul încărcat, ușor baroc, poreclindu-l "Metaforel" și îi desființează în „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent” cele trei romane ale ciclului „La Medeleni”. Călinescu creează chiar și un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a "medeleniza". Presărând cele trei părți ale cărții cu întâmplări din propria viață, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează câteva tipuri memorabile de fete (Olguța, Monica)
În ciuda ironiilor lui Călinescu se poate spune că romanul emană viață, învăluindu-și cititorii într-un voal al poeziei sufletului adolescentin.
La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generației interbelice, un scriitor consacrat, având deja în palmaresul său literar trei volume de largă circulație, ce-l impun atât în fața publicului cât și a criticii, în ciuda unor rezerve ale celei din urmă. Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobișnuite succese, atât de public, cât și de librărie, din câte a cunoscut vreodată un scriitor român. Apariția acestui roman este momentul cel mai de seamă din ansamblul biografiei scriitoricești a lui Ionel Teodoreanu, el intrând sub tutela tiranică a primelor sale scrieri. De acum încolo, el va avea de purtat această povară a gloriei timpurii, așteptările criticii și ale publicului fiind mult mai mari. Chestiunea adecvării viziunii stilistice la problematica particulară a romanului va fi obsedantă pe întregul parcurs al activității scriitorului. „Tirania” stilului „medelenist” va fi pentru unii de-a dreptul neîndurătoare, iar alte maniere, unele în viziunea criticii cu totul facile, îl vor urmări și ele pe Ionel Teodoreanu, ca o fatalitate. În decursul anilor ce urmează după încheierea ciclului medelenist, vitrinele librăriilor vor beneficia de prezența permanentă a scriitorului ieșean. Numeroasele ediții ale Medelenilor vor fi însoțite de noi și noi titluri, romane în primul rând, dar și cărți de amintiri și memorialistică.
Împărțindu-și timpul între baroul avocățesc (după Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat-scriitor din câți au fost în România) și masa de scris, Ionel Teodoreanu va elabora, până prin 1947, aproape în fiecare an câte un volum, vizibilă fiind ambiția sa de a depăși tutela exercitată de propria sa capodoperă, romanul „La Medeleni”.
Puțin cunoscut este faptul că, neîntrerupându-și activitatea de avocat și scriind în această perioadă două ample romane ( „Fata din Zlataust” si „Golia”), ambele în câte două volume, între 1930 – 1933, Ionel Teodoreanu deține postul de decan al Teatrului Național din Iași. Este singura funcție oficială pe care o are de-a lungul vieții. Perioada directoratului lui Ionel Teodoreanu rămâne un moment distinct, prin calitatea sa ridicată, în istoria Teatrului Național. Conștiinciozitatea exemplară și pasiunea nedezmințită, dublată de o remarcabilă competență, caracterizează în cel mai înalt grad persoana tânărului director.
Tentativele sale de emancipare, convertite în opere de distinctă originalitate sunt primite cu entuziasm de cititori. Prin compensație față de duritatea și prozaismul vieții de după primul război mondial, anumite categorii de cititori se abandonează spiritului tumultos, vital, dar și traversată de marile nostalgii ale adolescenței pierdute. Până la plecarea sa definitivă la București (1938), Ionel Teodoreanu a scris aproape anual un roman, unele considerate inconsistente, fiind respinse de critică („Crăciunul de la Silvestri”, 1934, „Secretul Anei Florentin”, 1937), iar altele, scrise fie sub semnul unei fericite inspirații lirice („Lorelei”, 1935), fie sub acela al unor ambițioase tentative de înnoire („Arca lui Noe”, 1936). Ionel Teodoreanu este considerat un minunat evocator al vieții și gândirii copiilor și adolescenților, dar Garabet Ibrăileanu îl numea pe drept „scriitorul unei generații” (scriitorul generației sale).
Ionel Teodoreanu este și evocatorul orașului Iași, oraș în care s-a născut și a trăit până în anul 1938. Acțiunea a aproape fiecărui roman se desfășoară în „dulce Târgul Ieșului” (așa cum a fost numit de autor) sau este măcar amintit. Deși unul din cei mai fanatici îndrăgostiți de bătrânul oraș moldovean, un paradoxal antiieșenism se afirmă încă din perioada Medelenilor, pentru ca în romanul „Bal mascat” fenomenul să ia forma programatică a unui rechizitoriu. Aceste sentimente, dar și mutarea Vieții românești la București, plecarea pe rând a celei mai mari părți din mebrii grupării tot aici și dureroasa moarte a lui Garabet Ibrăileanu, la care se adaugă sfârșitul tatălui său, Osvald Teodoreanu în 1937, vor contribui toate la decizia de a părăsi Iașul în favoarea Bucureștiului.
La București își continuă firește atât activitatea literară, cât și pe cea de avocat. Odată cu stabilirea în București, însăși propria biografie ieșeană devine sursa de inspirație pentru una din direcțiile cele mai interesante ale operei lui Ionel Teodoreanu: memorialistica. Începutul este făcut de volumul „În casa bunicilor” (1938), spre a fi continuat de „Masa umbrelor” (1941) și de „Întoarcerea în timp” (1946). Scrierile ce urmează în această perioadă nu contrazic în esență structurile permanente ale personalității sale. Din perspectiva biografiei artistice nu se poate vorbi de o perioadă bucureșteană, după cea ieșeană. Este adevărat că unele din romanele acestor ani, fie în întregul lor („Hai Diridam” și „La porțile nopții”, 1946, „Zdrulă și Puhă”, 1948), fie fragmentar („Tudor Ceaur Alcaz”, 1940 – 1942), vădesc o accentuată preocupare de înnoire tematică, de abordare a tipologiilor și de creionare a cadrului de loc și timp, ce trimit direct la resursele oferite de imaginea existențială a capitalei. În ciuda unor vehemente contestații ale criticii, scriitorul își urmează cu aceeași fidelitate propriul destin artistic, fiind și acum tot atât de productiv. Notorietatea sa publică nu suferă cu nimic, iar consacrarea sa „oficială” prin introducera în manualele școlare, în antologii și culegeri, după cum și prin unele transpuneri în alte limbi, continuă netulburată. Prieteniile literare mai vechi sau mai noi se continuă și ele, fiind apropiat de Sadoveanu, Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez, Perpessicius, Tonitza, etc. Din marele număr de romane pe care prozatorul le publică între 1939 și 1948, singurul care se detașează prin reala sa valoare este „Prăvale Baba” (1940), acesta împreună cu cele trei cărți de amintiri și volumul de poeme postume „La porțile nopții” (după romanul cu același titlu) încheind în chip fericit traiectoria sinuoasă a creației lui Ionel Teodoreanu. Din păcate, în anii în care a mai trăit după cel de-al Doilea Război Mondial, scriitorul nu s-a mai făcut remarcat prin alte tentative de roman.
Întrebat ce prozatori din generația ivită după cel dintâi război mondial i-au reținut atenția, Liviu Rebreanu menționa printre primii, pe Ionel Teodoreanu: „căruia îi transmit salutul și mulțumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris și pe care le-am citit cu atât mai mare plăcere cu cât eu nu le-aș fi putut scrie niciodată”
Romane publicate
· Turnul Milenei (1928)
· Bal mascat (1929)
· Fata din Zlataust (1931)
· Golia (1933)
· Crăciunul de la Silivestri (1934)
· Lorelei (1935)
· Arca lui Noe (1936)
· Secretul Anei Florentin (1937)
· Fundacul Varlamului (1938)
· Prăvale Baba (1939)
· Ce-a văzut Ilie Pânișoară (1940)
· Tudor Ceaur Alcaz, vol. I–IV (1940–1943)
· Hai-Diridam (1945)
· La porțile nopții (1946)
· Să vie Bazarcă (1947, apărut postum in 1971)
· Zdrulă și Puhă (1948)
Scrieri cu caracter memorialistic
· Ulița copilăriei (1923)
· În casa bunicilor (1938)
· Iarbă (1938)
· Întoarcerea în timp(1939)
· Masa umbrelor (1946)
Joc de iarnă
Oraşul era acelaşi
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete şi decolorate
Pe străzile goale
Aceleaşi! cu umbră în ele şi şoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni şi în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creştea bulbucat şi cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?
Ai cui sunt? Ai mei?
Genunchii aceştia grei?
Iată-mă alb ca o navă în ceaţă,
Ivit în oglindă, faţă în faţă.
Cine e omul acesta nins?
M-am scuturat de omăt,
Dar nimic nu cădea fumuriu
De pe fiinţa nălucă, pe pragul pustiu
Eram eu – nu nins –
Singur, bătrân, învins.
Neauzit de încet,
Moartea clădise din mine un om de omăt.
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete şi decolorate
Pe străzile goale
Aceleaşi! cu umbră în ele şi şoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni şi în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creştea bulbucat şi cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?
Ai cui sunt? Ai mei?
Genunchii aceştia grei?
Iată-mă alb ca o navă în ceaţă,
Ivit în oglindă, faţă în faţă.
Cine e omul acesta nins?
M-am scuturat de omăt,
Dar nimic nu cădea fumuriu
De pe fiinţa nălucă, pe pragul pustiu
Eram eu – nu nins –
Singur, bătrân, învins.
Neauzit de încet,
Moartea clădise din mine un om de omăt.
La Porţile Nopţii
Am ajuns? Mi-s tălpile sânge
De-atâta pustie de cale,
Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?
De-atâta pustie de cale,
Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?
* * *
Îţi mulţumesc adânc, pământ,
că mi-ai dat viaţă să te- avânt!
eram hain, eram flămând
şi iată-s înflorit şi blând.
e ceas sfâşietor de sfânt,
s-aud doar frunzele umblând.
că mi-ai dat viaţă să te- avânt!
eram hain, eram flămând
şi iată-s înflorit şi blând.
e ceas sfâşietor de sfânt,
s-aud doar frunzele umblând.
Florenta Albu
Biografie
Florența Albu (n. 1 decembrie 1934, satul Floroaica, comuna Vâlcelele, județul Călărași - d. 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, București) a fost un poet român.
Viața artistică
1961 - publică volumul Fără popas;
1962 - publică volumul de reportaje Câmpia soarelui.
Alte volume: Măști de priveghi (1968), Arborele vieții (1971), Petrecere cu iarbă (1973), Elegii (1973), 65 poeme (1978), Kilometrul unu în cer (1988), Himera nisipurilor, Roata lumii, Euri posibile, Zidul martor, jurnal ținut în secret între 1970 și 1990 (1994), Aurolac[1] (1997) Prezentă în: Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Laurențiu Ulici, etc. Este calificată de[2] „fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda”.
Florența Albu a încetat din viață la 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, mormântul ei aflându-se în comuna Gruiu, județul Ilfov.
Casa Veche
...Nu deschide. O sa privim prin geam,
apropiind palmele în dreptul ochilor:
pe masa, ramasi, ochelarii -
prin ei lucrurile se uita la noi
- au mai îmbatrânit, îsi spun, vazându-ne
si se-nfioara-n timpul lor lemnos.
În armonica veche
traieste înca valsul -
parintii nostri au dansat odata
cu chipurile din fotografii;
atinge-i clapele cu pleoapa,
lasând în lumina dinauntru a lacrimei
tineretea parintilor.
Se-aude înca glasul lucrurilor -
nu trebuiesc atinse -
oricum, nu mai au sunete noi;
prin ochelarii uitati pe masa
se uita vremea la noi.
Mainile
Mâinile repetau gesturile,
- tata semana, sapa,
aprindea focul,
prefira samânta dintr-o mâna în alta,
strângea, risipea,
mângâia - niciodata n-am sa stiu
ce mângâia, plecând -
închidea poarta
si nu întorcea nici un semn
pentru noi, ramasii în prag.
Cuvintele murisera întâi,
mai traiau gesturile,
mâinile repetându-le pâna la istovire,
îndreptându-le înca,
încet, cu grija, cu sfintenie -
asa se taie pâinea, asa se seamana,
asa se aprinde focul;
pâna la gratie si abstract,
pâna la sensul definitiv:
Semanatul,
Mângâierea,
Închinaciunea,
Închisul portii.
Si Noptile
stiam,
se linistea vântul
si luna trecea peste viile-n floare
storcându-le-n cupe
polenuri astrale.
Încet, adânc, tacut
trecea luna
peste florile viei,
peste inima mea
si-n padurea salcâmilor
privighetori începeau
noaptea lor alba de cântec.
Toate erau frumoase si pline
si ochiul mare al mortii
se uita din vârful lumii
la mine.
În jurul lui - dorinti, iubiri,
privighetori si flori de vie,
si ploi lunare, si visari
cresteau concentric, pâna sus -
dar razbatea din toate ochiul,
atât de calmul
ochi al mortii.
TEATRU/FILM 3 Februarie
Cu Eugenia Maci
Biografie Eugenia Maci
n. 03.02.1951, Bucureşti
Eugenia Maci a absolvit I.A.T.C. in anul 1974, la clasa profesorului Nicolae Carabin. Rolul de debut: Celesta din "Dulcea pasăre a tinereții", de Tenneesse Williams, regia Mihai Berechet.
Este casatorita cu regizorul Grigore Gonta, are o fiica, Daria.
Roluri în teatru:
- Gabriela - „Încă-i bine" de Rodica Popescu Bitănescu, regia Rodica Popescu Bitănescu, 2008
- Nelly - „Iubire" de Lajos Barta, regia Grigore Gonţa, 2004
- Olga - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Yuri Krasovski, 2002
- „Exilaţii" de James Joyce, regia Ivan Helmer
- Sonia - „Platonov" de A.P. Cehov, regia Ivan Helmer, 1994
- Mitte Kremnitz - „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu" de Cristian Tiberiu Popescu, regia Grigore Gonţa, 1999 - 2000
- Mona - „Steaua fără nume", de Mihail Sebastian, regia Alexa Visarion, 1993
- Varia - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban, 1992
- Libby Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigora Gonţa, 1984
- Maria - „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1984
- Prinţesa - „Harap Alb" de Radu Iţcus, regia Grigore Gonţa, 1983
- Aristitza - „Coana Chiriţa" de Tudor Muşatescu, regia Horea Popescu, 1981
- Didona - „Cartea lui Ioviţă" de Paul Everac, regia Paul Everac, 1981
- Lucia - „Filumena Marturano" de Eduardo De Filippo, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981
- Rhea - „Romulus cel Mare" de Fridrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977
- Mysis, Un sclav - „Fata din Andros" de Terentius, regia Grigore Gonţa, 1978
- Celesta - „Dulcea pasăre a tinereţii" de Tenneesse Williams, regia Mihai Berechet, (din 1974) - debut
Roluri în film
- Mama - „Second Hand", regia Dan Piţa, 2005
- Şefa celulei - „Binecuvântată fii închisoare", regia Nicolae Mărgineanu, 2002
- Mrs. Ellerbee - „Train Quest", regia Jeffrey Porter, 2001
- Madame Auberligne - „Nostradamus", regia Roger Christian, 1994
- „Dumbrava minunată", regia Gheorghe Naghi, 1980
Televiziune:
- Doamna Veronica - „Iubire ca-n filme", telenovela, Acasa TV, regia Iura Luncaşu, Bogdan Dumitrescu, 2006
- „Surorile Boga", regia Domniţa Munteanu
- „Rivalii" de Bernard Sheridan, regia Cornel Popa
- „Freziile nu înfloresc în iunie", regia EugenTodoran
Teatru TV FREZIILE NU INFLORESC IN IULIE :
Cu Ștefan Mihăilescu Brăila
Biografie
Ștefan Mihăilescu-Brăila (n. 3 februarie 1925, Brăila - d. 19 septembrie 1996, București) a fost un actor român, artist emerit.
S-a născut pe 3 februarie 1925, a urmat cursurile primare și secundare în orașul natal, dedicându-se carierei scenice de timpuriu. Din 1949 până în 1954, Ștefan Mihăilescu Brăila a jucat la Teatrul "Maria Filotti", în spectacole ca "La Ilie bun și vesel", de Ion Damian, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, "Poveste de dragoste", de Margarita Aligher, "Burghezul gentilom" de Moliere, "Bădăranii", de Carlo Goldoni, "Nunta lui Kecinski", de Suhovo Kobalin și "Ultima ora", de Mihail Sebastian. Debutează în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, în 1978, Păcală (1974), Nea Mărin miliardar (1979), "Elixirul tinereții", în 1978. "Bachus" din filmul Secretul lui Bachus (1984), realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. «Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui "Bachus", l-am "ochit" încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui "Bachus". Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser» spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean.
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[2]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]
Ștefan Mihăilescu Brăila a fost și prezentator a numeroase emisiuni de teatru și divertisment la Radio și Televiziune. Actorul a decedat la 19 septembrie 1996, în București și a fost incinerat
Filmografie
· Alo? Ați greșit numărul (1958)
· Când primăvara e fierbinte (1960)
· Portretul unui necunoscut (1960)
· O zi pierdută (1960)
· Darclée (1961)
· A fost prietenul meu (1961)
· Omul de lângă tine (1961)
· Porto-Franco (1961)
· Politică și... delicatese (1963)
· Camera albă (1964)
· Comoara din Vadul Vechi (1964)
· Răscoala (1965)
· Vremea zăpezilor (1966)
· Cine va deschide ușa? (1967) - Tatăl
· Maiorul și moartea (1967)
· Zile de vară (1968)- Vasile Popescu
· Căldura (1969)
· Doi bărbați pentru o moarte (1969)
· Asediul (1970)
· Frații (1970)
· Urmărirea (1971) - serial TV
· Bufetul "La Senat" (1973) - film TV
· Dincolo de nisipuri (1973)
· Proprietarii (1973)
· Tatăl risipitor (1973)
· Un zâmbet pentru mai târziu (1974)
· Alarmă în deltă (1975)
· Lupușor și Mieluțu (1975) - film TV
· Mastodontul (1975)
· Gloria nu cântă (1976)
· Im Staub der Sterne (1976) - Xik
· Misterul lui Herodot (1976)
· Un text cu bucluc (1976) - film TV
· Fata bună din cer (1977)
· Ciocolata cu alune (1978)
· Septembrie (1978)
· Ora zero (1979)
· Șapca și pălăria (1979) - serial TV
· Singur printre prieteni (1979)
· Destine romantice (1981)
· Grăbește-te încet (1981)
· Sosesc păsările călătoare (1984)
Ştefan Iordache, actor de teatru şi film ("Cel mai iubit dintre pămînteni", "Oglinda", "Glissando", "Ciuleandra", "De ce trag clopotele, Mitică?", "Pruncul, petrolul şi ardelenii", "Înghiţitorii de săbii", "Bietul Ioanide")
Biografie Ștefan Iordache
Ștefan Iordache (n. 3 februarie 1941, Calafat, Județul Dolj[2][3][1] România - d. 14 septembrie 2008, Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran.
Viața
Ștefan Iordache și-a petrecut copilăria la Calafat, la bunicii din partea mamei[2] dar a venit cu părinții în capitală la o vârstă fragedă și și-a petrecut copilăria în continuare în cartierul Rahova din București, într-o familie de oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însă secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul vieții. Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Național București.
Ștefan Iordache a fost și un foarte bun interpret de muzică ușoară. Este celebru cuplul Ștefan Iordache - Sanda Ladoși care au interpretat o serie de cântece înregistrate pe mai multe CD-uri.
Astfel în anul 1995 apare la Casa de Discuri Roton, CD-ul „... între noi mai e un pas” în care toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov. „... între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „Eu vreau să-ți spun că te ador” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „Il est tard de partir” (compozitor Dan Iagnov, textieră Rodica Grigoriu, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși). Pe același disc apare și duetul Ștefan Iordache - Elena Cârstea în cântecul „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei). Cântecele „Dar vei veni” (compozitor Dan Iagnov, textier Dan V. Dumitriu) și „De câte ori pe înserat (compozitor Dan Iagnov, textier Miron Radu Paraschivescu) Ștefan Iordache le cântă solo.
În anul 2006 apare la Casa de Discuri OVO MUSIC CD-ul „Best of Dan Iagnov” în care o serie de cântece sunt interpretate de Ștefan Iordache fie în cuplu fie solo: „Eu vreau să-ți spun că te ador (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Sanda Ladoși), „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Elena Cârstea), „Sunt doar un poet” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpret Ștefan Iordache), „Între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Sanda Ladoși).
În anul 2007 Ștefan Iordache înregistrează un disc de autor intitulat „Magazinul meu de vise” la Casa de Discuri Roton. Toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov pe versuri de Andreea Andrei: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Mai mult decât oricând”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Viața noastră este un tangou”, „Ți-am dăruit o floare”, „Nu te întreb” și „Magazinul meu de vise”. Trei dintre cântece sunt în duet cu Monica Anghel: „Mai mult decât oricând”, „Viața noastră este un tangou” și „Nu te întreb”. Cântecul „Nu știam că te iubesc atât de mult” Ștefan Iordache i l-a dedicat soției sale Mihaela Tonitza.
În anul 2008 Jurnalul Național Vol. 67 scoate o ediție specială „Ștefan Iordache. Muzică de colecție”, cu un CD care conține poezii și melodii interpretate de Ștefan Iordache. Printre acestea sunt și cinci melodii compuse de Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei și anume: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Ți-am dăruit o floare” și „Magazinul meu de vise”.
Dan Iagnov în colaborare cu Dan V. Dumitriu a compus pentru Ștefan Iordache și Angela Similea muzicalul „Adio femei” în regia lui Mihai Berechet, muzical care s-a jucat timp de 4 ani (1990 - 1994) cu săli pline. Printre cântecele de mare succes cântate în acest muzical de către cei doi interpreți, sunt: „Te-n cearcă viața uneori”, „Cât aș fi vrut”, „E viața mea”, „Timpul s-a oprit stingher”, „Dar vei veni”, „Dormi iubite dormi”, „Ploaia s-a oprit”, „Cum oare știi”, „O zi aș vrea”, „În zbor”, „Sunt umbra ta” toate sunt compuse de Dan Iagnov textier Dan V. Dumitriu.
În anul 1994 Ștefan Iordache participă, împreună cu Sanda Ladoși la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia - secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Și între noi mai e un pas” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, câștigând locul II.
În anul 1995 Ștefan Iordache participă, din nou, împreună cu Sanda Ladoși, la Festivalul de Muzică Ușoară „Mamaia” - secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Eu vreau să-ți spun că te ador”, compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, câștigând locul III.
Ștefan Iordache a apărut în o serie de videoclipuri realizate la TVR 1 și ANTENA 1.
TVR 1
1. „Cântec de Crăciun”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Elena Cârstea
2. „Între noi mai e un pas”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși
3. „Eu vreau să-ți spun că te ador”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși
4. „Nu mă iubi”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși
5. „În noi visează un copil”. Regia: Sergiu Ionescu, Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși
6. „Sunt doar un poet”. Regia: Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru. Muzica: Dan Iagnov, Interpret: Ștefan Iordache
ANTENA 1
· „Singur printre oameni”. Regia: Șerban Marinescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Petruța Mihai
A fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache[4], teatrolog și profesor universitar. Nu a avut copii.
Ștefan Iordache s-a stins din viață la 14 septembrie 2008 într-un spital din Viena. Actorul suferea de leucemie[5]. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu.
Filmografie
Eu sunt Adam
SFATURI UTILE 3 Februarie
TIROIDA, METABOLISMUL ȘI ARDEREA GRĂSIMILOR
Tiroida este considerata ”bateria” intregului nostru corp. Functionarea hormonilor tiroidieni este extrem de importanta pentru metabolismul fiecarei celule din organism, inclusiv a creierului. Hipotiroidismul apare atunci cand tiroida nu produce suficienti hormoni pentru a regla diverse functii necesare organismului.
Unul dintre efectele hipotrisoidismului este incetinirea metabolismului care duce la acumularea kilogramelor in plus si oricate eforturi am face, nu reusim sa slabim.
Modalitati naturale de a reseta tiroida
Tiroida este responsabila pentru o multime de lucruri. Regleaza metabolismul, te ajuta sa mentii o greutate sanatoasa, te mentine energic, echilibreaza starea de spirit, te ajuta sa dormi bine si sa ai o digestie buna.
– consumati alimente bogate in calciu: urda, branza, cascaval;
– evitati glutenul si cazeina
- consumati alimente bogate in fier: organe de pasare, ficat;
– consumati peste
– detoxifiati organismul de metale grele
– verificati daca nivelul de iod este normal
– scoateti din dieta zaharurile
– consumati ulei de cocos
– mancati alge si fructe de mare
– optimizati nivelul de vitamina A, D si K2
– evitati soia
Coada-soricelului pentru hipotiroidie
In caz de hipotiroidie se recomanda infuziile din coada-soricelului si cretisoara. Acestea sunt recunoscute pentru ca regleaza functiile tiroidei. Cele doua plante se combina si din acest amestec se adauga o lingurita in 250 ml de apa fiarta. Se beau doua cani de ceai pe zi, una dimineata si una seara, cu jumatate de ora inainte de masa.
Ceapa, buna, dar cu masura!
Tot in tratamentul naturist al hipotiroidiei intra si ceapa si usturoiul. Acestea trebuie consumate zilnic. Este bine de stiut ca cele doua legume prezinta contraindicatii importante.
Astfel, ceapa si usturoiul sunt contraindicate persoanelor care au probleme gastrointestinale, ulcer sau gastrita hiperacida, dar si mamelor care alapteaza.
Algele cresc secretia de hormoni
Dintre toate algele marine, cea bruna este cea mai indicata pentru stimularea secretiei de hormoni tiroidieni. Ea se administreaza sub forma de infuzie, care se prepara din doua-trei lingurite de planta uscata la o cana cu apa. Din acest amestec se bea de trei ori pe zi.
Uleiuri esentiale de levantica si rozmarin – au proprietati similare hormonilor si completeaza efectele algelor, utilizate pe cale externa. Datorita puterii de penetratie prin peretii tegumentari, joaca un rol de suport pentru principiile terapeutice ale algelor. Se utilizeaza atat in forma externa, prin aplicare de cataplasme (in combinatie cu algele brune), cat si in forma interna – 3,4 picaturi din fiecare dizolvate in putina apa calda, miere sau ulei neutru, cu 20-30 minute inaintea meselor principale. Acest remediu combate anumite tulburari specifice hipotiroidiei, cum sunt neurastenia, disfunctiile renale sau tulburarile de apetit.
Polen si pastura – aceste produse apicole sunt bogate in iod, tirozina si metionina, triada care controleaza buna functionare a glandei tiroide. Tirozina este aminoacidul utilizat de glanda tiroida pentru biosinteza hormonilor specifici ce guverneaza importante functii metabolice. Tirozina este si precursorul a doi importanti neuromediatori – dopamina si noradrenalina, a caror absenta sta la baza instalarii fenomenului de depresie. Se administreaza 1-2 linguri de polen macinat, la care se adauga o lingurita de pastura, zilnic, in cure de 4-6 saptamani, cu 2 saptamani pauza intre ele.
Gentiana – puternic stimulant metabolic care favorizeaza secretia normala de hormoni tiroidieni si actioneaza ca reechilibrant psiho-emotional pentru formele de hipotiroidism sever asociat cu mixedem. Se administreaza sub forma de tinctura – 3×20 picaturi diluate in 100 ml apa, zilnic, inainte de mese, in cure de 3 luni, cu 15-30 zile pauza intre ele. Se mai pot utiliza remedii precum decoctul de ghimpe, infuzia de drobita (Genista tinctoria) sau extractele din frunze de nuc, foarte bogate in iod
5 semne ca barbatul te vrea in viata lui dar nu vorbeste despre asta | Eu stiu TV
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 3 Februarie
CÂTEVA GLUME
· Sotul gelos angajeaza un detectiv sa-i urmareasca sotia pe care o banuia de infidelitate. Dupa o saptamana de filaj detectivul ii da raportul.
- Trei zile la rand sotia dumitale a plecat de la serviciu, impreuna cu seful ei, si dupa ce au luat pranzul intr-o atmosfera romantica, cu flori si sampanie, au ras si sa-u tinut de mana, in separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel si s-au inchis in camera.
- Si mai departe ce s-a intamplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc de manie. Si mai departe ce s-a mai intamplat? facu sotul gelos.
- Pai barbatul a trantit-o pe pat si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da,... si? Ce s-a intamplat mai departe, ca o omor in bataie!!!
- Pai el si-a scos camasa si ea bluza...
- Ah, divortez!!! Spune mai departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se mai poate!!! Si, si???
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si??????...
- Pai nu mai stiu, ca au pus chilotii pe clanta usii si n-am mai vazut, zice detectivul.
- Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara!!
- Trei zile la rand sotia dumitale a plecat de la serviciu, impreuna cu seful ei, si dupa ce au luat pranzul intr-o atmosfera romantica, cu flori si sampanie, au ras si sa-u tinut de mana, in separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel si s-au inchis in camera.
- Si mai departe ce s-a intamplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc de manie. Si mai departe ce s-a mai intamplat? facu sotul gelos.
- Pai barbatul a trantit-o pe pat si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da,... si? Ce s-a intamplat mai departe, ca o omor in bataie!!!
- Pai el si-a scos camasa si ea bluza...
- Ah, divortez!!! Spune mai departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se mai poate!!! Si, si???
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si??????...
- Pai nu mai stiu, ca au pus chilotii pe clanta usii si n-am mai vazut, zice detectivul.
- Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara!!
· FURTUNA
|
* - Alo, vecina, soţul tău e acasă?
- Nu.
- Atunci, dă-mi-l pe al meu la telefon!
- Nu.
- Atunci, dă-mi-l pe al meu la telefon!
* Vorbesc doi prieteni:
- Soţia mea e tot timpul nemulţumită – ba că nu am dus gunoiul, ba că nu am plimbat căţelul, ba că nu am strâns după pisică, ba una, ba alta! M-am săturat!
- De bătaie ce zice?
- Slavă Domnului, încă nu a ajuns să mă bată!
- Soţia mea e tot timpul nemulţumită – ba că nu am dus gunoiul, ba că nu am plimbat căţelul, ba că nu am strâns după pisică, ba una, ba alta! M-am săturat!
- De bătaie ce zice?
- Slavă Domnului, încă nu a ajuns să mă bată!
* Într-un restaurant select, un muzician se apropie de masa lui Bulă şi-l întreabă:
- Dumneavoastră aţi cerut ceva de Beethoven?
- Nu, eu am cerut pui cu smântână.
- Dumneavoastră aţi cerut ceva de Beethoven?
- Nu, eu am cerut pui cu smântână.
* Bulă merge la doctor.
- Domnule doctor, vă rog să-mi daţi ceva să nu mai rămână nevastă-mea gravidă.
- Uite, ia un prezervativ, zice doctorul.
- Nu vreau, zice Bulă, că aşa l-am făcut pe primul copil.
- Atunci, cheam-o pe nevasta ta, şi-o să-i pun un sterilet.
- Am încercat şi asta. Ne-a costat încă un copil.
- În cazul ăsta, îţi recomand abstinenţă.
- Nici asta nu merge, zice Bulă. Nu m-am atins de ea de 2 ani, şi tot a rămas însărcinată…
- Domnule doctor, vă rog să-mi daţi ceva să nu mai rămână nevastă-mea gravidă.
- Uite, ia un prezervativ, zice doctorul.
- Nu vreau, zice Bulă, că aşa l-am făcut pe primul copil.
- Atunci, cheam-o pe nevasta ta, şi-o să-i pun un sterilet.
- Am încercat şi asta. Ne-a costat încă un copil.
- În cazul ăsta, îţi recomand abstinenţă.
- Nici asta nu merge, zice Bulă. Nu m-am atins de ea de 2 ani, şi tot a rămas însărcinată…
* O tipă la poliţie:
- Soţul meu a dispărut de zece zile!
- Şi abia acum raportaţi dispariţia?
- Păi am crezut ca e la WC, făcând integrame!
- Soţul meu a dispărut de zece zile!
- Şi abia acum raportaţi dispariţia?
- Păi am crezut ca e la WC, făcând integrame!
* În Apuseni, mai demult, după Revoluţie, se primesc nişte ajutoare din Germania. Printre pachete este şi o cutie plină cu linguriţe mici. Ion, mirat, întreabă:
- Mă, Gheo, ce-s alea, mă?!
Gheo se uită atent, cugetă îndelung şi conchide:
- Mă, Ioane, aruncă-le-n colo, că alea sigur îs sămînţă dă lopată…
- Mă, Gheo, ce-s alea, mă?!
Gheo se uită atent, cugetă îndelung şi conchide:
- Mă, Ioane, aruncă-le-n colo, că alea sigur îs sămînţă dă lopată…
* O domnişoară foarte elegantă, parfumată, într-un vagon plin cu ciobani:
- Nu vă miroase a Channel?…
La care unul dintre ciobani:
- Ba da, domnişoară, ne miroase ş-a niel ş-a oaie…
- Nu vă miroase a Channel?…
La care unul dintre ciobani:
- Ba da, domnişoară, ne miroase ş-a niel ş-a oaie…
* - Am sunat la spitalul de nebuni să văd dacă a fugit careva de acolo zilele astea, mi-a zis prietenul meu.
- De ce te-ar interesa pe tine treaba asta, şi ce te face să crezi că a scăpat un nebun de acolo? l-am întrebat.
Atunci mi-a explicat:
- Am auzit că cineva s-a însurat cu fosta mea soţie acum două zile…
- De ce te-ar interesa pe tine treaba asta, şi ce te face să crezi că a scăpat un nebun de acolo? l-am întrebat.
Atunci mi-a explicat:
- Am auzit că cineva s-a însurat cu fosta mea soţie acum două zile…
* La azilul de nebuni un pacient târa un pantof legat de o sfoară şi zicea:
- Cuţu, cuţu, hai Grivei!
Trece un doctor şi, ca să-i facă pe plac, îi zice:
- Fain câine ai!!
La care pacientul spune:
- Nu-i câine, îi pantof!
Doctorul merge mai departe mulţumit, nebunul în spate îi şopteşte pantofului:
- Hai Grivei, că l-am păcălit şi pe ăsta!
- Cuţu, cuţu, hai Grivei!
Trece un doctor şi, ca să-i facă pe plac, îi zice:
- Fain câine ai!!
La care pacientul spune:
- Nu-i câine, îi pantof!
Doctorul merge mai departe mulţumit, nebunul în spate îi şopteşte pantofului:
- Hai Grivei, că l-am păcălit şi pe ăsta!
* Întrebare la Radio Erevan:
- Devin soţiile noastre, cu ajutorul măştilor cosmetice, mai frumoase?
- În principiu da, dar numai pentru scurt timp, pentru că măştile cosmetice trebuie date jos după uscare.
- Devin soţiile noastre, cu ajutorul măştilor cosmetice, mai frumoase?
- În principiu da, dar numai pentru scurt timp, pentru că măştile cosmetice trebuie date jos după uscare.
* Fetele îşi alină durerea vărsând mii şi mii de lacrimi…
Băieţii îşi alină durerea vărsând mii şi mii de beri…
Băieţii îşi alină durerea vărsând mii şi mii de beri…
* Telefoanele sunt tot mai subţiri şi mai deştepte, pe când oamenii invers!
* Medicul întreabă o pacientă:
- De când au început să vă cadă dinţii?
- Imediat dupa nuntă…
- De când au început să vă cadă dinţii?
- Imediat dupa nuntă…
* Unul dintre pasagerii de pe vapor îi atrage căpitanului atenţia că pe o insuliţă e un om zdrenţăros care sare şi dă din mâini lângă un foc.
- Cine e tipul? Ce-o fi cu el?
- Nu ştiu, zice căpitanul, însă de câte ori trecem pe aici se bucură nespus!
- Cine e tipul? Ce-o fi cu el?
- Nu ştiu, zice căpitanul, însă de câte ori trecem pe aici se bucură nespus!
* Doi adolescenţi timizi se întâlnesc după ore:
- Eşti atât de drăguţă,… cum de n-ai un prieten?
- Pentru că nu-mi dau voie încă părinţii. Da tu, cum de n-ai o prietenă?
- Pentru că nu-ţi dau voie încă părinţii.
- Eşti atât de drăguţă,… cum de n-ai un prieten?
- Pentru că nu-mi dau voie încă părinţii. Da tu, cum de n-ai o prietenă?
- Pentru că nu-ţi dau voie încă părinţii.
KARATE Bean | Mr Bean Funny Clip | Classic Mr Bean
GÂNDURI PESTE TIMP 3 Februarie
Câteva citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu