MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MARȚI 11 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUME; SFATURI UTILE
MARȚI 11 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUME; SFATURI UTILE
Zi neagră pentru mine: acum 5 ani, la ora 3,34 a murit Pufuleț, după ce cu o zi în urmă a fost operată de cancer mamar! Adio draga mea prietenă, Pufuleț! Amintirea ta o voi păstra cât voi trăi!
ARTE 11 Februarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 11 Februarie
„Adelia, o La figlia dell’arciere” de Gaetano Donizetti
Puteți audia aici o înregistrare din 1999 având în caseta tehnică pe:
Adelia - Mariella Devia
Oliviero - Warren Mok
Arnoldo - Paul Plishka
Comino - Justin Vickers
Odetta - Valerie Bernhardt
Uno scudiero - Martin Dillon
Dirigent: Eve Queler
Orchester: New York Op Orch
konzertant / in concert
Radioübertragung / Broadcast
Oliviero - Warren Mok
Arnoldo - Paul Plishka
Comino - Justin Vickers
Odetta - Valerie Bernhardt
Uno scudiero - Martin Dillon
Dirigent: Eve Queler
Orchester: New York Op Orch
konzertant / in concert
Radioübertragung / Broadcast
„Adelia, o La figlia dell’arciere” de Gaetano Donizetti
Mascagni CAVALLERIA RUSTICANA and Leoncavallo PAGLIACCI - OPERA LIVE STREAMING
MUZICĂ 11 Februarie
Beautiful Romantic Guitar Love Songs - The Very Best Of Romantic Instrumental Music
Love Songs | Piano Solo | Lady Gaga Ed Sheeran John Legend Adele and Many Other
70's 80's 90's music Hits Playlist - Greatest Hits Golden Oldies
Baladas Romanticas Del Ayer Viejitas Del Recuerdo | Viejitas y Bonitas Baladas Romanticas en Español
John Denver, Kenny Rogers, Alan Jackson, George Strait Greatest Hits - Best Country Songs
POEZIE 11 Februarie
Alexandru Toma
Biografie
Alexandru Toma
Biografie
Alexandru Toma (nume la naștere Solomon Moscovici) (n. 11 februarie 1875, Urziceni - d. 15 august 1954, București) a fost un scriitor, poet, jurnalist și traducător român de origine evreiască
Adolescent
Pseudonimul literar de Alexandru Toma a fost ales de Ion Luca Caragiale, în 1896, cu prilejul publicării unui poem în revista "Epoca literară". La începutul carierei literare și publicistice a folosit și alte pseudonime, precum Falstaff, Hâncu, Crayon, Tomșa și Endymion.[2]
În 1919, Alexandru Toma a fost ales membru al Societății Scriitorilor Români[3]
Licențiat al Facultății de Litere din București, a fost o vreme profesor de istorie și filosofie la licee din București și redactor la ziarul socialist Lumea nouă
Pseudonimul literar de Alexandru Toma a fost ales de Ion Luca Caragiale, în 1896, cu prilejul publicării unui poem în revista "Epoca literară". La începutul carierei literare și publicistice a folosit și alte pseudonime, precum Falstaff, Hâncu, Crayon, Tomșa și Endymion.[2]
În 1919, Alexandru Toma a fost ales membru al Societății Scriitorilor Români[3]
Licențiat al Facultății de Litere din București, a fost o vreme profesor de istorie și filosofie la licee din București și redactor la ziarul socialist Lumea nouă.[4]
Editor de carte și plin realism socialism[modificare | modificare sursă]
După al Doilea Război Mondial a fost director la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA).[4]
Cunoscut pentru vederile sale comuniste și pentru introducerea realismului socialist și a stalinismului în literatura română[5], în 1948 A. Toma a fost ales membru titular al Academiei Române.[6]. După aceea, pictorul Jean Steriadi l-a imortalizat pe pânză într-un tablou numit „Academicianul A. Toma”.[7]
Unele poezii "realiste" ale lui A. Toma, porneau de la o știre publicată în ziarul Scânteia, din care închega iute, indiferent la inadvertențe, un scurt poem în care faptele sunt conduse și reordonate după nevoia artistică a poetului, într-o flagrantă ignorare a veridicului[8].
În poezia La inaugurarea librăriei Cartea Rusă, publicată în revista „Veac nou“ din 10 ianuarie 1945, A. Toma celebra înființarea Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major.[9]
Vladimir Tismăneanu relatează o întâmplare la care a fost martoră jurnalista Tita Chiper: la o vizită a lui A. Toma la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, prin 1953, acesta se bătea cu pumnul în piept atunci când invoca „poemele antifasciste” pe care le-ar fi compus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La întrebarea unui tânar poet despre cum ajungeau acele versuri în rândul poporului, A. Toma a replicat scurt: „Tavarășe, eu nu eram sinucigaș. Le țineam ascunse în sticluțe de Urodonal
Lucrări:
- Poezii, 192 pagini, Editura Cultura Națională, 1926 (distins de Academia Română cu Premiul "Ion Heliade-Rădulescu")
- Ne vine dreptatea, 1944,
- Placări pe culmi, 1946
- Pușkin, făclie peste vremi, 1949
- Cântul vieții (prefață de Ion Vitner), apărut în trei ediții între 1950 și 1954. Ediția din 1951 a fost tipărită în 15.000 exemplare
- Poezii alese, 309 pagini, (prefață de Sergiu Fărcășan), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1952, (10.150 exemplare)
- Poezii alese, Editura Tineretului, 1953, (30.000 exemplare)
Adolescent
| Uruie roti pe prundis - Vin - se opresc! - «Ea este - Ea -» Sare portita, Fetele, mama dau fuga, Ochii le rad printre lacrimi - - «Draga mea!» - «Scumpelor!» Maini iubitoare-o ajuta Peste cutii si pachete -Zboara din brate in brate Sprintena, frageda, toata lumina, -Iaras acasa — Marea artista Sarbatorita. Unul doar, timid, Palid in umbra ferestrei Pandeste tacut, indaratnic, — Cu buzele cald-intredeschise. Mai tine ea minte Pe micul prieten, copil aproape, - Sunt ani de atuncea! -Din buclele carui Degetu-i gingas Rotea inele Clar-sclipitoare, Aur in soare? O, de atuncea Alba ei mana de fildes Sclipind purtat-a Fierul Medeei; Prin gura-i sfanta A plans sublima Ifigenie; Si peste fruntea-i, incinsa de lauri, Larg falfait-a Aripa slavei Mai tine ea minte? S-aude-alaturi Rasetu-i sprinten — Triluri senine, Scari spre lumina - «- Unde-i salbatecul, - unde?» Ea zboara cu freamat prin gang. Cu freamat, ca zborul ursitei, Si iat-o in aripa usii, — Lumina si umbra - Turburatoare - Dinti sclipitori. Ochi fara mila - Ochii! - Sta sub surasul Femeii Gingasul adolescent, Sfant, feciorelnic, Paliri si flacari ii bat pripite Florile fetei Cearca un zambet — Un pas — Inima lui Bate intreaga-n gatlej — - «Tu -» - fata se pleaca spre fata. Simte Gura lui pura Cald-sagetata De-o sarutare Ochii-i se-nchid - - Farmec si spaima! E ca o raza, Un fulger palid Ce-n el scoboara, Luneca-n tremur Prin Nopti de viata Nebanuite Ce-i dorm in suflet Luneca-ntruna Randuri de vieti, Luneca, Luneca, inca - inca - inca - Fir de lumina Printr-o fantana Fara sfarsit de adanc! Solul florilor Intr-un camp de rosmarini, Maci si albastrele -Sus pe-o cruce, fruntea-n spini Cri st si-o nalta-n stele. Ca un sol indurerat Dintre Hori el suie, Pasul lor inlacramat Cerului sa-l spuie: - Ca rasar din lut amar Si furtuni le-ndoaie, Si potirele-n zadar Tind spre nori de ploaie. isi dau sfantul lor parfum Si tot darul tainei, Dar calcate pier in drum. Cu lumina hainei. Cresc doar ca sa dea mohor Coasei ce straluce? -Sau sa nasca ghimpi, — ce dor Pe cei pusi pe cruce? * Si martirul cel divin - Crin curat si mare -Pentru flori, si pentru spini, Cere indurare! Fiul Cand fruntea-mi reazim de pervazul usii Ca-n prag sa nu cad frant de parasire, -Cand ceasuri, sed cu brate-n jos lasate Cu sterpi ochi mari intrebatori prin bezne, — Sau plansul cand mi-l zvarcolesc prin perini Sa-mi spal, sa-mi smulg din chip minciuna zilei, Atunci, prin chinul buzelor muscate, Te chem ca un copil in friguri: «Mama!» Copilul ce mai sunt te cheama-n taina Imi pare-asa, ca de-ai veni aproape. Cand cad asupra-mi spaimele-ndoielii -Ti-ai ineca oftarea hohotita. Tremuratoare te-ai lasa-n genunchi Si-ncet, scotand naframa ta cea alba Mi-ai trece-o-mbunator pe ochii umezi. Ai sta sa-mi zvanti insangerarea buzei Domol mi-ai sti destinde razvratirea Din pumnul strans, si-n mangaieri miloase Impreunandu-mi mainele, cu-n zambet, in mainele uscate ca de sfanta. Copil din nou m-ai invata a crede -M-ai indruma sa zic sfios « O Doamne, - o, nu ne duce. Doamne, in ispita Si mantuieste-ne de Duhul rau, si iarta-ne greselile, Parinte, Precum si noi si noi iertam gresitii». Dar azi imi vii aievea, Buno, Sfanto, Izvor al vietei si-al credintei mele, Tu,-ntaia mea icoana - cea din urma, - Si singura nesfaramata-n ceasul Cand «intrebarea» se-nalta in mine Cu palosu-i nimicitor de idoli! Dar stinsa ce-mi surazi si-ndurerata! O nu-ti voi spune, nu - nimic din chinul Atator nopti de friguri si chemare - Din nou musca-voi buza-mi pan' la sange; La ce-as vorbi? - au Maica Preacurata. Cazuta langa fiul pus pe cruce, Putuse sa-i desprinda maini din cuie? - Ori, marea ei de lacrami si credinta Sa-i stinga-n ceasul crud al incercarii Acel sfasietor din urma geamat? «— De ce, de ce m-ai parasit, o Doamne?» Sarmana Mama, - nu, - la ce ti-as spune? Dar lung ce ma privesti, Si datini capul Adevarat'.' - adevarat? - stii totul? - Tu, Mama tu? - — cu mainile in tremur Ii nalt barbia-ncet spre para lampii - : Da, stie tot! — Cand eu plangeam — sta treaza Si plansul meu curgea spre ea prin noapte Cand blestemam, - ea se ruga-n genunchi Eu fiu nevrednic! - fiu sarac de mila! -A mele fura lacramile - aprinse Ce-au ars pe-obrazu-i brazdele aceste Nesomnul meu i-a stins asa vederea Biet trupu-i - de se-ndoaie catre groapa -Sunt anii mei, sunt toti, pe slabii-i umeri Si orice gand intunecat din mine Albia pe credinciosu-i cap o bucla! Cainti? Mustrari? Vecii de ispasire N-ar cumpani in mainile dreptatii Cat una doar din buclele albite Truditu-i cap mi-l iau duios pe brate Si-l leagan lin, si-l leagan drag, si-l mangai Ca pe-un copil ce-a plans, si-l culci sa doarma Inviforari adanci imi salta pieptul. Zvacniri ciudate-mi simt miscand prin buze Si, peste capu-i scump, gandesc fierbinte: « O, mama iarta iarta-ti pe gresitul». |
Gabriel Drăgan, poet și prozator – biografie
DRAGAN Gabriel, se naste la 8 iun. 1904, comuna Nicoresti, judetul Galati - moare in 11 febr. 1981, comuna Nicoresti judetul Galati. Prozator si poet.
Provine dintr-o familie de tarani. Scoala primara in satul natal; liceul la Focsani si Piatra Neamt; Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1929).
Prof. la Dumbraveni, Aiud etc. A debutat in ziarul Reformatorul din Piatra Neamt (1923). Redactor la Telegraful (1923) din acelasi oras, unde editeaza si revista Freamatul (1925-l927) si Reactiu-nea literara (1933-l935). Autor al unei Istorii ci literaturii romane (1936), simpla compilatie pentru examenul de bacalaureat. A ingrijit ed. din V. Alecsandri. M. Kogalniceanu.
A publicat un volum de versuri. Trofee de aur (1937), un studiu despre Fortele nationalismului creator (1937) si romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934).
Plecind de la intruchiparea ideii nationale in scrisul si actiunea marilor doctrinari politici, Gabriel Dragan realizeaza o semnificativa panorama a Fortelor nationalismului creator (1937), indicind „factorii de evolutie si evenimentele determinante". Lucrarea e insa ratata sub raportul interpretarii, din pricina unor vizibile carente in domeniul istoriei si al filosofiei istoriei.
Nu altfel stau lucrurile cu Istoria literaturii romane (1936), lipsita de o viziune unitara, de ansamblu, si fara putere de sinteza critica. Scriitorii agreati de Gabriel Dragan (inclusiv Galaction, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, V. Eftimiu s.a.) sint in mod abuziv afiliati samanatorismului, in vreme ce Arghezi", L. Blaga, E. Lovinescu, Perpessicius s.a. sint amendati pentru a fi promovat tendintele modernismului - „curent de abstractiuni si de bizarerii cerebrale voite", facind „apologia instinctelor joase".
Notabila ramine, din intreaga activitate a lui Gabriel Dragan, o singura carte: romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934), inspirat din evenimentele primei conflagratii mondiale si ale anilor imediat postbelici.
Doua generatii de personaje populeaza fresca epica: cei ce si-au jertfit viata la Marasesti (printre ei Stefan Boteanu) si profitorii de pe urma razboiului (deputatul si ministrul Aurel Codrescu, junele Gilca, Adelina Sa-chelarie etc). Tinarul Mircea Boteanu, fiul celui cazut la Marasesti, incearca - prin oscilatii diverse - sa-si gaseasca un drum propriu, esuind insa iremediabil intre dezmostenitii si apostatii vietii. intr-un cadru ce aminteste galeria si atmosfera din intunecare, anticipindu-le si pe acelea din Ochii strigoiului de Cezar Petrescu, romanul se incheie cu invierea razbunatoare a mortilor de la Marasesti, viziune apocaliptica coincidenta cu finalul arghezian din Cimitirul Buna-Vestire, desi fara forta halucinanta a aceluia.
Provine dintr-o familie de tarani. Scoala primara in satul natal; liceul la Focsani si Piatra Neamt; Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1929).
Prof. la Dumbraveni, Aiud etc. A debutat in ziarul Reformatorul din Piatra Neamt (1923). Redactor la Telegraful (1923) din acelasi oras, unde editeaza si revista Freamatul (1925-l927) si Reactiu-nea literara (1933-l935). Autor al unei Istorii ci literaturii romane (1936), simpla compilatie pentru examenul de bacalaureat. A ingrijit ed. din V. Alecsandri. M. Kogalniceanu.
A publicat un volum de versuri. Trofee de aur (1937), un studiu despre Fortele nationalismului creator (1937) si romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934).
Plecind de la intruchiparea ideii nationale in scrisul si actiunea marilor doctrinari politici, Gabriel Dragan realizeaza o semnificativa panorama a Fortelor nationalismului creator (1937), indicind „factorii de evolutie si evenimentele determinante". Lucrarea e insa ratata sub raportul interpretarii, din pricina unor vizibile carente in domeniul istoriei si al filosofiei istoriei.
Nu altfel stau lucrurile cu Istoria literaturii romane (1936), lipsita de o viziune unitara, de ansamblu, si fara putere de sinteza critica. Scriitorii agreati de Gabriel Dragan (inclusiv Galaction, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, V. Eftimiu s.a.) sint in mod abuziv afiliati samanatorismului, in vreme ce Arghezi", L. Blaga, E. Lovinescu, Perpessicius s.a. sint amendati pentru a fi promovat tendintele modernismului - „curent de abstractiuni si de bizarerii cerebrale voite", facind „apologia instinctelor joase".
Notabila ramine, din intreaga activitate a lui Gabriel Dragan, o singura carte: romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934), inspirat din evenimentele primei conflagratii mondiale si ale anilor imediat postbelici.
Doua generatii de personaje populeaza fresca epica: cei ce si-au jertfit viata la Marasesti (printre ei Stefan Boteanu) si profitorii de pe urma razboiului (deputatul si ministrul Aurel Codrescu, junele Gilca, Adelina Sa-chelarie etc). Tinarul Mircea Boteanu, fiul celui cazut la Marasesti, incearca - prin oscilatii diverse - sa-si gaseasca un drum propriu, esuind insa iremediabil intre dezmostenitii si apostatii vietii. intr-un cadru ce aminteste galeria si atmosfera din intunecare, anticipindu-le si pe acelea din Ochii strigoiului de Cezar Petrescu, romanul se incheie cu invierea razbunatoare a mortilor de la Marasesti, viziune apocaliptica coincidenta cu finalul arghezian din Cimitirul Buna-Vestire, desi fara forta halucinanta a aceluia.
OPERA:
Pe frontul Marasesti invie mortii, roman. Bucuresti, 1934 (ed. VI, 1974); Istoria literaturii romane. Pentru candidatii la bacalaureat si elevii scolilor secundare, Bucuresti, 1936 (ed. II, 1937; ed. III, revazuta si adaugita, 1943; ed. IV, 1946); Fortele nationalismului creator. Factorii de evolutie si evenimentele determinante, Bucuresti, 1937; Trofeedeaur. Poezii (1923-l936). Pajisti de margean. Moarte si ideal. Ceaslov cu adoratii. Bucuresti, 1937. |
REFERINTE CRITICE:
D. Smintinescu, in Tara noastra, nr, 798, 1935; N. Iorga, in Cuget clar, 28 aug. 1936. |
DREPTATEA NOASTRĂ...
Dreptatea voastră este strâmbă,
Măcar să recunoașteți fapta,
Sunteți penibili, fără scuză!
Nu vreți să operați cu dreapta!
Ați procedat greșit în toate,
Ați minimalizat chiar boala
Făcând păcate de păcate
Zicând ”ce mare e scofala!”
Și totuși Dumnezeu există
Dar numai pentru credincioși
Și pot să fac așa o listă
Cu mii și mii de păcătoși!
Am să v-arăt minune mare
Ce n-o să vreți ca să mai iasă:
A apărut pe o cărare
Aici, în față o...Pufoasă
Cățel micuț, bolnav și singur
Lăsat să moară, fără vlagă!
Am adoptat-o dintr-odată!
Nici nu putea măcar să meargă!
Să nu vă faceți dar iluzie,
Că mai venim la voi cu ”mia,”
Ar fi o mare nerozie
Să cheltuim în van simbria!
O facem dar cu cap de-acuma,
Măcar să merite efortul
Să nu mai ziceți ”că-i totuna
S-a respectat doar protocolul”...
Nu vreau decât să fie bine,
Nu hărțuiesc și nu acuz,
Dar mie nu-mi va fi rușine
Și nu consider că-i abuz
Și zic așa, în gura mare
Ca să audă cine vrea:
Eu dau la oameni de mâncare,
Iar la căței, inima mea!
Sanda Elena DICU – 15.06.2015
TEATRU/FILM 11 Februarie
Take Ianke si Cadir 2001
Calul lesinat - Francois Sagan
Esti steaua mea - Zoia Cernisova
SFATURI UTILE 11 Februarie
Despre Drăgaică
Dragaica (Galium verum), numita si sanziana, "floarea Sfintului Ion", inchegatoare este o planta recomandata de fitoterapie in tratamentul multor boli. Perioada propice pentru recoltarea sanzienelor este intre lunile mai si august. Pentru a beneficia de proprietatile ei terapeutice, planta trebuie taiata la 3-5 cm de la sol. Se usuca la umbra, in strat subtire, iar din cand in cand plantele se mai intorc de pe o parte pe alta. Dintr-un kilogram de flori proaspete se poate obtine circa un sfert de kilogram de planta uscata.
Indicatii terapeuticeCalitatile diuretice, antiseptice, depurative, sedative, antispastice intestinale, cicatrizante si tonice sunt conferite de substantele active din compozitia plantei (cumarina, taninul si glucidele). Dragaica este indicate in bolile tiroidiene, in cele de piele si in cele ale sistemului nervos, in tratarea ranilor, psoriazisului si eczemelor. Forta curativa a plantelor proaspete este substantial mai mare si, de aceea, folosirea lor in cazul bolilor grave trebuie sa se faca in stare proaspata.
Moduri de utilizare
1. Tinctura de sanzieneTinctura de sanziene combate infectiile vezicii urinare. Plantele se dau prin rasnita de cafea, iar mai apoi, 20 de linguri de pulbere de sanziene se pun intr-un vas si se acopera cu alcool de 75 de grade. Amestecul obtinut se lasa doua saptamani la macerat. Intre timp, lichidul se agita energic de doua-trei ori pe zi. La finalul celor 14 zile, amestecul se strecoara si se toarna in sticle inchise la culoare. La recomandarea fitoterapeutului, se va lua cate o lingurita de tinctura de sanziene pe zi, timp de o saptamana. Tratamentul naturist se poate administra in paralel cu cel clasic. Tinctura de sanziene se recomanda si in cazul afectiunilor de la nivelul rinichilor, precum nefrite si calculi renali.
1. Tinctura de sanzieneTinctura de sanziene combate infectiile vezicii urinare. Plantele se dau prin rasnita de cafea, iar mai apoi, 20 de linguri de pulbere de sanziene se pun intr-un vas si se acopera cu alcool de 75 de grade. Amestecul obtinut se lasa doua saptamani la macerat. Intre timp, lichidul se agita energic de doua-trei ori pe zi. La finalul celor 14 zile, amestecul se strecoara si se toarna in sticle inchise la culoare. La recomandarea fitoterapeutului, se va lua cate o lingurita de tinctura de sanziene pe zi, timp de o saptamana. Tratamentul naturist se poate administra in paralel cu cel clasic. Tinctura de sanziene se recomanda si in cazul afectiunilor de la nivelul rinichilor, precum nefrite si calculi renali.
2. Maceratul de sanzieneIn cazul unei serii de boli grave ale sistemului nervos, precum dementa Alzheimer, Parkinsonul sau epilepsia, s-a observat ca tratamentul pe baza de sanziene ajuta la atenuarea simptomelor. In astfel de cazuri, se va folosi maceratul la rece de sanziene care se prepara foarte simplu. O lingura de planta uscata se macereaza opt-zece ore intr-o cana cu apa rece. Se administreaza cate trei cani pe zi, iar rezultatele apar dupa trei luni.
De asemenea, maceratul la rece de sanziene este eficient si in bolile tiroidiene. In acest caz, se beau cate trei cani de ceai pe zi, inainte de mesele principale. La fel ca in bolile nervoase, rezultatele se observa in timp, dupa cel putin un an. In paralel, se recomanda ungerea zonei tiroidei (glanda este situata la baza gatului) cu ulei de sanziene.
3. Ceaiul de sanzieneCurata rinichii, ficatul, pancreasul si splina. Ceaiul de dragaica este un leac eficient in cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite, chiar atunci cand nimic altceva nu mai da vreun un rezultat. Se face infuzie si se bea o ceasca pe stomacul gol, 30 minute inainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. Daca boala este in stadiu grav se recomanda patru cesti pe zi.
4. Gargara cu infuzie de sanzieneDurerile in gat, laringitele si faringitele pot fi tratate prin gargara cu infuzie concentrata de sanziene, de patru-cinci ori pe zi. Infuzia se prepara din trei lingurite de sanziene uscate si din 250 ml de apa clocotita.
5. Ceaiul de dragaica utilizat externAjuta in bolile de piele, in rani, furuncule si comedoane. Se fac spălări cu fiertura de dragaica (2 lingurite planta la 500 ml apa calda).
6. Sucul de dragaicaSucul proaspat stors este eficient daca se ung zilnic cu el portiunile de piele bolnave si se lasa sa se usuce. Sucul proaspat de dragaica, impreuna cu alifia de gălbenele, este indicat in bolile maligne de piele. S-au obtinut vindecari in tratarea ulceratiilor canceroase. Simultan, trebuie folosit ceaiul depurativ de galbenele, urzica si coada soricelului.
GÂNDURI PESTE TIMP 11 Februarie
Mi-e tare dor de tine, scumpa și draga mea PUFULEȚ. Ai fost și vei rămâne în sufletul meu cel mai neprețuit însoțitor și mă rog Domnului să ne ofere posibilitatea reîntâlnirii, undeva, cândva, într-o altă dimensiune!
Câteva citate:
René Descartes - Citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu