MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
VINERI 7 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE; GLUME; GÂNDURI PESTE TIMP
Bună dimineața, prieteni!
ARTE 7 Februarie
MUZICĂ 7 Februarie
Mindfulness Classical Music
SAN VALENTIN Canciones de Amor ♥️♥️♥️ Las Canciones Románticas Más Escuchadas
Liszt: Piano Sonata & 3 Petrarch Sonnets & Légende No 1
Top 100 Guitar Love Songs Instrumental - Soft Relaxing Romantic Guitar Music
POEZIE 7 Februarie
Maria Cunţan
Biografie Maria Cunţan
Maria Cunţan (n. 7 februarie 1862, Sibiu, d. 23 noiembrie 1935) a fost o poetă şi traducătoare româncă asociată cu sămănătorismul.
"Maria Cunţan – duioasa cântăreaţă a tristeţii şi a
singurătăţii – face parte dintr-un neam înzestrat cu înalte însuşiri artistice. Muzica şi literatura se cultivă în familia aceasta deopotrivă. Tatăl ei, preot şi profesor, o crescuse în grija sfântă a limbii româneşti.
Prin familie, Maria pătrunde în mediul cultural al
Sibiului: organizează în salonul familiei seri literare (unde recită versuri ale poetului ei favorit – George Coşbuc), ajungând în apropierea scriitorilor Ion Slavici, George Coşbuc, Ioan Russu-Şirianu, Ilarie Chendi, Octavian Goga şi alţii.
Participă în 1878 la înfiinţarea “Reuniunii Române
de Muzică din Sibiu”, este membră activă a “Societăţii
Scriitorilor Români” (în 1909) şi alături de Goga, Emil
Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Ion Agârbiceanu, Victor
Eftimiu, ia parte la “Şezătoarea de la Sibiu” - prima
şezătoare literară a scriitorilor români ce se desfăşoară în Sala festivă a “ASTREI”. Pregătită temeinic prin bogate cunoştinţe culturale, Maria Cunţan încheagă primele versuricu care-şi face intrarea în preţioase reviste ale timpului:
“Vatra”, “Familia” (Oradea Mare), “Luceafărul”,
“Telegraful Român”, “Foaia Poporului”, “Ţara Noastră”, “Viaţa literară şi artistică”, “Tribuna” (“Foiţa Tribunei”).
Apoi, Maria Cunţan îşi începe rodnica plăsmuire poetică în mai toate revistele însemnate: “Flacăra”, “Convorbiri literare”, “Sburătorul”, “Arhiva”, “Junimea literară”, “Dochia”, “Primăvara”, ‘Viitorul româncelor”, “Revista noastră”, “Revista politică şi literară” (Blaj), “Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”. Abia cu intrarea sa la “Sămănătorul”, condus întâi de Vlahuţă şi Coşbuc, apoi de Nicolae Iorga, poeta Maria Cunţan îşi câştigă iubirea şi preţuirea din partea cărturarilor români.
Poeta scrie şi publică neobosit versuri, proză scurtă,
drame şi traduceri din poeţi germani şi francezi.
Fire blândă şi plină de gingăşie, a fost atrasă de viaţa
curată de la sate şi a cântat bucuriile şi durerile satului într-o formă literară care – deşi aduce cu forma lui Coşbuc si Goga – totuşi lasă să se vadă şi portretul sufletesc al poetei ardelence.
“În poezia populară a Mariei Cunţan, întâlnim
denumirile neaoş româneşti ce se dau diverselor obiecte casnice din gospodăriile rurale. Talentata poetă a arătat astfel că graiul poporului de la ţară are în poezie aceeaşi frumoasă rezonanţă ca şi limbajul aşa zis cult”. (Aida Vrioni)
Acea notă feminină românească, neîntâlnită până
acum la nici o scriitoare de la noi, s-a impus de la sine în poezia românească şi numele poetei a fost pomenit prin conferinţe şi în discuţii literare.
În Conferinţa ţinută în 5 noiembrie 1903, cu ocazia
deschiderii şedinţelor literare ale societăţii “România Jună” din Viena – Sextil Puşcariu referindu-se la Maria Cunţan spune: “…de nu s-ar fi născut Coşbuc, am avea totuşi volumaşul d-şoarei Cunţan, cu aceleaşi trăsături caracteristice. D-şoara Cunţan (…) reprezintă oare-cum nota care lipseşte în poeziile lui Coşbuc…, nota de melancolie, de duioşie, o găsim la gingaşa privighetoare de la Sibiu, cu doinele ei saturate de lacrimi”.
Fascinată parţial de armonii eminesciene, în idilele şi
pastelurile ei găsim influenţa lui Coşbuc şi accente apropiate liricii lui Goga sau ecouri din folclor. "Maria Cunţan nu imitează direct şi nu plagiază ideile poetului baladelor şi idilelor, cum au făcut cei din şcoala lui Eminescu. Ea are o simţire proprie, o gândire originală şi este o personalitate artistică distinsă”.
Şi Maiorescu înşiră poeţii “vrednici de a fi luaţi în
seamă” (în acea vreme). Numele Maria Cunţan apare alături de Octavian Goga, Brătescu-Voineşti, Şt. O. Iosif, Panait Cerna, George Vâlsan, Elena Farago ş.a.
Maria Cunţan se plasează în fruntea semănătorismului feminin, întâmpinată cu laude de Nicolae Iorga, Ilarie Chendi sau Sextil Puşcariu, pentru George Călinescu poezia sa este însă “inactuală şi simplistă”.
“Împotriva criticei negative ce i s-a adus, mai cu
seamă de către E. Lovinescu, şi a uitării în care pare să fi căzut, Maria Cunţan rămâne o autentică sensibilitate
poetică, fără sobre realizări artistice, dar capabilă de graţie emotivă şi uneori de acorduri de cântec adevărat.” (Radu Gyr).
“Oricum, să-i fim recunoscători că a îmbogăţit
literatura feminină românească cu câteva note sincere, cu câteva cuvinte adevărate” (Garabet Ibrăileanu).
O frumoasă caracterizare îi face Aida Vrioni,
directoare a “Revistei scriitoarelor şi scriitorilor români”, şi apropiată a poetei: “Maria Cunţan a făcut parte din splendida falangă a cântăreţilor Ardealului, George Coşbuc şi Ion Slavici, în rândul cărora s-au înscris, ceva mai târziu, delicatul poet Şt. O. Iosif şi bardul nostru naţional, Octavian Goga...
Cronologie:
* 1862
La 7 februarie se naşte la Sibiu, Maria – fiica cea
mare a lui Dumitru Cunţan, preot, compozitor şi profesor de muzică bisericească şi tipic la Seminarul Andreian. Tatăl ei era de fel din Dobârca, de lângă Miercurea Sibiului.
Maria face parte dintr-o familie cu “dispoziţii
artistice pronunţate”, având încă două surori (Elena şi
Alexandrina) care s-au dedicat carierei muzicale.
Copilăria ei în casa unor părinţi “evlavioşi şi
cuminţi“ a fost cel mai fericit moment din viaţa poetei.
Urmează şcoala primară românească şi un “institut”
de limbi străine în oraşul natal.
* 1878
Alături de tatăl ei, membru în comitetul de
conducere, participă la înfiinţarea “Reuniunii Române de Muzică” din Sibiu.
* 1891
Debutează relativ târziu în “Tribuna”.
Publică în revista “Foaia Ilustrată” condusă de D.P.
Barcianu, proza intitulată “Din viaţa mea şcolară”.
În anii debutului, Maria întreţinea un adevărat cult
pentru mai tânărul Coşbuc (o serie de idile şi pasteluri relevă influenţa poetului năsăudean).
În casa ei din Uliţa Poplăcii nr. 5 (azi Tribunei)
organizează seri literare în care muzica şi literatura “se
cultivă cu o dragoste rară”, iar Maria recită versuri întregi de-ale lui Coşbuc. La astfel de serate literare ia parte şi Ilarie Chendi, student (pe atunci) la Seminarul din Sibiu - cel care-i va sprijini colaborările la ziarele şi revistele din acele timpuri.
Maria Cunţan (n. 7 februarie 1862, Sibiu, d. 23 noiembrie 1935) a fost o poetă şi traducătoare româncă asociată cu sămănătorismul.
"Maria Cunţan – duioasa cântăreaţă a tristeţii şi a
singurătăţii – face parte dintr-un neam înzestrat cu înalte însuşiri artistice. Muzica şi literatura se cultivă în familia aceasta deopotrivă. Tatăl ei, preot şi profesor, o crescuse în grija sfântă a limbii româneşti.
Prin familie, Maria pătrunde în mediul cultural al
Sibiului: organizează în salonul familiei seri literare (unde recită versuri ale poetului ei favorit – George Coşbuc), ajungând în apropierea scriitorilor Ion Slavici, George Coşbuc, Ioan Russu-Şirianu, Ilarie Chendi, Octavian Goga şi alţii.
Participă în 1878 la înfiinţarea “Reuniunii Române
de Muzică din Sibiu”, este membră activă a “Societăţii
Scriitorilor Români” (în 1909) şi alături de Goga, Emil
Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Ion Agârbiceanu, Victor
Eftimiu, ia parte la “Şezătoarea de la Sibiu” - prima
şezătoare literară a scriitorilor români ce se desfăşoară în Sala festivă a “ASTREI”. Pregătită temeinic prin bogate cunoştinţe culturale, Maria Cunţan încheagă primele versuricu care-şi face intrarea în preţioase reviste ale timpului:
“Vatra”, “Familia” (Oradea Mare), “Luceafărul”,
“Telegraful Român”, “Foaia Poporului”, “Ţara Noastră”, “Viaţa literară şi artistică”, “Tribuna” (“Foiţa Tribunei”).
Apoi, Maria Cunţan îşi începe rodnica plăsmuire poetică în mai toate revistele însemnate: “Flacăra”, “Convorbiri literare”, “Sburătorul”, “Arhiva”, “Junimea literară”, “Dochia”, “Primăvara”, ‘Viitorul româncelor”, “Revista noastră”, “Revista politică şi literară” (Blaj), “Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”. Abia cu intrarea sa la “Sămănătorul”, condus întâi de Vlahuţă şi Coşbuc, apoi de Nicolae Iorga, poeta Maria Cunţan îşi câştigă iubirea şi preţuirea din partea cărturarilor români.
Poeta scrie şi publică neobosit versuri, proză scurtă,
drame şi traduceri din poeţi germani şi francezi.
Fire blândă şi plină de gingăşie, a fost atrasă de viaţa
curată de la sate şi a cântat bucuriile şi durerile satului într-o formă literară care – deşi aduce cu forma lui Coşbuc si Goga – totuşi lasă să se vadă şi portretul sufletesc al poetei ardelence.
“În poezia populară a Mariei Cunţan, întâlnim
denumirile neaoş româneşti ce se dau diverselor obiecte casnice din gospodăriile rurale. Talentata poetă a arătat astfel că graiul poporului de la ţară are în poezie aceeaşi frumoasă rezonanţă ca şi limbajul aşa zis cult”. (Aida Vrioni)
Acea notă feminină românească, neîntâlnită până
acum la nici o scriitoare de la noi, s-a impus de la sine în poezia românească şi numele poetei a fost pomenit prin conferinţe şi în discuţii literare.
În Conferinţa ţinută în 5 noiembrie 1903, cu ocazia
deschiderii şedinţelor literare ale societăţii “România Jună” din Viena – Sextil Puşcariu referindu-se la Maria Cunţan spune: “…de nu s-ar fi născut Coşbuc, am avea totuşi volumaşul d-şoarei Cunţan, cu aceleaşi trăsături caracteristice. D-şoara Cunţan (…) reprezintă oare-cum nota care lipseşte în poeziile lui Coşbuc…, nota de melancolie, de duioşie, o găsim la gingaşa privighetoare de la Sibiu, cu doinele ei saturate de lacrimi”.
Fascinată parţial de armonii eminesciene, în idilele şi
pastelurile ei găsim influenţa lui Coşbuc şi accente apropiate liricii lui Goga sau ecouri din folclor. "Maria Cunţan nu imitează direct şi nu plagiază ideile poetului baladelor şi idilelor, cum au făcut cei din şcoala lui Eminescu. Ea are o simţire proprie, o gândire originală şi este o personalitate artistică distinsă”.
Şi Maiorescu înşiră poeţii “vrednici de a fi luaţi în
seamă” (în acea vreme). Numele Maria Cunţan apare alături de Octavian Goga, Brătescu-Voineşti, Şt. O. Iosif, Panait Cerna, George Vâlsan, Elena Farago ş.a.
Maria Cunţan se plasează în fruntea semănătorismului feminin, întâmpinată cu laude de Nicolae Iorga, Ilarie Chendi sau Sextil Puşcariu, pentru George Călinescu poezia sa este însă “inactuală şi simplistă”.
“Împotriva criticei negative ce i s-a adus, mai cu
seamă de către E. Lovinescu, şi a uitării în care pare să fi căzut, Maria Cunţan rămâne o autentică sensibilitate
poetică, fără sobre realizări artistice, dar capabilă de graţie emotivă şi uneori de acorduri de cântec adevărat.” (Radu Gyr).
“Oricum, să-i fim recunoscători că a îmbogăţit
literatura feminină românească cu câteva note sincere, cu câteva cuvinte adevărate” (Garabet Ibrăileanu).
O frumoasă caracterizare îi face Aida Vrioni,
directoare a “Revistei scriitoarelor şi scriitorilor români”, şi apropiată a poetei: “Maria Cunţan a făcut parte din splendida falangă a cântăreţilor Ardealului, George Coşbuc şi Ion Slavici, în rândul cărora s-au înscris, ceva mai târziu, delicatul poet Şt. O. Iosif şi bardul nostru naţional, Octavian Goga...
Cronologie:
* 1862
La 7 februarie se naşte la Sibiu, Maria – fiica cea
mare a lui Dumitru Cunţan, preot, compozitor şi profesor de muzică bisericească şi tipic la Seminarul Andreian. Tatăl ei era de fel din Dobârca, de lângă Miercurea Sibiului.
Maria face parte dintr-o familie cu “dispoziţii
artistice pronunţate”, având încă două surori (Elena şi
Alexandrina) care s-au dedicat carierei muzicale.
Copilăria ei în casa unor părinţi “evlavioşi şi
cuminţi“ a fost cel mai fericit moment din viaţa poetei.
Urmează şcoala primară românească şi un “institut”
de limbi străine în oraşul natal.
* 1878
Alături de tatăl ei, membru în comitetul de
conducere, participă la înfiinţarea “Reuniunii Române de Muzică” din Sibiu.
* 1891
Debutează relativ târziu în “Tribuna”.
Publică în revista “Foaia Ilustrată” condusă de D.P.
Barcianu, proza intitulată “Din viaţa mea şcolară”.
În anii debutului, Maria întreţinea un adevărat cult
pentru mai tânărul Coşbuc (o serie de idile şi pasteluri relevă influenţa poetului năsăudean).
În casa ei din Uliţa Poplăcii nr. 5 (azi Tribunei)
organizează seri literare în care muzica şi literatura “se
cultivă cu o dragoste rară”, iar Maria recită versuri întregi de-ale lui Coşbuc. La astfel de serate literare ia parte şi Ilarie Chendi, student (pe atunci) la Seminarul din Sibiu - cel care-i va sprijini colaborările la ziarele şi revistele din acele timpuri.
* 1895-1900
Formată într-un mediu intelectual, este prezentă
frecvent - cu versuri, proză scurtă, drame şi traduceri din poeţi germani şi francezi - în paginile unor cunoscute reviste literare precum: “Vatra”, “Familia”(Oradea), “Dochia” (Bucuresti), “Revista ilustrată”, “Telegraful român”, “Tribuna” (Sibiu), “Tribuna Poporului” (Arad), ş.a.
A iscălit şi cu pseudonimele Liliac şi Rim.
În toamna anului 1895 a plăsmuit frumoasa poezie
“Doina firelor de tort”, dedicată lui Coşbuc şi publicată în anul 1896 în “Tribuna” lui Slavici (Foiţa “Tribunei”) şi în “Dochia” (Bucureşti).
* 1901
Versurile risipite în diferite reviste, le strânge şi le
publică în volumul intitulat “Poesii”, imprimat la Orăştie.
Volumul se bucură de un real succes şi este bine
primit de presă şi de public.
Acum începe şi colaborarea la “Convorbiri literare”
şi la “Semănătorul” lui Vlahuţă şi Coşbuc.
* 1903
Devine unul din colaboratorii de bază
“Luceafărului”, cu versuri, traduceri şi poeme în proză.
* 1905
Alegându-şi din primul volum bucăţile de seamă şi
înfrăţindu-le cu munca ei din ultima vreme, publică un al doilea volum intitulat tot “Poezii” – apărut la Institutul de Editură Minerva din Bucureşti.
Obţine premiul revistei “Luceafărul” pentru poezia
“Asfinţit”.
* 1906
Concurează la premiul “Adamachi” al Academiei
Române-alături de M. Dragomirescu, Şt. O. Iosif, M.
Sadoveanu – fără să-l obţină.
* 1909
Începe colaborarea la “Revista politică si literară”.
Imprimă la editura W. Krafft din Sibiu - volumul
“Fecioara din Orleans”- traducere după Schiller.
În acest an (1909), când numărul membrilor
“Societăţii Scriitorilor Români” ajunge la 47, Maria Cunţan este membră activă alături de alte 3 femei: Isabela Sadoveanu, Natalia Iosif şi Elena Farago.
* 1910
În 27 iunie se stinge din viaţă Dumitru Cunţan –
maiestrul de cântări bisericeşti la Mitropolia Ortodoxă din Sibiu.
La mormântul lui din Sălişte, va plânge multă vreme,
o fiică nemângâiată, poeta Maria Cunţan.
* 1911
Alături de Octavian Goga, Emil Gârleanu, Cincinat
Pavelescu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu (ş.a.), Maria
Cunţan participă la “Şezătoarea de la Sibiu” – prima
şezătoare literară a scriitorilor români ţinută în sala festivă a “ASTREI”. Aici Maria citeşte poezia “Povestea cântecului”.
* 1913
Moare Ilarie Chendi – cel care i-a vegheat poetei
primii paşi în literatură.
* 1914
Comemorarea lui Eminescu.
Ca un omagiu adus amintirii poetului care de 25 de
ani îşi doarme somnul, românii din Ardeal au ţinut aproape în toate centrele mai mari serbări comemorative.
În Sibiu, la serbarea din seara de 2 iulie, pe lângă
conferinţele ţinute şi corurile care au cântat versurile
marelui poet, Maria Cunţan a citit câteva versuri închinate memoriei poetului.
* 1915
Apare în paginile revistei “Viitorul româncelor” -
poezia “Unui trecător” pe care poeta o scrie cu ocazia
trecerii prin Sibiu a principelui Carol de România.
Se mută la Bucureşti, unde cu sprijinul profesorului
Ion Bianu, îşi găseşte un loc la Azilul “Domniţa Bălaşa”.
Marţi, 8 septembrie (1915), are loc la Ateneul
Român “Festivalul D-rei Maria Cunţan”, organizat de noua societate ”Unirea Culturală a Femeilor Române”- o seară consacrată scriitorilor din Ardeal .
Constanţa Hodoş ţine o conferinţă în care o prezintă pe
Maria Cunţan.
* 1916
Strânge cele mai reprezentative poezii în două
volume intitulate “Din caerul vremii”- tipărite la Editura Minerva din Bucureşti.
După război (la care participă ca soră de caritate),
Maria Cunţan colaborează la “Sburătorul”, “Vlăstarul”, “Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, “Ţăranul”, “Cosânzeana”, “Duminica ortodoxă”, “Foaia tinerimei”, ş.a.
A scris numeroase drame şi poeme dramatice rămase
în periodice – “O zi la şcoală”, “La colibă”, “Horus”, “Nepotul lui Moş Pralea”, “Nana”, “Te Deum”, ş.a. - sau în manuscrise depuse la Academia Română: “Brâncovenii”, “Apostolii”, “Dorul de mamă”, “Altare”.
* 1925
Tipăreşte în colecţia “Pagini alese din scriitori
români”, broşura “Poezii”.
După ce-şi pierduse toţi membrii familiei, obosită,
singură, rănită sufleteşte, dezamăgită de neînţelegerea
compatrioţilor, renunţă la scris, trăind retrasă într-o
cămăruţă fără soare în Azilul ”Domniţa Bălaşa”, ducând până la moarte dorul locurilor natale.
* 1935
În ziua de 23 noiembrie, s-a stins din viaţă la
“Sanatoriul Filaret”, Maria Cunţan - cântăreaţa duioasă pe care a dăruit-o Ardealul. A murit tot aşa cum trăise, adică discret şi modest.
La înmormântarea care a avut loc în 25 noiembrie
sub biciuirea unei triste ploi de toamnă, a luat parte un pâlc restrâns de prieteni. Între cei care au însoţit-o pe ultimul drum s-a aflat şi Nicolae Iorga.
“Poeta atât de nefericită în viaţă, a plecat dintre noi
calmă şi senină, împodobită cu florile regale trimise de
Augusta sa Protectoare de totdeauna”. (Aida Vrioni)"
Opere
* Poesii, Minerva, Orăştie, 1901
* Poesii, Minerva, Bucureşti, 1905
* Din caierul vremii (2 vol.), Minerva, Bucureşti, 1916
* Poezii, Colecţia Pagini alese din scriitori români, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1925
* Obolul seracului la Monumentul “Marelui Andreiu”. Cântări ocasionale dedicate Metropolitului Şaguna. Colectate şi arangeate de Maria Cunţan, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane, Sibiu, 1898
A apărut cu câteva poeme şi în antologia Cele 100 de poeme ale copilăriei alese de Petru Romoşan, Editura Compania, Bucureşti, 2006.
A tradus din Heinrich Heine, Friedrich Schiller, Ludwig Uhland, Goethe, N. Lenau, A. de Lamartine, Carmen Sylva
Printre lucrările rămase în manuscris se numără şi câteva de proză şi teatru.
Pe sub ferestre
Pe sub fereastră curge-un râu:
Tot lacrimi de-ale mele;
Copilele cu flori la brâu
Îşi spală faţa'n ele.
Şi râd cu râsul lor nebun,
Când turmele-şi adapă,
Şi nu'nţeleg, dacă le spun
Că-s lacrimi, nu e apă.
Vin şi bătrânele din sat
Cu limba lor subţire
Şi ţin în drum de mine sfat:
- Că n'am nici o'nrudire,
Că numai doine port în cap
Şi cânturi de iubire,
Că nu-s destoinică să sap,
Să leg nu ştiu trei fire...
C'o mână întinsă pe răsboiu
Cu alta 'ntru cocleţe,
Ascult, ascult, fără să vroiu
Poveştile 'ndrăsneţe.
Iar când mă doare-atâta sfat
Ş'atâtea vorbe rele,
Închid oblonul dinspre sat
Şi-mi cânt doinele mele.
Tot lacrimi de-ale mele;
Copilele cu flori la brâu
Îşi spală faţa'n ele.
Şi râd cu râsul lor nebun,
Când turmele-şi adapă,
Şi nu'nţeleg, dacă le spun
Că-s lacrimi, nu e apă.
Vin şi bătrânele din sat
Cu limba lor subţire
Şi ţin în drum de mine sfat:
- Că n'am nici o'nrudire,
Că numai doine port în cap
Şi cânturi de iubire,
Că nu-s destoinică să sap,
Să leg nu ştiu trei fire...
C'o mână întinsă pe răsboiu
Cu alta 'ntru cocleţe,
Ascult, ascult, fără să vroiu
Poveştile 'ndrăsneţe.
Iar când mă doare-atâta sfat
Ş'atâtea vorbe rele,
Închid oblonul dinspre sat
Şi-mi cânt doinele mele.
Ion Acsan, poet şi traducător
Biografie
Este fiul lui Mihail Acsan, negustor, și al Elenei (n. Sütö). În perioada 1939 - 1948 a urmat clasele primare, secundare și liceale la Liceul „Sfântul Iosif” și la Liceul Clasic Mixt din București, între 1948 - 1951. A urma simultan Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București și Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, ambele absolvite în 1955.
A fost redactor la secția de scenarii a Centrului de Producție Cinematografică București în perioada 1955 - 1956, apoi, între 1956 și 1969, la Editura de Stat pentru literatură și artă, și lector (din 1970) la Editura Albatros (pensionat în 1990).
A debutat cu versuri în Scânteia tineretului în 1953, iar editorial, cu volumul de poezii Primăvara cosmică în 1962; ulterior, s-a dedicat activității de traducător, tălmăcind (uneori integral și pentru prima dată în românește) din Homer, Hesiod, Seneca, Terențiu, Apollonios din Rhodos, din lirica japoneză, a Egiptului faraonic, ca și din literaturile europene moderne. A colaborat la Antologia literaturii maghiare (volumul I, 1965) și la Antologia de poezie rusă. Perioada clasică (volumele I-III, 1987). Din activitatea de traducător a rezultat o culegere de studii erudite (Constelația corifeilor, 1984) și una de povestiri pentru copii (Porumbeii Semiramidei, 1988). A realizat, singur sau în colaborare, antologii de literatură universală (antică, orientală, modernă), adesea cu substanțiale traduceri proprii (Legende mitologice din opera poeților greci și latini, 1972; Prometeu, erou al literaturii universale, 1977; Orfeu și Euridice în literatura universală, 1981; Poezia de dragoste a lumii, 1997).
A colaborat la publicațiile Tânărul scriitor, Scrisul bănățean, Iașul literar, Gazeta literară, Tribuna etc. A îngrijit și prefațat ediții din Homer, Vergiliu, Platon, Thomas Morus, Erasmus din Rotterdam și Ovidius.
Opera
Primăvara cosmică, versuri, prefață de E. Camilar, București, 1962;
· Constelația corifeilor (Orfeu – Amfion – Homer – Arhiloh – Sappho – Simonides – Empedocle), București, 1984;
· Povestirile unui șoarece de bibliotecă, București, 1985;
· Porumbeii Semiramidei. Isprăvile unui școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși, București, 1988.
Traduceri
· Terențiu, Seneca, Teatru, în colab. cu N. Teică, pref. și note de E. Cizek, București, 1966;
· Viteazul Jumătate. Basme populare din insulele malaieze Roti, Celebes, Borneo de Nord, București, 1966;
· Povești nemuritoare, alese și prelucrate de Ion Acsan, București, 1967 (ed. II, 1974);
· Din lirica japoneză, în colab. cu D. Constantinescu, I. Olteanu etc., cuvânt înainte de V. Nicolescu, antologie și note de Ion Acsan, București, 1970;
· Homer, Imnuri. Războiul șoarecilor cu broaștele. Poeme apocrife, pref. și note de Ion Acsan, București, 1971;
· Legende mitologice din opera poeților greci și latini, antologie, pref. și note de Ion Acsan, București, 1972;
· Orfeu, Imnuri, cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1972;
· Seneca, Medeea, tragedie în cinci acte, București, 1973;
· Goethe, Poezii, antologie, cuvânt înainte și note de Ion Acsan, București, 1974;
· Poezia Egiptului faraonic, în colab. cu I. Larian Postolache, cuvânt înainte și note de C. Daniel, București, 1974;
· Apollonios din Rhodos, Argonauticele (Epopeea argonauților), pref. și note de Ion Acsan, București, 1976;
· Faraonul Kheops și vrăjitorii. Povestirile Egiptului antic, pref. și note în colab. cu C. Daniel, București, 1977;
· Prometeu, erou al literaturii universale, antologie, pref. și note de Ion Acsan, București, 1977;
· Tanka – Haiku. Antologie de poezie clasică japoneză, în colab. cu D. Constantinescu, București, 1981 (altă ediție, 2002)
· Orfeu și Euridice în literatura universală, antologie, studiu introductiv și note de Ion Acsan, București, 1981;
· Tăblițele de argilă. Scrieri din Orientul antic, pref., cuvânt înainte și note în colab. cu C. Daniel, București. 1981;
· Hesiod, Poeme, pref., prezentări și note de Ion Acsan, București, 1987;
· Apollonios din Rhodos, Peripețiile corabiei Argo, trad., pref., tabel cronologic și note de Ion Acsan, București, 1992;
· Țara cireșilor în floare. Poezia Japoniei, antologie și note de Ion Acsan, București, 1995;
· Vrăjitorii faraonilor. Povești orientale și precolumbiene prelucrate de Ion Acsan, București, 1995;
· Poezia de dragoste a lumii, antologie de Ion Acsan, București, 1997;
· Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, trad. de G. Wolf și Ion Acsan, București, 1997;
· Homer, Imnuri, trad., pref. și note de Ion Acsan, București, 1998;
· Flavius Josephus, Antichități iudaice, trad. și note de Ion Acsan, I-II, București, 2000-2001 (altă ed., 2002-2003);
· Al. Philo, Viața lui Moise, trad. și note de Ion Acsan, București, 2003.
Florin Mugur
Biografie Florin Mugur
Florin Mugur (n. 7 februarie, 1934, Bucureşti; d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist şi prozator român de etnie evreiască.
A debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte a sa.[1]
A fost redactor la editura Cartea Românească, and redactor-şef adjunct al revistei Argeș.
Prieten apropiat al lui Norman Manea.
Când soţia, Iulia, a decedat, şi fiind şi el însuşi bolnav, s-a sinucis.
Scrieri
"Visele de dimineață"
"Mituri"
"Piatra palidă"- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor
"Aproape noiembrie"
"Convorbiri cu Marin Preda"
"Profesiunea de scriitor"
"Ultima vară a lui Antim"
"Scrisori la capătul zilelor"
"Vârstele raţiunii"
"Dansul cu cartea"
"Viaţa obligatorie"
"Portretul unui necunoscut"
"Firea lucrurilor"
"Schiţe despre fericire"
Florin Mugur (n. 7 februarie, 1934, Bucureşti; d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist şi prozator român de etnie evreiască.
A debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte a sa.[1]
A fost redactor la editura Cartea Românească, and redactor-şef adjunct al revistei Argeș.
Prieten apropiat al lui Norman Manea.
Când soţia, Iulia, a decedat, şi fiind şi el însuşi bolnav, s-a sinucis.
Scrieri
"Visele de dimineață"
"Mituri"
"Piatra palidă"- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor
"Aproape noiembrie"
"Convorbiri cu Marin Preda"
"Profesiunea de scriitor"
"Ultima vară a lui Antim"
"Scrisori la capătul zilelor"
"Vârstele raţiunii"
"Dansul cu cartea"
"Viaţa obligatorie"
"Portretul unui necunoscut"
"Firea lucrurilor"
"Schiţe despre fericire"
Frumoaso
mersul tău prin iarbă
și felul cum te uiți în treacăt la mine
și iarba care s-a înălțat
la un metru de pământ
să te urmărească de-aproape
zăpăcită de pofte
aș vrea să scriu despre tine
frumoaso
dar hârtia alunecă
de parcă-aș fi așezat-o
pe-o moviliță de cireșe coapte
și felul cum te uiți în treacăt la mine
și iarba care s-a înălțat
la un metru de pământ
să te urmărească de-aproape
zăpăcită de pofte
aș vrea să scriu despre tine
frumoaso
dar hârtia alunecă
de parcă-aș fi așezat-o
pe-o moviliță de cireșe coapte
Simplu dialog
Und' te ducitu, mielule?
E-ntuneric, domnule.
Si de ce dansezi?
Pentru ca mi-e frig.
Si de ce ti-e frig?
Prea multe hartii.
Cerul iscalit
campul numarat.
De ce tremuri, mielule?
Imi miroase, domnule.
Le-au atins, le-au scris
maini de macelari.
Si te duci tu, mielule?
Da, e bezna, domnule.
E-ntuneric, domnule.
Si de ce dansezi?
Pentru ca mi-e frig.
Si de ce ti-e frig?
Prea multe hartii.
Cerul iscalit
campul numarat.
De ce tremuri, mielule?
Imi miroase, domnule.
Le-au atins, le-au scris
maini de macelari.
Si te duci tu, mielule?
Da, e bezna, domnule.
Un timp integru
Dinei Georgescu
Fascinant mirosul crinilor, fascinant -
scriu despre el cu mâna stângă
scriu ferindu-mă
eu care urăsc florile
aceste mici imitații de animale gingașe
aceste boturi și fălci și buze și limbi
ce nu știu să putrezească.
Dar el, dar mirosul crinilor e fascinant
dar el vrea să facă ceva și chiar face
nu șovăie, lucrează
el ți se-așează pe față
și-ți umple gura cu buzele și limbile lui dominatoare
el îți pune genunchiul în gură
și se-ndeasă în tine
plăpândul, nevinovatul de miros al crinilor, atotstăpânul
pe care-ncerci să-l spui disperat și febril
ferindu-te
pe care-ncerci să-l denunți
dar cum poți denunța un miros? cum să-l scrii
cu mâna stângă ce abia se mișcă
umflată, pe hârtii, înăbușindu-se.
Fascinant mirosul crinilor, fascinant -
scriu despre el cu mâna stângă
scriu ferindu-mă
eu care urăsc florile
aceste mici imitații de animale gingașe
aceste boturi și fălci și buze și limbi
ce nu știu să putrezească.
Dar el, dar mirosul crinilor e fascinant
dar el vrea să facă ceva și chiar face
nu șovăie, lucrează
el ți se-așează pe față
și-ți umple gura cu buzele și limbile lui dominatoare
el îți pune genunchiul în gură
și se-ndeasă în tine
plăpândul, nevinovatul de miros al crinilor, atotstăpânul
pe care-ncerci să-l spui disperat și febril
ferindu-te
pe care-ncerci să-l denunți
dar cum poți denunța un miros? cum să-l scrii
cu mâna stângă ce abia se mișcă
umflată, pe hârtii, înăbușindu-se.
Adela Popescu-Muntean
Biografie
Biografie
S-a născut în comuna Beuca Județul Teleorman, la 7-02-1936, din părinți învățători.
A început școala în 1942, în comuna natală, apoi a continuat în comuna Radna și în orașul Lipova, județul Arad, iar din 1948 în București, la Școala nr. 42 și la Centrul Școlar azi Colegiul Național ,, Iulia Hașdeu,,.
În 1953, la 17 ani, a debutat cu poezia ,, O picătură'' , în revista lunară Tînărul Scriitor 3-4, iar pentru a doua poezie, publicată în numărul următor al revistei, a obținut un premiu la Concursul Literar Internațional, organizat de Uniunea Scriitorilor, cu prilejul celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la București.
În 1959 a absolvit Facultatea de Filologie din București, împreună cu soțul ei, viitorul scriitor și om politic George Munteanu.
Din 1994 este membră a Uniunii Scriitorilor. A publicat poezii, în revistele Contemporanul, Romănia Literară, Viața Romanească, în țară dar și în străinătate în Grecia, Italia, Iugoslavia, Suedia, USA, fiind inclusă în cateva antologii romanești și străine.
În 1975 i-a apărut prima carte, bilingvă, în romană și în franceză, la Paris la Editura Saint-Germain-des-Pres.
În 1992 i-a apărut a doua carte, Between Us? Time/Între noi? timpul, la Editura Moonfall Press, din Washington D.C.
În anul 1998 a apărut a treia carte, Între noi- timpul, la Editura Eminescu din București colecția Amphion
În 2003 i-a apărut a patra carte, Watashitachi no aida ni-toki/ Între noi timpul, la Editura Michitani din Tokyo. Este primul volum de poezie romanească și bilingvă, spațiul nipon.
Aceasta a patra editie bilingva, romano-japoneza, contine alaturi de poeme deja publicate si poeme noi, numarand in total 72 poezii. "Exista astfel patru editii ale scrierilor deja publicate, care ne dau sentimentul unei opere unice, crescand continuu, cumulativ", notează in postfata cărții Sumiya Haruya, laureat al Marelui Premiu Japonez pentru Traduceri si al Fundatiei Culturale Romane, pentru intreaga activitate. Prima editie a volumului Intre noi – timpul a aparut la Paris (15 poeme), o alta la Washington (25 poeme traduse și recitate de traducătorul japonez Sumiya Haruya) si abia o a treia editie a fost publicata la Bucuresti (53 poeme). Intr-o Schită de autoportret, autoarea explică misterul celor patru volume care poartă acelasi titlu, dar si "mandria pentru limba romana cea frumoasă.
NE TREBUIA UN TEATRU IN FIECARE ZI
,,Ne trebuia un teatru în fiecare zi, -
decoruri si costume,
nimicurile mii,
si sã jucãm iubirea
bezmetici si convinsi,
pânã chemati la rampã
ieseam mãreti si ninsi.
Dar n-am stiut iubirea
s-o travestim si nici
s-o tulburãm în vaste feerii...
Rãmânem dar, de-a pururi,
aceleasi inimi mici
Si stingheriti în haine
prea mari pentru copii".
ÎNTRE NOI - TIMPUL
,,Si te iubesc acum când nu mai am
cuvinte norocoase sã te cheme,
când între noi stã timpul ca un geam
Si ne privim tãcuti ca în portrete...
As vrea sã râd cum râde-un diamant
Si-as vrea sã te prefaci nepãsãtor,
dar peste umãr cupe sã ciocnim,
s-aprindem întunericul, sã fim
ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt..."
A început școala în 1942, în comuna natală, apoi a continuat în comuna Radna și în orașul Lipova, județul Arad, iar din 1948 în București, la Școala nr. 42 și la Centrul Școlar azi Colegiul Național ,, Iulia Hașdeu,,.
În 1953, la 17 ani, a debutat cu poezia ,, O picătură'' , în revista lunară Tînărul Scriitor 3-4, iar pentru a doua poezie, publicată în numărul următor al revistei, a obținut un premiu la Concursul Literar Internațional, organizat de Uniunea Scriitorilor, cu prilejul celui de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la București.
În 1959 a absolvit Facultatea de Filologie din București, împreună cu soțul ei, viitorul scriitor și om politic George Munteanu.
Din 1994 este membră a Uniunii Scriitorilor. A publicat poezii, în revistele Contemporanul, Romănia Literară, Viața Romanească, în țară dar și în străinătate în Grecia, Italia, Iugoslavia, Suedia, USA, fiind inclusă în cateva antologii romanești și străine.
În 1975 i-a apărut prima carte, bilingvă, în romană și în franceză, la Paris la Editura Saint-Germain-des-Pres.
În 1992 i-a apărut a doua carte, Between Us? Time/Între noi? timpul, la Editura Moonfall Press, din Washington D.C.
În anul 1998 a apărut a treia carte, Între noi- timpul, la Editura Eminescu din București colecția Amphion
În 2003 i-a apărut a patra carte, Watashitachi no aida ni-toki/ Între noi timpul, la Editura Michitani din Tokyo. Este primul volum de poezie romanească și bilingvă, spațiul nipon.
Aceasta a patra editie bilingva, romano-japoneza, contine alaturi de poeme deja publicate si poeme noi, numarand in total 72 poezii. "Exista astfel patru editii ale scrierilor deja publicate, care ne dau sentimentul unei opere unice, crescand continuu, cumulativ", notează in postfata cărții Sumiya Haruya, laureat al Marelui Premiu Japonez pentru Traduceri si al Fundatiei Culturale Romane, pentru intreaga activitate. Prima editie a volumului Intre noi – timpul a aparut la Paris (15 poeme), o alta la Washington (25 poeme traduse și recitate de traducătorul japonez Sumiya Haruya) si abia o a treia editie a fost publicata la Bucuresti (53 poeme). Intr-o Schită de autoportret, autoarea explică misterul celor patru volume care poartă acelasi titlu, dar si "mandria pentru limba romana cea frumoasă.
NE TREBUIA UN TEATRU IN FIECARE ZI
,,Ne trebuia un teatru în fiecare zi, -
decoruri si costume,
nimicurile mii,
si sã jucãm iubirea
bezmetici si convinsi,
pânã chemati la rampã
ieseam mãreti si ninsi.
Dar n-am stiut iubirea
s-o travestim si nici
s-o tulburãm în vaste feerii...
Rãmânem dar, de-a pururi,
aceleasi inimi mici
Si stingheriti în haine
prea mari pentru copii".
ÎNTRE NOI - TIMPUL
,,Si te iubesc acum când nu mai am
cuvinte norocoase sã te cheme,
când între noi stã timpul ca un geam
Si ne privim tãcuti ca în portrete...
As vrea sã râd cum râde-un diamant
Si-as vrea sã te prefaci nepãsãtor,
dar peste umãr cupe sã ciocnim,
s-aprindem întunericul, sã fim
ca-ntr-un tablou celebru de Rembrandt..."
TEATRU/FILM 7 Februarie
Grigore Nagacevschi
Grigore Nagacevschi
În teatru:
- Postelnicul Șteful - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Dan Pița, 2004
- Niță - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroșenco, din 2004
- Fotograful - „Crimă pentru pământ" după Dinu Săraru, scenariul și regia Grigore Gonța, din 2004
- Ubertino - „Numele trandafirului" după Umberto Eco, regia Grigore Gonța, 1999
- „Livada cu vișini" de Anton Pavlovici Cehov, regia Andrei Șerban, 1992
- Alexandru cel Bun - „Moștenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, 1989
- Episcopul - „Cheile orașului Breda" de Ștefan Berceanu, regia Sanda Manu, 1981
- Samurcaș - „Zodia taurului" de Mihnea Gheorghiu, regia Mihai Berechet, 1973
- Luca Arbore - „Săptămâna patimilor" de Petre Anghel, regia George Teodorescu, 1971
- Răzeșul - „Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, regia Sică Alexandrescu, 1967
- Rumân Gruie - „Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu, 1965
- Filip - „Febre" de Horia Lovinescu, regia Miron Nicolescu, 1962
- Gheorghe - „Năpasta" de Ion Luca Caragiale, regia Miron Nicolescu, 1959
- Moș Hrăman - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, 1956
În film:
- Ciulinii Bărăganului (1957)
- Mihai Viteazul (1970)
- Premiera (1976)
Mihai Drumeș
Lucrări:
- Capcana, 1927
- Invitație la vals, 1936
- Ioana d'Arc, 1937
- Scrisoarea de dragoste, 1938
- Elevul Dima dintr-a șaptea, 1946
- Se revarsă apele, 1961.
- Sfântul Părere, 1930, ediție definitivă Cazul Magheru, 1970
- Arde Prahova, 1974
SFATURI UTILE 7 Februarie
15 REGULI DE ETICHETĂ
Bunele maniere se rasfrang atat asupra conduitei in societate, cat si asupra tinutei si a modului in care vorbim si relationam cu cei din jur. Eticheta vizeaza in special comportamentul si manierele. Respectarea etichetei presupune conformarea la standardele impuse de societate cu privire la aspectele de comportament considerate dezirabile.
Iata 15 reguli de eticheta pe care le poti adopta chiar incepand de astazi ca sa eviti „stangaciile” din conjuncturile sociale.
1. Saluta intotdeauna prietenii si cunoscutii prietenilor tai daca se intampla sa va intalniti in anturajul vostru comun.
2. Cand te afli intr-o sedinta, evita sa tii pe masa gadgeturile precum tableta sau smartphone-ul, deoarece acest gest denota ca nu esti interesat de ceea ce se discuta. Evident, si mai rau este sa le folosesti pe timpul discutiilor.
3. In restaurantele in care se serveste sushi, domnii pot sa manance cu mainile preparatele culinare atunci cand nu stiu sa foloseasca betisoarele traditionale.
4. Doamnele detesta ca partenerul sa foloseasca in repetate randuri gadgeturile atunci cand sunt invitate in oras.
5. Multumeste de fiecare data politicos persoanelor care iti acorda ajutor.
6. Nu te oferi sa cari geanta unei femei daca esti barbat, dar poti in schimb sa-i tii haina. Cand intrati intr-un local, ofera-te sa o ajuti sa dezbrace haina de exterior si agat-o in cuier sau du-o la garderoba.
7. Cand vrei sa le povestesti ceva prietenilor sau vrei sa porti pur si simplu o discutie cu ei, indiferent de subiect, intotdeauna intalneste-te cu ei fata in fata. Evita sa abordezi discutiile lungi la telefon.
8. Controleaza-ti tonul vocii cand vorbesti sau razi; evita sa vorbesti tare sau sa razi zgomotos. De asemenea, nu privi oamenii insistent, acest gest denota lipsa de politete.
9. Daca te afli la volan intr-o zi ploioasa, ai grija sa nu stropesti pietonii de pe trotuar.
10. Cand intri in sala de cinema si mergi sa iti ocupi locul, stai indreptat cu fata catre persoanele asezate pe langa care treci.
11. Cere-ti scuze atunci cand jignesti pe cineva si ai grija sa nu mai repeti gestul ofensator.
12. Barbatii adevarati respecta femeile, asa ca acorda respect doamnelor atat in conjuncturile publice cat si in particular.
13. Fii discret asupra urmatoarelor noua lucruri pe care le divulgi:
• Informatii despre situatia financiara
• Informatii despre cadourile pe care le-ai oferit sau le-ai primit
• Informatii despre chestiunile private
• Informatii legate de varsta
• Informatii legate de starea de sanatate
• Informatii despre afiliatia religioasa
• Informatii despre conflictele familiale
• Informatii cu privire la onoarea si integritatea proprie
• Informatii cu privire la experientele rusinoase pe care le-ai trait
14. Nu experimenta prea mult cu vestimentatia, lasa-i pe cei din jur sa impuna eticheta vestimentara si adopta acelasi stil ca sa nu iesi foarte mult in evidenta si sa nu pari caraghios.
15. De fiecare data cand intri intr-o incapere, saluta pe toata lumea fara exceptie.
10 moduri prin care pisica îți spune Te Iubesc | Eu stiu TV
Gripa se extinde! Cum îți crești imunitatea în mod natural?
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 7 Februarie
GLUME
1. Ce spun femeile când sunt surprinse în flagrant ?
Englezoaica:
Darling, dacă mă anunţai la timp când vii acasă, s-ar fi putut evita această situaţie jenantă pentru amândoi !....
Nemţoaica :
Hans, azi ai venit cu patru minute şi patruzeci şi cinci de secunde mai devreme acasă. Îmi datorezi o explicaţie pentru asta !
Franţuzoaica :
Jean, ce bine că ai venit ! Jaques e terminat, nu mai poate...
Suedeza :
Tu eşti, Olaf ? Eu am terminat, ce-i drept, dar Sven ar vrea să se mai distreze... Alătură-i-te şi tu !
Rusoaica :
Ivane, tu eşti ? În sfârşit, un bărbat adevărat ! Înainte să mi-o tragă, ăsta n-a fost în stare nici să mă ia la palme !
Evreica :
Itzic, tu eşti ? Atunci, cine naiba e ăsta de pe mine ?
Românca :
Ioane, tu mă crezi mai mult pe mine, sau ochii tăi ?
Unguroaica ( în timp ce sare din pat ):
Ioi, dragă !...Nu fii supărat ! O plătit înainte !
Cehoaica :
Pepa, nu te impacienta, dragă ! Tocmai am aflat că, el e noul tău şef !....
Nevasta de secui :
No, dacă ai băut toată palinca din casă, eu cu ce era să-l fi servit pe musafir ?
Englezoaica:
Darling, dacă mă anunţai la timp când vii acasă, s-ar fi putut evita această situaţie jenantă pentru amândoi !....
Nemţoaica :
Hans, azi ai venit cu patru minute şi patruzeci şi cinci de secunde mai devreme acasă. Îmi datorezi o explicaţie pentru asta !
Franţuzoaica :
Jean, ce bine că ai venit ! Jaques e terminat, nu mai poate...
Suedeza :
Tu eşti, Olaf ? Eu am terminat, ce-i drept, dar Sven ar vrea să se mai distreze... Alătură-i-te şi tu !
Rusoaica :
Ivane, tu eşti ? În sfârşit, un bărbat adevărat ! Înainte să mi-o tragă, ăsta n-a fost în stare nici să mă ia la palme !
Evreica :
Itzic, tu eşti ? Atunci, cine naiba e ăsta de pe mine ?
Românca :
Ioane, tu mă crezi mai mult pe mine, sau ochii tăi ?
Unguroaica ( în timp ce sare din pat ):
Ioi, dragă !...Nu fii supărat ! O plătit înainte !
Cehoaica :
Pepa, nu te impacienta, dragă ! Tocmai am aflat că, el e noul tău şef !....
Nevasta de secui :
No, dacă ai băut toată palinca din casă, eu cu ce era să-l fi servit pe musafir ?
2. - Dumneata ştii care e raportul dintre putere şi dreptate?
- Nu ştiu, domnule.
- Când puterea are dreptate, dreptatea nu are putere.
- Nu ştiu, domnule.
- Când puterea are dreptate, dreptatea nu are putere.
3. Un tip stă în spatele unui pescar şi îi dă sfaturi. La un moment dat, pescarul se înfurie:
-Ia ascultă, dom'le! Cine prinde peşti aici, eu sau dumneata?
-Nici eu, nici dumneata.
-Ia ascultă, dom'le! Cine prinde peşti aici, eu sau dumneata?
-Nici eu, nici dumneata.
4. ... O echipă de arheologi a descoperit de ce Moise a rătăcit 40 de ani în deşert, împreună cu poporul lui Israel: pentru că era bărbat şi bărbaţii nu întreabă niciodată care-i drumul.
5. ... Lângă cascada Niagara, ghidul se adresează grupului de turişti:
- Dacă doamnele vor binevoi să tacă un moment, veţi putea auzi
zgomotul căderii apelor.
- Dacă doamnele vor binevoi să tacă un moment, veţi putea auzi
zgomotul căderii apelor.
6. ... - Nu-i aşa, mamă, că tata arată foarte distins, destul de tânăr încă, chiar şi cu părul cărunt?
- Da, aşa e. Şi asta datorită mie.
- Da, aşa e. Şi asta datorită mie.
7. ... Toată familia a plecat în excursie cu maşina. Brusc, soţia sare alarmată:
- Aoleu! Întoarce-te, mergem acasă. Am uitat fierul de călcat în
priză. De n-o fi izbucnit vreun incendiu!
- Nu ne întoarcem şi nu va fi niciun incendiu, spune calm capul
familiei. Îmi amintesc precis că n-am închis robinetul de la chiuvetă.
- Aoleu! Întoarce-te, mergem acasă. Am uitat fierul de călcat în
priză. De n-o fi izbucnit vreun incendiu!
- Nu ne întoarcem şi nu va fi niciun incendiu, spune calm capul
familiei. Îmi amintesc precis că n-am închis robinetul de la chiuvetă.
8. ... - Ia ascultă, nevastă. Cînd vecinul nostru şi-a luat frigider nou, ai insistat să ne luăm şi noi unul la fel. Tot aşa, când şi-a luat telefon mobil. Dacă şi-a schimbat tapetul, a trebuit să-l schimb şi eu. Acum, că s-a recăsătorit, eu cum procedez?
9. ... - Sunt cazuri când soţul trebuie să-şi mintă soţia.
- Asta nu-i chiar atît de grav. Mai rău e când trebuie să spună adevărul!
- Asta nu-i chiar atît de grav. Mai rău e când trebuie să spună adevărul!
10. ... - Iubitule, prietenul tău Petrică mi-a spus că arăt extraordinar!
- Dar despre prostie n-a spus nimic?
- Nu, despre tine n-am discutat!
- Dar despre prostie n-a spus nimic?
- Nu, despre tine n-am discutat!
11. ... Un tip şi o tipă. Tipul o sărută duios pe buze. Ea, de plăcere, strînge picioarele şi îi sparge ochelarii....
12. ... Când cere un bărbat mâna unei femei?
Când s-a săturat de a lui.
Când s-a săturat de a lui.
13. ... De ce sărută bărbatul mâna femeii?
Pentru că este mâna sfântă care învie „mortul”.
Pentru că este mâna sfântă care învie „mortul”.
14. - Mămico, de ce poartă miresele rochii albe ?
- Fiindcă exprimă bucuria.
- Atunci, mirele de ce-i îmbrăcat în negru?
- Fiindcă exprimă bucuria.
- Atunci, mirele de ce-i îmbrăcat în negru?
GÂNDURI PESTE TIMP 7 Februarie
Câteva citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu