MATERIALE SELECȚIONATE PENTRI
JOI 5 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE; GÂNDURI PESTE TIMP
JOI 5 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE; GÂNDURI PESTE TIMP
Bună dimineața!
Clic pe imagine, se vor deschide articolele și le veți putea citi în întregime!
Clic pe imagine, se vor deschide articolele și le veți putea citi în întregime!
ARTE 5 Martie
INVITAȚIE LA BALET 5 Martie
De Serghei Prokofiev
Romeo și Julieta
Prokofiev
Romeo și Julieta
Cinderella
Sylvie Guillem: Cinderella:
INVITAȚIE LA OPERĂ 5 Martie
LA GIOCONDA Ponchielli
MUZICĂ 5 Martie
Guitar Forever: Romantic Music, Instrumental Music, Relaxing Music, Background Music
ВЕСЕННИЙ СБОРНИК КРАСИВОЙ МУЗЫКИ*Розы для Вас!!!
Spring Classical Music | Stinging Revival Blossom Vibes
Top 30 Piano Love Songs Instrumental 🎹 Soft Relaxing Romantic Piano Music
Rachmaninoff: Early Piano Works
POEZIE 5 Martie
Radu Stanca, poet, dramaturg, regizor
Biografie Radu Stanca
Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeş — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet şi dramaturg român. Este nepotul lui Dominic Stanca.
A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942.
În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat fiinţă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiţia literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiţi ulterior de criticii şi istoricii literari membrii generaţiei pierdute.
A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ştefan Augustin Doinaş, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoiţescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ş.a.
În poezie a teoretizat baladescul (în eseul Resurecţia baladei (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social.
Dona Juana (1947),
Ştefan Braborescu (1965),
Versuri (1966),
Teatru (1968),
Acvariu (1971),
Poezii (1973),
Roman epistolar (1978),
Versuri (1980),
Doti (versuri, Editura Paralela 45, 2001),
Turnul babel (teatru, Editura Paralela 45, 2002)
A debutat în teatru cu comedia tragică Dona Juana, o reinterpretare a mitului lui Don Juan, căreia i-a fost acordat premiul Sburătorul pe anul 1947.
Patru piese de teatru publicate într-un volum publicat la editura Paralela 45, intitulat Turnul Babel.
Turnul Babel (tragedie)
Drumul magilor (vifleem tragic)
Povestea dulgherului şi a frumoasei soţii (legendă dramatică)
Greva femeilor (comedie).
Piesele sunt reprezentative pentru teatrul de factură poematică creat de Radu Stanca, teatru ale cărui valenţe scenice sunt dublate de virtutile literar-estetice pe care textul le ofera la lectură. [necesită citare] Aceste caracteristici îl apropie pe autorul român de dramaturgi contemporani lui, precum Jean Giraudoux, Jean Anouilh sau Eugene O`Neill. Teatrul Naţional din Sibiu îi poartă numele în prezent.
Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeş — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet şi dramaturg român. Este nepotul lui Dominic Stanca.
A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942.
În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat fiinţă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiţia literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiţi ulterior de criticii şi istoricii literari membrii generaţiei pierdute.
A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ştefan Augustin Doinaş, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoiţescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ş.a.
În poezie a teoretizat baladescul (în eseul Resurecţia baladei (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social.
Dona Juana (1947),
Ştefan Braborescu (1965),
Versuri (1966),
Teatru (1968),
Acvariu (1971),
Poezii (1973),
Roman epistolar (1978),
Versuri (1980),
Doti (versuri, Editura Paralela 45, 2001),
Turnul babel (teatru, Editura Paralela 45, 2002)
A debutat în teatru cu comedia tragică Dona Juana, o reinterpretare a mitului lui Don Juan, căreia i-a fost acordat premiul Sburătorul pe anul 1947.
Patru piese de teatru publicate într-un volum publicat la editura Paralela 45, intitulat Turnul Babel.
Turnul Babel (tragedie)
Drumul magilor (vifleem tragic)
Povestea dulgherului şi a frumoasei soţii (legendă dramatică)
Greva femeilor (comedie).
Piesele sunt reprezentative pentru teatrul de factură poematică creat de Radu Stanca, teatru ale cărui valenţe scenice sunt dublate de virtutile literar-estetice pe care textul le ofera la lectură. [necesită citare] Aceste caracteristici îl apropie pe autorul român de dramaturgi contemporani lui, precum Jean Giraudoux, Jean Anouilh sau Eugene O`Neill. Teatrul Naţional din Sibiu îi poartă numele în prezent.
De-aş fi rege
De-aş fi rege-aş duce-o tot în chefuri
Şi-aş întinde-ospeţe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aş face-o lată
I-aş ucide-a doua zi în beciuri.
Şi-aş întinde-ospeţe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aş face-o lată
I-aş ucide-a doua zi în beciuri.
Mi-aş vopsi picioarele cu roşu,
Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,
Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,
Când ogarul verde, când cocoşul...
Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,
Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,
Când ogarul verde, când cocoşul...
Şi din ţara mea şi-a frumuseţii
Tuturor le-aş face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii şi poeţii.
Tuturor le-aş face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii şi poeţii.
Nocturnă
Întru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere
În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nţeleaptă.
În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă inima-nţeleaptă.
În jur văd numai porţi şi-n porţi ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste faţă.
Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă.
Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste faţă.
Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în sus mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Întâi de jos în sus mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.
Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă şi coboară,
De nu mai ştiu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.
Iar scările mă urcă şi coboară,
De nu mai ştiu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboară.
Şi peste tot o linişte ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-şi linge-n somn trudit aripa
Şi printre arbori vechi foşneşte vântul.
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-şi linge-n somn trudit aripa
Şi printre arbori vechi foşneşte vântul.
Intru-n Sibiu cum intră-n ceaţă luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Şi-n liniştea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Şi-n liniştea ce-ascunde-n ea furtuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.
Intru-n Sibiu livid, sătul de viaţă.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă să dau faţă
Cu mortul care umblă prin cetate.
Dar pregătit pe străzile uitate
În fiecare clipă să dau faţă
Cu mortul care umblă prin cetate.
Prin urmare nu mă mai iubeşti
Prin urmare nu mă mai iubeşti,
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.
Zici acum că toate-au un sfârşit,
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.
Ai dreptate, alte limbi vorbeam
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.
Şi cu toate-acestea am să-ţi port
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.
Prin urmare nu mă mai iubeşti.
Anna Ahmatova
Biografie Anna Ahmatova
Anna Andreyevna Gorenko(1888-1966), poeta de origine rusă, ce a scris sub numele de Anna Akhmatova s-a născut în apropiere de Odesa, Ukraina, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Saint Petersburg, Rusia. Ea a scris mai întâi volumele de poezii romantice, Vecher(Seara, 1912) şi Chyotki(Mătanie, 1914), care au câştigat imediat popularitate şi au avut aprecieri critice positive
La Akhmatova motivul poetic este dragostea, în special cea interzisă şi dragostea tragică.
La maturitate abordează teme civice, patriotice şi religioase în volumele Belaya staya, Podorozhnik( Pătlagină) şi Anno Domini MCMXXI(1922).
Această diversitate a temelor abordate a fost greşit interpretată de criticii oficiali ai URSS clasificând-o "burgheză şi aristocrată". Mai mult, pornind de la o poezie unde trata două motive: dragostea şi Dumnezeu, a fost caracterizată ca fiind jumătate călugăriţă şi jumătate prostituată. Executarea în 1921 a fostului său soţ, Gumilyov, acuzat de participarea la o conspiraţie antisovietică a complicat şi mai mult situaţia ei.
Din 1923 ea a intrat într-o perioadã de linişte completã izgonire literarã, şi nici un volum al ei nu a mai fost publicat în URSS până în 1940. După acest an câteva din poeziile sale au fost publicate în revista literară lunară Zvezda şi a publicat un volum, cu selecţii din poeziile aparute anterior, sub titlul Iz shesti knig care, după câteva luni, a fost brusc retras de la vânzare şi din biblioteci. Cu toate acestea, în Septembrie 1941, în timpul invaziei germane, Akhmatovei i-a fost permis să încurajeze la radio femeile din Leningrad şi St. Petersburg. Apoi fost evacuată la Tashkent, unde ea citea din poeziile sale, inspirate de razboi, soldaţilor răniţi aflaţi în spital. Chiar a şi publicat un numãr de poezii inspirate de rãzboi într-un volum mic apărut în Tashkent în 1943. La sfârşitul rãzboiului s-a întors la Leningrad, unde poeziile sale au început sã aparã în revistele şi ziarele locale.
În August 1946 a fost cu asprime criticată de CC al partidului comunist pentru erotismul, misticismul (din poeziile ei) şi indiferenţă ei politică. Poezia ei a fost criticatã aspru şi ea a fost iarăşi calificată drept prostituatã-cãlugãriţă.
În 1950 a încercat o împăcare cu partidul, scriind un numãr de poezii în care îl elogia pe Stalin şi comunismul sovietic, sperând la eliberarea fiului ei, Lev Gumilyov, care a fost arestat în 1949 şi exilat în Siberia.
După moartea lui Stalin, Akhmatova a fost încet reabilitatã, şi un volum de poezii al ei, incluzând şi unele dintre traducerile ei, au fost publicate în 1958. Dupã 1958 un numãr de ediţii ale poeziilor ei, incluzând unele dintre eseurile sclipitoare despre Pushkin, au fost republicate în URSS.
Akhmatova a tradus lucrări superbe ale altor poeţi şi scriitori cum ar fi: Victor Hugo, Rabindranath Tagore, Giacomo Leopardi etc.
În 1964, în Italia, i s-a acordat premiul Etna-taormina, ceea ce a însemnat o recunoaştere internaţională a valorii poeziei sale, iar în 1965 a primit titlul de doctor onorific la Oxford University.
După moarte faima ei a continuat să crească…
Anna Andreyevna Gorenko(1888-1966), poeta de origine rusă, ce a scris sub numele de Anna Akhmatova s-a născut în apropiere de Odesa, Ukraina, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Saint Petersburg, Rusia. Ea a scris mai întâi volumele de poezii romantice, Vecher(Seara, 1912) şi Chyotki(Mătanie, 1914), care au câştigat imediat popularitate şi au avut aprecieri critice positive
La Akhmatova motivul poetic este dragostea, în special cea interzisă şi dragostea tragică.
La maturitate abordează teme civice, patriotice şi religioase în volumele Belaya staya, Podorozhnik( Pătlagină) şi Anno Domini MCMXXI(1922).
Această diversitate a temelor abordate a fost greşit interpretată de criticii oficiali ai URSS clasificând-o "burgheză şi aristocrată". Mai mult, pornind de la o poezie unde trata două motive: dragostea şi Dumnezeu, a fost caracterizată ca fiind jumătate călugăriţă şi jumătate prostituată. Executarea în 1921 a fostului său soţ, Gumilyov, acuzat de participarea la o conspiraţie antisovietică a complicat şi mai mult situaţia ei.
Din 1923 ea a intrat într-o perioadã de linişte completã izgonire literarã, şi nici un volum al ei nu a mai fost publicat în URSS până în 1940. După acest an câteva din poeziile sale au fost publicate în revista literară lunară Zvezda şi a publicat un volum, cu selecţii din poeziile aparute anterior, sub titlul Iz shesti knig care, după câteva luni, a fost brusc retras de la vânzare şi din biblioteci. Cu toate acestea, în Septembrie 1941, în timpul invaziei germane, Akhmatovei i-a fost permis să încurajeze la radio femeile din Leningrad şi St. Petersburg. Apoi fost evacuată la Tashkent, unde ea citea din poeziile sale, inspirate de razboi, soldaţilor răniţi aflaţi în spital. Chiar a şi publicat un numãr de poezii inspirate de rãzboi într-un volum mic apărut în Tashkent în 1943. La sfârşitul rãzboiului s-a întors la Leningrad, unde poeziile sale au început sã aparã în revistele şi ziarele locale.
În August 1946 a fost cu asprime criticată de CC al partidului comunist pentru erotismul, misticismul (din poeziile ei) şi indiferenţă ei politică. Poezia ei a fost criticatã aspru şi ea a fost iarăşi calificată drept prostituatã-cãlugãriţă.
În 1950 a încercat o împăcare cu partidul, scriind un numãr de poezii în care îl elogia pe Stalin şi comunismul sovietic, sperând la eliberarea fiului ei, Lev Gumilyov, care a fost arestat în 1949 şi exilat în Siberia.
După moartea lui Stalin, Akhmatova a fost încet reabilitatã, şi un volum de poezii al ei, incluzând şi unele dintre traducerile ei, au fost publicate în 1958. Dupã 1958 un numãr de ediţii ale poeziilor ei, incluzând unele dintre eseurile sclipitoare despre Pushkin, au fost republicate în URSS.
Akhmatova a tradus lucrări superbe ale altor poeţi şi scriitori cum ar fi: Victor Hugo, Rabindranath Tagore, Giacomo Leopardi etc.
În 1964, în Italia, i s-a acordat premiul Etna-taormina, ceea ce a însemnat o recunoaştere internaţională a valorii poeziei sale, iar în 1965 a primit titlul de doctor onorific la Oxford University.
După moarte faima ei a continuat să crească…
Cantecul ultimei intalniri
Sta pieptu-mi gata sa
se franga,
Fara putere, inghetat,
Manusa pentru mana stanga
Pe mana dreapta-am imbracat.
Ca sui un munte, imi paruse,
Si treptele erau doar trei ...
" Hai, mori cu mine ! " toamna-mi spune
Tinandu-mi calea sub un tei.
" Ursitele mi-au fost haine,
Si ma-nselara zi de zi ... "
Raspuns-am trista : " Si pe mine !
Cu tine-odata voi muri ".
Aceasta-i ultima cantare.
Priveam spre casa de candva -
Galbuie si nepasatoare
Lumina-n dormitor ardea.
Pe luna noua, intr-o seara ...
Pe luna noua, intr-o
seara,
M-a parasit iubitul. Si ...?
" O, dansatoarea mea pe sfoara,
Cam cat vei supravietui? "
Eu i-am raspuns ca nu ma doare
Si ca-i mai bine pentru noi,
Dar sa m-aline nu-s in stare
Nici cele patru cape noi.
Un gol adanc sub pasi se casca,
Acelasi gol in suflet simt ...
Mi-admir umbrela chinezeasca,
Pantofii proaspat dati cu-argint.
In sala - vechea veselie,
Surade gura mea oricui.
Dar inima, ea stie, stie,
Ca-n loja cincea, nimeni nu-i ...
Si casa, si gradina ta intinsa...
Si casa, si gradina ta intinsa
Le voi lasa, chiar pentru-un trai pustiu.
Te voi slavi in versurile-mi, insa,
Cum n-a facut femeie-n lume, stiu.
Iubita-ntr-una vei pandi s-apara
In raiul pentru ochii ei creat,
Iar eu, iesind la targ cu-o marfa rara -
Iubirea ta - voi scoate-o la mezat.
MI-E DOR DE TINE, FATĂ DRAGĂ
Mi-e dor de ochii tăi cei mici
Ca două bile jucăușe;
În noapte păreau licurici,
Iar ziua, ochi ca de ”păpușă”.
Mi-e dor de mersul legănat
Pe piciorușe mici și late;
Te văd fugind după vânat
Și după vrăbii zvăpăiate.
Mi-e dor de coada ta cea mică
Și de privirea îndrăzneață;
Te văd și-acuma în tunică
Părând atâta de măreață.
Mi-e dor să mergem la plimbare
Oriunde și oricând doream,
Ori la pădure, pe cărare,
Sau ne uitam afar pe geam.
Mi-e dor de viața lângă tine!
Vor trece zile, poate luni,
Dar pentru noi nu va fi bine,
Nu vom putea să mai fim buni!
Mi-e dor ca într-o zi anume
Să fie iarnă, toamnă, vară,
Când vom ieși din nou în lume,
Să vină iar o primăvară
Și să apari așa deodată,
Cum te-am găsit atunci în iarnă;
Erai micuță, nemâncată...
Și te-am vârât direct în haină.
Iar la final îți cer iertare,
Cățelul nostru credincios,
Că am recurs la operare
În loc să te cinstim cu-n os!
P S
Elogiam mai ieri câțiva veterinari
Din nu știu ce motive personale,
Că sunt profesioniști și că sunt mari,
Că-s diferiți cei ce tratează animale,
Dar, oameni buni, chiar dacă-i animal
Cu șanse minime de viață,
Nu trebuie să știm și noi, normal,
Ce riscuri sunt și dacă scapă?!
Sanda Elena Dicu 04.03.2015
TEATRU/FILM 5 Martie
Ciuleandra - Liviu Rebreanu
SFATURI UTILE 5 Martie
SUCUL DE CĂPȘUNE ȘI SFECLĂ
Capsunele contin o cantitate mare de vitamina C, E, B1, B2, B6, K, PP, antioxidanti (fenoli-antocianine si elagitanine) si acid folic (indispensabil pentru femeile gravide, deoarece contribuie la dezvoltarea fatului). De asemenea, capsunile contin fier, calciu si magneziu, dar si fibre, care usureaza procesul de digestie. Gratie acestei compozitii, ajuta la mentinerea integritatii tesuturilor, a unghiilor si parului, dar si a sanatatii pielii.
Capsunele, REMEDIU MIRACULOS pentru oxiuri, afectiuni hepatice, reumatism, anemie
Capsunele, REMEDIU MIRACULOS pentru oxiuri, afectiuni hepatice, reumatism, anemie
Sucul de detoxifiere cu capsune si sfecla nu numai ca este delicios, ci si extrem de sanatos. Efectul principal al acestei combinatii este detoxifierea organismului si incarcarea lui cu cele mai bune vitamine. Pentru a-l prepara, aveti nevoie de:
- 1 sfecla rosie
- 1 grapefruit
- 2 portocale
- 4 morcovi
- 8 -10 capsune
Dati toate ingredientele la storcator si beti imediat amestecul pentru a beneficia de toate beneficiile sale.
Sfecla rosie este un superaliment nutritiv cu multe beneficii pentru sanatate. Vitaminele A, C, complexul B, sulful, sodiul, calciul, fierul, iodul, potasiul si antioxidantii din sfecla rosie ajuta la tratarea mai multor afectiuni. Se poate consuma sub diverse forme, fie o putem stoarce si bea sucul, fie o consumam cruda sub forma de salata sau fiarta, fie in supa sau in piureuri, fie la cuptor. O multime de preparate culinare pot capata culoare, savoare si un plus de vitamine prin simpla adaugare a sfeclei rosii. Sucul de sfecla rosie, pe langa beneficiile aduse organismului, este si un aliat redutabil in boli grave, precum cancerul, precum si in ameliorarea efectelor chimioterapiei si radioterapiei, spun specialistii.
7 calitati ale unei femei care atrag magnetic un barbat ! | Eu stiu TV
GÂNDURI PESTE TIMP 5 Martie
Citate Hortensia Papadat Bengescu:
· * Degeaba strigi nevoia ta celor ce nu vor să audă.
· * Supremul duşman al femeii e înduioşarea.
· * Prietenia... ce dar al vieţii! Să suferi şi să fii singur, dar să ştii că undeva, cineva te iubeşte. Să fii trudit, dar să ştii că sunt braţe care ar vrea să te poarte. Să-ţi fie frig.. şi să-ţi aduci aminte de sânul cald al prieteniei. Să nu te odihneşti, să suferi, să tremuri... Dar să ştii.
· * Nu se poate să te azvârli puternic, vioi şi încrezător în valurile vieţii, şi ea să nu te scoată la limanul fericirii.
· * Nu poţi vorbi de unele lucruri cu cei cari te-ar înţelege, seamănă ca şi cum ai răscoli cu mâna în cărbuni aprinşi. Cu cei ce nu înţeleg, iar nu poţi vorbi.
· * Ai văzut tu cum mersul femeiei se leagănă, mlădiind capricios trupul pe resorturile fragede ale încheieturilor? În gestul acela, ea se iubeşte ades pe ea singură.
· * Urâtul e totdeauna vinovat.
· * Egoismul e zeul cel mare. Nu e la baza existenţei noastre? Şi dacă egoism înseamnă viaţă, tot el înseamnă şi fericire.
· * Iluziile sunt singura pomană ce putem risipi în treacăt... şi vise trecătoare. Numai ele nu înşală. Ele nu promit nimic.
· *Degeaba se fac revoluţii: totdeauna vor fi tari şi slabi, stăpâni şi sclavi - la vals unul care conduce şi altul care urmează.
· * Opera mea s-a scăldat întâi în întregime în apa sufletului.
Citate Iuliu Maniu
Citate Radu Stanca:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu