sâmbătă, 11 aprilie 2020

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 12 APRILIE 2020

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE


LA MULȚI ANI CELOR CE SĂRBĂTORESC ASTĂZI ONOMASTICA ( SUNT ȘI EU PRINTRE EI)!

ARTE 12 Aprilie
INVITAȚIE LA OPERĂ 12 Aprilie

COSÌ FAN TUTTE Mozart – Royal Opera House



 INVITAȚIE LA BALET 12 Aprilie

Балет "Щелкунчик"/ "The Nutcracker" ballet

MUZICĂ 12 Aprilie

When I Fall In Love! (1O1 $trings)(1-Hr. H.D. Romantic Music Video) #ProfHowdy


Baladas En Ingles 2020 ♥ Baladas Romanticas En Ingles♥ Canciones Romanticas en Inglés 2020






POEZIE 12 Aprilie

 Vintilă Ciocâlteu, poet român
Biografie
născut la 12 aprilie 1890 la Pleniţa, fiul învăţătorului Mihail Ciocâlteu şi al Anei.
   Vintilă Ciocâlteu a fost profesor al Catedrei de chimie generală medicală şi chimie biologică la Facultatea de Medicină din Bucureşti, decan al Facultăţii de Medicină şi scriitor, colaborator al revistei Gândirea. După studii medicale la Bucureşti, s-a specializat la Berlin cu profesorii E. Salkowsky (chimie bio­logică), Leonor Michaelis şi Peter Rona (chimie fizică, chimia biocoloi­zilor, matematică); a fost bursier al Fundaţiei Rockefeller, la recomandarea profesorilor Ion Cantacuzino, Fr. Rainer şi D. Danielopolu, la Boston studiind biochimia (cu Otto Follin), la Cambridge – chimia organică (cu W. H. Milles) şi schimburile gazoase respiratorii (cu Joseph Barcroft). Cunoscut în lumea ştiinţifică datorită „reactivului pentru dozarea fenolilor Folin-Ciocâlteu“. A propus o nouă metodă de determinare a mercurului în organism şi un procedeu de calculare a volumului globular. A publicat, împreună cu profesorul Folin, o serie de lucrări ce l-au făcut extrem de apreciat: „Observaţii preliminare asupra avantajelor şi limitelor dozării tirozinei şi triptofanului prin reactivul fenoloc“; „Asupra hidrolizei substanţelor proteice cu alcaline“; „O metodă colorimetrică nouă pentru dozarea tirozinelor în hidrolizatele proteice“; „Asupra dozării triptofanului“; „Tirozina şi triptofanul din proteine“; „Prepararea sulfatului mer­curic pur“. A înfiinţat şi coordonat Laboratorul de analize medicale „Dr. Vintilă M. Ciocâlteu şi dr. Stela Lăzărescu“ din Bucureşti.
    A debutat ca scriitor în revista Gândirea, la 15 ianu­arie 1925, cu poeziile „Singur“ şi „Toast“; Nichifor Crainic l-a cooptat apoi în comitetul redacţional al revistei. Opera literară: „Adânc împietrit“ (Ed. Ramuri, Craiova, 1932), „Poezii“ (Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II“, Bucureşti, 1934).
   Din anul 1944, a început calvarul pentru profesorul Ciocâlteu: se dorea scindarea catedrei pe care o conducea. Chimistul Simion Oeriu (1902–1976), „un doctor mediocru, dar cu state politice în Comisia de Armistiţiu“ (Cicerone Ioniţoiu), ce aparţinea de „nucleul sovietizant de la Socola, Iaşi, migrat la Bucureşti şi protejat de C.I. Parhon“ (după cum scrie C. D. Zeletin în prefaţa reeditării volumului „Adânc împietrit“), va fi „găzduit“ în catedră. Solicitând profesorului Gr. T. Popa, decanul facultăţii, votul pentru Catedra de chimie biologică şi primind răspuns negativ, aceasta având deja titular, Oeriu îi răspunde: „Profesorul Vintilă Ciocâlteu va fi epurat“. Ulterior, printr-o adresă semnată de ministrul Ştefan Voitec, obţine suspendarea profesorului Ciocâlteu. Gr. T. Popa îi dă un concediu medical pentru o lună, pentru a temporiza situaţia, însă Simion Oeriu, ajuns ministru secretar de stat, modifică legea universitară şi, printr-un gest incalificabil, cere împărţirea catedrei profesorului Ciocâlteu, pe care-l cheamă, pentru a-l înjosi, împreună cu întreg colectivul său, la biroul pe care-l avea la Comisia de Armistiţiu.
   Gr. T. Popa reacţionează faţă de acest „spectacol degradant şi imoral“ şi se opune acelora care au apărut „ca ciupercile după ploaie, persoane care vor să evite concurenţa leală bazată pe merite“. Despre Oeriu afirmă că „a înfrânt regulile eticii universitare, candidând pentru o catedră ocupată de titular“ şi îl consideră „inapt să educe tinerii prin exemplul său“.
   La 3 februarie 1947, s-a pus în discuţie, în consiliul profesoral al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, situaţia catedrei şi a profesorului Vintilă Ciocâlteu. „Ca într-o tragedie antică, profesorul Vintilă Ciocâlteu a venit în mijlocul nostru pentru a-şi face spovedania ultimă, liniştit în aparenţă, cu vorbe alese şi cerându-ne mereu iertare, dar extrem de chinuit în forul său interior. (...) Şi a spus, înfiorându-ne cu expresia: «Vine pentru fiecare clipa cea mare când trebuie să se întrebe: ce-ai făcut în viaţă? Şi când această clipă va veni şi pentru mine, când voi fi rece şi nu voi mai fi cald ca acum când vă vorbesc, îmi voi pune şi eu această întrebare, şi atunci nu voi putea răspunde decât conştiinţei mele». (...) Cu acestea spuse, Vintilă Ciocâlteu s-a aşezat pe scaunul plecării lui pentru totdeauna din viaţă. (...) Moartea lui n-a fost o moarte naturală.“, a scris Gr. T. Popa despre tragicul sfârşit al prietenului său.
   La Cimitirul Belu, peste trei mii de oameni l-au condus „la aşezarea lui ultimă, sub o piatră pe care se găseşte drept epitaf doar iscălitura lui şi nimic altceva“.

 Poezii
Paradoxal
__

Sa piei din fata mea, femeie rea,
Cu ghiare'n vorba si cu dintii suliti,
Cu ochii reci, sparturi de peruzea,
Cu sanii din granitul de pe uliti!

Cum cocostarcul, pazitor de lacuri,
Sondeaza spatiul stand intr'un picior,
Cand ma gandesc ca-ti dau un sens in veacuri,
Ursuz pustiul vietii imi masor.

Si totusi te iubesc!Paradoxal!
Ti-e trupul svelt ca lugerul de nufar
Si-l mangai c'un salbatec gest oval!

Prin tine cuget si prin tine sufar!
Vibrand iti pipai mijlocul in bal,
Si-acasa te-asi inchide intr'un cufar!
                                  (Adanc impietrit)




Toamna
__

Ploua!
Cafeneaua'i goala!
Cine oare-o fi murit
La vecini?
Zaresc inerta forma grava sub lintoliu!
Cioclii au furat poseta
Cu manerul aurit
Si-au ascuns-o'n dric,
Pe scanduri,
Sub perdelele de doliu!

Vantul isi ineaca spaima
In baltoacele murdare!
Iures vajee in volburi,
Suera.
Se abate'n flamuri,
Intra'n gangurile caselor,
Rastoarna usi si geamuri,
Rasbufneste
Si se umfla
Ca sa sufle'n felinare...

Iarasi scot din naftalina
Macferlanul vechi si rupt!
Chem cosari sa-mi dreaga soba
Si la geamuri trag oblon!
Schimb doar ghetele!..Perechea
De acum un an a supt
Tot noroiul de pe strada
Prin pingeaua de carton...
                      (Crugul vremii)




In miez de noapte
___

Astrele sticlind in zare
Pierd lumina din nimic:
Fara jug e carul mare,
Fara osii carul mic.

Closca isi aduna puii
De pe caile lactee,
Grei de rod se frang gutuii,
Joaca umbre pe alee.

Meteorii stinsi in timpuri
Flacari se aprind si ploua
Aur negru peste campuri,
Sgura veche, viata noua.

Luna isi deschide ochii
In culcus de vai si creste,
Dintr'un nor isi face rochii
Si oglinda din ferestre.


Tacere
__

Tacere!..Suflet impietrit!..
Ca Atlas lumea o ridic
Din pagini, micul infinit,
In spatiu, marele nimic!...
..............................................

Postfata
__

Haid' cetitorule, inchide cartea
Si dormi, e timpul sa te odihnesti:
La ce sa'nveti ce fire toarce moartea
Cand plin e sacul vietii de povesti.

Am vrut cu vraji din piept sa ti-o desprind
Sa stii si tu cum s'o privesti in fata,
Dar obosit tu casti,- si plec zambind
Ca Amundsen spre pol, pe'ntins de ghiata.

Te las!..M'asteapta'n munti prapastia
Cu gura larga si cu dinti de stanci,
In fundu-i vreau sa trag cu prastia
S'aud vuind tacerile adanci.

Mihail Steriade, poet
Biografie
Mihail Steriade
Nastere: 12 aprilie 1904, Focsani
Deces: 1992

S -a nascut in Focsani la 12 aprilie 1904, Este, in localitate, elev al poetului simbolist IM. Rascu.

Isi continua studiile superioare la Bucuresti, iar in 1928 este licentiat „ magna cum laude " al Facultatii de Litere si Filosofie.

Debuteaza in volum de timpuriu, la 19 ani, cu placheta de versuri Pajistile sufletului, in 1923, urmata, indeaproape, de alte volume de poezii.

Colaboreaza, de-a lungul vremii, la reviste literare de prestigiu: „Convorbiri literare", „Bilete de papagal", „Adevarul literar si artistic", „Gazeta literara", „Romania literara" s.a. Un timp este profesor la liceele „Sf Sava"si „Matei Basarab" din Bucuresti, unde, la inceputul anului 1929, impreuna cu Radu Boureanu, Virgil Huzum, Mircea Damian si altii, intemeiaza „Gruparea generatiei tinere", menita sa promoveze talentele in formare. in acelasi an pleaca in Franta cu intentia de a obtine doctoratul in litere.



Traduce din poetii francezi, intretine contacte intelectuale cu Enescu, Brancusi, Ana de Noailles, Martha Bibescu; devine poet de expresie franceza.

Din 1956 poetul locuieste in Belgia; si aici duce o activitate sustinuta pentru cunoasterea culturii romanesti in multiplele ei valente. Fondeaza si conduce, incepand cu 1966, la Bruxelles, Institutul de Limba si Literatura Romana „Mihai Eminescu"; editeaza, din 1967, un periodic de inalta tinuta, „Lejournal roumain despoetes", traduce foarte mult, indeosebi in franceza si engleza, din marii nostri poeti, tipareste in editura proprie „Soveja "si pagini antologice din literatura romana, fiind un autentic si neobosit ambasador al literaturii si culturii romanesti in spatiul lingvistic francez. Moare in anul 1992.

Poetul Mihail Steriade este un elegiac deschis, dornic de claritate si lumina, realizate in latura confesiva de mare sinceritate. Ca multi altii, plecati de pe meleagurile natale, nostalgia locurilor revine si la Steriade in infuzii lirice libere.

Volume de versuri:

Pajistile sufletului, Focsani, Tipografia invatatorul roman, 1923;
Vremelnicii, Focsani, Tipografia invatatorul roman, 1924;
Meduza, Focsani, Tipografia invatatorul roman, 1925;
Rumeurs sans aurores, Focsani, Tipografia invatatorul roman, 1926;
Ceramica, Bucuresti, Tipografia Institutului de Arte Grafice Tiparnita, 1928;
Poeme, Editura Minerva, Bucuresti, 1971, (colectia Retrospective lirice).

Poezia Ceramica a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Tipografia Institutului de Arte Grafice Tiparnita, 1928.

 Poezii
Aș trăi doar în izvoare
poezie [ ]
Aș trăi doar în izvoare,
de mi-ar fi gândul curat;
ori pe lujer de cicoare,
având sufletu-mpăcat.

Și aș fi o voce clară,
de m-aș prinde vântului,
alergând din țară-n țară,
dând ocol pământului.

Om ceresc și fără nume,
o sinteză de roman.

Dar cum toate trec în lume,
viața-mi trece, eu rămân.

În larg
poezie [ ]



Cu vâsle grele odihnind de-a valma,
în ape pline de plutiri lovesc cu palma.
E noapte-n largul mării, și e lună.
Tu poate dormi de mult ; eu cânt a voie bună
și-n barca mea e-atâta râs și-atâta cânt
că tu m-ai crede mag, nebun, sau rege.
Dar valul mării a-nțeles ce sunt
și cântul meu în spumă mi-l culege.



Privind printre zabrelele de visuri
poezie [ ]


Ma uit printre zabrelele de visuri
La viata,
Asa cum un copil se uita printre gratii
In soarele de dimineata
La cusca unei paseri.

Si cand trudit mi-acopar ochii
Privesc atunci adanc in mine
Si inteleg menirea soartei :
Cu suflet strans in colivii de trup,
Cu trupuri stranse-n colivia vietii,
Ne irosim privirile cersind
O zare fara zid si gratii ...






  Ionuț Caragea 

Zborul cu ochii închişi pe aerul aripii lipsă

de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei mai sensibili
şi cei mai aroganţi
care este unul şi acelaşi lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
şi înţelege tot
de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei ce cred
dar care nu o spun
şi cei ce se opun, chiar dacă şi ei
acceptă curgerea cuvântului precum
lacrima şi picătura de sânge
de boala scrisului nu te poţi vindeca
prin beţia cuvintelor celorlalţi
ca să uiţi cine eşti
de unde vii şi unde trebuie să mergi
şi nici nu te poţi lega de cuvânt
ca de-un pietroi
apoi să te arunci în amontele inimii
de boala scrisului nu te poţi vindeca
prin ecoul cuvântului
şi nici prin tăcere, ţinând pasărea
închisă în colivie
doar zborul cu ochii închişi
pe aerul aripii lipsă
când aerul e sufletul tău, călătorind
între lumile cuvântului

Iubire cu erată

de mi-ar fi dat să cer, aş mai trăi o viaţă,
aceeaşi, dar văzută cu ochii de acum.
de ce? m-aţi întreba... v-aş spune, clar, în faţă:
aş vrea să-mi scriu finalul la ultimul volum.
finalul? ce vă miră, e unicul cuvânt
şi prima mea durere cu lacrimi pe obraz,
e mama mea de-a pururi şi tatăl meu cel sfânt,
e dulcea fericire şi cel mai greu necaz.
de mi-ar fi dat să cer, dar cine poate cere
ceva ce nu-i al lui şi nu a fost vreodată?
pe veci mă resemnez în neguri de tăcere,
volumul meu s-a scris: iubire cu erată.

O patrie şi un mormânt

trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule şi atrii
îmi curge-acelaşi sânge sfânt.
trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc şi în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.
trăiesc aceeaşi melodramă
prin vise şi prin alte vieţi,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineţi.
trăiesc cu ochii şi cu gândul
la ce a fost şi ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.
trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-acelaşi aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreţi să mor?



 Platon Pardău
Despre Platon Pardău
În timpul lui Ceaușescu, Platon Pardău își petrecea, în fiecare an, prima parte a lunii august la mare: stătea în balconul camerei lui din vila scriitorilor de la Neptun și lucra, în timp ce toată lumea se afla la plajă. Așezat pe un șezlong, ținea mașina de scris pe genunchi și bătea fără întrerupere, ca și cum ar fi avut alături o ciornă, deși, în realitate, compunea textul pe loc. Figura lui napoleoniană, căreia doar un tricorn îi lipsea pentru a-l evoca întru totul pe învingătorul de la Austerlitz, exprima o încredere deplină în actul scrisului.

În această stare de spirit ( chiar dacă nu întotdeauna într-un balcon), Platon Pardău (născut la 1 decembrie 1934 la Vatra Dornei) a scris de-a lungul anilor mii și mii de pagini de versuri, proză, teatru și publicistică. A început prin a scrie versuri. Numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat - Arbori de rezonanță, 1963, Monolog, 1965, Vânătoarea interzisă, 1967, Pasărea vine la noapte, 1968, Planete albastre, 1970, Moartea lui august, 1972, Acasă, 1973 etc. - sunt lipsite de valoare. Ele ne documentează însă asupra unei anumite caracteristici a poeziei românești din acel moment - interesul pentru fantasticul folcloric - și ne dau o idee și despre curiozitatea manifestată de autor față de tehnica elaborării unui text. Această curiozitate îl va determina mai târziu să experimenteze - cu un succes relativ - diverse procedee epice inventate de prozatorii sud-americani, în vogă atunci în toată Europa.

Ca poet, Platon Pardău folclorizează superficial și voios. Cea mai mare parte din versuri datează din perioada în care era redactor-șef la ziarul local Zori noi din Suceava, în paginile căruia semna aproape zilnic reportaje și însemnări improvizate - la fel - cu o ușurință surâzătoare. Era un scriitor printre activiști, ceea ce îl flata, și un activist printre scriitori, ceea ce nu-l complexa. În 1970 a publicat și un roman, Scara lui Climax, tot de inspirație folclorică, lipsit - și el - de semnificație literară.

Stabilit la București, Platon Pardău și-a reconsiderat scrisul, în conformitate cu noua lui condiție socială, aceea de scriitor. În cel mai scurt timp s-a pus de acord și cu moda literară, publicând un roman despre \"obsedantul deceniu\", Ore de dimineață, 1972. Romanul, scris simplu și alert, în stil gazetăresc, s-a remarcat - și se remarcă și azi - prin senzația de viață transmisă cititorilor, prin curajul de a oferi, în locul unor portrete ale contemporanilor retușate propagandistic, instantanee. Autorul a exploatat ingenuu un \"material documentar\" rămas în memoria lui de pe vremea când îi frecventa pe activiștii PCR din Suceava și îi studia îndeaproape, în nuda lor realitate, dar scria articole despre fantasmatici eroi ai muncii socialiste.

Au urmat alte romane \"realiste\": Aproapele nostru aproape, Buc., Em., 1973, Ciudata mișcare a inimii în aprilie, 1974, Mergând prin zăpadă, 1975, Cercul, 1976. Toate sunt însă în mod fatal nerealiste în raport cu Ore de dimineață, pentru că în cuprinsul lor nu mai este vorba de trecutul imediat incriminat în mod oficial de Ceaușescu, ci chiar de epoca Ceaușescu. Autorul, precaut, se rezumă acum la reprezentarea conflictului numit de Marian Popa cu sarcasm \"lupta dintre bine și mai bine\".

În 1978 scriitorul apare în fața publicului complet schimbat, ca și cum s-ar fi supus unei operații de chirurgie estetică, publicând o carte funambulesc-fantezistă: Minunata poveste a dragostei preafericiților regi Ulise și Penelopa ( Buc., Em.). În paginile acestei cărți, parodie liberă a Iliadei și Odiseei, întâmplările se dezvoltă arborescent unele din altele, relativizând până la a face de nerecunoscut mitul homeric. În mod evident, Platon Pardău și-a luat cetățenie literară sud-americană ( deși modelul lui imediat este romanul Omul care semăna cu Oreste al spaniolului Alvaro Cunqueiro). El își pune în valoare acum un talent de inventator de povești și de causeur pe care înainte și-l risipea în discuțiile cu prietenii și în luările de cuvânt de la ședințele de partid. Noua formulă se dovedește a fi productivă, generând numeroase romane: Scrisorile imperiale, Buc., CR, 1979, Omul coborât din turn, Buc., Alb., 1980, Diavolul de duminică, Buc., Em., 1981, Limita de vârstă, Buc., CR, 1982, Tentația, Buc., Em., 1983, Rezerva specială, 1984, Ultima tentație, 1985, Portretul, 1986, Scrisorile venețiene, 1987, Bănuitele primejdii, 1988.

În mod paradoxal, exploatând posibilitățile nelimitate ale fanteziei, scriitorul a devenit până la urmă previzibil. Cauza o constituie modul său exterior de a trata literatura, tendința de a face din misterul creației o tehnologie.

Piesele de teatru - Iubirile de-o viață, Ioneștii, Capcana, Luna de miere etc. -, inspirate din viața de fiecare zi, au mult de pierdut din cauza manierei sofisticate de problematizare a existenței, expresie a dorinței autorului de a plăcea și criticii de specialitate, și autorităților.

În general simpatizat de lumea literară, Platon Pardău a rămas dintr-odată fără acest capital afectiv în 1987, când, împreună cu Vasile Băran, a relatat de pe o poziție oficială, într-un reportaj publicat în România literară, desfășurarea grotescului proces moral și ideologic \"de la Gârbovi\" înscenat de partidul comunist scriitorului Ion Anghel-Mânăstire.

După 1989 a participat tot mai puțin la viața literară. A murit - aproape ignorat - la 12 aprilie 2002.
Alex. Ștefănescu despre Platon Pardău (din rev. România literară, nr. 30/2003)
Mișcare în mai
poezie [ ]
din Monolog (1965)




Toate sunt drumuri acuma: palida
păpădie plutind pestre pietre,
greierii prin ierburile mari, ciocârlia
zvârlindu-se-n cer; toate umblă
în felul lor după soare, toate se recunosc
în statura înaltă a zilei de mai.

E-un fel de mișcare înainte și-n sus,
cu dealurile vibrând de atâta lumină;
Și păsările în formă de ciutură
s-au aplecat spre pământ.

A început și iernatecul alb...
Cum mi se risipesc solzii de veche rășină...
Acum, ca-n obiceiuri de început de an,
vin dănțuind animalele
și mi se închină.

TEATRU/FILM 12 Aprilie

 Florin Zamfirescu, actor român
Biografie
Florin Zamfirescu, numele la naștere, Gheorghe Florin Zamfirescu (n. 12 aprilie 1949, Călimănești, Vâlcea) este un actor, pedagog și regizor român.
Născut în orașul Călimănești, Vâlcea, Florin Zamfirescu a frecventat și absolvit atât școala generală cât și liceul în localitatea natală. În anul 1967 a intrat pe primul loc la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie Ion Luca Caragiale din București la Facultatea “Arta Actorului”, clasa Profesor Constantin Moruzan, absolvind-o 1971 ca șef de promoție. Fiind repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, s-a mutat după doi ani la București, în noiembrie 1973, la Teatrul Giulești, actualmente Teatrul Odeon. Între anii 1991 și 1994 a funcționat ca director adjunct artistic al acestui teatru. Începând cu 1996 și până în prezent lucrează la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București (cunoscută și sub acronimul UNATC) ca profesor universitar. A fost rector al UNATC din ianuarie 2000 până în 2008. În paralel cu aceste activități, și-a continuat activitatea de actor de scenă și film, respectiv ulterior de regizor de teatru, din 1974 până în prezent.
Debutul său absolut s-a produs la 27 martie 1966, când, în calitate de elev de liceu, a participat la emisiunea-concurs televizată Dialog la distanță în care a recitat cu succes poezia Legenda mănăstirii Argeș. Mai târziu ca student al IATC, a interpretat în cadrul Studioului Cassandra roluri în piese scrise de Costache Facca (personajul Ianache din Comedia Vremii), Constantin Negruzzi (Mitropolitul din Alexandru Lăpușneanu), respectiv personajul Varravin din piesa A murit Tarelkin de Suhovo-Kobalin, ca parte a examenului de diplomă. A fost, de asemenea, parte a echipei de producție a piesei “Divertisement 70”, considerată un simbol al generației sale.

Actor de scenă[modificare | modificare sursă]

Actor de film[modificare | modificare sursă]

Actor de televiziune[modificare | modificare sursă]

  • A interpretat un rol în serialul de televiziune Lumini și umbre, regizat de Andrei Blaier și Mihail Constantinescu (24 episoade)
  • A interpretat roluri în numeroase scenarii de radio și televiziune, începând cu 1974.
  • De asemenea, a jucat rolul lui Gheorghe Someșanu în serialul În derivă (serial HBO produs în România).

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Activitate regizorală[modificare | modificare sursă]

1988 –„Visul unei nopți de vară” de W. Shakespeare la Studioul Casandra
1989 –„La Locandiera”de Goldoni la Teatrul Toma Caragiu Ploiești
1990 -„Năpasta” de I. L. Caragiale la Teatrul Mihai Eminescu Chișinău
1992 -„Gaițele” de Al Kirițescu la Studioul Casandra și apoi La Teatrul Mic – București
1995 -„Există Teatru?” spectacol coupe după Cehov și Giraudoux la Stud. Casandra
1995 -„Casa de pe graniță” de Sl. Mrozeck la Teatrul Româno-American- București
1996 -„Adunarea femeilor” de Aristofan la Teatrul Mihai Eminescu - Botoșani
1996 -„Conu' Leonida față cu Reacțiunea” de Caragiale la Teatrul Mihai Eminescu - Botoșani
1997 -„Norii” de Aristofan la Teatrul Sică Alexandrescu - Brașov
1999 -„Trei surori “ de AP Cehov la Studioul Casandra
2000 -„Visând o limbă în care să ne înțelegem cu toții" de.... Teatrul Radu Stanca, Sibiu.
2002 -„Gaițele‘‘ la Teatrul Radu Stanca din Sibiu
2002 - „Anonimul venetian‘‘, la Teatrul Radu Stanca din Sibiu
2003 - „Norii‘‘ de Aristofan la Teatrul Radu Stanca din Sibiu
2004 - „Vulpoiul‘‘ la Teatrul Radu Stanca din Sibiu
2007 – „Cum vă place‘‘, “Visul unei nopți de vară”, de W. Shakespeare, Trei surori – de Cehov, spectacole de diploma cu absolventii an IV, jucate la Teatrul Odeon
2008 – „Iubire confort II‘‘- trupa teatrului D’Aia

Activitate pedagogică[modificare | modificare sursă]

  • Intre 1974-1978 –asistent la Catedra de Arta Actorului IATC IL Caragiale
  • Din 1986 până în 1996 angajat cu ora sau în cumul la IATC-ATF-UATC- UNATC București, iar din 1996 transferat la UNATC ca Profesor Universitar.
  • Intre 1997-2004 conduce, ca Profesor cu cumul, primele doua clase de Arta Actorului la “Universitatea Lucian Blaga” din Sibiu.
  • Publică în 1989, în Almanahul Revistei Teatru un studiu în sprijinul tinerilor care doresc să devină actori.
  • În anul 2001 membru în juriul Festivalului internațional de teatru experimental de la Cairo - CIFET.
  • Doctor în arte 2002 cu lucrarea Actorie sau magie
  • In 2005 publica o carte de povestiri numita Catifea.
  • 2008 – coordonator de an IV Arta Actorului la UNATC I.L.Caragiale, si actor la Teatrul Odeon din Bucuresti
  • 2008-2009 Membru in comisia de selectie REALATATEA TV numita Bursa Valorilor Romanesti
  • 2009 – coordonator al anului I Arta Actorului UNATC I.L.Caragiale, actor la Teatrul Odeon Bucuresti




GÂNDURI PESTE TIMP 12 Aprilie
Abraham Lincoln - citate

 1. Nu sunt dator să înving, dar sunt dator să fiu cinstit. Nu sunt dator să izbândesc, dar sunt dator să îmi respect principiile.
2. Nu mă interesează dacă Dumnezeu este de partea noastră. Principala mea grijă este ca noi să fim de partea Lui, deoarece Dumnezeu are întotdeauna dreptate.
3. Este uşor să crezi în lucrurile pe care le poţi vedea şi atinge;de fapt acest lucru nu are nimic de-a face cu credinţa. În schimb, a crede în lucrurile invizibile reprezintă un triumf şi o binecuvântare.
4. Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere.
5. Lăsaţi-i pe oameni să cunoască adevărul şi ţara va fi în siguranţă.
6. Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.
7. Am observat că tot timpul îndurarea aduce rezultate mai bune decât justiţia strictă.
8. Un prieten este cineva care are aceeaşi duşmani ca şi tine.
9. Eu merg încet, dar nu merg niciodată înapoi.
10. În această tristă lume în care trăim, suferinţa vine la toţi, iar la cei tineri, aduce şi cea mai amară agonie, pentru ca îi prinde nepregătiţi.
Franklin Delano Roosevelt 

 1. Poate că nu suntem capabili să pregătim viitorul pentru copiii noştri, dar putem cel puţin să ne pregătim copiii pentru viitor.
2. O naţiune care îşi distruge solul, se distruge pe ea însăşi.
3. Singura piedică la realizările tale de mâine sunt îndoielile tale de astăzi.
4. Trebuie să ne menţinem întotdeauna speranţa, credinţa, convingerea că există o viaţă mai bună, o lume mai bună, dincolo de orizont.
5. Este o chestiune de bun simţ să iei o metodă şi să o încerci. Dacă nu dă rezultate, fii sincer şi încearcă o altă metodă. Dar mai presus de orice, încearcă să faci ceva.
6. Trebuie să ţinem minte că orice opresiune, orice nedreptate, orice formă de ură sunt arme proiectate pentru a ataca civilizaţia noastră.
7. Testul la care ne supune progresul nu este cel de a adăuga în plus bunăstării celor care au deja mult, ci acela de a oferi suficient celor care au prea puţin.
8. Democraţia nu poate reuşi până când cei care îşi exprimă votul nu sunt pregătiţi să aleagă înţelept. De aceea, autentica armă de apărare a democraţiei este educaţia.
9. Să nu uităm niciodată că guvernul suntem noi înşine şi nu o putere străină de interesele ţării noastre. Regulile fundamentale ale democraţiei noastre nu sunt dictate de un preşedinte, senatori, parlamentari şi oficiali gevernamentali, ci de cei care votează în această ţară.
10. Este o nefericită caracteristică umană faptul că un teanc de bani poate chirăi mult mai tare decât un stomac gol.



SFATURI UTILE 12 Aprilie

3 fraze pe care nu le rosteste niciodata femeia inteleapta | Eu stiu TV



la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...