PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
ARTE 5 Aprilie
INVITAȚIE LA OPERĂ 5 Aprilie
ALCESTE Gluck – Teatro La Fenice
MUZICĂ 5 Aprilie
Because Of You! Ultra-Mega-Romantic 2-Hr. HD Music Video Album! #ProfHowdy
Album: Falling In Love (1998) - Giovanni Marradi
Хит - Парад - новые песни - новые релизы #8 2020
POEZIE 5 Aprilie
Vasile Copilu-Cheatră, poet
Biografie
Vasile Copilu-Cheatră (pseudonimul lui Vasile Copilu; n. , Vulcan, România – d. , Brașov, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român.
Este fiul Iulianei (născută Todor) și al lui Ioan Copilu, miner și agricultor.
A făcut cinci clase elementare în Iara, jud. Cluj (1919-1924), patru gimnaziale la Liceul de Băieți din Turda (1925-1929), urmate de alte trei la Școala Normală de Învățători din Cluj (1929-1932), ajungând în cele din urmă învățător în Albac (1934-1938). În 1937 își trece - în urma unor examene de diferență - bacalaureatul la Liceul „Gheorghe Barițiu" din Cluj.
Între 1939-1946 urmează Școala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj după care Academia Pedagogică (1940-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie din București (1944-1946). La 14 octombrie 1947 i se naște singurul copil, Sabina Copilu. Din 1948 și până în 1953 este subinspector și inspector școlar la Cluj unde deține funcții didactice și administrative.
Debutează în 1926 - cu proză - la revista „Patria“ condusă de Ion Agârbiceanu care i-a dat supranumele „Cheatră“. Editorial a debutat în anul 1933 cu romanul „Neamul nevoii“, Editura Anca din Cluj. A contribuit la întemeierea revistelor „Lanuri" (Mediaș, 1933-1939), alături de George Popa și Mihai Axinte, „Crai nou" (Cluj, 1937) și „Detunata" pe care o și conduce (Alba Iulia, 1943-1944), alături de Ioan Popa-Zlatna și I.V. Munteanu. S-a afirmat în poezie încă în anii interbelici, ca făcând parte din generația tânără a poeților, alături de Mihai Beniuc, Aron Cotruș, Ion Th. Ilea, Emil Giurgiuca, George Boldea. Colaborează la „Arieșul" (Turda), „Patria", „Darul vremii", „Herald", „Fruncea", „Gând românesc" „Universul literar", „Curentul literar", „Blajul", „Familia", „Luceafărul", „Revista Fundațiilor Regale" și „Symposion", iar după război, la „Orizont", „Tribuna", „Steaua", „Astra", „Vatra", „Familia" și „România literară". La 22 mai 1950 poetul este arestat de către securitatea comunistă, pe motive politice, fiind încarcerat timp de aproape trei ani în „lagărul morții“ de la Capul Midia. Acolo va scrie „Balada popândăului“, pusă pe muzică de către compozitorul Dizmacec pe care îl cântă deținuții. Alături de el se aflau încarcerați prințul Sturza, generalul Leonard Mociulschi, Corneliu Coposu etc. După eliberarea din lagăr i se interzice pentru multă vreme publicarea și rămâne în domiciliu forțat la Brașov fiind în permanență suspectat și supravegheat de către securitate. Totuși activează sub control sever în învățământ și în cadrul teatrului și al filarmonicii locale. I se permite să publice doar culegeri de folclor, astfel publicând fără înregistrări de carte, "Cântece noi despre Avram Iancu“ (1968), „Cântece pentru Avram Iancu“ (1972), „Iancule, ce mândru ești“ (1972). La Brașov, în ciuda vechilor sale convingeri politice, încearcă o reintegrare în literatura vremii. Vasile Copilu-Cheatră își reia activitatea în formele inițiale, de întâlniri cu publicul, permise în mod organizat, ceea ce însemna și controlat, pentru a nu aduce prin poezia sa jigniri ori vreo atingere regimului. Așa se explică prezența sa la șezători literare, întâlniri cu scriitorii, simpozioane, conferințe și chiar promovarea lui, într-o funcție mai mult administrativă, de secretar al Asociației Scriitorilor din Brașov. În anul 1981, cu scop de propagandă politică din partea regimului, i se permite să meargă pe urmele mentorului și prietenului său Aron Cotruș, pentru adunarea unor manuscrise și corespondențe ale acestuia - împreună cu Christian W. Schenk – în Spania, Portugalia și Franța. În Spania îl reîntâlnește pe Salvador Dali. În urma acestor materiale a apărut „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981 semnată de Ion Dodu Bălan. Drept mulțumire, în același an, Ion Dodu Bălan îi prefațează și publică antologia de autor „Cântecul moților“.
Opera:
- Neamul nevoii”, Editura „Anca”, Cluj, 1933;
- Cartea moțuluipoeme, Editura Lanuri Mediaș, 1937;
- Carte de rugăciuni versuri, Editura Asociației Scriitorilor din Ardeal, Sibiu, 1941;
- Cântece cu călușul în gură, Editura Cugetarea, București, 1942;
- Viața lângă cer, nuvele, Editura Detunata, Zlatna, 1943;
- Bună dimineața, Țară!”, Editura Asociației Scriitorilor din Ardeal, Cluj, 1945;
- Cântecul moților, prefață de Ion Dodu Bălan, Editura Minerva, București 1981;
- Iara, Editura Dacia Cluj Napoca, 1989;
- Psalmii solomonarului de la Groapa Papii, Volum șapirografiat Brașov, 1995;
- Ulița copilăriei, versuri, Editura Symposion Brașov, 1998. (postmortem);
- Craiul munților, Editura Dealul Melcilor, Brașov, 1998. (postmortem).
- Este prezent în antologia bilingvă: Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag Kastellaun Germania 1994, ISBN 3980387119
Rămas în manuscrise:
- „Zodia berbecului” - roman autobiografic,
- „Balada popândăului” - Amintiri din lagăr,
- „Lacrimi pentru serafimi” - scriitori pe care i-am cunoscut.
.jpg)
Graiul nostru de la Iara
Graiul nostru de la Iara
Frige, de frumos, ca para;
Ca din flori de rouă ude
Se aude, se aude
Peste chiote și trude,
Peste cazne și năprasne,
Ogoit de mult în basme
Care-au fost străvechi istorii,
Graiul meu cel plin de glorii,
Se aude, se aude
Cu mirosne de flori ude.
Ude sunt cu mir și har
Din Crezmezeu și Hotar;
Se aude pân’ departe,
Până dincolo de moarte.
În furtună semănat,
Freamătu-i în lung și-n lat
Se tot duce, se tot duce,
Când mai aspru, când mai dulce,
Cu aghiasmă de pământ
Din păduri ce nu mai sunt,
Din amiezele de gând
Trece peste ani cântând...
Miorițele din grai
Când sunt fluiere sau nai,
Când sunt taină, când sunt dor,
Lacrima măicuțelor.
Când s-aude peste Iara,
Stă luceafăru-n loc de seară,
Să-l asculte, să-l audă,
Ca pe-o rugă, ca pe-o rudă...
Rădăcini ca de oțel
Sunt mormintele din el.
Frige, de frumos, ca para;
Ca din flori de rouă ude
Se aude, se aude
Peste chiote și trude,
Peste cazne și năprasne,
Ogoit de mult în basme
Care-au fost străvechi istorii,
Graiul meu cel plin de glorii,
Se aude, se aude
Cu mirosne de flori ude.
Ude sunt cu mir și har
Din Crezmezeu și Hotar;
Se aude pân’ departe,
Până dincolo de moarte.
În furtună semănat,
Freamătu-i în lung și-n lat
Se tot duce, se tot duce,
Când mai aspru, când mai dulce,
Cu aghiasmă de pământ
Din păduri ce nu mai sunt,
Din amiezele de gând
Trece peste ani cântând...
Miorițele din grai
Când sunt fluiere sau nai,
Când sunt taină, când sunt dor,
Lacrima măicuțelor.
Când s-aude peste Iara,
Stă luceafăru-n loc de seară,
Să-l asculte, să-l audă,
Ca pe-o rugă, ca pe-o rudă...
Rădăcini ca de oțel
Sunt mormintele din el.
Romulus Vulpescu, poet,
Biografie
Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea – d. 18 septembrie 2012, București) a fost un poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician român.
Romulus Vulpescu a fost fiul Elenei (născută Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier.[2] A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cu care a avut o fiică, Ioana (d. 2012).
A urmat, la București, școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), unde a frecventat clasele X-XI la seral, în paralel cu o școală profesională (1950-1951), devenind și strungar calificat.[2]
S-a înscris apoi la Facultatea de Filologie, Secția Limba și Literatura Română, a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955.
După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).[2]
A fost colaborator al celor mai importante reviste literare din țară; "Ateneu " „ Tomis", „ Transilvania", „Gazeta literara", „Luceafarul", „Cinema", „Săptămâna". În 1970, i se conferă distincția franceză „Laurii academici" (Les Palmes academiques) în gradul de ofițer, distincție care îi este înmânată abia în 1996. Romulus Vulpescu a îngrijit ed. din scrierile lui C. Sirbu, I. Barbu, G. Bacovia. A publicat "Antologia poeziei latino- americane" (1961) și "Antologia poeziei chineze" (1963).
A fost senator din partea Frontului Salvării Naționale în Legislatura 1990-1992, când a fost membru în grupurile de prietenie cu Statul Israel, Republica Franceză-Senat și Ungaria[3], apoi a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998.[2]
A fost membru al Partidului România Mare.
Operă[modificare | modificare sursă]
Poezii[modificare | modificare sursă]
- Poezii, Bucuresti, E.P.L.,1965
- Si alte poezii, 1949-l970, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca,1970
- Arte & meserie. Versuri vechi & noi, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca,1979;
- Armura noastră - cartea (30 de poezii scrise și rostite de autor), disc, "Electrecord", 1986;
- Versuri (1948 - 1993), Colecția Poeți români contemporani; 1995;
- Vraiștea, 1994, 2004;
- Vechituri & novitale, Editura Semne, 2005 (ediția a doua, 2007).
Proză[modificare | modificare sursă]
- „1 Gigant 1” cu Liviu Macoveanu , povestire în CPSF 185/1962. Republicată ca „Gigant 1” în antologia Întîlnirile viitorului (Editura Tineretului, 1963)
- Proză - Exerciții de stil (proză și teatru), 1967;
- Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii (teatru-document), transcriere și colaționare a textelor de art. și de polemici din presa vremii de Diana Cristev, Octaviana Mihăilescu, Manuela Tanasescu; prefață de Șerban Cioculescu; București, 1972. Procesul s-a jucat la Muzeul Literaturii Române, în 18 iunie 1972, având în distribuție pe Ș. Cioculescu, D. Desliu , Al. Oprea s.a.;
- Hîncu - ba! (două volume de polemici, de opinii și de controverse: vol. I: Zodia cacialmalei; vol. II: Praznicul pușlamalelor); Ploiești,2002.
Traduceri (poezie și proză)[modificare | modificare sursă]
- Torquato Tasso, Epistolarul, Aminta, ediție îngrijită și introducere de Nina Facon, în colaborare cu George Lăzărescu; trad. și note de R. Vulpescu; București, 1956;
- François Villon, Opurile magistrului, adică Diata Mare și Lasata, Adaosul, Jergul si Baladele; București, 1958;
- Marcos Ana, Rădăcinile zorilor. Poeme din inchisoare" (poezie spaniolă), cu desene de Constantin Piliuță; București, 1961;
- Carolina María de Jesús, Strada A, nr. 9, (proză braziliană), 1962;
- François Rabelais, Gargantua, trad., note, comentarii și indice de Romulus Vulpescu, studiu introductiv de N. N. Condeescu; București, 1962;
- Plaut, Militarul fudul, București, 1963;
- Molière, Avarul, București, 1964;
- Jean-Francois Regnard, Jucătorul, București, 1964;
- Teatru francez contemporan, pref. de Elena Vianu. Jean-Paul Sartre (piesa: "Târfa cu respect"), București, 1964;
- Poeți ai Pleiadei : Jean Dorat, Pontus De Tyard, Joachim Du Bellay, Remy Belleau, Estienne Jodelle, Jean-Antoine De Baif, cuv. înainte de N. N. Condeescu; București, Editura Tineretului, 1965;
- Andre Praga, Un Stradivarius pentru Brummel, București, 1967;
- Roger Richard, Era armoniei, București, 1967;
- Pablo Picasso, Dorința înhățată de coadă, București, 1967;
- Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal' - Florile răului, ediție îngrijită de Geo Dumitrescu, introducere de Vladimir Streinu; București, 1968;
- François Rabelais, Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, și uimitoarea viață a lui Pantagruel, Feciorul uriașului Gargantua, ticluite odinioară de Francois Rabelais, povestite pentru copii de Ileana și de Romulus Vulpescu; ilustrată de Val. Munteanu, Bucuresti, 1968; ed. II, București, 1989;
- Alfred Jarry, Ubu rege încornorat înlănțuit în almanah pe colină, cu prolegomenele și cu paralipomenele respective cât și cu alte documente literare, istorice și iconografice privitoare la viața, la opera și la aventurile ilustrului bărbat, transfigurate patafizic în românește de Romulus Vulpescu; pref. de R. Munteanu; București, Editura pentru Literatură Universală, 1969 (republicată în 2009 la Editura Paralela 45) - traducere, copertă și prezentare grafică de R. Vulpescu;
- Oswaldo Dragun, Trei povestiri care merită povestite. Îndrăgostiții de la masa 10, București, 1970;
- Dante Alighieri, Opere minore, ed. îngrijită de V. Candea, trad. de Francisca Balteanu, T. Barbulescu, Oana Busuioceanu, V. Candea, P. Creția, Șt. Aug. Doinaș, Sanda Mihai Lăzărescu, Elena Nasta, Romulus Vulpescu ( Vita Nuova); comentarii de Oana Busuioceanu, V. Cândea, Șt. Aug. Doinaș, Al. Duțu, introducere, tabel cronologic și note introductive de V. Cândea; Bucuresti, 1971;
- Laurențiu Profeta - Cântece țigănești = Chansons gitanes; București, Editura Muzicală, 1971;
- Aucassin și Nicoleta, 1974;
- Charles d'Orléans - Poesies-Poezii. Balade, cântece, carole, lamente, rondeluri; selecție, echivalențe românești, prefață, bibliografie, note, indici, machetă artistică, titluri și prezentare grafică de Romulus Vulpescu; București, Ed. Univers, 1975;
- Mateiu I. - Matineu / Caragiale. Pajere = Aigles royaux, echivalențe franceze de Romulus Vulpescu; București, Editura Cartea Românească, 1983;
- Pierre de Marivaux, Joaca de-a amorul și de-a întâmplarea, București, 1996; Încercarea, București, 1997, Travestirea sau Pramatia pedepsită, București, 2000;
- Jean Anouilh, Euridice, București, 1999;
- Fernando Arrabal, Scrisoare de dragoste ca un supliciu chinezesc, București, 2000;
- Pleiada (ediție bilingvă), București, Editura Semne, 2001;
- Torquato Tasso, "Aminta"; București, Ed. Humanitas, 2001;
- Deocheatele lui François Villon - Poeme coțcărești de-a v-ați ascuns dintr-un Paris al Evului de Mijloc la obște deslușite cu dichis, cu schépsis date-n stampă; București, Ed. Semne, 2005;
- Villon (Opera Omnia), Editura Semne, ediție îngrijită de Ileana Vulpescu, 2013 (ediție unică în lume până în momentul de față);
- Teatru francez, ediție îngrijită de Ileana Vulpescu, 2016
Varia[modificare | modificare sursă]
Antologii personale[modificare | modificare sursă]
- Antologia poeziei chineze clasice, prefață de N.T. Fedorenko; București, 1963;
- Hoinărind prin București, 206 fotografii de G. Serban, comentariu de Romulus Vulpescu; București, Meridiane, 1968;
- Romulus Vulpescu - Récital extraordinaire, récits et théâtre; traducere de Ileana Vulpescu; ill. de Benedict Ganesco; Paris, Ed. Seghers, 1969;
- 30 poeți, 101 poeme, ediție bilingvă; București, Cartea Românească, 1978;
- Anotimpurile poeziei românești - Poetry's Seasons, ediție bilingvă, traducere de Gabriela Bernat; București, 1984;
- Voix et voies de la poésie roumaine = Glasuri și popasuri în poezia românească; Équivalences françaises Romulus Vulpescu = Echivalențe franceze Romulus Vulpescu. Edition bilingue. București, Edit. Biblioteca Bucureștilor, 1999;
Crestomații de poezie[modificare | modificare sursă]
- Aranykor = Vârsta de aur. Román hazafias versek antológiája = Antologie de lirică patriotică românească. Román-magyar kétnyelvű kiadás. Válogatta és fordította Franyó Zoltán. Bukarest: Minerva Könyvkiadó, 1975;
- BOEȘTEANU, Aurel George. Poesis. Poètes roumains contemporains. /Recueil réalisé par Aurel George Boeșteanu/. Bucarest, Editions Eminescu, 1975;
- DUȚESCU, Dan. Romanian poems. An anthology of verse selected & translated by Dan Duțescu. Bucharest: Eminescu, 1982;
- Romanian poets of our time. Published under the aegis of the Writers Association of Bucharest, this volume has been compiled on the initiative and with the active assistance of Andrei Bantaș, Dan Duțescu, Carol Kormos and Leon Levițchi. Bucharest: Univers, 1974;
- 100 Years of Romanian Poetry. Bilingual series. Foreword by Stavros Deligiorgis. Translated by Ioana Deligiorgis. Jassy: Junimea Publishing House, 1982;
- After censorship. New romanian plays of the ‘90s. București: UNITEXT, 2000;
- Breve antologia de la poesia rumana contemporanea.Traduccion y notas de Luis Hernan Ramirez. Seleccion de Gilberto Alvarado. Prologo de Antonio Fernandez Arce. Lima: Ediciones Haraui, /s. a./. 64p.
- Eine Welt wird geboren. Answahl rumänischer Gegenwartsdichtung. Ausgewählt und besorgt von Mihai Isbășescu und Alex. A. Șahidhian. Bukarest: Cartea Românească, /s.a./;
- Rumänische Lyrik. Eine Answahl übersetzt und herausgegeben von Zoltan Franyo. Franz K. Franchy: Zum Geleit. Perpessicius Ein Jahchunderet rumänischer Lyrik. Wien: Bergland Verlag, 1969;
- Erkundungen. II. 33 rumänische Erzähler. Herausgegeben von Eva Behring. Mit einem Nachwort von Eva Behring. Berlin: Verlag Volk und Welt, 1985. 359p. Aus dem Rumänischen von Gerhard Cseika, Hedi Hauser, Renate Hauser-Sandu, Franz Hodjak, Peter Motzan, Elga Oprescu, Anke Pfeifer, Veronica Riedel, Holda Schiller, Ludwig Zenker;
- Rumänische dichter. Anthologie. Herausgegeber: Matei Albastru & Virginia Carianopol. Bukarest: România Press, 1998;
- Einhundertelf Rumänische dichter. Von Eminescu bis Gegenwart. Lirikanthologie. Herausgegeben von Matei Albastru. Bukarest: România Press, 2000;
- Die schönsten Gedichte aus Rumänien. Von Mioritza bis zur Gegenwart. Lirikanthologie von Ion Acsan, Matei Albastru. Bukarest, România Press, 2003.
Autori cuprinși: Vasile Alecsandri; Mihai Eminescu; Alexandru Macedonski; George Coșbuc; Tudor Arghezi; George Bacovia; Vasile Voiculescu; Lucian Blaga; Tristan Tzara; Alexandru Philippide; Radu Boureanu; Mihai Beniuc; Geo Bogza; József Méliusz; Wolf Aichelburg; Virgil Teodorescu; Eugen Jebeleanu; Maria Banuș, Gellu Naum; Geo Dumitrescu; Ștefan Augustin Doinaș; Ion Caraion; Nina Cassian; Leonid Dimov; Al. Andrițoiu; Vasile Nicolescu; Ion Brad; Aurel Rău; Nichita Stănescu; Romulus Vulpescu; Ion Gheorghe; Marin Sorescu; Gheorghe Tomozei; Cezar Baltag; Constanța Buzea; Ioan Alexandru; Ana Blandiana; Adrian Păunescu; Mircea Dinescu etc.
| Romulus Vulpescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Oradea, Regatul României |
| Decedat | (79 de ani)[1] București, România |
| Căsătorit cu | Ileana Vulpescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet regizor de teatru redactor[*] politician traducător actor |
| senator | |
| În funcție 1990 – 1992 | |
| Partid politic | FSN, PRM |
| Alma mater | Universitatea din București |
| Profesie | poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician |
Carmen Meretricis - Romulus Vulpescu
Ruga mea de seara - Romulus Vulpescu
Romanta - Romulus Vulpescu
Mariana Marin, poetă
Biografie
Mariana Marin (n. 10 februarie 1956, București - d. 31 martie 2003 [1]) a fost o poetă din România din "generația literară '80" (Generația în blugi).
S-a născut în București, unde a absolvit Facultatea de Litere. Este considerată a face parte din "generația 80". A fost un membru activ al Cenaclului de Luni, condus de criticul literar și profesorul Nicolae Manolescu și a publicat în volumul colectiv, editat de acesta, "Cinci".
Criticul Nicolae Manolescu, afirmă[2]: Versurile ei sunt croite din materialul liricii tragice a marilor doamne ale poeziei moderne, printre care își găsește locul nefericita iubită a lui Eminescu, evocată, laolaltă cu urmașele ei din secolul XX, într-o splendidă Elegie : „Mutilarea artistului în tinerețe la minus 15 grade./ Nici cazul Sylviei Plath nu e posibil/ nici frânghia Veronicăi Micle nu are săpun./ Din când în când amintirea stinsă a Țvetaevei/ tăcerea în care se îneacă Ahmatova/ și mizeria, sărăcia acelui Ierusalim/ din care Else ma cheamă.”
Poeziile ei sunt traduse în limba franceză și e prezentă în reviste și antologii din Marea Britanie, Germania, SUA, Suedia, Ungaria și Polonia.
Volume de versuri publicate[modificare | modificare sursă]
- Un război de o sută de ani, Editura Albatros, 1981; Editura AXA, Botoșani, 2001;
- Cinci (alături de Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter), cu ilustrații de Tudor Jebeleanu; Editura Litera, 1982;
- Aripa secretă, Editura Cartea Românească, 1986;
- Atelierele (1980-1984), Editura Cartea Românească, 1990;
- Ia-ți boarfele și mișcă, interviu realizat cu Oana Orlea, Editura Cartea Românească, 1992;
- Mutilarea artistului la tinerețe, Editura Muzeul Literaturii Române, 1999;
- Zestrea de aur (antologie), Editura Muzeului Literaturii Române; prefață de C. Rogozanu, 2002
Asistența de noapte - Mariana Marin
TEATRU/ FILM 5 Aprilie
Mircea Săucan (n. 5 aprilie 1928, Paris, Franța - d. 13 aprilie 2003, Nazaret Illit, Israel) a fost un regizor, scenarist și scriitor român. A emigrat în Israel în anul 1987. Născut la Paris dintr-un tată român (Alexandru Săucan) și o mamă evreică (Tereza Solomon), familia s-a mutat inițial în Praga, unde părinții s-au căsătorit oficial [2], pentru ca ulterior să se stabilească în România la Carei din 1934 .
Între 1948 - 1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova [2], unul dintre profesori (pentru scurt timp) fiindu-i chiar marele Eisenstein [3] .
Inițial sincer pro-comunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale [4] . Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus [3] și odată cu dispariția ambilor părinți
Filmografie (regizor)
- Sărbătoarea alegerilor (1952)
- Pe drumul libertății (1954)
- Reportaj de pe Marea Neagră (1956)
- Casa de pe strada noastră (1957) - mediumetraj documentar
- Pagini de vitejie (1959) - documentar
- Când primăvara e fierbinte (1960) - lungmetraj
- Țărmul n-are sfârșit (1962) - lungmetraj
- Meandre (1966) - lungmetraj
- Alerta (1967) - mediumetraj documentar
- 100 de lei (1973) - lungmetraj
- Ziduri și mâini (1974) - documentar (premiul A.C.I.N.)
- Un sul de ceară (1975) - documentar
- Impresii din copilărie (1977) - documentar
- Eroul de la Prahova (1977)
- O boală vindecabilă (1978)
- Viitorul începe ieri - Ștafeta (1980) - documentar (premiul A.C.I.N.)
- Sub poalele Taborului (1993)
- Le retour (1994) - scurtmetraj produs de Ministerul Francez de Externe [2]
Filmografie (scenarist)
- Casa de pe strada noastră (1957)
- Când primăvara e fierbinte (1960)
- Țărmul n-are sfârșit (1962)
- Ziduri și mâini (1974)
- Un sul de ceară (1975)
- Impresii din copilărie (1977)
- Le retour (1994)
Scaiul (teatru radiofonic)
Marc-Gilbert Sauvajon - Un Week-End de adio (1979)
GÂNDURI PESTE TIMP 5 Aprilie
Robert Albert Bloch
Biografie
Robert Albert Bloch (n. 5 aprilie 1917 – d. 23 septembrie 1994) a fost un scriitor prolific american, care a scris mai ales literatură de groază și științifico-fantastică. El este cel mai bine cunoscut pentru că a scris romanul Psycho pe care s-a bazat filmul lui Alfred Hitchcock cu același nume. A fost cunoscut și ca un orator excelent cu un simț ciudat al umorului. De mai multe ori el a spunea că are inima unui băiețel și că o păstrez într-un borcan pe biroul meu.
Bloch a scris sute de povestiri scurte și peste douăzeci de romane, de obicei polițiste, științifico-fantastice și de groază (Psycho). El a fost unul dintre cei mai tineri membri ai Cercului Lovecraft. H. P. Lovecraft a fost mentorul lui Bloch și unul dintre primii care l-au încurajat să scrie.
Bloch a contribuit la reviste pulp (cum ar fi revista Povestiri Ciudate) la începutul carierei sale și a fost, de asemenea, un scenarist prolific. A avut o contribuție majoră la întâlnirile fanilor de literatură științifico-fantastică.
Romane[modificare | modificare sursă]
- In the Land of Sky-Blue Ointment (împreună cu Harold Gauer[3][4])
- The Scarf (1947, rev. 1966)
- Spiderweb (1954)
- The Kidnapper (1954)
- The Will to Kill (1954)
- Shooting Star (1958)
- This Crowded Earth (1958)
- Psycho (1959).
- The Dead Beat (1960). No ISBN. An 'Inner Sanctum' Mystery. Library of Congress Card No 60-6100.
- Firebug (1961)
- The Couch (1962)
- Terror (Belmont Books, 1962) No ISBN; Belmont L92-537
- Ladies Day / This Crowded Earth (1968) ISBN 0-507-50759-125
- The Star Stalker (Pyramid Books, 1968). Pyramid T-1869.
- The Todd Dossier (1969, Delacorte US; Macmillan UK - no ISBN.)
- Sneak Preview (Paperback Library, 1971) ISBN 0-446-64660-075
- It's All in Your Mind (Curtis Books, 1971).
- Night World (Simon & Schuster, 1972). Marea Britanie: Robert Hale, 1974. ISBN 0-7091-3805-9
- American Gothic (Simon & Schuster, 1974) ISBN 0-671-21691-0. Notă: Romanul este inspirat de viața criminalului în serie H.H. Holmes.
- Strange Eons (Whispers Press, 1978) (un roman din Mitologia Cthulhu). ISBN 0-918372-30-5
- There Is a Serpent in Eden (1979). Redenumit The Cunning (Zebra Books, 1979). ISBN 0-89083-825-9
- Psycho II (Whispers Press, 1982).
- Twilight Zone: The Movie. (Warner Books, 1983).Romanizare a filmului produs de Warner Bros. pe baza unui scenariu de John Landis, George Clayton Johnson, Richard Matheson, Josh Rogan și Jerome Bixby. ISBN 0-446-30840-4
- Night of the Ripper (Doubleday,1984).ISBN 0-385-19422-6. Un roman despre Jack Spintecătorul.
- Unholy Trinity (conține The Scarf, The Couch și The Dead Beat(Scream/Press Press, 1986). ISBN 0-910489-09-2
- Lori (Tor, 1989) ISBN 0-312-93176-X.
- Screams: Three Novels of Suspense (conține The Will to Kill, Firebug și The Star Stalker)(Underwood-Miller, 1989) ISBN 0-88733-079-7
- Psycho House (Tor, 1990) ISBN 0-312-93217-0.
- The Jekyll Legacy (Tor, 1991) ISBN 0-312-85037-9.
- Yours Truly, Jack the Ripper (1991) (Pulphouse) ISBN 1-56146-906-8
- The Thing (1993) (Pretentious Press)
- Psycho - The 35th Anniversary Edition (Gauntlet Press, 1994). ISBN 0-9629659-9-5. introducere de Richard Matheson
Povestiri[modificare | modificare sursă]
- The Thing (1932)
- A Portfolio Of Some Rare And Exquisite Poetry By The Bard Of Bards (1937 sau 1938)
- The Opener of the Way (1945)
- Sea Kissed (1945)
- Terror in the Night (1958)
- Pleasant Dreams (1960)
- Blood Runs Cold (1961)
- Nightmares (1961)
- More Nightmares (1961)
- Yours Truly, Jack the Ripper (1962)
- Atoms and Evil (1962)
- Horror 7 (1963)
- Bogey Men (1963)
- House of the Hatchet (1965)
- The Skull of the Marquis de Sade (1965)
- Tales in a Jugular Vein (1965)
- Chamber of Horrors (1966)
- The Living Demons (1967)
- Dragons and Nightmares (1968)
- Bloch and Bradbury (1969)
- Fear Today, Gone Tomorrow (1971)
- House of the Hatchet (1976)
- The King of Terrors (1977)
- The Best of Robert Bloch (1977)
- Cold Chills (1977)
- Out of the Mouths of Graves (1978)
- Such Stuff as Screams Are Made Of (1979)
- Mysteries of the Worm (1981)
- Unholy Trinity (1986)
- Midnight Pleasures (1987)
- Lost in Space and Time With Lefty Feep (1987)
- The Complete Stories of Robert Bloch: Volume 1: Final Reckonings (1987)
- The Complete Stories of Robert Bloch: Volume 2: Bitter Ends (1987)
- The Complete Stories of Robert Bloch: Volume 3: Last Rites (1987)
- Fear and Trembling (1989)
- Screams (1989)
- Mysteries of the Worm (rev. 1993)
- The Early Fears (1994)
- Robert Bloch: Appreciations of the Master (1995)
- Flowers from the Moon and Other Lunacies (1998)
- The Lost Bloch: Volume 1: The Devil With You! (1999)
- The Lost Bloch: Volume 2: Hell on Earth (2000)
- The Lost Bloch: Volume 3: Crimes and Punishments (2002)
- The Reader's Bloch: Volume 1: The Fear Planet and Other Unusual Destinations (2005)
| Robert Bloch | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Robert Albert Bloch |
| Născut | 5 aprilie 1917 Chicago, Illinois |
| Decedat | (77 de ani) Los Angeles, California |
| Înmormântat | Westwood Village Memorial Park Cemetery[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (cancer) |
| Căsătorit cu | Marion Ruth Holcombe (1940–63; divorț; 1 copil) Eleanor Zalisko Alexander (1964–94; moartea sa) |
| Naționalitate | SUA |
| Cetățenie | americană |
| Ocupație | scriitor scenarist romancier[*] scriitor de literatură științifico-fantastică[*] |
| Pseudonim | Tarleton Fiske, Will Folke, Nathan Hindin, E. K. Jarvis, Floyd Scriltch, Wilson Kane, John Sheldon, Collier Young[1] |
| Limbi | limba engleză[2] |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1934–1994 |
| Specie literară | polițist, SF, groază, fantastic |
| Opere semnificative | Psycho, Psycho II, Psycho House, American Gothic, Firebug |
Georges Jacques Danton
Biografie
Georges Jacques Danton (n. 26 octombrie 1759, Arcis-sur-Aube, Departamentul Aube - d. 5 aprilie 1794, Paris), avocat și om politic, a fost unul din conducătorii Revoluției franceze și conducătorul primului Comité de salut public (până în 10 iulie 1793). A fost cunoscut pentru talentul său oratoric. A fost fondator al Clubului cordelierilor, membru al Comitetului Salvării Publice și ministru de justiție după răscoala din 10 august 1792. Acuzat de moderație și de trădare de către robespierriști pentru că a cerut încetarea terorii, a fost în final ghilotinat.
Georges Jacques Danton era îndrăzneț și hotărât, un orator strălucit, dar totodată avea o fire oarecum dezechilibrată. Idealurile sale erau „libertatea și proprietatea”. Fiind întemnițat în închisoarea Luxemburg, Danton n-a plecat capul în fața dictatorului Robespierre. Vestitele lui fraze: „... cu 12 luni în urmă am propus să fie instituit acest tribunal revoluționar. Acum îmi cer scuze pentru asta de la Dumnezeu și de la oameni” și „Robespierre va urma după mine”, arată disperarea, dar și tăria de caracter a „gigantului” Revoluției franceze.
| Georges Jacques Danton | |
 Georges Jacques Danton | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Arcis-sur-Aube, Franța |
| Decedat | (34 de ani)[2][3][4][1][5][6][7] Paris, Prima Republică Franceză[8][9] |
| Înmormântat | Errancis Cemetery[*] |
| Cauza decesului | decapitare |
| Căsătorit cu | Antoinette Gabrielle Danton[*] () Louise Sébastienne Danton[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | avocat revoluționar |
| Activitate | |
| Cauza decesului | decapitare |
| Partid politic | Cordeliers[*] |
Citate:
1.
2.
SFATURI UTILE 5 Aprilie
SFATURI UTILE 5 Aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu