PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
ARTE 6 Aprilie
INVITAȚIE LA OPERĂ 6 Aprilie
Don Giovanni - W.A. Mozart - Direttore Michele Mariotti
INVITAȚIE LA BALET 6 Aprilie
Igor Fiodorovici Stravinski
Biografie
Igor Fiodorovici Stravinski (n. 17 iunie 1882, Lomonosov – d. 6 aprilie 1971, New York) a fost un compozitor modern de muzică cultă, originar din Rusia, unul din cei mai importanți muzicieni din prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a făcut cunoscut și ca pianist virtuoz și dirijor, a readus în actualitate și a revoluționat muzica de balet.
Igor Stravinski s-a născut la Oranienbaum (astăzi Lomonosov), în apropiere de St. Petersburg. Face studii de Drept, dar ia și lecții de pian, apoi devine elevul compozitorului Nikolai Rimski-Korsakov, reputat maestru în arta orchestrației. Primele lucrări ale tânărului Igor, Focuri de artificii și Scherzo fantastic, entuziasmează pe Serghei Diaghilev, conducătorul vestitelor "Ballets Russes" din Paris, care îi comandă compoziții pentru ansamblul său. Rezultatul este muzica de balet Pasărea de Foc, a cărei reprezentație în 1910 stupefiază, dar și entuziasmează publicul parizian, conștient că se află în pragul unui nou stil în muzică. Urmează Petrușka (1911), splendida poveste muzical-coreografică pe motive ale folclorului rus. Cu următoarea operă, Sacre du Printemps („Ritualul primăverii”), izbucnește însă scandalul, provocat nu atât de spectacol, cât de originalitatea muzicii. Publicul se împarte în două: pe de o parte adversarii, care nu se pot împăca cu mijloacele noi de expresie muzicala, pe de altă parte entuziaștii susținători ai noului gen. Evoluția ulterioară a muzicii lui Stravinski face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzică modernă clasică tonală serială.
Igor Stravinski trece de la stilul neoclasic din Pucinella (1919-1920), pe teme de Pergolesi, sau Apollo Musagete (1928), la experimentele dodecafonice din Canticum Sacrum ad honorem Sancti Marci (1955). În ceea ce privește muzica operistică, Stravinsky adoptă un stil eclectic și eterogen, rezultând în capodopere ca Le Rosignol (Privighetoarea", 1914), Oedipus Rex (1927), Cariera unui libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz îi influențează compoziția celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet și orchestră.
După ce a trăit cea mai mare parte a vieții în Franța, la vârsta de 58 de ani se stabilește definitiv în America, fiind mai ales activ ca dirijor de orchestră și autor de cronici muzicale. Continuă să compună muzică pentru balet (Orpheus, 1947; Agon, 1957), Compoziții corale (Messe pentru cor și dublu quintet de suflători, 1944-1948; Abraham and Isaak, 1963; Requiem Canticles, 1966; Simfonia psalmilor pentru cor și orchestră, 1948).
Igor Stravinski moare în urma unui infarct la 6 aprilie 1971 în apartamentul său din New York. Este înmormântat la Veneția în cimitirul San Michele
Igor Stravinsky Le Sacre du Printemps Vaslav Nijinsky Version 1913 Ballett Mariinski Theater
MUZICĂ 6 Aprilie
Tango / Cha Cha Cha / Rumba Music 2020 - Best Relaxing Guitar Spanish ♪
Brahms: Klavierstucke
МЕЛОДИИ САКСОФОНА*позитив повышает иммунитет*saxophone
Paul Mauriat - Love Is Blue & Cent Mille Chansons
POEZIE 6 Aprilie
Virgil Carianopol
Biografie
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984, București) a fost un poet român. După ce a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922), s-a înscris la o școală militară de artificieri din București (1924-1930). Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei. Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava.[1]
Virgil Carianopol a colaborat la revista "Viața literară", condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.[2]
A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la „unu”, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum „neoclasice”. În plus, a mai fost afiliat și imagismului, fie el din descendența lui Ilarie Voronca sau a lui Serghei Esenin.[3]
Astfel, opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).
OPERA PUBLICATĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Flori de spin, 1931
- Versuri - Virgil Carianopol, Editura Vraja, București, 1933
- Un ocean, o frunte în exil, editura unu, București, 1934
- Scrisori către plante, Editura Fundației pentru Literatură și Artă "Regele Carol al II-lea", București, 1936 (pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Români)
- Carte pentru domnițe, Editura Cartea Românească, București, 1937
- Frunzișul toamnei mele, Editura Universul Literar, București, 1938
- Scară la cer, Editura Universul Literar, București, 1940
- Poeme de pe front, Editura Bucur Ciobanul, București, 1943
- Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1967
- Cântece de amurg, Editura pentru Literatură, București, 1969
- Cântece românești, Editura Militară, București, 1970
- Viorile vârstei, Editura Eminescu, București, 1972
- Lirice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973
- Ștergar românesc, Editura Militară, București, 1973
- Scriitori care au devenit amintiri, Editura Minerva, București, 1973 (memorialistică)
- Elegii și elegii, Editura Eminescu, București, 1974
- Arcașul lui Ștefan, București, 1976 (literatură pentru copii?)
- Cântece oltenești, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977
- Viorile vârstei, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1978
- Lumini pentru dragostea mea, Editura Eminescu, București, 1978
- 'Peisaj românesc, Editura Militară, București, 1979
- Copilul cu inima de aur. Povești și povestiri istorice, București, 1980 (literatură pentru copii?)
- Copilul și țara, 1981
- Cântec la plecarea verii, Editura Albatros, București, 1982
- Scriitori care au devenit amintiri - Vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982 (memorialistică)
- Scară la cer, Colecția "Biblioteca pentru toți", Editura Minerva, București, 1983 (prefață de C. Stănescu
- Cântece pentru mama, Editura Ion Creangă, București, 1984
- La ceasul de taină, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986
- Scrisori către plante, Colecția "Poeți români contemporani", Editura Eminescu, București, 1997 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol, cu un cuvânt înainte de Sultana Craia)
- Scriitori care au devenit amintiri. Pagini de jurnal, Editura Universal Dalsi, București, 1999 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol)
Virgil Carianopol 
Date personale Născut 29 martie 1908
Caracal, OltDecedat (76 de ani)
București, RS România
Cetățenie 
România Ocupație poet Activitate Limbi limba română
.svg){kind=small}
Poezii
Aripile - Virgil Carianopol
Cântec de liniştit bolnava - Virgil Carianopol
TEATRU/FILM 6 Aprilie
Secretul doctorului Honigberger - Mircea Eliade
GÂNDURI PESTE TIMP 6 Aprilie
Fitz James O'Brien
1. „Ne place noaptea și liniștea ei; și nu există nicio noapte pe care să o iubim atât de bine, precum și pe cea pe care luna este îmbrăcată în nori. ”
2. „Acum, pot înțelege de ce ar fi trebuit să pară ridicată apariția unui bărbat care se lupta violent, așa cum pare, fără nimic aerisit și care solicită asistență împotriva unei viziuni. Atunci, atât de mare a fost furia mea împotriva mulțimii batjocoritoare, care aș fi avut puterea că i-aș fi lovit mort acolo unde stăteau. ”
3. „Acest vin este grozav. Această otravă este grozavă. Este bine să ai un vin bun de băut și o otravă bună cu care să omori, nu-i așa?
4. „M-am ridicat în patul meu și m-am uitat în jurul camerei, care, deși era luminată doar de un amurg slab, era încă suficient de vizibilă. M-am gândit la început că este un truc al lui Jasper, care s-ar fi putut asigura cu un burduf sau un tub lung; dar o investigație atentă a apartamentului m-a convins că nu este prezent nimeni. De altfel, blocasem ușa și nu era probabil ca cineva să fi fost ascuns în cameră înainte de a intra în ea. Era extrem de ciudat; dar totuși curentul de vânt rece mi-a suflat pe față și pe piept, din când în când schimbându-și direcția, uneori pe o parte, uneori pe cealaltă. Nu sunt nervoasă din punct de vedere constituțional și eram prea obișnuită să reflectez asupra subiectelor filozofice pentru a deveni prada fricii în prezența unor fenomene misterioase. Am dedicat mult timp cercetării a ceea ce sunt numite popular chestiuni supranaturale, de către cei care nu au reflectat sau examinat suficient pentru a descoperi că niciuna dintre aceste minuni aparente nu sunt supranaturale, ci toate, oricât de singulare, depind direct de anumite legi naturale. Prin urmare, m-am convins repede, în timp ce m-am așezat în patul meu privindu-mă în adâncurile întunecate ale camerei mele, că acest vânt misterios a fost efectul sau înaintașul unei vizitări supranaturale și m-am hotărât mental să-l investighez, pe măsură ce s-a dezvoltat, cu un calm filozofic. ”
Isaac Asimov
1. „Viața e plăcută. Moartea e liniștită. Tranziția este problematică.“
2. ”Violența este ultimul refugiu al incompetenței.”
3. "Cel mai trist aspect al vieții actuale este că știința acumulează cunoștințe mai repede decât acumulează societatea înțelepciune."
4. Starea de spirit a unei persoane nu ar trebui să-l împiedice niciodată să săvârşească lucruri frumoase.
Petru Dumitriu
SFATURI UTILE 6 Aprilie
Materiale foarte utile si de învățat! Multumesc mult, o dupa-amiaza plăcuta va dorrsc
RăspundețiȘtergere