PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
ARTE 4 Aprilie
MUZICĂ 4 Aprilie
СБОРНИК красивых МЕЛОДИЙ саксофона*для души
Album: Penelope (1971) - Paul Mauriat
Paul Mauriat - Volume N°13
Best Of André Rieu ♫♫ André Rieu Greatest Hits 2020 ♫♫ André Rieu Instrumental Violin
Las mejores Canciones Romanticas en Español de Todos Los Tiempos 💘 Instrumentales de oro
POEZIE 4 Aprilie
Vintilă Horia
Poezie
- Procesiuni, Ed. Pavel Suru, București, 1936.
- Cetatea cu duhuri, Ed. Pavel Suru, București, 1939.
- Cartea omului singur, Ed. Pavel Suru, București, 1941.
- A murit un Sfânt, Valle Hermoso (Argentina), 1952.
- Poesia romaneasca noua. Antologie, Colecția “Meșterul Manole”, Salamanca, 1956.
- Jurnal de copilărie, Fundația Regală Universitară Carol I, Paris, 1958.
Închinare
Prin targuri,Doamne,sufletul mi-alunec
Si printre oameni in zadar Te caut.
Mi-e glasul rupt si ragusit:un flaut
Cu sufletul rapus de prea mult cantec.
Te-astept in dimineti intunecate,
Prin zgomotul rascrucilor umblate
Si-am obosit de cand Te caut Doamne,
Prin zvon de ierni si prin uscate toamne.
Nu vezi? Sunt singur si prea greu mi-e scrisul
De-a nu Te fi-ntalnit pe nici o cale.
Da-mi semn sa-nchin Minunatiile Tale,
Condeiul greu,poemele si visul.
Fa-mi glasul drept si coardele sonore,
Cuprinde-mi fruntea-n maini de aurore
Si lasa-ma pe albul unei pagini
Sa ma culeg sfios dintre paragini.
Si printre oameni in zadar Te caut.
Mi-e glasul rupt si ragusit:un flaut
Cu sufletul rapus de prea mult cantec.
Te-astept in dimineti intunecate,
Prin zgomotul rascrucilor umblate
Si-am obosit de cand Te caut Doamne,
Prin zvon de ierni si prin uscate toamne.
Nu vezi? Sunt singur si prea greu mi-e scrisul
De-a nu Te fi-ntalnit pe nici o cale.
Da-mi semn sa-nchin Minunatiile Tale,
Condeiul greu,poemele si visul.
Fa-mi glasul drept si coardele sonore,
Cuprinde-mi fruntea-n maini de aurore
Si lasa-ma pe albul unei pagini
Sa ma culeg sfios dintre paragini.
Echilibru
Te voi iubi din umbra, necunoscut si grav,
Pe drumurile toamnei iti voi ciopli icoana
Si-n fiecare frunza, cu patimi de zugrav,
Voi auri feeric altare de prigoana
in razele de soare, ca-n ape reci de vis,
Voi risipi medalii cu chipul tau sapat
Si fiecare frunza va fi un paraclis
Si fiecare toamna un drum inmormantat.
Tu stii sa treci senina, cu bratele-n rotund
Si palid joc de umbre taiate-n marmori reci.
Eu rup din mine zvonuri si clinchete de gand
Ca sa pastrezi surasul si ritmul tau pe veci.
Pe drumurile toamnei iti voi ciopli icoana
Si-n fiecare frunza, cu patimi de zugrav,
Voi auri feeric altare de prigoana
in razele de soare, ca-n ape reci de vis,
Voi risipi medalii cu chipul tau sapat
Si fiecare frunza va fi un paraclis
Si fiecare toamna un drum inmormantat.
Tu stii sa treci senina, cu bratele-n rotund
Si palid joc de umbre taiate-n marmori reci.
Eu rup din mine zvonuri si clinchete de gand
Ca sa pastrezi surasul si ritmul tau pe veci.
Logodnici la Stokholm
| Apoi alte insule veneau, Alti brazi intindeau Unghii subtiri catre cer, repetau Vechi implorari si iar tremurau, Ca o necontenita vorbire erau. Numai ci fara incetare taceau. Ea, aducand din tundre lapone, Verzi inghetari in priviri, cainti De mai aprige zone. El, netezitor de ape cuminti, Pescar de moarte jivine, Purta pe buze departari si ruine. Ape si ore taceau, Cei doi nu vorbeau, nici traiau, Logoditi ramaneau. Apele cu cerul comunicau. Ramasesera poate in copilarie. Fara sa vrea sau poate fara sa stie, Poate ca incomunicabilitate Numeau stupida strainatate. Pana si insulele pe departare Pareau cuvinte nascute din mare. |
TEATRU/FILM 4 Aprilie
Cezar Petrescu - Duminica orbului
Numele trandafirului - Umberto Eco
GÂNDURI PESTE TIMP 4 Aprilie
Contele de Lautréamont, scriitor francez
Isidore Lucien Ducasse (n. , Montevideo, Uruguay– d. , Paris, Franța), numit și contele de Lautréamont, a fost poet francez, precursor al poeziei moderne, al cărui stil s-a aflat la confluența dintre simbolism și suprarealism.
Deși a murit tânăr, a fost una dintre personalitățile cele mai enigmatice ale literaturii franceze. Opera sa a stârnit interes abia la începutul secolului XX.
Volumul de poezii Cânturile lui Maldoror ("Les chants de Maldoror"), apărut în 1868/1869, conține poeme în proză, de viziune onirico-fantastică, halucinant-tragică și reflectă o imaginație bogată, stranie și delirantă, ajungând până la forme de un violent sarcasm prin care este exprimată revolta romantică împotriva condiției umane.
| Isidore Lucien Ducasse | |
 Isidore Lucien Ducasse (contele de Lautréamont) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6][7][8][7][9][10][11]  Montevideo, Uruguay[12][13] |
| Decedat | (24 de ani)[2][3][4][5][6][7][8][7][9][10][11] Paris, Franța[14][13] |
| Înmormântat | cimitirul Montmartre[*] |
| Naționalitate | franceză  |
| Cetățenie |  Franța Uruguay |
| Ocupație | poet |
| Pseudonim | Contele de Lautréamont |
| Limbi | limba franceză[1] limba spaniolă |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | simbolism, suprarealism |
| Specie literară | poezie |
| Opere semnificative | Les chants de Maldoror |
Citate:
1. Fără îndoială, între cele două limite extreme, ale literaturii tale, aşa cum o înţelegi tu, şi a mea, există un număr nesfârşit de trepte de mijloc şi n-ar fi greu să înmulţeşti subîmpărţirile; dar n-ar folosi la nimic, şi s-ar ivi primejdia de a da ceva îngust şi fals unei concepţii eminamente filozofice, care încetează de a mai fi raţională, îndată ce nu mai e înţeleasă cum a fost gândită, adică în amploare. Tu ştii să uneşti înflăcărarea cu lăuntrica răceală, cercetător de o fire închisă; în sfârşit, cât despre mine, te socotesc desăvârşit... Şi tu nu vrei să mă înţelegi! Dacă nu eşti prea sănătos, urmează-mi sfatul (cel mai bun pe care ţi l-am pregătit), şi du-te de fă o plimbare pe câmp. Jalnică despăgubire, ce spui? După ce vei fi luat aer, vino să mă vezi: simţurile îţi vor fi mai liniştite. Nu mai plânge; nu voiam să te mâhnesc. Nu-i aşa prietene, că, până la un anume punct, cânturile mele ţi-au câştigat încuviinţarea?
2. Sunt unii care scriu spre a capta aplauzele oamenilor, cu ajutorul a nobile însuşiri ale inimii pe care închipuirea le născoceşte sau pe care ei pot să le aivă... Eu mă slujesc de geniul meu spre a zugrăvi desfătarea cruzimii! Desfătări nu trecătoare, prefăcute, ci care au început cu omul şi vor sfârşi cu el. Oare geniul nu se poate uni cu cruzimea în hotărârile tainice ale Proniei? Sau, pentru că eşti crud, nu poţi avea, oare, geniu? Se va vedea dovada în cuvintele mele; nu ţine decât de voi să mă ascultaţi, dacă vă învoiţi...
3. Ca să făureşti maşinal creierul unei poveşti somnifere, n-ajunge să diseci nerozii şi să-mpodobeşti foarte, cu repetate doze, sprinteneala minţii cititorului, în aşa fel încât simţurile înţelegerii să-i fie paralizate pe tot restul vieţii, prin legea fără de greş a oboselii; mai trebuie, în afară de asta, printr-un potrivit fluid magnetic, să-l pui cu iscusinţă în imposibilitatea somnambulică de a se mişca, silindu-l să-şi înece de-ntunecime ochiul, împotriva propriei firi, la aţintirea ochilor tăi.
4. Eşti mai frumos decât noaptea, răspunde-mi, tu, ocean, vrei să-mi fii frate?
5. Am făcut un legământ cu prostituţia ca să strecor desfrâul în sânul familiilor. Îmi amintesc de noaptea care trecuse înaintea acestei legături de primejdie. Zării în faţa mea un mormânt. Auzii un licurici, mare cât o casă, care-mi spuse: "Am să-ţi fac lumină. Citeşte inscripţia. Nu din partea-mi vine această înaltă poruncă." O răsfirată lumină de culoarea sângelui, la a cărei înfăţişare fălcile îmi clănţăniră şi braţele îmi căzură neputincioase parcă, se împrăştie prin văzduhuri până-n zori. Mă sprijinii de un zid dărâmat, căci eram gata să mă prăbuşesc, şi citi: "Aici zace un adolescent care a murit bolnav de piept; ştiţi de ce. Nu vă rugaţi pentru el."
6. Dacă pământul ar fi acoperit de păduchi, ca malul mării de fire de nisip, stirpea umană ar fi nimicită, pradă unor înfiorătoare dureri. O, ce privelişte! Iar eu, cu aripi de înger, neclintit în văzduh, s-o contemplu!...
7. Nimic nu este vrednic de o inteligenţă mare şi simplă! cel mai mărunt fenomen al naturii, dacă poartă-n sine mister, va deveni, pentru înţelept, fagure pururi izvorâtor de gândire. Şi dacă oarecine vede un măgar mâncând o smochină sau o smochină mâncând un măgar (aceste două prilejuri nu te întâmpină prea des, decât doar în poezie), fiţi siguri că după ce va fi rămas vreo două sau trei minute pe gânduri, ca să ştie încotro să încline, va părăsi făgaşul virtuţii şi o să se apuce să râdă ca un cocoş! Ci încă nu-i cu totul şi cu totul dovedit că ei, cocoşii, ar deschide înadins clonţul să se scălâmbăie aşa cum obişnuieşte omul şi să se dedea la cine ştie ce chinuită strâmbătură.
8. În fiecare ţară, sunt feluriţi zei, ici, crocodilul, dincolo, vânzătoarea de dragoste; însă, când e vorba de păduche, la acest nume sacru, sărutând pretutindeni deopotrivă lanţurile sclaviei lor, noroadele toate îngenunchează împreună pe augustele trepte ale templului, la tronul idolului pocit şi sângeros. Neamul care n-ar asculta de propriile sale instincte de târâre şi ar da semne de revoltă, acel neam ar dispărea mai curând sau mai târziu de pe faţa pământului, ca o frunză de toamnă, nimicit de răzbunarea neînduplecatului zeu.
9. Marea familie universală a oamenilor este o utopie demnă de logica cea mai mediocră.
10. Elefantul te lasă să-l mângâi. Puricele nu.
SFATURI UTILE 4 Aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu