MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 25 MAI 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI
Informare:
Astăzi mă internez pentru operația de schimbare a stimulatorului cardiac!
O perioadă nu voi mai putea publica celebrele MATERIALE SELECȚIONATE, dar voi încerca de pe telefon să ținem legătura!
Doamne ajută!
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI
Informare:
Astăzi mă internez pentru operația de schimbare a stimulatorului cardiac!
O perioadă nu voi mai putea publica celebrele MATERIALE SELECȚIONATE, dar voi încerca de pe telefon să ținem legătura!
Doamne ajută!
DECESE
- 615 : Papa Bonifaciu al IV-lea (n. 550)
- 992: Mieszko I al Poloniei (n. 935)
- 1085: Papa Grigore al VII-lea (n. 1020)
- 1261: Papa Alexandru al IV-lea (n. 1185)
- 1555: Henric al II-lea (18 aprilie 1503 – 25 mai 1555) a fost fiul cel mare al lui Ioan al III-lea de Navara și a soției acestuia, Caterina I de Navara, care era sora și moștenitoarea lui Francis Phoebus, rege al Navarei.Când Caterina a murit în exil în 1517, Henric a fost proclamat rege al Navarei. Titlul a fost pretins și de Ferdinand al II-lea de Aragon, care a invadat regatul în 1512. Sub protecția regelui Francisc I al Franței, el și-a asumat titlul de rege al Navarei și a fost încoronat la Lescar în ciuda pretenției regelui Ferdinand.În 1525, Henric a fost luat prizonier în Bătălia de la Pavia, dar în urma unei deghizări a reușit să scape. În 1526, s-a căsătorit cu Marguerite de Angouleme[1], sora regelui Francisc I și văduva lui Charles, Duce de Alençon. Henric și Margareta au avut următorii copii:
- Ioana a III-a de Navara (16 noiembrie 1528–9 iunie 1572)
- Jean (7 iulie 1530- 25 decembrie 1530)
Prin fiica sa, Henric a devenit bunicul viitorului rege Henric al IV-lea al Franței. Henric al II-lea, care avea o puternică simpatie pentru hughenoți, a murit la Hagetmau la 25 mai 1555.Henric al II-lea de Navara - 1571: Ioan Sigismund Zápolya, cunoscut ca Ioan Sigismund (în maghiarăJános Zsigmond Zápolya) (n. 7 iulie 1540, Buda - d. 10 martie 1571, Alba Iulia) a fost rege al Ungariei sub numele de Ioan al II-lea și principe al Transilvaniei (din 1570), sub numele de Ioan Sigismund. El a purtat prima dată titlul de principe al Transilvaniei (de drept), acest titlu fiind stabilizat de-abia in 1576.A fost fiul lui Ioan Zapolya și al Izabelei, regină a Ungariei și fiica regelui Sigismund I al Poloniei. În 1540, el a fost proclamat rege al Ungariei, intrând în conflict direct cu suveranii habsburgi, iscând astfel, din cauza tatălui lui, la complicate negocieri, dar și conflicte, în care au fost angrenați și otomanii. Pentru și în numele minorului Ioan, a domnit regentul episcop Gheorghe Martinuzzi. Până în anul 1570, Ioan Sigismund a domnit ca "rege ales" al Ungariei, sprijinit de Dieta Ungariei.În 1568, sub conducerea lui Ioan Sigismund Zápolya, are loc la Dieta de la Turda declarația de toleranță religioasă față de confesiunile religioase recunoscute oficial în Transilvania, și declararea a patru religii oficiale - catolicismul, calvinismul, lutheranismul și unitarianismul („Edictul de la Turda”). Aceasta e prima declarație de toleranță religioasă din Europa, într-o epocă dominată de lupte interconfesionale.Prin Tratatul de la Speyer, încheiat la 16 august 1570 a renunțat la pretenția asupra coroanei Ungariei și l-a recunoscut pe împăratul romano-german Maximilian al II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului.Este înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia.
Ioan Sigismund Zápolya Regele Ungariei
(rex electus non coronatus)
Principele Transilvaniei
(princeps Transylvaniae) - 1693: Madame de La Fayette, scriitoare franceză (n. 1634)
- 1786: Pedro al III-lea al Portugaliei (5 iulie 1717 – 25 mai 1786) a fost rege al Portugaliei la ascensiunea soției și nepoatei sale Maria I a Portugaliei și co-rege alături de ea din 1777 până la moartea sa în 1786.Pedro s-a născut la 12:00 în ziua de 5 iulie 1717 la Palatul Ribeira din Lisabona, Portugalia.[1] A fost botezat la 29 august și a primit numele de Pedro Clemente Francisco José António.[2] Părinții lui au fost regele João al V-lea și Maria Anna de Austria.[1] Pedro a fost fratele mai mic al lui José I al Portugaliei. Bunicii lor materni au fost Leopold I, Împărat Roman și Eleonor Magdalene de Neuburg, sora reginei Maria Sofia a Portugaliei.Pedro s-a căsătorit cu nepoata sa, Maria, Prințesă de Brazila, în 1760, în momentul când ea era moștenitoarea prezumptivă la tronul deținut de fratele lui, José I. Conform obiceiului, Pedro a devenit, astfel, rege al Portugaliei în dreptul soției sale. Au avut șase copii, dintre care fiul cel mare a succedat-o pe Maria la moartea ei în 1816 ca João al VI-lea.Pedro nu a făcut nici o încercare de a participa la afacerile guvernamentale, petrecându-și timpul cu vânătoarea sau cu exerciții religioase.El a apărat înalta nobilime a Portugaliei, și a sponsorizat petițile celor acuzați în Afacerea Távora, a căror reabilitare a fost supusă unor noi procese, în care moștenitorii au cerut restituirea proprietăților lor confiscate.Cuplul s-a căsătorit la 6 iunie 1760. La momentul căsătoriei, Maria avea 25 de ani iar Pedro 42. În ciuda diferenței de vârstă, cei doi au avut o căsnicie fericită. Pedro a devenit în mod automat co-monarh (ca Pedro al III-lea al Portugaliei), atunci când Maria a urcat pe tron, deoarece deja se născuse un copil din căsătoria lor. Cuplul a avut șase copii:
Name Birth Death Notes José, Prinț de Beira 20 august 1761 11 septembrie 1788 José Francisco Xavier de Paula Domingos António Agostinho Anastácio căsătorit cu Infanta Benedita a Portugaliei, fără copii. Moartea lui la vârsta de 27 de ani l-a făcut moștenitor aparent pe fratele lui mai mic care mai târziu a ajuns rege. João de Bragança 20 octombrie 1762 20 octombrie 1762 João s-a născut mort la Palatul Ajuda National. João Francisco de Bragança 16 septembrie 1763 10 octombrie 1763 João Francisco de Paula Domingos António Carlos Ciprianos-a născut la Palatul Ajuda National. João al VI-lea 13 mai 1767 10 martie 1826 João Maria José Francisco Xavier de Paula Luís António Domingos Rafael căsătorit cu Carlota Joaquina a Spaniei și a avut copii. A fost rege al Portugaliei și împărat al Braziliei. Mariana Victoria de Bragança 15 decembrie 1768 2 noiembrie 1788 Maria Ana Vitória Josefa Francisca Xavier de Paula Antonieta Joana Domingas Gabriela căsătorită cu Infantele Gabriel al Spaniei fără copii. Maria Clementina de Bragança 9 iunie 1774 27 iunie 1776 Maria Clementina Francisca Xavier de Paula Ana Josefa Antónia Domingas Feliciana Joana Michaela Julia de Bragança s-a născut la Palatul Queluz National. Maria Isabel de Bragança 12 decembrie 1776 14 ianuarie 1777 Maria Isabel s-a născut la Palatul Queluz National..
Dom Pedro III, de Miguel António do Amaral, 1777 - 1789: Anders Dahl, botanist suedez (n. 1751)
- 1805: William Paley, filosof englez (n. 1743)
- 1818: Caspar Wessel (n. 8 iunie 1745 la Jonsrud, Vestby - d. 25 mai 1818 la Copenhaga) a fost un matematician și cartograf norvegiano-danez.Este primul care a propus (în 1799) interpretarea geometrică a numerelor complexe. De asemenea, prin lucrarea Om direktionens analytiske betegning, et forney, anrendt fornemmelig til plane og sphaeriske polygoners oplosning ("Asupra reprezentării analitice a direcțiilor"), poate fi considerat ca precursor al introducerii ideii de vector. În această lucrare sunt descrise, pentru prima dată, numerele imaginare, dar și cuaternionii. Tot aici este expusă o demonstrație a teoremei lui Cotes.A deținut funcția de topograf al Academiei Regale Daneze.A fost fratele mai tânăr al scriitorului Johan Herman Wessel.
- 1862: Prințesa Mathilde Caroline de Bavaria (germană Mathilde Karoline Friederike Wilhelmine Charlotte von Bayern) (30 august 1813 – 25 mai1862) a fost al doilea copil și prima fiică a regelui Ludovic I al Bavariei și a Theresei de Saxa-Hildburghausen.Pe linie maternă este nepoata reginei Louise a Prusiei și pe linie paternă este nepoata împărătesei Carolina Augusta a Austriei, reginei Maria Anna a Saxoniei, reginei Elisabeta Ludovica a Prusiei și a Arhiducesei Sofia. Fratele ei mai mic, Otto de Bavaria, a fost ales rege al elenilor în 1832, împotriva voinței sale și a trebuit să meargă în Grecia.La 26 decembrie 1833 la Munchen, Mathilde s-a căsătorit cu vărul ei, Marele Duce Ereditar de Hesse și de Rin (1806–1877), fiul cel mare al lui Ludovic al II-lea, Mare Duce de Hesse și Wilhelmine de Baden. Ludovic i-a succedat tatălui său ca Marele Duce Ludovic al III-lea în 1848. Din căsătorie nu au rezultat copii.În 1841, cumnata ei, Maria de Hesse-Darmstadt, s-a căsătorit cu țareviciul Alexandru (viitorul țar Alexandru al II-lea al Rusiei). Un an mai târziu, sora ei Adelgunde de Bavaria s-a căsătorit cu Francisc al V-lea, Duce de Modena, care se va dovedi un dușman înverșunat al liberalismului. În 1844, sora ei Hildegard de Bavaria s-a căsătorit cu Arhiducele Albert, Duce de Teschen, liderul conservatorismului austriac și consilier apropiat al Arhiducesie Sofia.Această familie atât de conservatoare dar uneori excentrică a fost zguduită de revoluția de la 1848. Regele Bavariei, compromis de dragostea lui adulteră cu dansatoarea Lola Montez, a trebuit să abdice iar fratele Mathildei a urcat pe tron sub numele de Maximilian al II-lea al Bavariei.
Casa imperială a Austriei a trebuit să părăsească Viena și să se refugieze în Boemia. Împăratul a abdicat în favoarea nepotului său, Franz Joseph, fiul Arhiducesei Sofia și verișor al Mathildei. Primul act politic al împăratului de 18 ani va fi organizarea represiunii revoluției înainte de a reveni în capitala sa.
Ducele de Modena a trebuit să plece în exil însă a fost restaurat de armata austriacă.La 1 iulie 1862, nepotul și moștenitorul tronului de Hesse-Darmstadt, Ludovic, a făcut o căsătorie strălucită cu Prințesa Alice a Regatului Unit (una dintre fiicele reginei Victoria)Marea Ducesă Mathilde a murit la 25 mai, la vârsta de aproape 49 de ani. După patru ani, soțul ei a făcut o căsătorie morganatică cu baroneasa Magdalen de Hochstadten.Portret al Prințesei Mathilde de Joseph Karl Stieler, 1830 - 1867: Ramón Castilla y Marquesado (n. 31 august 1797 – d. 25 mai 1867) a fost președintele statului Peru de patru ori. Cea mai proeminentă apariția a sa în cadrul istoriei peruene începe cu participarea sa ca și comandant al armatei Eliberatorilor, ceea ce a ajutat Peru să devină o națiune independentă. Ulterior, el a condus țara în perioada înfloririi economice datorate exploatării depozitelor de guano. Guvernul lui Castillia a abolit sclavia și a modernizat statul.
- 1934: Gustav Holst, compozitor englez (n. 1874)
- 1935: Sir Frank Watson Dyson, astronom englez (n. 1868)
- 1940: Joe De Grasse, regizor de film american (n. 1873)
- 1951: Emilio Sagi Liñán (n. 15 martie 1900 - d. 25 mai 1951) a fost un fotbalist spaniol de care a jucat pe postul de atacant. A jucat la clubul FC Barcelona și la echipa națională de fotbal a Spaniei.
- 1970: Sándor Asztalos (cel tânăr), scriitor, poet, muzicolog și critic muzical maghiar (n.1919)
- 1984: Henriette Yvonne Stahl (n. 1 septembrie 1900, Saint Avald, Lorena, Franța - d. 25 mai 1984, București) a fost o scriitoare și traducătoare româncă, sora sociologului H. H. Stahl și fiica scriitorului Henri Stahl.Scriitoarea s-a născut la Saint Avald, în Lorena, într-o familie franceză. Medicii francezi o decretaseră la naștere "non viable", mama ei trecând prin mari probleme financiare și depășind o depresie profundă. În 1901 familia ei se stabilește în România, și scriitoarea primește cetățenia română. Tatăl său, Henri Stahl a fost autorul unei celebre metode de stenografie și stenograf șef al Parlamentului, prietenul de o viață al istoricului Nicolae Iorga. Face liceul în particular, începe școala la vârsta de 9 ani din cauza sănătății ei șubrede. În anul 1918 este trimisă de părinți ca să locuiască la țară, în familia ordonanței, care-i salvase viața tatălui ei pe front, Iordache Dumitru. Soția acestuia este prototipul eroinei romanului "Voica". Debutează în literatură cu poeme în proză, publicate în revista "Flacăra", în 1931. Urmează "Conservatorul de Artă Dramatică" din București, între anii 1922 - 1925, unde studiază Actoria, la clasa actorului Ion Livescu. În 1931 îl cunoaște pe poetul Ion Vinea, alături de care va rămâne 14 ani. În 1945, îl cunoaște pe romancierul Petru Dumitriu, cu ocazia premierii acestuia pentru cea mai bună nuvelă a anului. Acesta se mută la ea acasă, în 1946, ( inițial lângă Cișmigiu, ulterior pe Bulevardul Pake Protopopescu nr. 89, unde se află și acum o plachetă "in memoriam" a scriitoarei). Legătura dintre ei va dura aproximativ 10 ani, în pofida diferenței mari de vârstă (24 de ani!). În 1954 are loc un episod interesant: căsătoria celor doi, urmată aproape imediat de divorț. Explicația: probabil este dorința de a-i asigura scriitoarei un venit decent și statutul de relativă protecție în fața abuzurilor, ca fostă soție de nomenclaturist.Unele dintre romanele ei, tipărite între cele două războaie mondiale, vor fi primite elogios de Garabet Ibrăileanu și de Mihail Sadoveanu, mai ales că debutul cu romanul "Voica", se va produce în paginile "Vieții Românești" (1924). Participă cu acest roman la concursul de debut în proză al ziarului "Dimineața", și deși nu îl câștigă, va intra în atenția câtorva mari critici sau scriitori din epocă. Romanul, care va fi retipărit după 1944, și apoi, in a treia ediție, abia în 1972, conține o imagine neidealizată a existenței rurale, prezentând faptele în stil naturalist, dar și justficându-le. Romanul "Voica" obține Premiul Societății Scriitorilor Români, în același an. A scris și literatură în limba franceză, iar o parte dintre romanele ei au fost publicate în Franța, în traducere proprie.Opere literare:
- Mătușa Matilda, patru nuvele, Mătușa Matilda, Nu poate fi, Prăbușire, La bătălia de la port Arthur, premiul Femina- Văcărescu 1928,
- Steaua Robilor, roman, Editura Adevărul, 1934,
- Între zi și noapte, (1942, ed. n. 1971) un roman social care conține imagini ale unui mediu citadin sau cosmopolit, capabil de rafinamente sentimentale unite cu vulgaritatea, trădând descompunerea, abulia, lipsa de preocupări mai importante decât propriul trup, ale cărui drepturi sunt dealtfel revendicate programatic de romancieră.
- Marea bucurie , 1947 tratează drama exilatului care se ratează afectiv și social prin lașitate.
- Fratele meu, omul, (1965) reia descrierea acelorași medii sociale și a combinațiilor umane senzaționale din perspectivă mai distanțată.
- Nu mă călca pe umbră, 1969 e o fantezie ușoară, prin care Onofrei, personaj maleabil și proteic până la absurd, ridică în mod alegoric problema disponibilităților paradoxale ale omului în a se adapta prin ipostaziere oricărei situații.
- Orizont, linie severă, 1970, o antologie a creației sale poetice din perioada 1940-1967
- Pontiful, 1972 e romanul iubirii unei scriitoare pentru un medic insuportabil. Ca și în celelalte romane, interesul e susținut prin capacitatea de a crea atmosfera, prin selecția adecvată a detaliilor materiale.
- Martorul eternității 1975
- Lena, fata lui Anghel Mărgărit 1975
- Drum de foc 1981
- 1988: Ernst Ruska, fizician german, laureat al Premiului Nobel (n. 1906)
- 1993: Horia Sima , lider al Mișcării legionare
- 2001: Alberto Korda, fotograf cubanez (n. 1928)
- 2002: Ștefan Augustin Doinaș, poet român (n. 1922)
- 2012: Edoardo Mangiarotti (n. 7 aprilie 1919, Renate, provincia Monza-Brianza– d. 25 mai 2012, Milano) a fost un scrimer italian, laureat cu un număr record de treisprezece medalii olimpice, inclusiv șase de aur, la spadă precum și la floretă, în cinci ediții la rând ale Jocurilor Olimpice. A fost și de douăsprezece ori campion mondial.Era fratele lui Dario Mangiarotti, și el un campion olimpic la scrimă.
- 2014: Wojciech Jaruzelski, ultimul președinte comunist al Poloniei (n. 1923)
SĂRBĂTORI
- Argentina : Ziua națională (1810)
- Iordania : Ziua națională; Independența față de Regatul Unit (1946)
- Africa : Ziua Africii
- Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți (din 1983)
- Towel Day
În Calendarul creștin ortodox
- + A treia aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul a fost ultimul dintre prooroci, înainte-mergător și botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei” (Matei 11,11; Luca 7,28), așa cum îi spune Mântuitorul. Iisus mai afirmă că el nu este nici o „trestie clătinată de vânt”, nici un „om îmbrăcat în haine moi” (Matei 11,7-8), indicând astfel caracterul neclintit și auster al profetului. Biserica Ortodoxă are șase zile de prăznuire pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, cu începutul anului bisericesc (1 septembrie):
- 23 septembrie – Zămislirea sfântului Ioan Botezătorul
- 7 ianuarie – Soborul Sfântului prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan (a doua zi după Teofanie, 6 ianuarie)
- 24 februarie – Întâia și a doua aflare a Capului Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan
- 25 mai – A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul
- 24 iunie – Nașterea sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaică.
- 29 august – Tăierea capului Înaintemergătorului (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru) – in imagine, Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu