MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 26 MAI 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
PARTEA A TREIA - ARTE; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 26 Mai
INVITAȚIE LA OPERĂ 26 Mai
DER FRANKFURTER RING: »Siegfried« (bis 31. Mai verfügbar)
MUZICĂ 26 Mai
Baroque Music - Classical Music from the Baroque Period
Best Elegant Love Songs Melodies By Orchestra - Moon River Collection
Paul Mauriat - Volume N°29
【Hawaiian Guitar Music】Chill Out Guitar Music - Music For Relax - Instrumental Music
POEZIE 26 Mai
Cezar Baltag
Biografie
Cezar Baltag (n. 26 iulie 1939, Mălinești, județul Hotin (azi Cernăuți, Ucraina) - d. 26 mai 1997, București), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), a fost un poet român, eseist și traducător modern, militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a.
După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Pitești, urmează între anii 1955 - 1960 cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Funcționează ca redactor la „Gazeta literară” (între anii 1960 - 1968), ca redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (între anii 1968 - 1974), apoi ca redactor la „Viața românească”. Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, volum „girat” în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase”, Paul Georgescu. Apoi, „decada de aur” a volumelor sale de versuri cuprinde:
- Vis planetar (1962),
- Răsfrângeri (1966),
- Monada (1968),
- Odihnă în țipăt (1969),
- Șah orb (1970),
- Madona din dud (1973),
- Unicorn în oglindă (1975),
- Poeme (1981),
- Dialog la mal (1985),
- Euridice și umbra (1988),
- Chemarea numelui (1995),
- Ochii tăcerii (1996) etc.
Eseistul se remarcă prin Paradoxul semnelor (1996); iar tâlmăcitorul din limba franceză, prin traducerea unor vestite lucrări semnate de Mircea Eliade – Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, II, III, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, 1986 și, respectiv, 1988; Dicționar al religiilor (de M. Eliade și Ioan P. Culianu), București, Ed. Humanitas, 1993; etc.
| Cezar Baltag | |
 Cezar Baltag | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Județul Hotin, România |
| Decedat | (59 de ani)[2] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet redactor[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română[1] |
| Studii | Universitatea din București |
de Cezar Baltag [Cezar_Baltag ]
Ei în ochii mei trăiesc,
ei în ochii mei iubesc,
ei în ochii mei gândesc,
ochii mei și-i amintesc.
Trece Nimeni visător,
blond și înmărmuritor,
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
Lângă tâmpla mea începe
plus și minus infinit.
Trupul și-l voia înfrânt
ora matură căzând
sclavă cercului de zgomot
ce-l înscriu monologând.
Fața mea-i oglindă rea,
îi dizolvă chipu-n ea,
i-a topit obrazul palid
chipul care-i răspundea.
Trece Nimeni visător
pur și înmărmuritor
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
eu însămânțez în lucruri
sufletul lui Heraclit.
ei în ochii mei iubesc,
ei în ochii mei gândesc,
ochii mei și-i amintesc.
Trece Nimeni visător,
blond și înmărmuritor,
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
Lângă tâmpla mea începe
plus și minus infinit.
Trupul și-l voia înfrânt
ora matură căzând
sclavă cercului de zgomot
ce-l înscriu monologând.
Fața mea-i oglindă rea,
îi dizolvă chipu-n ea,
i-a topit obrazul palid
chipul care-i răspundea.
Trece Nimeni visător
pur și înmărmuritor
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
eu însămânțez în lucruri
sufletul lui Heraclit.
de Cezar Baltag [Cezar_Baltag ]
O, sângele meu luminos,
O, trupul meu înflorit,
Sunt fericit că trăiesc,
Sunt fericit.
Priviți cum se-nalță lumina
Din mâinile noastre
Simbol comunist pe retina
Depărtării albastre.
S-audă întregul pământ
Pașii inimii mele,
Inimii lui Danko urmând
Printre sori, printre stele.
O, sângele meu luminos,
O, trupul meu înflorit,
Sunt fericit că trăiesc,
Sunt fericit.
O, trupul meu înflorit,
Sunt fericit că trăiesc,
Sunt fericit.
Priviți cum se-nalță lumina
Din mâinile noastre
Simbol comunist pe retina
Depărtării albastre.
S-audă întregul pământ
Pașii inimii mele,
Inimii lui Danko urmând
Printre sori, printre stele.
O, sângele meu luminos,
O, trupul meu înflorit,
Sunt fericit că trăiesc,
Sunt fericit.
de Cezar Baltag [Cezar_Baltag ]
“Dară ea, uitându-se cu milă la dânsul îi zise:
-Bine ai venit, Făt-Frumos ! Ce cauți pe aici ?»
(Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte)
O femeie locuită de sete
luminează golul cuvântului:
spune-mi, de ce te aștept,
spune-mi, de ce
îmi legi gura,
de ce râzi,
de ce te întuneci,
de ce mă înnoptezi
în trupul tău
de eroare?
Un om cu oase de sete
numără arborii.
Există setea. Ea are dealuri de sete,
ea rostește cuvinte de sete.
Cine ești?
Cine ești?
Cine ești?
Setea înnoptează în mine
ca într-o gresie.
O femeie cu picioarele de sete
numără pietrele.
Tu ești vară, le spune. Tu ești viscol,
Tu ești liniște. Tu nu ești nimic.
Tu ești întoarcere.
Pe tine te iau de bărbat,
Pe tine te voi naște.
De tine nu-mi voi aminti.
Și deodată
în țipăt de crin torturat
fața ei explodează
și se oprește
și tace
și cu privirea în gol
zâmbește nimicului.
-Bine ai venit, Făt-Frumos ! Ce cauți pe aici ?»
(Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte)
O femeie locuită de sete
luminează golul cuvântului:
spune-mi, de ce te aștept,
spune-mi, de ce
îmi legi gura,
de ce râzi,
de ce te întuneci,
de ce mă înnoptezi
în trupul tău
de eroare?
Un om cu oase de sete
numără arborii.
Există setea. Ea are dealuri de sete,
ea rostește cuvinte de sete.
Cine ești?
Cine ești?
Cine ești?
Setea înnoptează în mine
ca într-o gresie.
O femeie cu picioarele de sete
numără pietrele.
Tu ești vară, le spune. Tu ești viscol,
Tu ești liniște. Tu nu ești nimic.
Tu ești întoarcere.
Pe tine te iau de bărbat,
Pe tine te voi naște.
De tine nu-mi voi aminti.
Și deodată
în țipăt de crin torturat
fața ei explodează
și se oprește
și tace
și cu privirea în gol
zâmbește nimicului.
Tiberiu Utan
Biografie
Tiberiu Utan (n. 21 martie 1930, Văleni, Maramureș - d. 26 mai 1994, București) a fost un poet român contemporan.
Tatăl său fiind învățător în comuna Vinerea, viitorul poet se înscrie ca elev la Liceul Aurel Vlaicu din Orăștie, urmând aici cele 8 clase secundare. Ca elev s-a remarcat la învățătură ca și în activitățile extrașcolare: bun recitator la serbările școlii, joacă permanent în piese de teatru, echipe de dans. După terminarea liceului se înscrie la Institutul Maxim Gorki din Moscova.
Venit în țară, lucrează la diferite redacții ale revistelor actuale, e redactor șef la Gazeta literară, iar ulterior funcționează în cadrul Editurii tineretului.
Ca poet, lirica sa cunoaște teme foarte variate. Motivul înstrăinării, al desprinderii de sat cunoaște la el o amplă dezvoltare. Plecat la studii în străinătate, Tiberiu Utan nu se simte un dezrădăcinat, nu are acel regret al omului care nu se poate adapta; el nu a rămas o entitate singuratică între oraș și sat, ci devine expresia fuziunii dintre ele.
Fiind unul din creatorii care cu un minim de limbaj transmite cu exactitate o stare afectivă sau o idee, poetul a obținut totodată o remarcabilă sugestivitate. Întâlnim la el toate virtuțile cuvintelor bine potrivite: simțul vibrației intense și scurte.
Mai multe cicluri de versuri ale poetului sunt rezultatul călătoriilor și vizitelor sale în străinătate, el considerându-se un pios cercetător de itinerarii. Pe lângă acestea a scris foarte multe poeme proletcultiste, ode dedicate Partidului Comunist sau celor doi conducători, Elena și Nicolae Ceaușescu.
A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
| Tiberiu Utan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Văleni, Călinești, Maramureș, România |
| Decedat | (64 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
Ce-a fost n-a fost
Ce-a fost n-a fost. Pădurea şi vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neştire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins şi cine-a fost supus
nu ştim nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
şi-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înţeleg nu înţeleg.
M-am rupt în două şi-am rămas întreg.
Trecutul meu adoarme în neştire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins şi cine-a fost supus
nu ştim nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
şi-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înţeleg nu înţeleg.
M-am rupt în două şi-am rămas întreg.
poezie de Tiberiu Utan
de Tiberiu Utan [Tiberiu_Utan ]
Clopotul sub care mă zbat
în buza căruia bat
este larg și foarte înalt
ca un paiug de limba lui
spânzur și i mă supui
izbind pereții timpului
clopote clopote
tropote tropote
hohote hohote.
în buza căruia bat
este larg și foarte înalt
ca un paiug de limba lui
spânzur și i mă supui
izbind pereții timpului
clopote clopote
tropote tropote
hohote hohote.
de Tiberiu Utan [Tiberiu_Utan ]
Urmărește această săgeată
cu zbor inegal:
în sus,
în jos,
mai sus,
mai jos -
greu de crezut că a țâșnit
din arcul lui Zeus.
O dată la o viață de om
ea nimerește Destinul.
Din când în când -
niciodată.
1969
cu zbor inegal:
în sus,
în jos,
mai sus,
mai jos -
greu de crezut că a țâșnit
din arcul lui Zeus.
O dată la o viață de om
ea nimerește Destinul.
Din când în când -
niciodată.
1969
TEATRU/ FILM 26 Mai
Jean Constantin
Biografie
Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean[4] (n. ,[1][2] Techirghiol, România – d. ,[3] Constanța, România), a fost un actor român de film, estradă, radio, televiziune, scenă, voce și vodevil, care a excelat în roluri roluri comice, considerat „maestrul comediei”. Printre personajele memorabile întruchipate de Constantin se numără cele din seria B.D. (Brigada Diverse), filmele de acțiune și de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu și bucătarul Ismail din serialul de televiziune Toate pânzele sus (1976).
Jean Constantin s-a născut în anul 1927,[4] într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie grecească: "Mama mea, grecoaică, venită cu părinții de la Salonic prin 1880 și ceva și se numea Caliopi Stavreg Zaharia[5]" - Jean Constantin, iar tatăl său de etnie română: "Tatăl meu era român, Dumitru Jean, și era conductor arhitect." - Jean Constantin.[6] Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuși a menținut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an.[4] Numele său de familie era Jean și nu Constantin.[7] Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi țigan de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: "Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de țigan și am convins etnia și nu numai, că sunt de al lor." - Jean Constantin. Reprezentanții țiganilor din Constanța au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii și că acesta era cunoscut în oraș ca grec.[6] Totuși, datorită tenului său mediteranean, a fost ales să joace roluri de țigan în mai multe filme.[8]
A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.
A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârșitul deceniului este distribuit în producțiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, r. Radu Gabrea) și Canarul și viscolul (1969, r. Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin război sau ilegalism). Totuși, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Dumitru Furdui și Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toate pânzele sus (1976), în regia lui Mircea Mureșan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail. Revanșa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Mărin miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.
În anii 1980 și 1990 este prezent într-un număr mai mic de producții, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de șapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006). Ultimele sale filme, Supraviețuitorul (2008) și Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut și în serialul Regina, difuzat de postul Acasă TV.
În 2009 și 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri, 26 mai 2010, în apartamentul său din Constanța. Vestea morții a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arșinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanța în ziua de 28 mai.
Filmografie:
- Procesul alb (1965)
- Haiducii (1966) - Parpanghel
- Maiorul și moartea (1967)
- Zile de vară (1968) – Aurel
- Răzbunarea haiducilor (1968) – Parpanghel
- Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
- Canarul și viscolul (1969)
- Brigada Diverse intră în acțiune(1970) – Patraulea
- Haiducii lui Șaptecai (1971) - Parpanghel
- Zestrea domniței Ralu (1971) - Parpanghel
- Săptămîna nebunilor (1971) - Parpanghel
- Brigada Diverse în alertă! (1971) – Patraulea
- B.D. la munte și la mare (1971) – Patraulea
- Adio, dragă Nela! (1972)
- Revolta haiducilor (1972, serial de televiziune) – Parpanghel
- Explozia (1973) – Tilică
- Ultimul cartuș (1973) - Floacă
- Un comisar acuză (1974)
- Frații Jderi (1974)
- Stejar – extremă urgență (1974)
- Nemuritorii (1974)
- Mastodontul (1975)
- Evadarea (1975)
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
- Zile fierbinți (1975)
- Gloria nu cântă (1976)
- Cuibul salamandrelor (1976) – Jean
- Roșcovanul (1976)
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - Ismail (ep. 1-12)
- Împușcături sub clar de lună (1977)
- Totul pentru fotbal (1978) - Max, animatorul galeriei echipei de fotbal
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978) – Misică
- Acțiunea „Autobuzul” (1978)
- Revanșa (1978) – Limbă
- Expresul de Buftea (1978) – controlorul de tren
- Brațele Afroditei (1978)
- Melodii, melodii (1978) – impresarul Grecu
- Nea Mărin miliardar (1979) – șeful primei bande
- Al treilea salt mortal (1980)
- Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
- Capcana mercenarilor (1981)
- Iancu Jianu, haiducul (1981)
- Un echipaj pentru Singapore (1981)
- Duelul (1981) – Limbă
- Am o idee (1981)
- Misterele Bucureștilor (1983)
- Secretul lui Bachus (1984) - oenologul Trandafir Bulbuc
- Sosesc păsările călătoare (1984)
- Un petic de cer (1984) - șoferul Gică
- Masca de argint (1985)
- Colierul de turcoaze (1986)
- Coana Chirița (1986)
- Chirița la Iași (1987)
- Secretul lui Nemesis (1987) - James Giovanni Cocoloș
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
- Misiunea (1989) - serial TV
- Miss Litoral (1991) – nea Mielu, căpitan de cursă lungă
- Atac în bibliotecă (1992)
- A doua cădere a Constantinopolului(1993) – Ismail
- Paradisul în direct (1995)
- Punctul zero (1996)
- Sexy Harem Ada-Kaleh (1999) – Ismail
- Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii(2006) – nea Florică
- Păcală se întoarce (2006) – țiganul
- Roming (2007) – Somali
- Supraviețuitorul (2008) – Limbă
- Poker (2010)
| Jean Constantin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Constantin Cornel Jean |
| Născut | [1][2] Techirghiol, România |
| Decedat | (82 de ani)[3] Constanța, România |
| Cauza decesului | boli cardiovasculare |
| Părinți | Caliopi Stavreg Zaharia, Dumitru Jean |
| Căsătorit cu | Elena Jean |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Ani de activitate | 1957 – 2010 |
| Roluri importante | Ismail (Toate pânzele sus),
Patraulea (B.D-uri),
Limbă, Parpanghel |
| Premii Gopo | |
| 2008 – Gopo pentru întreaga operă | |
Iosif Demian
Biografie
Iosif Demian (n. 26 mai 1941, Oradea) este un regizor și operator român care trăiește în prezent în orașul Sydney (Australia).
Iosif Demian s-a născut la data de 26 mai 1941 în orașul Oradea într-o familie mixtă etnic: tatăl său era român, iar mama sa era unguroaică.
Filmografie:
- Castelul condamnaților (1970) - operator imagine
- Apa ca un bivol negru (1970) - operator imagine
- Așteptarea (1970) - operator imagine
- Nunta de piatră (1972) - operator imagine
- Zidul (1975) - operator imagine
- Duhul aurului - operator imagine
- Buzduganul cu trei peceti (1977) - operator imagine
- Urgia (1978) - in co-regie
- O lacrimă de fată (1980)- regizor, coautor imagine
- Baloane de curcubeu (1982)- regizor
- Bunicul și o biată cinste (1984)- regizor
- Lovind o pasăre de pradă (1984) -regizor
- Piciul (1985)-regizor
- Memoria de piatră (2010) - regizor
| Iosif Demian | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (78 de ani) Oradea, Regatul Ungariei |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | director de imagine regizor de film |
Ștefan Bănică sr
Biografie
Ștefan Bănică (senior) (n. 11 noiembrie 1933, Călărași – d. 26 mai 1995, București) a fost un actor român de teatru și film. S-a mai remarcat ca un bun cântăreț.
Filmografie:
- Dincolo de barieră (1965)
- Golgota (1966)
- Haiducii (1966)
- Împușcături pe portativ (1967)
- Tunelul (1967)
- Șeful sectorului suflete (1967)
- Vin cicliștii (1968)
- Zile de vară (1968)
- Brigada Diverse intră în acțiune (1970) - Fane Încurcă-Lume
- Cîntecele mării (1971)
- Brigada Diverse în alertă! (1971)
- Vifornița (1973)
- Proprietarii (1973)
- Păcală (1974)
- Fair Play (1977)
- Cianura și picătura de ploaie (1978)
- Septembrie (1978)
- Singur printre prieteni (1979)
- Nea Mărin miliardar (1979)
- De ce trag clopotele, Mitică? (1982)
- O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)
- Harababura (1990)
- Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 26 Mai
BICYCLE Bean 🚲| Mr Bean's Holiday | Funny Clips | Mr Bean Official
SFATURI UTILE 26 Mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu