MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 13 MAI 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

Decese

·         1646: Maria Anna a Spaniei, prima soție a lui Ferdinand al III-lea, Împărat Roman (n. 1606)

·         1806: A murit Samuil Micu supranumit si  Klein, cărturar iluminist, filolog şi traducător, reprezentant  de seama al Şcolii Ardelene;  (n. septembrie 1745). Samuil Micu Klein a fost nepotul episcopulului roman Inocentiu Micu Klein. A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric și lingvistic , prin care urmărea să informeze pe învățații străini despre originea romană a poporului și a limbii române, despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei  Dacii și, influențat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte națiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei, numărându-se  printre autorii cunoscutului memoriu oficial numit Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae din  1791.

* 1818: Louis Joseph de Bourbon (9 august 1736 – 13 mai 1818) a fost Prinț de Condé din 1740 până la decesul său. Ca membru al Casei de Bourbon, a deținut prestigiosul rang Prince du Sang.

A fost singurul fiu al lui Louis Henri, Duce de Bourbon (1692–1740) și al soției sale, Caroline de Hesse-Rotenburg (1714–41). Ca membru al Casei regale de Bourbon a fost prinț de sânge. Tatăl său a fost fiul cel mare al lui Louis de Bourbon, Prinț de Condé și a soției sale, Louise Françoise de Bourbon, fiica regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan.

În timpul vieții tatălui său, Louis Joseph a fost cunoscut ca Duce de Enghien. A fost plasat în grija unchiului patern, Louis, Conte de Clermont, după decesul tatălui său în 1740 și a mamei sale în 1741 când Louis Joseph avea patru ani.

A avut o soră vitregă, Henriette de Bourbon, Mademoiselle de Verneuil (1725–1780), fiica nelegitimă a tatălui său cu Armande Félice de La Porte Mazarin.

Louis Joseph de Bourbon, Prinț de Condé.

Prin mama sa a fost verișor primar cu Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei, Prințesa Eleonora Maria Teresa de Savoia și Prințesa Maria Luisa de Savoia. Printre verișorii paterni se includ Ducesa de Orléans (mama lui Philippe Égalité și sora Prințului de Conti).

S-a căsătorit cu Charlotte Élisabeth Godefride de Rohan (1737–1760), fiica prietenului regelui Ludovic al XIV-lea, Prințul de Soubise. Mama Charlottei, Anne Marie Louise de La Tour d'Auvergne, a fost fiica ducelui de Bouillon. Cuplul s-a căsătorit la Versailles la 3 mai 1753. Împreună au avut trei copii din care au supraviețui doi: un fiu Louis Henri Joseph și o fiică Louise Adélaïde. În 1770, fiul său s-a căsătorit cu Bathilde d'Orléans, fiica lui Louis Philippe I, Duce de Orléans și sora lui Philippe Égalité.

Louis Joseph a ocupat un loc important la curte Franței. În timpul domniilor regilor Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea el a deținut poziția de Grand Maître de France.

A luptat în Războiul de Șapte Ani și a avut distincții servind împreună cu socrul său Prințul de Soubise. A fost Guvernator de Burgundia și general în armata franceză. După căderea Bastiliei, în 1789, a părăsit Franța împreună cu fiul și nepotul său de teama unui posibil arest sau deces. Decizia s-a dovedit una bună devreme ce în timpul Regimului Terorii care a urmat, mulți bourboni care trăiau în Franța au fost arestați, judecați și ghilotinați. Regele Ludovic al XVI-lea, regina Maria Antoaneta și Ducele de Orleans (Philippe Égalité) au fost executați în 1793 iar sora regelui, Madame Élisabeth, a fost executată în 1794.

Prințul s-a stabilit la Coblenz în 1791, unde a ajutat la organizarea unei armate contra-revoluționare. În plus față de nepotul său Ducele de Enghien, doi fii ai vărului său, fratele regelui mort Contele de Artois (viitorul Carol al X-lea al Franței), corpul de armată includea mulți tineri aristocrați care în cele din urmă au devenit lideri în timpul restaurației Bourbon. Grupul includea pe Ducele de Richelieu, Ducele de Blacas și Chateaubriand.

Armata a fost dizolvată în 1801 iar prințul și-a petrecut exilul în Anglia unde a trăit cu cea de-a doua soție, Maria-Caterina di Brignole-Sale cu care s-a căsătorit în 1798. Ea a murit în 1813.

După înfrângerea lui Napoleon, Louis Joseph s-a întors la Paris unde a devenit grand maître al casei regale a regelui Ludovic al XVIII-lea. A murit în 1818 și a fost succedat de fiul său Louis Henri. Fiica sa, Louise Adélaïde de Bourbon, care a fost călugăriță a devenit stareță la mănăstirea Remiremont.

·         1843: 

·         1866: Nikolai Brașman, matematician rus (n. 1796)

·         1871: Daniel Auber, compozitor francez (n. 1782)

·         1885: Friedrich Gustav Jakob Henle, medic german (n. 1809)
* 1916: Șalom Aleihem sau Șolom Aleihem precum și Șalom Alehem  (în idișשלום־עליכם, în traducere, Pace Vouă; în rusă Шолом-Алейхем; n. 18 februarie/2 martie 1859 Pereiaslav, gubernia Poltava[*], Imperiul Rus – d. 13 mai 1916,New York, New York, SUA) a fost pseudonimul scriitorului, dramaturgului și publicistului evreu rus de limbă idiș Șolom Nahumovici Rabinovici, autor de romane, nuvele, piese de teatru și cel dintâi care a scris literatură pentru copii. A zugrăvit cu realism, ironie fină și compasiune viața „oamenilor mici” (în idiș : „kleine menșelech”), lumea evreilor din orașele și târgușoarele din răsăritul Europeila sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea. El a fost unul din ctitorii și clasicii literaturii moderne, mentor al scriitorilor în limba idiș din vremea lui alături de Mendele Moher Sfarim și I. L. Pereț.
Opere: 

• „Farsa tragica : Un roman nemaipomenit”. Traducere din limba idis de S. Stein, 2 vol., Editura ARA, București, 1992
• „Gimnaziu.” Editura Mantuirea s.a., București.
• „O femee data dracului - Umor evreesc”, Editura Adam, [s.a.] București.
• „Stația Baranovici” și alte schițe, Traducere : C.Sateanu, Editura Viata Romineasca, Iași, 1921.
• „Stele ratacitoare”, Editura pentru Literatură Universală, București 1964.
• „Întoarcere de la iarmaroc - povestiri din viață” trad. de Olga Brateș și Meer Sternberg, Editura pentru Literatura Universala, București 1966.
• „Mi-e dor de acasă” și alte povestiri, trad. Horia Carp.
• „O catastrofă comica”, Trad.de C.Șăteanu.
• „Povestiri tragicomice”.
• „Un șaizeci și șsă” și alte nuvelete umoristice, Trad. C.Săteanu.
• „O catastrofă care n-a avut loc, povestiri de pe drumul-de-fier”, Trad. Anton Celaru, Ed Hasefer, 1995.
• „O capră și-un vitel, un hoț mititel, un meșter scamator și alții asemenea lor...

povestiri pentru copii din literatura clasică idiș, scrise în colaborare de: Mendele Moiher Sforim, Salom Aleihem și I.L. Pereț, traducere de Anton Celaru, ilustrații de Tia Peltz, cuvînt înainte acad. prof. dr. N. Cajal București, Hasefer, 1995

Dintre operele lui Șalom Aleihem traduse în românește de scriitorul I. Ludo:

• „Menachem Mendel”, București, 1923.
• „Nolewka la băi”, București, 1941.
• „Comoara”, „Lozul cel mare”, în „Patru opere dramatice”, București, 1945.
• „Romanul unui om de afaceri”, București, 1948
  • Prefațată și cu tabel cronologic de V. Moglescu, Editura Minerva, București, 1970
• „Băiatul Motl”, București, 1949.
• „Mister Green are o slujbă și alte povestiri”, București, 1951.
• „Opere alese”, cu prefața traducătorului, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959.
  • Trad. de Olga Brateș și Meer Sternberg, cu o pref. de Marin Sorescu, 5 vol., Editura pentru Literatura Universala, București, 1964, Indici de clasificare 821.411.16'08
• „Halal de mine, sunt orfan”, București, 1956.
  • Prefațată și cu tabel cronologic de V. Moglescu, Editura Minerva, București, 1970
• „Tevi lăptarul”, Editura pentru literatură, colecția Biblioteca pentru toți, București, 1961.
  • Traducerea: I. Ludo (Isac Ludo)
• „Schițe și Povestiri”, Editura pentru Literatura Universala, București, 1968 (în colaborare).
• „Stăteam trei la taifas”, București, 1964(?)
• „Patru opere dramatice”, Trad. I. Ludo, S. Ansky, S. Berger, Seria: Biblioteca Hehaluț, Ed. Bicurim, București, 1945.

·         1930: A murit Fridtjof Nansen, explorator și om politic norvegian, laureat al Premiului Nobel (n. 1861). Fridtjof Nansen (n. 10 octombrie 1861 – d. 13 mai 1930) a fost un explorator, om de știință, diplomat, umanitarist norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Campion la schi și la patinaj în tinerețe, a condus echipa care a efectuat prima traversare a Groenlandei prin interior în 1888, și a devenit celebru pe plan internațional după ce a ajuns la 86°14′ latitudine nordică în cadrul expediției spre Polul Nord⁠(en) din 1893–96. Deși a renunțat la explorări după ce s-a întors în Norvegia, tehnicile și inovațiile sale de călătorie polară, în ceea ce privește echipamentul și îmbrăcămintea, au influențat o generație de expediții arctice și antarctice.

·         1938: Charles Edouard Guillaume, fizician elvețian, laureat al Premiului Nobel (n. 1861)

·         1960 - A murit James Gideon Tanner, muzician country american (n.06.06.1885).

·         1961: Gary Cooper (născut Frank James Cooper la 7 mai 1901 – d. 13 mai1961) a fost unul dintre cei mai mari actori americani de film, deținător al Premiului Oscar.

·         1969: A murit Ion Bâlea, autorul celei mai bogate şi valoroase culegeri de folclor din Maramureş, realizată între anii 1905-1909 şi 1910-1913, parţial în colaborare cu Tiberiu Brediceanu şi Bela Bartok; (n. 11 ianuarie 1883).

·         1974: Stephan Roll, (Gheorghe Dinu) poet și prozator român (n. 1903)

·         1975 - A murit Bob Wills, muzician country american (n.06.03.1905).

·         1988 - A murit Chet Baker, cântăreţ şi trompetist american de jazz (n.23.12.1929).

·         1997: A murit Alexandra Caradja (cunoscută ca „prinţesa Caragea”), descendentă directă din familia fostului domnitor al Ţării Româneşti Ion Gh. Caradja; prinţesa a ajutat în timpul celui de-al doilea război mondial prizonierii americani concentraţi în România; plecată din ţară în 1948 şi stabilită la Paris (n. 1920).

·         1999: A murit Titel Constantinescu, scriitor şi regizor; a lucrat câteva decenii la Teatrul Naţional Radiofonic; (n. 1927).

·         2008: A murit marele actor roman  basarabean Colea Răutu A jucat in filmele  “Moara cu noroc”, “Răscoala”, “Neamul Şoimăreştilor”, “Mihai Viteazul”, “Cel mai iubit dintre pământeni”; (n. 28 noiembrie 1912). A fost cel mai mare fiu din cei patru copii ai familiei Rutkovski, alături de Larisa, Natalia și Valentin. A fost elev la Colegiul „Regele Ferdinand” din Chișinău. Nu i-a plăcut niciodată cartea, așa cum singur recunoștea, în schimb îi plăcea foarte mult fotbalul, jucând câtva timp în echipa Uzinelor „Mociornița” din București. A urmat apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București. A fost mai întâi corist la Opera din Cluj. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Actorul Colea Răutu Rutkovski a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

·         2008: A decedat  Costică Toma, fost portar al echipei CCA, actuala FCSB, şi al reprezentativei României; (n. 1 ianuarie 1928). Costică Toma (n. 1 ianuarie 1928, Brăila – d. 13 mai 2008, București) a fost un fotbalist și antrenor român care a jucat pe postul de portar. Toma a început fotbalul în 1940, când a jucat pentru FC Suter pe postul de atacant. După ce a jucat la echipa de tineret Capșa București, s-a mutat la Iași. A jucat numai un sezon la CS Armata, și după două luni la CA Câmpulung Moldovenesc, a semnat cu Steaua București. A jucat doisprezece ani pentru clubul Armatei. A avut o rivalitate faimoasă și de fair-play cu Ion Voinescu. Se spune că Toma și Voinescu au format cel mai bun cuplu de portari pe care i-a avut un club de fotbal românesc. Toma are 16 selecții la echipa națională de fotbal a României și este inclus în echipa de aur a clubului de fotbal Steaua București.

·         2009: Roger Planchon, dramaturg, actor și regizor francez (n. 1931)

·         2010: Alexandru Sever, prozator și dramaturg născut în România (n. 1921)

·         2010: A murit medicul şi profesorul Ioan D. Haulică; majoritatea cercetărilor sale, cuprinse în peste 250 de lucrări, se referă la sistemul nervos vegetativ. A fost membru titular al Academiei Române din 1994; (n. 1924).

·         2011: A murit Ovidiu Dumitru, textier, scenarist şi realizator în TVR. A fost unul dintre cei mai vechi colaboratori ai Televiziunii Române, fiind realizator al mai multor emisiuni, printre care şi „Televiziunea, dragostea mea”, despre care a spus că este „o adevărată declaraţie de dragoste” faţă de unica televiziune a vieţii lui: Televiziunea Română (n. 1933).

·         2012: A murit la Paris, pictorul, sculptorul si arhitectul francez de origine română Horia Damian (stabilit la Paris din 1946); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993 (n. 27 februarie 1922 la București). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a mortii sale ziua de 13 mai 2012). Expune pentru prima dată la Salonul Oficial în anul 1942 (unde obține Premiul pentru gravură); 1942 reprezintă și anul primei sale expoziții personale. A participat al Bienalei de la Veneția în 1942. Ulterior, ca participant în cadrul Salonului Oficial din 1945, obține Premiul Anastase Simu, care consta și dintr-o bursă, ce i-a permis să ajungă la Paris, unde a avut privilegiul de a studia sub coordonarea lui André Lhote și a lui Fernand Léger. 1952 este anul primei sale expoziții în străinătate (după plecarea din țară), expoziție care va fi urmată de alte manifestări de anvergură. A avut numeroase expoziții de pictură și sculptură în America de Nord și Europa și a participat la Bienala de la Veneția și la cea de la São Paolo. Dintre muzeele care adăpostesc lucrările sale se pot aminti Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Zambaccian din București, Muzeul Național de Artă Contemporană și Muzeul Cantini din Marsilia. Artistul este menționat în dicționarul Bénézit.

Horia Damian

·         2014: A incetat din viata in Bucuresti, Mihail Grămescu, prozator SF, poet, critic si  editor; (n.16 februarie 1951, București).   Mihail Grămescu  a fost   membru al secției de Proză a Uniunii Scriitorilor din România. A primit mai multe premii „Știință și tehnică” în anii 1980, premiul Uniunii Scriitorilor din România și două premii în străinătate: la Moscova, Rusia (SocCon, 1989) și la Fayence, în Franța (EuroCon, 1990). Debutul sau editorial a avut loc abia în 1981 cu volumul de povestiri SF Aporisticon, publicat în 150.000 de exemplare. Cartea a cunoscut un uriaș succes de public și de critica. De un succes considerabil s-a bucurat și povestirea „Cântecul Libelungilor”, apărută în volumul Săritorii în gol și recompensată cu numeroase premii. De-a lungul timpului, Mihail Grămescu a publicat mai multe volume de povestiri și poezii, precum și un roman SF, Phreeria. Opera sa a fost tradusă în publicații străine, cum ar fi revistele „Antares”,”Dialogue”, „L’Emhleme” și „Miniature” din Franța, „Gradina” (Iugoslavia), antologia maghiară Téren és időn túl.. , precum și în rusă și bulgară. Împreună cu Adina Lipai a realizat pentru editura Granada, colecția anuală Fantasticul Mileniului III, tradusă în maghiară, sârbă, franceză, rusă, germană și engleză.

Sărbători

• În calendarul ortodox: Înjumătățirea Cincizecimii; Sf Mc Glicheria; Sf Serghie Mărturisitorul - Dezlegare la pește
• Ecuador: Ziua Independenței (1830)

VA URMA