MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 22 MAI 2020

Mulțumim prietenilor care au trimis urări cu prilejul zilei onomastice a soției, Sanda Elena Dicu și îi asigurăm de înalta noastră considerație!

Să aveți o săptămână minunată, prieteni!

PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE

ARTE 22 Mai

INVITAȚIE LA OPERĂ 22 Mai

Wagner - Die Walküre, Bayreuth 1992 (Barenboim, Tomlinson, Elming, Secunde):

Wagner – Tannhäuser:

Wagner - Die Meistersinger von Nürnberg -

Richard Wagner: Lohengrin

Wagner Der Fliegende Holländer:

Гала-концерт к 200-летию Мариуса Петипа

MUZICĂ 22 Mai

Gracefully (1999) - Giovanni Marradi

FrankChacksfield0rcestra! (2-Hr. HD) Music Video Album! #ProfHowdy

LAS MEJORES BIG BAND JAZZ. Para pasar la cuarentena. Cecil González

Relaxing Classical Music | Instant Relief Focus Reading Piano Music | Mozart Bach Beethoven Chopin

POEZIE 22 Mai

George Bacovia

Biografie George Bacovia
George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău - m. 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un poet simbolist român. Scrierea sa poetică a făcut parte din curentul cunoscut ca "simbolism dar şi-a dovedit modernitatea şi a rezistat probei timpului: Bacovia a fost unul din cei mai mari poeţi interbelici, alături de Tudor Arghezi, Lucian Blaga sau Ion Barbu.

George Andone Vasiliu (numele de naştere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi al Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Şcoala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În acelaşi an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu şi atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 îşi pune pe note câteva poezii precum şi altele de Mihai Eminescu si Ştefan Petrică. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Şi toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi abia în 1902. Scrie poezia Lacustră, desăvârşită în 1906. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenţilor din acel an, în vederea reformei învăţământului iniţiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Citeşte într-una din şedinţele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.

Citeşte în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obţinând acelaşi succes. Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen. Doi ani mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuinţa din strada Liceului. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi şi reîncepe cu anul I. Rămâne la Iaşi şi anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rascu Versuri, mai târziu Versuri şi proză.Între 1909-1910 merge la Iaşi numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obţine diploma de licenţă în drept şi se înscrie în baroul din Bacău. Plăteşte zece ani cotizaţie, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Şcoala Primară din Bacău şi la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeaşi prefectură dar se îmbolnăveşte şi demisionează

În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.

În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.

În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 Tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.

Masa de lucru a poetuluiÎn 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929 retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcţia Educaţiei Poporului. Îi apare volumul Cu voi. Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.

Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.

[modifică] După război
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este reeditat în 1946 volumul Stanţe burgheze. E sărbătorit de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuinţa sa din Bucureşti.

Volume antume

Plumb, Bucureşti, 1916
Scîntei galbene, Bacău, 1926
Bucăţi de noapte, Bucureşti, 1926
Poezii, Bucureşti, 1929
Cu voi..., Bucureşti, 1930
Poezii, prefaţă de Adrian Maniu, Bucureşti, 1934
Comedii în fond, Bucureşti, 1936
Opere, Bucureşti, 1944
Stanţe burgheze, Bucureşti, 1946
Poezii, Bucureşti, 1956 (ediţie revăzută şi adăugită de autor, 1957)

Ediţii postume (selectiv)
Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecţie, traducere, biobibliografie şi eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecţie, traducere, biobibliografie şi postfaţă de Geo Vasile, Bucureşti, Editura Ideea Europeană, 2007.
Lacustră, ediţie bibliofilă alcătuită de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2001.
Opere, prefaţă, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.
Opere, ediţie de Mihail Petroveanu şi Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994.
Opere, ediţie alcătuită de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
Opere, Bucureşti, Editura Semne, 2006.
Plumb. Versuri şi proză, prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965.
Plumb / Plomo, ediţie bilingvă româno-spaniolă, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.
Plumb / Lead, ediţie bilingvă româno-engleză, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Plumb, Iaşi, Editura Junimea, 1982.
Plumb, Timişoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
Plumb, Iaşi, Institutul European, 1997.
Plumb (poezii, proză), Bucureşti. Editura Albatros, 1998.
Plumb / Plomb, ediţie bilingvă româno-franceză, Piteşti, Editura Paralela 45, 1998 (reed. 2004).
Plumb, ediţie îngrijită, postfaţă, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi, Bucureşti, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
Plumb, Bucureşti & Cnişinău, Litera Internaţional , 2001.
Plumb, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007.
Plumb de iarnă / Lead of winter, ediţie bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion, 2002.
Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediţie bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia, 1988.
Poeme alese / Poemi scelti, ediţie bilingvă româno-italiană, Bucureşti Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002.
Poezii, ediţie îngrijită şi repere istorico-literare de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Poezii, Galaţi, Editura Porto-Franco, 1991.
Poezii, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 2001.
Poezii / Versek, ediţie bilingvă româno-maghiară, Bucureşti, Editura Gramar, 2003.
Poezii . Proză, postfaţă şi bibliografie de Ion Bogdan Lefter, Bucureşti, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
Proză, Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Rar, poeme rostite la radio, Bucureşti, Casa Radio, 2005.
Scrieri alese, prefaţă de Ov. S. Crohmălniceanu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961.
Stanţe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului şi câteva ciorne, Bacău, Look Design, 2000.
Versuri, Bucureşti, Editura Saeculum, 1996.
Versuri şi proză, ediţie îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice şi bibliografie de Ion Nistor, prefaţă de Mircea Anghelescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
Versuri şi proză, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987.

George Bacovia-

Lacustra - George Bacovia:

Poveste

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?

Marius Oprea, poet și eseist român

Biografie

Marius Oprea (n. 1964 la Targoviste) a studiat istoria la Universitatea din Bucuresti si este autorul unei teze de doc-torat cu tema Rolul si evolutia Securitatii (1948-1964). In anii 1999-2000 a facut parte din echipa de consilieri a presedin-telui Emil Constantinescu. Lucreaza in prezent ca ziarist si ca cercetator la Institutul Roman de Istorie Recenta (IRIR). Tra-ieste impreuna cu familia la Brasov. A inceput prin a publica o istorie a vechilor carti romanesti (Plim-bare pe ulita Tipografiei, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1996) si un volum de poezie (Solo de tamburina, Ed. Paralela 45,2000), dar ulterior a decis sa renunte la preocuparile expri-mate in aceste carti pentru a se dedica studierii Securitatii. Articolele sale despre politia politica din Romania, publicate in presa, difuzate la postul de radio „Europa Libera“, incluse in culegeri de studii si publicatii academice, au fost urmate de volumul Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in docu-mente, 1949-1989 (Ed. Polirom, 2002), premiat de Asociatia Editorilor din Romania drept cea mai buna carte de istorie a anului. A publicat impreuna cu Stejarel Olaru Ziua care nu se uita (Ed. Polirom, 2002), un incitant volum de interviuri cu participantii la revolta anticomunista a brasovenilor din 15 noiembrie 1987, si a coordonat volumul Securistii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca politie politica (Ed. Polirom, 2002), scris in colaborare cu colegii sai de la IRIR.

Muncă și frig

Din bătaia inimilor noastre se naște plusprodusul
adică faptul că încă trăim înseamnă că
încă este nevoie de
bătaia inimilor noastre. Era dimineață și
băusem toată noaptea cu Gică inginerul
după care conducându-l la poarta uzinei
am avut această revelație: o femeie la o fereastră
pieptănându-și cu tristețe firele albe.
De multă vreme trebuia scrisă această poezie.
Încă atunci privind la marginea unui drum înghețat
fulgii din aerul moale (fir-ar să fie! nu se poate
scrie despre amintire
fără să-i ghicești irisul întunecat de pofte?) m-au îmbrăcat
cu o piele străvezie care tresare și acum când
aprind o țigară: poezia este ea chiar acest moment de odihnă în noapte.

Un vis
se acoperă cu gelatină și sfârșește cu totul
în fața cănii cu ceai de sovârv. Mă doare capul.

Gică a intrat demult pe poarta uzinei mahmur și mirat
poate ca într-o femeie neașteptată. Apoi orele fierb greu
în ciorba producției până la desprinderea de oase
și gândurile ajung aici
în această parte a poeziei
în care trebuie să se vorbească
despre dragostea ei pentru adevăr – aceste versuri
să se tipărească pe foiță de aur cu litere de aur –
căci dacă poezia e ficțiune realitatea e constrângere.

Ceasurile sună: din fiecare vis
țâșnesc două brațe și soarele
și voci se împletesc în abur
și se ridică la cer.
Din bătaia inimilor noastre se naște o altă planetă
pe care trupurile umblă îndepărtate de creier
prin stufărișuri și bălți, iar pădurea e înaltă
departe și foarte violetă. Trupuri care
trebuie să muncească.
Iar carnea asta și mădularele
unde cu înțelepciune ea s-a așternut astfel
încât să pot mânca, dormi și munci în timp util,
fără pierderi acest trup stă deci la marginea drumului înghețat
cu privirea în zdrențe.

TEATRU/FILM 22 Mai

Nicolae Corjos, regizor și scenarist român

Biografie

Nicolae Corjos (n. 22 mai 1935, orașul Hotin, județul Hotin, Regatul României, astăzi în Ucraina) este un regizor și scenarist român.

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" (promoţia 1957). Peste douăzeci de ani lucrează în Buftea ca asistent de regie şi regizor secund colaborând cu numeroşi realizatori de la Malvina Urşianu la Mircea Mureşan şi de la Sergiu Nicolaescu la Lucian Pintilie. În 1979 debutează ca regizor cu Ora zero.