vineri, 22 mai 2020

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 23 MAI 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A: Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI 

Evenimente

•       1400 - A început domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova care a durat până în 1432.

* 1430: Ioana D'Arc este capturată de către burgunzi în timp ce conducea armata spre a elibera Compiègne. In timpul bataliei de la Compiegne (Razboiul de o suta de ani), Ioana d’Arc a fost luata prizoniera de burgunzi. A jucat un rol important în eliberarea  Orleansului  un an mai devreme si  a fost capturata  la Compiegne pe 23 mai 1430.Ea încearcă să scape de două ori, dar nu reuşeşte. Este chiar grav rănita, sărind de la o fereastră. Jeanne D’Arc  a fost rascumpărata  de  britanici  contra sumei de 10.ooo de lire sterline,şi  predata lui  Pierre Cauchon, episcop de Beauvais aliatul lor, fiind acuzata de erezie si condamnata  la  ardere pe rug. Este arsa pe rug  la 30 mai 1431, în piaţa Vieux-Marche din Rouen. Moare strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că şi-a îndeplinit misiunea.
•       1498: Girolamo Savonarola este spânzurat la Florența din ordinul Papei Alexandru al VI-lea care îl declară ca "eretic, schismatic și neiubitor de Sfântul Scaun". Apoi, în fața unei mulțimi de oameni, este ars.
•       1533: Arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Cranmer, declară căsătoria regelui Henric al VIII-lea al Angliei cu Caterina de Aragon nulă și neavenită. Atrage asupra sa mânia Vaticanului, care mai târziu va răspunde cu o excomunicare papală.
•       1555: Este ales Papa Paul al IV-lea, nascut Giovanni Pietro Caraffa. In 1559,  sub pontificatul lui Paul al IV-lea,la initiativa Inchizitiei, s-a publicat  lista de cărţi şi autori, denumită Index librorum prohibitorum (Indexul cărţilor  interzise) sau Index expurgatorius.   Cărţile aflate în Index nu puteau fi citite de către credinciosii catolici. Lista neagra (Indexul), a fost înnoita periodic şi a fost publicata cu regularitate până în anul 1948, dar abia în anul 1966 s-a emis o decizie care a suspendat apariţia sa.
•       1568: Țările de Jos își declară independența față de Spania.
•       1706: Bătălia de la Ramillies: John Churchill, Duce de Marlborough învinge armata franceză aflată sub comanda mareșalului Villeroi.
·       1793: Savantul şi omul politic american Benjamin Franklin, a inventat ochelarii cu lentile bifocale.
·       1805 - Napoleon Bonaparte este încoronat rege al Italiei, la Domul din Milano.
·       1829: Chiril Demian primeste la Viena brevetul pentru inventarea acordeonului.
·       1903 - În această zi a început una dintre experienţele iniţiatice pentru automobilism, una care a demonstrat că automobilul poate fi folosit pentru călătorii pe distanţe lungi. Astfel H. Nelson Jackson, un fizician şi om de afaceri din Vermont, a străbătut America de la o coastă la cealaltă, tocmai din San Francisco până în New York. Împreună cu mecanicul Sewall Corker şi la bordul unui Winton Vermont, Nelson a pornit în această călătorie care a durat 63 de zile. Expediţia a fost una foarte anevoioasă datorită condiţiilor grele de drum şi a problemelor tehnice. De mai multe ori cei doi temerari au avut nevoie de piese de schimb, trimise de compania Winton prin poştă. Costul itinerariului a fost de 8.000$, o sumă astronomică pentru acele vremuri. Dar aventura celor doi a fost expusă pe larg de presă şi chiar există şi producţii cinematografice cu această temă. Pe drum li s-a mai alăturat un simpatic bull-dog, botezat Bud, care la fel apare în multe imagini care redau aventura celor doi. Distanţa dintre San Francisco şi New York este de 4148 km în linie dreaptă sau 4679 km pe autostradă. Teoretic cu un automobil din zilele noastre se poate ajunge de la un oraş la celălalt în 44 ore, iar costul combustibilului ar fi în jur de 440 euro.
·       1903: A fost pusa in functiune prima linie telefonica intre Paris si Londra.
·       1915: Primul Război Mondial: Italia a declarat război Austro-Ungariei.
·       1918: In Basarabia unita cu Romania au fost extinse prin decret, Legea generala a vamilor, a tarifelor vamale si legea marcarii obiectelor fabricate din metale pretioase.
·       1918: Patriarhul Tihon al Moscovei si Intregii Rusii a expediat mitropolitului Pimen al Moldovei actul renuntarii la Basarabia.
·       1919: A inceput, la Bucuresti, conferinta delegatilor organizatiilor socialiste din Regat, Transilvania, Banat, Bucovina si Basarabia, la care s-a adoptat un program politic, precum si un program electoral unic, obligatoriu pentru intreaga miscare socialista din Romania, premise esentiale pe linia unificarii la nivel national a organizatiilor socialiste regionale. 
·       La 23 mai 1922 Nicolae Donici devine membru de onoare al Academiei Române. Trebuie remarcat faptul că Nicolae Donici este exclus din rîndurile Academiei în 1948, fiind reprimit post-mortem în 1990. A fost ales membru al Societăţii Astronomice din Rusia din 1904 pana in 1917, membru a Uniunii internaţionale pentru studiul Soarelui, a Uniunii Internaţionale Astronomice (din 1922), al societăţilor astronomice din Germania şi Franţa. A fost membru al Comitetului astronomic român,doctor honoris causa a universităţii din Coimbra, Portugalia si autor a cel puţin 77 de publicaţii ştiinţifice.Din 1944 a locuit în Franţa, unde timp de 10 ani a lucrat la Observatorul astronomic. După toate probabilităţile, s-a stins din viaţă la Nisa, într-un azil de batrâni, în anul 1956. Nicolae Donici a fost exclus de autoritatile comuniste din Academie în 1948, fiind reprimit post-mortem în 1990.

·       1929: Prima animație Mickey Mouse cu sunet, „Copilul carnavalului", este lansată.
·       1934: Faimosul cuplul de gangsteri americani Bonnie Parker și Clyde Barrow au fost împușcați în apropiere de Bienville Parish, Louisiana, de către poliție.
·       1934 - La Paris, a fost încheiat un Acord între Statul român şi creditorii străini, prin care se reglementa plata datoriilor româneşti, limitându-le la o sumă forfetară de 1,1 miliarde de lei anual, pentru următorii trei ani.
·       1942: Armata germană  reuşeşte în cea de-a doua Batalie de la Harkov,  să încercuiască in cateva zile complet Armata Rosie. Capitularea acesteia are loc la data de 28 mai. Sângeroasa bătălie a durat  17 zile si a dus la pierderea a peste 200.000 de soldaţi ai Armatei Rosii  şi a mai multor sute de tancuri. Generalul german Friedrich von Paulus  a câştigat o victorie importantă, care a deschis trupelor de sub comanda sa calea pentru declaşarea bataliei Stalingradului, aruncând forţele sovietice într-o lungă serie de înfrângeri şi retrageri.
·       1945: Guvernul german este destituit din funcție de către aliați, după care este închis.
·       1945:  Succesorul lui Hitler, mare amiral Karl Donitz  şi cancelarul Lutz  Schwerin von Krosigk, sunt arestaţi de trupele britanice la Flensburg. Donitz a  fost presedinte al Germaniei intre  30 aprilie 1945  si  23 mai 1945.
·       1948: Este  semnat de catre Nikolai Pavlovici Sutov, prim-secretar de ambasada, reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al URSS, si Eduard Mezincescu, reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Populare Romane, pe Insula Serpilor  din Marea Neagra, un proces-verbal, prin care acest teritoriu romanesc  a fost cedat URSS. Incalcand Tratatul de pace de la Paris, incheiat in 1947, predarea insulei a redus suprafata marii teritoriale a Romaniei. Din acest motiv nu s-a ajuns la un acord privind delimitarea platformei continentale in Marea Neagra. Partea sovietica a sustinut la negocieri ca aceasta delimitare sa se faca intre Insula Serpilor si tarmul romanesc. Procesul-verbal nu a fost ratificat niciodata de Parlamentele Romaniei si URSS si nici nu a fost data vreo lege constitutionala cu privire la traseul frontierei de stat cu URSS. Dupa destramarea URSS, Insula Serpilor a trecut in stapanirea Ucrainei. Insula Serpilor este situata la 45 de kilometri in largul Marii Negre, in dreptul Bratului Sulina. Are o lungime de numai 662 de metri si o latime de 440 de metri.

·       1949: A fost emis un decret pentru organizarea Directiei Generale a Presei si Tipariturilor. Sub aceasta denumire a functionat in Romania, pana in 1975, cenzura presei si a tipariturilor. Nimic nu putea fi tiparit fara o viza pe fiecare pagina, a D.G.P.T.
·       1949: S-a constituit Republica Federala Germania. Consiliul Parlamentului vest-german (Bundesrat) s-a întrunit şi a proclamat în mod oficial Republica Federala Germania.
·       1957: Televiziunea Romana a prezentat prima transmisie in direct a unui spectacol preluat de la Teatrul National din Bucuresti.
·       1979: De la această dată la fiecare al cincilea an, pe 23 mai este ales Președintele Germaniei:
·       1979, al 5-lea președinte federal, Karl Carstens (CDU)
·       1984, al 6-lea președinte federal, Richard von Weizsäcker (CDU)
·       1989, din nou președintele federal, Richard von Weizsäcker (CDU)
·       1991: Numele Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost schimbat în Republica Moldova. Aceasta îşi va proclama independenţa pe 27 august 1991.
* 1992: Cel mai proeminent magistrat italian anti-mafie, Giovanni Falcone, soția și trei bodyguarzi au fost uciși de clanul Corleonesi cu o bombă de o jumătate de tonă lângă Capaci, Sicilia. Prietenul și colegul său Paolo Borsellino va fi asasinat după mai puțin de două luni, anul 1992 devenind astfel un punct de cotitură în istoria procurorilor mafiei italiene.
·       1994, al 7-lea președinte federal, Roman Herzog (CDU)
·       1995: A fost prezentat publicului limbajul de programare Java.
·       1999, al 8-lea președinte federal, Johannes Rau (SPD)
·       1999: Americanul Gerry Bloch, la varsta de 81 de ani, devine e cel mai in varsta alpinist care a escaladat El Capitan in Yosemite National Park. El si-a doborat propriul record stabilit in 1986, pe cand avea 68 de ani.
·       2000: Regina Margareta a Danemarcei, impreuna cu sotul ei, printul Henrik, a efectuat, in perioada 23-25 mai, o vizita oficiala in Romania, la invitatia presedintiei romane. A fost prima vizita efectuata vreodata de familia regala a Danemarcei in tara noastra.
·       2000 - Pentru prima oară în lume, regizorul german Peter Stein a realizat o versiune integrală a celor 12.111 versuri din "Faust" de Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), într-un spectacol de 21 de ore, special creat pentru Expoziţia universală Expo-2000 Hanovra.
·       2004, al 9-lea președinte federal, Horst Köhler (CDU)
·       2006 - Guvernul de la Paris a aprobat proiectul de lege privind ratificarea Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.
·       2008 - Rusia a semnat un contract în domeniul nuclear cu China, pentru extinderea unei uzine de îmbogăţire a uraniului şi furnizare de combustibil.
·       2009, al 9-lea președinte federal, Horst Köhler, este reales



Nașteri

•       1052: Filip I (franceză Philippe I; 23 mai 1052 — 29 iulie 1108) a fost rege al francilor din 1060 până la moartea sa. Domnia sa, ca a celor mai mulți dintre Capețienii de început, a fost extraordinar de lungă pentru acele timpuri.
După moartea tatălui său, Henric I al Franței, în 1060, Filip a fost recunoscut ca rege al Franței. Fiind tânăr și lipsit de talentul de a conduce, a asistat la cel mai mare eveniment din mijlocul secolului - cucerirea Angliei de către William de Normandia, devenit William I al Angliei - vasalul său, fără să încerce să profite.
Filip I câștiga foarte mult de pe seama investițiilor, însă papa Grigore al VII-lea i-a atras atenția la desfășurarea liberă a simoniei, care era considerată păcat capital. Papa nu putea să ia măsuri drastice, din cauza conflictului cu Împăratul Henric al IV-lea, interdictul cu care fusese amenințat regele nu a fost pus în practică și situația a rămas aceeași.
Filip însă nu a putut fugi de interdict, pronunțat în anul 1094, având ca motiv despărțirea regelui de prima sa soție, Berta, și căsătoria cu Bertrade, contesă de Anjou. În 1104 a promis că va întrerupe concubinajul cu Bertrada, fiind iertat, însă a continuat să trăiască cu ea. Din cauza interdictului, regele Filip nu a putut participa la prima cruciadă, inițiată de Papa Urban al II-lea în anul 1095.
Cu prima sa soție, Berta a avut 5 copii, dintre care:
  1. Ludovic al VI-lea al Franței (1081 - 1 august 1137), regele Franței din 1108;
  2. Constanța, căsătorită cu Boemund, principe al Antiohiei, unul din liderii primei cruciade.
Cu Bertrada a avut 4 copii.
Filip I
Filip i.jpg
* 1100 – S-a nascut imparatul chinez  Quinzong ( d.1161)
* 1629:  Wilhelm al VI-lea, Landgraf de Hesse-Kassel (d. 1663)
* 1707: Carl Linné, cunoscut și drept Carolus Linnaeus respectiv Despre acest sunet Carl von Linné (ajutor·info), (n. , Råshult[*], Suedia[8] – d. , Linnaeus Hammarby[*], Suedia a fost un botanist, medic și zoolog de origine suedez.[R 1]Este considerat părintele taxonomiei și tatăl ecologiei moderne. Abrevierea numelui său în cărți științifice este L..
„Systema naturae” apare în 1735. În această lucrare Linné clasifică omul în ordinul primatelor. El îl denumește Homo sapiens și îl așează alături de antropomorfe, fără a gândi la originea lor comună (Linné era fixist). În ordinul primate Linné introduce două specii. Una dintre specii este omul (denumit, conform nomenclaturii binare, Homo sapiens), iar a doua este reprezentată de antropomorfe, numite Homo silvestris. Oamenii sunt clasificați apoi în patru rase. Fiecare rasă are trăsături diferite și temperamente diferite. Aceste patru rase stabilite de Linné sunt: Homo europeus, Homo americanus, Homo asiaticus și Homo africanus.

Coperta Species plantarum, 1753
Imagini:
    •  
  • Casa memorială Carl von Linné din Uppsala
    •    
  • Bustul lui Linné din Grădina Botanică din Wroclaw, Polonia
    •    
  • Linæus.jpg
    •    
  • Carl Linnaeus dressed in Lapp costume. Portraited while in Netherlands, by Martin Hoffman in Hartecamp, 1737[R 2]
    •  
  • Semnătura lui Carolus Linnaeus (Carl v. Linné)
    •    
  • Piatra funerară a familiei Linné (tatăl şi fiul) în Catedrala din Uppsala
    •    
  • Linnaea borealis, flor lapona, que se convirtió en el símbolo de Linneo
    •    
  • Linné-Praeludia Sponsaliorum Plantarum.jpg
    •  

* 1730: Prințul August Ferdinand al Prusiei (germană August Ferdinand von Preußen; 23 mai 1730, Berlin – 2 mai 1813, Berlin) a fost prinț al Prusiei și general. A fost membru al Casei de Hohenzollern.
A fost fiul cel mic al regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei și a soției acestuia, Sophia Dorothea de Hanovra.[1] Mama lui a fost singura fiică a regelui George I al Marii Britanii. A fost fratele mai mic al regelui Frederic cel Mare(Frederic al II-lea al Prusiei), al reginei Louisa Ulrika a Suediei și a Wilhelminei de Brandenburg-Bayreuth.
S-a căsătorit cu nepoata lui, Elisabeth Louise de Brandenburg-Schwedt, la 27 septembrie 1755.[2] Ea era fiica surorii sale mai mari, Sophia Dorotheași a soțului acesteia, Margraful Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt. Mireasa era mai tânără cu opt ani decât mirele. August Ferdinand și Elisabeth Louise au avut șapte copii:
Augustus a murit la Berlin la 2 mai 1813 la vârsta de 82 de ani. Elisabeth Louise va mai trăi șapte ani.
Augustus Ferdinand
Prinț al Prusiei
Ferdinand.jpg
•       1734: Franz Anton Mesmer, medic german (d. 1815)
•       1741: Andrea Luchesi, compozitor italian (d. 1801)
* 1824: Ambrose Everett Burnside (n. ,[1] Liberty, Indiana, SUA – d. ,[1][2] Bristol[*], SUA) a fost un ofițer, director de căi ferate, inventator, industriaș și om politic american din statul Rhode Island, guvernator al acestui stat și senator al SUA din partea lui. Ca general al armatei Uniunii în Războiul Civil American, a condus campaniile reușite din Carolina de Nord și cea din estul statului Tennessee dar a fost învins în dezastruoasa bătălie de la Fredericksburg și în Bătălia Craterului. Stilul său distinctiv în care își purta părul facial, favoriții, își trage denumirea din limba engleză (sideburns) de la numele său.
Ambrose Burnside - retouched.jpg
Ambrose Burnside, circa 1880
•       1834: Carl Heinrich Bloch (n. 23 mai 1834 – d. 23 februarie 1890) a fost un pictor danez.
Carl Bloch Hver8Dag 1900.jpg
Carl Heinrich Bloch
Galerie:
  • Carl Heinrich Bloch - Consolator
    •    
  • Carl Heinrich Bloch - Gethsemane
    •  
  • Carl Heinrich Bloch - Jesus Tempted
    •    
  • Carl Heinrich Bloch - Suffer the Children
    •    
  • Carl Heinrich Bloch - The Annunciation
    •    
  • Carl Heinrich Bloch - The Resurrection
    •  
  • Carl Heinrich Bloch - Woman at the Well
    •  

•       1848: Otto Lilienthal, pionier de zbor și inginer german (d. 1896)
* 1857: Georgine Henriette Marie, Prințesă de Waldeck și Pyrmont (23 mai1857 – 30 aprilie 1882) a fost a treia fiică a lui George Victor, Prinț de Waldeck și Pyrmont și a soției lui, Prințesa Elena de Nassau, sora vitregă a lui Adolf, Mare Duce de Luxemburg.
Marie de Waldeck și Pyrmont
Prințesă Moștenitoare de Württemberg
Mariewaldeck.jpg
* 1861: József Rippl-Rónai (n. , Kaposvár, Ungaria[7] – d.  Kaposvár, Ungaria[8]) a fost un pictor maghiar, unul din cei mai originali artiști ai Belle Époque.
Jozsef Rippl-Rónai s-a născut pe data de 23 mai 1861 la Kaposvár, fiu al directorului școlii din oraș. Și-a început studiile la gimnaziul din Kaposvár, apoi a obținut la Budapesta diploma de farmacist. Între timp a început să deseneze și să picteze în culori. În 1884 pleacă la München unde se înscrie la Academia de Arte, în clasa cu modele vii a lui Ludwig von Herterich. Pentru anii 1885 și 1886 primește o bursă din partea Comisiei Naționale Maghiare de Arte Plastice. Pleacă la Paris, unde - după o perioadă de ucenicie în atelierul lui Mihály Minkácsy - frecventează pentru scurta vreme Academia Julian. Evoluția ulterioară a lui Rippl-Rónai este marcata de prietenia cu pictorul scoțian James Pitcairn-Knowles, cu care folosește în comun un atelier în Neuilly. Prin Knowles are contact cu stilul mișcării prerafaelite.
O influență deosebită asupra lui Rippl-Rónai este exercitată de gruparea Nabis, la expozițiile căreia participă cu mai multe tablouri. Prima expoziție individuală a pictorului s-a deschis în martie 1892 în clădirea ambasadei austro-ungare de la Paris. În 1894 expune lucrarea "Bunica mea", cu care obține un deosebit succes. Tratarea simplă, aproape decorativă a suprafețelor și conturarea formelor cu negru, precum și decuparea subiectului principal de fond prin contrast valoric a atras nu numai atenția, ci și laudele lui Gauguin, care avea un stil asemănător.

Bunica mea, 1894, Galeria Naționala Maghiară, Budapesta
În anul 1897 a expus la galeria "S. Bing" din Paris, secțiunea Art Nouveau. Rippl-Rónai a participat pentru ultima dată în 1898 la o expoziție împreuna cu gruparea Nabis la galeria "Durand-Ruel". Cu prilejul unei călătorii la Banyuls-sur-Mer, o așezare situată la poalele munților Pirinei, este fascinat de împrejurimi, de culorile puternice ale locurilor, ceea ce îl determină să picteze peisaje după natură, care constituie o trecere spre o cromatică luminoasă, patrunsă și în redarea interioarelor.
În anul 1901 a părăsit pentru totdeauna Parisul și s-a mutat la Somogyaszaló, la fratele său Ödön. În timpul verii a călătorit la Ostende, în Belgia. A fixat în numeroase pasteluri atmosfera de vară a stațiunii de la malul mării. În februarie 1902 s-a stabilit definitiv la Kaposvár. Tema principală a tablourilor sale devine ilustrarea interioarelor. În 1902 și-a expune operele la Palatul Merkur din Pesta.
În anul 1906 a fost organizată o expoziție reprezentativă cu 318 opere ale sale la Salonul Könyves Kálmán. Această expoziție i-a adus succesul total și recunoașterea unanimă.
În anul 1908 a luat naștere Cercul Impresioniștilor și Naturaliștilor Maghiari, grupul de artiști MIÉNK. Liderii asociației sunt Pál Szinyei Merse, Károly Ferenczy și Rippl-Ronai. La prima lor expoziție de la ""Salonul National" au fost prezentate curentele contemporane moderne.
Începutul anilor 1910 i-a adus numai succese: în anul 1911 are o expoziție retrospectivă în sala din piata "Kristóf" a Casei Artiștilor, în anul 1912 statul îi cumpără tabloul întitulat "Bunica mea", în același an expune tablouri în Frankfurt, München și Köln. În anul 1914 la Künstlerhaus din Viena primește marele premiu de stat cu medalie de aur pentru tabloul care îl înfățișează pe artistul francez "Maillol".
În timpul primului razboi mondial execută o serie de desene inspirate de război. Devine corespondent de război pe frontul sârbesc, unde lucrează împreună cu pictorul austriac Kokoschka.
Urmează o perioadă în care realizează mai ales pasteluri care înfățișează portrete feminine, modelul prferat fiind Elza Bányai, pe care o cunoscuse în 1915. În 1923 se hotărăște să realizeze o galerie a contemporanilor săi în portrete-pastel.
József Rippl-Ronai a murit în vila Roma din Kaposvár pe 25 noiembrie 1927.
Rippl-Rónai József Vörössapkás önarckép.jpg
József Rippl-Rónai
Galerie:
  • Femeie cu colivie, 1892
    •    
  • Femeie cu voal negru, 1896
    •    
  • Grădină cu trandafiri, 1899 Cretă și acuarelă pe hârtie
    •    
  • În grădină, 1899
  • Portretul lui Aristide Maillol, ca. 1899
    •    
  • Panou pentru villa Schiffer, 1911
    •    
  • Parc cu nuduri, 1911-1912
    •    
  • Elza Bányai în rochie neagră, 1919
*1871: Garabet Ibrăileanu (n. 23 mai 1871, Târgu Frumos - d. 12 martie 1936, București), a fost un critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român. Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viața româneascăîntre anii 1906 și 1930. Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească, cu intermitențe, toată viața, Garabet Ibrăileanu debutează în paginile revistei Școala nouă cu articole, după care publică versuri, poeme în proză, cugetări, traduceri etc.

La 23 mai 1871 s-a născut, la Târgu Frumos Garabet Ibrăileanu. Tatăl, armean de origine, se numea Teodor Ibrăileanu iar mama, Maria Marcovici era fiica lui Andronie și a Varteniei Marcovici din Roman, descendenți, la rândul lor, ai unor vechi familii armenești din Moldova. Părinții, împreună cu copilul, se mută la Roman, în 1872, în casa Varteniei Marcovici. În anul 1876, Teodor Ibrăileanu, în asociație, arendează moșia de la Poiana lui Iurașcu, din apropierea Romanului, unde se mută, la puțină vreme, toată familia. „Aici, la Poiana lui Iurașcu, am cunoscut natura”, va scrie peste ani Garabet Ibrăileanu. La 17 septembrie, în același an, Maria Ibrăileanu moare după ce dăduse naștere unei fetițe, Maria. Teodor Ibrăileanu se recăsătorește, în 1877, după cum îi caracterizează fiul său gestul, în Amintiri, din „combinații gospodărești”.
În septembrie 1878, Garabet este înscris la o școală din Bacău, dar e mutat curând la Roman, deoarece tatăl său își găsise o slujbă de administrator la o moșie din apropierea orașului. Copilul se îmbolnăvește și este retras de la școală. Între 1879 - 1883, studiază la școala primară din Roman, iar între 1883 - 1887, urmează cursurile Gimnaziului „Roman-Vodă”, luând, începând cu clasa a II-a, a primit premiul întâi în fiecare an.
În septembrie 1887, se înscrie în clasa a V-a, la Liceului „Codreanu” din Bârlad. La 21 septembrie, a aceluiași an, moare Teodor Ibrăileanu.
Ibrăileanu, împreună cu alți colegi, printre care Ionescu Raicu-Rion, înființează, în 1888, societatea literară Orientul. Un an mai târziu, în iunie 1889, societatea se destramă prin plecarea din Bârlad a elevilor care terminaseră liceul. La 1 iulie 1889, împreună cu Panait Mușoiu și Eugen Văian, editează la Roman, revista Școala Nouă de orientare socialistă, care apare până în iunie 1890. Secretar de redacție, Garabet Ibrăileanu semnează la început cu inițiala I, din numărul 3 – cu pseudonimul Cezar Vrajă. Garabet Ibrăileanu fusese atras de ideile socialiste răspândite în mijlocul tineretului școlar din Roman de către V. G. Morțun. În Amintirile din copilărie și adolescență, scrise de Ibrăileanu în 1911, acesta mărturisea: "Revista era socialistă, ateistă, materialistă, realistă - în sfârșit, revoluționară în toate direcțiile!"[2]Revista Școala nouă a fost considerată "o revistă de tip oarecum nou față de revistele socialiste anterioare", fiind orientată aproape exclusiv spre literatură.
În iunie 1890, Garabet Ibrăileanu termină liceul și în toamnă, își ia examenul de bacalaureat la Universitatea din Iași. Se înscrie la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Iași; în anul întâi frecventează toate facultățile, negăsindu-și locul. În 1891, dă examene la Școala Normală Superioară. O parte din obiecte erau predate tot de profesorii facultății. Atras de febra publicistică și de ideile socialiste, Garabet Ibrăileanu lasă studiile superioare pe un plan secund, trecându-și examenele cu întârziere.
Între 1890 și 1894 îl întâlnim colaborând la săptămânalul bucureștean Munca (1890) cu articole politice, la Adevărul și Critică socială (1892) cu articole de critică, la Evenimentul literar (1893 - 1894) - nr. 1 apare la 20 decembrie 1893, din iulie 1894, redacția se mută la București; începând cu nr. 45, 24 octombrie 1894, se contopește cu Lumea nouă, din octombrie 1894 până în februarie 1895 colaborează la Lumea nouă, organ al social-democrației române din București, fiind și redactor.
Termină Școala Normală Superioară în anul 1894, iar în aprilie 1895 susține examenul și obține licența în științe istorico-filozofice. O cunoaște pe Elena Carp (n. 25 mai 1873), viitoarea sa soție.
Traduce în 1896, Bel-Ami de Guy de Maupassant, semnând Cezar Vrajă. Numit suplinitor la Gimnaziul de băieți din Bacău, la 1 septembrie nu s-a prezentat la post. Rămâne în Iași, unde dă lecții particulare; lucrează, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la Dicționarul Academiei și își petrece timpul în preajma Elenei Carp.
În aprilie 1899 se prezintă la postul de la Bacău iar în septembrie 1900 este numit profesor la Liceul Internat „Costache Negruzzi" din Iași.
Colaborează în 1901 la Noua Revistă Română a lui Constantin Rădulescu-Motru. La 5 iulie 1901 se căsătorește cu Elena Carp. Suplinește un an, începând cu 1 septembrie, catedra de Filozofie de la Liceul Național din Iași (fosta Academie Mihăileană).
Între lunile ianuarie și aprilie 1902 își susține examenul de capacitate pentru a deveni profesor titular. Se naște Maria, unicul lor copil. La 1 septembrie este numit profesor provizoriu de limba română la Liceul Militar Iași.
În martie, aprilie și mai 1904 face, cu Elena, o călătorie în străinătate, în Austria, Germania, Italia, Elveția.
Colaborează în 1905, în numerele 1-3 ale revistei Curentul nou, editată de Henric Sanielevici. În martie 1906 apare la Iași Viata românească, directori Constantin Stere și Paul Bujor, secretar de redacție Ibrăileanu. Până la 1 iulie 1908, redacția revistei a fost în casa lui Ibrăileanu; după mutarea redacției, cenaclul literar continuă în același loc. La 18 decembrie 1907, Ministerul îi acordă titlul de profesor definitiv iar pe 1 septembrie 1908 este numit profesor suplinitor la catedra Istoria literaturii române moderne a Facultății de litere din Iași. Îi apare volumul Scriitori și curente (1909); în perioada februarie-martie se internează la sanatoriul Sfânta Elisabeta, București. În 1911, Ibrăileanu redactează o detaliată biografie ce va apărea postum sub titlul Amintiri din copilărie si adolescență. La 5 noiembrie este destituit de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris și docent universitar. Ibrăileanu se înscrie la doctorat în decembrie 1911 iar în 1912 publică teza de doctorat Opera literară a d-lui Vlahuță, în urma căreia primește titlul de doctor. În iunie Consiliul facultății propune numirea lui Ibrăileanu ca la aceeași catedră; de acum înainte viața lui Ibrăileanu se va împărți între revistă și Universitate. Viata românească își încetează apariția în august 1916 și reapare în martie 1920. Va publica volumul Note și impresii.
Între aprilie și septembrie 1918 G. Ibrăileanu publică cotidianul “Momentul”. Iar în octombrie Academia Română îi respinge candidatura.
Din februarie până în decembrie 1919 apare revista săptămânală Însemnări literare. Ține, la îndemnul medicului Francisc Iosif Rainer, un „curs popular” despre literatura română la Institutul de Anatomie Iași.
Apar volumele După război și Scriitori români și străini (1921). Între 1924-1925 redactează romanul Adela într-o primă versiune, pe care o citește soției și prietenilor. În 1927 lucrează la o ediție a poeziilor lui Eminescu ce va fi editată în 1930 de Cultura natională. În același an apar volumele Studii literare și Privind viața. Tot în 1930, redactia revistei Viața românească se mută la Bucuresti, editată fiind de Adevărul. În ianuarie 1933, se retrage de la conducerea revistei ce va reveni lui Mihai Ralea, director pentru partea ideologică si politică și lui G. Călinescu, directorul părții literare si artistice. În mai, apare romanul Adela, pentru care în iunie i se conferă premiul național de proză.
1934, boala se agravează, în aprilie suportă la București o intervenție chirurgicală, spre toamnă, este internat la sanatoriul Casa Diaconeselor din București.
A părăsit lumea celor vii în noaptea de 10 spre 11 martie 1936. La 12 martie, corpul profesorului a fost incinerat și timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 (Pastorala) de Ludwig van Beethoven
.Între 1890 și 1895, Garabet Ibrăileanu frecventează la Universitatea din Iași cursurile Facultății de Filosofie, istorie și literatură, concomitent urmează școala normală superioară.
În timpul studiilor universitare, Garabet Ibrăileanu colaborează la diverse ziare și reviste (Munca, Evenimentul literar, Lumea nouă etc.), cu articole având conținut politic-social și de orientare literară.
În 1908 a ocupat catedra de literatură modernă de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, pe care a servit-o până în 1934. Profesorul Ibrăileanu a reluat strălucita tradiție a societății Junimea și a revistei Convorbiri literare prin reunirea în jurul revistei Viața românească a celor mai însemnați scriitori ai epocii și prin orientarea mișcării literare a vremii în direcția creației de caracter specific, legată de realitățile naționale contemporane. Spiritul democratic al lui Garabet Ibrăileanu a ferit poporanismul, în cei 10 ani de existență, din prima serie a revistei Viața românească, de excese ca și de exclusivism, permițând scriitorilor importanți ai epocii, Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Tudor Arghezietc. să-și dezvolte liber activitatea.
Viața Românească este o revistă periodică literar-artistică și științifică, editată către Constantin Stere, Paul Bujor, Garabet Ibrăileanu, începând cu martie 1906.
* 1884: Corrado Gini (n. , Motta di Livenza, Italia – d. , Roma, Italia) a fost un statistician, demograf și sociolog italian care a avut mai multe contribuții statistice, dintre care coeficientul omonim, coeficientul lui Gini, o măsură a inegalității veniturilor într-o societate, este cel mai cunoscut. Gini a fost un susținător al organicismului și a aplicat-o națiunilor timpului său
*  1890: Prințesa Dagmar a Danemarcei și Islandei (Dagmar Louise Elisabeth; 23 mai 1890 – 11 octombrie 1961) a fost cel mai mic copil al regelui Frederic al VIII-lea al Danemarcei și a soției acestuia, Lovisa a Suediei și Norvegiei.
Prințesa Dagmar s-a născut la Charlottenlund. A fost numită după mătușa ei, împărăteasa Maria Fedorovna, care s-a născut Prințesa Dagmar a Danemarcei.
S-a căsătorit la Fredensborg la 23 noiembrie 1922 cu Jørgen Castenskjold (1893–1978), fiu al lui Anton Castenskiold, șambelan al curții daneze, și al soției acestuia, Sophie Steensen-Leth care aparținea nobilimii daneze.[1]Cuplul a avut patru copii:
  • Carl Frederik Anton Jørgen Castenskjold (13 noiembrie 1923 – 14 aprilie 2006), căsătorit cu Bente Grevenkop-Castenskiold la 23 octombrie 1948, au divorțat în 1963 și au avut trei copii.
  • Christian Ludwig Gustav Fritz Castenskjold (n. 10 iulie 1926) căsătorit cu Cecily Abbots la 11 noiembrie 1952, au avut o singură fiică.
  • Jørgen Frederik Aage Erik Helge Castenskjold (16 martie 1928 – 4 mai 1964), căsătorit cu Kirsten Schlichtkrull, au avut două fiice.
  • Dagmar Louise Thyra Sophia Castenskjold (11 septembrie 1930 - 12 iulie 2013), căsătorită cu Poul Bitsch la 4 aprilie 1950, au avut trei copii.
Prințesa Dagmar
Princess Dagmar of Denmark.jpg
•       1891: S-a nascut scriitorul, poetul si dramaturgul suedez Pär Lagerkvist; (m.7/11/1974) câştigator al Premiului Nobel pentru literatura în 1951.
•       1900: S-a nascut Hans Frank guvernatorul general nazist al Poloniei ocupate acuzat de crime impotriva umanitatii si executat in 1946.
•       1902: Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), critic literar, eseist, poet român (d. 1970)

•       1908: John Bardeen, fizician american, laureat al Premiului Nobel (d. 1991)
•       1908: Hélène Boucher, pilot francez, deținătoare a mai multor recorduri mondiale (d. 1934)
* 1908: Corneliu Robe (n. , București, România – d. , București, România) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930 (Uruguay). Corneliu Robe s-a retras din activitatea sportivă în 1937.
•       1910 - S-a născut Artie Shaw (Arthur Arshawsky), clarinetist, compozitor şi şef de orchestră american.
•       1913 - S-a născut scriitoarea Olga Caba.
* 1917: Edward Norton Lorenz (n. 23 mai 1917 - d. 16 aprilie 2008) a fost un matematician și meteorolog american. Este cunoscut în special pentru lucrările sale de pionierat în domeniul teoriei haosului, pe care a formulat-o în 1960. De asemenea, a introdus și termenul de Efectul fluturelui.
Cercetările sale și-au găsit largi aplicații în domeniul meteorologieiteoretice. Astfel, a elaborat un model matematic care să descrie mișcarea aerului atmosferic.
A primit numeroase distincții și medalii, printre care: Medalia Carl-Gustaf Rossby din partea Societății Meteorologice Americane în 1969, Medalia Elliott Cresson din partea Institutului Franklin în 1989 și Medalia de Aur Lomonosov în 2004.
·       1918 - S-a născut Robert ("Bumps") Blackwell, compozitor şi producător american.
·       1920 - S-a născut Helen O'Connell, cântăreaţă americană.
* 1923: Eduardo Lourenço (n. ,[2] São Pedro de Rio Seco[*], Portugalia) este un scriitor, filozof, eseist, profesor universitar, critic literarportughez. A primit Premiul Camões în 1996, cel mai important premiu literar pentru limba portugheză.
A urmat studii de istorie și filozofie la Universitatea din Coimbra. A părăsit Portugalia pentru Germania și Brazilia în 1953. A predat la Universitatea din Nisa în perioada 1960-1989, apoi a devenit consilier cultural la Roma. Mare cunoscător al operei lui Fernando Pessoa și magistral explorator al saudade, melancolie în portugheză, eseist de o deplină claritate este, de asemenea, un martor european al deziluziilor portugheze. El a primit Premiul european pentru eseu Charles Veillon în 1988.
Opera:
  • Heterodoxia (1949),
  • Sentido e Forma da Poesia Neo-Realista (1968)
  • Pessoa Revisitado (1973)
  • Tempo e Poesia (1974).
  • O labirinto da saudade (1978).
  • L'Europe introuvable: jalons pour une mythologie européenne (1978)
  • Le Miroir imaginaire, Essai sur la peinture (1981)
  • Nós e a Europa ou as Duas Razões (1988). Tr. http://books.google.es/Nous et l'Europe ou les Deux Raisons (1988)
  • Pessoa, Etranger Absolu (1990)
  • Montaigne ou la Vie écrite (1992), con Pierre Botineau y Jean-Luc Chapin
  • Fernando, Rei da Nossa Baviera (1986). Tr.: Fernando Pessoa, roi de notre Bavière (1993)
  • O canto do Signo. Existência e Literatura (1957-1993) (1994). Tr.: Le chant du Signe: existence et littérature (1994), sobre Literatura portuguesa.
  • L'Europe désenchantée: pour une mythologie européenne (1994)
  • Camões 1525-1580 (1994), con Vasco Graça Moura
  • O esplendor do caos (1998). Tr.: La splendeur du chaos (1998)
  • Mythologie de la saudade, Essais sur la mélancolie portugaise (2000)
Eduardo Lourenço
Eduardo Lourenço.png
·       1928 - S-a născut Rosemary Clooney, cântăreaţă americană.
·       1931: Lucian Mureșan (n. , Firiza, România) este un cardinal român, arhiepiscop major al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia, întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma. Biserica sa titulară din Roma este Biserica Sf. Atanasie. În data de 24 octombrie 2012 a fost ales membru de onoare al Academiei Române

* 1934: Robert Arthur "Bob" Moog (n. 23 mai 1934 – d. 21 august 2005), cel care a fondat firma Moog Music, a fost un pionier american în domeniul muzicii electronice, cel mai cunoscut pentru inventarea sintetizatorului Moog.
Robert Arthur "Bob" Moog
Bob Moog3.jpg
·       1937 - S-a născut scriitorul Octavian Georgescu.

* 1941:  Horia Flămându (n. 23 mai 1941, Alba Iulia) este un sculptor român, profesor la Universitatea Națională de Arte București și vicepreședinte al Uniunea Artiștilor Plastici din România. Numele său mai apare scris și Horea Flămând; Horea Flămându; Horea Flămîndu.
Tatăl său a fost preot, iar sora, Lucia Flămându, s-a căsătorit în 1950 cu Ion Ursu, membru supleant al CPEx al Comitetul Central al Partidului Comunist Român

Alba Iulia: Basorelieful Mihai Viteazul primind omagiile celor trei țări române unite
La Horia Flămându influența lui Constantin Brâncuși se manifestă atât în limbajul plastic, cât și în spiritul în care e concepută sculptura sa.[3]
Primul bust al lui Simion Bărnuțiu din Bocșa, Sălaj, opera lui Horia Flămându, a fost dezvelit la 24 septembrie 1967.[4]
Statuia lui Alexandru Papiu-Ilarian, dezvelită la 8 decembrie 1973 în orașul Dej.
În 1975, Flămându a realizat un basorelief cu o lungime de 6,20 m si o lățime de 3 m, montat pe clădirea din spatele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia(palatul princiar). Basorelieful îl prezintă pe domnitor primind omagiile celor trei țări române unite.
La 6 octombrie 2004 a fost dezvelit în fața noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz” din Reșița un bust de bronz al lui Alexander Tietz, realizat de Horia Flămându. Bustul a fost dezvelit de către ultimul urmaș al lui Alexander Tietz, prof. univ. dr. Damian Vulpe din Timișoara. Acest bust este primul ridicat pe raza municipiului Reșița și primul al unei personalități germane din Banatul Montan
   1942: Gabriel Liiceanu (n. 23 mai 1942, Râmnicu Vâlcea) este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger.[2] Din 1990 este directorul Editurii Humanitas[3], una dintre cele mai importante instituții culturale române[4][5], proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran[6]. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
Scrieri:
  • Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, București, Ed. Univers 1975, Ed. Humanitas, 1993, 2005;
  • Încercare în politropia omului și a culturii, București, Cartea Românească, 1981; ediția a II-a, cu titlul Om si simbol. Interpretări ale simbolului în teoria artei și filozofia culturii, Ed. Humanitas, 2005;
  • Jurnalul de la Păltiniș, București, Cartea Românească, 1983, Ed. Humanitas, 1991, 1996, 2004, 2005, 2014 (ediție aniversară);
  • Cearta cu filozofia, București, Ed. Humanitas, 1992, 2005;
  • Apel către lichele, București, Ed. Humanitas, 1992, 1996, 2005, 2012;
  • Despre limită, București, Ed. Humanitas, 1994, 1997, 2009, 2010;
  • Itinerariile unei vieți: Emil Cioran – Apocalipsa după Cioran, București, Ed. Humanitas, 1995, 2011;
  • Declarație de iubire, Ed. Humanitas, 2001, 2008;
  • Ușa interzisă (Jurnal), București, Ed.Humanitas, 2002, 2010; versiunea în limba franceză "La porte interdite, trad. de Michelle Dobré, Marie-France Ionesco, Ed.Humanitas, 2011;
  • Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu - Chipuri ale răului în lumea de astăzi (editie bilingvă, româno-spaniolă), trad. de Ileana Scipione, Ed. Humanitas, 2006, 2011;
  • Despre minciună, Ed. Humanitas, 2006 (inclus în "3 eseuri", 2014);
  • Despre ură, Ed. Humanitas, 2007 (inclus în "3 eseuri", 2014);
  • Despre seducție, Ed. Humanitas, 2007, 2013 (inclus în "3 eseuri", 2014);
  • Scrisori către fiul meu, Ed. Humanitas, 2008;
  • Întâlnire cu un necunoscut, Ed. Humanitas, 2010; [11]
  • Întâlnire în jurul unei palme Zen, în colaborare cu Răzvan Luscov și Gabriel Cercel, Ed. Humanitas, 2011 ;
  • Estul naivităților noastre : 27 de interviuri 1990-2011 : oare ne putem apăra prin cuvinte? , Ed. Humanitas, 2012;
  • 18 cuvinte-cheie ale lui Martin Heidegger, Ed. Humanitas, 2012;
  • Măștile lui M.I. - Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Ed. Humanitas, 2012;
  • Dragul meu turnător, Ed. Humanitas, 2013; [12][13]
  • Fie-vă milă de noi! și alte texte civile, Ed. Humanitas, 2014;
  • Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieții, în colaborare cu Andrei Pleșu; Ed. Humanitas, 2015;
  • Nebunia de a gândi cu mintea ta, Ed. Humanitas, 2016
  • România. O iubire din care se poate muri, Ed. Humanitas, 2017[14]
  • Continentele insomniei, Ed. Humanitas, 2017
  • Așteptând o altă omenire, Ed. Humanitas, 2018
Lucrări publicate în străinătate
  • "Zu Heideggers 'Welt'- Begriff im 'Ursprung des Kuntswerkes'." Kunst und Technik (Walter Biemel und Fr.-W. von Herrmann Herausg.), Frankfurt am Main, Vittorio Klostermann Verlag, 1989
  • De la limite : petit traité à l'usage des orgueilleux, (Despre limită), trad. de Alexandra Laignel-Lavastine, Paris, Éditions Michalon, 1994
  • Itinéraires d'une vie : E.M. Cioran, suivi de Les Continents de l'insomnie : entretien avec E.M. Cioran, trad. de Alexandra Laignel-Lavastine, Paris, Éditions Michalon, 1995
  • Lectures de Ionesco, ed. L'Harmattan, 1996
  • Lectures de Cioran, ed. L'Harmattan, 1997
  • Apokalypsen enligt Cioran, Dualis Förlag, Ludvika, 1997
  • Le Journal de Paltinis : 1977-1981 : récit d'une formation spirituelle et philosophique, trad. de Marie-France Ionesco, Paris, Éditions La Découverte, 1998
  • The Paltiniș Diary: A Paideic Model in Humanist Culture , Central European University Press, 2000
  • Dziennik z Păltinișu. Pajdeja jako model w kulturze humanistycznej, Pograznicze, Sejny, 2001
  • Dagbok från Paltinis : en visdomsskola i den humanistiska kulturen : med ett tillägg från 1996; av Liiceanu, Gabriel Samuelsson, Liliana Donose|Apelkvist, Åsa; Ludvika: Dualis Förlags, 2008
Lucrări colective
Cărți audio:
  • Noica (în colaborare cu Andrei Pleșu), Ed. Humanitas Multimedia, 2003;
  • Ușa interzisă, Ed. Humanitas Multimedia, 2005;
  • Apel către lichele, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
  • Declarație de iubire, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
  • Sub semnul depărtării : corespondența Constantin Noica - Sanda Stolojan; pref. de Matei Cazacu; lectura: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu; Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
  • Sebastian, mon frère. Scrisoare către un frate mai mare, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
  • De ce te iubesc; antologie și cuvânt înainte de Ioana Pârvulescu; lectura: Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
  • Strategii ale seducției. De la Romeo și Julieta la sărutul cioranian, Ed. Humanitas Multimedia, 2006;
  • Itinerariile unei vieți: E.M. Cioran, Ed. Humanitas Multimedia, 2007;
  • Despre minciună, Ed. Humanitas Multimedia, 2007;
  • Fratii Karamazov : discursul Marelui Inchizitor de Dostoievski; lectura: Gabriel Liiceanu; trad.: Izabela Dumbrava si Ovidiu Constantinescu; Ed. Humanitas Multimedia, 2008;
  • Înapoi la argument: Horia-Roman Patapievici în dialog cu Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas Multimedia, 2008;
  • Cele trei norme ale mamei - Prajitura interzisă. Scrisoare către fiul meu, Ed. Humanitas Multimedia, 2009;
  • Ce ne facem cu calul negru? Despre căderea în trup, dragoste și ipocrizie, Ed. Humanitas Multimedia, 2011;
  • 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu, 2011, coautor Andrei Pleșu;
  • James Joyce - Cei morți, lectura: Gabriel Liiceanu; Ed. Humanitas Multimedia, 2012;
  • Despre seducție. De la Romeo și Julieta la sărutul cioranian, Ed. Humanitas Multimedia, 2013;
  • Continentele insomniei. Cioran și Dumnezeu, Ed. Humanitas Multimedia, 2014;
  • Povestea maiorului Ion Pătrulescu, cu o prefață în lectura autorului; lectura: Răzvan Vasilescu; Ed. Humanitas Multimedia, 2015;
  • 11 autori Humanitas citesc cele mai frumoase pagini: o antologie Humanitas 25 de ani - Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu, Radu Paraschivescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Andrei Pleșu; Ed. Humanitas Multimedia, 2015;
  • Despre limită (4 CD), Ed. Humanitas Multimedia, 2010, 2015;
  • Întâlnire cu un necunoscut, lectura: Răzvan Vasilescu; Ed. Humanitas Multimedia, 2016;
  • Povești de dragoste la prima vedere - Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Ana Blandiana, Adriana Bittel; Ed. Humanitas Multimedia, 2016;
Gabriel Liiceanu.jpg
Gabriel Liiceanu
·       1944 - S-a născut Norman Johnson, vocalist american (The Showmen, The Gentlemen, Chairmen Of The Board).
·       1946: Sorin Ilfoveanu, pictor român

·       1946 - S-a născut Daniel Klein, basist american (J. Geils Band).
·       1946 - S-a născut scriitorul Valeriu Armeanu.

·      1946:  Sorin Ilfoveanu (n. 23 mai 1946, Câmpulung Muscel) este un pictor și desenator român contemporan, recunoscut în țară și peste hotare.
  • 1953-1964 urmează cursurile liceului „I. Brătianu” în Pitești, unde a fost coleg, printre alții, cu Daniel Turcea
  • 1964-1970 urmează cursurile Universității de Artă din București la clasa maestrului Corneliu Baba, asistent Liviu Lăzărescu, avându-i colegi, printre alții, pe Mihai Cismaru, Ștefan Câlția, Sorin Dumitrescu și profesori: Eugen Schileru, la istoria artei, Ghițescu, la anatomie, Simion Iuca, la gravură.
  • Din 1971 este Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
  • 1992-1996 este șef al catedrei de pictură din Universitatea de Arte București
  • 1996-2000 este Decan al Facultății de Arte Plastice din cadrul Universității de Artă din București
  • 2004-2006 Rector al Universității Naționale de Arte din București
Femeia din creația artistului trimite spre tinerețe și mister, spre matricea energiilor și reveria perioadei de gestație. Chipul și trupul ei caută trăirilele materne, artistul urmărind normalizarea bioritmurilor ori depășirea dizarmoniilor din timpul gestației. Visul intrauterin - parcă inspirat de acela al lui Salvador Dali - este obsesiv și se conjugă cu experiența reală din timpul gestației. Invocarea păsării în locul fătului exprimă o perspectivă pozitivă: ea e mesajul voinței divine. Numeroasele conotații erotice par să reflecte eternitatea, originile, vocația maternală a femeii. Ca orice visător incurabil, Sorin Ilfoveanu revine mereu la geneză, la o ea-simbol, la mama ca expresie a vieții. E în aceste reprezentări o încercare de a deriva inderivabilul, o psihologie ce vrea să probeze natura omului în complementaritatea ipostazelor sale. În asemenea ocazii, artistul dezvăluie importanța culturii interioare.
  • Desenele artistului arată preocuparea pentru eul profund, eliberat de prejudecăți și așază mai presus de timpuri și spații.
Văzută în diversitatea manifestării sale, femeia din pânzele artistului este în primul rând simbolul dragostei. Îi este denunțat comportamentul sexual ambivalent, seducție și refuz în acelasi timp. Ea apare ca o ființă firavă și rezistentă totodată, idee-materie a fertilității și a sexualiății, capabilă de contradicții și confruntări. Invocația maestrului dă o mare speranță prin curajul stilizării trăsăturilor socotite tabu, prin ironiile și libertatea de construcție a propiului dialog cu moștenirile arhaice. Amalgamând trasăturile spiritului și sufletului, artistul conferă un farmec aparte creațiilor sale. Libertatea liniilor fiecărui desen face posibilă dezvoltatea împreună a trecutului și viitorului. Nu oricum însă, ci în funcție de filosofia și crezul său; în funcție de apropierea elementelor neașteptate, pline de absurd, dar și de trăiri transcedentale.
  • Simplitatea stilistică este un mod de a fi al maestrului. Minuția și pasiunea pentru redarea visului cu ochii deschiși sunt însoțite de o știință și o plăcere a desenării simbolurilor. Grație unei profunde atracții pentru cunoașterea omului și a istoriei lui meandrate, Sorin Ilfoveanu recrează, în stilul său, câteva din marile teme ale culturii. El simte și conștientizează mișcarea ființei dinspre trecut spre viitor, dezvaluindu-i misterele spirituale în limbaje artistice îndelung exersate. Admirabila gramatică a formelor, arta desenelor maestrului Sorin Ilfoveanu animă un univers fără de început și fără de sfârșit. (Victor Neumann, Interogațiile metafizice ale artistului)
1947 - S-a născut Bill Hunt, pianist şi trompetist britanic (Hannibal, ELO, Wizzard).
* 1949: Traian Dobrinescu (n. , Orlești, Vâlcea, România) este un filolog, publicist, scriitor și politician român. A fost deputat, ales în 2012 din partea Partidului Național Liberal.

Clasele primare și gimnaziale le-a absolvit în comuna natală, iar liceul la Colegiul "Alexandru Lahovari " din Râmnicu-Vâlcea. În anul 1972 a terminat Facultatea de Filologie din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca.
A fost profesor de limba și literatura română la Școala Generală din Malaia (jud. Vâlcea) și la Liceul Mecanic din Băbeni (jud. Vâlcea).
La 19 ianuarie 1990, împreună cu un grup de intelectuali vâlceni, a înființat "Curierul de Vâlcea", primul cotidian particular independent din România. În anul 1992 a fondat "Informația zilei", pe care l-a condus până în 1994.
În 1991 a participat la fondarea Teatrului de Stat "Anton Pann" din Râmnicu-Vâlcea, unde a fost numit director, calitate în care a coordonat montarea primelor spectacole ale noii instituții: "În așteptarea lui Godot" - în regia lui Petru Vulcărău și "Libertate conjugală" - în regia lui Silviu Purcărete.
Din 1995, s-a dedicat cu precădere conducerii societății mixte româno-italiene "Romitalgraf" și firmei sale TRADO SRL, axată inițial pe comerț internațional. A lucrat 4 ani în Siberia. A fost director la RAPPS Olănești.
A debutat în 1990, în volumul colectiv "Preludii epice", apărut la Editura "Mihai Eminescu".
Cântec de violoncel: 60 de texte lirice. București, Editura Ziua, 2002. 128 p.
Urme: 51 de texte lirice. București, Editura Cartea Românească, 2004. 80 p.
Când Dumnezeu îmi spunea pe nume: roman. Pitești, Editura Paralela 45, 2008. 200 p.
Cei morți înainte de moarte: roman. Craiova, Editura Aius, 2013. 320 p.
·       1951: S-a nascut campionul rus de sah Anatoli Karpov.
* 1951: Vintilă Mihăilescu (n. 23 mai 1951) este un autor, publicist, psihosociolog și antropolog cultural român, fratele lui Preda Mihăilescu.
Absolvent al Facultății de Psihologie al Universității Bucuresti (1974), a fost cercetător în psihologie al Institutului de Geriatrie (1974-78), iar între 1979-91 a fost cercetător al Centrului de Antropologie pe lângă Academia Română.
A avut mai multe burse de studii la Mission du Patrimoine Ethnologique. A fost profesor invitat la universități din Franța (Lyon, Paul Valery Montpellier, Provence), Elveția (Neuchatel), Germania (Humboldt), Ungaria (Pecs), Canada (U.Q.A.M.) etc. Este specializat în etnopsihologie, identitate și etnicitate, studiul comunităților.
Din 1991 coordonează programe de cercetare și proiecte pe probleme rurale coordonate de PHARE și Banca Mondială, fondând Observatorul Social de pe lângă Universitatea București. Din 1993 este profesor universitar la Facultatea de Sociologie si Psihologie a Universității București, iar din 1997 coordonează Școala Masterală în Antropologie în cadrul Universității București. Din 2000 este șeful Catedrei de Sociologie la Școala Națională de Științe Politice (SNSPA) unde susține cursurile de Antropologie și cele de Comunități Sociale.
Este autorul cărții Fascinația diferenței, apărută în 1999, prin care încearcă sa explice în mod corect domeniul antropologiei din prisma experienței personale și a diferitelor accepțiuni. Din 1998 scrie și publicistică, având cronică permanentă la săptămânalul cultural Dilema Veche. Din februarie 2005 până în mai 2010 a fost director al Muzeului Țăranului Român.
În anul 2006 a fost decorat de Președintele României pentru serviciile aduse culturii române.
A publicat:
  • 1992 - Paysans de l'histoire: approche ethnologique de la culture roumaine - Vintilă Mihăilescu, Ioana Popescu, Ioan Pânzaru; DAR
  • 1999 - Fascinația diferenței, Editura Paideia (republicată în 2014 într-o ediție actualizată la Editura Trei);
  • 2000 - Socio-hai-hui: o altă sociologie a tranziției, Editura Paideia;
  • 2002 - Svakodnevica nije vise ono sto je bila, Belgrad
  • 2002 - Vecini și Vecinătăți în Transilvania, coord.: Vintilă Mihăilescu, Gabriela Coman, Ferenc Pozsony... ; Editura Paideia;
  • 2006 - Socio-hai-hui prin arhipelagul România, Editura Polirom, Iași;
  • 2007 - Antropologie. Cinci introduceri, coordonator, Editura Polirom, 2007 și 2009;
  • 2009 - Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape, Editura Polirom;
  • 2010 - Sfârșitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche;
  • 2012 - Iarna vrajbei noastre: protestele din România, ianuarie - februarie 2012; coord.: Vintilă Mihăilescu, Cătălin Augustin Stoica; Editura Curtea Veche;
  • 2013 - Scutecele națiunii și hainele împăratului: note de antropologie publică Editura Polirom;[2]
  • 2013 - Povestea maidanezului Leuțu: despre noua ordine domestică și criza omului Editura Cartier;[3][4][5]
  • 2014 - Conditia romă si schimbarea discursului, coord.: Vintilă Mihăilescu, Petre Matei; Editura Polirom;
  • 2014 - Fascinatia diferenței: anii de ucenicie ai unui antropolog, Editura Trei;
  • 2015 - Apologia pîrleazului, Editura Polirom;
  • 2017 - De ce este România astfel?: avatarurile excepționalismului românesc, coord.: Vintilă Mihăilescu; Editura Polirom;
  • 2017 - Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană, Editura Polirom;
  • 2018 - Etnogeneză și țuică, Editura Polirom;
·       1953 - S-a născut Rick Fenn, chitarist britanic (Hamilton Gray, 10cc). 
* 1954: Marvelous Marvin Hagler (născut Marvin Nathaniel Hagler; 23 mai 1954) este un fost boxer profesionist american 
* 1955: Preda Mihăilescu (n. , București, Republica Populară Română) este un matematician român, al cărui nume este legat de descoperirea demonstrației conjecturii lui Catalan.
Preda Mihăilescu este fratele lui Vintilă Mihăilescu, fiul cardiologului Vintilă V. Mihăilescu [1] și nepotul de bunic al lui geografului Vintilă M. Mihăilescu.
S-a născut în București și face parte din familia Mihăilescu. În 1973 părăsește România și se stabilește în Elveția.[2] Studiază matematica și informatica la Universitatea Eidgenössische Technische Hochschule din Zürich. Obține doctoratul în 1997 cu lucrarea Cyclotomy of Rings and Primality Testing, scrisă sub îndrumarea matematicienilor Erwin Engeler și Hendrik Lenstra.
Pentru o perioadă, a fost cercetător la Universitatea din Paderborn, Germania. Din 2005 este profesor la Universitatea Georg August din Göttingen.
În 2002 reușește să demonstreze conjectura formulată în 1844 de matematicianul francez Eugène Charles Catalan. Rezultatul este cunoscut ca "teorema lui Mihăilescu".
Printre doctoranzii sai se numara si matematicianul ardelean Vlad Crisan 
·       1955: Nati Meir, politician român de origine israeliană, pușcăriaș
* 1956: Daniela Condurache (n. , Stâncești, Mihai Eminescu, Botoșani, România) este o cântăreață română de muzică populară.
De peste 30 de ani are frecvente apariții la emisiunile folclorice ale TVR.[1]A câștigat Festivalul – Concurs Național al Interpreților Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase”[2] și a fost cap de afiș la numeroase spectacole cu specific folcloric, precum „Gala Folclorului Românesc – Dansul, Muzica și Portul
Discografie:
Titlul albumuluiAnul lansăriiCasa de producțieCod
Am venit și eu la joc1985ElectrecordST-EPE 02800
Ciobănașul, ca la noi ‎1988ElectrecordST-EPE 03459
Romanțe și cântece de petrecere1994VivoVR 015
La gardul cu harțapele1995ElectrecordEPE 04373
Măi Bădiță, măi Gheorghiță1996ElectrecordSTC 001136
Trandafir de la Moldova1996Alpha SoundMC AL 010
Îs din țara paielor2017Ana Sound-
·       1958: Thomas Reiter, ofițer în aviația germană și astronaut
·       1960: Horea Dorin Uioreanu, politician român
* 1961: Daniele Massaro (n. 23 mai 1961) este un fost fotbalist italian.
* 1964: Neculai Predica (n. 23 mai, 1964) este un actor de teatru/film si de voice-over român.
Dublaj:
Filmografie:
  • Schimb valutar (2008) [1]
  • California Dreamin' (Nesfarsit) (2007)[2]
  • Bunraku (2010)[3]
  • Ulița spre Europa (2004)[4]
* 1965: Manuel Sanchís Hontiyuelo (n. 23 mai 1965 în Madrid) este un fotbalist spaniol retras din activitate, care a jucat pe postul de fundaș central.
·       1967: Phil Selway, baterist al trupei Radiohead
* 1971: George Gideon Oliver Osborne (n. 23 mai 1971, Londra) este un politician britanic, membru al Partidului Conservator și actualul ministru al finanțelor al Regatului Unit.[1]
În 2001 a devenit deputat pentru colegiul Tatton din Cheshire.
George osborne hi.jpg
Rt Hon George Osborne MP
* 1977: Tomoyuki Hirase (n. 23 mai 1977) este un fost fotbalist japonez.
* 1978: Hideaki Kitajima (n. 23 mai 1978) este un fost fotbalist japonez.
* 1980: Theofanis "Fanis" Gekas (în greacă Θεοφάνης "Φάνης" Γκέκας; n. 23 mai 1980) este un fotbalist grec care evoluează la clubul Konyaspor în Süper Lig, pe postul de atacant.
* 1981: Elias Bazzi (n. 23 mai 1981, în Córdoba) este un fotbalist argentinian. Pe lângă cetățenia argentiniană, are și cetățenie libaneză. Evoluează în România din 2004, când a fost adus la Progresul București.
* 1982: Stevica Ristić (n. 23 mai 1982) este un fotbalist macedonean.
* 1982: Andrei Leonidovici Șirman (rusă Андрей Леонидович Ширман; n. 23 mai 1982, Perm, Rusia), cunoscut după numele de scenă DJ Smash, este un muzician rus, unul din cei mai populari DJ de muzică electronică și house din Rusia.
* 1983: Andrei Ștefan Ropcea (n. 23 mai 1983, Pitești),[1] cunoscut sub numele de scenă Randi, este un cântăreț și producător muzical român. Din 2005 până în prezent este membru al formației dance românești Morandi, alături de Marius Moga. Începând cu anul 2011, Andrei a debutat în cariera solo sub numele scenic Randi și tot atunci el și-a deschis propria casă de discuri, „Famous Production”.
Andrei Ștefan Ropcea s-a născut pe 23 mai 1983, în Pitești, România. De mic era pasionat de muzică și a început să studieze muzica încă din școala generală. A absolvit liceul de arte «Dinu Lipatti», unde a studiat fortepiano.
În 2005, cariera lui Randi a luat un curs ascendent. Odată cu formarea proiectului Morandi, împreună cu Marius Moga, a lansat hituri care le-au adus succesul atât în România, cât și în alte țări din Europa. Proiectul a fost unul de succes, băieții obținând performanțe marcante:
  • 8 single-uri pe locul 1 (în topuri locale și internaționale)
  • 2 milioane de copii ale albumului de debut (Reverse) vândute
  • 2 nominalizări la MTV Europe Music Awards pentru cel mai bun debut (în 2005 și 2006)
  • Piesa „Angels” a fost cel mai downloadat produs digital în Rusia și Ucraina.
A urmat o perioadă productivă în care băieții de la Morandi au lansat 3 albume în 3 ani: „Reverse” în 2005, „Mind Fields” în 2006 și „N3XT” în 2007. Formația s-a bucurat de popularitate în peste 20 de țări datorită unor hituri ca "Beijo", "Falling Asleep", "Angels", "Save Me" sau "Colors". Au concertat mult în Europa de Est și au primit numeroase premii:[2]
  • Best Song @ MTV Romania Music Awards 2006
  • Best Video @ MTV Romania Music Awards 2006
  • Best Romanian Act @ MTV Europe Music Award 2008
  • Best International Act @ Eska Music Awards 2008
  • Best International Hit Polonia @ Eska Music Awards 2009
  • Best International Song @ Musiq1 Music Awards 2009
  • Triple Platinum Disc în Rusia pentru albumul N3XT
În octombrie 2011, Randi a lansat „Anybody”, primul său videoclip din cariera solo.[3]
În octombrie 2014 Randi a lansat videoclipul piesei "Prietena ta", în colaborare cu Uddi și Nadir. În videoclip Randi joacă rolul unui ospătar care se îndrăgostește de o tânără, iubita unui businessman bogat, rol jucat de Dragoș Stemate. Drept urmare Randi este bătut crunt în plină stradă de iubitul fetei.[4]
Pe 7 aprilie 2015 a lansat piesa „Visător”.
Pe 8 iunie 2015 a lansat piesa „Până vara viitoare”, care este o colaborare cu Jo. În videoclip, Randi reprezintă un vampir „vegetarian”. „A fost greu că ne-am întins pe două zile și o noapte și am filmat fără pauză, dar ne spuneam în continuu că merită, merită, merită”, a declarat Jo despre munca depusă la realizarea videoclipului.
Înafară de cariera solo proprie, Randi este producător muzical al proiectelor Shaka Muv (Miruna) și Mishelle,[3][5] dar și compozitor și textier. Acesta a compus, atât muzica cât și versurile, pentru piesele „What If” și „Ray of Light” interpretate de Mishelle.
Andrei Ropcea.jpg
Randi
* 1984: Hugo Miguel Pereira de Almeida (n. 23 mai 1984) este un jucător de fotbal portughez, care joacă pentru Hajduk Split și pentru Echipa națională de fotbal a Portugaliei.
* 1985: Sebastián Bruno Fernández Miglierina, cunoscut ca Seba Fernández(n. 23 mai 1985, Montevideo, Uruguay) este un fotbalist aflat sub contract cu Nacional.
* 1986: Vasi Cărăbuț, interpret de muzică populară
* 1986: Augustin Jianu (n. 23 mai 1986[1]) este un politician român, ministrul comunicațiilor și societății informaționale în Guvernul Sorin Grindeanu (4 ianuarie - 29 iunie 2017).
* 1987: Windham Lawrence Rotunda[1] (23 mai din 1987), este un wrestleramerican care lucrează pentru WWE în marca Raw, sub numele de Bray Wyatt
* 1989: Alexandru Antoniuc (n. 23 mai 1989, Chișinău) este un fotbalist din Republica Moldova, care evoluează la clubul Milsami Orhei pe postul de atacant. Fratele său, Maxim Antoniuc, de asemenea este fotbalist.
* 1989: Georgian Constantin Tobă (n. 23 mai 1989) este un fotbalist român care joacă pentru Dinamo București, împrumutat de la Universitatea Cluj.
·       1991: Lena Meyer-Landrut, cântăreață germană de Muzică pop. A reprezentat Germania la Concursul muzical Eurovision, editia 2010 de la Oslo, Norvegia și l-a câștigat cu melodia „Satellite”.

VA URMA
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...