MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 10 IUNIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (B. Decese, Sărbători); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

B. 

Decese

·         323 î.Hr.: a murit Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari comandanți de oști ai lumii. Fiu al regelui Filip al II- lea al Macedoniei, Alexandru cel Mare a construit un imperiu legendar înainte de moartea sa, la vârsta de 32 de ani. El s-a născut în luna iulie a anului 356 î.Hr. în orașul Pella, capitala Macedoniei, iar la numai 10 ani, Alexandru a dovedit tuturor că are calitățile necesare unui mare conducător. Se spune ca un negustor îi aduce lui Filip un cal ce nu putea fi îmblânzit de nimeni și numai tânărul va reuși să-l îmblânzească și îi va da numele de Bucipal, iar acest cal îl va însoți pe Alexandru în toate războaiele sale, până în îndepărtata Indie. Când Alexandru împlinește 13 ani, regele Filip începe să îi caute un tutore care să se ocupe de educația lui și îl găsește în persoana marelui filosof Aristotel, care își pune amprenta asupra educației lui Alexandru și îl învață medicina, filosofia, religia, logica și arta. La vârsta de 20 de ani, Alexandru devine regele Macedoniei, după ce tatăl sau, Filip al II-lea este asasinat, iar din acel moment istoria lumii avea sa se schimbe, deoarece Alexandru va pleca într-o campaniei de cucerire ce avea să uimească pe toți contemporanii săi, ajungând unul dintre cei mai mari comandanți de oști din istorie. Astfel, în anul 334 pleacă spre Asia Mica, pentru a cuceri Persia și a elibera cetățile grecești de pe coasta de est a Mediteranei. Sunt întâmpinați de o armată persană mult mai numeroasă în vecinătatea râului Granicos și în ciuda inferiorității numerice, Alexandru obține o strălucită victorie. În anul 333 î.Hr, marele rege persan Darius al III-lea, îl întâmpină pe Alexandru, la Issos, în fruntea unei armate formată din 600.000 de oameni. În bătălia de la Issos, Alexandru avea să dovedească geniul său militar, învingând-ul pe Darius, care fuge de la locul bătăliei, aceasta fiind prima înfrângere a unui rege persan în istorie, de până atunci. După ce cucerește Egiptul și fondează în delta Nilului orașul Alexandria, Alexandru cel Mare pătrunde în inima Imperiului Persan, traversează râurile Tigru și Eufrat obține victoria de la Guagamela, unde învinge din nou armata lui Darius, formată de această data din 1.000.000 de soldați. Alexandru cel Mare cucerește apoi și Persia Orientală, ajungând până în India. Următoarea campanie de cucerire avea să fie supunerea Arabiei, dar în data de 10 iunie 323 î.Hr. Alexandru moare la vârsta de 32 de ani, cel mai probabil de friguri sau malarie. Teritoriile cucerite de Alexandru cel Mare au fost pe rând pierdute de către generalii săi, iar visul lui Alexandru de a distruge complet Imperiul Persan, s-a stins odată cu el.

·         38: A decedat  Julia Drusilla, sora imparatului roman Caligula; (n. 16 septembrie anul 16). A fost membra a familiei imperiale romane, stranepoata imparatului Augustus, nepoata împăratului Tiberius, nepoata împăratului Claudius, și mătușa împăratului Nero.

·         754: A decedat califul  Abul Abbas ‘al–Saffah (n. 721/722 AD). A  domnit din 749 pana in 754 d.Hr.) si a fost primul calif al califatului Abbasid,una dintre cele mai intinse și cele mai importante califate (dinastii islamice) din istoria islamică.

·         1099: Moare eroul national spaniol  Rodrigo Díaz de Vivar (n.cca 1043), supranumit El Cid.  O figură centrală în lupta dintre creștinism și islam în  Spania medievala, El Cid (in arabă ca-sid, însemnând „Domnul”), a fost un războinic ale carui succese  militare l-au facut un erou popular de proporții mitice. Rodrigo Diaz de Vivar (uneori de Bivar) a servit drept comandant al trupelor lui  Sancho al II- lea, regele Castiliei, începând din 1065. Numit și El Campeador („campion”) de către compatrioții săi, Rodrigo a devenit celebru pentru priceperea sa militară în mai multe lupte impotriva fratelui lui Sancho, Alfonso VI, regele Léonului. A luptat cu liderii musulmani  Al-Muqtadir (sau al-Mu’tamin) și al-Musta’in. După un asediu de 20 de luni, El Cid a cucerit Valencia și a devenit conducătorul de facto al acesteia. După moartea sa, el a fost imortalizat în piese de teatru, povestiri și cântece populare, și continuă să fie unul dintre cei mai venerat din istoria Spaniei.

·         1190: Frederic I Barbarossa (Frederic I von Hohenstaufen, 1123-1190), imparat  al   Sfântului Imperiu Roman de natiune germana,  moare  înecat în râul Saleph din Anatolia in timpul celei de-a treia Cruciade.  Era fiul lui Frederic al II-lea, Duce de Suabia din dinastia Hohenstaufen și al lui Judith, fiica lui Henric al IX-lea, Duce de Bavaria din familia rivală Welf. Acest lucru l-a făcut pe Frederic un candidat acceptabil pentru tronul regal al landurilor germane medievale. A fost ales la Frankfurt și încoronat la Aachen Rege al Germaniei în 1125, a fost încoronat Rege al Italiei la Pavia în 1154 și a fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1155. În 1178 a fost încoronat la Arles Rege de Burgundia.A fost Duce de Suabia  între 1147-1152 (sub numele de  Frederic al III-lea).

·         1437: Ioana de Navara, a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Angliei (n. 1370)

·         1535: Vlad Vintila de la Slatina, domn al Tarii Romanesti, a fost asasinat in padurea Lemnea de langa Bucovatul Craiovei, pe malul Jiului, de un partizan al rivalului sau Radu Paisie, cu acordul otomanilor, in urma aliantei sale cu imparatul austriac Ferdinand I si datorita masurilor pe care le-a luat impotriva unor mari boieri.  A domnit puţin într-o perioadă când raporturile Ţării Româneşti cu Imperiul Otoman au cunoscut  tensiuni excepţionale, în cursul cărora turcii au  încearcat să modifice statutul politico-juridic al Ţărilor Române, fără să reuşească.   Vlad Vintilă (domn al Țării Românești între septembrie 1532 – septembrie 1534; noiembrie 1534 – iunie 1535), apare ca fiul lui Radu cel Mare, documentele semnându-le cu „[…]Vlad voievod fiul marelui Radu voievod[…]“, însă, istoriografia modernă inclină a-l considera ca fiul lui Radu (Dragomir) fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț), pretendentul care s-a ridicat domn la moartea lui Neagoe Basarab împotriva lui Teodosie. A fost urmat la tron de Radu Paisie (1535-1545)

* 1555: Elizabeta a Danemarcei, Norvegiei și Suediei (24 iunie 1485 – 10 iunie 1555) a fost o prințesă scandinavă care a devenit Electoare de Brandenburg ca soție a lui Joachim I Nestor, Elector de Brandenburg. A fost fiica regelui Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei și a reginei Cristina de Saxonia.

·         1556: A decedat compozitorul si pedagogul german Martin Agricola; ( n.6 ianuarie 1486). A contribuit la reforma luterana in domeniul muzical, scriind sapte tratate in latina si germana cu caracter didactic si de popularizare. Lucrarile sale  Musica instrumentalis deudsch (1529) si  Musica figuralis (1532), constituie marturii ale  inceputurilor  muzicii luterane  si al practicilor instrumentale ale timpului sau.

·         1580: Luís Vaz de Camões (n. 1524 - d. 10 iunie 1580) este poetul național al Portugaliei și unul dintre clasicii literaturii universale. Este autorul eposului Luisiadelor(1572). Măiestria versurilor sale a fost comparată cu cea a lui Homer, Vergilius și Dante.

Datele sale biografice sunt puține la număr și nesigure. Viața sa a fost tumultuoasă și plină de întâmplări nefericite.

S-a născut în jurul lui 1525 la Constançia, aproape de Santarem ca unic fiu al unei familii din mica nobilime ce provenea din zona Galiciei, care se stabilise la Santarem și care mai târziu avea să se mute la Lisabona. După unii specialiști, chiar Lisabona este locul nașterii sale.

La scurt timp, tatăl, Simão Vaz de Camões, și-a părăsit familia și a plecat în India pentru a se îmbogăți (să nu uităm că ne aflăm în perioada marilor descoperiri geografice), unde avea să se stingă din viață la Goa. Între timp, mama, Ana de Sá de Macedo, se recăsătorise. Se presupune că Luís de Camões a studiat la Universitatea de la Coimbra dar nu se cunosc date exacte. A slujit apoi ca soldat în Africa de Nord, a trăit în Macao și Goa și s-a stabilit în Mozambic. Abia în 1570 s-a întors în Portugalia.

Peste doi ani publică Os Lusíadas. Ca recompensă pentru opera sa poetică sau poate pentru activitatea sa din Orientul Îndepărtat, i se acordă o mică pensie din partea regelui Sebastian. Moare sărac, pe un pat de spital în 1579.

Camões a scris elegii, ode și sonete. Capodopera sa este Os Lusíadas(Lusiadele) (1572). Este o operă epică de mari proporții, influențată de Odiseea, ce relatează descoperirile și cuceririle portugheze (lusitanice).

Prima ediție a Lusiadelor.

Luís de Camões

·         1692: La Salem (SUA)  este  spanzurata  Bridget Bishop, acuzata de practicarea vrajitoriei. Incepe in America o cumplita vanatoare de vrajitoare.

·         1836: André-Marie Ampère (n. 20 ianuarie 1775 – d. 10 iunie 1836) a fost un fizician și matematician francez.

A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.

André-Marie Ampère

·         1918: Arrigo Boito, compozitor și poet italian (n. 1842)
* 1919: Vasile (Basiliu Remus^[3]) Damian (n. 6 martie 1855, Zlatna – d. 10 iunie1919, Brad) a fost protopop al Zarandului, director al Gimnaziului greco-ortodox Brad între 1884–1891 și deputat în Dieta de la Budapesta între 1905–1918.
S-a născut ca fiu al preotului Gheorghe Damian din Zlatna, fost tribun în oastea lui Avram Iancu. A urmat școala elementară în localitatea natală (1862–1866), clasele I–IV de gimnaziu la Brad (1866–1870) și clasele V–VIII la Gimnaziul romano-catolic din Alba Iulia (1870–1874), Seminarul Teologic și Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1874–1877), iar între 1978–1881 a studiat filosofia la Universitatea din Viena, pe care a absolvit-o cu calificativul „summa cum laude”. La Viena a fost secretar și apoi președinte al societății România Jună
În 1881, după terminarea studiilor a fost încadrat ca profesor la gimnaziul din Brad, unde a predat religie și matematică. În 1884 a devenit protopresbiterul tractului Zarand, implicit director al gimnaziului. În 1891 a renunțat la funcția de director al gimnaziului și la activitatea de profesor, fiind ocupat cu fondarea Băncii „Crișana” din Brad, al cărei director a devenit. A fost președinte al Reuniunii învățătorilor din Zarand, a administrat Fondul școlar (ca președinte), a fost membru în Reprezentanța comunală, asesor consistorial, reorganizator al Despărțământului Brad al ASTREI, președinte al Institutului de Credit „Grănițerul” din Dobra.^[5] În perioada 1904–1907 a revenit ca profesor al gimnaziului din Brad. Între 1911–1913 s-a preocupat de noul local al gimnaziului, făcând, împreună cu dr. Nicolae Robu, dr. Nerva Oncu, dr. Ioan Damian, și Aron Roman demersuri către mitropolitul Ioan Mețianu

Vasile Damian

Vasile Damian Date personale Născut 6 martie 1855 Zlatna  Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei (astăzi România) Decedat 10 iunie 1919 (64 de ani) Brad Părinți Gheorghe Damian, Elisabeta[2] Căsătorit cu Aurelia, n. Țepeș[2] Copii Alma, Aurora, Valeriu, Traian, Sabina, Ecaterina[2] Naționalitate  română Cetățenie  Imperiul Austriac  Austro-Ungaria  România Religie ortodoxă Ocupație preot, om politic Activitate Domiciliu Brad Educație preot, filosof Alma mater Universitatea din Viena Cunoscut pentru Protopop al tractului Arad-Zarand luptător naționalist,[1] deputat în Parlamentul de la Budapesta Partid politic Partidul Național Român[

·         1924: Liderul socialist  italian Giacomo Matteotti a fost răpit şi asasinat de fasciştii din Roma., dupa ce acesta a denuntat  acapararea puterii de catre Mussolini  si a cerut  anularea ultimelor  alegeri. Corpul Matteotti a fost găsit  în luna august, aceasta  crima provocand  o mare indignare în opinia publică italiana . Mussolini va duce tara spre dictatura si isi va lua titlul de “Duce”.

·         1928: Dispare in Marea Barentz hidroavionul Lathman 47 in care se afla exploratorul norvegian Amundsen. A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (în 1911). De asemenea, a fost primul navigator care a reușit să traverseze Pasajul de nord-vest. A dispărut în iunie 1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare.
* 1931: Traian Băcilă, scris și Bacsila, (n. 23 decembrie 1867, Caransebeș - d. 10 iunie 1931, Viena) a fost un general român în armata austro-ungară, care a avansat până la gradul de general de brigadă și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie (144. IBrig)

Traian Băcilă, fiul unui locotenent în armata austriacă din frontiera militară, a intrat în anul 1885 din liceul militar de la Weisskirchen (Moravia) în Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt unde a desăvârșit studiile sale militare, și a fost stabilit în anul 1888 ca locotenent al regimentului de infanterie unguresc Împăratul Leopold al II-lea nr.33.^[2][3] La 1 mai 1892 a fost numit locotenent major al Statului Major General și transferat la regimentul maghiar Freiherr von Schikofsky nr. 83, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Ion Iovescu, tot viitori generali.^[4] În 1900, fiind căpitan de primă clasă al Corpului Major General în cadrul corpului de armată al 12-lea în Sibiu, a fost promovat la rangul de maior. Băcilă a fost numit șef al Statului Major al Diviziei nr. 27 de infanterie la 1 mai 1907.^[5][6] În 1909, a fost numit comandor al Ordinului Regal de Merit Militar Bulgăresc (acordat de a fi purtat în Austro-Ungaria pe 24 octombrie al anului). ^[7]

Băcilă a devenit la 3 ianuarie 1914 colonel și comandant al regimentului de infanterie Ernst Freiherr von Loudon nr. 29 în Viena și Becicherecu Mare.^[8] Scurt timp după aceea, ofițerul a fost brigadier cu rang de colonel al brigăzii nr. 61 de infanterie din corpul de armată nr. 5 sub Feldmarschalleutnant Ferdinand cavaler de Goglia.

În timpul Primului Război Mondial general-colonelul (Generaloberst) baronul de Böhm-Ermolli ordonase la sfârșitul lunii iulie 1916 rezervele corpului de Armata nr. 5, cu ele regimentul nr 72 și părți ale regimentul 44, acum sub comanda colonel-brigadierului Băcilă, către Troscianiec. Colonelul a trebuit să sprijine corpul de pe flancul drept în bătălia de la Zalošče (4-8 august).^[9]

Purtătorul Ordinului Coroanei de Fier de clasa a 3-a, a Crucii de Merit Militar de clasa a 3-a, ambele cu decorație de război, și a Crucii de fier de clasa a 2-a^[10] a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1917 (rang din 2 septembrie al anului) la gradul de General (Generalmajor) și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie.^[11][1]

După colapsul monarhiei, generalul a fost pensionat la 1 ianuarie 1919, dar nu s-a mai întors în patrie, ci a rămas din motive familiale în Viena, unde a și murit.^[11] Soția sa Adele, o învățătoare, a scris cartea Anstandslehre und Haushaltskunde(„Doctrină pentru decență și cunoștințe de uz casnic”) în anul 1910.^[12] Unul dintre copiii săi a fost Erwin (n. 27 ianuarie 1910, Budapesta – d. 3 martie 1982, Viena), reputat maior de aviație în al Doilea Război Mondial, decorat între altele cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier și Crucea Germană de aur.  

Troian Bacsila
Date personale
Născut	23 decembrie 1867  Caransebeș, Austro-Ungaria
Decedat	10 iunie 1931 (63 de ani)  Viena, Republica Austriacă
Cetățenie	Austria
Activitate
Studii	Academia Militară Tereziană
Gradul	general

Primăria din Caransebeș pe la 1900

Academia Tereziană înainte de 1870

·         1934 - A murit compozitorul britanic Frederick Delius (n.29.01.1862).

·         1944: Trupele naziste au ucis 642 de civili, locuitori ai satului Oradour-sur-Glane din Franta. Oradour-sur-Glane este o comună în departamentul Haute-Vienne din centrul Franței. În 2009 avea o populație de 2.224 de locuitori. În 1944 aici a avut loc un masacru, acesta fiind una dintre cele mai grave atrocități petrecute pe teritoriul Franței în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Au fost uciși 642 de locuitori, ca represalii pentru răpirea unui soldat german de către Rezistența franceză.

·         1949: Sigrid Undset, scriitoare norvegiană, laureată a Premiului Nobel (n. 1882)

* 1956: Sorana Gurian (pseudonim al Sarei Gurfinchel; n. 18 noiembrie 1913, Comrat, județul Tighina, Regatul României - d. 10 iunie 1956, Paris) a fost o prozatoare, traducătoare și publicistă. După ce absolvă liceul la Tighina și își ia bacalaureatul, în 1931, se înscrie la Universitatea din Cernăuți și apoi la cea din Iași. În 1937 devine membră a cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu. După 23 august 1944 este numită director al ziarului Universul. Sorana Gurian emigrează și se integrează în viața intelectuală a exilului românesc. Colaborează cu Radio Europa liberă și organizează în locuința sa un cenaclu literar, frecventat de majoritatea scriitorilor români refugiați la Paris, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu și Constantin Amăriuței. 

Opera

• Zilele nu se întorc niciodată, București, 1945; traducere franceză (Les jours ne reviennent jamais), Paris, 1952;
• Întâmplări dintre amurg și noapte, București, 1946;
• Les Mailles du filet, Paris, 1950; traducere română (Ochiurile rețelei) de Cornelia Ștefănescu, prefață de Nicolae Florescu, București, 2002;
• Les Amours impitoyables, Paris, 1953;
• Recit d'un combat, Paris, 1956.  

  Sorana Gurian
  Date personale
  Născută	18 octombrie 1913  Comrat, Moldova
  Decedată	10 iunie 1956 (42 de ani)  Paris, Republica Franceză
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer)
  Cetățenie	România
  Ocupație	jurnalistă traducătoare
  Activitate
  Limbi	limba română[

·         1967 - A murit actorul american Spencer Tracy (”Bătrînul şi marea”, ”Tatăl miresei”) (n.05.04.1900).
* 1979: Ioan Aurel Baranga (născut Aurel Leibovici, n. 20 iunie 1913, București - d. 10 iunie 1979, București) a fost un poet și dramaturg român de origine evreiască.

A obținut bacalaureatul la Liceul „Matei Basarab” din București în 1931 și a absolvit Facultatea de Medicină în 1938.

Baranga a debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi.^[5] A editat împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Palsrevista de avangardă Alge. Scriitorul a colaborat la revista de avangardă unu, editată de Sașa Pană și Moldov. În 1948 a scris textul imnului României comuniste din anii 1948-1953 "Zdrobite cătușe", muzica fiind compusă de Matei Socor. Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca „sarcină de partid” să înființeze revista de satiră și umor Urzica.^[6] Din 1949 și până la sfârșitul vieții (10 iunie 1979) a fost redactor-șef la Urzica.^[5]

În anii 1969-1974 a fost membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român.

A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu, fosta soție a lui Alexandru Bârlădeanu. Aurel Baranga a avut un fiu, Harry Baranga

Opere:

• Poeme în abis, 1933
• Ninge peste Ucraina, 1945
• Marea furtună, Fundația pentru literatură și artă, București, 1946
• Bal în Făgădău, comedie proletcultistă, 1946
• Vocea Americii, 1948
• Recolta de aur, 1949
• Sufletul arendașoaiei, 1949
• Iarbă rea. Piesă în trei acte, Editura de stat, București, 1949 (prefațată de Sanda Diaconescu)
• Pentru fericirea poporului, în colaborare cu Nicolae Moraru (acel „rusificator al culturii românești”^[8]), 1950
• Bulevardul Împăcării, 1950
• Voința de pace a popoarelor nu poate fi înfrântă, 1951
• L'ivraie, Éditions "Le Livre", București, 1952
• Ill weed (Iarbă rea), piesă în trei acte, "The Book" Pub. House, București, 1952
• Teatru: Iarbă rea. Pentru fericirea poporului. Bulevardul Împăcării. Într-o noapte de vară. Cântecul libertății. Mielul turbat, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1953
• Mielul turbat. Comedie în trei acte, Consiliul Central al Sindicatelor, București, 1954
• Arcul de triumf, 1954
• Rețeta fericirii sau "Despre ceva ce nu se vorbește". Piesă în trei acte, ESPLA, București, 1957
• Teatru, ESPLA, București, 1959 (2 vol.)
• Adam și Eva, 1963
• Sfântul Mitică Blajinul, 1965
• Fii cuminte, Cristofor!, 1965
• Opinia publică, 1967
• Comedii: Bulevardul Împăcării. Mielul turbat. Rețeta fericirii. Siciliana. Adam și Eva. Opinia publică, Editura pentru Literatură, București, 1967
• Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1968
• Interesul general, 1971
• Tipuri și tertipuri. Dosar de fișe pentru o eventuală caracterologie socială, Editura Politică, București, 1971
• Simfonia patetică, epopee dramatică în două părți și 10 tablouri, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1974 (prezentare grafică de Armand Crintea)
• Teze și paranteze. Articole din ziare și publicații periodice între 1970 și 1973, Editura Eminescu, București, 1974
• Viața unei femei, dramă politică în două părți, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1976, (prezentare grafică de Armand Crintea)
• Satirice, Editura Eminescu, București, 1977 (cuvânt înainte de Nicolae Balotă)
• Fabule, Editura Eminescu, București, 1977 (copertă de Petre Hagiu și pseudo-prezentare de Șerban Cioculescu)
• Jurnal de atelier, eseuri, Editura Eminescu, București, 1978

Scenarii de film:

• Viața învinge (1950, Dinu Negreanu)
• Premiera (1976)

Aurel Baranga

Date personale Nume la naștere Aurel Leibovici  Născut 20 iunie 1913[2]  București, România[3]  Decedat 10 iunie 1979 (65 de ani)[2]  București, RS România  Cetățenie  România  Ocupație poet diarist[*]  Activitate Alma mater Universitatea din București   Organizație Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași   Premii Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1952)[1]  Membru al C.C. al P.C.R.

Aurel Baranga

·         1983 - A murit actorul Geo Barton. Rolul care l-a consacrat este “Lică” din “Moara cu noroc” (regizor Victor Iliu) (n.23.03.1912).

* 1986: Samuel Zauber (n. 9 ianuarie 1907, Timișoara, Austro-Ungaria – d. 12 iunie 1986, Ierusalim, Israel) a fost un fotbalist evreu din Austro-Ungaria și România, membru al clubului sportiv Maccabi București, care a jucat pe post de portar în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1930 din Uruguay.

În anul 1964 a emigrat în Israel.

·         2000: A murit la 69 de ani,  presedintele-dictator al  Siriei  Hafez Assad, supranumit  si  ”Leul din  Damasc”. Fiul acestuia, Bashar al Assad, in varsta de 34 de ani,  a fost numit succesorul său.

·         2004 - A murit cântaretul si pianistul american Ray Charles, câstigator a 12 Premii Emmy, supranumit ”Geniul ”; a cântat, la Brasov, pe scena Festivalului “Cerbul de Aur” (n.23.10.1930).

·         2008 - Scriitorul Cinghiz Aitmatov, originar din Kârgâztan, autor sovietic tradus în lumea întreagă, a decedat. A fost nominalizat la premiul Nobel pentru Literatură în 2008 ("Eşafodul", "Vaporul alb", "O zi mai lungă decât veacul") (n. decembrie 1928)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf. Mc. Alexandru și Antonia; Sf. Sfințit Mc. Timotei episcopul Prusei (Harți)

·         România: Ziua parașutiștilor militari: În baza Ordinului D.M. 93/1941 10 iunie 1941, ia fiinta prima subunitate de paraşutişti – Compania de Misiuni Speciale – comandata de lt. Stefan Soverth

·         Portugalia: Ziua națională

·         Republica Moldova: Ziua grănicerului

VA URMA