MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 19 IULIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 19 Iulie
INVITAȚIE LA OPERĂ 19 Iulie
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 19 Iulie
INVITAȚIE LA OPERĂ 19 Iulie
Norma
MUZICĂ 19 Iulie
The Best of Baroque Music Mozart - Classical Music from the Baroque Period
Instrumentales De Oro Del Recuerdo ღ Musica Romantica Guitarra ღ Instrumental Guitar Relax
ЛУЧШИХ ПЕСЕН 2020 ГОДА - Знаменитая русская песня 2020 года - Русский музыкальный альбом 2020
Romance for Violin & Orchestra
POEZIE 19 Iulie
Vladimir Maiakovski
Biografie Vladimir Maiakovski
Vladimir Vladimirovici Maiakovski (rusă Владимир Владимирович Маяковский) (Bagdadi, 19 iulie 1893 — Moscova, 14 aprilie 1930)- poet şi dramaturg rus
Adevărat „copil al secolului” Vladimir Maiakovski este poetul care „a săvârşit una dintre cele mai mari revoluţii literare cunoscute de istoria literaturii universale
S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obişnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeaşi naţionalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea şi iscusinţa sa precum şi prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relaţiile cu cei din jur, şi-a câştigat respectul şi dragostea ţăranilor localnici. „Din copilărie am înţeles limpede — îşi aminteşte sora poetului, Ludmila Vladimirovna Maiakovski — că munca este baza vieţii. Familia noastră avea un mare respect pentru muncă... Dragostea pentru muncă, înţelegerea înaltei ei meniri, ne-a fost sădită şi cultivată în suflet de părinţi prin pilda lor". În 1902 Maiakovski se înscrie la şcoala din Kutais unde va studia până în 1906 când tatăl său moare de septicemie. Astfel în 1906 se mută la Moscova împreună cu mama şi cele două surori mai mari Olga si Ludmila unde-şi va termina studiile până în 1908. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social Democrat Rusesc şi începe să scrie literatură marxistă. În 1909 este închis 6 luni pentru activităţi subversive. După eliberare abandonează politica pentru o perioadă şi se înscrie la Şcoala de Arte din Moscova (singura instituţie de învăţământ superior în care studenţii erau primiţi fără a prezenta „certificatul de bună purtare" eliberat de politie). Îndoindu-se de capacităţile sale de poet, el s-a avântat cu toată energia tinereţii spre pictură. Succesele lui Maiakovski, în special în desen, au fost excepţionale. Dacă ş-ar fi dorit, ar fi putut deveni pictor. Dar încă din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia
1912 POSHCHOCHINA OBSHCHESTVENNOMU VKUSU (O palma gustului public)
1913 VLADIMIR MAIAKOVSKII TRAGEDIIA
1915 OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni)
1916 FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor)
1916 PROSTAE KAK MYCHANIE
1916 VOINA I MIR, (Războiul si lumea)
1917 CELOVEK (Omul)
1918 ODA REVOLYUTSI (Oda revoluţiei)
1918 MISTERIIA-BUFF( Comediile Misterul buf)
1918 POET ROBOCII (Poetul muncitor)
1918 LEVII MARCH (Marşul de stânga)
1921 Poemul 150.000.000
1922 LIUBLIU
1923 PRO ETO (Despre asta)
1923 LIRIKA
1924 VLADIMIR ILYITSH LENIN
1924 Maiakovski si poeziile sale
1924-1925 PARIZ
1925 SOBRANIE SOCHINENII (4 vol.)
1926 KAK DELAR STIKHI
1926 MOYE OTKRYTIYE AMERIKI
1927 HOROSHO!
1928 KON-OGON
1929 KLOP (Ploşniţa)
1930 BANYA (Baia)
1930 VO VES GOLOS (În gura mare)
1934-1938 POLNOE SOBRANIE SOCHINENII, (13 vols.)
1978 SEMYA MAIAKOVSKII V PISMAKH
1982 V.V. MAIAKOVSKII I. L.IU. BRIK - Corespondenta dintre Vladimir Maiakovski şi Lili Brik intre anii 1915-1930
Vladimir Vladimirovici Maiakovski (rusă Владимир Владимирович Маяковский) (Bagdadi, 19 iulie 1893 — Moscova, 14 aprilie 1930)- poet şi dramaturg rus
Adevărat „copil al secolului” Vladimir Maiakovski este poetul care „a săvârşit una dintre cele mai mari revoluţii literare cunoscute de istoria literaturii universale
S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obişnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeaşi naţionalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea şi iscusinţa sa precum şi prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relaţiile cu cei din jur, şi-a câştigat respectul şi dragostea ţăranilor localnici. „Din copilărie am înţeles limpede — îşi aminteşte sora poetului, Ludmila Vladimirovna Maiakovski — că munca este baza vieţii. Familia noastră avea un mare respect pentru muncă... Dragostea pentru muncă, înţelegerea înaltei ei meniri, ne-a fost sădită şi cultivată în suflet de părinţi prin pilda lor". În 1902 Maiakovski se înscrie la şcoala din Kutais unde va studia până în 1906 când tatăl său moare de septicemie. Astfel în 1906 se mută la Moscova împreună cu mama şi cele două surori mai mari Olga si Ludmila unde-şi va termina studiile până în 1908. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social Democrat Rusesc şi începe să scrie literatură marxistă. În 1909 este închis 6 luni pentru activităţi subversive. După eliberare abandonează politica pentru o perioadă şi se înscrie la Şcoala de Arte din Moscova (singura instituţie de învăţământ superior în care studenţii erau primiţi fără a prezenta „certificatul de bună purtare" eliberat de politie). Îndoindu-se de capacităţile sale de poet, el s-a avântat cu toată energia tinereţii spre pictură. Succesele lui Maiakovski, în special în desen, au fost excepţionale. Dacă ş-ar fi dorit, ar fi putut deveni pictor. Dar încă din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia
1912 POSHCHOCHINA OBSHCHESTVENNOMU VKUSU (O palma gustului public)
1913 VLADIMIR MAIAKOVSKII TRAGEDIIA
1915 OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni)
1916 FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor)
1916 PROSTAE KAK MYCHANIE
1916 VOINA I MIR, (Războiul si lumea)
1917 CELOVEK (Omul)
1918 ODA REVOLYUTSI (Oda revoluţiei)
1918 MISTERIIA-BUFF( Comediile Misterul buf)
1918 POET ROBOCII (Poetul muncitor)
1918 LEVII MARCH (Marşul de stânga)
1921 Poemul 150.000.000
1922 LIUBLIU
1923 PRO ETO (Despre asta)
1923 LIRIKA
1924 VLADIMIR ILYITSH LENIN
1924 Maiakovski si poeziile sale
1924-1925 PARIZ
1925 SOBRANIE SOCHINENII (4 vol.)
1926 KAK DELAR STIKHI
1926 MOYE OTKRYTIYE AMERIKI
1927 HOROSHO!
1928 KON-OGON
1929 KLOP (Ploşniţa)
1930 BANYA (Baia)
1930 VO VES GOLOS (În gura mare)
1934-1938 POLNOE SOBRANIE SOCHINENII, (13 vols.)
1978 SEMYA MAIAKOVSKII V PISMAKH
1982 V.V. MAIAKOVSKII I. L.IU. BRIK - Corespondenta dintre Vladimir Maiakovski şi Lili Brik intre anii 1915-1930
Secretul tinereţii
"Tineretul" nu-înseamnă cei care
prin poiene dosite socot că
rostul lor e - în urlete asurzitoare -
să-şi clătească gâtlejul cu votcă.
"Tineretul" nu-înseamnă cei care
vor pocite veşminte să poarte,
primăvara, în nopţile clare,
bătând bulevarde...
Nu, nu-nseamnă că-s tineri aceşti
maimuţoi care-n zori roşcovane -
tot ce clocotă-n vinele lor tinereşti
irosesc în amor, după toane.
Tinereţe e asta?... Pospai!
Că ai optsprezece-ani? Poţi să ai.
Tineretul sunt cei
care astăzi - la luptă venindu-le rândul -
le vor spune acelor ce-au căzut pentru ei:
"Noi schimba-vom pământul!..."
Tinereţe! Eşti numele, harul
luptătorilor lumii, gata-n front să se-adune,
aprinzând viitorului farul
unor zile mai bune.
prin poiene dosite socot că
rostul lor e - în urlete asurzitoare -
să-şi clătească gâtlejul cu votcă.
"Tineretul" nu-înseamnă cei care
vor pocite veşminte să poarte,
primăvara, în nopţile clare,
bătând bulevarde...
Nu, nu-nseamnă că-s tineri aceşti
maimuţoi care-n zori roşcovane -
tot ce clocotă-n vinele lor tinereşti
irosesc în amor, după toane.
Tinereţe e asta?... Pospai!
Că ai optsprezece-ani? Poţi să ai.
Tineretul sunt cei
care astăzi - la luptă venindu-le rândul -
le vor spune acelor ce-au căzut pentru ei:
"Noi schimba-vom pământul!..."
Tinereţe! Eşti numele, harul
luptătorilor lumii, gata-n front să se-adune,
aprinzând viitorului farul
unor zile mai bune.
Ei şi!
Desface ochi cât baniţa
Gazeta... Parcă muşcă.
Ne mai împroaşcă graniţa
miros de praf de puşcă.
Aceste ştiri, cu miile,
ne-nvaţă în furtună.
Ni-s bune bucuriile,
tristeţea nu e bună.
Furtunile istoriei,
oceanul cât l-or bate,
cu vasele victoriei
le-om spinteca pe toate.
Gazeta... Parcă muşcă.
Ne mai împroaşcă graniţa
miros de praf de puşcă.
Aceste ştiri, cu miile,
ne-nvaţă în furtună.
Ni-s bune bucuriile,
tristeţea nu e bună.
Furtunile istoriei,
oceanul cât l-or bate,
cu vasele victoriei
le-om spinteca pe toate.
Să dea socoteală!
Tobe războinice-n lume dau sfoară.
Zăngăne arme să-nceapă măcel.
Rob după rob,
În fiece ţară
e spintecat de oţel.
Dar de ce –
foame, frig,
viaţă grea,
şi-opărită cu sânge lumea-şi poartă jelania?
Doar pentru că
undeva,
cineva,
vrea şi Albania.
Omul pe oameni îi muşcă-nrăit,
lumea se năruie ca o baracă,
doar pentru ca
prin Bosfor,
gratuit,
vase străine să treacă.
Ciuntit
văd pământul
ca un trunchi fără braţe,
strivit ca omida,
gemînd ca dihania,
doar pentru ca
cineva
să înhaţe
Mesopotamia.
În numele cui, stăvilarul puhoaielor
l-a spart ăst cizmoi, bădăranul?
Dumnezeu?
Libertatea-i stăpânul
războaielor?
Banul!
Când,
tu frunziş de pe creanga lor goală,
tu mugurul bun, tu altoiul,
când ai să-i chemi să dea socoteală:
De ce războiul?
Zăngăne arme să-nceapă măcel.
Rob după rob,
În fiece ţară
e spintecat de oţel.
Dar de ce –
foame, frig,
viaţă grea,
şi-opărită cu sânge lumea-şi poartă jelania?
Doar pentru că
undeva,
cineva,
vrea şi Albania.
Omul pe oameni îi muşcă-nrăit,
lumea se năruie ca o baracă,
doar pentru ca
prin Bosfor,
gratuit,
vase străine să treacă.
Ciuntit
văd pământul
ca un trunchi fără braţe,
strivit ca omida,
gemînd ca dihania,
doar pentru ca
cineva
să înhaţe
Mesopotamia.
În numele cui, stăvilarul puhoaielor
l-a spart ăst cizmoi, bădăranul?
Dumnezeu?
Libertatea-i stăpânul
războaielor?
Banul!
Când,
tu frunziş de pe creanga lor goală,
tu mugurul bun, tu altoiul,
când ai să-i chemi să dea socoteală:
De ce războiul?
Elena Ștefoi, poetă, publicistă și diplomată româncă
Biografie
Nastere: 19 iulie 1954, Boroaia, judetul Suceava
A absolvit in 1973 Liceul „Nicu Gane din Falticeni, iar in 1980 Facultatea de Psihologie din Bucuresti. Debuteaza in 1975 in revista „Amfiteatru cu o pagina de versuri, prezentata fiind de Constanta Buzea, iar editorial in 1983, la Cartea Romaneasca, cu volumul Linia de plutire, care primeste Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor.
Dupa absolvirea facultatii este, un timp, profesoara (1980-1987), apoi corector, iar din 1990 jurnalist. Lucreaza actualmente in colegiul redactional al revistei „Dilema. Este comentator politic in cadrul redactiei bucurestene a postului de radio „Europa libera . Scrie si proza scurta (dar are in pregatire si un roman), eseu politic, cronica literara. Poezia sa este cunoscuta peste hotare prin traduceri aparute in antologii sau reviste din Anglia, S.U.A., Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Suedia, Franta.
Poezia Elenei Stefoi este un triumf impotriva liricii asa-zis feminine. Cultiva inesteticul, apoi negarea, apocalipticul, urletul existential, tipatul dezamagirii. Accentele expresioniste sunt cultivate cu predilectie sub semnul himericului cosmaresc, al uratului. Unui asemenea spatiu poetic ii corespunde un text adecvat: „discursul poetic are o complicatie premeditata, cu intortocheri studiate ale imaginarului, cu treceri surprinzatoare dintr-un regim intr-altul al lui (Radu G Teposu). Refuzand o anumita estetica, pe cea traditionala, considerata depasita, in fondpoeta ne propune o alta estetica, provenita din sinceritatea tensionata a actului liric. Aceasta sinceritate ii permite patrunderea in viscerele sentimentului si ale textului. Toposul cel mai frecvent in linia de plutire a Elenei Stefoi. reluat in cele mai multe texte, parc a fi frica; orice aducere in discurs a unui semn scriptura!, in loc sa dea acea senzatie de descarcare a nervilor, acea senina regasire a sinelui in altul, da, dimpotriva, asa cum o atesta vocea autoreferentiala, o stare cu totul contrara, un frison neplacut ca si cum scrierea ar fi devenit, fie si numai prin anticiparea intamplatoare a actului, o tortura launtrica inexplicabila. De aceea, descrierea poemului (de care intotdeauna frica ne va fi) se deruleaza exorcizam in dublu registru; ca o defensiva a eului ce nu-si poate afla o alta cale de manifestare si, in mod simultan, ca o fireasca ofensiva a textului asupra realului. intre doua imperative (ar trebui sa ma apar si ar trebui sa ma tem), nu exista decat optiunea oarba a descrierii nude a ceea ce i se intampla subiectului, acest act substituindu-se, probabil, unei adevarate soteriologii: (Ar trebui sa ma tem cum se temea bunicul de farmece, spui, ar trebui sa-mi pregatesc bocancii pentru marsul in forta. Sub perna ta cateva fictiuni dolofane / sapa o groapa ori de cate ori ai neaparata nevoie / de liniste. Si tot ele, cu randul, iti gadila talpile.
Volume de versuri publicate:
Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Repetitie zilnica, Bucuresti, Editura Eminescu, 1986;
Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989;
Cateva amanunte, Bucuresti, Editura Albatros, 1990.
Nici o viziune ca lumea a aparut in volumul Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983.
Vorbele si mireasma lor categorica a aparut (in aceasta forma) in volumul Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
REFERINTE
„La Elena Stefoi o anumita rigoare a rostirii se insoteste cu o evidenta rigoare a principiilor. A principiilor morale. (Oamenii «cu principii» nu au disparut, desi par a fi la moda cei fara.) Poezia Elenei Stefoi ofera spectacolul unui om tinar care strabate lumea ingindurat. ingrijorat. Jocurile ei sarace si bucuriile ei retinute cad sub umbra acestei ingrijorari. Poetul nu raspunde numai de soarta cuvintelor. Raspunde, daca simte aceasta chemare, si de soarta oamenilor. in fata revarsarilor de cuvinte ale altora, pline de spirit — de spiritualitate, de tinerete, de vitalitate — cele citeva vorbe ale poetei se retrag sfioase. Sfioase, in umbra lor, si tari."
FLORIN MUGUR
A absolvit in 1973 Liceul „Nicu Gane din Falticeni, iar in 1980 Facultatea de Psihologie din Bucuresti. Debuteaza in 1975 in revista „Amfiteatru cu o pagina de versuri, prezentata fiind de Constanta Buzea, iar editorial in 1983, la Cartea Romaneasca, cu volumul Linia de plutire, care primeste Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor.
Dupa absolvirea facultatii este, un timp, profesoara (1980-1987), apoi corector, iar din 1990 jurnalist. Lucreaza actualmente in colegiul redactional al revistei „Dilema. Este comentator politic in cadrul redactiei bucurestene a postului de radio „Europa libera . Scrie si proza scurta (dar are in pregatire si un roman), eseu politic, cronica literara. Poezia sa este cunoscuta peste hotare prin traduceri aparute in antologii sau reviste din Anglia, S.U.A., Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Suedia, Franta.
Poezia Elenei Stefoi este un triumf impotriva liricii asa-zis feminine. Cultiva inesteticul, apoi negarea, apocalipticul, urletul existential, tipatul dezamagirii. Accentele expresioniste sunt cultivate cu predilectie sub semnul himericului cosmaresc, al uratului. Unui asemenea spatiu poetic ii corespunde un text adecvat: „discursul poetic are o complicatie premeditata, cu intortocheri studiate ale imaginarului, cu treceri surprinzatoare dintr-un regim intr-altul al lui (Radu G Teposu). Refuzand o anumita estetica, pe cea traditionala, considerata depasita, in fondpoeta ne propune o alta estetica, provenita din sinceritatea tensionata a actului liric. Aceasta sinceritate ii permite patrunderea in viscerele sentimentului si ale textului. Toposul cel mai frecvent in linia de plutire a Elenei Stefoi. reluat in cele mai multe texte, parc a fi frica; orice aducere in discurs a unui semn scriptura!, in loc sa dea acea senzatie de descarcare a nervilor, acea senina regasire a sinelui in altul, da, dimpotriva, asa cum o atesta vocea autoreferentiala, o stare cu totul contrara, un frison neplacut ca si cum scrierea ar fi devenit, fie si numai prin anticiparea intamplatoare a actului, o tortura launtrica inexplicabila. De aceea, descrierea poemului (de care intotdeauna frica ne va fi) se deruleaza exorcizam in dublu registru; ca o defensiva a eului ce nu-si poate afla o alta cale de manifestare si, in mod simultan, ca o fireasca ofensiva a textului asupra realului. intre doua imperative (ar trebui sa ma apar si ar trebui sa ma tem), nu exista decat optiunea oarba a descrierii nude a ceea ce i se intampla subiectului, acest act substituindu-se, probabil, unei adevarate soteriologii: (Ar trebui sa ma tem cum se temea bunicul de farmece, spui, ar trebui sa-mi pregatesc bocancii pentru marsul in forta. Sub perna ta cateva fictiuni dolofane / sapa o groapa ori de cate ori ai neaparata nevoie / de liniste. Si tot ele, cu randul, iti gadila talpile.
Volume de versuri publicate:
Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Repetitie zilnica, Bucuresti, Editura Eminescu, 1986;
Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989;
Cateva amanunte, Bucuresti, Editura Albatros, 1990.
Nici o viziune ca lumea a aparut in volumul Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983.
Vorbele si mireasma lor categorica a aparut (in aceasta forma) in volumul Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
REFERINTE
„La Elena Stefoi o anumita rigoare a rostirii se insoteste cu o evidenta rigoare a principiilor. A principiilor morale. (Oamenii «cu principii» nu au disparut, desi par a fi la moda cei fara.) Poezia Elenei Stefoi ofera spectacolul unui om tinar care strabate lumea ingindurat. ingrijorat. Jocurile ei sarace si bucuriile ei retinute cad sub umbra acestei ingrijorari. Poetul nu raspunde numai de soarta cuvintelor. Raspunde, daca simte aceasta chemare, si de soarta oamenilor. in fata revarsarilor de cuvinte ale altora, pline de spirit — de spiritualitate, de tinerete, de vitalitate — cele citeva vorbe ale poetei se retrag sfioase. Sfioase, in umbra lor, si tari."
FLORIN MUGUR
Cariera diplomatică:
Consilier al ministrului Afacerilor Externe (1997-1998)
Consul general al României la Montreal (1999-2001).
Din 2005 Excelenţa Sa, Doamna Elena Ştefoi, este Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Canada.
Volumele publicate:
„Linia de plutire”
(Cartea Românească, 1983)
„Repetiţie zilnică”
(Editura Eminescu, 1986)
„Schiţe şi povestiri”
(Cartea Românească, 1989)
„Câteva amănunte”
(Editura Albatros, 1990)
„Alinierea la start”
(Cartea Românească, 1996)
„Drept minoritar, spaime naţionale”
(un dialog cu senatorul UDMR Frunda Gyorgy; Kriterion, 1997)
„În urma învingătorilor”
(Paralela 45, 2005), antologie de poezie din perioada 1983-2005
„Undeva în alt plan” - „Somewhere in a Different Realm”
(Paralela 45, 2008 ), ediţie bilingvă
Premii literare:
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, 1983.
Premiul Asociaţiei Jurnaliştilor de Limbă Ungară din România, 1997.
Consilier al ministrului Afacerilor Externe (1997-1998)
Consul general al României la Montreal (1999-2001).
Din 2005 Excelenţa Sa, Doamna Elena Ştefoi, este Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Canada.
Volumele publicate:
„Linia de plutire”
(Cartea Românească, 1983)
„Repetiţie zilnică”
(Editura Eminescu, 1986)
„Schiţe şi povestiri”
(Cartea Românească, 1989)
„Câteva amănunte”
(Editura Albatros, 1990)
„Alinierea la start”
(Cartea Românească, 1996)
„Drept minoritar, spaime naţionale”
(un dialog cu senatorul UDMR Frunda Gyorgy; Kriterion, 1997)
„În urma învingătorilor”
(Paralela 45, 2005), antologie de poezie din perioada 1983-2005
„Undeva în alt plan” - „Somewhere in a Different Realm”
(Paralela 45, 2008 ), ediţie bilingvă
Premii literare:
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, 1983.
Premiul Asociaţiei Jurnaliştilor de Limbă Ungară din România, 1997.
Poem de tranziţie
Într-o parte foc într-o parte apă
la mijloc o lamă de cuţit
pe care ca o ciupercă tânără culeasă în zori
se desparte sufletul meu de draga lui rădăcină
în flăcări se pierde un ghem otrăvitor de cuvinte
în valuri se îneacă o înţelegere
Într-o parte foc într-o parte apă
la mijloc o lamă de cuţit
pe care ca o ciupercă tânără culeasă în zori
se desparte sufletul meu de draga lui rădăcină
în flăcări se pierde un ghem otrăvitor de cuvinte
în valuri se îneacă o înţelegere
de care n-are nimeni nevoie
pe micul meu Macintosh vezi o anumită fereastră
doar după ce ai închis ferestrele atotştiutoare
de dinainte
dar undeva în cenuşa ori în mâlul Cortinei de Fier
se minunează de sine însăşi o mână
pe micul meu Macintosh vezi o anumită fereastră
doar după ce ai închis ferestrele atotştiutoare
de dinainte
dar undeva în cenuşa ori în mâlul Cortinei de Fier
se minunează de sine însăşi o mână
care tocmai a învăţat alfabetul.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 222
La vânătoare de rămăşiţe
O sihăstrie înălţată cu greu
de la coperta întâi la coperta a patra
în prag magice stratageme de tinereţe
viscolul în care ne-am întâlnit
lăcomia ce înmugurea universul
în ziua aceea de vară de-a lungul falezei
de pe turlă pleacă odată cu tine
eternitatea la vânătoare de rămăşiţe
spre tolba ei de duzină tânjesc
herghelii de ciclopi şi bacante
roiuri esopice legând între ele
semnele negre străine pătrate pe hartă
într-o chilie la marginea patului
orbecăie sintaxa alternativă
şi în propriul său nimb
ca pe o scrumieră improvizată
uitat de Dumnezeu mocneşte
trecutul nostru comun.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
La vânătoare de rămăşiţe
O sihăstrie înălţată cu greu
de la coperta întâi la coperta a patra
în prag magice stratageme de tinereţe
viscolul în care ne-am întâlnit
lăcomia ce înmugurea universul
în ziua aceea de vară de-a lungul falezei
de pe turlă pleacă odată cu tine
eternitatea la vânătoare de rămăşiţe
spre tolba ei de duzină tânjesc
herghelii de ciclopi şi bacante
roiuri esopice legând între ele
semnele negre străine pătrate pe hartă
într-o chilie la marginea patului
orbecăie sintaxa alternativă
şi în propriul său nimb
ca pe o scrumieră improvizată
uitat de Dumnezeu mocneşte
trecutul nostru comun.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 226
Circuitul compromisului în natură
Ceva anume o mănuşă solzoasă un pericol diform
atrage cuvintele compromise ceaţa
Circuitul compromisului în natură
Ceva anume o mănuşă solzoasă un pericol diform
atrage cuvintele compromise ceaţa
din dicţionarele lumii
pe un munte de măşti se căzneşte soarele să răsară
razele lui se pierd pentru încă un anotimp
pe un munte de măşti se căzneşte soarele să răsară
razele lui se pierd pentru încă un anotimp
una de alta
mintea se pune bine cu toate variantele morţii
sufletul doar cu tăişul confuz al celei din urmă epoci istorice
fericiţi vom fi de frică să nu se răzbune
nefericiţi de frică să nu ajungem s-o răzbunăm.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
mintea se pune bine cu toate variantele morţii
sufletul doar cu tăişul confuz al celei din urmă epoci istorice
fericiţi vom fi de frică să nu se răzbune
nefericiţi de frică să nu ajungem s-o răzbunăm.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 231
În faţa instanţei
Ştiu unde sunt
albele spaţii din textul oarecum mediocru
pe care mai mândră decât dictatorii
şi vajnică foc moartea îl poartă în spate
m-au ferit mereu de legături inutile
de credinţa duşmănitoare de profitabila şovăială
cu tabieturi de judecător zilnic le tot aruncasem
ca pe o cutie goală de somnifere
permise numai handicapaţilor
cu lipsa de umor a condamnatului pe nedrept
le voi scoate acum din gunoi
dovedind că există că mă cunosc
şi nu s-au dezis încă de mine.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
În faţa instanţei
Ştiu unde sunt
albele spaţii din textul oarecum mediocru
pe care mai mândră decât dictatorii
şi vajnică foc moartea îl poartă în spate
m-au ferit mereu de legături inutile
de credinţa duşmănitoare de profitabila şovăială
cu tabieturi de judecător zilnic le tot aruncasem
ca pe o cutie goală de somnifere
permise numai handicapaţilor
cu lipsa de umor a condamnatului pe nedrept
le voi scoate acum din gunoi
dovedind că există că mă cunosc
şi nu s-au dezis încă de mine.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 242
La mijloc de drum
Un alt timp altă ierarhie a măştilor
bătrânii susţin că natura însăşi
e pe cale să-şi piardă simţul măsurii
nou-născuţii nu văd pe celălalt mal
decât reptile cu faţă umană jucării
La mijloc de drum
Un alt timp altă ierarhie a măştilor
bătrânii susţin că natura însăşi
e pe cale să-şi piardă simţul măsurii
nou-născuţii nu văd pe celălalt mal
decât reptile cu faţă umană jucării
de desfăcut în bucăţi
alergând de la unii la alţii se bâlbâie memoria mea
muşcă ţărâna flutură steagul victoriei
o călăuzeşte un nor ironic înţesat cu lozinci
o soarbe o groapă provocatoare în care
alergând de la unii la alţii se bâlbâie memoria mea
muşcă ţărâna flutură steagul victoriei
o călăuzeşte un nor ironic înţesat cu lozinci
o soarbe o groapă provocatoare în care
colcăie noile coduri
am dorit să-i înţeleg şi să-i apăr pe cei dinainte
îi voi putea oare face să plângă de bucurie
am dorit să-i înţeleg şi să-i apăr pe cei dinainte
îi voi putea oare face să plângă de bucurie
pe cei care vin?
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 246
TEATRU/FILM 19 Iulie
Toti fiii mei Teatru radiofonic dupa Arthur Miller
Praznicul ciubotarului - Thomas Dekker
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 19 Iulie
The Dentist Chair | Funny Clips | Mr Bean Official
GÂNDURI PESTE TIMP 19 Iulie
V. V. Maiacovski – Citate:
A.J. Cronin – Citate:
Francesco Petrarca – Citate:
Arsenie Papacioc – Citate:
SFATURI UTILE 19 Iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu