MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 8 IULIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 8 Iulie
MUZICĂ 8 Iulie
Greatest Hits Of The 60's and 70's - 60s and 70s Best Songs
LOST Car Keys | Funny Clips | Mr Bean Official
Goodbye Maestro Ennio Morricone | The Best Film Themes Ever
Los Mejores Boleros Instrumentales del Mundo - Música Para Relajarse, Trabajar y Estudiar
POEZIE 8 Iulie
Paul Verlaine
Biografie Paul Verlaine
Poet francez si lider al simbolismului in evolutia poeziei.
Stilul de viata a lui Verlaine a oscilat intre criminalitate si inocenta; s-a casatorit cu o tinerica in 1870 dar dupa un an s-a indragostit de tanarul poet Arthur Rimbaud, care avea 17 ani. Impreuna cu Stéphane Mallarmé si Charles Baudelaire au format asa numitul "Decandents".
In opera lui Verlaine predomina doua impresii: doar "eu" este important si ca rolul poeziei este de a pastra momentele celor mai intense si unice trairi. A folosit atat forma clasica dar si versul liber si un limbaj simplu, muzical.
Paul Verlaine s-a nascut in Metz, nord-estul Frantei, unde tatal sau, capitan de infanterie, s-a intamplat sa stationeze. Verlaine a fost singurul copil, dar alaturi de familia sa a trait si Elisa Déhee, o verisoara orfana, de care poetul s-a indragostit nebuneste mai tarziu.
In 1851 familia se muta la Paris, unde a fost trimis la liceu.
La varsta de 14 ani citeste Baudelaire "Les Fleurs du mal" ce il va influenta puternic in aspiratiile sale de scriitor.
A studiat dreptul,dar a renuntat dupa doi ani si s-a angajat la Civil Hall.In 1862, Verlaine a primit licenta studiilor.
Majoritatea prietenilor lui erau din randul poetilor parizieni:Leconte de Lisle, Théodore de Banville, Louis Xavier de Ricard, Catulle Mendčs, si François Cippée.In fiecare casa, el gasea companie pentru lungi discutii si bautura de pelin. Tatal sau a refuzat sa-i finanteze un astfel de stil de viata-bautura si scris.
Prima sa carte "POČMES SATURNIENS" a aparut in 1866.
"FĘTES GALANTES" (1869) a fost publicat dupa moartea iubitei sale verisoare. Deasemenea Verlaine a avut tendinte homosexuale, s-a casatorit in 1870 cu Mathilde Mauté de Fleurville si a impartit aceeasi locuinta uneori cu sotia sa, ruda prin alianta, si cu tanarul poet Arthur Rimbaud.Pentru Mathilde Verlaine a scris "LA BONNE CHANSON "(1870), relevand anxietatea si sperantele sale pentru fericire, dar deasemnea a aratat o atitudine rea, si-a atacat sotia si o data a urlat micul sau fiu George. Cand Verlaine a inceput o afacere cu Rimbaud, casatoria a fost distrusa.In aceasta imposibila situatie, Verlaine si-a parasit familia pentru a duce o viata boema alaturi de prietenul sau poet in Londra si Brussel.Relatia lor s-a sfarsit in 12 iulie 1873 cand Verlaine, baut si dezolat, a incercat sa-l impuste pe Rimbaud in incheietura mainii dupa o cearta. A fost inchis pentru 18 luni. In timpul inchisorii Verlaine a studiat Shakespeare si Don Quiote si a scris "ROMANCES SANS PAROLES" (1874). Colectia este considerata capodopera sa in care si-a gasit in sfarsit vocatia poetica autentica.
In 1873 Verlaine a trecut la catolicism. Dupa eliberare, Verlaine se intalneste iar cu Rimbaud, care a alfat repede ca prietenul sau a devenit catolic. Rimbaud la inceput a incercvat sa-l imbete pe Verlaine si astfel sa-si blasfeme credinta. In concordanta cu o poveste el l-a batut cu un bat. Verlaine s-a mutat in Anglia unde a predat franceza inainte de a se intoarce in Franta in 1877 unde a predat la colegiul Rethel. Din aceasta perioada dateaza cele mai mult epoeme din "SAGESSE". Acesta contine versuri ce reflecta sentimentul sau religios -catolic. In 1879 renunta la predare, a adoptat un discipol, Lucien Létinois si ei au condus impreuna o ferma.Ferma a dat faliment iar Verlaine s-a intors la Paris. A doua sa incercare de a trai in tara, de data asta la Couloumnes, se termina de asemenea in faliment.
Discipolul favorit al lui Verlaine moare in 1883 si mama sa in 1886.
Desi cazut prada bauturii,Verlaine era sarbatorit in acelsi timp ca poetul de frunte al Frantei.A publicat cateva lucrari critice ca" LES POČTES MAUDITS" (1884), scurte studii biografice ale poetilor,scurte povestiri si versuri profane si sacre. Poemul sau "Amour" (1888) aminteste de moartea lui Lucien. A fost in lungi perioade prin spitale, a continuat sa bea si a petrecut o luna in inchisoare. A suferit deasemnea de reumatism, ciroza, gastrita,icter ,diabet si a fost hipercardiac. La spitalul Broussais a fost vizitat de catre André Gide si i-a spus ca era la momentul scrierii despre "seriile poemelor masturbate".
In ultimul sau an, Verlaine a trait cu doua femei prostituate mai in varsta, dar carora le-a laudat frumsetea.A frecventat deasemnea un barbat homosexual Bibi-la-Purée, care ocazional era hot.
"Pentru mine,Rimbaud este realitatea nemuritoare", Verlaine spunea odata prietenului sau, "un soare care arde inauntrul meu si pe care nu vreau sa il scot..." . Oricum, in autobiografia sa declina relatia sexuala cu Rimbaud.Stilul de viata al lui Verlaine incepuse sa atraga
o admiratie sovaitoare.
Verlaine a murit in Paris, la varsta de 52 ani, in 08 ianuarie 1896. Funerariile sale au fost un eveniment public, mii de parizieni insotind sicriul sau la cimitirul Batignolles.
In ciuda faimei sale, Verlaine a murit in saracie.
In 1911 un monument in cinstea lui Verlaine a fost ridicat in Paris, in gradinile Luxembourg. Oscar Wilde a glumit spunand ca acesta trebuia amplasat in cafeneaua Françoise Premier, deoarece "statuia eroului trebuie sa fie pe campul lui de batalie" .
Despite his fame, Verlaine died in poverty. In 1911 a monument to Verlaine was raised in Paris's Luxembourg gardens. Oscar Wilde joked that it should have been placed in the Café , since "the hero's statie must be on his life's battlefield."
~~~~~~~~~~~
POČMES SATURNIENS, 1866
FĘTES GALANTES, 1869
LA BONNE CHANSON, 1870
ROMANCES SANS PAROLES, 1874 - Songs Without Words
SAGESSE, 1881 -Wisdom
JADIS ET MAGUČRE, 1884 - Yesteryear and Yesterday
LES POČTES MAUDITS, 1884 - The Accursed Poets
AMOUR, 1888
PARALLČMENT, 1889
FEMMES, 1890
DÉDICACES, 1890
BONHEUR, 1891
LES UNS ET LES AUTRES, 1891
MES HÔPITAUX, 1891
CHANSONS POUR ELLE, 1892
LITURGIES INTIMES, 1892
MES PRISONS, 1893
QUINZE JOURS EN HOLLANDE, 1893
CONFESSIONS, 1894 - Confessions of a Poet
CHAIR, 1896
INVECTIVES, 1896
VOYAGE EN FRANCE, 1907
CORRESPONDANCE, 1926-41
ŒUVRES COMPLČTES, 1943
LETTRES INÉDITES DE VERLAINE Ŕ CAZALS, 1957 (ed. by Georges Zayed)
Poems, 1961
LETTRES INÉDITES Ŕ CHARLES MORICE, 1969 (ed. by Georges Zayed)
ŒUVRES POLITIQUES, 1969
LETTRES INÉDITES Ŕ DIVERS CORRESPONDANTS, 1976 (ed. by Georges Zayed)
DOCUMENTS RELATIFS A PAUL VERLAINE: LETTRES, DESSINS, PAGES IDEDITES RECUEILLIS ED DECRITS, 1977
Women, Men: The Secret Poems of Paul Verlaine, 1984
One Hundred and One Poems by Paul Verlaine: A Bilingual Edition, 1999
Paul Verlaine Revisited, 1999
Poet francez si lider al simbolismului in evolutia poeziei.
Stilul de viata a lui Verlaine a oscilat intre criminalitate si inocenta; s-a casatorit cu o tinerica in 1870 dar dupa un an s-a indragostit de tanarul poet Arthur Rimbaud, care avea 17 ani. Impreuna cu Stéphane Mallarmé si Charles Baudelaire au format asa numitul "Decandents".
In opera lui Verlaine predomina doua impresii: doar "eu" este important si ca rolul poeziei este de a pastra momentele celor mai intense si unice trairi. A folosit atat forma clasica dar si versul liber si un limbaj simplu, muzical.
Paul Verlaine s-a nascut in Metz, nord-estul Frantei, unde tatal sau, capitan de infanterie, s-a intamplat sa stationeze. Verlaine a fost singurul copil, dar alaturi de familia sa a trait si Elisa Déhee, o verisoara orfana, de care poetul s-a indragostit nebuneste mai tarziu.
In 1851 familia se muta la Paris, unde a fost trimis la liceu.
La varsta de 14 ani citeste Baudelaire "Les Fleurs du mal" ce il va influenta puternic in aspiratiile sale de scriitor.
A studiat dreptul,dar a renuntat dupa doi ani si s-a angajat la Civil Hall.In 1862, Verlaine a primit licenta studiilor.
Majoritatea prietenilor lui erau din randul poetilor parizieni:Leconte de Lisle, Théodore de Banville, Louis Xavier de Ricard, Catulle Mendčs, si François Cippée.In fiecare casa, el gasea companie pentru lungi discutii si bautura de pelin. Tatal sau a refuzat sa-i finanteze un astfel de stil de viata-bautura si scris.
Prima sa carte "POČMES SATURNIENS" a aparut in 1866.
"FĘTES GALANTES" (1869) a fost publicat dupa moartea iubitei sale verisoare. Deasemenea Verlaine a avut tendinte homosexuale, s-a casatorit in 1870 cu Mathilde Mauté de Fleurville si a impartit aceeasi locuinta uneori cu sotia sa, ruda prin alianta, si cu tanarul poet Arthur Rimbaud.Pentru Mathilde Verlaine a scris "LA BONNE CHANSON "(1870), relevand anxietatea si sperantele sale pentru fericire, dar deasemnea a aratat o atitudine rea, si-a atacat sotia si o data a urlat micul sau fiu George. Cand Verlaine a inceput o afacere cu Rimbaud, casatoria a fost distrusa.In aceasta imposibila situatie, Verlaine si-a parasit familia pentru a duce o viata boema alaturi de prietenul sau poet in Londra si Brussel.Relatia lor s-a sfarsit in 12 iulie 1873 cand Verlaine, baut si dezolat, a incercat sa-l impuste pe Rimbaud in incheietura mainii dupa o cearta. A fost inchis pentru 18 luni. In timpul inchisorii Verlaine a studiat Shakespeare si Don Quiote si a scris "ROMANCES SANS PAROLES" (1874). Colectia este considerata capodopera sa in care si-a gasit in sfarsit vocatia poetica autentica.
In 1873 Verlaine a trecut la catolicism. Dupa eliberare, Verlaine se intalneste iar cu Rimbaud, care a alfat repede ca prietenul sau a devenit catolic. Rimbaud la inceput a incercvat sa-l imbete pe Verlaine si astfel sa-si blasfeme credinta. In concordanta cu o poveste el l-a batut cu un bat. Verlaine s-a mutat in Anglia unde a predat franceza inainte de a se intoarce in Franta in 1877 unde a predat la colegiul Rethel. Din aceasta perioada dateaza cele mai mult epoeme din "SAGESSE". Acesta contine versuri ce reflecta sentimentul sau religios -catolic. In 1879 renunta la predare, a adoptat un discipol, Lucien Létinois si ei au condus impreuna o ferma.Ferma a dat faliment iar Verlaine s-a intors la Paris. A doua sa incercare de a trai in tara, de data asta la Couloumnes, se termina de asemenea in faliment.
Discipolul favorit al lui Verlaine moare in 1883 si mama sa in 1886.
Desi cazut prada bauturii,Verlaine era sarbatorit in acelsi timp ca poetul de frunte al Frantei.A publicat cateva lucrari critice ca" LES POČTES MAUDITS" (1884), scurte studii biografice ale poetilor,scurte povestiri si versuri profane si sacre. Poemul sau "Amour" (1888) aminteste de moartea lui Lucien. A fost in lungi perioade prin spitale, a continuat sa bea si a petrecut o luna in inchisoare. A suferit deasemnea de reumatism, ciroza, gastrita,icter ,diabet si a fost hipercardiac. La spitalul Broussais a fost vizitat de catre André Gide si i-a spus ca era la momentul scrierii despre "seriile poemelor masturbate".
In ultimul sau an, Verlaine a trait cu doua femei prostituate mai in varsta, dar carora le-a laudat frumsetea.A frecventat deasemnea un barbat homosexual Bibi-la-Purée, care ocazional era hot.
"Pentru mine,Rimbaud este realitatea nemuritoare", Verlaine spunea odata prietenului sau, "un soare care arde inauntrul meu si pe care nu vreau sa il scot..." . Oricum, in autobiografia sa declina relatia sexuala cu Rimbaud.Stilul de viata al lui Verlaine incepuse sa atraga
o admiratie sovaitoare.
Verlaine a murit in Paris, la varsta de 52 ani, in 08 ianuarie 1896. Funerariile sale au fost un eveniment public, mii de parizieni insotind sicriul sau la cimitirul Batignolles.
In ciuda faimei sale, Verlaine a murit in saracie.
In 1911 un monument in cinstea lui Verlaine a fost ridicat in Paris, in gradinile Luxembourg. Oscar Wilde a glumit spunand ca acesta trebuia amplasat in cafeneaua Françoise Premier, deoarece "statuia eroului trebuie sa fie pe campul lui de batalie" .
Despite his fame, Verlaine died in poverty. In 1911 a monument to Verlaine was raised in Paris's Luxembourg gardens. Oscar Wilde joked that it should have been placed in the Café , since "the hero's statie must be on his life's battlefield."
~~~~~~~~~~~
POČMES SATURNIENS, 1866
FĘTES GALANTES, 1869
LA BONNE CHANSON, 1870
ROMANCES SANS PAROLES, 1874 - Songs Without Words
SAGESSE, 1881 -Wisdom
JADIS ET MAGUČRE, 1884 - Yesteryear and Yesterday
LES POČTES MAUDITS, 1884 - The Accursed Poets
AMOUR, 1888
PARALLČMENT, 1889
FEMMES, 1890
DÉDICACES, 1890
BONHEUR, 1891
LES UNS ET LES AUTRES, 1891
MES HÔPITAUX, 1891
CHANSONS POUR ELLE, 1892
LITURGIES INTIMES, 1892
MES PRISONS, 1893
QUINZE JOURS EN HOLLANDE, 1893
CONFESSIONS, 1894 - Confessions of a Poet
CHAIR, 1896
INVECTIVES, 1896
VOYAGE EN FRANCE, 1907
CORRESPONDANCE, 1926-41
ŒUVRES COMPLČTES, 1943
LETTRES INÉDITES DE VERLAINE Ŕ CAZALS, 1957 (ed. by Georges Zayed)
Poems, 1961
LETTRES INÉDITES Ŕ CHARLES MORICE, 1969 (ed. by Georges Zayed)
ŒUVRES POLITIQUES, 1969
LETTRES INÉDITES Ŕ DIVERS CORRESPONDANTS, 1976 (ed. by Georges Zayed)
DOCUMENTS RELATIFS A PAUL VERLAINE: LETTRES, DESSINS, PAGES IDEDITES RECUEILLIS ED DECRITS, 1977
Women, Men: The Secret Poems of Paul Verlaine, 1984
One Hundred and One Poems by Paul Verlaine: A Bilingual Edition, 1999
Paul Verlaine Revisited, 1999
Cântec de toamnă
Al toamnei cant,
Viori de vant
Il plang topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi ranite
Decolorat
Si sugrumat
Cand ora bate
Plangand ascult
La vremi de mult
Indepartate
Si-n vant ma las
In raul pas
Care ma poarta
Din loc in loc
Acelasi joc
De frunza moarta
Viori de vant
Il plang topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi ranite
Decolorat
Si sugrumat
Cand ora bate
Plangand ascult
La vremi de mult
Indepartate
Si-n vant ma las
In raul pas
Care ma poarta
Din loc in loc
Acelasi joc
De frunza moarta
Cântecul molcum
Ascultă cântecul molcum
Ce plânge doar ca să îi placă:
Discret şi fără de bulboacă
Pârâu pe muşchi, pe lângă drum.
Ăst glas l-ai ştiut (ţi-a fost şi drag?)
Dar azi de-un văl e-acoperit,
Ca văduva păianjenit
Şi mândru tot ca ea-n vileag;
În cuta lui tăinuitoare
De-al toamnei vânt des fremătată
Miratei inimi îi arată
Tot adevărul, ca pe-un soare.
Şi spune, glasul cunoscut,
Că viaţa-ntreagă-i bunătate.
Că ura, pizma, toate, toate
Dispar când moartea a-nceput.
Vorbeşte încă despre glorie
Şi de smerenia necesară,
De nunta de-aur spune iară,
De pacea fără de victorie.
Primeşte glasul ce persistă
Cu inocentu-epitalam,
Că nu există alt balsam
Să-ţi legene inima tristă.
E greu, dar este trecător
Să suferi fără de mânie.
Şi-n etică ce armonie!…
Şi cântul povăţuitor…
În româneşte de Mihai Rădulescu
Arta poetică
Ci numai muzica s-o desmierzi.
Precumpănească, deci, vers impar,
Mai vag în aer, fără habar,
Uşure ce-i, tot uşor îl pierzi.
Nu te-avânta cuvântul să-l alegi
De nu ţi-e arma puţin dispreţ:
Cântul de-i tern e cel mai de preţ;
Precisu-i nepresis: privilegi.
Priviri ascunse după-un voal,
Ziua ce tremură-n amiezi,
Stelele limpezi care le vezi
În cerul serii, autumnal!
Că numai Nuanţa e de folos.
Iată Culoarea. Nu – nicidecum!
Singură Nuanţa, mai ştie-acum
De vis să lege vis sfiicios!
Fugi dar de crima ce-o Poantă e,
Spiritul crud şi Râsul impur,
Lacrimi smulg ele şi din Azur,
Astă fiertură de be-he-he!
Ia elocinţa, strânge-o de gât!
N-ar strica – tot eşti în formă azi–
Rima în ape cuminţi s-o scalzi,
Că nu-şi face iar de cap – dar cât?!
De-atâta Rimă, zău că mi-e silă!
Ce copil surd sau care nebun
Ne-a dat veriga asta drept bun,
Vădit fier vechi de-o freci cu-o pilă?!
Ci numai muzică, tot mereu!
Stihul tău fie-acel zburător
Ce-şi ia avânt din cei ce mor
Spre noi iubiri, spre-un nou empireu.
Versul tău fie o aventură,
Vântului soră-n zori şi-n perind,
Mentă şi cimbru, câmp înflorind…
Să ştii că restu-i literatură!
În româneşte de Mihai Rădulescu
Arthur Rimbaud
Biografie Arthur Rimbaud
Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD
(Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891)
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului.
A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În acelaşi an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează şi este închis într-o casă de corecţie pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creaţii de debut se simte influenţa lui Charles Baudelaire, dar - în acelaşi timp - se recunoaşte propria sa originalitate în asociaţiile metaforice neaşteptate şi în amestecul între conştiinţa de sine şi resemnare, care va fi prezent şi în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabileşte în 1871 în locuinţa acestuia din Paris, unde întreţin până în anul 1873 o relaţie homofilă. Se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă. Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză "Une Saison en enfer" ("O vreme petrecută'n iad", 1973), care - prin dinamismul şi radicalitatea stilistică a compoziţiei - marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din această perioadă datează ciclul de poeme în proză "Les Illuminations" ("Iluminările"), creaţii vizionare, pline de explozie poetică a tiparelor convenţionale. În acest ciclu se găseşte celebrul "Sonnet des voyelles" ("Sonetul vocalelor"), în care, fiecăreia din cele cinci vocale, i se atribuie o anumită culoare.
Urmează o viaţă de peregrinări şi vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java şi Cipru, lucrînd ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Din 1880 este negustor de cafea, piei de animale şi arme în Africa de nord şi ia parte la expediţii în Etiopia şi Somalia. În afara unei bogate corespondenţe cu familia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii. Bolnav fiind, se întoarce în 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, in dureri salbatice din cauza unei gangrene,la varsta de 37 de ani. Oraşul său natal, Charleville-Mézières, a organizat în anul 2004 o serie de manifestări comemorative, în cadrul "Anului Rimbaud".
- Prose et vers de college (rédigè1864-1870, publ. en 1932)
- Poésies (r. 1869-1871, publ. En 1891, 1895, 1898)
- Derniers vers (1872)
- Album zutique (1936)
- Un coeur sous une soutane (1870-1871)
- Une Saison en enfer (1873)
- Les Illuminations (1872-1873)
Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD
(Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891)
Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului.
A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În acelaşi an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează şi este închis într-o casă de corecţie pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creaţii de debut se simte influenţa lui Charles Baudelaire, dar - în acelaşi timp - se recunoaşte propria sa originalitate în asociaţiile metaforice neaşteptate şi în amestecul între conştiinţa de sine şi resemnare, care va fi prezent şi în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabileşte în 1871 în locuinţa acestuia din Paris, unde întreţin până în anul 1873 o relaţie homofilă. Se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă. Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză "Une Saison en enfer" ("O vreme petrecută'n iad", 1973), care - prin dinamismul şi radicalitatea stilistică a compoziţiei - marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din această perioadă datează ciclul de poeme în proză "Les Illuminations" ("Iluminările"), creaţii vizionare, pline de explozie poetică a tiparelor convenţionale. În acest ciclu se găseşte celebrul "Sonnet des voyelles" ("Sonetul vocalelor"), în care, fiecăreia din cele cinci vocale, i se atribuie o anumită culoare.
Urmează o viaţă de peregrinări şi vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java şi Cipru, lucrînd ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Din 1880 este negustor de cafea, piei de animale şi arme în Africa de nord şi ia parte la expediţii în Etiopia şi Somalia. În afara unei bogate corespondenţe cu familia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii. Bolnav fiind, se întoarce în 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, in dureri salbatice din cauza unei gangrene,la varsta de 37 de ani. Oraşul său natal, Charleville-Mézières, a organizat în anul 2004 o serie de manifestări comemorative, în cadrul "Anului Rimbaud".
- Prose et vers de college (rédigè1864-1870, publ. en 1932)
- Poésies (r. 1869-1871, publ. En 1891, 1895, 1898)
- Derniers vers (1872)
- Album zutique (1936)
- Un coeur sous une soutane (1870-1871)
- Une Saison en enfer (1873)
- Les Illuminations (1872-1873)
CAP DE FAUN
Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunzis incert, minunatie
De flori în care-n somn sarutu-I stins,
Vioi, ripînd suava broderie,
Si-arata ochii-un faun speriat,
Cu dintii albi muscînd flori rosii, sare.
Brun-sîngerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohoteste tare.
Fugind ca veverita, -n urma lui,
Prin frunze rîsul sau mai trece.
De-un caldarus se teme-al Codrului
Sarut de aur ce se reculege.
Într-un frunzis incert, minunatie
De flori în care-n somn sarutu-I stins,
Vioi, ripînd suava broderie,
Si-arata ochii-un faun speriat,
Cu dintii albi muscînd flori rosii, sare.
Brun-sîngerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohoteste tare.
Fugind ca veverita, -n urma lui,
Prin frunze rîsul sau mai trece.
De-un caldarus se teme-al Codrului
Sarut de aur ce se reculege.
PRIMA SEARĂ
Ea era graţios dezvelită
Şi indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.
Şi, mai goală, mainile-şi împreuna,
In fotoliu-mi simţindu-se bine.
Se-nfiorau de plăcere pe podea
Picioruşele ei fine, fine.
Eu urmăream, culoarea cerii,
Mica rază tremurătoare ca un fir
Din surasu-i, în fluturarea serii,
Şi pe sanu-i, - gază peste trandafir.
Sărutam gleznele-i fine.
Ea avu un dulce ras brutal
Care se răspandea în triluri line;
Un frumos ras de cristal.
Sub cămaşă, picioruşele-i deodată
Se salvară cu-n: "Ei, gata, lasă!"
Prima îndrăzneală acceptată
Rasul ei nu a mai fost pedeapsă!
- Gingaş fremătand sub buzele mele, -
Ochii bland îi sărutam, iar ea:
- Capul şi-l zvarli - ce pui de lele! -
Inspre spate: "E şi mai bine-aşa!...
Domnule, am două vorbe-aţi spune..."
- Restul i-l zvarli în san uşor
Cu-un sărut, făcand-o să răsune
Intr-un hohot larg, promiţător...
- Ea era graţios dezvelită
Şi, indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.
Şi indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.
Şi, mai goală, mainile-şi împreuna,
In fotoliu-mi simţindu-se bine.
Se-nfiorau de plăcere pe podea
Picioruşele ei fine, fine.
Eu urmăream, culoarea cerii,
Mica rază tremurătoare ca un fir
Din surasu-i, în fluturarea serii,
Şi pe sanu-i, - gază peste trandafir.
Sărutam gleznele-i fine.
Ea avu un dulce ras brutal
Care se răspandea în triluri line;
Un frumos ras de cristal.
Sub cămaşă, picioruşele-i deodată
Se salvară cu-n: "Ei, gata, lasă!"
Prima îndrăzneală acceptată
Rasul ei nu a mai fost pedeapsă!
- Gingaş fremătand sub buzele mele, -
Ochii bland îi sărutam, iar ea:
- Capul şi-l zvarli - ce pui de lele! -
Inspre spate: "E şi mai bine-aşa!...
Domnule, am două vorbe-aţi spune..."
- Restul i-l zvarli în san uşor
Cu-un sărut, făcand-o să răsune
Intr-un hohot larg, promiţător...
- Ea era graţios dezvelită
Şi, indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.
SENZAŢIE
În seri de vara-albastre, voi merge pe carari,
Sa ma întepe grâne, sa calc pe ierbi marunte;
Prin proaspata racoare voi trece-n dulci visari,
Lasa-voi adierea sa scalde a mea frunte.
Fara a spune-o vorba si fara nici un gând,
Doar dragostea urca-va în suflet infinita;
Ca un nomad voi merge departe, strabatând
Preafericit, Natura, ca lânga o iubita.
Traducere de Petru Dinca
Sa ma întepe grâne, sa calc pe ierbi marunte;
Prin proaspata racoare voi trece-n dulci visari,
Lasa-voi adierea sa scalde a mea frunte.
Fara a spune-o vorba si fara nici un gând,
Doar dragostea urca-va în suflet infinita;
Ca un nomad voi merge departe, strabatând
Preafericit, Natura, ca lânga o iubita.
Traducere de Petru Dinca
Jean de la Fontaine
Lupul şi câinele
Un lup numai piele şi os,
se-ntâlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată -
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.
se-ntâlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată -
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.
- Depinde numai de tine
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu' vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu' vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.
- Păi, şi ce-aş avea de făcut anume?
- Mai nimic: latri la lume -
la cerşetori, la şleahta răpănoasă,
da' niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpâna,
iar stăpânului, să-i lingi mâna,
iar în schimb, el îţi dă oase,
împieliţate, frumoase,
başca zgrepţănări drăgăstoase.
- Mai nimic: latri la lume -
la cerşetori, la şleahta răpănoasă,
da' niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpâna,
iar stăpânului, să-i lingi mâna,
iar în schimb, el îţi dă oase,
împieliţate, frumoase,
başca zgrepţănări drăgăstoase.
Lupul deja se visa boier
şi era într-al nouălea cer,
când, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gâtul câinelui, o rosătură.
şi era într-al nouălea cer,
când, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gâtul câinelui, o rosătură.
- Auzi, dulăule, da' ce-i cu urma aia lată?
- Bah, o nimica toată!
- Nimica-nimica, da' de unde vine?
- E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
- O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!
- Bah, o nimica toată!
- Nimica-nimica, da' de unde vine?
- E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
- O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!
- Ei bine, da, e de la zgardă,
de la lanţul cu care sunt legat.
- Legat? Cum adică?
Nu poţi să fugi în lung şi-n lat?
- Păi, nu prea... Dar ce contează!
- Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-aşa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paişpe să mă rup!
de la lanţul cu care sunt legat.
- Legat? Cum adică?
Nu poţi să fugi în lung şi-n lat?
- Păi, nu prea... Dar ce contează!
- Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-aşa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paişpe să mă rup!
Zicând astea, jupânul lup
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă – şi fuge şi-acum.
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă – şi fuge şi-acum.
Bătrânul şi moartea
Un biet batrîn, cu snopul de vreascuri în spinare,
Pe-o cale din padure mergea cu pasi sarmani
Spre mica lui coliba, purtînd cu truda mare
Povara lui de lemne, de gînduri si de ani.
Apoi, de-atîta umblet, batrînul ostenit,
Lasîndu-si legatura în iarba, a gîndit:
"N-avui în viata parte, nicicînd, de nici un bine;
Nu-i pe pamînt un altul mai necajit ca mine.
Nu odihnesc o clipa si-adorm pe nemîncate;
Soldatii, birul, claca cu logofeti în spate,
Copii si nevasta,
Acestea-mi sunt pe lume blestemul si napasta.
Doresc sa vina moartea..." Si moartea a venit.
- Ce vrei? l-a întrebat curtenitor.
- As vrea sa-mi dai o mîna de-ajutor
Sa urc aceste vreascuri pe umar... Sunt grabit.
Murind, durerea n-o mai suferim,
Dar a pleca din viata nu-i usor;
Oricîte sa-nduram, dar sa traim!
Aceasta e dorinta tuturor.
Pe-o cale din padure mergea cu pasi sarmani
Spre mica lui coliba, purtînd cu truda mare
Povara lui de lemne, de gînduri si de ani.
Apoi, de-atîta umblet, batrînul ostenit,
Lasîndu-si legatura în iarba, a gîndit:
"N-avui în viata parte, nicicînd, de nici un bine;
Nu-i pe pamînt un altul mai necajit ca mine.
Nu odihnesc o clipa si-adorm pe nemîncate;
Soldatii, birul, claca cu logofeti în spate,
Copii si nevasta,
Acestea-mi sunt pe lume blestemul si napasta.
Doresc sa vina moartea..." Si moartea a venit.
- Ce vrei? l-a întrebat curtenitor.
- As vrea sa-mi dai o mîna de-ajutor
Sa urc aceste vreascuri pe umar... Sunt grabit.
Murind, durerea n-o mai suferim,
Dar a pleca din viata nu-i usor;
Oricîte sa-nduram, dar sa traim!
Aceasta e dorinta tuturor.
Greierele şi furnica
Petrecuse cu chitara
toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
când viforniţa porni,
Greierele se trezi
fără muscă , fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?…Hai să ceară
la Furnică, pân’ la vară,
niscai boabe de secară.
-“Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică
şi-i răspunde cam răstit:
-Astă-vară ce-ai păţit?
-Dacă nu e cu bănat.
zi şi noapte am cântat
pentru mine, pentru toţi…
-„Joacă astăzi dacă poţi!”
toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
când viforniţa porni,
Greierele se trezi
fără muscă , fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?…Hai să ceară
la Furnică, pân’ la vară,
niscai boabe de secară.
-“Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică
şi-i răspunde cam răstit:
-Astă-vară ce-ai păţit?
-Dacă nu e cu bănat.
zi şi noapte am cântat
pentru mine, pentru toţi…
-„Joacă astăzi dacă poţi!”
Șerban Foartă
Biografie Şerban Foarţă
Şerban (Nicolae) Foarţă n. 8 iulie 1942, la Drobeta-Turnu Severin este un poet român contemporan.
Părinţii săi sunt Nicolae Foarţă, medic, şi Yvonne Foarţă, născută Burger, profesoară de muzică. Căsătorit, fără copii; prima soţie, Maria Galetariu, decedată; recăsătorit cu Ildikó Gábos.
Studii (primare, gimnaziale şi liceale) la Turnu Severin, Liceul Traian, între 1949-1960. Studii universitare la Facultatea de Filologie a Universităţii Timişoara, între 1960-1965, secţia română-germană. Doctoratul la Universitatea Timişoara, 1978, cu o teză asupra poeziei lui Ion Barbu.
Alte activităţi profesionale: de profesie critic literar, scriitor, liber profesionist (cu excepţia câtorva luni: martie-noiembrie 1969, când este referent literar la T.N.T şi, respectiv, corector la revista Orizont) până în 1990. Director al Teatrului Naţional din Timişoara (1990-1991); profesor, din 1992, la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, secţia Jurnalism (de la 1 septembrie 2005, pensionar).
Afilieri şi burse: Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1970); membru ASPRO (din 2000). Beneficiar (între 15 octombrie 1991-15 ianuarie 1992) al unei burse de studii la Paris, oferită de Ministerul francez al Culturii.
Hobby-uri: pictură şi pian.
Volume de poezie
* Texte pentru Phoenix (în colaborare cu Andrei Ujică, Ed. Litera, Bucureşti, 1976; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Ed. Nemira, Bucureşti, 1994)
* Simpleroze (Ed. Facla, Timişoara, 1978)
* Şalul, eşarpele Isadorei/Şalul e şarpele Isadorei (Ed. Litera, Bucureşti, 1978; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Ed. Brumar, Timişoara, 1999)
* Copyright (Ed. Litera, Bucureşti, 1979)
* Areal (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1983
* Holorime (Ed. Litera, Bucureşti, 1986)
* Caragialeta (Ed. Brumar, Timişoara, 1998; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2002)
* Un castel în Spania pentru Annia (Ed. Brumar, Timişoara, 1999; adiţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2006)
* Erau ziare, evenimente (Ed. Brumar, Timişoara, 2000)
* Opera somnia, antologie, cu un studiu introductiv de Mircea Mihăieş (Ed. Polirom, Iaşi, 2000)
* Spectacol cu Dimov (Ed. Vinea, Bucureşti, 2002)
* Caragialeta bis (Ed. Brumar, Timişoara, 2002)
* Poezie/”carte-borcan” (Ed. Humanitas, 2003)
* Fractalia (Ed. Brumar, Timişoara, 2004)
* Ethernul Pheminin (Ed. Cartier, 2004)
* Rebis (Ed. Humanitas, 2005)
* Rimelări (Ed. Cartea Românească, 2005)
* Jeu de paume (în colaborare cu Alex. Leo Şerban), plachetă electronică (Ed. LiterNet, 2006)
* Cliquet, plachetă electronică (Ed. LiterNet, 2006)
* Douăzeci şi opt de Psalmi în transpunerea lui Ş. F. (cu, fiecare-n parte, câte-o imagine de François Pamfil), ediţie bibliofilă, Ed. Eis Art, Iaşi, 2007
* Istoriile unui matroz întors de pe Planeta Roz (Ed. Brumar, Timişoara, 2007)
* Cartea psalmilor (Ed. Brumar, Timişoara, 2007)
* Un mire fără căpătîi (în colaborare cu Ion Barbu, Ed. Polirom, Iaşi, 2007)
* Mr. Clippit & comp. (Ed. Curtea Veche, Colecţia LUDEX, 2007)
* O brumă de paiete şi confetti, volum de colecţie semnat împreună cu Emil Brumaru, (2007)
* Mic tratat de pisicologie, (Ed. Humanitas, 2008)
Şerban (Nicolae) Foarţă n. 8 iulie 1942, la Drobeta-Turnu Severin este un poet român contemporan.
Părinţii săi sunt Nicolae Foarţă, medic, şi Yvonne Foarţă, născută Burger, profesoară de muzică. Căsătorit, fără copii; prima soţie, Maria Galetariu, decedată; recăsătorit cu Ildikó Gábos.
Studii (primare, gimnaziale şi liceale) la Turnu Severin, Liceul Traian, între 1949-1960. Studii universitare la Facultatea de Filologie a Universităţii Timişoara, între 1960-1965, secţia română-germană. Doctoratul la Universitatea Timişoara, 1978, cu o teză asupra poeziei lui Ion Barbu.
Alte activităţi profesionale: de profesie critic literar, scriitor, liber profesionist (cu excepţia câtorva luni: martie-noiembrie 1969, când este referent literar la T.N.T şi, respectiv, corector la revista Orizont) până în 1990. Director al Teatrului Naţional din Timişoara (1990-1991); profesor, din 1992, la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, secţia Jurnalism (de la 1 septembrie 2005, pensionar).
Afilieri şi burse: Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1970); membru ASPRO (din 2000). Beneficiar (între 15 octombrie 1991-15 ianuarie 1992) al unei burse de studii la Paris, oferită de Ministerul francez al Culturii.
Hobby-uri: pictură şi pian.
Volume de poezie
* Texte pentru Phoenix (în colaborare cu Andrei Ujică, Ed. Litera, Bucureşti, 1976; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Ed. Nemira, Bucureşti, 1994)
* Simpleroze (Ed. Facla, Timişoara, 1978)
* Şalul, eşarpele Isadorei/Şalul e şarpele Isadorei (Ed. Litera, Bucureşti, 1978; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Ed. Brumar, Timişoara, 1999)
* Copyright (Ed. Litera, Bucureşti, 1979)
* Areal (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1983
* Holorime (Ed. Litera, Bucureşti, 1986)
* Caragialeta (Ed. Brumar, Timişoara, 1998; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2002)
* Un castel în Spania pentru Annia (Ed. Brumar, Timişoara, 1999; adiţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2006)
* Erau ziare, evenimente (Ed. Brumar, Timişoara, 2000)
* Opera somnia, antologie, cu un studiu introductiv de Mircea Mihăieş (Ed. Polirom, Iaşi, 2000)
* Spectacol cu Dimov (Ed. Vinea, Bucureşti, 2002)
* Caragialeta bis (Ed. Brumar, Timişoara, 2002)
* Poezie/”carte-borcan” (Ed. Humanitas, 2003)
* Fractalia (Ed. Brumar, Timişoara, 2004)
* Ethernul Pheminin (Ed. Cartier, 2004)
* Rebis (Ed. Humanitas, 2005)
* Rimelări (Ed. Cartea Românească, 2005)
* Jeu de paume (în colaborare cu Alex. Leo Şerban), plachetă electronică (Ed. LiterNet, 2006)
* Cliquet, plachetă electronică (Ed. LiterNet, 2006)
* Douăzeci şi opt de Psalmi în transpunerea lui Ş. F. (cu, fiecare-n parte, câte-o imagine de François Pamfil), ediţie bibliofilă, Ed. Eis Art, Iaşi, 2007
* Istoriile unui matroz întors de pe Planeta Roz (Ed. Brumar, Timişoara, 2007)
* Cartea psalmilor (Ed. Brumar, Timişoara, 2007)
* Un mire fără căpătîi (în colaborare cu Ion Barbu, Ed. Polirom, Iaşi, 2007)
* Mr. Clippit & comp. (Ed. Curtea Veche, Colecţia LUDEX, 2007)
* O brumă de paiete şi confetti, volum de colecţie semnat împreună cu Emil Brumaru, (2007)
* Mic tratat de pisicologie, (Ed. Humanitas, 2008)
Adie liniștea
Adie linistea de seara
sub luna-n rozalb: astru pal;
sub luna-n roz, albastru-pal
adie-l linistea, deseara,
ca în Virgiliu. – Beau amar
si cred ca lacrimile n-au gust;
si cred ca lacrimile, -n august,
ca în Virgil, iubeau amar.
sub luna-n rozalb: astru pal;
sub luna-n roz, albastru-pal
adie-l linistea, deseara,
ca în Virgiliu. – Beau amar
si cred ca lacrimile n-au gust;
si cred ca lacrimile, -n august,
ca în Virgil, iubeau amar.
Tremolo
Ferice de greierul
carele, -n creierul
verii, da tonul
la cîntec si-o tine
asa mult si bine, -
ca, -n gramofonul
Columbia, o placa
de smoala opaca,
dar muzicala...
Ferice de cine
te-ngîna pe tine,
tandra cigala!
Fericiti cei ce hangu-i
tin gîzei exangui
cu un creion
taiat, fara truda,
din trestie cruda, -
ca Anacreon!
Ferice de cei
ce, -aidoma ei,
în tremuru-i mic,
zimteaza rotitele
noptii, sub vitele
verzi, cu nimic!
carele, -n creierul
verii, da tonul
la cîntec si-o tine
asa mult si bine, -
ca, -n gramofonul
Columbia, o placa
de smoala opaca,
dar muzicala...
Ferice de cine
te-ngîna pe tine,
tandra cigala!
Fericiti cei ce hangu-i
tin gîzei exangui
cu un creion
taiat, fara truda,
din trestie cruda, -
ca Anacreon!
Ferice de cei
ce, -aidoma ei,
în tremuru-i mic,
zimteaza rotitele
noptii, sub vitele
verzi, cu nimic!
Balada baionetei din Bayonne
Olanda vine din Olanda,
caşmirul vine din Caşmir;
că ni s-a ofilit ghirlanda,
cu toate astea, nu mă mir...
... Am mai dansat o arleziană,
a mai căzut un batalion:
sclipea-n Artois o arteziană
şi-o baionetă, la Bayonne.
caşmirul vine din Caşmir;
că ni s-a ofilit ghirlanda,
cu toate astea, nu mă mir...
... Am mai dansat o arleziană,
a mai căzut un batalion:
sclipea-n Artois o arteziană
şi-o baionetă, la Bayonne.
De la Berlin venea berlina
şi indigoul, de la Ind;
iubea Marcel pe Albertina
şi era foarte suferind...
Şi ne-a cuprins indiferenţa,
şi-a mai pocnit câte-un balon:
sclipesc faianţele-n Faenza
şi baionetele-n Bayonne.
şi indigoul, de la Ind;
iubea Marcel pe Albertina
şi era foarte suferind...
Şi ne-a cuprins indiferenţa,
şi-a mai pocnit câte-un balon:
sclipesc faianţele-n Faenza
şi baionetele-n Bayonne.
Voltaire dormea într-o volteră
şi, între timp, filozofa;
a mai trecut de-atunci o eră,
a mai căzut câte-o sofa...
... De ce se clatină iatacul
şi cad ghiulele pe balcon?
Opriţi,
opriţi,
opriţi atacul
la baionetă, la Bayonne!
şi, între timp, filozofa;
a mai trecut de-atunci o eră,
a mai căzut câte-o sofa...
... De ce se clatină iatacul
şi cad ghiulele pe balcon?
Opriţi,
opriţi,
opriţi atacul
la baionetă, la Bayonne!
M Eminescu, O ramai, ramai cu bine, recita Adrian Pintea
TEATRU/FILM 8 Iulie
Biografie Brândușa Zaița Silvestru
SILVESTRU, Brânduşa – Zaiţa [Marioara Brânduşa] – n. 8 iulie 1933 la Botoşani. Studii: Absolventă în anul 1960 a IATC Bucureşti – Actorie. Una dintre cele mai valoroase reprezentante ale artei păpuşăreşti din România. Artist păpuşar la Teatrul Ţăndărică între anii 1950 – 1997. A realizat numeroase roluri memorabile în spectacole ca: Artiştii pădurii(1954, regia Ştefan Lenkisch), Fraţii Liu (1955, regia Renée G. Silviu), 2-0 pentru noi (1956, regia Renée G. Silviu), Micul Muck (1957, regia Miron Niculescu), Păţaniile unei păpuşi de lemn (1958), Păcală (1959, regia Ştefan Lenkisch), Cea mai frumoasă stea (1962, regia Miron Niculescu), Elefănţelul curios (1963, regia Ştefan Lenkisch, rolul principal), Eu şi materia moartă (1964, regia Margareta Niculescu şi Ştefan Lenkisch), Cele trei neveste ale lui Don Cristobal (1965 regia Margareta Niculescu), Ileana Sânziana (1967), Peter Pan (1971), Pisica de una singură (1976 regia Margareta Niculescu), Făt-Frumos din lacrimă (1982, regia Margareta Niculescu), Don Quichotte (regia Ştefan Lenkisch, rolul principal), Aventuri cu Scufiţa roşie (1986, regia Cristian Pepino, rolul principal), Cenuşăreasa (1990, regia Silviu Purcărete, rolul principal) pentru care a primit numeroase premii de interpretare la festivaluri naţionale şi internaţionale. A realizat numeroase recitaluri: Puiul (1974), Arvinte şi Pepelea (1984, regia Victor Ioan Frunză), Mănuşa (1987, regia Ludmila Szekely – Anton); Dumbrava Minunată (1989 regia Cristian Pepino), Coţofana hoaţă (1996, regia Brânduşa Zaiţa Silvestru) în care şi-a pus în valoare registrul larg al posibilităţilor de interpretare. A scris numeroase piese şi adaptări pentru teatrul de păpuşi precum şi o serie de articole de specialitate, a pus în scenă ca regizor artistic la Teatrul de Animaţie din Bacău. Din 1990 a fost profesor de Arta Teatrului de Păpuşi la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, devenită mai apoi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), avand o contribuţie deosebita la formarea multor generaţii de artişti de gen. Este unul dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi de public artist al genului. Premiul ATM pentru întreaga activitate1983. Premiul de Excelenţă în animaţia românească acordat de UNIMA România. Premiul UNITER pentru teatrul de animaţie. Ref. (câteva): Rodica Gheorghiu, Artistul de sub scenă [cronică, Ţăndărică, 2-0 pentru noi, regia Renee Silviu, papusi Ioana Constantinescu, referiri la Brandusa Zaita Silvestru, Stefi Nefianu, Costel Popovici, Carmen Stamatiade, Justin Grad, Rita Stoian] in Teatrul nr. 3-1956 Contemporanul nr. 42/24 oct. 1958, Teatrul nr. 1/1964, Elefantelul curios; revista Teatrul nr. 5/1966, Cele trei neveste ale lui Don Cristobal;Teatrul 8/1968, Teatrul 4/1970, Teatrul 4/1973; Teatrul nr. 5/1079 [portret de Sanda Diaconescu]; Teatrul 2/1985, Teatrul nr. 11-12/1986; Teatrul 11/1987, România literară nr. 51/dec. 1989. Toma Hogea, Despre arta păpuşarilor români, Dialoguri cu maeştrii scenei, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2012
Povestind copiilor
Cu Mihaela Mitrache
Biografie Mihaela Mitrache
Mihaela Mitrache a fost o actriță română de teatru și film.
A absolvit Institutul de Teatru și Film București în 1978 la clasa profesorului Marin Moraru.
A castigat Premiul național de interpretare feminină pentru rolul Honey - „Cui i-e frică de Virginia Woolf" la Festivalul Teatrelor Studio, Oradea si a fost nominalizata pentru premiul de interpretare feminină la Festivalul de film de la Ierusalim, pentru rolul din „Milky way" in 1997.
· Filantropica (2002)
· Moartea unui artist (1991) - actrita Claudia
Maica Pururea Fecioara - Mihaela Mitrache:
Cu actorul Zephi Alşec ("Pistruiatul", "Toate pînzele sus", "Duminică în familie", "Actorul şi sălbaticii")
Biografie Zephi Alșec
Actorul Zephi Alșec s-a născut la 22 februarie 1923, in București.
A absolvit Institutul de Teatru si Film in 1948 si a fost repartizat la Teatrul de Stat din Ploiești, al cărui director era Toma Caragiu, a fost printre primii actori ai acestui teatru si a rămas pentru totdeauna in acest oraș.
A debutat pe marele ecran in perioada studenției, cu rolul lui Ianot din filmul Furtul de la Arizona (1945), regizat de Mircea Botez. De-a lungul carierei sale a fost distribuit in peste 20 de filme, in 1978 a jucat in filmele germane Severino si Im Staub der Sterne.
S-a căsătorit la Ploiești cu Ivette, fiica medicului echipei de fotbal locale numita Concordia, doctorul Emanuel Leopold si are o fiică, Henriette Alșec. A făcut parte din comunitatea evreiască din Ploiești.
Zephi Alșec a murit la 08 iulie 1992, in Ploiești.
A absolvit Institutul de Teatru si Film in 1948 si a fost repartizat la Teatrul de Stat din Ploiești, al cărui director era Toma Caragiu, a fost printre primii actori ai acestui teatru si a rămas pentru totdeauna in acest oraș.
A debutat pe marele ecran in perioada studenției, cu rolul lui Ianot din filmul Furtul de la Arizona (1945), regizat de Mircea Botez. De-a lungul carierei sale a fost distribuit in peste 20 de filme, in 1978 a jucat in filmele germane Severino si Im Staub der Sterne.
S-a căsătorit la Ploiești cu Ivette, fiica medicului echipei de fotbal locale numita Concordia, doctorul Emanuel Leopold si are o fiică, Henriette Alșec. A făcut parte din comunitatea evreiască din Ploiești.
Zephi Alșec a murit la 08 iulie 1992, in Ploiești.
· A doua varianta (1987)
· Duminica în familie (1987)
· Figurantii (1987)
· Pistruiatul 1 - Evadatul (1986) - comisar al Sigurantei
· Pistruiatul 2 - Ascunzișuri (1986) - comisar al Sigurantei
· Pistruiatul 3 - Insurectia (1986) - comisar al Sigurantei
· Toate pînzele sus! - Secretul epavei (1986)
· Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)
· Iancu Jianu, haiducul (1981)
· Artista, dolarii și ardelenii (1980) - Mr. Goldstein, judecator
· Blestemul pământului Blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) - Dernstein Trailer
· Vlad Țepes (1979)
· Pentru patrie (1978)
· Septembrie (1978) - Directorul de la Brazi
· Severino (1978)
· Pretul succesului / (1977)
· Toate pânzele sus! (1977)
· Casa de la miezul noptii (1976)
· Roșcovanul (1976) - politistul Mitica Burlacu
· Actorul și sălbaticii (1975) - George
· Mastodontul (1975) - Marcus
· Orașul văzut de sus (1975)
· Patima (1975) - Vlaiculescu
· Zile fierbinți (1975) - Director adj. Ionescu
· Agentul Straniu (1974)
· Capcana (1974)
Pistruiatul:
GÂNDURI PESTE TIMP 8 Iulie
Jean de la Fontaine - Citate:
Jean de la Fontaine - Citate:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 8 Iulie
1. Se spune ca prin anii '60 traia intr-un sat din Siberia un taran de 140 de ani.
Se duc ziaristii sa-l vada si mare le e surpriza cand dau peste un om in putere.
- Cum ai reusit, bade, sa te mentii asa?
- Marea Revolutie Socialista...
- Lasa, bade, politica! Ce-ai mancat, ce-ai baut?
- Marea Revolutie Socialista...
- Lasa, bade, astea! Cate femei ai avut, cati copii ai facut?
- Marea Revolutie Socialista...
- Asta e sonat! Hai sa-l lasam sa zica ce vrea!
- Marea Revolutie Socialista a adus la noi in primarie un idiot care mi-a gresit data nasterii cu 100 de ani!
2. Întrebare la Radio Erevan:
- Cu cine se învecinează Rusia ?
- Cu cine vrea ea !
- Lasa, bade, politica! Ce-ai mancat, ce-ai baut?
- Marea Revolutie Socialista...
- Lasa, bade, astea! Cate femei ai avut, cati copii ai facut?
- Marea Revolutie Socialista...
- Asta e sonat! Hai sa-l lasam sa zica ce vrea!
- Marea Revolutie Socialista a adus la noi in primarie un idiot care mi-a gresit data nasterii cu 100 de ani!
2. Întrebare la Radio Erevan:
- Cu cine se învecinează Rusia ?
- Cu cine vrea ea !
3. La spitalul de nebuni
La spitalul de nebuni comisia de doctori se decide să facă un test să vadă dacă a avut efect tratamentul asupra pacienţilor. Ii adună pe toţi şi un doctor îl intreabă pe primul: “Cât fac 6×7?”.
Pacientul răspunde: “1000″.
Doctorul adresează celui de-al doilea pacient aceeaşi întrebare: “Cât fac 6×7?”.
Acesta raspunde: “Joi”.
Doctorul nemulţumit şi supărat întreabă pe al treilea nebun: “Cât fac 6×7?”.
Pacientul răspunde fără să stea pe gânduri: “42″.
Fericit doctorul îl roagă să-i spună cum a gândit de-a dat răspunsul corect.
La care nebunu’: “Păi, am împărţit 1000 la Joi…”
4. Super Glue a sponsorizat lipirea Crimeei la Rusia.
5. Noua formulă de cerere în căsătorie: “Am rate, vrei să le împarţi cu mine?”
La spitalul de nebuni comisia de doctori se decide să facă un test să vadă dacă a avut efect tratamentul asupra pacienţilor. Ii adună pe toţi şi un doctor îl intreabă pe primul: “Cât fac 6×7?”.
Pacientul răspunde: “1000″.
Doctorul adresează celui de-al doilea pacient aceeaşi întrebare: “Cât fac 6×7?”.
Acesta raspunde: “Joi”.
Doctorul nemulţumit şi supărat întreabă pe al treilea nebun: “Cât fac 6×7?”.
Pacientul răspunde fără să stea pe gânduri: “42″.
Fericit doctorul îl roagă să-i spună cum a gândit de-a dat răspunsul corect.
La care nebunu’: “Păi, am împărţit 1000 la Joi…”
4. Super Glue a sponsorizat lipirea Crimeei la Rusia.
5. Noua formulă de cerere în căsătorie: “Am rate, vrei să le împarţi cu mine?”
6. Un individ cu un câine intră într-un bar. Comandă o bere şi zice:
- Am un câine foarte deştept!
După câteva minute:
- Câinele meu este cel mai inteligent!
Lumea din jur se uita deja urât la el. Paharul s-a umplut de tot când el iar afirmă:
- Câinele meu vorbeşte!
- Dar, bine, omule, ne crezi tâmpiţi?! Cum să vorbească un animal?
- Hai să facem pariu! Voi îmi puneţi o întrebare şi dacă nu răspunde mă scoateţi de aici în şuturi, dar dacă răspunde, faceţi cinste !
- Bine, mă! Ia să vedem!
- Mă animalule, cum se cheama chestia aia din piele cu care ţii calul?!
Câinele se uita în ochii lor şi spune:
- Ham!
- Ăsta a fost un latrat! Şi-l scot în şuturi pe individ afară. Câinele se duce docil după el şi-l întreabă:
- Trebuia să fi spus capastru?
7. De câte ori n-aţi auzit femeile spunând: “Exteriorul nu contează atât de mult, mai important este ce se află în interior!” Tot timpul încerc să îmi dau seama dacă s-au mai
- Am un câine foarte deştept!
După câteva minute:
- Câinele meu este cel mai inteligent!
Lumea din jur se uita deja urât la el. Paharul s-a umplut de tot când el iar afirmă:
- Câinele meu vorbeşte!
- Dar, bine, omule, ne crezi tâmpiţi?! Cum să vorbească un animal?
- Hai să facem pariu! Voi îmi puneţi o întrebare şi dacă nu răspunde mă scoateţi de aici în şuturi, dar dacă răspunde, faceţi cinste !
- Bine, mă! Ia să vedem!
- Mă animalule, cum se cheama chestia aia din piele cu care ţii calul?!
Câinele se uita în ochii lor şi spune:
- Ham!
- Ăsta a fost un latrat! Şi-l scot în şuturi pe individ afară. Câinele se duce docil după el şi-l întreabă:
- Trebuia să fi spus capastru?
7. De câte ori n-aţi auzit femeile spunând: “Exteriorul nu contează atât de mult, mai important este ce se află în interior!” Tot timpul încerc să îmi dau seama dacă s-au mai
gândit şi la altceva în afară de portofel…
8. Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate.
9 .- Iubi, iar am mâinile reci!
- Super! Ţine-mi berea asta, te rog.
10. Singurul defect al câinilor este că iubesc orice jigodie de om!
11. Publicitate într-un magazin: “Şampon Amnezia: uiţi de mătreaţă!”
12. Dacă ai femeie, ai o grămadă de probleme. Dacă nu ai femeie, ai o singură problemă: nu ai femeie!
13. De 60 de ani un bătrân mergea zilnic la Zidul Plângerii din Ierusalim. Despre acest bătrân aude şi o reporteră de la CNN şi se hotărăste să-i ia un interviu. Ajunge ea la Zid
8. Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate.
9 .- Iubi, iar am mâinile reci!
- Super! Ţine-mi berea asta, te rog.
10. Singurul defect al câinilor este că iubesc orice jigodie de om!
11. Publicitate într-un magazin: “Şampon Amnezia: uiţi de mătreaţă!”
12. Dacă ai femeie, ai o grămadă de probleme. Dacă nu ai femeie, ai o singură problemă: nu ai femeie!
13. De 60 de ani un bătrân mergea zilnic la Zidul Plângerii din Ierusalim. Despre acest bătrân aude şi o reporteră de la CNN şi se hotărăste să-i ia un interviu. Ajunge ea la Zid
şi află care este bătrânul. După 45 de minute bătrânul îşi termină rugăciunea şi reportera îl abordează pentru a-i lua interviul.
- Scuzaţi-mă, eu sunt reporteră la CNN şi mă numesc Rebecca Smith. Dvs. cum vă numiţi?
- Moritz Fishbein.
- De când veniţi la Zidul Plângerii?
- Aproximativ de 60 de ani.
- De 60 de ani! Şi pentru ce vă rugaţi?
- Mă rog ca evreii, creştinii şi musulmanii să trăiască în pace. Mă rog să nu mai fie războaie şi să dispară ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume.
- Şi ce simţiţi după 60 de ani?
- Parcă aş vorbi la pereţi...
14. Îmi invidiez părinţii! Îmi va fi greu să fac un copil ca al lor!
- Scuzaţi-mă, eu sunt reporteră la CNN şi mă numesc Rebecca Smith. Dvs. cum vă numiţi?
- Moritz Fishbein.
- De când veniţi la Zidul Plângerii?
- Aproximativ de 60 de ani.
- De 60 de ani! Şi pentru ce vă rugaţi?
- Mă rog ca evreii, creştinii şi musulmanii să trăiască în pace. Mă rog să nu mai fie războaie şi să dispară ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume.
- Şi ce simţiţi după 60 de ani?
- Parcă aş vorbi la pereţi...
14. Îmi invidiez părinţii! Îmi va fi greu să fac un copil ca al lor!
LOST Car Keys | Funny Clips | Mr Bean Official
SFATURI UTILE 8 Iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu