sâmbătă, 1 august 2020

B. 2.

* 1937: Pavel Dan (n. 3 septembrie 1907, Clapa, comitatul Turda - d. 2 august 1937, Cluj) a fost un scriitor român, reprezentat al transilvanismului literar  Pavel Dan s-a născut la 3 septembrie 1907 în localitatea Clapa.[1] Fiu de țărani, a fost elev al „Liceului Regele Ferdinand” din Turda (azi Colegiul Național Mihai Viteazul).
După terminarea Facultății de Litere a Universității din Cluj, a funcționat câțiva ani ca profesor la Liceul de Băieți din Blaj, timp în care se îmbolnăvește de cancer. Este spitalizat la o clinică din Cluj. Pleacă la Viena, dar boala se agravează. Revine în țară și moare în clinica Sturdza din Cluj la data de 2 august 1937, la vârsta de numai 30 ani. Necrologul a fost rostit de Ion Agârbiceanu.  Conducător al grupului literar al liceului (grup care a editat în 1925 propria revistă „Fire de tort”), scrie de timpuriu, tratând subiecte inspirate din viața aspră a țăranului român transilvan. Este un prozator înzestrat cu un robust talent litarar. Pe patul clinicii din Cluj scrie nuvela „Iobagii”, care obține premiul I la concursul literar organizat de ziarul clujean „România Nouă”. După decesul său, i se publică colecția de nuvele în volumul „Urcan Bătrânul”. Talentul său a fost asemănat cu cel al scriitorilor Ion Slavici, Ion Agârbiceanu și Liviu Rebreanu. Este unul din reprezentanții cei mai importanți ai ardelenismului literar românesc.  
Pavel Dan
Pavel Dan 1935.jpg
Pavel Dan
Date personale
Născut3 septembrie 1907
Clapa, comitatul Turda
Decedat2 august 1937
Cluj, Regatul României Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (cancer) Modificați la Wikidata
CopiiSergiu Pavel Dan Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of Romania.svg român
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din Cluj
Activitatea literară
Activ ca scriitor1925-1937
Specie literarănuvelă
Opere semnificativeUrcan Bătrânul

  • Simion Dan, tatăl scriitorului
    •  
  • Nastasia Dan, mama scriitorului, cu fiul acestuia, Sergiu Pavel Dan
    •  
  • Casa părintească a scriitorului Pavel Dan
    •  
  • Comitetul de conducere al societății de lectură „Titu Maiorescu” de la Liceul din Turda, anul 1925-1926. Pavel Dan, jos, în dreapta.
    •  
  • Pavel Dan în 1927
    •  
  • Pavel Dan la țară (1934)
    •  
  • Cu Emil Pintican în Cișmigiu în timpul examenului de capacitate (1935)
    •  
  • Comitetul de redacție al revistei Blajul. De la stânga la dreapta: E. Pintican, V. Stanciu, I. Covrig-Nonea, N. Comșa, F. Pop, Pavel Dan
    •  
  • Georgina Dan-Morariu cu Sergiu Pavel Dan (1938)
    •  
  • Bustul lui Pavel Dan, realizat de Virgil Fulicea, în fața Colegiului Național Mihai Viteazul din Turda
    •  
  • Bustul lui Pavel Dan din Tritenii de Jos, județul Cluj
    •  
  • Coperta cărții Le Père Urcan (Urcan bătrânul) tradusă de Eugen Ionescu în limba franceză (Marsilia, 1945)
·         1945: Pietro Mascagni, compozitor și dirijor italian (n. 1863). Studiile le-a făcut la Conservatorul din Milano, sub îndrumarea lui Amilcare Ponchielli. A trebuit să-și întrerupă studiile pentru a se întreține. S-a angajat la trupa unui teatru ambulant, mergând prin toată Italia. Se stabilește în orășelul Cerignola, unde activează ca profesor la Școala de Muzică și conducător al Societății Muzicale.
Concursul organizat de Editura Muzicală Sonzogno din Milano în anul 1890 pentru compunerea unei opere într-un act, este câștigat de tânărul compozitor Mascagni, cu opera „Cavalleria rusticana”. Aceasta îi va aduce livornezului celebritatea mondială. Excelent dirijor, în 1935 a mai scris „Nero” în onoarea lui Mussolini, pierzându-și astfel numeroși simpatizanți.
Datorită acestei opere este considerat inițiatorul curentului verist în muzică.
După debutul strălucit cu „Cavalleria rusticana”, doar câteva titluri din creația lui Mascagni au mai supraviețuit. Amintim: „Amicul Fritz” (1891), „Ratcliff” (1894) și „Iris” (1898).
Ca și în cazul lui Leoncavallo, aceste lucrări au rămas în repertoriul cântăreților doar datorită unor fragmente, depășite net de arta lui Giacomo Puccini, contemporan cu aceștia.
A murit pe data de 2 august 1945 la Roma.  
Pietro Mascagni
Pietro Mascagni 2.jpg
Pietro Mascagni
Date personale
Nume la nașterePietro Antonio Stefano Mascagni Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Livorno, Italia[10][11] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[12][13][2][3][4][5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Roma, Italia[14][11] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLivorno Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
compozitor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiMilan Conservatory[*]  Modificați la Wikidata
Gen muzicaloperă  Modificați la Wikidata
PremiiGrand Officer of the Order of Saints Maurice and Lazarus[*]
Ordinul Coroana Italiei[
* 1950: August Scriban (n. 12 noiembrie 1872, Galați - d. 2 august 1950) a fost un lingvist român, licențiat în filologie și cu doctorat la Halle, în Germania.
Este autorul unui sistem ortografic fonetic, caracterizat, printre altele, prin absența notării articolului hotărât -l și prin reintroducerea semnelor ŭ și ĭ (Ortografia românească, 1912).
Opera sa principală este Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Iași, 1939), bogat în regionalisme, folosit până târziu, mai ales pentru etimologii. A publicat Gramatica limbii românești (morfologia) pentru folosința tuturor (1925).
Este unchiul matern al chimistului Alexandru Balaban.  
August Scriban
·         1955 - A murit Stevens Wallace, poet american (“The Necessary Angel”) (n.02.10.1879).
* 1955: Prințul Moștenitor Rupert de Bavaria (germană Kronprinz Rupprecht von Bayern) (18 mai 1869 – 2 august 1955) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Bavariei.
Titlul său întreg a fost Înălțimea Sa Regală Rupprecht Maria Luitpold Ferdinand, Prinț Moștenitor de Bavaria, Duce de Bavaria, de Franconia și de Swabia, Conte Palatin de Rin.[1] De asemenea, a fost moștenitorul iacobit la tronul Angliei, Irlandei, Scoției și Franței de la decesul mamei sale în 1919 sub numele de Robert I și IV.  
Prințul Rupert de Bavaria
Prinț Moștenitor al Bavariei
Rupprecht von Bayern.jpg
Prințul Rupert în uniformă în timpul Primului Război Mondial
Date personale
Născut18 mai 1869
München, Bavaria
Decedat (86 de ani)
Schloß Leutstetten, Starnberg, Bavaria
ÎnmormântatTheatine Church[*] Modificați la Wikidata
PărințiLudwig al III-lea al Bavariei
Maria Theresa de Austria-Este Modificați la Wikidata
Frați și suroriPrințesa Matilda de Bavaria
Princess Maria Ludwiga Theresia of Bavaria[*]
Adelgunde de Bavaria
Hildegard Maria von Bayern[*]
Franz de Bavaria
Prince Karl of Bavaria[*]
Wiltrud Marie Alix von Bayern[*]
Gundelinde von Bayern[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuDucesa Marie Gabrielle de Bavaria
Prințesa Antonia de Luxemburg
CopiiPrințul Luitpold de Bavaria
Prințesa Irmingard Maria de Bavaria
Albrecht, Duce de Bavaria
Prințul Rudolf de Bavaria
Prințul Heinrich de Bavaria
Prințesa Irmingard de Bavaria
Prințesa Editha, Mrs. Schmert
Prințesa Hildegard, Mrs. de Loayza
Prințesa Gabrielle, Ducesă de Croÿ
Prințesa Sophie, Ducesă de Arenberg
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Wittelsbach
Pretendent iacobit
Domnie3 februarie 1919 - 2 august 1955
PredecesorMaria IV și III
SuccesorAlbert I
·         1961 - A murit scriitorul american Ernest Miller Hemingway, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1954 (“Adio, arme!”, “Zăpezile de pe Kilimanjaro”, “Bătrânul şi marea”) (n.21.07.1899).
*  1976: Friedrich Christian Anton Lang, cunoscut marelui public sub numele de Fritz Lang (n. , Viena, Austro-Ungaria – d. , Beverly Hills, California, SUA) a fost un regizor, scenarist și producător de cinema austriaco - germano - american.[13][14]. Extrem de influent în artă în perioada cunoscută ca expresionismul german, devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuți émigrés din Germania în Statele Unite, Fritz Lang a fost proclamat de către British Film Institute drept Maestru al întunericului (în original, "Master of Darkness").[15] Cele mai faimoase filme ale sale au fost Metropolis (cel mai scump film al erei mute din cinematografie) și M, ambele realizate în Germania, înaintea emigrării sale în Statele Unite.  

Filmografie

* 1983: Rudolf Kotormány (n. 23 ianuarie 1911 în Timișoara - d. 2 august 1983) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia).
* 1988: 
Raymond Carver
Raymond Clevie Carver, Jr. (25 mai 1938 – 2 august 1988) a fost un scriitor american. Născut în Clatskanie, Oregon, SUA în 1938, Carver a trăit în Sacramento, California și Port Angeles, Washington până la moartea sa, pe 2 august 1988. A avut diferite slujbe mărunte până să devină scriitor.
A debutat în 1974 cu volumul de povestiri Pune-te în locul meu. În 1976 publică Taci, te rog! (Polirom, 2004), care îi aduce o largă recunoaștere. Au urmat volumele Anotimpuri furioase (1977), Despre ce vorbim când vorbim despre iubire (1981; Polirom, 2005), Fazanul (1982), Catedrala (1983), Dacă vrei (1984), Elefant și alte povestiri (1988), De acolo de unde sun (1988). În 1993 îi apare volumul de povestiri postum Short Cuts. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi. A încetat din viață în 1988, în urma unui cancer pulmonar.
În 1979, Carver a devenit un Guggenheim Fellow și a primit burse de la „National Endowment for the Arts”. Considerat de mulți un fel de Cehov american, asociat cu minimalismul, Carver a scris despre banalitatea cotidianului american și disperarea sa. Colecțiile sale de povestiri și poezii depășesc cu mult o scurtă descriere. Simple și cristaline, scrierile lui Carver ne traduc natura umană în toate esențele ei.  În 1983 i-a fost decernat prestigiosul Mildred and Harold Strauss Living Award, iar în 1985 revista Poetry i-a acordat Levinson Prize. În 1988 a fost primit în American Academy și în National Institute of Arts and Letters, iar Hartford University i-a acordat titlul de Doctor în Litere.

Operă

Proză

  • Will You Please Be Quiet, Please?
  • Furious Seasons
  • Where I'm Calling From
  • Cathedral

Poezie

  • Winter Insomnia,
  • At Night the Salmon Move,
  • Where Water Comes Together with Other Water,
  • Ultramarine,
  • All Of Us.

Poezie și proză

  • Fires
  • No Heroics Please!
·         1989 - A murit, la Moscova, omul politic rus Andrei A. Gromâco (n.18.07.1909).
·         1993: Guido del Mestri, cardinal italian (n. 1911)
* 1996: Benedict Gănescu (n. 14 ianuarie 1929, Craiova – d. 2 august 1996, București) a fost un pictor scenograf și grafician român.
S-a născut la Craiova în mahalaua Dudulenilor (aceiași Duduleni din piesa Gaițele de Alexandru Kirițescu). A urmat școala Petrache Poenaru și Liceul Comercial Gheorghe Chițu din Craiova.
S-a înscris la Academia Comercială din București, dar după an a renunțat și s-a înmatriculat în 1949 la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, București, unde l-a avut profesor pe pictorul Camil Ressu.  

Lucrări

* 1997: William Seward Burroughs, cunoscut și sub pseudonimul William Lee, (n. , Saint Louis, Missouri, SUA[14] – d. , Lawrence[*], SUA) a fost un romancier, nuvelist, eseist și orator american. Burroughs a fost una dintre figurile importante care au reprezentat generația Beat și un autor postmodernist care a influențat cultura populară cât și literatura.
El este considerat unul dintre cei mai tranșanți oameni politici ai vremii respective și cel mai inovator artist al secolului 20. Burroughs a scris 18 romane și nuvele, șase colecții de povestiri scurte și patru colecții de eseuri. Cinci cărți conținând interviuri și corespondențe sunt publicate. Burroughs a colaborat de asemenea în proiecte și înregistrări cu numeroși muzicieni și interpreți având de asemenea și multe apariții în filme. Se naște într-o familie înstărită în St. Louis, Missouri, fiind nepotul fondatorului Burroughs Corporation, William Seward Burroughs. Burroughs începe să scrie esee și jurnale încă din fragedă adolescență. Pleacă de acasă în 1932 și este admis la Harvard University unde studiază limba engleză și antropologie dar după ce este respins de biroul de recrutare în armată în timpul celui de-al doilea război mondial își petrece următorii douăzeci de ani practicând o mulțime de slujbe diversificate. În anul 1943 în timp ce locuia în New York, se împrietenește cu Allen Ginsberg și Jack Kerouac fondatorii principali a ceea ce avea să ajungă la vremea acea generația Beat, împreună cu aceștia implicându-se în consumul excesiv și dependența de droguri care îl afectează pentru tot restul vieții. Multe din operele lui Burroughs sunt semi-autobiografice inspirate din experiențele cu dependența de heroină în timp ce a trăit succesiv în Mexico City, Londra, Paris, Berlin și Tanger în Maroc. Are succes cu primul lui roman autobiografic Junkie (1953), Burroughs este probabil cel mai cunoscut însă pentru romanul Prânzul dezgolit (Naked Lunch 1959) o operă încărcată de controverse și care a fost supusă unui proces penal de lungă durată. Împreună cu Brion Gysin face cunoscută și promovează tehnica literară cut-up pe care o folosește în The Nova Trilogy (1961-64). În anul 1983 Burroughs este ales membru la American Academy and Institute of Arts and Letters, iar în anul 1984 i s-a acordat premiul Ordre des Arts et des Lettres în Franța.
Burroughs a avut un copil, William Seward Burroughs al III-lea în 1947 cu a doua soție Joan Vollmer, care moare în 1951 în Mexico City după omorul din culpă al lui Burroughs un eveniment care a marcat fiecare din scrierile lui. Burroughs moare în casa sa în Lawrence, Kansas din cauza unui atac de inimă în 1997.  William S. Burroughs se naște în anul 1914, fiind cel mai tânăr dintre cei doi fii a lui Mortimer Perry Burroughs (n. 16 iunie – d. 5 ianuarie 1965) și Laura Hammon Lee (n. 5 august 1888 – d. 20 octombrie 1970). Familia Burroughs a fost o familie proeminentă a strămoșilor englezi în St. Louis, Missouri. Bunicul lui, William Seward Burroughs I, a înființat compania Burroughs Adding Machine, care a devenit ulterior Burroughs Corporation. Mama scriitorului, Laura Hammon Lee, a fost fiica unui ministru a cărui familie se presupune a fi legată de Robert E. Lee. Tatăl lui conducea un magazin cu antichități și cadouri în St. Louis apoi în Palm Beach, Florida. În copilărie a trăit în St. Louis pe strada Pershing Ave. Face școala la John Burroughs în St. Louis unde își publică și primul eseu numit "Personal Magnetism" care a a fost tipărit în ziarul școlii respective. Au urmat cursurile școlii Los Alamos Ranch School în New Mexico care s-au dovedit a fi stresante pentru el. Burroughs a păstrat jurnale în care descrie atracțiile erotice pe care le-a avut pentru un alt băiat. Mai târziu distruge însă aceste scrieri fiind-ui rușine de conținutul lor din cauza contextului represiv în care a trăit "o familie în care afecțiunea era considerată rușinoasă", însă își păstrează orientarea sexuală când devine un cunoscut scriitor homosexual după publicarea romanului Prânzul dezgolit în 1959. Unii afirmă că ar fi fost exmatriculat din școala Los Alamos după ce ar fi luat chloral hydrate în Santa Fe cu un coleg de-al lui. Însă după spusele lui a renunțat din proprie inițiativă "În timpul vacanței de pași în cel de-al doilea an mi-am convins familia să rămân în St. Louis".  Burroughs a declarat mai târziu că incidentul cu Vollmer a fost un eveniment fundamental care a inspirat operele lui: “Sunt forțat în ciuda îngrozitoarei concluzii că niciodată nu aș fi devenit scriitor fără moartea lui Joan care m-a motivat și într-un fel mi-a formulat scrisul. Trăiesc cu o amenințare continuă de posedare și o constantă nevoie de a scăpa de posedare, de a scăpa de manipulare. Așadar moartea lui Joan m-a adus în contact cu invadatorul, cu Spiritul Urât care m-a condus spre o lungă luptă cu viața în care nu aveam nici o scăpare decât să scriu ca să mă salvez.” Deși a inceput să scrie în 1945, Burroughs și Kerouac au colaborat la scrierea romanului And the Hippos Were Boiled in Their Tanks bazat pe întâmplarea Carr\Kammerer, romanul rămânând nepublicat. Câțiva ani mai târziu Burroughs descrie, în documentarul What Happened to Kerouac, romanul respectiv ca nefiind o scriere distinsă. Un fragment din această carte în care Burroughs și Kerouac au scris alternativ capitole a fost în final publicată, după ce acesta moare în 1997, de către biografistul lui în Word Virus un compendiu al scrierilor lui William Burroughs.
Înainte de moartea lui Vollmer, Burroughs a terminat de scris primele lui două romane în timpul șederii în Mexic deși Queer (Pederast) nu a fost publicat decât în 1985. Junkie a fost scris la îndemnul lui Allan Ginsberg care a fost principalul element în publicarea romanului. Editura Ace Books a publicat romanul în 1953 sub pseudonimul William Lee redenumind-o Junkie: Confesiunile unui dependent de opiu (mai târziu a fost republicată ca și Junky).  Începând cu 1953 Buroughs începe să aibă probleme. Din cauza certurilor cu legea nu putea trăi în preajma orașelor spre care era înclinat astfel că petrece un timp cu părinții lui în Palm Beach, Florida, și în New York cu Allan Ginsberg. Când Ginsberg îi refuză avansurile amoroase, Burroughs pleacă într-o vacanță finanțată de suportul continuu al părinților la Roma să se întâlnească cu Alan Ansen. Când își dă seama că Roma și compania lui Ansen sunt îngrozitoare, inspirat de ficțiunea lui Paul Bowles se decide să se îndrepte spre Tanger în Maroc. Ajuns acolo, într-o casă deținută de un proxenet de homosexuali pentru turiști americani și englezi, închiriaza o cameră unde începe să scrie o sumedenie de pagini în care se referă personal la Interzone. Burroughs a trăit în Tanger vreme de mai multe luni înainte de a se întoarce în Statele Unite unde primește numeroase jigniri – Ginsberg era în California dar refuză să îl vadă, A. A. Wyn, editorul romanului Junkie, era indisponibil, iar părinții îl amenințau că îi suspendă renta. Toate acestea îl îndrumă înapoi în Tanger, un loc unde părinții erau nevoiți să-i plătească în continuare renta lunară și un loc unde drogurile erau disponibile aproape pe gratis. A plecat din nou spre Tanger în noiembrie 1954 și a petrecut următorii patru ani acolo scriind ficțiune care avea să devină mai târziu Prânzul dezgolit și tentative de a scrie articole comerciale despre Tanger. A trimis lui Ginsberg, agentul literar pentru Junkie, tot ce a scris în Maroc dar nici una din aceste scrieri nu a fost publicată până în 1989 când Interzone, o colecție de povestiri scurte, a fost publicată. Sub puternica influență a dulciurilor cu marihuana cunoscute sub numele de majoun și eukodol un opioid de origine germană s-a apucat de scris. Eventual, Ginsberg și Kerouac care au călătorit la Tanger în 1957, l-au ajutat pe Burroughs să tipărească, editeze și să aranjeze pe cât posibil aceste episoade în romanul Prânzul dezgolit.
Dacă Junkie și Queer (Pederast) aveau un stil convențional și liniar, Prânzul dezgolit a fost prima încercare în stilul non-liniar. După publicarea romanului Prânzul dezgolit, o creație care într-o anumită măsură era rezultatul unor serii de întâmplări, Burroughs îi dezvăluie lui Brion Gysin tehnica cut-up în timp ce se afla la hotelul Beat în Paris septembrie 1959. El a început să felieze fraze și cuvinte pentru a crea noi propoziții. La hotelul Beat, Burroughs descoperă o poartă principală în pânzele lui Gysin: Nu cred că am văzut pictură, până când nu am văzut picturile lui Brion Gysin. Cei doi au pus bazele unei lungi prietenii în care interesul era stârnit de lucrări de artă și tehnici cut-up. Deși nu este considerată science fiction cartea se pare că prevedea cu înfricoșătoare precizie fenomene ulterioare precum sida, liposucția, fatalități auto-erotice, și o epidemie a drogurilor.  
William S. Burroughs
Burroughs1983 cropped.jpg
William S. Burroughs la cea de-a 69-a aniversare a sa în 1983
Date personale
Născut5 februarie 1914
Saint Louis, Missouri, SUA
Decedat (83 de ani)
Lawrence, Kansas, SUA
ÎnmormântatBellefontaine Cemetery[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJoan Vollmer[*] (–) Modificați la Wikidata
CopiiWilliam S. Burroughs, Jr.
NaționalitateStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
OcupațieRomancier, nuvelist, eseist
PseudonimWilliam Lee
Limbilimba engleză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiHarvard University
Activitatea literară
Mișcare/curent literarBeat
Postmodern
Specie literarăBeat, Science fiction, Satiră
Opere semnificativePrânzul dezgolit,
Junky,
Pederast
Note
PremiiCavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Ordinul Artelor și Literelor[
·         2001 - A muritt omul politic Otto Ernst Weber, fost preşedinte al Partidului Ecologist Român (n.05.04.1921).
·         2004 - A murit actorul american Marlon Brando („Pe chei”, „Naşul”, „Viva Zapata” , „Un tramvai numit dorinţă”) (n.03.04.1924).
·         2008: Radu Grigorovici, fizician român (n. 1911)
* 2016: Ioan Baltog (n. 12 decembrie 1939, Piatra Neamț - d. 2 august2016, București) a fost un fizician român, membru corespondent al Academiei Române din 24 iunie 2016
Ioan Baltog a urmat cursurile liceului „Petru Rareș” din localitatea natală (1953-1956), apoi Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București, absolvită în anul 1962. În anul 1973 și-a susținut doctoratul în fizică, la Universitatea din București sub conducerea științifică a profesorului academician Margareta Giurgea.  Imediat după absolvire Ioan Baltog și-a desfășurat activitatea în funcția de cercetător în cadrul Observatorului Astronomic al Academiei RPR (1962-1963) și apoi în cadrul Institutului de Fizică al Academiei RPR (1964-1975).
Ulterior, s-a transferat la Institutul pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (1975-1991). Începând cu anul 1991, Ioan Baltog și‐a desfășurat activitatea științifică la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM), ca cercetător gradul I, unde a fost, pentru perioade lungi de timp, șef de laborator și președinte al Consiliului Științific.
Activitatea profesională a fost orientată spre cercetări privind Efecte de compoziție, structură și dimensionalitate asupra proprietăților materiei condensate - procese fizice, modele, tehnici experimentale.
Cercetările sale au abordat cu precădere probleme legate de proprietățile optice și electrice ale materiei în stare condensată, folosind metode de caracterizare complexe: spectroscopie de absorbție și emisie, conducție ionică și fotoconducție, precum și o gamă largă de tehnici experimentale, unele originale, pentru studiul diferitelor aspecte ale difuziei luminii în solide și lichide: difuzie Rayleigh în lichide pure și soluții de polimeri, difuzie Rayleigh și Mie în cristale pure și dopate, difuzie Brillouin, difuzie Raman, procese optice de suprafață și interfață generate prin plasmoni de suprafață, difuzie Raman de suprafață, difuzie Raman gigant, procese optice neliniare generate în medii mesoscopice sau asistate de plasmoni de suprafață.
În domeniul proceselor optice neliniare în materiale nanostructurate, acad. Ioan Baltog a avut rezultate cu caracter de premieră științifică, precum: evidențierea pentru prima dată a unui proces Raman stimulat (RS) pompat prin plasmoni de suprafață și a unui proces de emisie anomală anti‐Stokes de tip CARS (Coherent anti‐Stokes Raman Scattering) în structuri mesoscopice, răcirea cuantică a nanotuburilor de carbon de tip semiconductor relevată prin spectre Raman anormale anti‐Stokes, relevarea unor procese de luminescență anti‐Stokes pe compozite de tip polimer conjugat/nanotuburi de carbon. În contextul acestor obiective de cercetare, în România au putut fi dezvoltate primele cercetări pe nanotuburi de carbon și compozite nanotub de carbon/polimer conductor cu aplicații în domeniul bateriilor reîncărcabile cu litiu și supercapacitorilor.
Multe dintre acestea au fost cercetările cu caracter aplicativ omologate și introduse în practică, dintre care:
  • analizorul de particule ‐ granulometru, destinat determinării dimensiunii particulelor rezultate din procese de măcinare a minereurilor, cimentului etc,
  • fotogoniodifuzometrul pentru determinarea maselor moleculare ale polimerilor,
  • elipsometrul fotoelectric, metoda de măsurare a factorului de pierdere în transmisia optică în preforme de sticlă optică,
  • fotometrul în infraroșu pentru controlul pierderilor de apă grea și cel pentru controlul cozilor de distilare la instalația de regenerare a apei grele la Unitatea 1 de la Centrala Nuclearo‐Electrică, Cernavodă, cu aport la creșterea contribuției românești la realizarea acestei centrale.
În cursul carierei sale de cercetător științific, acad. Ioan Baltog a beneficiat de mai multe specializări în centre de prestigiu din străinătate:
  • 1970 ‐ 1971: stagiu de specializare la Universitatea Paris ‐ Sud, Lab.Physique Cristalline, Orsay, Franta. Domeniul: proprietăți optice și electrice ale corpului;
  • 1975 ‐ 1976: stagiu de cercetare la Universitatea Texas din Dallas, USA[4], Domeniul: laseri pulsați cu azot și colorant.
  • 1992 ‐ stagiu de lucru la Institut des Materiaux, Nantes, Franța;
  • 1994 ‐ stagiu de lucru la Institut National Polytechnique de Grenoble;
  • 1995 ‐ 1996 - profesor asociat la Institut National Polytechnique Grenoble (4 luni anual);
  • 1996 ‐ 2006 - profesor asociat la Universite de Nantes/Institut des Materiaux, Nantes (3-4 luni pe an).
De asemenea, a fost profesor asociat la Universitatea de Fizică din București și, începând cu anul 1994, a primit dreptul de a conduce lucrări de doctorat pentru domeniul Fizică, în Specialitatea Optică și Spectroscopie.
In plan personal, Ioan Baltog a fost casatorit din 1963 cu Alexandra-Ana Baltog ( nascuta Tataru ), fizician -cercetator stiintific principal grd I, alaturi de care au activat impreuna, pana la decesul acesteia in 2009. Impreuna au o fiica, Georgia-Alexandra Baltog ( n. 25 august 1964 ), medic primar medicina interna / gastroenterologie.  Rezultatele activității sale științifice au fost concretizate în peste 180 de lucrări științifice. Acestea au întrunit peste 1650 citări de la autori străini. Conform ISI Web of Science, lucrările din domeniul spectroscopiei Raman pe nanotuburi de carbon se clasează pe locul 16 pe plan mondial și pe locul 1 în România.
În domeniul cercetării aplicative, dr. Ioan Baltog este autorul a 8 brevete de invenție și coordonator în realizarea a 10 tehnici, aparate sau echipamente omologate metrologic.



Sărbători

 În calendarul ortodox: Aducerea moaștelor Sf întâi Mc și Arhidiacon Ștefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare; Duminica a 8-a după Rusalii - Înmulțirea pâinilor

 Ziua Națională a Macedoniei
VA URMA
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...