MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 21 AUGUST 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE; DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE
ARTE 21 August
INVITAȚIE LA OPERĂ 21 August
Los cuentos de Hoffmann
MUZICĂ 21 August
Best of Baroque Music - Classical Music from the Baroque Period
Old Latin Cha Cha Love Songs Nonstop - Megamix Dance Latin Cha Cha Songs 70s 80s 90s Of All Time
La musica mas romantica instrumental - las melodias mas bellas del mundo - Musica relajante
La Resurrezione. George Frideric Händel (1685 - 1759)
POEZIE 21 August
Marius Munteanu, poet român
Biografie
Marius Munteanu s-a născut în localitatea bănățeană Murani dar a locuit în Timișoara încă din perioada gimnaziului.
Vreme de șase decenii, între anii 1936 și 2005, Marius Munteanu a susținut, cu deosebit talent, creația poetică scrisă și rostită în grai bănățean dând o strălucire fără egal unei direcții unice în istoria literaturii române – literatura dialectală, existentă doar în Banat – direcție care, prin Marius Munteanu și prin creația sa deosebit de valoroasă, a dobândit o largă audiență în Banat și o recunoaștere pe plan național.
De asemenea, a fost și un important susținător al valorilor culturale și morale ale poporului român, împotrivindu-se prin mijloace literare și jurnalistice dictaturii comuniste, având de suferit pentru aceasta.
Marius Munteanu a iubit foarte mult Timișoara unde a activat permanent fiind un adevărat model pentru majoritatea jurnaliștilor timișoreni, emisiunea „Gura satului” de la Radio Timișoara fiind cunoscută și apreciată în toată zona de emisie a radioului, bucurându-se de o remarcabilă audiență.
A colaborat la revistele Rînduri bănățene, Fruncea, Orizont și la ziarul timișorean Drapelul roșu. În cadrul șezătorilor literare locale, s-au bucurat de un mare succes cu recitările sale în grai bănățan și, mai ales, cu parodiile după poeții bănățeni: C. Miu-Lerca, Al. Jebeleanu, N. D. Pîrvu, Anghel Dumbrăveanu, Grigore Popiți, Vladimir Ciocov.[1]
Prăstă gard, prăstă cotarcă,
Prăstă cruce, prăstă casă,
Dăjghinat să lasă dudu -
Cloță verge dă mătasă.
Prin întreaga sa activitate literară și profesională s-a preocupat în mod special de susținerea și perpetuarea graiului bănățean și a culturii populare specifice Banatului.
Ca recunoaștere a meritelor sale, i s-a acordat post-mortem titlul de cetățean de onoare al Municipiului Timișoara.
A publicat:
· Cântări dă noapce bună, Timișoara, Editura Facla, 1984
· Parodii (plachetă), Editura Facla, 1986
· Poezii, Timișoara, Editura Marineasa, 2003 (însoțit de un C.D. cu aproape toate poeziile recitate de autor)
· Lumea asta – nu-i a bună! (postum), Editura Marineasa, Timișoara, 2005.
Eugen Jebeleanu
Biografie
Nastere: 24 aprilie 1911, Campina
Deces: 21 august 1991
S-a nascut la 24 aprilie 1911 in Campina. isi petrece copilaria in localitatea natala, apoi, in 1918 se muta la Brasov, la bunica dinspre tata.
Absolva scoala primara in 1922 la Brasov, iar din toamna acestui an incepe studiile secundare la liceul brasovean „Andrei Saguna. Debuteaza inca din anii liceului, in 1927, in revista „ Viata literara condusa de I. Valerian.
Colaboreaza apoi (din 1928) la celebra revista argheziana „Bilete de papagal. Acesta este inceputul unui indelung sir de colaborari la foarte multe ziare si reviste. Anul 1928 ii aduce si debutul editorial cu placheta Schituri cu soare. Tot acum scoate la Brasov revista „Pe drumuri noi, in paginile careia colaboreaza deopotriva scriitori de nationalitate germana si maghiara.
Dupa terminarea liceului poetul se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti; desfasoara aceeasi bogata activitate literara si publicistica, face corectura, critica de carte, traduceri, (o pasiune care nu-l va parasi niciodata pe scriitor), numele sau aparand in reviste precum „Tiparnita literara, „Caiete literare, „Contimporanul, „Romania literara, „Azi, „Zodiac, „Reporter, „Abecedar. Din 1932 devine membru al Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1934 primeste Premiul Fundatiilor Regale pentru volumul in manuscris Inimi sub sabii - volum care va si aparea la Editura in acelasi an si va fi primit elogios de presa de specialitate.
Publica in ziarele „Adevarul, „Dimineata, „Cuvantul liber, lucreaza un timp la revista „Romania literara condusa de Cezar Petrescu (1939), apoi in cadrul Directiei Presei, pana in anul 1945. Este in continuare prezent in librarii cu poezie si traduceri. in 1955 este ales membru corespondent al Academiei.
Anul 1956 marcheaza evident destinul poetului. Calatoreste in Japonia, cunoscand indeaproape urmarile cataclismului atomic de la Hiroshima. Aceste unice impresii se vor concretiza in poemul Surasul Hiroshimei, publicat in 1958 cu ilustratiile Floricai Jebeleanu-Cordescu. Poemul face o meritata cariera internationala.
In 1967 apare volumul Elegie pentru floarea secerata, omagiu adus tovarasei de viata a carei pierdere il va marca definitiv. in 1971 i se decerneaza, la Catania, Premiul„Etna-Taormina, in 1973 este distins cu Premiul,, Gottfried von Herder al Universitatii din Viena, iar din 1974 devine membru titular al Academiei. Moare la 22 august 1991.
Daca poezia de inceput ramane sub semnul cautarii propriei voci lirice, daca un timp plateste tribut unei mode impuse extra-literar in epoca, adevarata vocatie si-o gaseste Eugen febeleanu incepand cu poemulSurasul Hiroshimei, care ii aduce si consacrarea internationala. El se dovedeste aici, in primul rand, o constiinta poetica, impunand un puternic mesaj liric de esenta umanista. Conditia umana devine filonul central al creatiei sale in aceasta etapa.
Prin volumele urmatoare poetul reuseste re-liricizarea parabolei, dand versului sau „transparenta, sugestia, metafora relevanta, cu sarcini emotionale, repetitia cu rosturi functionale, concizia, interogatia cu ecouri infinite, zborul in fantastic, ancorarea intr-un sentimental transcendentalizant (A urel Martin). Hanibal, creatie remarcabila a autorului, ramane o meditatie profunda asupra vietii si mortii, asupra conditiei umane, a timpului, o carte politica, un mesaj barbatesc adresat, in cunostinta de cauza, umanitatii. in poemele senectutii, din care face parte si Arma secreta (1980), poetul, dupa cum afirma criticul literar Alex. Stefanescu, „ne comunica o invatatura unica, autentificata prin experienta si suferinta. Eugen Jebeleanu ramane o constiinta poetica exemplara.
Volume de versuri:
Schituri cu soare, Brasov, 1929;
Inimi sub sabii, Bucuresti, F.P.L.A., 1934;
Ceea ce nu se uita. Bucuresti, F.P.L.A., 1945;
Poeme de pace si lupta, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1950;
Cantecele padurii tinere, Bucuresti, Editura Tineretului, 1953;
Surasul Hiroshimei, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958;
Oratoriul eliberarii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959;
Cantece impotriva mortii. Bucuresti, Editura Tineretului, 1963;
Poeme, 1944-1964, Versuri alese, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Elegie pentru floarea secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967;
Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Surasul Hiroshimei si alte versuri, Bucuresti, Editura Minerva, 1973
(colectia B.P.T.);
Harfa si minotaurul, Bucuresti, Editura Albatros, 1977 (colectia Lyceum);
Arma secreta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Poezii, editie selectiva, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Surasul Hiroshimei. Corul copiilor ucisi a aparut in volumul amintit, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958.
Cosimino a aparut in volumul Cantece impotriva mortii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1963.
Usa a aparut in volumul Elegie pentru o floare secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967.
Privighetorile a aparut in volumul Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Hanibal a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Deces: 21 august 1991
S-a nascut la 24 aprilie 1911 in Campina. isi petrece copilaria in localitatea natala, apoi, in 1918 se muta la Brasov, la bunica dinspre tata.
Absolva scoala primara in 1922 la Brasov, iar din toamna acestui an incepe studiile secundare la liceul brasovean „Andrei Saguna. Debuteaza inca din anii liceului, in 1927, in revista „ Viata literara condusa de I. Valerian.
Colaboreaza apoi (din 1928) la celebra revista argheziana „Bilete de papagal. Acesta este inceputul unui indelung sir de colaborari la foarte multe ziare si reviste. Anul 1928 ii aduce si debutul editorial cu placheta Schituri cu soare. Tot acum scoate la Brasov revista „Pe drumuri noi, in paginile careia colaboreaza deopotriva scriitori de nationalitate germana si maghiara.
Dupa terminarea liceului poetul se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti; desfasoara aceeasi bogata activitate literara si publicistica, face corectura, critica de carte, traduceri, (o pasiune care nu-l va parasi niciodata pe scriitor), numele sau aparand in reviste precum „Tiparnita literara, „Caiete literare, „Contimporanul, „Romania literara, „Azi, „Zodiac, „Reporter, „Abecedar. Din 1932 devine membru al Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1934 primeste Premiul Fundatiilor Regale pentru volumul in manuscris Inimi sub sabii - volum care va si aparea la Editura in acelasi an si va fi primit elogios de presa de specialitate.
Publica in ziarele „Adevarul, „Dimineata, „Cuvantul liber, lucreaza un timp la revista „Romania literara condusa de Cezar Petrescu (1939), apoi in cadrul Directiei Presei, pana in anul 1945. Este in continuare prezent in librarii cu poezie si traduceri. in 1955 este ales membru corespondent al Academiei.
Anul 1956 marcheaza evident destinul poetului. Calatoreste in Japonia, cunoscand indeaproape urmarile cataclismului atomic de la Hiroshima. Aceste unice impresii se vor concretiza in poemul Surasul Hiroshimei, publicat in 1958 cu ilustratiile Floricai Jebeleanu-Cordescu. Poemul face o meritata cariera internationala.
In 1967 apare volumul Elegie pentru floarea secerata, omagiu adus tovarasei de viata a carei pierdere il va marca definitiv. in 1971 i se decerneaza, la Catania, Premiul„Etna-Taormina, in 1973 este distins cu Premiul,, Gottfried von Herder al Universitatii din Viena, iar din 1974 devine membru titular al Academiei. Moare la 22 august 1991.
Daca poezia de inceput ramane sub semnul cautarii propriei voci lirice, daca un timp plateste tribut unei mode impuse extra-literar in epoca, adevarata vocatie si-o gaseste Eugen febeleanu incepand cu poemulSurasul Hiroshimei, care ii aduce si consacrarea internationala. El se dovedeste aici, in primul rand, o constiinta poetica, impunand un puternic mesaj liric de esenta umanista. Conditia umana devine filonul central al creatiei sale in aceasta etapa.
Prin volumele urmatoare poetul reuseste re-liricizarea parabolei, dand versului sau „transparenta, sugestia, metafora relevanta, cu sarcini emotionale, repetitia cu rosturi functionale, concizia, interogatia cu ecouri infinite, zborul in fantastic, ancorarea intr-un sentimental transcendentalizant (A urel Martin). Hanibal, creatie remarcabila a autorului, ramane o meditatie profunda asupra vietii si mortii, asupra conditiei umane, a timpului, o carte politica, un mesaj barbatesc adresat, in cunostinta de cauza, umanitatii. in poemele senectutii, din care face parte si Arma secreta (1980), poetul, dupa cum afirma criticul literar Alex. Stefanescu, „ne comunica o invatatura unica, autentificata prin experienta si suferinta. Eugen Jebeleanu ramane o constiinta poetica exemplara.
Volume de versuri:
Schituri cu soare, Brasov, 1929;
Inimi sub sabii, Bucuresti, F.P.L.A., 1934;
Ceea ce nu se uita. Bucuresti, F.P.L.A., 1945;
Poeme de pace si lupta, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1950;
Cantecele padurii tinere, Bucuresti, Editura Tineretului, 1953;
Surasul Hiroshimei, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958;
Oratoriul eliberarii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959;
Cantece impotriva mortii. Bucuresti, Editura Tineretului, 1963;
Poeme, 1944-1964, Versuri alese, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Elegie pentru floarea secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967;
Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Surasul Hiroshimei si alte versuri, Bucuresti, Editura Minerva, 1973
(colectia B.P.T.);
Harfa si minotaurul, Bucuresti, Editura Albatros, 1977 (colectia Lyceum);
Arma secreta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Poezii, editie selectiva, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Surasul Hiroshimei. Corul copiilor ucisi a aparut in volumul amintit, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958.
Cosimino a aparut in volumul Cantece impotriva mortii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1963.
Usa a aparut in volumul Elegie pentru o floare secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967.
Privighetorile a aparut in volumul Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Hanibal a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Confesiune
Te înteleg mai bine decât multi,
caci am trait aceeasi vreme:
stiu jalea pasilor desculti,
odaia gheata, usa care geme
si bucuria de-a simti aripi
crescându-mi lungi, de azurii cerneluri
si grija de-a putea sa înfiripi
o masa înghetata, de mezeluri…
si spaimele de mic copil, bolind
de nervi, si cerul plin de stele
si stelaria de paduchi foind
si-acel razboi si chinurile-acele,
castanele salbatece din pâini,
si paiele cu ele amestecate,
si-acele urlete de câini
murind de foame-n strazile-nghetate,
si soba rece, astru de granit,
sclipind cu dusmanie,
spunându-mi: - Este ger cumplit?
Si ce o sa mai fie!…
Fitilul ars al lampii fara gaz,
si lectia ramasa nesfârsita,
si geamu-n zori sticlind de-un alb atlaz
întins de mâna iernii aburita
si palma data de un profesor
pe fata mea slabita, nespalata
din pricina ca nu era usor
s-avem sapun, decât doar câteodata.
Te înteleg mai bine decât multi,
caci am trait aceeasi vreme:
stiu jalea pasilor desculti,
odaia gheata, usa care geme
In Varful Inimii
Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decît dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.
Umblu în vîrful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol
încît lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un rîu liniştit.
Visul Unui Pescar Batran
[………………………………..]
dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti,
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma,
iat-o…
si umbra tineretii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt,
mult prea multi…
TEATRU/FILM 21 August
Cu Gioni Dimitriu
Cu Toma Caragiu
Biografie
A fost unul dintre cei mai mari si mai indragiti actori ai Romaniei.
Cariera:
S-a nascut intr-o modesta localitate (Hrupisti) din Macedonia greceasca, într-o familie de aromâni. Primii ani de viața i-a petrecut în localitatea natala. In aprilie 1928, cand inca nu avea 3 ani, se refugiaza în România impreuna cu intreaga familie.
Dupa o serie de peregrinari, familia se stabileste în Ploiesti, unde Toma termina cursurile liceale. A jucat in trupa de teatru a liceului "Sfinţii Petru si Pavel" din Ploiesti, azi Colegiul Naţional "I. L. Caragiale".
A absolvit Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti in1949. Studentul Caragiu era deja angajat de Teatrul National din Bucuresti, inainte de absolvire.
A jucat pe scena Teatrului din Constanţa intre 1951 si 1953. In 1953, cand avea doar de 28 de ani, a fost numit director al Teatrului de Stat Ploiesti. Va deţine aceasta functie timp de 12 ani. A urmat plecarea la Teatrul Bulandra din Bucuresti.
A jucat roluri de comedie, dar si drame. Unul dintre filmele foarte cunoscute este "Actorul si salbaticii" (1975).
Alte cateva filme: Vremea zapezilor, Seful sectorului suflete, Subteranul, Rapirea fecioarelor, regia Dinu Cocea, Razbunarea haiducilor, Haiducii lui Sapte cai, Zestrea Domnitei Ralu, Saptamâna nebunilor, Facerea lumii, Bariera, Ciprian Porumbescu, Operatiunea "Monstrul", Serenada pentru etajul XII, Buzduganul cu trei peceti, si ultimul: Marele singuratic.
Cateva roluri in teatru: Rica Venturiano - O noapte furtunoasa de I. L. Caragiale; Truffaldino - Sluga la doi stapâni de Carlo Goldoni; Figaro - Nunta lui Figaro de Beaumarchais; Ianke - Take, Ianke si Cadâr de Victor Ion Popa; Pampon - D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, ; Bertoldo - Bertoldo la curte de Leunid Rahmaninov; Mackie Sis - Opera de trei parale de Bertolt Brecht; Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale; Primarul - Revizorul de Gogol; Ion - Puterea si adevarul de Titus Popovici; James Tyrone - Lungul drum al zilei catre noapte de Eugene O Neill, si altele.
Din înregistrarile televizate cu Toma Caragiu au ramas doar 118 minute. A fost casatorit de doua ori. Impreuna cu prima sotie a adoptat in 1962 o fetita.
A murit la 4 martie 1977, în urma cutremurului, împreuna cu prietenul sau Alexandru Bocaneţ.
In cinstea lui, teatrul din Ploiesti a fost numit Teatrul Toma Caragiu, strada pe care se afla cladirea teatrului poarta acelasi nume iar in centrul orasului se gaseste un bust al actorului.
Pe scurt despre Toma Caragiu:
Nume: Toma Caragiu
Ocupatie: Actor
Locul nasterii: Hrupisti, Grecia
Data nasterii: 21 august 1925
Data si locul mortii: 4 martie 1977, Bucuresti
Nationalitate: Romana
Etnie: roman
Religie: ortodox
De ce este faimos Toma Caragiu?
Actor de renume, Toma Caragiu a avut o bogata activitate in teatru, televiziune si film. Pentru umorul sau a fost asemanat cu Charlie Chaplin. Daruirea excepţionala pentru teatru si desavârsirea cu care îsi juca rolurile i-au adus titlul de "comic genial" (1969) si de "cel mai bun actor român" (1971).
De ce ne place Toma Caragiu?
A fost un artist de exceptie, care se daruia întreg artei.
Cariera:
S-a nascut intr-o modesta localitate (Hrupisti) din Macedonia greceasca, într-o familie de aromâni. Primii ani de viața i-a petrecut în localitatea natala. In aprilie 1928, cand inca nu avea 3 ani, se refugiaza în România impreuna cu intreaga familie.
Dupa o serie de peregrinari, familia se stabileste în Ploiesti, unde Toma termina cursurile liceale. A jucat in trupa de teatru a liceului "Sfinţii Petru si Pavel" din Ploiesti, azi Colegiul Naţional "I. L. Caragiale".
A absolvit Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti in1949. Studentul Caragiu era deja angajat de Teatrul National din Bucuresti, inainte de absolvire.
A jucat pe scena Teatrului din Constanţa intre 1951 si 1953. In 1953, cand avea doar de 28 de ani, a fost numit director al Teatrului de Stat Ploiesti. Va deţine aceasta functie timp de 12 ani. A urmat plecarea la Teatrul Bulandra din Bucuresti.
A jucat roluri de comedie, dar si drame. Unul dintre filmele foarte cunoscute este "Actorul si salbaticii" (1975).
Alte cateva filme: Vremea zapezilor, Seful sectorului suflete, Subteranul, Rapirea fecioarelor, regia Dinu Cocea, Razbunarea haiducilor, Haiducii lui Sapte cai, Zestrea Domnitei Ralu, Saptamâna nebunilor, Facerea lumii, Bariera, Ciprian Porumbescu, Operatiunea "Monstrul", Serenada pentru etajul XII, Buzduganul cu trei peceti, si ultimul: Marele singuratic.
Cateva roluri in teatru: Rica Venturiano - O noapte furtunoasa de I. L. Caragiale; Truffaldino - Sluga la doi stapâni de Carlo Goldoni; Figaro - Nunta lui Figaro de Beaumarchais; Ianke - Take, Ianke si Cadâr de Victor Ion Popa; Pampon - D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, ; Bertoldo - Bertoldo la curte de Leunid Rahmaninov; Mackie Sis - Opera de trei parale de Bertolt Brecht; Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale; Primarul - Revizorul de Gogol; Ion - Puterea si adevarul de Titus Popovici; James Tyrone - Lungul drum al zilei catre noapte de Eugene O Neill, si altele.
Din înregistrarile televizate cu Toma Caragiu au ramas doar 118 minute. A fost casatorit de doua ori. Impreuna cu prima sotie a adoptat in 1962 o fetita.
A murit la 4 martie 1977, în urma cutremurului, împreuna cu prietenul sau Alexandru Bocaneţ.
In cinstea lui, teatrul din Ploiesti a fost numit Teatrul Toma Caragiu, strada pe care se afla cladirea teatrului poarta acelasi nume iar in centrul orasului se gaseste un bust al actorului.
Pe scurt despre Toma Caragiu:
Nume: Toma Caragiu
Ocupatie: Actor
Locul nasterii: Hrupisti, Grecia
Data nasterii: 21 august 1925
Data si locul mortii: 4 martie 1977, Bucuresti
Nationalitate: Romana
Etnie: roman
Religie: ortodox
De ce este faimos Toma Caragiu?
Actor de renume, Toma Caragiu a avut o bogata activitate in teatru, televiziune si film. Pentru umorul sau a fost asemanat cu Charlie Chaplin. Daruirea excepţionala pentru teatru si desavârsirea cu care îsi juca rolurile i-au adus titlul de "comic genial" (1969) si de "cel mai bun actor român" (1971).
De ce ne place Toma Caragiu?
A fost un artist de exceptie, care se daruia întreg artei.
Cu Jean Constantin
Biografie
Jean Constantin s-a născut în anul 1927, într-o familie de greci. Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuşi a menţinut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an.[ Mama lui se numea Caliopi, iar tatăl, Constantin. Numele său de familie era Jean şi nu Constantin. Deşi s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi rom de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri şi a făcut haz de ele. Reprezentanţii comunităţii rome din Constanţa au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii şi că acesta era cunoscut în oraş ca grec. Totuşi, datorită tenului său mediteranean a fost ales să joace roluri de ţigan în mai multe filme.
A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanta, unde a pus bazele unei brigade artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultura din localitate. La sfârşitul anului 1957, a fost primit în nou-înfiinţata secţie de estrada din cadrul Teatrul de Stat "Fantasio" Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.
Activitate
A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârşitul deceniului este distribuit în producţiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, Radu Gabrea) şi Canarul şi viscolul (1969, Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin razboi sau ilegalism). Totuşi, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu,Puiu Calinescu,Iurie Darie,Sebastian Papaiani şi Dem Radulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu rgizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toat Panzele Sus (1976), în regia lui Mircea Muresan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail Revansa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Marin Miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.
În anii 1980 şi 1990 este prezent într-un număr mai mic de producţii, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de şapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Catalin Mitulencu,Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (2006). Ultimele sale filme,Spravietuitorul (2008) şi Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut şi în serialul Regina, difuzat de postul Acasa TV.
În 2009 şi 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri,26 MAI 2010,în apartamentul său din Constanţa. Vestea morţii a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arsinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa în ziua de 28 mai.
A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanta, unde a pus bazele unei brigade artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultura din localitate. La sfârşitul anului 1957, a fost primit în nou-înfiinţata secţie de estrada din cadrul Teatrul de Stat "Fantasio" Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.
Activitate
A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârşitul deceniului este distribuit în producţiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, Radu Gabrea) şi Canarul şi viscolul (1969, Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin razboi sau ilegalism). Totuşi, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu,Puiu Calinescu,Iurie Darie,Sebastian Papaiani şi Dem Radulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu rgizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toat Panzele Sus (1976), în regia lui Mircea Muresan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail Revansa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Marin Miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.
În anii 1980 şi 1990 este prezent într-un număr mai mic de producţii, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de şapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Catalin Mitulencu,Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (2006). Ultimele sale filme,Spravietuitorul (2008) şi Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut şi în serialul Regina, difuzat de postul Acasa TV.
În 2009 şi 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri,26 MAI 2010,în apartamentul său din Constanţa. Vestea morţii a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arsinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa în ziua de 28 mai.
Cu Ilinca Tomoroveanu
Biografie
Considerata de specialisti (Glossy Magazine) ca fiind una dintre " Cele mai frumoase femei din showbiz-ul romanesc " actrita de teatru si film Ilinca Tomoroveanu s-a nascut pe 21 august 1941 in Bucuresti.
Nepoata lui Octavian Goga, ( celebrul poet ardelean de origine aromana, politicianul de extrema dreapta....membru al Academiei Romane...) - sora acestuia, Victoria a fost bunica actritei Ilinca Tomoroveanu ce a studiat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar, pe care l-a absolvit in 1964.
" În primul rând bunica, sora lui Goga, care ne-a crescut în veneraţia lui. Ei se iubeau foarte tare. În perioada în care eu am crescut, Goga a fost interzis, şi-atunci singura persoană - singura e un fel de a zice - care îmi vorbea despre el era bunica. ... Bunica ne spunea, ne citea, ne cânta versuri de Goga. În fiecare vară mergeam la Răşinari, la un moment dat am stat mai mult, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deci când eram foarte mică, şi ne-am obişnuit ca Răşinariul să fie a doua casă. "
Inca din bancile facultatii debuteaza în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu),
In teatru, in ultimul an de studii a inceput sa joace la Teatrul National Bucuresti si isi face debutul pe scena in piesa "Moartea unui artist", de Horia Lovinescu, in regia lui Horea Popescu. A detinut de-a lungul carierei roluri importante din dramaturgia romaneasca, in piese scrise de H. Lovinescu, E. Barbu, P. Everac, T. Popovici, Delavarancea si Mihail Sorbu, dar si din cea clasica si moderna universala, in piese semnate de Lope de Vega, Victor Hugo, F. M. Dostoievski, Tolstoi, Alfred de Musset, Jean Anouilh etc.
Din 1977 este casatorita cu celebrul si stralucitul actor Traian Stanescu pe care dupa cum declara intr-un interviu " La inceput a fost o mare prietenie. Stateam in acelasi cartier. Am jucat impreuna, in teatru si film. Si deodata am descoperit ca ne iubim. Intr-o clipa."si impreuna , dupa 33 de ani de casatorie au un fiu Mihai Stanescu, redactor TV, o nora si un nepotel.
În 1990 devine membră UNITER iar din 1999 este membră în senatul acestuia: " Eu am participat de la început, prin UNITER, la Comisia Socială care se ocupă de artiştii în necesitate. Există două programe. Unul, Casa Artistului, prin care din sponsorizări, din timbrul teatral, se ajută permanent colegi foarte necăjiţi, din păcate, din punct de vedere material şi al sănătăţii. În acest program sunt vreo optzeci de oameni. În programul "Artiştii pentru artişti" s-au strâns bani, s-au strâns şi anul ăsta foarte mulţi, cu care s-au putut ajuta câţiva colegi."
Din 1999 este președinte de onoare al Fundației Culturale „Zilele Octavian Goga”.
Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă pentru activitatea sa cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004).
In anul 2005 este numita director adjunct artistic la Teatrul National din Bucuresti , unde își continuă și cariera de actor, acum in roluri de matusa - Irena/ Jocul Ielelor de Camil Petrescu.... si de repertoriul teatrului, de distribuţii, în colaborare cu regizorii, şi de programarea spectacolelor...., " trebuie sa fie un fel de 'mama si tata' ai tuturor colegilor...jandarm, paratrasnet, atunci cand apar conflicte."
Nepoata lui Octavian Goga, ( celebrul poet ardelean de origine aromana, politicianul de extrema dreapta....membru al Academiei Romane...) - sora acestuia, Victoria a fost bunica actritei Ilinca Tomoroveanu ce a studiat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar, pe care l-a absolvit in 1964.
" În primul rând bunica, sora lui Goga, care ne-a crescut în veneraţia lui. Ei se iubeau foarte tare. În perioada în care eu am crescut, Goga a fost interzis, şi-atunci singura persoană - singura e un fel de a zice - care îmi vorbea despre el era bunica. ... Bunica ne spunea, ne citea, ne cânta versuri de Goga. În fiecare vară mergeam la Răşinari, la un moment dat am stat mai mult, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deci când eram foarte mică, şi ne-am obişnuit ca Răşinariul să fie a doua casă. "
Inca din bancile facultatii debuteaza în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu),
In teatru, in ultimul an de studii a inceput sa joace la Teatrul National Bucuresti si isi face debutul pe scena in piesa "Moartea unui artist", de Horia Lovinescu, in regia lui Horea Popescu. A detinut de-a lungul carierei roluri importante din dramaturgia romaneasca, in piese scrise de H. Lovinescu, E. Barbu, P. Everac, T. Popovici, Delavarancea si Mihail Sorbu, dar si din cea clasica si moderna universala, in piese semnate de Lope de Vega, Victor Hugo, F. M. Dostoievski, Tolstoi, Alfred de Musset, Jean Anouilh etc.
Din 1977 este casatorita cu celebrul si stralucitul actor Traian Stanescu pe care dupa cum declara intr-un interviu " La inceput a fost o mare prietenie. Stateam in acelasi cartier. Am jucat impreuna, in teatru si film. Si deodata am descoperit ca ne iubim. Intr-o clipa."si impreuna , dupa 33 de ani de casatorie au un fiu Mihai Stanescu, redactor TV, o nora si un nepotel.
În 1990 devine membră UNITER iar din 1999 este membră în senatul acestuia: " Eu am participat de la început, prin UNITER, la Comisia Socială care se ocupă de artiştii în necesitate. Există două programe. Unul, Casa Artistului, prin care din sponsorizări, din timbrul teatral, se ajută permanent colegi foarte necăjiţi, din păcate, din punct de vedere material şi al sănătăţii. În acest program sunt vreo optzeci de oameni. În programul "Artiştii pentru artişti" s-au strâns bani, s-au strâns şi anul ăsta foarte mulţi, cu care s-au putut ajuta câţiva colegi."
Din 1999 este președinte de onoare al Fundației Culturale „Zilele Octavian Goga”.
Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă pentru activitatea sa cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004).
In anul 2005 este numita director adjunct artistic la Teatrul National din Bucuresti , unde își continuă și cariera de actor, acum in roluri de matusa - Irena/ Jocul Ielelor de Camil Petrescu.... si de repertoriul teatrului, de distribuţii, în colaborare cu regizorii, şi de programarea spectacolelor...., " trebuie sa fie un fel de 'mama si tata' ai tuturor colegilor...jandarm, paratrasnet, atunci cand apar conflicte."
Lacrimi de sânge de Ion-Costin Manoliu
GÂNDURI PESTE TIMP 21 August
Nichifor Crainic - Citate:
DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE
Există în România un colţ de Rai, în care dispar toate grijile, toată oboseala, iar funcţiile organismului se regenerează instant.
Pe o porţiune de un kilometru pătrat, se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiştii, zonă care are efecte benefice asupra organismului uman.
“Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiştii din domeniu apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarţei terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se înregistrează într-o forma atipică pe diagrame. Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stănică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a ştiut să-l interpreteze. În acel moment am făcut legătura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp şi care se manifestă printr-o emisie de radiaţii patogene, încă rămase cu o origine necunoscută”, a spus Vasile Rudan, pentru Adevărul.
Locul energetic se află pe Piciorul Muntelui Doamnele, pe drumul dinspre Peştera spre Doamnele. O altă variantă spune că locul magic ar fi pe ruta Cabana Omu - Peştera, tot pe creasta Doamnelor. Sunt şanse minime ca un călător neexperimentat să găsească locul cu pricina, însă din spusele celor care l-au descoperit, acolo se întâmplă magie.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 21 August
- Secretele unei casnicii reusite
Sotia mea si cu mine cunoastem secretul pentru a mentine o casatorie solida:
1. De doua ori pe saptamana mergem intr-un restaurant dragut, bem vin, mincare buna si companie... ea merge marti, eu vineri.
2. Dormim in paturi separate, eu la Milano, ea la Genova.
3. O duc peste tot, dar ea reuseste mereu sa gaseasca drumul inapoi.
4. Am intrebat-o unde vrea sa mearga pentru aniversarea casatoriei si mi-a raspuns: "intr-un loc unde nu am mai fost demult". I-am sugerat bucataria.
5. Ne tinem de mina mereu. Daca nu o fac, incepe sa cheltuiasca.
6. Are un robot de bucatarie electric, un storcator electric, un prajitor electric si zice ca sint prea multe in casa, nu are loc de ele unde sa stea. Asa ca i-am cumparat un scaun electric.
7. Mi-a spus ca masina nu merge, ca are apa in carburator. Am intrebat unde e masina: "in lac".
8. A facut o masca de argila. Pentru doua zile a fost frumoasa foc. Apoi si-a spalat masca de pe fata.
9. A urmarit camionul de gunoi, urlind dupa el: sunt in intirziere pt gunoi? Soferul a
raspuns: "nu, salta inauntru!"
10. Aminteste-ti mereu, casatoria e prima cauza a divortului.
11. Nu am vorbit cu sotia mea de11 luni. Nu indrazneam sa o intrerup.
12. Ultima cearta a fost din cauza mea. A intrebat "ce e pe televizor", iar eu am raspuns: "praf".
13. La inceput, Dumnezeu a creat pamintul si s-a odihnit. Apoi a creat barbatul si s-a
odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici barbatul, nici Dumnezeu nu s-au mai odihnit niciodata
si nici nu o vor mai face in vecii vecilor. - Sotul catre sotie:
"Ai vazut-o, draga, pe tanara aceea care zambea la mine?"
Sotia:
"Nu-i nimic iubitule, si pe mine m-a bufnit rasul cand te-am vazut prima oara..." - O familie de tineri merge in vizita la niste prieteni mai in varsta. Se aseaza la masa sa manance. Batranul ii zice sotiei:
- Luceafarul meu, adu felul intai!
Dupa ce termina, batranul zice:
- Frumoasa mea, adu felul doi!
Dupa ce termina, batranul ii zice sotiei:
- Iubirea mea, adu desertul!
Dupa masa, femeile merg la bucatarie, iar barbatii raman singuri. Tanarul il intreaba pe batran:
- Cum de reusesti, dupa atatia ani, sa-i mai spui cuvinte asa frumoase?
- Sa mor daca mai stiu cum o cheama... - O femeie isi intreaba sotul ce ar vrea pentru micul dejun:
- Niste ochiuri cu sunca? Suc de grapefruit si o ceasca de
cafea?
El refuza:
- Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de
mancare.
La pranz, ea il intreaba din nou:
- O ciorbica de burta? Un gratar cu cartofi prajiti? Niste
berici?
El refuza:
- Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de
mancare.
Seara la cina, ea vine din nou cu oferta:
- O slaninuta buna cu ceapa rosie? Un pic de telemea cu
rosii? Niste vinut?
El refuza:
- Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de
mancare.
Ea explodeaza:
- Atunci da-te un pic jos de pe mine ca mor dracului de
foame!!!!!! - O cucoana se duce cu fata la medic.
-Ce are fata doamna ?
-Pai, sa vedeti, este anemica, nu are pofta de mincare, este palida, etc. etc.
Consulta medicul fata, dupa care zice:
-Nu are nimic fata, dar i-ar trebui un barbat!
La care fata intreaba :
-Dom`doctor, dar unul ajunge? - -Mamico, de ce poarta miresele rochii albe ?
-Fiindca exprima bucuria.
-Atunci, mirele de ce-i imbracat in negru ? - Mama catre fata ei:
-Fetita mea, de ce nu stai in bratele tatalui tau?
-Nu se poate, acela este locul menajerei. - Mama isi invata fiica :
-Nu-mi pasa, puteti sa mergeti in camera ta cu prietenul tau cit timp ne uitam la televizor in sufragerie. Dar daca face ceva ce nu-i permis sa ne dai de veste.
-Dar, mama, cum ?
-Fii foarte atenta... Daca vrea sa te sarute strigi "pere" Daca vrea sa te prinda de sani sa strigi "mere". Daca isi pune miinile mai jos, atunci sa strigi : "piersici" !
Se inchid tinerii in camera fetei iar parintii se uita la televizor. Dintr-o data, se aude o voce strigind:
-Salata de fructe! Salata de fructe!... - O mamica ii tot spunea fetitei (care se dezvoltase binisor):
-Sa nu lasi vreun baiat sa-ti dea chilotei jos ca zboara pasarica!
Dupa un timp cand mama ii tine "lectia" respectiva fetita ii raspunde:
-Nu mai zboara mama stai lnistita! I-a batut Ionel un cui...





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu