REVISTA MEA DIN 10 SEPTEMBRIE/ 1. A.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 10 SEPTEMBRIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE

A. Evenimente; Nașteri 

Evenimente

1960: La Jocurile Olimpice de la Roma, Iolanda Balaș, supranumită de gazde la grande bionda, a sărit 1,85 metri și a câștigat medalia olimpică de aur la o diferență de 14 cm față de următoarea clasată.

2008: Acceleratorul de particule Large Hadron Collider a fost pus în funcțiune la Geneva, Elveția.

• 1776: Nathan Hale, considerat primul spion american, căpitan în armata revoluționară, se oferă voluntar pentru o acțiune de spionaj contra englezilor.
• 1823: Simón Bolívar devine președinte al statului Peru.
• 1898: Împărăteasa Elisabeta a Austriei este asasinată la Geneva de anarhistul italian Luigi Lucheni.
• 1919: Austria a semnat tratatul de la Saint Germain, prin care a recunoscut independența Poloniei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei și Ungariei, precum și apartenența Bucovinei la România și a Tirolului de Sud la Italia.
• 1939: Al Doilea Război Mondial: Submarinul australian HMS Oxley este scufundat din greșeală de submarinul britanic HMS Triton în apropiere de Norvegia și devine prima pierdere a Royal Navy.
• 1939: Al Doilea Război Mondial: Canada declară război Germaniei naziste, alăturându-se Aliaților – Franța, Regatul Unit, Noua Zeelandă și Australia.
• 1943: Al Doilea Război Mondial: Forțele germane încep ocuparea Romei.
• 1960: La Jocurile Olimpice de la Roma, Iolanda Balaș, supranumită de gazde la grande bionda, a sărit 1,85 metri și a câștigat medalia olimpică de aur la o diferență de 14 cm față de următoarea clasată. În total România a obținut 10 medalii (3 aur, 1 argint, 6 bronz).
• 1964: Prima audiție, în țară, a poemului simfonic Vox Maris de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, dirijată de Iosif Conta.
• 1967: Gibraltarul votează să rămână o dependență britanică în loc să devină parte a Spaniei.
• 1972: Statele Unite suferă prima lor pierdere într-un joc internațional de baschet într-un meci disputat împotriva Uniunii Sovietice la Jocurile Olimpice de vară de la Munchen, Germania (scor 51–50).
• 1974: Guinea-Bissau își câștigă independența față de Portugalia.
• 1977: Hamida Djandoubi, condamnat pentru tortură și crime, este ultima persoana care urmează să fie executată prin ghilotinare în Franța.
• 1989: În urma coliziunii cu un convoi bulgăresc de barje, nava „Mogoșoaia” se scufundă în apropiere de Galați. Catastrofa s-a soldat cu 215 victime.
• 2001: Britanicul Charles Ingram trișează în încercarea sa de a câștiga premiul de un milion de lire sterline la Vrei să fii milionar?. Ca probă împotriva sa la proces s-a arătat că pentru a ajunge la răspunsurile corecte, Ingram s-a folosit de profesorul universitar Whittoc, care tușea pentru a-i da de știre dacă răspunsul e bun sau nu. În 2003 a fost condamnat pentru înșelăciune.
• 2002: Elveția se alătură ONU.
• 2003: Romania pierde calificarea la Campionatul European dupa un 2-2 cu Danemarca la Copenhaga.
• 2008: Acceleratorul de particule Large Hadron Collider de la CERN a fost pus în funcțiune la Geneva, Elveția.
• 2015: Rămășițe ale unei vechi specii umane (Homo naledi) au fost descoperite într-o peșteră din Africa de Sud din care au fost exhumate osemintele a 15 hominizi. Echipa de cercetători care efectuează săpăturile arheologice a formulat ipoteza că aceste vechi rude îndepărtate ale omului practicau deja rituri funerare.

Nașteri

• 1487: Papa Iulius al III-lea (d. 1555)
• 1524: Pierre de Ronsard, poet francez (d. 1585)
• 1624: Thomas Sydenham, medic englez, supranumit Hippocrate al englezilor (d. 1689)
• 1638: Maria Tereza a Spaniei, regină a Franței, soția lui Ludovic al XIV-lea al Franței (d. 1683)
• 1649: Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen (d. 1706)
• 1709: Antioh Dimitrievici Cantemir (sau Kantemir, în rusă Антиох Дмитриевич Кантемир; n. 10 septembrie 1709, Constantinopol, d. 11 aprilie 1744, Paris) a fost un poet de limbă rusă, scriitor și diplomat rus de origine română, fiul domnitorului român Dimitrie Cantemir. Era fiul mezin al domnului Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino.  Avea un nivel cultural înalt, cunoștea limbile: greacă, turcă, latină, italiană, rusă, franceză și engleză.

  Primii dascăli au fost grecul Atanasie Condoidi, profesor de greacă, latină și italiană, pietistul german (adept al unei secte protestante) Johann G. Vockerodt sau rusul Ivan I. Ilinski, care îi predă limba și literatura rusă și latina.

  A studiat cu savanții străini Daniel Bernoulli (cu care a studiat matematica la Sankt Petersburg), Georg Bernhard Bilfinger, Bayer și Gross la Academia de Științe din Rusia (1726-1727) precum și cu Ivan I. Ilinski. A intrat în legătură cu cărturari celebri, de pildă cu Voltaire, când se afla la Paris.

  Prin anul 1731, fiind la Londra, a studiat operele lui Descartes, Newton, Leibniz și Maupertuis.

  A menținut strânse relații cu comunitatea științifică a epocii, cu savanți ca Bernoulli, Euler.  A fost ambasador al Rusiei la Londra (1732) și la Paris (1738); în capitala Franței sosește la 19 septembrie 1738. A fost numit consilier secret al împărătesei Ana^[11], titlu care i se acordase odinioară tatălui său Dimitrie, ca și consilier secret al lui Petru cel Mare.  A fost unul dintre inițiatorii clasicismului în literatura rusă, a militat pentru progresul științei și al culturii de pe pozițiile iluminismului. A tradus din Horațiu, Anacreon, Montesquieu, Fontenelle.

  Astfel, a tradus în rusă cartea filosofului francez Bernard le Bovier de Fontenelle intitulată Entretiens à une marquise sur la pluralité des mondes (Convorbiri cu o marchiză asupra pluralității lumilor), tipărită în 1740.

  A mai publicat satire, epigrame, fabule.

  Astfel, a scris un poem epic encomiastic intitulat Petrida sau descrierea în stihuri a morții lui Petru cel Mare, împăratul întregii Rusii, rămas din nefericire neterminat, și a publicat un volum de Satire. Alecu Donici, în cooperare cu Constantin Negruzzi, traduce acest volum în l.română, cu titlul Satire și alte poetice compuneri, Iași,1844, ed. II 1858^[12]) (printre satire: Către mintea sa [Satira I] sau Celor ce hulesc știința, 1729), fiind considerat un întemeietor al genului în literatura rusă. Satira a 4-a și a 8-a au un caracter mai mult sau mai puțin autobiografic, iar satira a 6-a și a 7-a sunt satire filosofice în care autorul își zugrăvește idealul vieții, părerile sale asupra fericirii omului. Prima ediție a Satirelor a fost publicată la Londra, în 1749, sub titlul Satyres de monsieur le prince Cantemir avec l'histoire de sa vie, traducere de abatele Ottavio Guasco, ed. Jean Nourse. O nouă ediție va apărea la Londra, în 1750,iar abia în 1762, odată cu înscăunarea Ecaterinei a II-a este tipărită prima ediție rusă. Modelele lui Antioh pentru Satire au fost Horațiu, Iuvenal, Ovidiu, Persius, iar dintre autorii contemporani, Regnier, Boileau, Pope, Locke și John Milton.

  Imaginea zugrăvită de Antioh țarului, în poemul Petrida ține practic de panegiric. Poemul nu este chiar o realizare literară remarcabilă,prezintă un interes modest pe plan literar, însă are meritul de a marca începuturile versificației moderne în Rusia. Autorul pune în versuri lista realizărilor politice ale țarului: reorganizarea statului, lărgirea frontierelor spre Orient și Occident, afirmarea Rusiei ca putere maritimă etc. Poemul conține și una dintre primele descrieri literare ale Sankt Petersburgului, fiind evocate clădirile splendide de pe malurile Nevei. Poemul se încheie după primul cânt.

  A favorizat publicarea în engleză și franceză a celebrei opere a tatălui său Istoria Imperiului Otoman, după manuscrisul pe care îl avea la sine. Traducerea engleză a apărut în două ediții (Londra, 1734 și 1736), urmată de cea franceză (Paris,1743) și de cea germană (Hamburg, 1745). Este considerat părintele clasicismului în literatura rusă. Geniu precoce, Antioh Cantemir a fost primul poet rus de stil occidental.

  În domeniul științei, a tradus în rusă o carte referitoare la Newton și a scris o algebră, tot în rusă, rămasă în manuscris.

  Antioh a murit la 35 de ani, de pleurezie (sau tuberculoză) la Paris.  Organizatorii festivităților prilejuite de tricentenarul întemeierii orașului Sankt Petersburg, în 2003, au luat hotărârea să ridice un bust al lui Antioh Cantemir "părintele întemeietor al clasicismului rus și maestrul satirei literare."  

  Antioh Dimitrievici Cantemir
  Antioh Dimitrievici Cantemir
  Date personale
  Născut	21 septembrie 1708[2][3][4]  Constantinopol, Imperiul Otoman[5][6][3]
  Decedat	11 aprilie 1744 (35 de ani)[5][3][4]  Paris, Regatul Franței[6][5][7][3][4]
  Cauza decesului	pulmonary tuberculosis[*][3]
  Părinți	Dimitrie Cantemir[5][8][7][9][4][10] Casandra Cantacuzino[5]
  Frați și surori	Ekaterina Dmitrievna Golitsyna[*] Maria Cantemir
  Cetățenie	Imperiul Rus
  Ocupație	poet diplomat filozof scriitor traducător critic literar[*]
  Activitate
  Limbi	limba rusă[1]
  Studii	Universitatea de Stat din Sankt Petersburg Slavic Greek Latin Academy[*]
  Mișcare/curent literar	lumières[ Antioh Dimitrievici Cantemir

• 

  Maria Tereza a Spaniei, regină a Franței, soția lui Ludovic al XIV-lea al Franței

 
• 

  Jeppe Aakjær, scriitor danez

 
• 

  Arthur Holly Compton, fizician american, laureat Nobel

 
• 

  Colin Firth, actor britanic, laureat Oscar

• 1740: Nicolau Tolentino de Almeida, poet portughez (d. 1811)
• 1762: Karl Ludwig, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (d. 1825)
• 1810: Simion Balint (n. 10 septembrie 1810, Copăceni, Cluj – d. 16 mai 1880, Roșia Montană) a fost unul dintre revoluționarii români care a luptat alături de Avram Iancu, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului. A fost descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică (Țara Lăpușului).  Simion Balint a urmat studii teologice și a fost numit preot capelan în Roșia Montană. În timpul revoluției din 1848 i s-a încredintat conducerea luptelor din părțile Abrudului, Câmpeni până la Iara-Buru. A dat dovadă de înalte calități ostășești, încât Farkas Kemény (hu), comandantul trupelor maghiare a operațiunii din 8–19 iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că „dracul să se mai bată cu popii”.^[1]

  În vara anului 1848 a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a putut scăpa desculț și cu capul descoperit. Soldatul galițian Tutsek care-l păzea l-a scăpat dintr-un tumult popular iscat cu ocazia incendiului, după ce a arătat că nu Balint poartă vina pentru casa arsă. Ulterior a fost mutat la Aiud.^[2]

  A fost pus în libertate ca urmare a petiției formulate în acest sens la Adunarea Națională de la Blaj.

  Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena și de țarul Rusiei.

  După revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost căsătorit cu fiica preotului Zacheu Golgoțiu și a avut o fată, Ana Balint, căsătorită cu Iosif Hodoș, mama folcloristului Enea Hodoș.  

  Simion Balint
  Simion Balint, pictură de Barbu Iscovescu
  Date personale
  Născut	10 septembrie 1810 Copăceni, Cluj  Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei (astăzi România)
  Decedat	16 mai 1880, (69 de ani) Roșia Montană  Austro-Ungaria
  Înmormântat	Biserica Adormirea Maicii Domnului din Roșia Montană
  Naționalitate	română
  Religie	Biserica Catolică
  Ocupație	preot greco-catolic, revoluționar pașoptist
  Activitate
  Cunoscut pentru	prefect al Legiunii Arieșului în timpul Revoluției de la 1848
  Premii	Ordinul Leopold cl. a III-a Mormântul lui Simion Balint din Roșia Montană Baia Mare, bustul lui Simion Balint

• 1827: Iosif Sterca-Șuluțiu (n. 10 septembrie 1827, Câmpeni - d. 1911, Sibiu) a fost un jurist, tribun, istoric, deputat, președinte al Băncii Albina, vicepreședinte al Astrei, vicecomite.  S-a născut la Câmpeni într-o familie română de origine nobiliară. A fost fiul lui Ioan Sterca-Șuluțiu și nepotul de unchi al mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu. A studiat la Cluj, Târgu Mureș și Pesta. Între 1849-1861 a ocupat mai multe funcții în administrație. În 1861 a fost ales vicecomite al comitatului Cetatea de Baltă. Între 1863-1864 a fost deputat în Dieta de la Sibiu, iar din 1869 a fost consilier de tribunal până în 1881, când a ieșit la pensie.

  În 1884 a fost membru în comitetul național. A fost președinte al Banca Albina din Sibiu și vicepreședinte al Astrei.

  Ca istoric și publicist, a scris și publicat numeroase scrieri, mai ales istorice, care au fost publicate în Gazeta Transilvaniei, Federațiunea, Tribuna și Transilvania. Șuluțiu a mai publicat și un „Memoriu” istorico-politic, în 6 volume, precum și o biografie a lui Avram Iancu. A colaborat și la redactarea Enciclopediei Române „Astra”. Este înmormântat în curtea Bisericii dintre Brazi din Sibiu, strada Reconstucției, numărul 17, care are hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

  Descendenți ai familiei Sterca-Șuluțiu trăiesc și astăzi.  

  Iosif Sterca-Șuluțiu Iosif Sterca-Șuluțiu
  Date personale
  Născut	10 septembrie 1827
  Decedat	1911 (83 de ani) Mormântul lui Iosif Sterca-Șuluțiu, cimitirul Bisericii Greco-Catolice din Sibiu

• 1839: Charles Peirce, filosof american (d. 1914)
• 1866: Jeppe Aakjær, scriitor danez (d. 1930)
• 1890: Franz Werfel, scriitor austriac (d. 1945)
• 1892: Arthur Holly Compton, fizician american, a descoperit radiațiile Röentgen și Gama, laureat al Premiului Nobel (d. 1962)
• 1911: Ioan Cherteș (n. 10 septembrie 1911, Sărățel, Bistrița-Năsăud - d. 31 ianuarie 1992, Cluj) a fost episcop titular de Cantanus. De facto a condus Eparhia de Cluj-Gherla după arestarea episcopului Iuliu Hossu și până la numirea noului episcop de Cluj-Gherla în persoana arhiepiscopului George Guțiu.  Ioan Cherteș s-a născut la data de 10 septembrie 1911, în comuna Sărățel, aflată pe atunci în comitatul Bistrița-Năsăud, din părinții Ioan, învățător și Maria, născută Rusu, casnică. Tatăl său a murit în primul război mondial, lăsând doi copii orfani, Ioan și Ana. Școala primară a urmat-o la Sărățel, iar studiile secundare la Liceul Grăniceresc din Năsăud, clasa I și la Liceul „Petru Maior” din Gherla, cl. II-VII. În iunie 1929 a promovat cu succes examenul de bacalaureat.

  După absolvirea liceului a rămas un an ca pedagog la Liceul Petru Maior din Gherla și student „la fără frecvență al Facultății de Drept de la Universitatea din Cluj. În anul 1930 a fost primit în clerul tânăr al Diecezei de Gherla, fiind trimis de episcopul Iuliu Hossu la studii la Roma. A urmat Filosofia și Teologia la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma. La 21 decembrie 1935 a fost hirotonit preot prin punerea mâinilor arhiepiscopului Giuseppe Palica, vicarul Romei.

  După terminarea studiilor, promovat doctor în Filosofie și Teologie în anul 1938, revine în țară și se așează la Cluj, unde Episcopia de Gherla își mutase între timp reședința. A fost numit secretar episcopesc, funcție ce o ocupă până în anul 1940. Între anii 1940-1948 a ocupat, concomitent, mai multe funcții. Astfel a fost profesor de teologie la Academia de Teologie Română Unită, la catedrele de Istoria bisericească și Drept bisericesc (1940-1948), director al Internatului de Băieți începând din 1942, devenit în anul 1945 internatul Liceului Român Unit „Inocențiu Micu-Klein”. Pentru un timp a predat disciplina religie la acest liceu.

  În anul 1947 de sărbătoarea Învierii Domnului a fost numit canonic, iar la 10 octombrie 1948 a fost promovat pro-vicar general al Diecezei de Cluj-Gherla. Dar la 28 octombrie 1948, a fost arestat de către Securitate și închis la Mănăstirea Neamț, împreună cu ceilalți arestați provenind din clerul superior al Bisericii Române Unite, canonici, profesori de Teologie, protopopi etc. În februarie 1949 internații de la Mănăstirea Neamț, ca și episcopii de la Dragoslavele, au fost transferați cu toții la Mănăstirea Căldărușani, lângă București, transformată în lagăr de concentrare, împrejmuit cu sârmă ghimpată și asigurat cu pază militară.  În lagărul de la Căldărușani, păzit de locotenentul major Bădiță, a putut intra călugărul bazilitan Ciubotariu, iar prin el Episcopii au putut lua contact cu Nunțiatura Apostolică de la București. La 21 noiembrie 1949 papa Pius al XII-lea l-a numit pe Mons. Dr. Ioan Cherteș ca episcop titular de Cantano și episcop-auxiliar de Cluj-Gherla. Aflat la Mănăstirea Căldărușani, cu ocazia Crăciunului, în noaptea de 24/25 decembrie 1949, din ordinul Papei Pius al XII-lea, canonicul dr. Ioan Cherteș a fost consacrat episcop auxiliar de Cluj-Gherla și episcop titular de Cantano, prin punerea mâinilor episcopului Valeriu Traian Frențiu de Oradea Mare, asistat de episcopii Iuliu Hossu de Cluj-Gherla, Alexandru Rusu de Maramureșului și Ioan Bălan al Episcopiei de Lugoj. Odată cu el a fost consacrat ca episcop și Tit Liviu Chinezu.

  În mai 1950 întregul grup de internați de la Căldărușani a fost transferat la Penitenciarul Sighet, unde episcopul Ioan Cherteș a rămas până în aprilie 1955, când a fost readus la Securitatea din Cluj, de unde, la 30 iulie 1955, a fost eliberat.

  După această primă eliberare, intervenită la 6 ani de la arestare și detenție în închisoare, fără judecată, s-a așezat în comuna Chiraleș (județul Bistrița-Năsăud), unde locuia sora sa Ana, căsătorită cu profesorul Vasile Țărmure, fost și el până în anul 1948 preot de enorie, reprofilat după ilegalizarea Bisericii.

  La 12 august 1956 a avut loc la Cluj liturghia celebrată de preoții greco-catolici Vasile Chindriș și Izidor Ghiurco în fața Bisericii Piariștilor (Universității), în urma căreia au fost arestați mulți preoți. Între ei și episcopii Alexandru Rusu al Maramureșului, ales mitropolit al Bisericii Române Unite, și Ioan Cherteș, episcop-auxiliar de Cluj-Gherla. Învinuit de instigare publică, Ioan Cherteș, arestat la 15 august 1956 și anchetat cu duritate la Securitatea din Cluj, a fost condamnat de Tribunalul Militar din aceeași localitate prin sentința nr. 1202/1957 la 10 ani temniță.

  După condamnare a fost purtat prin cele mai grele închisori și prin lagărele de muncă forțată. Astfel a fost la penitenciarul din Gherla, 3 ani, apoi în Bărăgan și Deltă: la Stoienești, Salcia, Grind-Periprava, din nou adus la Gherla, apoi la Luciu-Giurgeni, Strâmba, iarăși la Salcia și în sfârșit la Ostrov, de unde, în baza decretului de grațiere nr. 411/1964, la 30 iulie, acel an, a fost eliberat.  De data aceasta s-a așezat la Sărățel, satul natal. Însă, mereu urmărit și hărțuit de organele securității și fără serviciu, la 25 octombrie 1965 s-a mutat la Năsăud, unde între timp se mutase și familia surorii sale cu slujba soțului ei, V. Țărmure. Între anii 1965-1972 a funcționat ca angajat la Întreprinderea Raională de Industrie Locală "Ineul", în calitatea de contabil II la materiale. A dus și aici o viață foarte grea, fiind fără întrerupere urmărit atât de securitate cât și de organele de partid. Fără a avea oficial domiciliu obligatoriu, comandantul securității locale i-a pus în vedere să nu părăsească localitatea, iar în cazul că ar trebui să plece undeva, să-l anunțe.

  La 30 iunie 1972 a fost pensionat. Bătrânețele și îndeosebi reminiscențele terorii anchetelor, a muncii forțate, a regimului de exterminare din închisori și gulaguri, a frigului și foamei și a tuturor umilirilor și privațiunilor prin care a trecut și le-a îndurat 14 ani și jumătate, toate acestea i-au zdruncinat sănătatea și l-au determinat să renunțe la o viață activă cu sarcini de mare răspundere, cum e episcopatul, și să-și petreacă ultimii ani ai vieții retras, rămânând în continuare la Năsăud, în familia surorii sale.  La 12 martie 1990 papa Ioan Paul al II-lea, reglementând problema ierarhiei Bisericii Catolice din România, atât a celei de rit latin, cât și a celei de rit bizantin (Greco-Catolică), l-a promovat și distins pe Ioan Cherteș ca arhiepiscop „ad personam”.  Arhiepiscopul Cherteș a trecut la cele veșnice la 31 ianuarie 1992.  

  Ioan Cherteș
  Date personale
  Născut	10 septembrie 1911  Șieu-Măgheruș, Bistrița-Năsăud, România
  Decedat	31 ianuarie 1992 (80 de ani)  Cluj-Napoca, România
  Religie	Biserica Română Unită cu Roma
  Ocupație	preot catolic[*]
  Funcția episcopală
  Sediul	Cluj-Gherla
  Titlul	Arhiepiscop "ad personam" Episcop auxiliar de Cluj-Gherla
  Perioada	1949 - 1992
  Cariera religioasă
  Hirotonire episcopală	25 decembrie 1949, Căldărușani
  Episcop consacrator	Valeriu Traian Frențiu
  Alte funcții	Episcop titular de Cantanus

• 1912: Vasile Posteucă, poet român care a activat mai mult în exil (d. 1972)
• 1927: Martin Jurchescu Ghiga (n. 10 septembrie 1927, Domașnea, Caraș-Severin, România – d. 1996) a fost un matematician român care s-a remarcat cu rezultate valoroase în domeniul funcțiilor de mai multe variabile complexe  În satul natal a urmat școala primară. Liceul l-a urmat la Caransebeș (secția reală), absolvindu-l în 1947. În anul școlar 1947-1948 a urmat anul I la Politehnica din Timișoara, dar s-a lăsat apoi de inginerie și a trecut la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1952. Chiar înainte de examenul de stat și în tot cursul anului 1952-1953 a ocupat funcția de preparator la catedra de Teoria Funcțiilor a profesorului Simion Stoilow.

  Din 1953 și până în 1956 a fost cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, timp în care și-a prezentat teza de doctorat în fața unei comisii având ca președinte pe Simion Stoilow și referenți pe Gheorghe Călugăreanu, Alexandru Ghika și Adolf Haimovici. A tratat subiectul: "Suprafețele riemanniene cu frontiera absolut discontinuă".

  După trecerea doctoratului, a fost numit cercetător principal la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de Teoria Funcțiilor, Teoria Mulțimilor și Fundamentele Matematicii. Pentru memoriul său intitulat "Funcții raționale pe soluții globale de ecuații diferențiale olomorfe" a obținut premiul "Simion Stoilow" al Academiei, în anul 1963. A fost și rămâne un strălucit reprezentant al matematicii românești. A încetat din viață în anul 1996.  

  Scrieri

  • Probleme moderne de teoria funcțiilor (în colaborare cu Cabiria Andreian Cazacu și C. Constantinescu), 1965
  • Probleme moderne de teoria funcțiilor, 1965
  • Topologie categorii suprafețe riemanniene (în colaborare cu Cabiria Andreian-Cazacu și Aristide Deleanu), 1966
  • Espaces analytiques, 1971
  • Espaces analytiques, Bucarest, 25-30 septembre 1969 : séminaires de l'Institut de Mathématique de l'Academie de la République Socialiste de Roumanie, 1971
  • Romanian-Finnish seminar on complex analysis: proceedings, Bucharest, Romania, (June 27-2 iulie 1976), 1979
  • Transversality and relative Künneth formulas in complex analysis, 1981  

    Martin Jurchescu
    Date personale
    Născut	10 septembrie 1927
    Decedat	1996 (68 de ani)
    Cetățenie	România
    Ocupație	matematician
    Activitate
    Alma mater	Institutul de Matematica "Simion Stoilow"[*]

• 1933: Karl Lagerfeld, creator de modă german (d. 2019)
• 1941: Stephen Jay Gould, paleontolog, biolog evoluționist și istoric al științei american (d. 2002)
• 1946: Don Powell, basist englez (Slade)
• 1954: Iulian Cristache (n. 10 septembrie 1954) este un senator român, ales în legislatura 2012-2016.  

  Iulian Cristache
  Date personale
  Născut	10 septembrie 1954 (65 de ani)
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician
  senator
  Deținător actual
  Funcție asumată 19 decembrie 2012
  Circumscripția	3 Argeș, colegiul uninominal nr.2

• 1955: Mihai Pocorschi (n. 10 septembrie 1955) este un cântăreț, compozitor și producător de origine română, cunoscut ca fiind fondatorul proiectelor Holograf, Mihai Pocorschi & Formula 5 și VH2, pentru care a și compus muzica și versurile.  Primul contact cu muzica a fost la 11 ani. 

  Este fondatorul formației românești de pop rock Holograf și compozitorul muzicii și versurilor pentru primele două albume ale trupei („Holograf 1” și „Holograf 2”). Este și fondatorul formației „Mihai Pocorschi & Formula 5”, trupă care a fost aleasă să interpreteze Imnul echipei de fotbal a României pentru Cupa Mondială din 1990 (transmisă, de asemenea și în Italia). A mai fondat formația VH2 și a compus muzica și versurile a trei albume de studio ale trupei („Greatest Hits”, „Dacă N-ai Iubi” și „2 de la VH2”) și a unui album live („Live în garajul Europa FM”). Multe dintre piesele trupei au fost șlagăre la radio: „Trecea Vremea”, „Mai Stai”, „Fiecare Zi Fără Tine”, „Numai Iubirea”, „Dacă N-ai Iubi”, „Balada Controlorului”, „Păsări de Fum” și altele. Trupa este încă activă, lansând piese de radio și susținând concerte în România. Ultima piesă lansată este „Nu mă uită”^[1].

  Între 2008-2012 a făcut parte de trei ori din juriul selecției naționale Eurovision, iar în 2015, Mihai a fost membrul juriului internațional de la Eurovision^[2]. De asemenea, artistul a fost producătorul muzical al Eurovision România în 2015, 2016 și 2017 și este compozitorul genericului Eurovision România, folosit de Televiziunea Română începând din 2015.

  Alături de colegii săi din trupa VH2, Mihai a deschis concertele unor artiști internaționali precum: Elton John în Piață Constituției în 2010^[3], Roxette la Zone Arena în 2011^[4] și Status Quo la Sala Palatului în 2012^[5].

  Mihai Pocorschi a compus și pentru artiști ca Doina Matei, Dida Drăgan, Narcisa Suciu, Luminița Anghel și alții. Multe dintre piese au fost șlagăre la radio.

  Artistul compune și muzică de film pentru diferite coloane sonore, precum: „KM 36”, „Meda sau partea nu prea fericită a lucrurilor” și „Dragoste Pierdută”. În 2018, a fost nominalizat la Premiile UCIN^[6].

  Este director de creație și producător pentru peste două sute de spoturi publicitare pentru radio și televiziune.  

  Mihai Pocorschi
  Date personale
  Nume la naștere	Mihai Pocorschi
  Născut	10 septembrie 1955 București
  Cetățenie	romana
  Ocupație	cântăreț, compozitor, producător
  Activitate
  Gen muzical	pop, rock
  Instrument(e)	chitară, pian
  Ani de activitate	1978-prezent
  Case de discuri	Roton Music, Electrecord, Nova Music, Tvr Media, Cat Music, Pm Production
  Interpretare cu	Holograf, VH2, Mihai Pocorschi & Formula 5

• 1960: Colin Firth, actor britanic, laureat Oscar
• 1962: Vergil Chițac (n. 10 septembrie 1962, Istria, Istria, Constanța, România) este un ofițer de marină retras și politician român. Până la începutul anului 2016 rectorul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”,^[1] iar în 2016 s-a retras din Marină cu grad de contraamiral, s-a înscris în Partidul Național Liberal și a candidat la funcția de primar al Constanței la alegerile locale 2016, fără a fi ales. În decembrie 2016, a fost primul în lista de Senat a aceluiași partid pentru alegerile legislative, și a fost ales senator de Constanța.  Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat în 28 ianuarie decretul privind trecerea în rezervă a contraamiralului de flotilă cu o stea, Vergil Chițac, începând cu 1 februarie 2016^[3]. Vergil Chițac a renunțat la funcția de Rector al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” și a devenit președintele Partidului Național Liberal, filiala Constanța.^[4] Vergil Chițac nu a făcut politică până în aprilie 2016 când și-a depus candidatura la funcția de Primar al Constanței.  Vergil Chițac este căsătorit din 1984 și are doi copii, Irina și Octavian. Alături de Asociația Civică „Pentru Constanța” a contribuit la organizarea unor evenimente sociale și culturale din Constanța în 2014-2016. Unul dintre evenimente a fost Tall Ships Regata din 2014 și 2015.

  În timpul pandemiei de coronavirus din 2020 de pe teritoriul României, Chițac a fost infectat cu virusul SARS-CoV-2.  

  Vergil Chițac
  Vergil Chițac
  Date personale
  Născut	10 septembrie 1962 (57 de ani)  Istria, Istria, Constanța, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician
  Senator al României
  Deținător actual
  Funcție asumată 20 decembrie 2016
  Circumscripția	Constanța
  Partid politic	PNL (din 2016)

• 1962: Vasile Drăgănel (n. 10 septembrie 1962, satul Hoginești, raionul Călărași) este un general-maior de poliție care a deținut funcția de ministru al afacerilor interne în Guvernul Republicii Moldova (2001 - 2002).  Vasile Drăgănel s-a născut la data de 10 septembrie 1962 în satul Hoginești (raionul Călărași). A absolvit în anul 1983 Institutul Pedagogic de Stat "Alecu Russo" din Bălți obținând calificarea de profesor de limba engleză.

  După efectuarea serviciului militar obligatoriu (1983-1984), a lucrat începând din anul 1985 ca profesor de limba engleză la Liceul din Călărași, apoi s-a înrolat ca ofițer în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, servind în această calitate până în anul 1992. Apoi a lucrat ca ofițer în cadrul Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova (1992-1994).

  Între anii 1994-1997, a fost ofițer superior, șef-adjunct și șef al Serviciului de Protecție și Pază de Stat al Președintelui Republicii Moldova.

  Prin Decretul nr. 147-II din 25 aprilie 1997 al Președintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi, colonelul Vasile Drăgănel a fost numit în funcția de șef al Serviciului de Protecție și Pază de Stat ^[1]. Curtea Constituțională din Republica Moldova a declarat, prin Hotărârea nr. 40 din 22 decembrie 1997, decretul de numire a lui Vasile Drăgănel ca fiind neconstituțional. La 4 martie 1998, a fost numit din nou în aceeași funcție, de data aceasta cu respectarea prevederilor constituționale. ^[2]

  În perioada 19 aprilie 2001 - 27 februarie 2002, colonelul de poliție Vasile Drăgănel a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor interne în Guvernul Republicii Moldova. Printr-un decret prezidențial din 20 februarie 2002, președintele Vladimir Voronin i-a acordat gradul special de general-maior de poliție. ^[3]

  Generalul Vasile Drăgănel a demisionat la 27 februarie 2002, fără a preciza motivele care l-au determinat să ia această decizie, dar a menționat că hotărârea sa nu are nici o legătură cu protestele din Piața Marii Adunări Naționale. Agenția de știri Infoprim a citat surse din Ministerul de Interne, care au dorit să-și păstreze anonimatul, afirmând că Drăgănel și-ar fi dat demisia pentru că a refuzat să intervină în forță împotriva demonstranților. ^[4]

  Este căsătorit și are doi copii.  

  Vasile Drăgănel
  Date personale
  Născut	10 septembrie 1962 (57 de ani) Hoginești, RSS Moldovenească, URSS
  Naționalitate	Republica Moldova
  Religie	Creștin Ortodox
  Ocupație	funcționar public[*]
  Ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova
  În funcție 19 aprilie 2001 – 27 februarie 2002
  Președinte	Vladimir Voronin
  Prim-ministru	Vasile Tarlev
  Precedat de	Vladimir Țurcan
  Succedat de	Gheorghe Papuc
  Partid politic	-
  Profesie	Jurist

• 1962: Ioan Dumitru Puchianu, politician român
• 1964: Cristian Pațurcă, revoluționar, cântăreț și compozitor român (d. 2011)
• 1976: Marius Mitu (n. 10 septembrie 1976, București) este un jucător român de fotbal care joacă pe postul de mijlocaș la clubul Șoimii Pâncota.
• 1976: Dragoș Vlad-Neagu (n. 10 septembrie 1976, București, România), cunoscut ca Caddillac, prescurtat la Caddy, Daddy Caddy sau ca Klax 187, este un rapper român și totodată component al trupei de hip-hop, B.U.G. Mafia.  În 1993 formează împreună cu Doom (Tataee) trupa Black UnderGround (astăzi B.U.G. Mafia), sub numele de scenă Klax 187. 187 vine de la codul folosit de polițiștii americani pentru crime. În 1996 își schimbă numele în Daddy Caddy.  Pe data de 4 mai 2010, la ora 23:50, se naște Neagu Alexandru Ștefan, primul copil al lui Dragoș.  

  Caddy
  De la stânga la dreapta: Caddy, Tataee, Uzzi
  Date personale
  Nume la naștere	Dragoș Vlad-Neagu
  Născut	20 septembrie 1976 (43 de ani)
  Ocupație	cântăreț
  Activitate
  Alte nume	Caddillac Klax 187 Daddy Caddy
  Origine	București,  România
  Gen muzical	hip-hop, rap, Gangsta Rap, trap
  Instrument(e)	Voce
  Ani de activitate	1993-prezent
  Case de discuri	Legend Audio , Casa Productions
  Interpretare cu	Loredana, JerryCo, La Familia, Casino, Mario V

  
  
• 1978: Andreea Maria Paul, (născută Vass; n. 10 septembrie 1978, Zalău) este o economistă română, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Relații Economice Internaționale, ASE București și președintele Asociației INACO - Inițiativa pentru Competitivitate.

  A fost deputat în Parlamentul României (2012–2016), consilier pe probleme economice pentru Președinția României (2005-2007), Guvernul României (2009-2012) și Parlamentul European (2008-2009), după o carieră de cercetător la Institutul de Economie Națională al Academiei Române (2001-2008).  Andreea Paul este cadru didactic universitar la ASE, specializată în guvernanță economică europeană.

  În anul 2017 a fondat Organizația neguvernamentală și apolitică INACO - Inițiativa pentru Competitivitate, dedicată educației, competitibității sociale, economice, digitale.

  Andreea Paul este coordonatoarea „Ghidului Meseriilor Viitorului” (2019, a doua ediție, liber accesibilă online), a volumelor „Forța politică a femeilor” (2011), „Forța economică a femeilor“ (2016) și „Forța civică a femeilor” (2018), apărute la Editura Polirom.

  A fost consilier de stat pe probleme economice al prim-miniștrilor Mihai Răzvan Ungureanu (martie - aprilie 2012) și Emil Boc (noiembrie 2010 - februarie 2012), după ce a fost consilier personal al prim-ministrului (2009-noiembrie 2010), expert/consilier în cadrul Departamentului de Politici Economice și Sociale al Administrației Prezidențiale (2005-2007) și consilier în cadrul Parlamentului European (2007-2008). Andreea Paul a creat Programul dedicat tinerilor debutanți în afaceri, adoptat de către Guvernul Boc în anul 2011, prin care s-au creat peste 13 mii de noi locuri de muncă pentu tineri.

  La alegerile parlamentare din anul 2012 a fost aleasă deputat de Țara Oașului Satu Mare din partea Alianței România Dreaptă (ARD) în colegiul nr. 1, care cuprinde orașul Negrești Oaș și câteva comune adiacente. În timpul mandatului său a propus reducerea TVA la 5% pentru manuale, cărți, evenimente culturale și sportive și măsura a intrat în vigoare de la 1 Ianuarie 2016.  Este căsătorită și are un copil.  

  Andreea Paul
  Andreea Paul
  Date personale
  Născută	10 septembrie 1978 (41 de ani) Zalău, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	economistă politiciană
  Deputat de Satu Mare
  În funcție 2012 – 2016
  Partid politic	PDL PNL
  Alma mater	Academia de Studii Economice

• 1982: Nicoleta Lefter (n. 10 septembrie 1982) este actriță română de teatru, care a colaborat extensiv cu regizorul Radu Afrim. A avut și apariții minore în film (sub regia lui Francis Ford Coppola și Cristian Mungiu). A absolvit în 2007 cursurile Facultății de Teatru a Universității de Arte „George Enescu” din Iași (la secția de actorie), pentru ca în 2009 să finalizeze un master în Arta Actorului în cadrul UNATC din București. Din anul 2008 este angajată a Teatrului Odeon.
• 1984: Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu (n. 10 septembrie 1984) este un deputat român, ales în 2016.  

  Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu
  Date personale
  Născut	10 septembrie 1984 (35 de ani)
  Cetățenie	România
  Ocupație	statistician politician
  Deputat
  Deținător actual
  Funcție asumată 21 decembrie 2016
  Partid politic	USR
  Alma mater	Universitatea Politehnica din București Universitatea din Grenoble[*]

• 1985: Andrei Ciumac (n. 10 septembrie 1985) este un jucător profesionist de tenis din Republica Moldova. El este membru permanent al echipei Moldovei la Cupa Davis