MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 12 SEPTEMBRIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR; GÂNDURI PESTE TIMP
ARTE 12 Septembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET 12 Septembrie
Nabucodonosor
MUZICĂ 12 Septembrie
The Best Of Glenn Miller & His Orchestra | Moonlight Serenade
Happy Love Songs Instrumental Music - Greatest Beautiful Love Songs Ever - Relaxing Romantic Music
Beautiful Saxophone Songs For Relaxation - Most Old Romantic Love Songs 70's 80's 90's Collection
Caravelli - Le Livre D'Or. Volume 1
Caravelli - Le Livre D'Or. Volume 2
Caravelli - Le Livre D'Or. Volume 3
Trompeta Barroca 🎺 Música del Barroco para Estudiar y Concentrarse
POEZIE 12 Septembrie
Ovidiu Cotruș (pseudonim poetic: Ovidiu Sabin, n. 24 februarie 1926, Oradea – d. 12 septembrie 1977, Timișoara) a fost un poet și critic literar român, deținut politic sub regimul comunist. Era nepotul lui Aron Cotruș. Tatăl său a fost profesor de geografie. Ovidiu Cotruș a urmat liceul la Oradea și Arad. A continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie de la Universitatea din Cluj.
A fost arestat în anul 1950, ca victimă a unui proces politic, în urma căruia a primit 14 ani de detenție, până în 1964.
În 1965, a fost angajat redactor la revista Familia.
A murit în septembrie 1977 la Timișoara, suferind de o boală gravă de ficat contractată în închisoare.
Cel mai bun prieten al sau a fost Ștefan Augustin Doinaș.
Printre persoanele frecventate de el se numără personalități de seama ale culturii române și nu numai: Mircea Eliade, André Malraux, Pierre Emmanuel, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.
Soția sa, Delia, a păstrat toate manuscrisele sale și le-a oferit mai târziu spre publicare. A început prin publicarea de versuri în revista „Societatea de mâine”, dar, după cum consideră poetul, adevăratul său debut a fost în revista „Cercului literar” din Sibiu (1945), când a publicat sub pseudonimul Ovidiu Sabin.
A continuat la revistele Secolul 20, Luceafărul și Orizont.
Primul său volum, monografia „Opera lui Mateiu I. Caragiale”, a apărut postum în 1977 și a fost reeditat în 1983 de Editura Minerva din București.
În anul 1983 a apărut volumul de studii „Meditații Critice”, prefațat de Ștefan Augustin Doinaș.
După 1990, la Editura Cartea Românească în colecția Eseuri/Critică, a apărut volumul „Dialoguri”, cu o prefață semnată de Cornel Ungureanu.
Altă lucrare, apărută în anul 2000, este "Titu Maiorescu și cultura română" publicată la Editura Paralela 45 din Pitești.
În închisoare l-a cunoscut pe Radu Gyr. A memorat și ulterior a pus pe hârtie câteva din volumele postume ale poetului.
Nepot al poetului de răsunet Aron Cotruş, şi-a făcut liceul la Oradea şi liceul Moise Nicoară din Arad, filologia la Cluj şi debutul poetic, sub pseudonim: Ovidiu Sabin, la Cercul literar de la Sibiu, prieten de-o viaţă cu Ştefan Augustin Doinaş. Dar mai întâi se manifestase, la doar 17 ani, în critică literară şi exegetică pe teme filosofice, estetice, literare. De o inteligenţă subtilă, pe cât de cuprinzătoare, beneficiar al unei biblioteci imense, selecte, cea a unchiului său Ovidiu Cotruş, în casa căruia locuia, într-un Arad cu eclatante tradiţii culturale dar şi politice, căci aici se militase pentru Unirea din 1918, se făcuse remarcat în paginile revistei Tribuna Română, chiar de la primul ei număr, septembrie 1943, unde semna alături de Ştefan Augustin Doinaş, dar şi de Victor Eftimiu.
În 1950, la doar 24 de ani, este condamnat politic şi face 14 ani de detenţie, eliberat în 1964. Din 1965 devine redactor la revista orădeană Familia. A murit la numai 51 de ani, suferind de ficat, boală atroce, contractată în închisoare. Şi ca nedreptatea să fie dusă până la capăt, cum numai în comunism, poetul, traducătorul, criticul literar nu a apucat să vadă tipărită niciuna dintre cărţile sale. Postum, în 1977, Ştefan Augustin Doinaş a izbutit să publice unul dintre volumele sale de exegeză: Opera lui Mateiu I.Caragiale, apoi şi altele (manuscrise păstrate de credincioasa-i soţie): Meditaţii critice,1983, pe care a şi prefaţat-o; Dialoguri, 1990, cu prefaţă de Cornel Ungureanu; Titu Maiorescu şi cultura românească, 2000.
Trebuie menţionat faptul că în închisoare a memorat poeziile lui Radu Gyr, pe care apoi le-a transcris în cîteva volume. Fie numai şi acest fapt excepţional (memoria sa prodigioasă dar şi iubirea sa de poezie, l-au ajutat într-aceasta; iar despre poeyia lui radu Gyr adolescentul de 17 ani scrisese chiar la debutul său critic!!! - iată unul dintre noroacele mult urgisitei noastre literaturi române...), îi asigură în postumitate recunoştinţa noastră emoţionată.
TEATRU/FILM 12 Septembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu